Sunteți pe pagina 1din 2

Piata financiara mijloceste plasamentele economiilor populatiei si ale societatilor de asigurari in hartii de valoare pe termen lung (actiuni si obligatiuni)

emise de societatile comerciale pe actiuni si de administratiile publice, ca instrumente de finantare externa. Obiectul pietei capitalului: hartiile de valoare pe termen lung Hartiile de valoare se clasifica, in primul rand, dupa orizontul de timp al valabilitatii lor in: hartii de valoare pe termen scurt; hartii de valoare pe termen lung. Hartiile de valoare pe termen scurt sunt acelea care faciliteaza finantarile, respectiv prin care se fac plasamente pe perioade mai mici de un an (efecte de comert, bunuri de tezaur, certificate de depozit). De regula, se afirma ca asemenea hartii de valoare fac obiectul pietei monetare. Hartiile de valoare pe termen lung se constituie din acele active financiare care mijlocesc finantari externe, respectiv asigura plasamente pe perioade ce depasesc un an (sau fara termen). In al doilea rand, hartiile de valoare se grupeaza in active cu venituri fixe (obligatiunile si actiunile privilegiate) si cu venituri variabile (actiunile ordinare). Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung. Valoarea nominala a obligatiunii reprezinta suma cu care emitentul (debitorul) este creditat de catre subscriptor (creditorul). Emitentul este obligat sa plateasca detinatorului, la un termen specificat (scadenta), valoarea nominala a obligatiunii si, periodic (anual sau semestrial), pana la termenul de scadenta, o dobanda fixa, numita cuponul obligatiunii. Actiunea este un titlu de proprietate, prin care se dovedeste participarea detinatorului la capitalul social al societatii comerciale pe actiuni emitente . Valoarea inscrisa pe actiune, valoarea nominala este parte a capitalului social. Anual, detinatorul de actiuni primeste un dividend, a carui marime este proportionala cu profitul disponibil al societatii pe actiuni si cu numarul actiunilor, detinute in momentul incheierii bilantului . Actiunile pot fi: -privilegiate (carora li se atribuie un dividend fix) si - ordinare (dividendul fiind, in acest caz, dependent de dimensiunile profitului societatii). Cererea pentru hartii de valoare pe termen lung o exercita, in principal, gospodariile (menajele) si unele institutii financiare (casele de pensii, societatile de asigurari). Randamentul hartiilor de valoare pe termen lung (de pilda, a unei obligatiuni) se determina tinandu-se seama de faptul ca venitul generat de aceasta hartie de valoare (cuponul) ramane fix pana la scadenta. in plus, rascumpararea obligatiunii (stingerea relatiei de creditare) implica plata unei sume egale cu valoarea nominala (la scadenta). Investitia in hartii de valoare pe termen lung este motivata si de castigurile totale ce ar putea aparea ca urmare a cresterii preturilor acestor hartii. Expresia procentuala (in raport de pret) a castigului total al unei hartii de valoare se calculeaza prin insumarea randamentului hartiei de valoare in cauza si a cresterii procentuale a pretului ei. Modificarea pretului hartiilor de valoare genereaza tranzactii speculative.Acestea sunt de doua feluri: unele se bazeaza pe anticipari ale reducerii pretului; altele, pe anticipari ale cresterii pretului. Hartiile de valoare pe termen lung prezinta grade diferite de risc, investitorii (solicitantii) raportandu-se la acesta. De pilda, obligatiunile sunt mai putin riscante decat actiunile, iar obligatiunile guvernamentale mai putin riscante decat celelalte obligatiuni etc.

Lichiditatea hartiilor de valoare, anticiparea ei se refera la sansa vanzarii lor rapida si cu cheltuieli minime. in general, hartiile de valoare listate la bursa au un grad ridicat de lichiditate. Cumparatorii de hartii de valoare pe termen lung se orienteaza spre acele hartii de valoare care le asigura concomitent: randamente inalte, riscuri mici si lichiditate rapida. Oferta hartiilor de valoare pe termen lung (sau fara termen) este sustinuta de intreprinderi si administratii publice (participanti general deficitari in ceea ce priveste economiile). Pentru agentii economici intreprinzatori, sustinerea investitiilor fizice care genereaza venituri dupa mai multi ani de la inceperea obiectivului se poate face numai prin atragerea de resurse financiare (interne sau externe) pe termen lung. Din punctul de vedere al societatilor comerciale, emisiunile de obligatiuni sunt mai riscante, deoarece dobanda (fixa) la acestea trebuie platita, indiferent de marimea profitului. In finantarea externa relatia intre hartii de valoare cu venit fix (obligatiuni) si cea prin hartii de valoare cu venit variabil (actiuni) este una dintre parghiile financiare ale societatilor comerciale. Aceasta parghie este o sabie cu doua taisuri, in sensul ca sporirea ponderii obligatiunilor mareste riscul finantarii pentru societate, dar ea are impact favorabil asupra profitului net pe actiuni. Activele financiare
Activele financiare reprezint:

g Hrtiile de valoare se clasific I. Dup orizontul de timp:

e un an (efectele de comer, bonurile de tezaur, certificatele de depozit. - obiectul pieei monetare). perioade ce depesc un an (aciunile i obligaiile. Ele sunt obiectul pieei capitalului financiar). Hrtiile de valoare se clasific II. Dup forma venitului:

Dividendul un venit variabil n funcie de mrimea profitului total i de cota de participare la capital, nscris sub form de valoare nominal pe aciune. Obligaia titlu de credit. Este emis de autoriti centrale (stat) sau locale (municipii, judee) iar uneori de societi comerciale (firme). Ea prezint o form de mprumut. Creditorul este posesorul obligaiei, iar debitorul emitentul ei. Deosebirile dintre hrtiile de valoare: obligaiile titluri de credit pe termen lung ; aciunile titluri de proprietate fr termen de valabilitate; titluri de valoare cu venit fix; aciunile titluri de valoare cu venit variabil; r formal acest drept; coproprietari ai patrimoniului societilor; mrimea venitului fix i de rata dobnzii.

S-ar putea să vă placă și