Seminarul 2. Cum i cu cine comunicm 1. Care sunt caracteristicile speciale ale procesului comunicrii?

2. Ce tipuri de comunicare cunoatei?

3. Ce nseamn comunicarea interpersonal i care sunt trsturile ei?

4. Definii comunicarea intrapersonl.

5. Conform lui Philip Rice care sunt cele patru stiluri de dominare parental pe care le-a identificat?

6. Cum putem comunica eficient cu persoanele aflate n dificultate?

7. Ce putem spune i ce nu unui adolescent?

8. Cum se desfoar comunicarea n grupuri mici?

9. Care sunt avantajele grupurilor n concepia lui Nicki Stanton?

10. Ce este brainstorming-ul i care sunt regulile lui?

11. Cum se ntocmete redadctarea n grup?

12. Cum se desfoar comunicarea specializat: cu publicul, electoratul, clienii, beneficiarii, presa n procesul de selecie a personalului

n activiti disciplinare n negocieri n ntruniri ( edine, adunri) n coordonri de proiecte, contracte, etc. n scrierea procesele verbale

13. Cum ne pregtim pentru vorbirea n public?

14. Ce trebuie s conin un proces verbal? Redai un exemplu de proces verbal de o jumtate de pagin.

15. Cum se desfoar comunicarea public?

16. Cum se elaboreaz un discurs. V amintii vreun discurs celebru din istorie care v-a marcat n mod special. Cine este persoana i n ce cirsumstane a fost inut?

De reinut: Planificarea discursului include gsirea rspunsurilor la aceste opt ntrebri: Cine formeaz audiena mea? Care este inta mea n aceast situaie de redactare? Ce constrngeri afecteaz aceast situaie? Care sunt aciunile de baz? Care este forma ateptat? Ce reprezint o schi eficient? Ce format i ajutoare vizuale ar trebui s folosesc? Ce ton ar trebui s folosesc?

Dezbatere COMUNICAREA N GRUP Comunicarea n grup este o alt ipostaz a comunicrii interpersonale, ce presupune mai mult de doi participani. Sunt considerate tipice pentru aceast form de comunicare grupurile zise ,,mici, cu cel mult zece participani, n care legtura interpersonal a fiecruia cu fiecare nu este grevat de nici un fel de ngrdiri. Cnd numrul membrilor crete mult peste aceast valoare, grupul are tendina s se fragmenteze n subgrupuri, care ngreuneaz schimbul de replici ntre oricare dintre participani. Grupul care ne intereseaz este cel n care indivizii pot efectiv s interacioneze s comunice, s se perceap n mod direct. ntr-o accepiune mai larg, grupul ar putea fi definit ca un ansamblu de persoane interdependente. Jean- Claude Abric definea grupul ca fiind ,,o totalitate dinamic determinant pentru comportamentul membrilor si. Altfel spus, nu indivizii determin grupul, ci grupul, situaia de grup i determin pe indivizi. Orice activitate social presupune schimburi de informaie, fie ntre membrii aceluiai grup, fie ntre membrii unor grupuri diferite. Este necesar ca grupurile s se organizeze, n primul rnd pentru adunarea informaiilor utile i eficace i n al doilea rnd pentru ca aceste informaii s fie distribuite convenabil ntre toi cei care vor trebui s le utilizeze. Formarea grupurilor este urmarea dorinei de cooperare n vederea atingerii unui el comun, pentru c una din condiiile care anticipeaz structurile comunicative este tocmai apartenena la grup, existnd, prin definiie, o mai mare comunicare n interiorul unui grup dect ntre grupuri. O alt condiie a intercomunicrii este proximitatea: persoanele aflate n apropiere, datorit locuinei, locului de munc sau drumului fcut mpreun este mai probabil s comunice ntre ele dect cele aflate la distan.

Similaritatea este o a treia condiie ; cei aflai n aceleai mprejurri sociale sau care mprtesc interese, credine, activiti este mai probabil s comunice dect cei care difer din toate aceste puncte de vedere. Individul aflat n grup este diferit de individul izolat, ntruct situaia de grup este supus unui sistem de fore i de tensiuni specifice. Tensiunile provin n mare parte de la indivizii nii, dar ele sunt date i de tipul de interacune pe care l dezvolt acetia i de un ntreg ansamblu de elemente care depesc interaciunea n sine: norme, valori, situarea grupului ntr-un mediu fizic i social dat, relaia sa cu acest mediu. n opinia lui Schachter, ,,comunicarea este mecanismul prin intermediul cruia se exercit puterea, prin urmare ea va fi suportul utilizat de grup pentru a face presiuni asupra celor care se ndeprteaz de normele sale.(Jean-Claude Abric, op. cit. p.94) Un grup poate fi definit, aa cum face Homans, n termenii comunicrii umane : el este alctuit dintr-un numr de persoane care comunic ntre ele destul de des ntr-o perioad de timp i care sunt suficient de puine pentru ca fiecare s poat comunica cu toi ceilali direct, nu prin intermediul altora. Esena vieii de grup, dup Homans, este ,,o interrelaie dinamic ntre cteva elemente : activiti, sentimente, norme interaciuni i comunicare. Sentimentele de ataament ntre membrii grupului se nasc din contact i cooperare ; interaciunea i intercomunicarea duc la nsuirea unor norme comune i la un ataament de tipul solidaritii fa de grup. ; formele de comunicare ce apar reflect i susin o structur cu diferene de status n interiorul grupului i o anumit distribuie a sentimentului de ataament al membrilor unii fa de alii. (Denis Mcquail, Comunicarea, Institutul European, 1999, p.120) Procesul de comunicare n sine genereaz sentimente de ataament ale indivizilor unii fa de alii i fa de grup, acord asupra normelor, structura intern a status-urilor. Fiecare dintre aceste elemente, la rndul su, decide cine comunic cu cine i ct de frecvent. Procesul de comunicare este legat n primul rnd de dou aspecte eseniale caracteristice grupurilor mici : solidaritatea sau caracterul coeziv i diferenele interne. Comunicarea sprijin coeziunea n mai multe moduri. Unul dintre acestea este furnizarea unor nsemne de apartenen sub forma unui ,,limbaj comun sau a unor convenii de adresare verbale sau non-verbale. Coeziunea de grup depinde de comunicare i datorit ,,dependenei reciproce a interaciunii i sentimentului, dup cum spune Homans. (Idem, p.112) Conflictul cu ali membrii ai grupului sau deviana potenial de la standardele grupului pot s promoveze comunicarea. n cazul n care ataamentul emoional este puternic (ca n grupurile familiale), deviana inhib comunicare ; n cazul n care este sczut, comunicare este ncurajat. n primul caz comunicarea poate duce la creterea tensiunii i membrii grupului nu pot risca dezagregarea, n timp ce n al doilea caz, comunicarea asupra subiectelor disputate poate avea loc fr implicare personal, iar riscul eecului este acceptabil. Interaciunea comunicativ in cadrul grupului este legat nu numai de dezvoltarea sentimentului de ataament, ci i de apariia normelor de grup, n sensul ateptrilor i nelegerii privind comportamentul. Cu ct

indivizii comunic mai frecvent unii cu alii n situaii de grup, cu att este mai probabil dezvoltarea unor norme comune. Autori precum A Festinger, S Schachter i K Back remarc ulterior c ,,legarea unei prietenii implic i crearea unui canal de comunicare ntre dou persoane. Cu ct mai intim este prietenia, cu att este mai larg gama de coninuturi care circul prin acest canal de comunicare i mai reduse forele care restrng comunicare. De aceea, deschiderea unor astfel de canale active de comunicare nseamn mprtirea informaiei, opiniilor i valorilor.(Mihai Dinu, p.108) Grupurile variaz att n privina frecvenei intercomunicrii, ct i a contactelor comunicative din interiorul grupului. Membrii unui grup nu particip n egal msur la contactele comunicative. Cei care sunt cel mai puin implicai n discuiile de grup ca transmitori sau receptori sunt probabil mai puin bine integrai, mai puin simpatizai i poteniali deviani. Cu ct grupul este mai numeros, cu att sunt mai restrnsediversitatea i frecvena comunicrii. Grupurile tind s genereze nu numai norme, ci i relaii de putere. Liderul unui grup, dup cum arat Homans, este persoana care se conformeaz cel mai bine normelor grupului. El este cel care respect cel mai mult standardele comportamentale apreciate de grup. Prestigiul este asociat att conformrii fa de norme, ct i popularitii i simpatiei. A fi lider sau a fi simpatizat sunt ipostaze care determin frecvena actelor de comunicare. Conform lui Homans, (Denis, Mcquail, op.cit., p.182) Aadar, cel care se bucur de mai mult autoritate i stim ntr-un grup non- formal are o tendin mai mare de a iniia comunicarea cu cineva de rang inferior, tendina de a fi apelat mai mult dect cel de rang inferior. Homans rezum n felul urmtor poziia liderului n procesul de comunicare : ,,comunicarea se ndreapt ctre lider att n conversaiile generale ct i n cele private. Oamenii si i ncredineaz problemele lor i i fac confidene, aa c el este cel mai bine informat n legtur cu ce se petrecen grup. Dar comunicarea nu numai se ndreapt ctre lider, ci i pornete de la el. El este omul care ia deciziile, demareaz aciunile i se ateapt ca el s fac toate acestea. (Idem p.170-171) Aceast prezentare a grupurilor non-formale mici accentueaz legtura strns dintre procesul de comunicare i unele dintre trsturile cheie ale dinamicii sociale. Actele i procesele sociale de comunicare, n ansamblul lor, pot avea loc prin aplicarea unor tehnici i tehnologii, variind de la cele mai simple la cele mai complexe. Dei trebuie s acordm atenie n, primul rnd, scopurilor transmiterii de mesaje, semnificaiei i structurii situaiilor n care are loc comunicarea, ca i consecinelor sale, problema modului n care se realizeaz comunicarea nu este, pur i simplu, una lipsit de importan.

Situaia cea mai propice pentru exprimarea celuilalt este situaia n care el nu se simte judecat, analizat sau interpretat, nici ghidat prin sfaturi i nici manipulat sau hruit prin ntrebri. Este o situaie n care se simte pur i simplu ascultat. Ascultarea este caracteristica fundamental a comunicrii viznd facilitarea exprimrii celuilalt. Este vorba de o ascultare comprehensiv. n situaia n care indivizii se simt realmente ascultai, ei se exprim cel mai bine, altfel spus cel mai autentic cu putin. Absena comunicrii rezult din lipsa unei ascultri reale. Cel care dorete s faciliteze exprimarea celuilalt trebuie s manifeste o atitudine de comprehensiune, s-i controleze reaciile spontane, care merg mai degrab n sensul evalurii, al interpretrii al ajutorului sau al chestionrii dect n sensul comprehensiunii. Relatiile intercomunicative Comunicarea este forma fundamental de interaciune psihosocial. Aa cum susine H. C. Cooley (1909), comunicarea constituie mecanismul prin care relaiile umane exista i se dezvolt. Ea include toate simbolurile spiritului, expresia feei, atitudinile, gesturile, tonul vocii, cuvintele, scrierile, imprimrile, imaginile, drumul de fier, telegraful, telefonul i tot ceea ce ine de ultimele cuceriri ale spaiului si timpului. Dar, cum considera Roger Muchielli, dac tehnicile secundare de comunicare, adic mijloacele de comunicaie, transmitere i informare, cunosc o dezvoltare extraordinar, procesele primare , adic comunicare ca relaie interuman se rrete i se pierde. Se confund din ce n ce mai mult mijlocul de comunicare cu arta de a comunica (R.Mucchielli,1971). Referitor la comunicare ca schimb interuman, n-au lipsit i nu lipsesc consideraiile sceptice. Mirajele limbii sunt att de puternice c ele ne duc la capcane fr s ne dm seama .n centrul dificultilor s-ar afla noiunea de dubla constrngere ( J.P.Courtial, 1982) : emiterea de doua mesaje contradictorii , disimulate ntr-un mesaj unic .Orice ar face interlocutorul ,el s-ar afla n contradicie cu o parte a mesajului ,fiind astfel supus unei violene . Oamenii nu acord cuvintelor un sens identic, ei vorbesc mult i se neleg puin, nu mprtesc aceleai opinii i, neconvingndu-se unii pe alii, rmn pe poziiile lor iniiale . Nu-i suficient s se vorbeasc aceeai limb pentru a se realiza nelegerea ...nimic mai persistent dect iluzia c e suficient s deschizi gura pentru a fi neles de altul (A. Jacob,1958). Sau, dup o expresie baudelierian, care frizeaz absurdul , lumea nu nainteaz dect prin nenelegere, care ar fi singurul temei al acordului dintre oameni . Dac oamenii s-ar nelege , ei n-ar putea s cad niciodat de acord (P. Golu, p.166) Ce nseamn astfel nenelegerea ? Distana dintre sensul real (cel pe care emitorul vrea s-l trimit) i sensul atribuit e receptor aceluiai mesaj. Cauza ei se reiese din ambiguitatea , lacunele , impreciziile, distorsiunile, nlocuirile de sensuri care se petrec n comunicare.

Comunicarea i atitudinea Atitudinea se formeaz n comunicare, iar atitudinile existente la partenerii care comunic influeneaz comunicare . Atitudinea este un fenomen psihologic a crei esen const n apariia la om a unei formaiuni psihologice care acumuleaz n sine rezultatele cunoaterii unui obiect concret (de regul, persoan), integrarea rspunsurilor emoionale la acest obiect i a rspunsurilor comportamentale la el (P.Golu, p.167). Cea mai important component psihic a atitudinii este cea motivaional emoional, care semnific valena atitudinii: pozitiv, negativ, indiferent sau ambivalent. Cnd un om intr in comunicare cu un alt om, cu att mai mult partenerii, ambii se centreaz pe particularitile aspectului extern , i citesc strile trite , fiecare se percepe si trateaz intr-un fel anumit conduita celuilalt, descifreaz ntr-un fel sau altul scopurile i motivele conduitei. Si nfiarea externa i starea i scopurile, i motivele provoac ntotdeauna la cel care comunica o anumita atitudine difereniat in funcie de latura din om care a provocat-o. Sunt situaii psihologice cnd o anumita latura a atitudinii domina mai mult sau mai puin asupra celorlali. De exemplu cuiva poate sa-i placa nfiarea externa, altuia maniera de a se purta cu oamenii, optimismul sau indestructibil, dar n acelai timp sa-I provoace indignare vederile politice al partenerului. Uneori acest aspect al dominant poate atinge o asemenea intensitate incit celelalte laturi ale atitudinii sunt neutralizate sau inhibate. Cum se explica aceasta dominare ? Rspunsul este acela ca la fiecare om exista un sistem de valori iar una dintre ele (cel puin si in funcie de context) este, subiectiv, mai semnificativ. Aceste valori sunt nsoite de anumite trebuine care se disting si se impun dup gradul de exprimare si intensitate.(Golu, p.167)

Nicki Stanton, Comunicarea, Bucureti, tiin i tehnic, 1995, p. 70-79

Avantajele grupurilor O analiza individual a unei probleme poate fi mai eficient dac ar face-o un grup. Cteodat, dup o discuie in grup, este uor sa recunoatem ca unul sau doi oameni ar fi putut ajunge la aceeai concluzie fr ajutorul celorlali. Este dificil sa determinm care din membrii grupului pot fi capabili s rezolve singuri problema sau care vor fi principalii participani la discuie. Studiile de cercetare au artat ca oamenii sunt mult mai angajai pentru a lua o decizie ( aceasta se datoreaz faptului ca ei sunt mai nclinai ctre decizii dect s ncerce sa rezolve problema) cnd ei particip la procesul de luare al deciziilor. Aceasta poate fi explicata prin doi factori : implicarea unui grup n procesul elaborrii unei politici sau decizii, asigur faptul ca ei sunt familiarizai cu natura, fondul si necesitile acestei politici. Astfel, ei sunt mai pregtii s neleag de ce politica este necesar;

atitudinile tind s fie mai favorabile datorit faptului c membrii grupului se implica n luarea deciziilor. Decizii mai bune: Grupurile in ansamblu iau decizii care sunt mai bune dect acelea care sunt luate in mod

individual. Este adevrat c uneori din diverse motive, ideile interesante, strlucitoare ale unui individ pot fi nbuite de o majoritate conservatoare. Grupurile iau decizii mai bune din patru motive: 1. Exista mei mult informaie disponibila. In ncercarea de a rezolva o problema, un individ are acces, in mod normal, la propria lui experien, la observaii si la rapoarte scrise de alii. Intr-un grup, acel individ poate fi expus experienei, observaiilor, investigrilor celorlali membrii ai grupului. Aceasta informaie mbogit poate face mai uoara gsirea soluiei corecte i permite membrilor s aleag dintr-un numr mare de alternative. Numrul ideilor diferite tinde s creasc odat cu mrimea grupului dar se stabilizeaz la 5 sau 6 participani. Exista posibilitatea de a creste artificial cantitatea de informaie produs intr-un grup, in mod special informaia noua, imaginativa si creativa prin metodele tehnicii cunoscuta sub numele de brainstorming. Regulile brainstorming-ului sunt: subiectul sau problema trebuie s fie clar si simplu delimitat; nu sunt permise criticile adverse si trebuie evitat autocritic mental. Aceasta este o regula esenial. Dac ne gndim la o idee dar tim c exist cineva gat s o dezaprobe sau s o critice, suntem tentai s o inem pentru noi. Astfel c, ntr-o sesiune de brainstorming, evaluarea ideilor este suspendat pn dup ce sesiunea s-a ncheiat; toate ideile sunt nregistrate. Fiecare idee este nregistrat de o secretar sau cu ajutorul unui casetofon, n ordinea n care ideile sunt spuse, ct se poate de rapid, sau se mai pot scrie ideile pe o tabl, astfel nct toat lumea s poat s le vad; asocierea liber a ideilor este ncurajat. numrul ideilor trebuie s fie mare . Membrii grupului trebuie s fie ncurajai s genereze ideile n numr destul de mare, deoarece la aceast etap cantitatea este mai important dect calitatea; combinarea si construirea ideilor este ncurajat. O idee poate atrage si alte idei, o idee poate fi o combinaie a altora sau o dezvoltare a unei idei precedente. La nceputul unei sesiuni de breistorming, conductorul ar trebui s reaminteasc grupului regulile. Se ncepe cu o sesiune de nclzire pe tema unui subiect puin cunoscut. Aceast sesiune de nclzire are rolul de a elimina inhibiia iniial si de a proteja atitudinile care ar putea exista.

De obicei, dup aproximativ 10 pn la 30 de minute, depinznd de subiect, ideile ncep s dispar, iar evaluare etapei poate fi nceput, dei este o procedur mai buna sa efectuam evaluare sesiunii o zi sau doua mai trziu. Rezultatele metodei brainstorming indica faptul ca folosind aceasta cale, grupurile produc mai multe idei dect ar face-o altfel, iar pentru unele probleme se ofer sugestii de o nalt calitate. Nu numai ca metoda ncurajeaz gndirea originala, a participanilor, dar i si nva totodat sa aib o mai mare toleranta fata de ideile celorlali. Astfel, se poate dezvolta un climat propice grupului prin stimularea interaciunii, fiecare simind ca are o contribuie. 2. Sugestii mai multe si mai bune Grupurile, caracterizate printr-un climat bun de comunicare, vor oferii soluii in numr mai mare si de nalta calitate dect cele obinute ca rezultat al muncii individuale. Este adevrat ca unele sarcini nu sunt cel mai bine rezolvate de ctre grupuri, dar sunt altele pentru care grupul este absolut necesar si anume: *acelea care necesita o diviziune a muncii ( a elaborrii); *acelea care impun mai multa pricepere manuala dect intelectuala; *acelea pentru care creativitatea este o necesitate; *acelea unde memoria sau reamintirea informaiilor este importanta; *acelea unde judecata prezint ambiguiti. Sarcinile care impun diviziunea muncii sau a priceperii manuale sunt de obicei mai bine rezolvate de ctre un grup. Grupurile sunt mai eficiente pentru sarcinile care cer judecata, creativitate si memorie mai multe capete pot face de obicei raiuni mai bune si pot fi mai creative ca rezultat al explorrii mai multor posibiliti si al memorrii mai multor informaii. Grupurile de asemenea, in aceasta privin nva mai repede dect individul, de vreme ce sunt mai puine anse sa fie ntrerupt nvarea. Percepia personala a experienelor si a punctelor de vedere a celorlali poate produce un punct de vedere foarte individualizat. 3. Decizii riscante O alta diferena interesanta intre gndirea si comunicarea de grup si cea individuala este aceea ca oamenii par a fi mai doritori s accepte o decizie mai riscanta luata in grup dect ar face-o singuri. Teoriile care explica acest fenomen sunt: oamenii mpart responsabilitatea deciziilor lor cu toi membrii grupului, mai degrab dect sa o poarte ei singuri; grupurile investesc un risc cu o anumita valoare. Acesta poate fi privit ca un act curajos si in plus, nici un individ nu dorete sa fie vzut ca fiind conservator.

4. O mai mare productivitate Oamenii agreeaz grupurile din diferita motive, insa oricare ar fi motivele lor, lucrnd mpreun cu alii n aceeai problem, se stimuleaz creterea productivitii. Membrii grupului lucreaz adesea pentru a ctiga aprobarea sociala. Dezavantajele grupurilor Toate avantajele menionate anterior rezulta dintr-o activitate eficienta a grupului, intr-un climat bun de comunicare. Luarea deciziilor in grup poate avea aceleai dezavantaje ca si cea individuala si multe dintre aceste dezavantaje sunt asociate cu avantajele. Presiunea grupului Tendina de a lua decizii mai riscante in grup poate fi un fenomen de nedorit. De asemenea, relaia psihologica de grup poate conduce la adoptarea de decizii mediocre. Insa presiunea grupului nu trebuie neaparat s conduc la o decizie mediocra, daca grupurile fac compromisuri valorice, datorate procesului de acomodare i de cutare a consensului. In multe situaii grupurile acioneaz mai puin. Astfel, unele grupuri tind sa discute aproape orice problema dar nu rezolva nici una. Grupurile eficiente pot avea avantaje considerabile comparativ cu munca efectuata individual. Aceste avantaje pot aduce fiecrui membru satisfacia apartenenei lui la un grup. Factorii care influenteaza eficienta grupului Eficienta unui grup este rezultatul unui set complex de factori interconectai si este dificil sa discutam oricare dintre aceti factori, dar putem analiza o caracteristica importanta a grupurilor eficiente care va afecta rezultatul oricrei activiti a grupului si anume coeziunea. Coeziunea este fora cu care membrii grupului sunt atrai intre ei. Ea reprezint atracia individuala a grupului fata de membrii si. Mecanismele coeziunii au la baza o serie de factori cauzali. Exista situaii in care oamenii au fost atrai in grupuri care au cunoscut doar eecuri, insuccese. Acest motiv apare cnd probabil unul este mai preocupat de calitatea de a fi membru al unui grup dect de sarcina sa. Un grup coeziv va avea un puternic simt al loialitii att din partea membrilor si cat si pentru membrii si. Evident, nivelul coeziunii va exercita o influenta directa in a determina fiecare membru sa participe la deciziile grupului. Mrimea grupului: Cu cat grupul este mai mare, cu att exista o mai mare diversitate de informaie, calificare, talent si experiene disponibile. Pe de alta parte, cu cat grupul este mai mare, cu att exista mai puine anse pentru participarea individual. Astfel, efectul mrimii nu influeneaz pe toata lumea n acelai fel.

Mrimea grupului determina coeziunea grupului. Peste un numr de 6 sau 7 membrii, coeziunea ncepe s scad. Aceasta se datoreaz in special reducerii interaciunii interpersonale, nevoii de a mpri sarcinile, necesitaii de a conduce autoritar pentru a pstra ordinea. Status-rolurile Atunci cnd un grup se constituie, membrii acestuia sunt egali intre ei, dei fiecare are un status preexistent in percepia celorlali. Un factor important este existenta unor legaturi sau prietenii pre-existente constituirii grupului. Modalitile de comunicare si relaionare ale membrilor anterioare constituirii grupului vor influenta comportamentul acestora in interiorul grupului. Fiecare membru al grupului trebuie s tie sa rspund la ntrebrile: Cine sunt eu in acest grup ? Care este rolul meu? Ce ateapt ceilali sau fac? Trebuie sa ascult sau sa conduc? Reprezint pe alii sau sunt aici pentru drepturile mele? Care este modelul de influenta? Cine are influenta? Ce tip de influenta este? Care sunt nevoile mele personale si obiective? Sunt aceleai cu cele ale grupului? Sunt puin compatibile cu cele ale grupului? Am nevoie sa fiu acceptat sau simpatizat? Cat de importanta este aceasta pentru mine? Relaiile intergrupuri: Modul in care un grup este privit de restul comunitii ii va influenta coeziunea si identitatea. Grupul trebuie sa adopte masuri de colaborare, de buna relaionare cu celelalte grupuri, pentru a-si atinge scopul propus iar obiectivele sale trebuie acceptate ca importante, ajuttoare, cooperante pentru telurile globale ale organizaiei, toate acestea vor afecta performantele grupului si atitudinea fiecrui membru in grup. Stiluri de conducere: Exista trei stiluri principale de conducere: democrat; autoritar; permisiv (laissez-faire). Stilul de conducere este determinat de modul in care este exercitat de lider. Stilul de conducere democratic este caracterizat prin faptul ca liderul conduce numai atunci cnd este nevoie si acioneaz asupra ideilor fundamentale pentru ca membrii s-i poat realiza scopul prin folosirea resurselor lor. La rndul lor, membrii grupului pot obine satisfacie atunci cnd liderul le acorda ncredere. Productivitatea grupului este astfel stimulata. Stilul de conducere tiranic (autoritar) este caracterizat prin comportamentul conductorului care este guvernat de ideea fundamentala ca este necesara o direcie constanta pentru realizarea obiectivelor si se pune accent mai mult pe productivitate dect pe satisfacia membrilor. Stilul de conducere permisiv ( laissez-faire)

Preocuparea pentru realizarea obiectivului este diminuat, iar sarcina poate sa nu fie realizata. Accentul cade pe satisfacia membrilor, ca rezultat al atingerii obiectivelor personale si mai puin se insista pe realizarea scopului propus al grupului. Conductorul este cel care trebuie sa fie flexibil, sa-si adapteze stilul in funcie de nevoile cerute de situaie. Exerciii: 1. Cnd vei lua parte la o ntlnire observai modul n care grupul se comport influena, morala, conflictul, conducerea, competiia, cooperarea i modul n care contribuie a soluionarea sarcinii. 2. Rspundei la urmtoarele ntrebri. Bibliografie Anghel, Petre, Anghel, Petre, Stiluri i metode de comunicare, Bucureti, Ed. Aramis Burada, Iuliana , Rolul grupurilor n viaa adolescenilor i semnificaia adeziunii la un grup pentru relaiile cu adulii, lucrare de licen, Facultatea de Sociologie i asisten social, Bucureti, 2003. Covey, Stephey R, Etica liderului eficient sau conducerea bazat pe principii , Bucureti, Editura Alfa, 2000 Denis Mcquail, Comunicarea,Institutul European, 1999 Dinu, Mihai, Comunicarea, Ed. Algos, Bucureti 2000 Habermas, Jurgen , Cunoatere i comunicare, Bucureti, Editura Politic, 1983 Mcquail, Denis , Comunicarea, Bucureti, Institutul European, 1999 Peretti, Andre de, Jean-Andre Legrand, Jean Boniface, Tehnici de comunicare, Iai, Editura Polirom, 2001. Rice, F. Philip The Adolescent: Development, Relationships and Culture, USA, Allyn and Bacon, Inc.,1975 Stanton, Nicki, Comunicarea, Bucureti , Societatea tiin i Tehnic, SA., [1995] Stefanink, Oger, La communication, c' est come le chinos, cela s'apprend, Paris, Rivages / Les Echos, 1987 Steven E. Pauley, Daniel G. Riordan, Technical Report Writing Today, Boston, Houghton Miflin Company, 1990 Care este mrimea optim a unui grup? De ce? Pentru ca un grup s fie eficient, este esenial ca toi membrii s aib personaliti similare? Ce nseamn agenda ascuns? Care sunt cele trei ntrebri principale pe care trebuie s i le pun contient sau incontient fiecare membru pentru a face parte din grup? Cum poate aezarea nspaiu s afecteze grupul?