1.

Introducere: a) Atunci cand vorbim despre ,,conceptul de civilizatie,, vorbim de fapt despre realizarile unei societati, aceste realizari determinand si caracterul superior al societatii. Termenul de cultura reprezinta marturisirea spirituala si materiala, ce la un loc adunate , ilustreaza esenta populatiei. Cultura, de asemenea, este un element ce se mosteneste, aceasta fiind mai tot timpul redefinita si individualizata in cultura minoritara, ce se divide in doua sectiuni: masculina si feminina. Astfel, atunci cand vorbim despre notiunea de ,,Roma antica,, , ne referim automat la poporul, care alcatuieste practic substanta cetatii. In acest context, vorbim despre romani , acestia reprezetand partea central-vestica a Italiei, adica Latiumul. Aceasta informatie este o constatare a izvoarelor arheologice, dar precizia analizei istoriei timpurii ale Romei, poate fi obtinuta si prin sursele scrise. Primele izvoare scrise despre Roma sunt redactate de greci, acestia denumindu-i cu termenul de ,,italoi,,. Abia, in aveacul al III-lea, romanii incep sa realizeze primele lor izvoare scrise, totusi scrise in limba greaca. Astfel, gradul acuratetii istoriei timpurii a Romei, este unul intrigant, axandu-se mai mult pe o intreaga suita de opinii subiective. O alta categorie de izvoare, sunt izvoarele epigrafice si numismatice , dar care sunt prezente intr-o foarte mica masura. In ceea ce priveste realizarea unei imagini obiective ale cetatii Roma, aceasta a fost mai mult realizata de catre istoricii din anii 1990-2000, deoarece in decursul secolului al XIX-lea, imaginea realizata era una subiectiva. b) Lumea romana se dezvolta in secolul X, in timpul Epocii Bronzului, cultura bronzului jucand un rol important in lumea aceea. La finele secolului al XIlea, conceptia despre bronz se schimba radical datorita intruziunilor culturale ale altor popoare. Astfel, apar noi elemente de interes, precum ceramica, aparitia un panteon politeist centrat pe divinitati solare, rituri funerare, etc. Patrunderea acestor noi populatii in cizma italica a permis realizarea unei modificari etno-lingvistice, aparand doua tipologii de populatii, cele nonindo-europene( din care faceau parte etruscii) si populatiile indo-europene( din care faceau parte celtii, latinii, sabinii si grecii ). Astfel, avea sa se realizeze un peisaj etno-lingvistic foarte diversificat. O alta consecinta importanta, datorata acestor intruziuni culturale, este schimbarea habitatului, atestandu-se de acum prezenta unor populatii sedentare, care incep deja sa aplice ambele rituri funerare, pe ambele coline. Ambele rituri funerare au organizare bine documentata datorita descoperirilor arheologice. Astfel, in cadrul mormintelor, se atesta si inventare arheologice, constituite din caruri militare, animale, precum cai( calul fiind considerat un animal militar aristocrat ce atrsta caracterul superior militar al defunctului), etc. In privinta locuintelor, avem atestate locuinte cu curte interioara, in care se gasesc camere cu ceramica greceasca, camerele masurand, la randul lor, o dimensiune de 300 de metrii patrati.

Din punct de vedere politic, atunci cand vorbim despre secolele VIII-IX, nu vorbim despre o organizare politica riguroasa dar odata cu veacul al VII-lea, lucrurile incep sa se schimbe. Odata, cu anul 600, intre dealurile Pallatin si Capitoliu se amenajeaza Forumul, ce era de fapt un spatiu de organizare. Inaintea construirii Forumului, se afla o mlastina, dupa care s-a realizat un pavaj stradal, scopul Forumului, fiind unul politic si de dezbateri publice. In piata Forumului, se ridica un ansamblu de cladiri publice, tot in aceeasi perioada ridicandu-se si Sanctuarele Federale sau de Margine, delimitandu-se astfel zonele de influenta ale oamenilor. Mormintele, din secolele VII, din lumea italica, se caracterizeaza prin bogatia pe care o prezinta in cadrul inventarului arheologic. Avem notificate si prezenta unor inmormantari de familie, astfel punandu-se in importanta ideea clanului familial. Dupa aceasta prima perioada de belsug a mormentelor, a doua parte a secolului VII, pentru necropole, este una nefasta. Se observa saracia care incepe sa domine mormintele. In acest sens, unii istorici au afirmat ca de fapt ne confruntam de fapt cu un recul al populatiei de la suprafata. Totusi, o adoua teorie, ceva mai veridica, spune ca de fapt cetatea inflorea si ca rolul vietii pamantesti crescuse considerabil, in viziunea imaginarului colectiv, cultul funerar incepand sa isi piarda din substanta. Se interzice chiar ingroparea metalelor pretioase in pamant, alaturi de defunct, oprindu-se irosirea unor resurse. Cu timpul, societatea romana, incepea sa devina din ce in ce mai urbanizata, un argument in acest sens, fiind chiar ridicarea unui zid de incinta, in veacurile VI-V i.Hr. * 2.a) Lumea Etrusca: In ceea ce priveste influentele pe care romanii si le-au insusit, acestea proveneau in mare parte de la etrusci si greci. Civilizatia etrusca, s-a dezvoltat in partea Toscanei de azi, o teorie emisa de marele Herodot, afirmand ca provenienta etruscilor este, totusi, strans legata de Asia Mica, mai exact Lidia. Parasirea Lidiei de catre etrusci, s-a facut pe fondul lipsei de resurse naturale, populatia fiind triata, o parte din aceasta fiind trimisa in peninsula Italica, aceasta parte fiind condusa de Treno, de unde si numele de Marea Tireniana. In veacurile VIII-VI, aceasta civilizatie cunoaste o noua etapa a dezvoltarii, in primul rand, a fierului, instaurand astfel si o hegemonie ce se intindea pana de la Alpi pana in Grecia. In veacul al V-lea, aria etruscilor se restrange totusi, pe fondul atacului celtilor si dezvoltarii unei noi cetati, Roma. Pana in veacul al III-lea, cetatile etrusce au fost putine, explicandu-se astfel de ce izvoarele scrise etrusce au disparut. Acestea au fost distruse de romani, fiind totodata distruse si orasele etrusce, de catre romani. Restul informatiei etrusce, ce s-a pastrat si pana astazi, este nu mai de factura funerara( aceste surse nefiind indo-europene si fiind mult prea scurte pentru a scoate o idee coerenta). Asa cum s-a mai spus, civilizatia etrusca a fost o civilizatie a fierului de tip Villa Nova, a reusit sa se extinda inspre nordul Italiei, cat si sudul acesteia. Explicatia distrugerii tuturor surselor scrise etrusce mai poate fi explicata si de

faptul ca relatiile dintre etrusci si Roma incep sa se deterioreze, incepand din secolul IV. In ceea ce priveste ritul funerar al etruscilor, aceste se realiza prin incineratie, cenusa rezultata din ardere, fiind mai pusa in niste vase speciale sau urne antropomorfizate,denumite canope, care erau menite probabil sa reconstituie chipul defunctului. Aceste morminte de incineratie, sunt asezate sub niste tumuli. Interiorul tumulilor, prezinta o arhitectura de influenta estmediteraniana. Tot, in cadrul interiorului tumulilor, se gasesc si motive orientale, precum coloana octogonala. O alta influenta, este cea egeocretana, aceasta fiind recunoscuta prin realizarea unui drum de acces, care semnifica o legatura spre lumea cealalta, fiind reprezentat asemanator cu forma unui tunel din Valea regilor. O parte din tehnologia aplicata in realizarea acestor lucruri, sunt tot de factura orientala, precum granulatia, etruscii fiind perceputi ca niste mari mesteri ai prelucrarii aurului. O alta caracteristica a etruscilor este preluarea unor motive iconografice grecesti si aplicarea lor in cadrul mormintelor. Astfel avem exemple de adevarate opere de arta, precum ,,Mormantul Taurilor,,. Aceste morminte, din pacate, au fost jefuite, astfel reconstituirea personajelor din ele fiind foarte grea. Exista totusi peste 300 de inscriptii, dar mult prea scurte pentru a reconstitui ceva pe baza lor. Textele mai lungi se afla expuse pe fasiile unei mumii, expuse la Zagreb, dar caracterul indescifrabil al scrierii etrusce, si aici isi mentine ferm pozitia. O parte din temele iconografice ilustreaza diferite teme homerice, confirmandu-se in acest sens legatura puternica a etruscilor cu lumea greaca. Tot de influenta orientala este si usa ce face legatura cu lumea de dincolo. Pe langa astfel de reprezentari, mai avem ilustrati si augurii, ce erau niste preoti, care trebuiau sa descifreze mesajele trimise de zei( acesti auguri ajungand la un momet dat sa aiba o forta morala foarte puternica asupra populatiei, Cicero, fiind chiar unul dintre criticii vehementi a acestora). In general, augurii sunt reprezentati cu bratele in semn de adorare. Pana in secolul IV, motivele iconografice, erau in general reprezentate sub o forma optimista, ce imbina o paleta de culori optimiste. Odata cu venirea secolului IV, aceste reprezentari isi schimba orientarea, devenind din ce in ce mai intunecate si pesimiste. Reprezentarile incep sa devina chiar infricosatoare, de acum fiind reprezentat si Opus, un zeu etrusc ce fura spiretele oamenilor. Aceleasi morminte etrusce, prin forma lor artistica de constructie, au permis si dezvoltarea arhitecturii. Pe langa categoria augurilor, in lumea etrusca mai distingem o alta categorie de preoti, ce a fost mai tarziu preluata de romani, Haruspicara , haruspiciul reprezentand mestesugul de investigare a organelor interne, precum inima, ficatul, rinichii si altele. Aceste organe se credea ca alcatuiau substanta spirituala a corpului, dovada in acest sens fiind chiar ,, Ficatul de la Piacenza,, , in care zona astrala era impartita pe diferite zodii ce coincideau cu un organ. In ceea ce priveste domeniul ceramicii, desi si aceasta fructifica motive si influente grecesti, nivelul tehnic de realizare nu este unul foarte elaborat,

distingandu-se in acest sens un oarecare grad de stangacie in executarea ceramicii. In privinta originii etruscilor, teoria lui Dionysios din Halicarnas sustine caracterul local-etnic al etruscilor, afirmatia lui axandu-se pe asemanarile mult prea izbitoare cu Italia. Totusi, distingem subiectivism in ipoteza emisa de acesta deoarece istoricii moderni sustin faptul ca etruscii proveneau din nordul Italiei, fiind impinsi de catre celti, avand de fapt de aface cu valul de migratie al celtilor, ce reiese sin dintr-un pasaj al lui Titus Livius. Aspectele cele mai importante pe care le-au preluat romanii de la etrusci au fost anumite aspecte sacerdotale ale religiei si elemente arhitecturale, precum arcul, bolta si o oarecare influenta a organizarii orasului, desi acest punct este inca discutabil. In aceasta privinta, in cele din urma s-a ajuns la o concluzie, care este redata de faptul ca este impropriu sa spunem ca orasele italice au preluat modelul urban etrusc, deoarece s-au gasit niste orase romane de secolle VIII-VI, care aplica si un principiu de orientare bazat pe axele simetriei, fapt ce orasele etrusce nu aveau. O alta influenta puternica, preluata de romani de la etrusci a fost preluarea insemnelor puterii, precum scaunul cu rul si fasiile. Trebuie remarcat si faptul ca in privinta unei organizari timpurii, regii etrusci sunt si care au realizat primele conceptii de ierarhizare. B) Lumea greaca: sosirea grecilor este plasata intre secolele VIII-VII, in timpul marilor colonizari. Se observa elenizarea cultului lui Iupiter, avand in acest sens marturie a elenizarii, Sanctuarul de la Murlo. O alta dovada este si Triada Capitolina( alcatuita din Iupiter, Iunona si Minerva). Mai avem si Maternatuta, ce este o divinitate care ajuta soarele sa reziste in sezonului rece, aceasta fiind traductibila cu Aurora, care prin componenta sa este un cult elenizat. Aceasta era reprezentata prin figuri feminine ce aveau un disc solar, care dupa secolul VI, isi schimba infatisarea, aparand o cruce, ce este tinuta fie in brate sau in genunchi. Acest cult al Matenutei, avea doua faze importante: primul, acela in care romanii aduceau un sclav pe care il biciuiau dupa care il alungau dupa care a doua faza era aceea a femeilor, care inchineau rugaciuni pentru fii surorilor. O alta influent greaca este banchetul( ce consista, de fapt, din niste intalniri, care avea rolul de a distinge grupul social si apartanenta sa in fata altor grupuri si mai puternice). Tot in cadrul acestot intalniri fastuoase, se invitau chiar si rivalii politici, discutandu-se, in cea mai mare parte, despre politica, cheltuinduse, in orice caz, niste sume uriase de bani. Pe langa aceste preluari, care mai de care mai diversificate, mai distingem si un fenomen de acceptare a limbii grecesti, acest fapt reiesind din izvoarele scrise, care nu atesta prezenta nici unui traducator special. O alt apreluare importanta, este diplomatia. Astfel, romanii au preluat formulele diplomatice grecesti si elenistice.

Astfel, procesul de aparitie, dezvoltare si organizare dureaza trei secole, aici, in aceasta perioada intrand si cei sapte regi romani intemeietori, din tre care ultimii trei, erau de origine etrusca.

* 3. Categoriile sociale si organizarea de la Roma: a) In Epoca Regala se formeaza cetatea. Acest proces se formeaza prin apartenenta la limba, religie si interese economice. Astfel, comunitatea romana apare in functie de aceste elemente, la baza formarii acesteia, stand relatiile de rudenie. In acest sens, relatiile de rudenie sunt cele care au format clanurile familiale sau gintile, ce sunt niste grupuri umane care nu numai ca sunt inrudite dar apartin si unui cult comun. Conform teoriei marxiste, aceste ginti sau clanuri familiale stau la baza formarii statului. Ele au avut un rol foarte important in timpul Epocii Imperiale, caracterul politic totusi scazand in importanta. Orice cetatean roman apartinea unui grup familial, aceste ginti fiind si cele care au rolul de oranduire sociala si militara. Astfel, genealogia devine o caracteristica foarte importanta la Roma, multe persoane publice incercand sa creeze diferite genealogii, care mai de care mai originale, confirmandu-si apartenenta la o familie importanta in viata publica de la Roma, in acest sens fiind chiar Octavian, ce este un nepot adoptat a lui Cezar, si care ulterior devine Augustus). Credinta comuna a unei ginti a pus si bazele formarii unui sentiment de empatie. Acum mai trebuie luate in calcul si interdependentele economice, care vor duce la gasirea unor formule de organizare comuna. Traditia acorda fiecarui rege fondator un rol important in organizarea societatii romane, rol ce consta in acordarea unor privilegii. Un rege important este regele etrusc Servius Tullius, care a organizat intreaga societate pe niste ordine cenzitare, organizand totodata si un rencesamant, in semnificatia sa moderna, declarata sub juramant in fata legii. Recensamantul avea loc in fata autoritatilor, iar din 443, in fata cenzilor, pe campul lui Marte, in afara zidurilor cetatii. Criteriul de analiza al recensamantului era marimea averii si gradul rudeniei sau a apartenetei. In privinta ordinelor cenzitare sau clasele sociale, termenul ,din urma mentionat, fiind mai apreciat de specialisti, Servius Tullius a organizat romanii in 5 categorii sociale ce plateau tribut si plecau la razboi, in timp ce ce-a de-a VI-a categorie, denumita si cea a proletarilor, nu erau fortati sa plateasca tribut, singura lor obligatie fiind aceea de a avea copii. Prima clasa, era cea mai bogata, numarand 80 de centuri, impartiti in seniori si juniori. A doua categorie, era alcatuita din 10 centuri, diferenta fiind la echipamentul militar, care incepea sa scada din punct de vedre calitativ. A treia clasa, era alcatuita din 20 de centurii pe cand a V-a, avea 30 de centurii iar a VIa, o singura centurie. In total adunare, am avea 171 de centurii. Pe langa aceste centurii principale, s-au mai adaugat patru centurii, de mestesugari( ce reparau

armele de pe campul de lupta), si cele de muzicanti( care cantau pe campul de lupta). Alaturi de aceste patru centurii separate de cele principale, se mai adauga si alte 18 centurii de cavaleri. In privinta dreptului de vota, singurele centurii cu drept de vot erau prima centura si cea a cavalerilor. In ceea ce priveste momentul in care aceasta reforma a fost realizata, ea este datata prin secolul al V-lea, explicandu-se astfel dorinta romanilor de preluare a organizarii de factura greceasca. Conceptul de cetatean, astfel, pentru roman devine unul foarte important, acesta avand drepturi depline si indatoriri, raportate la masura putintei personale, plus ca nu trebuie sa uitam si faptul ca acest cetatean, apartinea unei familii. Un cetatean roman, avea dreptul de a se casatori, dreptul de a i se garanta o proprietate ( ius comercium), si doar pentru unii dintre ei, nu toti, dreptul chiar de a vota( ius sufragium). O alta caracteristica a cetatenilor instariti de la Roma, era aceea de a fi patron. A fi patron la Roma insemna de a ajuta clientul( cetatenii) sarac, clientul ajutandu-l simultan pe patron, reciprocitatea fiind fundamentala pentru functionarea relatiei. Un obicei legat de aceasta relatie sociala este acela al diminetii, in care clientul vine la usa patronului si trebuie sa sarute mana patronului. Clientul este acela care organizeaza campania electorala a patronului. Daca clientul nu se implica in sustinerea publica a patronului sau, putea fi acuzat de tradare. Deci, prin aceste exemple observam cum politica de la Roma se realiza pe criterii familiale, acest lucru fiind unul absolut normal pentru politica vremii. Importanta cetateanului roman este confirmata si de dreptul sau la cautiune, incarcerarea unui cetatean fiind extrem de grava. Daca un cetatean roman era implicat intr-un proces juridic, respectivul proces pleca din perspectiva nevinovatiei cetateanului. Cetateanul avea dreptul de aface apel in timp ce clientii( care puteau fi membrii de familie cu respectivul cetean, ce putea fi chiar un patron) faceau un adevarat spectacol public in sustinerea patronului sau a cetateanului. In privinta crestinismului, romanii erau foarte ingaduitori, pe cand grecii erau de neclintit atunci cand venea vorba despre limba si religie. Astfel, Nero, imparatul roman, nu trebuie neaparat perceput ca un imparat antichrist, care a pornit un pogron impotriva crestinilor deoarece crestinismul nu se dezvoltase atat de mult incat sa ajunga la nivelul unei doctrine. b) Grupurile principale de cetateni, din Roma, erau organizate in doua mari sectii: patricienii( ce reprezentau vechile familii romane) si plebeii. Diferentele majore dintre acestea, tin in mare parte, de vechimea lor. In timpul epocii republicane, au avut loc niste confruntari intre aceste doua grupe sociale, primul moment fiind revendicarea unui tribunal propriu al plebeilor, in 493 i.Hr. Motivul acestui prim conflict este acela de greutate in strangerea recoltei si lipsa platirii surselor fiscale ale celor care veneau de la razboi. Oamenii acestia, veniti direct de pe campul de lupta, si care intretimp facusera diferite imprumuturi financiare, devenisera insolvabili, urcandu-se in acest sens pe munte, in semn de protest. Acolo incep sa cladeasca un zid si refuza sa mai

intrein cetate. In cele din urma, Senatul, alacuit numai din patricieni, cedeaza si trimite o delegatie, in urma careia s-a format o tribuna a plebeilor. Aceasta tribuna sau magistratura, se aduna la sedintele Senatului. In privinta alegerii membrilor tribunei, plebeii aveau dreptul de a vot proprii reprezentanti, membrii alesi trebuind sa faca parte numai dintr-o familie de plebei. Tribuna aceasta era alcauita din zece membrii plebei( exista totusi si un caz de convertire a unui patrician la rangul de plebeu, intrand astfel in componenta acestei magistraturi, descrise mai sus). Al doilea moment, se petrece in 450, cand se intocmeste o comisie de barbati luminati patricieni, care realizeaza ,,Legea celor 10 table,,. Plebeii incep sa protesteze imediat, dorind prezenta unui membru plebeu in aceasta comisie de luminati. Astfel, se reconvoaca aceasta comisie, terminandu-se cu emiterea ,,Celor 12 table,,. Una dintre legile mentionate, in cadrul acestui document, era legat de principiul cautiunii, o alta se referea la dreptul parintelui si responsabilitatea acestuia asupra copilului, legea a V-a se referea la averea unei peroane decedata. Aceasta avere avea sa fie transmisa fie gintii, din care acesta facea parte, fie direct membrilor familiei, o alta lege facea mentionari in privinta modului de comportament al patronului asupra clientului. Daca comportamentul nu era unul exemplar, patronul putea fi ,, sacrificat,, prin blestemare, legea a X-a se referea la faptul ca nici un mort nu avea sa fie ingropat in oras, ci intr-un spatiu special amenajat pentru astfel de activitati si un ultim exemplu de lege, care ulterior a fost chiar anulat, a fost legea referitoare la interzicerea casatoriei intre patricieni si plebei. ,,Legea celor 12 table,, nu trebuie totusi confundata cu o constitutie, pentru ca nu are un caracter constitutional, datorita faptului ca nu prevede elemente de organizare militara, sociala sau economica. Rolul legii in cauza este de a evita abuzurile in justitie. Intretimp, rolul consulilor si a cenzitorilor incepe sa creasca treptat, puterea regala trecand, acum, in mana consulilor. Dupa anul 307, plebeii cer acces in colegiul augurilor si al consulilor. Apoi, in 287, plebeii obtin dreptul de a lua decizii politice pentru intreg statul roman, de acum aceste masuri neadresandu-se numai plebeilor, ci intreg poporului, acestea fiind confirmate de Senat. * 4. Expeditiile militare, razboaiele punice si extinderea Romei: Astfel, am vazut aparitia categoriilor sociale sau a ordinelor sociale. Toate aceste eforturi de egalizare a patricienilor si a plebeilor au fost aplicat pentru obtinerea unei armonii sociale sau , mai bine nuantat, concordie. Deci, concordia este cea mai buna solutie a ordinelor sociale. O alta categorie sociala, foarte prezenta, in Roma, erau cetatenii straini, demonstrandu-se astfel deschiderea Romei catre alte culturi, obiceiuri si traditii. Aceasta deschidere a cetatii a fost de foarte multe ori posibila prin realizarea campaniilor militare, ce au permis astfel extinderea cetatii Roma.

Campaniile militare au modificat conceptia asupra cetatii, geografia politica demonstrand caracterul shimbator al Romei, pana la sfarsitul Republicii romane. Cele mai multe informatii le avem survenite din operele unor autori, precum Polybios, Cicero, Titus Livius, Dionysos din Halicarnas si Appian( care face insemnari despre razboaiele punice, siriene si razboaiele civile). Pe langa toate aceste surse scrise mai avem si sursele epigrafice. Prima etapa, de cucerire romana este cucerirea Peninsulei Italice, desfasurata intre secolele V-III i.Hr. A doua etapa, este cucerirea teritoriilor limitrofe din Gallia, pe urma a III-a perioada este cucerirea si detronarea dinastiei macedoniene. Practic, Roma pornit de la statul unei mici cetati, ajungand intr-un final stapana Marii Mediterane sau Marea Nostrum. Cauzele acestor campanii militare sunt, grosso-modo, de natura politica si economica, Roma implicandu-se, in general, intr-o campanie militara aproape exclusiv din motive pragmatice. Totusi, nu putem vorbi despre un plan bine prestabilit, cum se hazardeaza multi istorici sa o faca. Fiind, la inceput, o mica cetate, Roma mentine tratative diferite cu cetati( chiar si cu Cartagina) contra unui dusman comun, precum cetati grecesti din sudul Italiei sau celti alaturi de etrusti. Intr-o prima faza, Roma s-a aflat in conflict cu etruscii, acest conflict durand cam 10 ani, si terminandu-se in defavoarea etruscilor, dupa care se implica intr-o alianta latina. Obligatia Romei, in cadrul acestei aliante latine, era de a furniza, alaturi de alte cetati implicate, contigente de razboi. Dupa campaniile latine comune si victorioase, se infinteaza coloniile latine. Intr-un final, odata cu sfarsitul secolului IV, Roma desfinteaza liga latina, instaurand hegemonia asupra Latiumului. Dupa aceasta etapa, au loc campaniile de prada ale celtilor. Prin aceste campanii, Roma a iesit sifonata, demonstrandu-se astfel caracterul ei militar slab dezvoltat, si aplicat dupa principiul vechi de lupta, preluat din lumea greceasca. Modul de lupta al celtilor, miza in primul rand pe viteza, fapt ce romanii nu au putut tine piept. Celtii cuceresc, aproape, toata Roma, poporul roman retregandu-se pe Capitoliu, drept consecinta. Se ajung, in cele din urma, la niste tratative umilitoare, celtii plecand cu o intreaga avere a romanilor. Astfel, Roma a realizat faptul ca, din punct de vedere, militar nu este deloc pregatita, strategiile de lupta schimbandu-se de acum, pedestrimea de acum incepand sa joace un rol din ce in ce mai important in cadrul unei batalii. In acest sens, se creeaza niste fonduri speciale pentru construirea unor ziduri de aparare, toata aceasta reforma militara fiind posibila datorita omenilor lui Servius Tullius, regele etrusc. Se renunta, in acest sens si la armura grea, ca dovada a evolutiei impuse de aceasta reforma militara. Apoi, dupa conflictul cu celtii, Roma ajunge sa aiba conflict cu Tarentul ( care era cunoscut si sub numele de Copiii Fecioarei, datorita faptului ca acest teritoriu era alcatuit, in mare parte, din copiii sotiilor spartane, ale caror barbati plecasera pe front, ei deveneau nelegitimi, fiind in orice caz niste urmasi de sorginte spartana). Intr-un final, si acest conflict urmeaza niste consecinte favorizante pentru Roma.

Practic, dupa o serie intreaga de cuceriri, aceasta cetate avea sa isi creeze, din provinciile cucerite, niste provincii romane. Astfel, Roma ajunge sa controleze direct sau indirect teritoriile cucerite. Teritoriul cucerit isi transfera caracterul urban-social-economic, devenind astfel o provincie romana. Celelalte zone, care nu au fost neaparat cucerite, stabilesc niste raporturi comericiale privilegiate, ele devenind colonii de drept latin, care sunt, totusi fata de o provincie romana, straine de cucerirea romanilor. Astfel, se nasc doua tipuride colonii, cele de drept roman( adica cele cucerite) si cele de drept latin ( cele necucerite dar care presteaza relatii comerciale). Primul razboi punic: Sicilia, are o situatie aparte deoarece o parte din ea era grecizata si cartageneza. Intretimp, Roma poarta primul conflict extra-italic alaturi de messienii, din apropierea Galliei, impotriva cartaginezilor. Tehnica de lupta a Romei, avand in vedere ca razboiul s-a desfasurat mai mult pe apa, era aceea de a trage langa ea vasul inamic, apoi dispunerea unui pod intre cele doua vase, dupa care urma lupta propriu-zisa, ce se desfasura ca si cum ar fi fost pe uscat. Astfel, primul razboi punic, se termina cu inlaturarea cartaginezilor din Sicilia. Dupa inlaturarea acestora, a urmat si organizarea Sicilie, in stil roman. Se organizeaza, astfel o pro-magistratura, consiliul investit acolo, trebuind sa dea o lege a provinciei. Acesta devenea raspunzator pentru viata religioasa, politica, sociala si economica desfasurata in Sicilia. Perioada in care consulul putea guverna era de un an sau doi dupa care, dupa ce consulul isi termina mandatul, trebuia sa paraseasca regiunea, devenind un simplu cetatean. Al doilea razboi punic: Cartagina, debarca in Hispania, in interes economic, incercand sa creeze o noua Cartagina. Dupa aceasta, orasul Sargentum, cere sprijinul romanilor, impotriva cartaggenizilor. Dupa ce romanii, ii cer lui Hannibal Cartaginezul, sa paraseasca Hispania, si acesta refuza, intrun mod ferm, se declanseaza al doilea razboi punic. Hannibal, reuseste sa ii infranga pe romani, in trei expeditii militare succesive. Singura explicatie plauzibila pentru victoriile Cartaginei asupra romanilor a fost demonstrata de faptul ca Hannibal a traversat Pirineii, un fapt la care romanii nu se asteptau. Dupa batalia de la Kaan, din 216, Roma este practic paralizata, cerand ca sprijin militar inca 25 de legiuni. Dupa aceasta expeditie, Hannibal a luat un numar foarte mare de prizonieri, lovind in romani printr-un simplu joc psihologic dar eficient, in care Senatul era fortat sa decida fie salvarea prizonierilor, prin rascumparare( ce recurgea la o suma enorma de bani) fie incalcarea principiului cel mai de pret al romanilor asupra importantei fiecarui cetatean roman pentru cetatea sa. In cele din urma, a doua varianta, a fost aplicata, principiul moral fiind incalcat in favoarea celui dintai. Astfel, jocul psihologic orchestrat de Hannibal s-a intors impotriva lui, Senatul roman decizand refuzul rascumpararii prizonierilor romani. Astfel, economic vorbind, Hannibal a primit o puternica lovitura din partea adversarilor sai, razboiul acum scindandu-se in trei fronturi principale. Intr-un final, totul s-a transformat cu victoria de la Zona, din Africa, in favoarea romanilor. Aceasta victorie, psihologic vorbind, a jucat un rol foarte important pentru romani, dupa atatea esecuri. Astfel, Hannibal, s-a refugiat in Macedonia. Desi a pierdut razboiul, Hannibal a jucat un rol extrem de important in imaginarul colectiv al poporului roman, modul de raportare al romanilor fata de un dusman,

schimbandu-se radical. Daca inainte de al doilea razboi punic, conceptia romanilor asupra razboiului si a soladului era de razboi just, oferind ragaz unui stat inamic sa decida daca capitula sau nu, acest concept, dupa razboi, devine unul arhaic. De acum modul de abordare devenea unul agresiv si violent, fara sa mai tina neaparat cont de acel ragaz pe ca il avea inainte. O dovada in acest sens, este purtarea de razboaie cu Grecia, devenind chiar ulterior stapana a Greciei si a Egiptului. Inamicul, acum trebuia anihilat fizic, dreptul lancii devenind unul primar. Al treilea razboi punic: se remarca prin conditiile absurde pe care Roma le-a impus cartaginezilor, printre care mutarea intregului popor cu 15 km in desert. Acest razboi, desi nu a fost de anvergura celui de-al doilea, s-a desfasurat pe strazile Cartaginei. In perioada intermediara dintre al doilea razboi si al treilea razboi punic, Roma poarta razboaie intense cu Macedonia. Astfel, Roma debarca in Balcani si il inlatura pe Filip al V-lea. Dupa eliberarea de dinastia macedoniana, relatiile se complica, regele, tezaurul si biblioteca fiind duse la Roma. Aceasta umilire a dus si la moartea ulterioara a regelui macedonian. Apoi, Macedonia este impartia in patru regiuni principale, transferandu-se in cadrul organizarii acestora, mai toate conceptele juridice romane. Cu grecii, romanii devin foarte duri, distrugand mai toata cetatea Corintului, cu teritoriile asiatice stabilesc niste relatii economice, in acest context, incheindu-se si ,,Tratatul de la Apameea,, , din 188 i.Hr. Tratatul prevedea schimburi de sclav, cererea cartaginezului Hannibal( iata inca o dovada ca Hannibal se lipise bine de gandirea colectiva a romanilor), si in general dezarmarea regelui Antiohos. Tot, acum prin acest tratat de la Apameea, se naste si formula tratatului international( ce implica in alcatuirea sa, un preambul, specificatii si conditii de ratificare), Roma fiind, aici vazuta, in calitate de arbitru al tratatului. Dupa aceasta, Roma isi confirma pozitia puternica si in Egipt, prin conflictul pe care il are cu Cleopatra. Pe plan intern, prin aceste expeditii militare, se consuma sume mari de bani. In privinta comportamentului, manifestat de diferite institutii publice, precum Senatul, prin intermediul ,,Legii Claudia,, i se interzicea acestuia sa produca comert. Tot in acest context, se declanseaza si foarte multe revolte sociale, precum cele din Sicilia, printre care si cea a lui Spartacus. Tot ce cucerea Roma, devenea provincie romana imperiala, aparatul de conducere al acestor provincii schimbandu-se. Lumea romana, incepe sa devina deja pragmatica cu prada de razboi, astfel ca soldatii devin mici comercianti, transformand prada in marfa. Sub aspect militar, campaniile militare au schimbat total lumea romana, prin modul de gandire si de raportare la cetate. Practic, din mica cetate, Roma a cunoscut o extindere colosala, avand de acum puterea de a se impune ca forta superioara asupra cetatilor cucerite. * 5. Urmarile campaniilor militare, in Roma:

Consecintele economice: survenite drept urmare ale numarului mare de campanii, au fost redate de diferitele mutatii facute in domeniul trasnportului, mai avem de asemenea si mutatii sociale prin conturarea unor noi ordine sociale, tensionarea dintre cuceriti si cuceritori si aparitia unei noi conceptii despre cetatenia romana prin aparitia notiunii de ,,Patria Communis,,. Consecintele politice: sunt redate de criza institutilor politice. Apar noi institutii datorita nevoii de adminstrare ale provincilor romane, precum cele din Sicilia, unde avem pro-magistratura si unde consulul guverna in numele Romei, tot in provincie mai apar si niste tribunale speciale, denumite ,, Questiones,, care se ocupa de problemele locale, etc. Consecintele militare: sunt legate de transformarea proprietatii private, proasta organizare a ogorului ce are niste repercusiuni asupra inarmarii militarului si datorita lipsei prelucarii ogorului. Consecintele culturale: din urma expansiunii militare, demonstreaza stilul eclectic pe care Roma il preia din cadrul teritoriilor cucerite. Astfel, din acest punct de vedre, Roma se integreaza cu brio in spatiul mediteranian, pastrandu-si simultan si niste elemente de identitate juridica si religioasa. Conform lui Plinius cel Tanar, romanii au preluat elementele de lux preluate din Orient, consumanduse in acest sens niste sume uriase de bani( exemplu in acest sens fiind generalul Lupullus, care devenise cunoscut pentru placerea fastului). In domeniul literaturii, primele surse scrise au fost grecesti. In ceea ce priveste primele creatii latine, acestea apartin lui Livius Andronichus( care a tradus Iliada in italiana), Naevius, Plautus si Terentius. Pe pan poetic, apar poeti precum Horatiu, Catullus si Vergillius, operele lor fiind folosite chiar pentru propaganda politica. In aceasta epoca, mai avem si niste poeti libertini, ce ne permit o viziune asupra Romei ceva mai piperata, unul dintrei ei fiind Ovidius. Orin operele sale libertine, Ovidius atrage ura asupra sa din partea persoanele mai austere din jurul imparatului. Astfel se poate explica si exilul lui Ovidius la Tomis. Trebuie mentionat si faptul ca exilul lui Ovidius la Tomis este totusi doar o interpretare deoarece nici un scriitor antic contemporan acesteia nu mentioneaza despre acest exil. Din punctul de vedere al scrierii istoriei, primele scrieri sunt datorate lui Cassius Hamina si Calpurnius Piso. Le urmeaza Cato cel Batran( ce a redactat o lucrare despre originea poporului roman, sustinand caracterul local al acestora, prin faurirea proprie in cetatea Romei), Sallustius( ce scrie despre conflictele interne de la sfarsitul Republicii dar si despre expansiunea militara), Iullius Cezar( ce se remarca prin lucrarile sale ,,De bello Gallico,, si ,, De bello Augustus,,), Terentius Verro( ce are niste lucrari importante ce sunt niste tratate de limba latina si studiul viu al limbii latine, despre religia romana, pana in secolul I i.Hr.)si Titus Livius( ce scrie o istorie didactica a romanilor). L acesti autori latini, ii mai adaugam pe Dionysios din Haliarnas, Strabon si Diodor din Sicilia. In privinta sistemului juridic, romanii si-au format propriul sistem juridic, cunoscut ca fiind ,,Dreptul Roman,,. Acest drept roman era axat, in principiu,

pe pe obceiuri sau cutume ale stramosilor. In cadrul dretului roman, se naste conceptul de ,,Ius,, , adica dreptul creeat de oameni la momentul trait. Astfel drept al oamenilor se diferentiaza de dreptul zeilor, romanul tinand totusi cont de raportul dintre acesta si zeu. Aici apare si conceptul de ,,ius civiliae,, ce regleaza relatiile diplomatice cu exteriorul. O parte din aceste concepte au fost preluate de la greci dar nu trebuie sa uitam faptul ca romanii sunt de fapt fauritorii dreptului, in general, faurind noi concepte ce aveau pana la urma sa ii distinga de greci. In acest sens, avem conceptul de ,,amicia,, ce duce la intelesul de alianta ce are o caracteristica juridica. Avem si precizari legate de modul de aplicare a legii, aparand notiunea de ,, juris prudaentae,, . In acest context apare si meseria de jurist si avocat, secolul I i Hr. , fiiind secolul avocatilor. Incepand cu epoca imperiala, stinta dreptului devine subordonata imparatului, precum Hadrian sau Septimius Severus, creeandu-se codurile imparatilor. Filosofia, se bazeaza pe curentele filosofice grecesti ce s-au raspandit in sudul Italiei. Astfel distingem pitagorismul, ce reprezinta mai degraba un mod de viata( existand, in aceasta perioada, si scolile pitagoreice), curentul atomist si curentul epicureic. In acest context, se plaseaza si cele doua mari trunchiuri filosofice. Explicarea existentei lumii se imbina cu elementele naturale, precum apa sau foc, lumea concretizandu-se intr-o pleiada de elemente naturale, ca adunate la un loc alcatuieste un intreg. Pract, ceea ce zicea si Platon era faptul ca fiinta este esenta in sine, care traverseaza o linie intre lumea inteligibila, ajungandu-se in lumea materiala . Practic, omul exista prin vointa lui de accepta ideea ca el este omul. Epicurecii, spuneau ca lumea este alcatuita dintr-o serie de atomi, care alcatuiesc esenta materiala. Stocismul, alt curent, mai afirma ca lumea este o serie de efecte, oamenii fiind efectul unor reactii. Din punct de vedere religios, romanii s-au inspirat din inluenta grecoorientala. Astfel, patrund diferite culte provinciale cucerite, precum zeita Isis. Atitudinea religioasa a Romei este una toleranta si deschisa, singurul ei interes fiind acela de recunoastere ale cultelor romane oficiale in provinciile romane. Monoteismul, totusi, nu intra in capul romanilor, politeismul fiind cel permis. In zonele in care romanii nu au cucerit, deveneau foarte permisivi, neimpunand propriul lor cult. Criteriile religioase ale Romei, in orice caz, se faceau in contact cu interesele politice. O alta caracteristica importanta a conceptiei romane asupra religiei, este atitidinea romanului in raport cu zeul sau. Romanul simplu, niciodata nu o sa emane o atitudine servila catre zeu, relatia dintre acestia producandu-se pe reciprocitate, ceea ce in lumea greceasca nu se concepea. Romanul niciodata nu se ruga in numele sau, ci in numele cetatii. Din punctul de vedere al artei si al arhitecturii, avem, asa cum s-a mai spus, un caracter eclectic( sesizand diferite preluari, influente si prelucrari ale elemtelor preluate). Arhitectura se axeaza foarte mult pe influente etrusce, precum arca si bolta, ce au permis economie de material, se mai remarca prin cladiri publice consistente. Apar bolta si cupola, pe post de acoperis, fiind folosite si la construirea templelor. In zidarie, s-au construit mai multe tipologii de ziduri, precum opus incertum( cu pietre neregulate), recticulatum( cu pietre regulate),

tetacaeum, quadratum( ce se caracteriza prin suprapunerea si obtinerea unei suprafete regulate)(exp: Basilica din Trier aplica aceste tehnici romane). Din Africa, sunt preluate opusurile africane. Romanii, s-au mai facut remarcati prin imbinarea diferitelor stiluri, obtinand un decor original. Romanii, sunt si aceea care au preluat ordinele arhitecturale de la greci( ce constau in decoratia ornamentala, precum ordinele dorice, ionice si corintice , combinandu-le foarte mult, fapt pe care grecii nu il aplicau mai de loc). Din punct de vedere al ceramicii, peninsula italica este raportata la evolutia ceramicii din estul Mediteranei, mai exact din Balcani. Aceasta ceramica fructifica motivele si temele grecilor. Motivele picturale, ca tratare in cadrul spatiului pictorial, cunoaste aceeasi executie, precum cea din Grecia antica. Trasnportul acesteia se realizeaza prin intermediul coloniilor grecesti din sudul Italiei si prin spatiul grec propriu-zis( explicandu-se prezenta in cizma italica a amforelor sau pelikelor de secol IV). Tratarea temelor iconografice este dublata de indicarea perspectivei prin pozitionarea personajelor in niste unghiuri speciale centrate in jurul unui personaj central. In ceea ce priveste evolutia picturii, lumea italica imprumuta cunostinte tehnice din lumea greaca. Sfarsitul republicii romane si inceputul epocii imperiale, reprezinta perioadele in care pictura murala se dezvolta foarte mult, Amadeo Mauri( critic de arta), constatand ca putem distinge patru stiluri picturale, in Roma antica. Stilul cu incrustatii: se caracterizeaza prin impartirea in trei registre ale peretului, prin intermediul placajului din marmura sau piatra de diverse culori, care finizeaza peretele si il decoreaza. Stilul arhitectural: din cauza utilizarii motivelor arhitecturale, peretele este impartit in trei registre, jos avem plinta ce urca spre constructie iar pe verticala, avem dispusi pilastrii sau colonadele. Cel de-al III-lea stil: in cadrul acestui stil, motivul coloanelor, care divizau registrele, se subtiaza incat devin niste benzi, ele de fapt centrand un tablou. Cel de-al IV-lea stil: pastreaza motivul tablourilor dar se revince, totusi, la coloande pentru indicatori de divizare a registrelor. Tot acest stil, a devenit si stilul scenografic. O alta categorie a artei, este sculptura si plastica. De la jumatatea republicii, in Roma, se observa o evolutie a sculpturii. Astfel, ne intalnim cu notiunea de ,,silulorienta,, , ce prezinta un aspect atemporal si care mai este caracterizat si prin reprezentarea inerta a membrelor( in sensul ca mainile atarna pe langa trup), stilul fiind preluat din lumea greaca arhaica. La finele secolului VII, inceputul secolului VI, trupul uman incepe sa prinda deja un contur din punctul de vedere al anatomiei. De acum, musculatura reprezinta o tendinta spre naturalism. Pentru epoca clasica, progresul este si mai evident, aparand deja si elementul dinamismului, prin parasirea caracterului hieratic uman. Dupa aceste elemente, lumea elenestica mai adauga si reprezentarea sentimentelor si tensiunilor umane.

Modalitatea tehnica care a facut posibila miscarea trupului uman, provine de la Policlet, ce a adus o ,,strambare,, sau o modificare a axei trupului uman, sfidand paralelismul trupului uman. Centru de greutate al statuii, de acum , se schimba, picand in afara trupului, avand nevoie de un soclu de sustinere a statuii. Putem vorbi chiar despre rasucirea trupului si de conceptul de contrapposto. Se ajunge la dorinta de armonie a trupului uman, Policlet alcatuind portiunile perfecte ale trupului uman. Romanii au mai preluat aceste acaracteristici ale plasticii grecesti pentru portretizarea romana. Acum, nu se poate spune in mod cert daca arta portretistica era o copie fidela a artei grecesti sau elenistice sau chiar a Egiptului elenistic, prin busturile faraonilor, de factura greceasca. Fie este o productie locala a influentelor elenistice, fie ale influentelor etrusce. Ca exemplu aici, ii putem lua ,,Magistratii in toga,, , care fructifica tehnica contrapposto, mai avem statuia lui Aulas, care se remarca prin dimensiunea ce este un adaos intentionat al artistului. Cand avem de aface cu o inmormantare, avem reprezentate, cadrul ritualului, chipurile stramosilor defuncti, aceste chipuri fiind recompuse in detaliu, defuntului confirmandu-se apartanenta la o familie. Chipurile statuare ale romanilor, din finele republicii, nu mai seamana cu chipulrile varstnice. Acestea de acum se remarca prin imperfectiunile faciale, sugerandu-se ideea ca varsta fructifica intelepciunea. Tot acum, in aceasta perioada, mai apare si elementul bretonului pe chipurile personalitatiloor reprezentate, bretonul romanilor fiind un element elenistic, provenind inca din vremea lui Alexandru cel Mare. Astfel, inca odata, se confirma caracterul eclectic al portretisticii romane dar si verismul portretisticii republicane. * 6. Modelul urban: Cand vorbim despre conceptul de ,,morfologie urbana,, ne referim la aspectul material al asezarii, ce implica spatii de utilitate publica. Primul aspect, este organizarea incipienta a cetatii romane. Cele sapte coline sunt folosite ca asezari rurale iar necropolele sunt dispuse in zonele mlastinoase sau in depresiuni. S-a dovedit faptul ca populatia rurala aplica ambele rituri funerare, incinerarea axandu-se in mare parte pe urne, in care se puneau si piese de inventar. La mijlocul secolului al VIII-lea, se produce o unificare a celor sapte coline, in acest context aparand si cei doi frati Romulus si Remus. Astfel, se stie deja faptul ca Romulus si trasat, pe pamant, terenul de incinta. Astfel obiceiul acesta traditional de trasare a zidului de incinta, a inceput sa fie dezvoltat mai pe larg si intr-un tratat de limb latina, ce reproduce, practic, acest ritual de intemeiere. In acest sens, se mai descopera si faptul ca tot Latiumul producea un astfel de ritual de imrejmuire. Acum, ce nu este cert si nu poate fi confirmat este originea acestui ritual, care se crede ca este fie italic, fie etrusc.

Forma trasata, pe pamant, de plug, inseamna de fapt zona de incinta, importatanta acestei zone crescand odata cu caracterul militar pe care il aplica zidul de aparare. Astfel, apare primul zid de aparare, denumit ,,serviam,, , fiind datat in timpul lui Servius Tullius, si incadrandu-se in reforma sa militara. Perioada republicana, avea sa schimbe spatiul geografic, acum fiind inclus si Campul lui Marte, unde se aduna armata, se creeaza de asemenea un nou zid( Zidul lui Aurelian), care marcheaza in mod oficial schimbarea spatiului geografic. Cetatenii au avut in vedere administrarea acestui teren, avand pe langa aceasta si o zona rurala, denumita ,,Cora,, ce avea rolul de alimentare a partii urbane. Incepand cu domnia lui Augustus, Roma a fost impartita in 14 regiuni, desemnandu-se si niste colegii religioase ce se ocupau de culturile religoase. Zidul lui Aurelian numara 19 km si 381 de turnuri. Este descris ca fiind un zid compact, apeductul fiind dispus in partea superioara a acestuia, demonstrandu-se astfel superioritatea tehnica a romanilor. In ceea ce priveste conceptia de oras, conform lui Vitruvius si a altora, orasul insemna tot ce se numara in interiorul incintei sau a zidului de aparare. Astfel, ajungem, din nou, si la conceptul de cetatean si de importanta acordata acestuia. Practic, romanii nu considerau zid de incinta numai cladirile publice propriu-zise, ci si cetateanul roman, ce alcatuia, practic, substanta cetatii. Cat despre utilizarea cladirilor publice, romanii sunt foarte precisi in privinta aceasta. Astfel, distingem piata comuna sau forumul republican, ca adauga templul adosat sau cu doua celle, plasat langa Colloseum, si care impreuna reprezinta agora republicana. In ceea ce priveste piata publica romana, aceasta, la randul ei, este alcatuita din Comittium( adica locul de adunare al poporului), alaturi de care avem cladirea Senatului, dupa care urmeaza si templele, ce fac referire la viata sacra. Acest Commitium are opt etape de constructie, ultimele patru coincizand cu ultimele secole al republicii. Commitium, la randul lui, era alcatuit din deferite motive grecesti, diferite demarcatii ce delimitau linile dintre participanti si organizatori, mai exista de asemenea amenajata o tribuna de la care se lua cuvantul( denumita ,,Tribuna Rostrata,, , numele venindu-i de la motivele de rostre preluate de pe vechile vase punice). Curia senatoriala, este descrisa ca fiind o cladire rectangulara, fiind de fapt vechea cladire senatoriala, ,, Curia Hostilia,,. Aceasta este largita, in timpul dictatorului Sila, devenind ulterior ,, Curia Cornelia,,. Apoi se construieste o alta cladire separata, in timpul lui Iulius Cezar, ,, Curia Iulia,,. Acest model, apoi este importat in provincie, schimbandu-se forma rectangulara. Pietele publicie au inceput, mai ales din timpul lui cezar, sa joace si un rol politic. Astfel, Cezar, a cumparat diferite teritorii provinciale, transformandu-le din pieti sai targuri in propriul lui for politic, avand o forma rectangulara si construind un templu ce crea o anologie , care era menita sa aduca aminte de Venus. Astfel, odata cu Cezar, imparatii incep sa isi construiasca proprile lor forumuri politice, precum forumul lui Augustus, fiul adoptiv al lui Cezar. Templul

lui Augustus o prezinta din nou pe statuia lui Venus si Iulius Cezar divinizat. Pe fronton, avem reprezentate sapte personaje, printre care Marte, Venus, Fortuna, Roma, Pallatinul si Romulus. Pe de cealalta parte avem reprezentati regii romani si generalii romani.