Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
8 Roboţi industriali
8.1 Introducere
In capitolele anterioare s-au utilizat noţiunile de roboţi industriali de prelucrare şi de manipulare,
respectiv noţiunea de roboţi pentru prestări de servicii.
In cele ce urmează se vor prezenta asemănările şi deosebirile dintre diferite categorii de roboţi,
particularizări ce au condus la diverse denumiri ale roboţilor dependent de domeniul lor de aplicare, sau in
cadrul aceluiaşi domeniu, ca de exemplu în cazul roboţilor industriali, dependent de aplicaţia în care sunt
utilizaţi.
SISTEM
MECANIC
Dispozitivul de ghidare are rolul de a conferi efectorului final mişcările şi energia mecanică aferentă
acestor mişcări în conformitate cu acţiunea necesitată asupra mediului.
Acţiunea robotului asupra mediului este ori una de manipulare a unor obiecte sau una de prelucrare a
acestora.
Efectorul final al robotului care manipulează obiecte se numeşte dispozitiv de prehensiune. Funcţia
lui este aceea de a solidariza obiectul cu partea sa de bază, asigurând obiectului faţă de aceasta o situare
relativă bine determinată, menţinută în timp (deobicei prin strângere).
Manipularea obiectului se realizează prin modificarea situării bazei efectorului final, cu care obiectul este
solidarizat. În acest scop, baza efectorului final este solidarizată cu un element al dispozitivului de ghidare.
Dispozitivele de ghidare pot fi cu topologie serială, paralelă sau mixtă.
În anumite variante de construcţie a dispozitivului de ghidare a roboţilor, (variantele cu topologie serială)
un mecanism component al acestuia, denumit mecanism generator de traiectorie, realizează modificarea
poziţiei obiectului, iar altul, denumit mecanism de orientare, efectuează orientarea obiectului manipulat.
Uneori, mecanismul generator de traiectorie este denumit "braţ" al robotului, iar mecanismul de
orientare, "articulaţie carpiană", sau "mecanismul carpian" ("wrist") al robotului, ţinând seama de rolul lor
funcţional prin analogie cu funcţiunile similare ale braţului, respectiv ale articulaţiei pumnului.
În alte variante constructive nu se pot separa funcţiile de poziţionare, respectiv de orientare pe părţi
componente ale dispozitivului de ghidare. În asemenea cazuri se vorbeşte despre "microsituarea" realizată de
dispozitivul de ghidare.
54 Roboţi industriali
Efectorul final al robotului care prelucrează obiecte este o sculă. Energia necesară pentru prelucrare
poate fi comunicată sculei exclusiv prin intermediul robotului sau prin intermediul robotului şi a unei surse
suplimentare de energie. În acest ultim caz efectorul final este un cap de forţă cu sculă. Capul de forţă
conţine un motor şi eventual o transmisie mecanică.
În cazul utilizării robotului pentru prelucrare, scula, respectiv capul de forţă cu sculă constituie "obiectul
manipulat", a cărui situare se defineşte în modul arătat mai sus. În unele lucrări de specialitate sistemul
mecanic al robotului este denumit "manipulator".
Platforma mobilă este acea parte componentă a sistemului mecanic care asigură modificarea situării
întregului ansamblu în mediu. În cazul în care robotul nu este înzestrat cu platformă mobilă, el este robot
staţionar, pe când cel al cărui sistem mecanic conţine o asemenea platformă, poartă numele de robot mobil.
n-1
EFECTOR
V n FINAL
3
2 1
V BATIU
M = L0 = 6 (8.1)
5
M = 6 ( n − 1) − ∑ i c i − ∑ L id − ∑ L p (8.2)
i =1
unde n - numărul de elemente, ci - numărul cuplelor cinematice de clasa i, ∑ Lid - suma gradelor de libertate
de prisos, ∑ Lp - suma gradelor de libertate pasive. În cazul lanţurilor cinematice deschise ∑ Lp = 0 şi uzual
mecanismele dispozitivului de ghidare au ∑ Lid = 0. Ţinând cont de faptul că în cadrul dispozitivelor de
ghidare se folosesc cuple cinematice cu i = 5 şi că pentru lanţuri cinematice deschise n = c5 + 1, relaţia (8.2)
devine condiţia de desmodromie a dispozitivelor de ghidare cu topologie serială, adică toate cuplelor
cinematice să fie conducătoare, în număr de c5c:
M = c5c = n – 1 = 6 (8.3)
Roboţi industriali 55
Situarea (poziţionare şi orientarea) unui obiect în spaţiul tridimensional este definită cu ajutorul poziţiei
punctului caracteristic şi orientării dreptei caracteristice, respectiv a dreptei auxiliare. Punctul caracteristic
este un punct al obiectului, folosit pentru definirea poziţiei acestuia. Dreapta caracteristică este o dreaptă
care trece prin punctul caracteristic, iar dreapta auxiliară este o dreaptă perpendiculară în punctul
Z
Dreaptă Dreaptă
caracteristică auxiliară
O Y
X Punct
caracteristic
caracteristic pe dreapta caracteristică ambele aparţinând obiectului. Punctul caracteristic este originea, iar
dreptele caracteristică şi auxiliară sunt axe ale unui sistem de referinţă cartezian drept legat de obiect
(Fig.8.3.). Modificarea poziţiei punctului caracteristic este realizată de mecanismul generator de traiectorie,
iar orientarea dreptei caracteristice, respectiv auxiliare este realizată de mecanismul de orientare.
In figura 8.4 sunt prezentate câteva exemple de roboţi având dispozitivul de ghidare cu topologie serială.
In figura 8.4.a se prezintă un robot cartezian tip IRB 8400/ZP-2, produs de firma ABB Ltd.–Elvetia,
generator al unui spaţiu de lucru plan, iar în figura 8.4.b tot un robot cartezian tip IRB 8400/FP-3 produs de
aceaşi firma, având trei cuple cinematice prismatice conducătoare, cu axele paralele cu axele unui sistem de
coordonate cartezian. În figura 8.4.c se prezintă un robot in coordonate cilindrice tip R33 produs de SEIKO
Instrumments–Japonia, iar în figura 8.4.d un robot în coordonate sferice şi anume robotul tip L 1000 produs
de firma Fanuc Ltd.-Japonia. Robotul SCARA tip Cobra 800 produs de firma ADEPT Technology SUA, este
presentat in figura 8.4e. În următoarele două figuri se prezintă două variante constructive de roboţi articulaţi.
Astfel figura 8.4f prezintă robotul tip kr-150 al firmei KUKA Roboter-Germania şi figura 8.4g robotul
zzx165u-2 produs de firma Kawasaki Heavy Industries Ltd.-Japonia.
56 Roboţi industriali
a) b)
c) d)
e) f) g)
G
C F
E
A D
In anul 1965 Stewart a propus o structură mecanică, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de
platforma lui Stewart [STE 65] (Fig. 8.5), care a constituit primul pas spre actualele structuri mecanice de
roboţi paraleli.
In această structură elementul mobil este o platformă triunghiulară, având vârfurile articulate printr-o
articulaţie sferică, G, la un mecanism acţionat de două motoare hidraulice liniare, D şi F. Fiecare din cele
două motoare hidraulice liniare are o extremitate legată, prin câte o cuplă de rotaţie, B şi C, de un element
vertical, ce se poate roti în jurul unei axe verticale, prin cupla de rotaţie A. Cealaltă extremitate a motorului
liniar F este legată direct la articulaţia sferică, G, a platformei mobile, iar extremitatea celui de al doilea
motor liniar D este articulată printr-o cuplă de rotaţie, E, de corpul omologului său. Acest mecanism se
constituie într-un lanţ cinematic închis, acţionat de 6 motoare liniare, ceea ce permite controlul celor 6 grade
de libertate ale platformei mobile.
Se constată imediat interesul pe care îl reprezintă această structură, prin prisma raportului sarcină utilă
/masa robotului. Intru–cât platforma mobilă are o poziţie centrală, mecanismul motor va suporta aproximativ
o treime din masa mobilă. Comparativ cu un robot serie solicitările de încovoiere ale mecanismelor motoare
sunt mai reduse, datorită faptului că articulaţiile existente impun solicitări de tracţiune /compresiune. In
consecinţă aceşti doi factori au ca efect reducerea masei structurii mobile, ceea ce permite reducerea
lungimii segmentelor şi a puterii motoarelor.
Utilizarea motoarelor hidraulice liniare prezintă interes deoarece permite folosirea elementelor standard,
alese din producţia curentă a firmelor specializate, care posedă foarte bune caracteristici de masă, de viteză
şi de acceleraţie la curse mari.
Pe de altă parte roboţilor paraleli au o mai bună precizie de situare şi asigură a reducere a erorilor, în
raport cu roboţii serie.
Faţă de aplicaţiile dezvoltate cu ajutorul roboţilor serie, pretenţiile faţă de roboţii paraleli aplicaţi în
domeniul industrial sunt diferite.
Astfel în cazul montajului automat se solicită o precizie de situare ridicată. De asemenea se solicită un
răspuns dinamic prompt, fiind cunoscută reacţia lentă a roboţilor serie la operaţii ce necesită o reacţie rapidă,
cum ar fi cazul operaţiilor de debavurare, polizare sau lustruire.
În conformitate cu [KOV 76], desmodromia unui mecanism sintetizat din punct de vedere structural
folosind conexiunile, este asigurată dacă:
c 5c = p = M = 6 ⋅ ( n − 1) − ∑ L c (8.4)
unde n este numărul elementelor legate între ele prin conexiuni având suma gradelor de libertate ΣLc iar p
este numărul de parametri cinematici impuşi mecanismului de sursele de energie mecanică exterioare, câte
58 Roboţi industriali
una de fiecare cuplă cinematică conducătoare c5c. În cazul DGTP, elementele în cauză sunt în număr de n =
2, ele fiind cele două platforme.
Numărul gradelor de libertate ale unei conexiuni este dat - în cazul includerii lor în mecanisme spaţiale -
de relaţia:
L c = 6 ⋅ n c − ∑ i ⋅ c ic − ∑ L id − ∑ L p (8.5)
PM6
PF6
În figura 8.7.a se prezintă un robot paralel tipTricept HP 1 produs de firma COMAU–Italia, iar în figura
8.7.b un robot paralel IRB 940 produs de firma ABB Ltd.–Elvetia.
Roboţi industriali 59
a) b)
Mi Li + 1
PFi PFi + 1
a) b)
i=n j= m
M = ∑ Mi + ∑ L j (8.6)
i =1 j =1
unde n este numărul etajelor de tipul simbolizat în Fig. 8.8-a, iar m - numărul etajelor de tipul simbolizat în
Fig. 8.8-b.
În Fig. 8.9 se prezintă fotografia sistemului mecanic al robotului LOGABEX LX4, având dispozitivul de
ghidare cu topologie mixtă.
60 Roboţi industriali