Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OPŢIONAL
EDUCAŢIE RELIGIOASĂ
PROPUNĂTORI:
Prof. înv. preşcolar Velciov Monika Ecaterina
Prof . înv. preşcolar Slovensky Darinka
LICEUL TEOLOGIC
ROMANO- CATOLIC “GERHARDINUM”
TIMIŞOARA
ARGUMENT
“Omul se cunoaşte după copiii pe care i-a lăsat în urmă”, aşadar să ne străduim pentru a
forma copii buni, înţelepţi, cinstiţi şi credincioşi.
Copilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi, simboluri şi manifestări religioase ale
căror semnificaţii, în înţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâi în familie,
apoi în grădiniţă, preşcolarii învaţă să-şi manifest într-un anume fel sentimentele, îşi formează
deprinderi de conduit cu ajutorulcu ajutorul cărora devin personae deschise comunicării cu
Dumnezeu şi cu semenii.
Educaţia religioasă trebuie şi poate fi începută de la grădiniţă, pentru că primii ani ai
copilărieisunt hotărâtori în formarea copilului ca individ.
OBIECTIVE CADRU
I. Cunoaşterea şi iubirea lui Dumnezeu, ca pilon al mântuirii omului;
II. Cunoaşterea învăţăturilor Sfintei Scripturi şi a tradiţiilor creştine;
III. Educarea unor virtuţii creştine şi cultivarea comportamentului moral religios.
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ
1. Să-L recunoască pe Dumnezeu drept Cratorul şi Ocrotitorul lumii
Exemple de activităţi de învăţare:
convorbire, memorizare, lectura unor povești creștine, lectura după imagini, audiție și predare
cântece, desen/pictură
2. Să precizeze învăţăturile Bisericii
Exemple de activităţi de învăţare:
convorbire, memorizare, lectura unor povești creștine, lectura după imagini, audiție și predare
cântece, desen/pictură
3. Să identifice virtuţile creştine
Exemple de activităţi de învăţare:
convorbire, memorizare, lectura unor povești creștine, lectura după imagini, desen/pictură
LICEUL TEOLOGIC
ROMANO- CATOLIC “GERHARDINUM”
TIMIŞOARA
CONŢINUTURI
Sfânta Biserică – Casa lui Dumnezeu
Dumnezeu- Tatăl ceresc al tuturor;
Semnul Sfintei Cruci- semnificaţie şi importanţă;
Sfinţii, prietenii lui Dumnezeu;
Icoanele, ferestre către cer;
Rugăciunea- mijloc de comunicare cu Dumnezeu;
Viaţa Mântuitorului;
Virtuţi creştine.
BIBLIOGRAFIE:
MAGDAN, Leon, Pilde și povești creștin-ortodoxe, Editura Mateiaș, București, 2006.
SĂUCĂ, Ioan, Abecedarul micuțului creștin, Editura Didactică și Pedagogică, Buurești, 2000.
LICEUL TEOLOGIC
ROMANO- CATOLIC “GERHARDINUM”
TIMIŞOARA
Nr. LUNA TEMA ŞI COMPORTAMENTE VIZATE RESURSE
Crt MIJLOCUL DE MATERIAL
. REALIZARE E
1. Septembrie “Sfânta Biserică”- identificarea Bisericii drept Biserica,
observare casa lui Dumnezeu; icoane,
observarea părţilor pliante,
component ale bisericii şi obiectele ilustraţii,
din interiorul ei, forma unei biserici. cărţi
bisericeşti.
2. Octombrie “Biserica mea”- -fișe,pliante,
desen liber Cultivarea sensibilității ilustraţii,
artistice, a gustului pentru creioane,
frumos carioci
dezvoltarea dragostei şi
credinţei în Dumnezeu.
Era o zi de noiembrie. Nori grei, cenuşii acopereau cerul. Un vânt îngheţat smulgeaultimele
frunze uscate din copaci şi le mătura înaintea sa. Pe un drum de ţară din Franţa călărea un grup
de tineri. Veneau din Italia. Din porunca Împăratului, cavalerii erau pe drumul spre noul lor loc
de serviciu. Trebuiau să se grăbească,dacă voiau să ajungă în următoarea localitate înainte de
căderea nopţii. Începu să plouă violent. Din cauza frigului, pământul începuse să îngheţe şi
deveni dintr-o dată neted şi alunecos. Călăreţii trebuiau să fie atenţi să nu le alunece caii şi
înaintau foarteîncet.Când începu să amurgească, unul dintre ei deveni nerăbdător şi spuse:
– Vedeţi oraşul din zare? Trebuie să fie Amiens. Trebuie să ne grăbim, în curând seînchid porţile.
– Are dreptate, spuse un altul; caii noştri se pot odihni întreaga noapte, aşa că nu trebuie să-i
cruţăm acuma. Haideţi mai repede! Bărbaţii îşi îmboldiră caii. Doar unul dintre ei nu vroia să se
grăbească şi rămânea tot mereu în urmă. Era tânărul cavaler Martin. El avea grijă de calul său cel
credincios, care îl slujea de atâta vreme aşa de bine. El prefera să călărească precaut pe drumul
prost şi îngheţat şiavea grijă ca animalului său să nu i se întâmple nici un rău. În curând,
camarazii săi nu se mai zăriră.
Vântul se înteţi, ploaia se transformă într-o zăpadă deasă. Fulgii de zăpadă îl loveau peMartin în
faţă ca nişte ace. El se învălui şi mai strâns în mantia sa. Ţinea strâns hăţurile cumâinile rebegite
de frig. Era deja întuneric, când Martin ajunse la Amiens. Poarta cea mare a oraşului era încă
deschisă. Când voi să treacă prin ea, calul său se opri brusc. Cavalerul trase de hăţuri, dar calul
nu se urni din loc. El îl ciocăni pe gât şi îi vorbi. Nu ajută la nimic. Calul său nu făcea nici un pas
mai departe. Atunci Martin coborî de pe cal şi abia atunci zări un om sărman, care căutaadăpost
de vânt şi vreme într-o nişă a zidului ce înconjura oraşul. Avea pe el doar câteva zdrenţe şi
tremura de frig.Martin, care pe drum împărţise adesea pomeni oamenilor sărmani, nu mai avea
acumnimic decât veşmântul de cavaler şi mantia sa călduroasă. Voia să-l ajute şi pe acest om.
Fără să ezite, îşi luă sabia şi tăie mantia în două. O jumătate o dădu omului sărman, iar pe
cealaltă şi-o puse peste umeri. Repede şi fără să aştepte mulţumire, se urcă din nou pe cal şi
LICEUL TEOLOGIC
ROMANO- CATOLIC “GERHARDINUM”
TIMIŞOARA
călări maideparte, căutându-şi tovarăşii. Îi găsi într-un han mare. Acolo stăteau cu obrajii înroşiţi
în faţa paharelor de vin şirachiu, beau şi cântau. Când Martin se apropie de ei, unul spuse:
– Ia te uită, a venit şi Martin! Însă altul îl împinse într-o parte şi şopti:
– Taci, e ceva cu Martin! Uită-te la mantia lui!Când observară că Martin mai avea doar o
jumătate de mantie, se uitară surprinşi unul la altul. Ce se întâmplase? Unuia dintre cavaleri îi fu
ruşine că se grăbise împreună cu ceilalţi, fără să se uite în jurul său. El întrebă:
– Este posibil ca tu să-ţi fi împărţit până şi mantia, pentru a ajuta un sărman?Martin răspunse cu
simplitate:
– Da, dar am procedat aşa cum aş fi făcut-o pentru un frate. În noaptea aceea, pe Martin îl trezi o
lumină strălucitoare. Hristos îi apăru cu înfăţişareaomului sărman. El purta jumătatea de mantie,
şi le spunea Îngerilor:
– Martin m-a îmbrăcat. Această trăire l-a impresionat pe Martin până în adâncul inimii. S-a simţit
chemat să slujească creştinismul. S-a lăsat botezat şi şi-a încheiat, cât mai repede posibil,
serviciul decavaler. A acţionat altruist între oameni, din bunătatea şi iubirea sa. Mulţi cavaleri i-
au urmat exemplul.