www.e-referate.

ro

Varianta 83 / 84

Floare albastra
de Mihai Eminescu Eminescu a intemeiat poezia noastra erotica, sintetizand dimensiunea senzuala a iubirii cu cea spirituala. Ca urmare, iubirea apare intotdeauna ca aspiratie, ca vis; scenariile eminesciene lasa impresia de irealitate prin atmosfera, prin imaginea cuplului, prin tonalitatea discursului. Indragostitii ies de sub tirania timpului si se inscriu in durata universala prin intensitatea sentimentului. Povestea lor nu este o evocare a unei iubiri trecute, ci o recuperare a Edenului pierdut sau o proiectie in viitor. In lirica eminesciana este cultivat cu precadere elementul feminine principiul cunoasterii afective, in contrast cu elementul masculine principiul cunoasterii spirituale. Feminitatea cuprinde tot Cosmosul: elemente terestre (valea, padurea), vegetale (floarea, trestia), acvatice (apa, balta), cosmice (luna, steaua, seara, noaptea); elementele masculine sunt: izvorul, codrul si muntele. In planul reprezentarii, poezia eminesciana adduce antropomorfismul (personificarea elementelor naturii); femininul apare ca principiu protector, generator de viata, cu functia de mama, de iubita, logodnica, mireasa; eul poetic este simbolul principiului masculin. Elementele naturii sunt si ele purtatoare de eros (glasul apei are inflexiuni feminine de voluptate). Imaginarul poetic este un spatiu al naturii erotizate; cele doua sentimente al naturii si al iubirii, se contopesc. Contemplarea si visarea in intimitatea naturii duc insa la melancolie pentru ca trezesc fiorul metafizic al infinitului si al misterului universal. Spatiul scenariilor cuprinde trei sfere: acvaticul, terestrul si cosmicul. Stelele produc o muzica invaluitoare; atributul privirii astrale echivaleaza cu cel al ingerilor; frecvent, apare simbolul iubita stea inger. Luna este pusa in legatura cu anima poetului; ea poate fi simbolul timpului; adesea, este personificata in regina, stapana, iubita. Perechea de indragostiti isi traieste reverie intr-un spatiu silverstru si rustic, arhaic si izolat; el pare un eden al erosului. Formele spatiului terestru alcatuiesc un cadru ascensional in sensul ca aspira la contopirea cu infinitul cosmic. Despartirea cuplului implica insa un spatiu regresiv, inghetat. Atunci, iubirea este retraita imaginar cu o imensa suferinta a absentei iubitei. Dinamica apropierii prin iubire atinge punctual dramatic in constatarea ca iubirea absoluta este o imposibilitate mereu dorita in viata concreta, dar posibila numai in vis. Poezia Floare albastra publicata in 1873 in revista Convorbiri literare poate fi considerate reprezentativa pentru viziunea eminesciana asupra naturii si a iubirii. Poezia se constituie ca un dialog intre doua voci lirice (mastile eului liric), fiind alcatuita din cinci fragmente: 1) primele trei strofe contin un monolog al instantei feminine adresat instantei masculine (omul de geniu); strofa a patra este un comentariu al eului liric fata de vorbele fetei; 3) strofele V XII contin scenariul unei povesti de iubire imaginate; 4) strofa XIII este un alt comentariu al eului liric; 5) ultima strofa este un adaos tarziu la comentariile din strofele IV si XIII. Titlul aminteste de un motiv romantic intalnit si la Novalis si Leopardi, culoarea albstra sugerand setea de cunoastere si nostalgia infinitului. La Eminescu se pastreaza si aceste

sensuri, dar se adauga si altele: floarea albastra este o metafora pentru cunoasterea afectiva, dionisiaca asupra lumii, avand la baza principiul feminin. Primele trei strofe un monolog al iubitei cu caracter adresativ contin reprosul acestuia adus atitudinii de detasare a barbatului fata de manifestarile vietii cotidiene: Iar te-ai cufundat in stele si in nori si-n ceruri nalte?. Prin metafore plastice este sugerat spatial spiritului in aspiratia lui spre cunoastere: de la elementele genezei (intunecata mare) pana la timpul istoric (piramidele-nvechite). Termeni precum: ceruri inalte, campii Asire, intunecata mare sugereaza departele spre care aspira omul de geniu. Strofa a patra contine un comentariu nostalgic al eului liric fata de spusele iubitei si fata de propria lui atitudine de atunci: eu am ras, n-am zis nimica; tacerea aceasta traduce imposibilitatea iesirii sale de sub imperiul abstract al ideilor. Strofele V XII au structura specifica chemarilor eminesciene: este scenariul unei iubiri imaginate intr-un cadru silvestru, salbatic (Hai in codrul cu verdeata / Undizvoare plang in vale / Stanca sta sa se pravale / In prapastia mareata). Prin intermediul personificarii izvoare plang apare un motiv complex al poeziei eminesciene, cel al lacrimilor, care apartine nu numai umanului, ci si cosmicului. Frumusetea calda a pamantului, privelistea de o salbaticie incantatoare se afla in contrast cu raceala spatiului din primele trei strofe; locul este intim: un ochi de padure, codrul, izvoarele, boltile de frunze, luna, soaptele, saruturile reprezinta proiectia unei iubiri fericite. De altfel, folosirea timpului viitor al verbelor (vom sedea, voi cerca) si a modului conditional optativ (de mi-i da o sarutare) conduce la ideea ca iubirea este doar un vis. In strofa XIII, comentariul eului liric se realizeaza printr-o exclamatie familiara de superlativ: Ce frumoasa, ce nebuna / E albastra-mi dulce floare. Este exprimata aici intelegerea celui care reprezinta principiul masculin fata de adevarul contrastant al celui feminin; se deduce ca el a consimtit la trairea vietii sub semnul afectivului; repetitia floare albastra poate sugera strigatul celui care si-a dorit ca momentul trairii plenare a iubirii sa ramana etern. Ultima strofa este concluzia poemului: adverbul totusi presupune o propozitie subordonata concesiva si atunci ideea este ca, desi a aderat la trairea dionisiaca a vietii in apropierea fiintei iubite, totusi iubirea a murit si in suflet a ramas tristetea. Se subintelege ca exista un contrast intre realitate si iluzie: experienta iubirii devine un act trist de cunoastere pentru ca se incheie prin stingere; omul de geniu se retrage din nou in lumea lui abstracta fiind adeptul cunoasterii apolinice.

Powered by http://www.e-referate.ro/ Adevaratul tau prieten