Gazele de rafinarie

Gazele de rafinarie se obtin in procesele de prelucrare a titeiului, ca produse secundare. Intr-o rafinarie clasica, acestea reprezinta 4,5-5% din titeiul prelucrat, deci o cantitate apreciabila. Compozitia acestor gaze depinde de procesul de prelucrare din care provin si este influentata de modul concret de operare a acestuia. In tabelul nr. 2 sunt redate unele compozitii ale acestor gaze. Examinand datele din acest tabel se constata:

din procesele de cracare termica, reformare catalitica si hidrocracare, se obtin gaze care contin majoritar hidrocarburi saturate. Mai mult, gazele rezultate din ultimele doua procese mentionate nu contin hidrocarburi nesaturate, fapt explicabil prin aceea ca aceste doua procese opereaza in prezenta hidrogenului. gazele din procesul de cocsare contin cantitati aoroximativ egale de hidrocarburi saturate si nesaturate. gazele provenite din procesul de reformare catalitica au un continut relativ mare de hidrogen. Gazele de rafinarie se pot separa in fiecare component, prin procese de fractionare (la temperaturi scazute si presiuni ridicate), absorbtie si, eventual, adsorbtie. Aceste operatii sunt realizate, de la caz la caz, in instalatia de provenienta a gazelor, dar si in instalatiile de absorbtie-fractionare-gaze (AFG), care prelucreaza fluxuri gazoase reunite. Tabel nr. Compozitia unor gaze de rafinarie, %masa Componenent DA CT CC mp usoara mp grea Hidrogen 0,2 0,7 Metan 16,0 6,5 Etena 2,5 3,0 Etan 3,0 17,0 5,5 Propena 9,0 13,7 Propan 26,0 21,5 15,7 i-Butena 4,5 11,0 n-Butene 9,8 i-Butan 15,0 5,0 32,6 n-Butan 56,0 14,5 11,3 Total 100,0 100,0 100,0 Din care nesaturate 25,8 27,7

RC 0,8 6,5 3,1 6,0 15,0 13,5 4,0 16,0 22,7 12,4 100,0 38,1 6,0 6,0 17,0 35,0 16,0 20,0 100,0 -

Cocsare 1,0 20,8 16,9 17,4 25,1 7,9 7,9 3,0 100,0 49,9

Titeiul Titeiul este definit ca un amestec complex de hidrocarburi gazoase si solide dizolvate in hidrocarburi lichide, care se obtine la exploatarea prin sonde. Are o densitate sub 1 g/cm3, obisnuit 0,8-0,9g/cm3, cu extremele 0,7 g/cm3(Sumatra) si 1 g/cm3(Boscan). Este format in cea mai mare parte (peste 96%) din hidrocarburi, dar contine si alti compusi organici (sub 3%), precum si apa in care sunt dizolvati compusi anorganici. Compozitia elementara tipica a titeiului este (% masa): C=83-87; H=11-14; S=1,0; N=0,2; O=0,8. Raportul dintre atomi H/C=1,76. Din studiul compozitiei titeiurilor se remarca urmatoarele: -hidrocarburile si derivatii lor din titei sunt extrem de numeroase, de la metan la asfaltene, molecule cu masa moleculara de 10000 sau mai mult; -hidrocarburile apartin urmatoarelor clase: parafine normale si izoparafine, naftene si aromatice; exista si hidrocarburi mixte; -raportul cantitativ dintre clasele de hidrocarburi variaza in limite foarte largi de la un titei la altul; -in interiorul fiecarei clase, hidrocarburile individuale se gasesc in proportii care sunt de acelasi ordin de marime, pentru diferite titeiuri; -dintre compusii care nu sunt hidrocarburi, cei mai importanti sunt compusii organici cu S, N, O si compusii organometalici. In tara noastra, titeiurile se clasifica in: -parafinoase (care au un continut ridicat de ceara de petrol); -neparafinoase (asfaltoase, care au un continut ridicat de substante cu caracter asfaltic); -intermediare. In SUA titeiurile sunt clasificate astfel: -parafinoase; -naftenice; -asfaltoase; -mixte. Principalele proprietati ale titeiului sunt: densitatea, continutul de sulf, punctul de curgere (pour point), carbonul rezidual, continutul de saruri, factorul de caracterizare, continutul de azot, intervalul de distilare, continutul de metale. Titeiul extras prin sonde contine gaze dizolvate, apa in care sunt dizolvate saruri minerale (NaCl, CaCl2, MgCl2, etc.) si, eventual, impuritati mecanice (nisip). Debitele la sonde se regleaza astfel incat sa se evite antrenarea nisipului. La sonde cu tendinta de nisipare se utilizeaza filtre speciale pentru evitarea antrenarii nisipului.Titeiul extras prin sonde trece intr-un separator unde se separa gazele de sonda. Acestea contin in continuare la statia de dezbenzinare in gaze C1-C4 si in gazolina (C5+). Hidrocarburile

gazoase C1-C4 sunt dirijate spre rafinarii, unde dupa separarile ce se impun sunt destinate consumului in industria petrochimica si in calitate de combustibil industrial sau casnic. In continuare, titeiul trece in rezervoare, unde prin decantare se separa apa si impuritatile existenta sub forma de emulsie. Urmeaza sortarea titeiurilor si amestecarea lor mai cu seama in vederea asigurarii transportului prin pompare, prin conducte magistrale, spre rafinarii. Inainte de intrarea titeiului in instalatia de distilare atmosferica se aplica o desalinare, de exemplu desalinarea electrica, pentru eliminarea sub limitele admise a apei prezente sub forma de emulsie si care contine saruri minerale dizolvate. Separarea unor hidrocarburi individuale pure din fractiuni de titei este dificila si se poate efectua in anumite cazuri, pentru fractiunile usoare.Uneori se pot separa clase de hidrocarburi din anumite fractiuni petroliere inguste, de exemplu n-parafinele (prin aducti cu uree sau cu site moleculare) sau aromatice (prin extractie lichid-lichid). Hidrocarburile care se intrebuinteaza in petrochimie se obtin din fractiunile de titei, in principal prin procese de piroliza si de reformare catalitica.