P. 1
Formarea constiintei istorice

Formarea constiintei istorice

|Views: 83|Likes:
Published by Maria Olinca
formarea constiintei istorice in literatura romana
formarea constiintei istorice in literatura romana

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Maria Olinca on Apr 29, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPTX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/12/2014

pdf

text

original

Conştiinţa istorică
Se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin raportare la alte popoare, la alte naţiuni. Câteva dimensiuni specifice acestei raportări sunt:
• • • • • situarea în timp şi în spaţiu; evenimentele istorice; limba; cultura şi civilizaţia; mentalităţile.

care consemnează în documentele ce ni s-au păstrat modul în care românii din diferitele provincii se înscriu în cursul istoriei: situarea lor în timp şi în spaţiu. începând cu preocupările umaniştilor din secolele al XV-lea – al XVII-lea. limba.Formarea conştiinţei istorice a poporului român se realizează treptat. . obiceiurile. cultura.evenimentele istorice.

preocupările privitoare la felul în care românii se înscriu în cursul istoriei apar în documente scrise în limba slavonă. scris în 1620. dar şi pe legende populare. întâmplările importante din viaţa unui popor. an cu an. Cronicile ( letopiseţe ) – lucrări istorice mai frecvente în Evul Mediu. care cuprind înregistrări cronologice a evenimentelor sociale şi politice. şi care se bazează pe izvoare istorice. Cronografii – scrieri de factură istorică. Cele mai cunoscute forme de scrieri istorice sunt: Analele – scrieri istorice în care sunt înregistrate.Începând cu secolul al XVI-lea. începând cu facerea lumii. . Primul cronograf în limba română este cel al lui Mihail Moxa.

argint. Bogată în vin. fier şi alte metale şi sare.“. fiare. (…) Întreaga regiune este alcătuită cu şesuri şi păduri. . aur. urşi şi peşti. războinici înarmaţi. sunt prevăzuţi cu cai buni. cât se poate de îmbelşugată în boi. aşa că nu poţi învinui firea că n-ar fi grămădit în acest ţinut toate bunătăţile traiului. zdraveni. plină de pământ roditor.[Despre Transilvania:] „Neamul acesta de oameni robuşti. întretăiată de ape cotite.

Cronicarii au avut revelaţia necesităţii unei disocieri între făurirea evenimentului istoric şi consemnarea lui ca modalitate de conservare a trecutului si de emancipare a omului .În secolul al XVIII-lea. apar cronici în limba română care încearcă să recupereze trecutul.

după surse diverse. continuate ulterior şi de alţi domnitori. începând cu secolul al XIX-lea. cercetările întreprinse asupra acestor cronici. cât şi în Ţara Românească. Tipologie în funcţie de autor sau iniţiator: • cronica domnească este cronica oficială. • cronica de autor este cronica întocmită de un învăţat laic. atât scrise. atât în Moldova. pentru ca în secolele următoare să devină operă de autor. limba oficială. • cronica anonimă este un tip de cronică al cărei autor nu este cunoscut. preluată din mediul bisericesc care o consacrase ca limbă a culturii scrise. se foloseşte formula “ atribuită lui”. care are iniţiativa de a fixa în scris evenimentele importante din istoria neamului său. denumirea ei este de letopiseţ şi limba de expresie este la început slavona. cât şi orale. În spaţiul medievalităţii româneşti.• Cronica este scrierea istorică în care sunt consemnate în ordine cronologică evenimentele dintr-o anumită perioadă. întocmită sub directa supraveghere a domnului care a avut iniţiativa ei şi este expresia punctului de vedere oficial. de cancelarie. exponent al clasei sociale cu acces la instrucţie. Ştefan cel Mare este promotorul acestei acţiuni. pentru a desemna presupusul autor. . au permis diferite ipoteze privind paternitatea lor.

.

Temele fundamentale abordate de cronicari şi de ceilalţi autori preocupaţi de conştiinţa istorică a românilor sunt: • originile • limba • continuitatea • evenimentele istorice • instituţia domniei .

se baza pe exterminarea dacilor de către romani. care sublinia nobleţea poporului român.în timp această ipoteză a fost contestată de istorici. .Originile Cronicarii şi invatatii Şcolii Ardelene susţin originea comună a tuturor românilor şi originea lor pur romana.Ultima idee.

dar nu-l pot explica. este mai degrabă înfăţişată ca un miracol pe care îl constată.Continuitatea este un fenomen pentru care cronicii nu deţin suficiente mărturii. .

din care nu lipsesc accentele specifice limbii vorbite.Grigore Ureche redactează prima cronică în limba romană şi este nevoit să inventeze o limbă scrisă. .Limba • Pentru relatarea evenimentelor istorice trecute sau contemporane. dar nu şi o conştiinţă istorică la fel de modernă ca a cronicarilor pe care îi continuă.cronicarii dezvoltă tehnici narative şi descriptive care dau valoare artistică scrierilor lor.Miron Costin are aplecare spre eseistică . el problematizează istoria şi soarta omenească iar Ion Neculce întoarce scrisul cronicăresc la oralitate şi dovedeste talent narativ. cărturarească.

Cronicarii moldoveni Sunt boieri luminaţi. fiind conştienţi de rolul său educativ. Ion Neculce. . Motivul pentru care consemnează evenimentele este cunoaşterea istoriei . scriu “Letopiseţul Ţării Moldovei”. continuând scrierea de unde a părăsit-o predecesorul. Concepţia cronicarilor asupra rolului istoriei este umanistă. Grigore Ureche. Miron Costin. cărturari preocupaţi de consemnarea istoriei poporului. Cronicarii moldoveni.

cea mai veche cronică în limba română. Este autorul "Letopiseţului Ţării Moldovei". de la care moşteneşte înclinaţii spre cultură şi politică. Din 1611 urmează cursurile unei şcoli din Polonia şi apoi. diferite funcţii: logofăt. mare vornic al Ţării-de-Jos. redactată între anii 16421647 şi tratând istoria Moldovei între 1359-1594. ale umanismului românesc. . În cronica lui Ureche sunt cuprinse trăsăturile caracteristice. ocupă.Grigore Ureche Cronicarul este fiu de mare boier. treptat. de început. mare spătar. întors în ţară.

din ce ţară au ieşit strămoşii lor“ . . Poemul filozofic "Viaţa lumii". prin respectul faţă de om. A început prin a scrie versuri. descriind istoria românilor între 15941661. o meditaţie asupra trecerii necontenite a timpului. îi demonstrează vocaţia de scriitor. în "De neamul moldovenilor. el şi-o realizează spre sfârşitul vieţii. este unul dintre primii reprezentanţi ai umanismului românesc. interesul constant pentru originea poporului român. încercarea de a crea opere literare. Cunoaşte antichitatea grecolatină.Miron Costin A trăit şi a învăţat până la 20 de ani în Polonia. dragostea de patrie şi de limbă. domeniu aproape inexistent la noi. neterminată. Miron Costin continuă "Letopiseţul Ţării Moldovei" început de Ureche.lucrare. Intenţia cronicarului nefiind pe deplin satisfăcută. şi având în efigie personalitatea lui Vasile Lupu. însă.

se întemeiază pe fapte trăite. cât şi din punct de vedere literar. precedată de cele 42 de legende. "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat" (evenimentele dintre anii 1661-1743). Erudit. Neculce a trecut în eternitate lăsând posterităţii o operă valoroasă atât din perspectivă istorică.Ion Neculce Cronica lui Neculce. Cronicarul se manifestă mai puţin ca un istoric interesat de autenticitatea izvoarelor şi mai mult ca un artist care scrie el însuşi povestea. intitulate "O samă de cuvinte". documentară. de aceea are un caracter memorialistic. . cunoscător de limbi străine şi conştient de rolul culturii în evoluţia statelor. prelucrând şi transfigurând fondul legendar popular.

"ce sîntu audzite din om în om. şi în letopiseţu nu sîntu scrise". unde stilul are savoarea limbii populare Nouă dintre poveştirile scrise de Neculce îl au ca erou pe Ştefan cel Mare considerat de cronicarii moldoveni ca fiind “eroul ideal” . boieri sau ţărani. de oameni vechi şi bătrâni. Vocaţia de povestitor a lui Neculce se relevă în legende.Dintre cronicari cel mai preocupat de tradiţiile populare a fost Neculce care scrie şi “O samă de cuvinte" despre voievozi.

pre apa Vasluiului. au audzit un glas mare de om strigând să aducă boii la plug. arând la o movilă ce să cheamă acum Movila lui Purcel. ca să-l găsască pre acel om. și într-alte dzile n-au vrut frate-său să-i dè plugul. și acum duminica iau dat. la liturghie. și ieșind în polimari la curțile domnești ce era făcute de dânsul. Că pe acel om încă îl chema Purcel. cale de patru ceasuri. și pentru ce ară duminica? El au dzis că au strigat el să aducă boii la plug. vrând să margă la biserică întru o duminică dimineața. Și ducându-l pre acel om la Ștefan-vodă. că este om sărac. să-i aducă la dânsul. Deci Ștefan-vodă au luat plugul fratelui celui bogat și l-au dat fratelui celui săracǔ. “Ștefan-vodă cel Bun. și îndată au trimis în toate părțile. l-au întrebat Ștefan-vodă: el au strigat așè tare. și ară duminica. Și mirându-să ce om este acela să are duminica.” . să fie a lui. Și l-au aflat pre om în sus. în târgu în Vasluiu.

care deşi nu exprimă grandoarea figurii marelui domnitor din creaţia populară.cu o cronologie a faptelor şi câteva schiţări de portret cu valoare artistică. una din cele mai strălucite pagini din intemeierea statelor medievale.Portretul lui Ştefan cel Mare Ştefan cel Mare deschide. marele domn a facut din Moldova un factor insemnat al relaţiilor internaţionale in această parte a Europei. în istoria poporului român. . De-a lungul unei domnii de aproape cincizeci de ani (1457-1504). au constituit principalul izvor literar de inspiraţie. Prezentarea facută de cronicari rezumă cateva aspecte ale domniei sale.

În virtutea talentului său.Prin activitatea sa remarcabilă în sfera politicii externe. iar umaniştii au fixat pentru posteritate imaginea acestui mare domnitor. Ureche este întemeietorul portretisticii în literartura română veche. sentimentele poporului la moartea lui Ştefan. le ierarhizează. Capetele încoronate i-au căutat alianţă. modelul clasic. Ureche concepe povestirea din cateva momente: împrejurările morţii domnitorului. duşmanii l-au privit cu respect. dovedind o incontestabilă artă de portretist. punând alături de trăsăturile fizice si anecdote -însuşiri de caracter definitorii. preciziune de nuanţe. de altfel istoria literară i-a reţinut o bună parte din portrete drept model. Galeria de imagini-portrete de domnitori din cronica lui dovedeşte o varietate apreciabilă. Pornind de la realitatea istorică. datorită rolului politic pe care şi l-a asumat în condiţiile reluării ofensivei otomane. artă concentrată. împreună cu marele ei domn. Înzestrat fiind cu darul de povestitor. angajate în confruntarea antiotomană. Glorificând eroul care a dat Moldovei stabilitate si independeţă. . portretul acestuia. care s-a impus Marilor Puteri vecine. el selectează figurile domnitorilor sau boierilor. G. Unul din primele portrete din literatura română reprezintă primul portret literar al atât de cunoscutului domnitor Ştefan cel Mare realizat de cronicarul Grigore Ureche. concizie. figura lui Ştefan cel Mare a devenit mitică si legendară. este realizat din linii simple. aprecieri asupra vremii şi intrarea lui în legendă. şi a câştigat. un prestigiu internaţional care a atras preţuirea si alianţa unor mari puteri. dând naştere la unele dintre cele mai însemnate opere istorice. Efigia lui Ştefan cel Mare. Imaginea sa se proiectează în creaţiile folclorice şi în literatura cultă. Ştefan cel Mare a inaugurat o nouă eră a afirmării internaţionale a Moldovei. le dă contur propriu.

Acesta are rolul de a emoţiona cititorul.Importanţa rândurilor pe care cronicarul le-a inchinat acestui domnitor s-a dovedit a fi mult mai mare decât autorul însuşi. iar pentru acestea domnul Moldovei a intrat în legendă. se rădica deasupra biruitorilor”. informaţiile acestuia fiind culese din puţinele izvoare scrise din acea perioadă şi din tradiţiile şi legendele existente. De la singura trăsătură fizică folosită de autor în acest portret . conducător. ca o concretizare a ideii că forţa nu poate nicicând să învingă spiritul : “şi-unde-l biruia alţii. Ureche vrea să scoată în evidenţă cât de mult l-au iubit locuitorii Moldovei pe domnitorul lor. ca exemplu oferit combatanţilor. cuvânt sugerat foarte frumos de Ureche prin expresia “slab de ani”. precum şi data exactă. chiar înainte de moartea lui Ştefan-Vodă. devenind legendar ca însăşi persoană. cu iarnă friguroasă şi vară ploioasă. şi lucrul său îl ştia a-l acoperi”. portretul debutează cu evocarea acestor trăsături:”mânios si degrabă a vărsa sânge nevinovat”. . a bănuit. probabil.În cel de-al treilea paragraf. căci aceste rânduri au inspirat numeroase opere care au evocat personalitatea legendară a voievodului. Ultimul paragraf reprezintă nişte aprecieri asupra vremii. căci : “pentru aceea . el este în masură să realizeze imaginea domnitorului ca într-o gravură. angajându-se în luptă în fruntea oştirii sale. el însăşi numit “Ştefan cel Mare al literaturii noastre”.Astfel. raru razboi nu biruia”. De altfel. Cu toate că Ureche nu a fost contemporan cu voievodul. care a fost foarte “urâtă”. Curajul. că ştiindu-se căzut jos. precum Vasile Alecsandri. patriotismul sunt calităţile pe care cronicarul le remarcă şi cărora se datorează indiscutabil victoriile lui Ştefan. neleneşu. “l-au îngropat-ţara cu multă jale şi multă plângere în mănăstire în Putna. Următorul fragment reprezintă un portret mixt făcut lui Ştefan. pentru a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor într-un mod cât mai somptuos.s-a nascut calificativul “cel Mare”. nu pierdea nădejdea. Mihail Sadoveanu. bun strateg. Tot aici cronicarul spune că faptele de vitejie ale lui Ştefan au rămas unice în istoria poporului român. remarcându-se sobritatea trăsăturilor. fără a fi evitate cele negative. S-a întors la cetatea Sucevei fiind foarte bolnav din cauza atâtor războaie la care a participat şi totodată bătrân. în primul paragraf cronicarul ne prezintă circumstanţele în care marele voievod s-a stins din viaţă. Secretul acestor victorii stă în capacitatea misterioasă parcă a domnitorului de a triumfa chiar atunci când bătălia era pierdută. Ele sunt prezentate în antiteză cu statura : “om nu mare de stat” fapt care accentuează calităţile majore ale eroului : “om întreg la fire. nici un alt domn nemaireuşind aşa ceva. care era de dânsul zidită”. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. voinţa.statura . dar în care predomină trăsăturile morale.

Lucrarea cuprinde cugetări.A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. scrisă la Constantinopol în română (1703-1705) este considerată prima încercare de roman politic-social. influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia. “Istoria ieroglifică”. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din Ţările Române. proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare. . În opera lui Cantemir. s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea socialistorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

dar plină de miez. cca. . un istoric în sensul modern al cuvântului. 1650 .m. de a arăta cu argumente scoase din ştiinţa istorică a vremii. prin fraza lui încărcată şi meşteşugit întoarsă. Este superior celorlalţi mai ales prin voinţa. Stolnicul Cantacuzino a fost un reprezentat de seamă al umanismului în spaţiul cultural român. se poate spune. Prin întrebuinţarea critică a izvoarelor. Este. 1716). prin claritatea planului.  Stolnicul Constantin Cantacuzino a fost un diplomat. stolnicul Constantin Cantacuzino se ridică deasupra contemporanilor săi şi se apropie de Dimitrie Cantemir. originea neamului său. istoric şi geograf din Ţara Românească (n.

Şcoala Ardeleană este în primul rând. Gheorghe Şincai. o mişcare de eliberare naţională şi socială care a găsit în patrimoniul de gândire al iluminismului european “principii. argumente.Cel dintîi nucleu iluminist din cultura română l-a constituit Şcoala Ardeleană. a dezvoltării ştiinţelor naturii şi învăţământului. sec. . Acţiunea politică şi culturală este îndrumată de operele istorice şi filologice ale lui Samuil Micu. idei” ce slujeau năzuinţele poporului român în acel moment istoric. mişcarea intelectualităţii din Transilvania de la sf. trimis împăratului Leopold al II-lea. în care se cerea recunoaşterea românilor din Transilvania ca naţiune egală în drepturi cu celelalte. Petru Maior. Ion Budai-Deleanu. al XVIII-lea şi începutul sec. Şcoala Ardeleană a avut un rol important în stimularea studiului istoriei şi a limbii române. Din punct de vedere cultural. al XIX-lea. Programul politic al Şcolii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitulat “Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae”.

.Importanţa Cronicilor Importanţa cronicilor nu constă neapărat în valoare ştiinţifică a ideilor pe care le-au pus in circulaţie ( unele dintre ele dovedindu-se dea lungul timpului fără temei ştiinţific). ci mai degrabă în impulsul pe care l-au dat formării conştiinţei identitare şi în contribuţia esenţială la înstapanirea limbii naţionale în cultură.

de continuitatea şi unitatea poporului român. pun bazele istoriografiei romanesti şi abordează probleme legate de originea latină a poporului şi a limbii noastre. . Din punct de vedere lingvistic. din urmatoarele aspecte: Din punct de vedere istoric.cronicile au o importanţă deosebită. cronicile oferă forme incipiente ale prozei noastre artistice. cronicile sunt o sursă însemnată de cunoaştere a unor etape din evoluţia limbii române. Din punct de vedere literar.Pentru cultura noastră.

cu alte cuvinte. Acestea se întalnesc în scrierile cronicarilor. trecutul în desfăşurarea sa obiectivă şi discursul despre trecut. Ceea ce numim îndeobşte istorie este discursul nostru despre istorie. simplificată şi deformată a trecutului. dar stau de asemenea la baza convingerilor reprezentanţilor Şcolii Ardelene. inevitabil incompletă. şi in cadrul formării conştiinţei istorice româneşti s-au întâlnit unele deformări ale imaginii faptelor relatate. sau doar din cauza lipsei datelor suficiente necesare pentru relatarea în cauză. pe care publicul larg. şi sunt realizate intenţionat. Istoria defineşte.” (Lucian Blaga – Istorie si mit în conştiinţa românească 1997) După cum afirma şi Lucian Blaga în fragmentul citat. . ceea ce s-a petrecut cu adevărat şi reconstituirea a ceea ce s-a petrecut.“Cuvântul istorie are două semnificaţii Exagerări distincte. scrierile cu caracter istoric nu pot fi în nici un caz absolut obiective. Prin urmare. este imaginea. dar şi mulţi profesionişti tind foarte adesea a le confunda. pe care prezentul o recompune fără încetare. în acelaşi timp.

istoricii au contestat această ipoteză. Această teză era invocată ca argument în favoarea revendicării de drepturi politice şi naţionale pentru români. In timp. în contextul istoric deosebit de dificil în care romanii din Transilvania se aflau la acea dată. munteni şi ardeleni) şi originea pur romana a românilor. cu sublinieri. preluată. se baza pe ipoteza exterminării dacilor de câtre romani. Ultima idee care sublinia nobleţea poporului roman.Reprezentanţii Şcolii Ardelene susţin originea comună a tuturor românilor (moldoveni. care au făcut din ea cheia de boltă a istoriei naţionale. de cronicarii moldoveni şi munteni. . Semnalată în opera unor umanişti prin secolul al XV-lea. ideea originii pur latine a poporului şi limbii române a fost in cele din urma îmbraţişată cu fervoare de reprezentanţii Şcolii Ardelene.

 Maria Olinca  Daniel Toniuc  Gigel Ghile  Aurelian Bonte .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->