Protectionist Paradise

by Jim Powell
Protectionismul este definit ca fiind o politic economic a unui stat, care urmrete protejarea temporar, parial sau total a industriei i a agriculturii indigene prin aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la mrfurile de import, prin restricii valutare etc. In articolul sau, Jim Powell face referire la protectionism ca fiind o politica comerciala nesanatoasa, care nu face decat sa saraceasca milioane de oameni. Restriciile privind importurile ii impiedica pe cumparatori sa isi satisfaca nevoile atunci cnd furnizorii interni nu le pot oferi ceea ce au nevoie; iar furnizorii care depind de importuri pentru componente sau materii prime pentru produsele lor devin mai puin competitivi. Autorul considera ca un mod de a preveni aceste probleme este deschiderea pietelor, crearea unui comert liber, unde fiecare individ este liber sa faca schimburi comerciale cu alti indivizi. Sustinatorii barierelor comerciale sunt de parere ca aceste politici ajuta la crearea de locuri de munca mai multe si mai bine remunerate pentru americani; ei considera ca atunci cand consumatorii americani sunt nevoiti sa cumpere bunuri si servicii autohtone, economia Americii devin mai puternica. Insa ceea ce puncteaza autorul american este ca rezultatele protectionismului s-au dovedit a fi dezastruase pentru tari precum Argentina, India, Japonia si ca ele constituie o previzualizare a ceea la ce se pot astepta americanii daca fortele protectioniste continua sa restrictioneze libertatea comericala a indivizilor. Un prim exemplu pe care il dezvolta Jim Powell este Argentina. Argentina este una dintre putinele tari ale secolului XX care au trecut de la a fi o natiune bogata la una saraca. Intre 1880 si Primul Razboi Mondial, a fost una dintre cele mai prospere tari; numai Australia, Canada, Statele Unite erau considerate mai bogate decat Argentina. Pana la mijlocul anilor 40, taxele fusesera mici, iar moneda nationala (peso) convertibila. Nu au existat restrictii majore in circulatia persoanelor, bunurilor sau de capital; ca destinatie pentru imigranti, Argentina devenise o a doua SUA. Totodata, devenise exportator de clasa mondiala de grau, carne de vita si lana, iar pe contimentul american, tara raportase cea mai mare rata de alfabetizare. Colonelul Juan Peron, care au venit la putere n timpul mijlocul anilor 1940, a copiat politicile economice ale eroului su, dictatorul italian Benito Mussolini. Guvernul a naionalizat companiile, a ridicat taxele, au sporit controalele la pre, iar ca politici comerciale au fost adoptate protecionismul comercial, precum i confiscarea activelor strine i restricii sau interdicii privind drepturile de proprietate straina; aceste lucruri au dus la preuri mai ridicate i multe lipsuri, dar cel mai umilitor pt Argentina a fost ca la sfarsitul anilor 40 a avut de indurat lipsa a dou produse care reprezentau cel mai bine productivitatea rii lor: graul i carnea de vit. Politicile protectioniste au izolat Argentina de piata mondiala; sistemul de acordare a licentelor restrictionau importurile a peste 3000 de categorii de produse, iar furnizorii locali erau favorizati de acesta politica chiar daca produsele lor erau cu pana la 60% mai scumpe decat cele de import. Companiile argentiniene cumpara staniu cu 25% mai scump decat concurenta din SUA, desi vecina lor, Bolivia, se bucura de preturi mult mai mici. Iarasi, in ceea ce privea industria electronicelor, consumatorii erau nevoiti sa plateasca de 3 sau de 4 ori pretul international pentru calculatoare, videocasetofoane si alte electronice produse de straini, ca urmare a introducerii unor noi politici menite sa protejeze industria interna; iar lipsa de calculatoare a limitat posibilitatile financiare a multor companii argentiniene. Importul, exportul si fabricaia necesitau proceduri birocratice de aprobare complexe si de lunga durata, de aceste reglementari ocupandu-se niste persoane foarte bine pregatite in

acest domeniu, numite gestores. Niciun argetinian nu s-ar gandi sa se ocupe singur de toate aceste proceduri cand era macar in situatia de a inregistra o masina sau de a procesa orice alt fel de aplicatie. Si pentru ca toate acestea durau foarte mult, produsul original putea fi depit/expirat pn la acordarea aprobarilor. Ca sa se inteleaga mai clar situatia Argentinei din acele momente, autorul aminteste de afirmatia lui Hector Massuh: Sa exporti e complicat. Sa importi e complicat. Sa-ti platesti factura electrica este complicat... Multi argentinieni obisnuiau sa supraestimeze valoarea importurilor pe facturile lor; acest lucru le permitea sa scape de restrictiile din comertul extern, sub pretextul ca platesc pentru importuri si astfel puteau transfera veniturile spre fonduri sigure in afara. Importurile au fost umflate de peste 500 de ori fata de valoarea lor reala (un surub a fost facturat la valoarea de 1000$), iar daca cifrele din facturi ar fi fost reale, atunci locuitorii si-ar permite sa consume 10 fripturi si 45 de pachete de tigari pe zi. Deoarece reglementarile au permis persoanelor cu handicap tarife import-free la autoturisme, aceste persoane au inceput sa importe la scara larga, astfel, o singura persoana handicapata se presupune ca ar fi importat 2000 masini, economisind 60 milioane de dolari din neplata taxelor de import. Omul de afaceri Lanus de la Serna rezuma astfel rezultatele politicilor rii sale: Productie scazuta de petrol, o productie de carbune pe care nu o cumpara nimeni sau nu o utilizeaza nimeni, pensiile mult prea mici pentru un nivel de trai decent, transporturi aeriene si rute care nu pot fi exploatate, proiecte in domeniul petrochimiei care nu au fost duse la bun sfarsit, dezinformarea publicului de catre televiziunile si radiourile de stat, santiere navale care costau mai mult decat produceau, rezerve de apa ce nu ajung populatiei, porturi scumpe si ineficiente, transport lent, neregulat si invechit, etc. India,una dintre cele mai polulate tari de pe planeta si-a castigat independenta in anul 1947 si avea un viitor promitator,avand o larga retea de cai ferate,un serviciu civil bine instruit si o vasta si ieftina forta de munca. Din pacate,tara a adoptat o seri de politici socialiste si protectioniste ,care au condus mai degraba la suferinta si saracie decat la prosperitate. Aceste politici au fost implementate de catre Mahadma Ghandi,unul dintre cei mai influenti lideri politici si de catre succesorul sau,Jawaharlal,cel dintai Prim Ministru al tarii,care a imbratisat regimul socialist sovietic dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Si in India au fost elaborate planuri cincinale si industiile nationalizate,acestea fiind protejate de cele mai dure restrictii de import din lumea non-comunista. Una dintre masurile politicii protectioniste s-a concretizat in interzicerea de gatre Guvern a peste de 300 de categorii de importuri,majoritatea bunuri de consum,dorite de milioane de indieni.Alte bunuri au fost sever restrictiinate prin impunerea unor cote de import ridicate,si a celor mai mari taxe din lume,care depasesc in medie 130%.Cei care nu se lasau intimidati de taxele mari,intampinau o alta probleme,si anume Sistemul Licentelor de Import.Toate importurile necesitau o anumita licenta,eliberandu-de doar in cazul anumitor bunuri considerate esentiale,si a caror productie nu putea fi relizata in tara,iar eliberarea lor dura mai mult de 5 ani,ceea ce s-a petrecut intr-o multitudine de cazuri. O alta problema o constituie interventia majora a statului in ceea ce priveste noii investitori sau intreprinzatori. Pentru a deschide o firma industriala sau pentru a o extinde este cerut acordul explicit al guvernului.Acesta hotaraste locul, capitalul, politicile urmate si pentru ca un produs sa ajunga din faza de concept in cea de productie, jumatate din acest timp find petrecut pentru a satisface regulile guvernului. Protectionismul a distrus , deasemenea, si industria textilelor, cea in care forta de munca ieftina a Indiei ii oferea un avantaj competitive semnificativ. In anii 50, oficialii au inceput promovarea hainelor lucrate manual, care, in ciuda costului ridicat, proliferau in interiorul granitelor inchise ale Indiei. Un deceniu mai tarziu , India raspundea de mai bine de jumatate din textilele exportate atat in tarile dezvoltate cat si in cele industrializate. In 1980 ,neatinsa in spatele granitelor inchise, India a ratat boom-ul global in ceea ce priveste fibrele sintetice iar exporturile Indiei scazand considerabil,cu 80 de procente, ajungand astfel la 9%.

Prea saraci ca sa plateasca impozitul pe venit indienii au fost loviti din plin de impozitele indirecte ce se gaseau in preturile ridicate practicare de producatorii autohtoni. Aceste preturi rezultau din interdictiile si taxele mari practicate la importuri. De exemplu un frigider avea un adaos de 250% in timp ce pentru zahar indienii plateau mai mult de 328%. Restrictiile reprezentau deasemenea o amenintare pentru sanatatea publica, astfel ca de exemplu penicilina produsa in tara costa cu 1.25% mai mult decat daca s-ar fi importat. Industria autovehiculelor a fost si ea afectata, astfel clientul asteptand si 7 ani pentru a primi masina comandata. Datorita acestor restrictii si reguli coruptia a inflorit , incurajand birocratii sa ceara mita. In anii 80 era tot mai raspandita recunoasterea faptului ca politica Indiei era responsabila de mizeria cronica a poporului. Liberalizarea a inceput sa se produca incet, deoarece interesele politice erau sa apere intr-un mod agresiv privilegiile protectioniste. Protectionismul Indian a avut efecte daunatoare atat pentru economie cat si pentru populatie , destabilizand astfel intregul sistem economic. Atat interzicerea importurilor cat si impunerea unor taxe foarte ridicate la import au eliminat intr-o mare masura concurenta din afara incurajand producatorii sa-si impuna propriile preturi chiar daca acestea erau de 3 ori mai mari decat daca aceleasi bunuri ar fi fost importate. Chiar daca dupa anii 90 economia Indiei incepe usor sa se liberalizeze inca mai exista practici protectioniste ce influenteaza negative economia tarii. Autorul ne prezinta efectele negative pe care le-au avut protectionismul si asupra statelor europene. Acesta a punctat mai ales domeniile cele mai afectate: comertul care a avut de suferit din cauza taxelor vamale foarte mari si a transportului scump,industria care a stagnat doarece inovatiile erau limitate si cosumatorii care erau nevoiti sa cumpere numai produse ineficente si scumpe.Datorita acestor restrictii impuse, pe langa pagubele aduse producatorilor,muncitorilor si consumatorilor,Europa a stagnat si a avut o crestere economica lenta fata de Statele Unite ale Americii in 1980.Acest fenomen a avut si o denumire Euroscreloza.In prima parte Powell ne arata inconvenientele pe care le-a avut de suferit comertul international.Fiecare tara avea propriile ei standarde de productie care serveau pentru intimidarea producatorilor concurenti din alte tari.Acest lucru a cauzat costuri ridicate deoarece manufacurile au pierdut economia de scala.Datorita acestor labirinte de standarde de productie ,pentru a face afaceri in Europa aducea costuri suplimentare de 50 milioane $. Toate tarile incercau sa se protejeze de cei din afara deaceea fiecare aveau propriile sale reguli Odata am calculat cati ani iti trebuiesc pentru fi calificat in toate cele 12 tari si am estimate ca trebuie sa ai aproape 50 de ani de studiiaceasta fraza a fost preluata de autor de la un reprezentat al Comisiei Europene,Matthew Cocks pentru a demonstra cat de stricte erau tariile cu lumea din exterior. Comertul a avut de suferit si din cauza transportului foarte scump ,deoarece camioanelor le erau interzis sa treaca printr-o tara daca nu aveau acordul acestora, iar pentru a obtine acest acord trebuiau sa suporte costuri foarte mari. De exemplu daca un transportator dorea sa trimita marfa pana intr-un anumit punct si aceasta traversa 5 tari ,transportatorul trebuia sa obtina acordul pentru a trece aceea marfa, ceea cel costa.Si chiar daca obtineau aceste acorduri ,camioanele trebuiau sa opreasca la fiecare granita de tara pentru a fi verificate,iar acest lucru ducea la pierdere de timp. Nici transportul aerian nu a fost scapat din ochi,si acesta a fost restrictionat,era mult mai scump (aproape cu 50%), sa transporti pe teritoriul Europei decat pana in S.U.A. Industria cea mai protejata atunci a fost industria telecomunicatiilor si totusi guvernele monopol au lasat cateva stimulente pentru inovare,ca urmare France-telecom a ramas in urma fata de British-telecom.In ceea ce priveste serviciile Telex-ului,care era comuna tuturor ,i s-au atribuit foarte putina atentie in ceea ce priveste inovarea.Aceasta masinarie mare,urata si zgomotoasa a fost ulterior inlocuita de mult mai eficentele aparate din Asia,numarul cumparatorilor Telex scazand de la 188,000 in 1986 pana la 78,000 in 1988. Dar cei care au avut cel mai mult de suferit din cauza protectionismului au fost consumatori carora le erau limitate obtiunea de consum de produse

si servicii,fiind limitati la produse ineficente si scumpe. Ca si in Argentina, fiecare tara avea propriile ei legi bancare; imprumuturile si alte servicii erau deasemenea mai greu de procurat decat in S.U.A. Powell ne da ca exemlu pentru aceasta situatie un studiu facut de Comisa Europeana care ne arata ca Belgia platea pentru o asigurare de viata cu 31% mai mult decat Anglia,Spania cu 32% iar Italia cu pana la 51% mai mult. De abia in 1980 Comuniunea Europeana au realizat ca au dat gres apeland la o politica protectionista raportandu-se la boom-ul economic al SUA,asa ca acestia au intemeiat o agenda pentru a liberaliza economia continental in 1992. Autorul doreste sa ne arate ca desi Europa este acum un spatiu prosper cu o economie infloritoare si ea a fost supusa protectionismului.Ceea ce dupa parerea mea este un lucru bun deoarece a facut ca statele europene sa realizeze ca nu pot prospera prin politici protectioniste. Unii americani sunt de parere ca Japonia este o tara care s-a dezvoltat si a devenit prospera datorita protectiei comerciale si a subventionarii industriilor. Dar, defapt, masurile economice combinate aplicate de Guvernul japonez au dus la rezultate combinate, diferite. Sectoarele care s-au descurcat cel mai bine sunt cele care au fost scutite de protectia, directivele sau implicarea guvernului. Industriile cele mai subventionate si protejate au decazut, cotele lor de piata si numarul angajatilor a scazut. Au devenit o povara cronica pentru consumatorii si platitorii de taxe japonezi. Culturi deformate: la inceputul anilor 20, 90% din orezul Japoniei era importat; apoi au fost adoptate tarife ridicate in 1930, care s-au mentinut pana astazi. Aceste masuri au influentat negativ agricultura, ducand la scaderea populatiei fermiere de la 30 milioane la 20 milioane in doar cativa ani, in ciuda acestui protectionism accentuat care dorea sa aiba efecte benefice. Guvernul japonez a combinat restrictiile in ceea ce priveste comertul, cu cele privind accesul special la valuta straina si subventiile, in incercarea de a ajuta sectoarele privilegiate ale economiei. In fiecare din cazuri, aceste eforturi au fost ineficiente si foarte rar au prevenit declinul acestor domenii. Exemple: industria fierului, a carbunelui, soselele, industria constructoare de nave, a aluminiului, industria petrochimica, finantele. Prin oferirea de subventii si promovarea restrictiilor la import, Guvernul a intarziat tranzitia de la industriile in decadere la cele noi, tinere. Un important numar de oameni, bunuri si resurse de capital au ramas atrase in aceste industrii in declin mai mult decat s-ar fi intamplat intr-o economie deschisa (estebinecunoscut faptul ca, dupa cel deal Doilea Razboi Mondial, Japonia a adoptat timp de multi ani o politica de izolare fata de exterior); ca si consecinta, mai putine locuri de munca au fost create. Economia Japoniei a cunoscut un boom in anii 1980, marindu-si participarea inpietele SUA, Europei si Asiei, cand liberalizarea comertului si investitiilor s-au sincronizat. Taxele comerciale au fost reduse (sub nivelul celor din SUA),barierele care limitau cantitatile importate diminuate sau eliminate. Companiile japoneze au castigat acces mai usor la capital, in termeni mai flexibili si, deseori cu costuri mai mici. Certificarile si procedurile standard au fost simplificate. Japonia a evoluat mult, insa procesul este inca dureros de lent. Dupa cum a exemplificat Jim Powell cu esecurile Argentinei, Indiei, Europei i Japoniei, protectionismul extinde problemele de la furnizori la consumatori. Protectionismul submineaza competitivitatea companiilor ale caror nevoi nu sunt indeplinite de catre furnizorii interni. Calea de a preveni raspandirea problemelor furnizorilor in intreaga economie este de a deschide pietele, eliberand consumatorii sa isi satisfac nevoile de consum din strintate. Comerul liber nseamn c, atunci cnd taxele, reglementarile, inflaia, precum i alte politici guvernamentale nefavorabile submineaza capacitatea furnizorilor interni de a oferi ceea ce au nevoie consumatorii, acestia isi pot proteja n continuare interesele vitale.