Aezarea sailor i a cavalerilor teutoni n Transilvania

Inc din secolul IX, ungurii s-au lansat n cucerirea spaiului Transilvaniei, fiind avantajai i de faptul c micile formaiuni romne erau n curs de formare i dezorganizate. Dup anul 1000, ungurii trec la catolicism i cucerirea Transilvaniei devine i mai organizat avnd n vedere c de acum ncolo au i sprijinul Bisericii Catolice. n aceste condiii la nceputul secolului XIII, ungurii finalizeaza cucerirea Transilvaniei, dovada faptului c n 1222 sunt atestai la limita de rasrit a Carpailor. Pentru a se menine n Transilvania i pentru a-i consolida puterea de-a lungul timpului, ungurii au avut nevoie de ajutoare, lucru de care ei erau contieni, fiind ntr-un numr relativ mic pe teritoriul Transilvaniei ct i n Cmpia Panoniei. n acest scop ei vor permite colonizrile secuilor, sailor i a cavalerilor teutoni i ioanii n te ritoriul transilvnian. n lucrarea de fa am s descriu aezarea sailor i a cavalerilor teutoni n Transilvania. Aezarea sailor Colonizarea sailor a fost cunoscut ca o micare demografic german spre rsrit, care s-a desfurat mai intens ntre secolele XII-XIV, aceast micare fiind determinat de multiple cauze, generate de structura societii germane din acea perioad, cum ar fi problemele economico-sociale, politice, demografice, naturale. Suprapopularea unor ducate apusene germane, limitarea suprafeelor care puteau fi amenajate pentru agricultur, situaia material precar a unor categorii ale populaiei, neacordarea de sprijin de ctre puterile centrale meteugarilor i negustorilor n lupta pentru libertile comunelor urbane mpotriva stpnilor feudali ai oraelor, dorina de aventur i promisiunile ispititoare ale regilor Ungariei au adus saii i n teritoriile Transilvaniei. Originea teritorial a sailor nu poate fi precizat foarte clar. Cercetrile arat c teritoriile de emigrare au fost diferite de la o etap la alta, n funcie de stadiul de dezvoltare economico-social a diverselor ducate i principate din Germania. Emigrarea a nceput din ducatele apusene ale imperiului German, iar pe durata secolului XIII, centrul de emigrare s-a deplasat n Saxonia, Suabia i Bavaria. Pentru a cunoate originea sailor, s-au fcut studii i asupra numelui sub care apar n Transilvania, acetia fiind numii Flendrensi, Teutoni i Saxoni. Informaii importante pentru cunoaterea originii sailor ofer i cultura material constituit din diferite obiecte de apartenen sa, precum obiecte din fier, vas n forma unui cap masculin turnat n bronz, monede i o piatr de mormnt care reprezint o figur uman n form de cruce, obiecte gsite la elimbr, Slimnic jud. Sibiu i la Cisndie. Studii asupra

graiurilor sseti, din secolul trecut, au concluzionat c se aseamn cel mai mult cu graiul din Luxemburg. Abia n ultimele decenii s-a constatat c aceast asemnare se datoreaz izolrii relative a ambelor graiuri fa de spaiul german. n prezent se admite c cel mai important grup de sai sosii n Transilvania sunt franconii apuseni din ducatele Lotaringiei Superioare i Inferioare. Primul grup mai important se pare c a venit la chemarea regelui Geza II. n fruntea grupului de coloniti se aflau, de obicei, locatori sau greavi, unii dintre ei dnd numele lor satului nou ntemeiat, ncercnd s obin o anumit preeminen cu caracter feudal asupra stenilor. Colonizarea sailor, n grupuri compacte i regiuni precise, s-a produs n secolele XIIXII, n doua valuri: primul, s-a desfurat n vremea consolidrii puterii centrale, a avut ca i caracteristici formarea n enclave, cu precdere rurale, difereniate juridic i lingvistic de regiunile din jur, iar al doilea val, desfurat cnd autoritatea regal era deja subminat, fapt care nu a mai condus la insule de populaie german rural, fiind propice formrii oraelor germane. n Transilvania s-a produs o colonizare panic, saii fiind chemai de regalitatea maghiar. n Transilvania au fost aezai cu dosebire rani i meteugari, elemente sociale productive, au fost aezate n mod excepional i cteva grupuri aparinnd nobilimii. n procesul de colonizare, saii au cuprins i o parte din teritoriile secuilor, dar n principal ei sau aezat pe teritoriile locuite de romni. Maghiarii lipseau aproape n totalitate din aceste locuri n momentul colonizrii sseti. O alt caracteristic a acestei colonizri n Transilvania, a fost i aezarea lor de ctre regalitate ntr-un teritoriu cucerit relativ recent, locuit n majoritate de romni. Saii au fost aezai n enclave regale, alturi de care se aflau teritorii romneti, care pn la mijlocul secolului XII nc mai dispuneau de autonomie. Prin aezarea lor n Transilvania, acetia trebuiau s contribuie la consolidarea stpnirii maghiare n aceast zon, fiind antrenai i n sistemul militar al Regatului arpadian, cu rol mai ales defensiv, de aprare a trectorilor Carpailor. Pentru acest ajutor, saii aveau beneficii din partea regalitii maghiare, precum largi privilegii economice, independen fa de episcopia Transilvaniei, organizare autonom, toate aceste privilegii precum i condiiile impuse de regalitatea Ungariei sunt consemnate n Andreanum (Bula de aur a sailor), emis de regele Andrei II, n 1224. Diploma andreean reflect prin coninultul ei att interesele regalitii, ct i pe cele ale colonitilor. Saii urmau s plateasc anual 500 de mrci de argint i s trimit 50 de lupttori n oastea regal, dac regele ntreprindea o campanie n interiorul rii. n afara granielor regatului, cnd n frumtea oastei era regele, trebuiau s pun la dispozitie 100 de lupttori iar n campaniile conduse de altcineva, trimiteau doar 50. Saii puteau s-i aleag singuri singuri dregtorii locali, regele numind un comite n fruntea provinciei. Puteau s circule liber cu

mrfurile lor prin regat, avnd dreptul de a exploata anual, de trei ori cte opt zile, sare mrunt fr a plti vreo dare. Cel mai important articol pentru sai era interdicia de a se acorda, din acest teritoriu, domenii nobilimii, iar dac cineva dorea s aiba aici o moie, acetia aveau dreptul de a protesta. Au obinut de-asemenea i dreptul de a-si alege preoii i de a folosi pdurile mpreun cu romnii i pecenegii. Sistemul de organizare a satelor corespondea vechilor comuniti germane. Cte zece gospodrii dintr-un sat formau Zehner, iar o sut de sate formau o unitate numit Hundertschaft. Pmntul care le revenea sailor din partea regalitii, s-a ntins ntre Ortie i Baraolt i ntre vile Trnavelor i Valea Oltului, plus ara Brsei i regiunea Bistriei. Teritoriul a fost mprit, conform tradiiei, n apte scaune, dar ca i la secui, numrul de scaune a crescut n timp. n fruntea fiecrui scaun era judele local i cel regesc, iar cel mai nalt dregtor era comitele sailor. Primele scaune sunt menionate n secolul XIV, dei probabil organizarea lor este mai veche: Sibiu, Sebe, Media, eica Mare i Mic, Cincu, Sighioara, Ortie, Nocrich, Rupea, Miercurea, i dou districte: Braov i Bistria. La venirea lor, saii au fost constituii n obti steti cu un numr variat de familii 54 la Cisndie, 8 la Dobrca, n funcie de teritoriul de origine. Saii i-au organizat satul cu curi alturate, de regul n dou iruri i cu pia central. Cele mai vechi case de locuit ale sailor au fost din lemn i din paiant, ns colectivitile sseti i-au ridicat nc din secolul al XIII-lea multe monumente de cult din zid. Pe de alta parte, drepturile de negot erau inscrise in foarte multe privilegii, aratand un stadiu avansat al diviziunii muncii in societatea saseasca. Astfel sasii la adapostul privilegiilor lor, au contribuit la dezvoltarea productiei agricole in Transilvania cat si la dezvoltarea centrelor mestesugaresti urbane. Prezenta romanilor in zonele ocupate de sasi, e atestata in mai multe documente scrise si de cultura materiala. In conditia patrunderii feudalismului maghiar si a colonizarii secuilor, romanii au costruit pe la 1100 la Orlat o fortificatie cu trei valuri de pamant, platoul superior al cetatii fiind intarit si cu palisade. Prezenta obstilor romanesti in aceasta vreme in interiorul enclavelor colonizate cu sasi, este evidentiata si de numeroase toponime romanesti preluate in mod direct (Bistrita Bistritz) sau sub forma de traduceri ( Brasov Kranen = ienupar). Au fost descoperite numeroase asezari presasesti, apartinand romanilor, unele aflanduse in perimetrul in care s-au asezat sasii iar altele in imediata apropriere. Sasii impreuna cu romanii, au lucrat pamantul, au crescut animale, s-au ocupat de mestesuguri, de minerit si comert, ajuntand la inflorirea Transilvaniei. Colonizarea sasilor a constituit un factor de progres, ce a contribuit la trecerea economiei de la perioada timpurie la cea dezvoltata.

Asezarea cavalerilor teutoni Regalitatea maghiara intentiona sa mai aduca la granitele Transilvaniei, sau cel putin in aprorierea lor, noi populatii straine, insa aceasta intentie in cele din urma a esuat. Prima incercare a fost facuta, prin aducerea cavalerilor teutoni in teritoriul Transilvaniei. Cavaleri Teutoni reprezentau un ordin militar calugaresc catolic, creat de papalitate pe Locurile Sfinte (Palestina), in 1190, pe cand inca era vie ideea cruciadei clasice. Mai sunt cunoscuti si sub denumirea de cruciatii ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii al teutonilor. Ordinul era alcatuit din frati cavaleri, apartinanad nobilimii de origine germana, reprezentand elementul orasenesc din frati preoti (calugari), constituind clerul ordinului si din frati slujitori cu obligatii fata de nobilime. La inceputul secolului XIII, situatia cavalerilor teutoni stabiliti la Acra nu era tocmai favorabila, fapt care i-a determinat sa accepte chemarea regelui Andrei II, ca sa se stabileasca in Transilvania. Cavalerii Teutoni au fost asezati in Tara Barsei in anul 1211 in scopuri militare: pentru a apara granita de sud-est a Transilvaniei impotriva navalirilor cumane; in scopuri social-politice: sprijinirea regalitatii si a feudalitatii in consolidarea puterii lor; in scopuri de prozelitism: urmareau atragerea la catolicism a populatiei ortodoxe din zonele de asezare si cele invecinate. Aceste premise favorabile trebuiai sa creeze contextul unei extinderi a puterii maghiare chiar si asupra regiunilor extracarpatice. Prin aceste scopuri de prozelitism se urmarea si prinderea intre doua forte catolice a Imperiului Romano-Bulgar a Asanestilor, pentru a crea astfel un front al cruciadei in spatiul carpato-dunarean, constituita pe de o parte de cavalerii teutoni, iar pe de alta de Imperiul Latin de rasarit, fondat la Constantinopol. Din aceste motive, s-a incheiat in 1211 o intelegere intre Regele Andrei II si cavalerii teutoni, prin care cei din urma primeau Tara Barsei, alaturi de largi libertati si scutiri, ca de exemplu: dreptul de a se folosi in parte de bogatiile solului si subsolului, de veniturile din vami, de a construi cetati si orase din lemn. Se supuneau direct autoritati regesti si nu celei voievodale. In timp au obtinut chiar si imunitati fiscale, precum si cedarea tuturor darilor de la localnicii romani. Din 1222 obtin si scutirea de vama la trecerea prin tara secuilor si prin tara romanilor. In vremea cand Tara Barsei a fost data pentru ocupare, Cavalerilor teutoni, aceasta nu era pe deplin integrata in Regatul Ungar, ci forma o tara romaneasca, o uniune de obsti, asemeni altori unini de pe intreg cuprinsul locuit de romani. Regalitatea maghiara, din acest motiv, caracteriza teritoriul in discutie, ca fiind desert si lipsit de locuitori. Afirmatie regalitatii intra in contradictie chiar cu diploma de danie a cavalerilor teutoni in care era

specificat tara li se daruieste teutonilor pentru ca sa o locuiasca in pace si sa o stapaneasca slobod, pentru ca prin convietuirea cu ei sa se intinda regatul nostru. Pe langa indatoririle amintite mai sus, fata de regalitatea maghiara, Cavalerii teutoni trebuiai sa dea o parte din aurul si argintul descoperit in tara Barsei, iar restul sa le ramana lor. Cavalerii Teutoni vor incepe sa abuzeze de privilegiile obtinute, incercand sa obtina altele pe cont propriu, incepand sa calce pe fata contractul stabilit, extinzandu-si stapanirea fara permisiunea regalitatii ungare, cladindu-si cetati de piatra, batand moneda proprie, nerecunoscand autoritatea episcopului din Alba Iulia, apeland direct la Papa, au trecut chiar si la colonizarea fara invoire a populatiilor germanice in regiunile daruite lor si in cele invecinate. Aceste excese de autonomie si independenta au determinat armata regala sa intervina. Primul conflict care a izbucnit intre rege si teutoni a fost in 1222, insa acesta s-a aplanat gratie interventiei papale. Regele a revenit asupra hotararilor sale repunand teutoni in drepturile lor acordate prin diploma din 1211, chiar adaugand drepturi noi. Acestea au fost confirmate prin dania din 7 mai 1222. Incercarea teutonilor de a-si extinde stapanirea la sud-est de Carpati si asigurarea unui statut autonom, sub protectia Papei, va determina pe regele Andrei II sa-i alunge din Tara Barsei prin forta armelor. Acestia se vor stabili la scurt timp in Prusia, contribuind la politica de catolicizare, colonizare si de cucerire indreptata spre est. Prezenta Cavalerilor teutoni in Transilvania a fost totusi benefica, ei punand capat dominatiei cumane in teritoriile de la sud si est de Carpati, care a dus la destramare Imperiului Cuman, de-asemenea au arata Regatului ungar drumul spre Dunarea de Jos si Marea Neagra, mai precis spre un obiectiv de politica externa care va fi urmat timp de doua secole. O data cu asezarea sasilor si a cavalerilor teutoni in Transilvania, s-a incheiat in mare parte procesul patrunderii directe a feudalismului apusean in acest voievodat.

Universitatea din Oradea Facultatea de Istorie-Geografie, Relatii Internationale Master Integrare Europeana

Aezarea sailor i a cavalerilor teutoni n Transilvania

Sacalas Ioana An I, Sem I Bibliografie

Mihai Barbulescu, Denis Deletant, Pompiliu Teodor, Istoria Romaniei, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1998, pp. 412 428 Coordonator Anton Dragoescu, Istoria Romaniei. Transilvania, Ed. George Baritiu, Cluj, 1997, , pp. 455 460