Curs 1 EVALUARE 05.10.

0.2011 MASURAREA IN ACTIVITATILE MOTRICE Activitatea din orice domeniu este influentata tot mai mult de deciziile bazate pe informatii cantitative. Masurarea este sursa primara a acestor informatii. Ea este inclusa in diverse actiuni: observare, experiment, explorare, prospectiune, verificare, analiza, incercare, testare, diagnosticare, control, atestare, etc. In tehnologia contemporana, masurarea a devenit o componenta esentiala, prezenta in toate etapele, de la conceptie si pana la produsul final, de aceea se impun cateva precizari terminologice. Conceptul de masurare Masurarea este o componenta de baza a procesului de cunoastere, ea intervenind ori de cate ori apare necesitatea unor determinari cantitative, ptr a stabili o ordine de marime. Masurarea reprezinta actiunea de determinare a unei marimi, cantitatea fiind intotdeauna masurabila. In acest sens, Thorndike afirma: Daca un lucru exista, el exista intr-o anumita cantitate. Daca exista intr-o anumita cantitate, el poate fi masurat. Insa, dupa M.Epuran, masurarea nu se refera numai la caracteristicile cantitative sau extensive ale unui obiect, ci si la cele intensive. Definitii ale masurarii Masurarea este operatia conceptuala si empirica prin care se contribuie anumite valori unor parametric ai obiectelor si proceselor; masurarea este procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor, fenomenelor) dupa anumite reguli, in asa fel incat relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte. Acceptiuni ale masurarii 1. In sens restrans cand masurarea este conceputa ca o operatie de natura experimentala, ce se aplica in cazul unor marimi propriu-zis cantitative. In acest caz, etalonul are o semnificatie reala de aceeasi natura cu a obiectului de masurat sau este definit pe baza unor realitati immediate. 2. In sens larg cand masurarea se aplica proceselor psihologice, pedagogice si sociale. In acest caz, ea cuprinde toate determinarile cantitative constand in atribuirea de valori obiectelor sau proprietatilor lor, in accord cu anumite reguli. Aici un sir numeric de valori atribuite, ci la o serie de valori numerice (simboluri). In consecinta, se poate masura prin: - comparatie - clasificare - atribuire de valori cantitative In acest fel, masurarea se extinde la toate operatiile de determinare cantitativa care vizeaza stabilirea unei ordini. In acceptiunea lui Keringer, operatia de masurare se exprima sub forma unei entitati preluata din teoria multimilor: F= (x,y), unde : x= orice obiect, iar y= un numeral.

Dar cea mai dezvoltata acceptiune a masurarii ii apartine lui Stevens, care a introdus toate operatiile de atribuire de valori unor diferite obiecte si fenomene, in acord cu o serie de reguli de arbitru, inclusiv operatiile de clasificare. De aici rezulta ca regulile formeaza continutul procedeelor de masurare. Masurarea in activitatile motrice In sfera motricitatii, masurarea este intalnita in cercetare si in activitatile curente de instruire-invatare si de urmarire a evolutiei unor factori somatici sau a unor aspecte motrice. Definitia masurarii in EFS Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta intre subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi, priceperi, calitati motrice) si unitatea de masura, in aplicarea unor probe de control sau tehnici, cu scopul de a recolta rezultate sau date, in vederea cunoasterii cat mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si, in general, a comportamentului subiectilor in activitatea de EFS (A.Dragnea). Elementele componente ale unei operatii de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele 3 elemente: - obiectul de masurat - unitatea de masurat - reguli de atribuire a valorilor, in accord cu proprietatile obiectului 1. OBIECTUL DE MASURAT = poate fi orice obiect sau fenomen din mediul inconjurator. In sfera activitatilor motrice, el poate fi: organismul subiectului, aptitudinile subiectilor si manifestarea lor, dar si alte fenomene din natura sau din societate in care este integrat. = necesita definirea viguroasa a obiectului cercetat, strategia de masurare urmand sa fie adaptata specificului obiectului respectiv. = se prezinta sub 2 ipostaze: Ca obiect real, cu dinamica si dimensiunile sale naturale, printer care unele sunt cunoscute, iar altele nu, unele sunt masurabile, iar altele nu pot fi evaluate sau estimate. Ca obiect definit, conceptualizat, constituit la nivelul teoriei si a accesibilitatii instrumentelor de cunoastere, in particular, a instrumentelor de masurare. 2. UNITATEA DE MASURA = obiectul de masurat este analizat, ulterior, cu ajutorul etalonului, caruia i se pot atribui o serie de valori, numere sau simboluri, in functie de proprietatile sale. El se afla la baza analizei comparative a fenomenelor cercetate, servind drept numitor comun ptr toate masurarile efectuate pe aceeasi dimensiune sau pe acelasi tip de marime. In acest caz, a masura inseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon, specificand cu cat sau de cate ori este mai mare sau mai mica decat etalonul.

3. REGULILE DE ATRIBUIRE A VALORILOR = are rolul de a pune in relatie caracteristicile obiectului de masurat cu tipul de etalon accesibil. Adica de a face posibila masurarea si de a-i garanta corectitudinea. = se combina in variante, moduri si proportii, de unde rezulta ca stabilirea unor reguli adecvate de atribuire a valorilor ce conduce la diferite niveluri de masurare, de la masurile concrete in masurarea timpului, a spatiului, pana la masurarile aproximative sau simple (masurarea si stabilirea unor functii).