Sunteți pe pagina 1din 42

1. .

Descrie metabolismul energetiv i particularitile lui n timpul efortului muscular Metabolismul energetic se nelege totalitatea transformrilor biochimice i energetice care au loc n esuturile organismului viu si un prezinta proces unic deoarece fiecare comb. Chimica poseda o rezerva energetica poteentiala pe baza careia poate fi efectuat un effort. Sub-le cu energie inalta de oxidare biologica se numesc macroergice (enregie crescuta). Din ele cel mai important rol il are ATP-ul. La descompunerea lui se elimina energia folosita ptr efectuarea unui effort, rezervele luii tb restabilite permanent prin oxidarea GL. LP. si PR. Rezervele de energie in hrana se manifesta prin calorii. Cheltuielile energetice depend de sex ,varsta , caracterul si volumul efortului efectuat , starea sanatatii, clima etc. Keltuelile energ se determ prin met-le calorimetriei directe si indirect. a. C.directa se efectuiaza cu ajutorul unor camera calorimetrice se capteaza caldura cedata de organism, care determina marimea energ keltuite. Este o metoda precisa dar complicate. b. C. indirect se bazeaza pe determ de cantit de oxygen absorbit de organism si bioxid de carbon eliminat. 2. Identific caracteristica fiziologic a vitaminelor. Rolul lor n activitatea muscular. Vitaminele sunt substane organice naturale necesare organismului uman n cantiti foarte mici, dar pe care omul nu le poate sintetiza pe msura nevoilor sale. Din acest motiv asigurarea necesarului de vitamine (provitamine) se poate satisface numai prin alimentaie. Vitaminele intervin n procesele metabolice generatoare de energie i a celor anabolice morfogenetice, nereprezentnd ca atare pentru organism o surs de energie. Ele sunt biostimulatori, substane active n biosintez, alturi de enzime i hormoni. Absena lor din organism declaneaz stri patologice specifice numite avitaminoze. 3. Descrie metabolismul bazal, particularitile metabolismului energetic n timpul eforturilor fizice Cantitatea de energie keltuita de org la un repaos total muscular dupa 12-16 ore d/a primirea hranei si la o T de 18-20 grade C se numeste metabolism bazal. La un adult sanatos el constituie o med 1 kccal * 1kg corp timp de o zi si depinde de masa corp. Deaceea la un om cu masa de 70 kg el in med constituie 1700 kcca. La copii e/e m/m decat la adulti . la un efort fizic M.B creste proportional intensitatii efortului efectuat. Cu cat efortul e/e mai intens se consuma mai multa energie mai depinde si de durata efortului. Raportul dintre energia mecanica si energetica totala consumata ptr efectuarea unui efort se numeste coeficient de act utila expr in %. La om acest coeficient nu depaseste 20-25 % si marimea lui depinde de intensitatea

,ritmul misc gr de muski inclusi in efort si de gradul de antrenare a omului . respectiv pers care lucreaza intelectual keltuie mai putina energie decat o pers care lucreaza fizic . 4. Relateaz despre metabolismul proteic. Funciile proteinelor n organism
Proteinele sunt specifice fiecarui organism si se sintetizeaza endogen n structura lor intra 22 de aminoacizi dintre care 10 aminoacizi sunt esentiali (pot fi sintetizati n organism) si 12 aminoacizi nu sunt esentiali (nu sunt sintetizati n organism). Proteinele sunt compusi organici complexe formate din amino-acizi. In molecula lor intra azot, carbon , hidrogen si alte subst. Proteinele servesc ca material plastic p/u form celulelor noi ale org.Ele indepl urm functii:- ca subst de natura proteica ele sint legate de asa manif de baza ca iritarea, contr muscul, sunt legate de funct motorii , procesele digestive, de capacit de crestere si reproductie. intra in compon hemogl si plasmei sangvine, -indepl funct de sprijin deoarece sunt elem principal al tesutului cartilaginos si osos, -fiind o parte compon a anti-corpilor ele neutralizeaza microbii care nimeresc in org, -intra in compon fermentilor si hormonilor, - mentin presiunea osmotica in org , - sunt surse de energie. Proteinele nu pot fi inlokuite in org cu alte subst alimentare deoarece sinteza lor e posibila numai din aminoacizi. Proteinele in componenta carora intra toti aminoacizii necesari org se numesc indispensabil implinite iar cele ce nu contin toti amino-ac neces se num secundare.Proteinele nu se depun ca rezerva kiar si daca sunt consum in exces. Norma protein in 24h este 100g la ef mari 120-170g

5. Metabolismul lipidic
Lipidele reprez o grupa mare de grasimi, subst de tip lipidic de dif structura kimika. Din lipide fac parte grasimile neutre si lipidele, fosfatinele si sterinele. O particul a grasimilor este nedizolv lor in apa. Lipidele indepl urm functii: - sunt conducator rau al caldurii, - eliminarile grase ale glandelor sebacee fac ca pielea sa nu fie uscata,- tesutul gras din cavit abdomin mentin organele intro pozitie anumita, - rezervele de grasime se folos in caz de foame si in timpul ef indelung, ele se oxideaza si elimina energie, -protej vasele sangv si nervii de traume, - servesc ca dizolvanti a unor vitamine si subst biologic active. Lipidele se descompun in tractul digestiv pina la glicerina si acizi grasi care se absorb mai ales in vasele limfatice si partial in singe. Metabol lipidic este reglat de SN si hipofiza, tiroida, pancreasul si gland sexuale. Lipidele sunt introduse in organism odata cu alimentele cele mai bogate in grasimi. Sportivilor care practica sportul de viteza li se recomanda sa consume zilnic 1.5 -1.7 g pe zi la 1kg masa/corp, ptr cei care fac sport de rezistenta 1.8 -2.2 g , ptr cei care fac sport de forta 1.7-2.0 g la kg/corp. Valoarea nutritiva a grasimilor se determina d/a continutul ac grasi c/e nu se pot sintetiza in organism. In cazul persoanelor care practica dif genuri d sport in alimentatie se introduc ac grasi nesaturati care sunt supuse degradarii hidrolitice in glicerina si ac grasi. In mod analog sunt hidrolizate si fosfalipidele. Prin oxidarea ac grasi in ficat se obtine cantitatea de energie necesara ptr activitatea sportivului . 6. Descrie importana glucidelor pentru organism. Rolul energetic al glucidelor n timpul eforturilor fizice.Glucidele const sursa energetica principala a org uman. Zilnic omul consuma aprox 400-800 g G. Din ac cantitate 35% revine monozaharidelor (glucoza, fructoza) si disaharidelor, iar 65 % polisaharidelor(alimente care contin o cantitate mare de amidon). Cantitatea

de G folosite depinde de genul de sport practicat, nu se recomanda excesul de G in ratia alimentara deoarece ele se transforma in grasimi care se depun sub forma de tesut adipos si maresc masa corpului.Metabolismul glucidic este reglat pe cale nervoasa si prin intermediul hormonilor secretati de gl.tiroida. Cei mai importanti hormoni sunt adrenalina si insulina.Adrenalina (se formeaza in glandele suprarenale) stimuleaza procesul de scindare al

glicogenului in glucoza , nivelul de secretie a caruia creste odata cu activitatea excitarea SNC. Insulina (secretata de pancreas )franeaza glicogenoliza in ficat si micsoreaza astfel concentratia glucozei in sange. Are un rol enorm in organism in trans glucozei in celule , intensifica sinteza ac grasi si incetineste oxidarea lor . secretia acestor hormoni se afla in legatura reciproca. 6. Descrie mecanismul fiziologic al proceselor de termoreglare. Termogeneza i termoliza. Identific particularitile termoreglrii n timpul eforturilor fizice. . Termoreglarea este un proces fiziologic ce consta in reglarea temperaturii corpului in dependenta de
factorii ce actioneaza asupra corpului. Skimbul de caldura se realizeaza prin transportarea de catre singe o caldurii de la organele cu o temp mai mare la cele cu o temp mai mica. Atunci cind cedarea caldurii depaseste formarea ei caldura se form din contul proceselor de oxido-reducere acest proces apare la expunerea la frig sau apa rece iar daca form cald predom asupra cedarii atunci temper corpului se mareste asa stare apar la temper inalte a aerului , ef fiz. Adaptarea org la skimbarile de temper se face cu ajut termoreceptorilor unii react la caldura altii la raceala. Sursa principala de formare a caldurii este reprez de procesele de oxido-reducere precum si energia formata in mki.Astfel caldura nu este folos ca sursa de energie dar este elim din organism.Termoliza reprezinta procesul de cedare al caldurii in urma ef fiz sau sub actiunea dif factori iar termogeneza este un proces ce se impotriveste cedarii de caldura prin formarea acesteea cu ajut cresterii proceselor de oxido-reducere. Identific particularitile termoreglrii n timpul eforturilor fizice. Odata ce sp sau persoana executa un ef fiz are loc si intensificarea temperaturii corpului fapt ce produce supraincalzirea acestuia.P/u ca acest fenomen sa nu aiba loc organismul pune in lucru procesul de termoreglare , adica caldura este eliminata din organism prin intermediul transpiratiei si dilatarii vaselor sangvine care scoate la suprafata odata cu apa surplusul de caldura .

8,Descrie procesele fizico-chimice din muchi. Teoriile contemporane a contraciei musculare. Contracia izometric modific tensiunea muchiului, dar lungimea rmne constant. Caracterizeaz musculatura postural. Nu produce lucru mecanic, ci cldur.

Contracia izotonic este aceea n care tensiunea rmne constant, dar variaz lungime. Este caracteristic majoritii muchilor scheletici. Realizeaz lucru mecanic i produce micare.
n activitatea obinuit, muchiul trece prin faze de contracie izometric i izotonic, iniierea oricrei contracii fiind, de obicei, izometric. Activitatea de contractie a muschilor este insotita de procese biochimice din care rezulta energie. Din aceasta energie, abia 20-25% este transformata in lucru mecanic. Procesele biochimice din muschi se desfasoara in urmatoarele faze: 1) Ca urmare a excitatiei se elibereaza Ca2+ din reticulul sarcoplasmatic care favorizeaza cuplarea actinei cu miozina si formarea actomiozinei, care atrage spre ea moleculele de ATP (adenozintrifosfat). Sub actiunea miozinei din aceasta se desprinde o molecula de acid fosforic (H2P04), rezultand ADP (adenozindifosfatul) si energia de contractie. 2) Pentru ca muschiul sa redevina apt sa se contracte, este necesar sa se refaca ATP-ul prin combinarea din nou a acidului fosforic, cu restul moleculei de ADP. Dar pentru aceasta este nevoie de energie. Ea poate fi furnizata prin descompunerea fosfocreatinei (PC) in acid fosforic si creatina (C), cu eliberare de energie. 3) Fosfocreatina, la randul ei, se poate reface cu ajutorul energiei rezultate din descompunerea unor molecule de glicogen, prin combinarea acidului fosforic cu creatina. Din glicogen se elibereaza molecule de glucoza, iar acestea sunt degradate treptat pana se ajunge la acid lactic.

Toate procesele biochimice prezentate mai sus (1-3) se desfasoara fara participarea oxigenului (anaerobe). 4) O mare parte din rezerva de glicogen a muschiului se poate reface prin descompunerea mai departe a unei parti din acidul lactic in dioxid de carbon si apa. Aceasta se realizeaza cu ajutorul oxigenului cedat de mioglobina (proces aerob). Se considera ca energia furnizata de descompunerea a 1/5 din acidul lactic este suficienta pentru transformarea restului de 4/5 din nou in glicogen. 9,Descrie caracteristica general a glandelor cu secreie intern. Rolul hormonilor n procesul de adaptare la efort fizic. n organism exista doua tipuri de glande, organe care produc secretii: glande cu secretie externa ale caror secretii nu se varsa in sange (glanda lacrimala, salivara, glandele care secreta sucuri digestive, etc.) si glande cu secretie interna sau endocrine, ale caror secretii numite hormoni se varsa in sange. Hormonii au rolul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp, care asigura cresterea, perpetuarea speciei, adaptarea la mediu etc. Unele glande endocrine sunt unice: hipofiza, tiroida, pancreasul iar altele sunt pereche: glande paratiroide, suprarenale, genitale (ovarele si testiculele). Glandele cu secretie interna au o structura foarte simpla, sunt alcatuite din celule glandulare, inconjurate de o retea sanguina bogata. Glandele endocrine sunt: tiroida, paratiroida, timusul, hipofiza, pancreasul endocrin, suprarenalele si glandele endocrine incorporate in glandele sexuale. Glanda tiroid este cea mai mare gland a sistemului endocrin uman, este alctuita din 2 lobi: drept i stng. Glanda tiroid produce doi hormoni principali, tiroxina i tironina, care: - stimuleaz metabolismul general; influeneaz asupra termoreglrii organismului,- stimuleaz la copii creterea scheletului,influeneaz asupra compoziiei sngelui. Paratiroida glanda endocrina situata inapoia tiroidei. Timusul- este glanda copilariei situata toraco-cervical (napoia sternului) ajungnd pana la baza gatului. Are forme variabile, fiind alcatuita din doi lobi(drept si stang) inegali. Se dezvolta pana in al doilea an de viata, stationeaza pana la 12-15 ani, dupa care se atrofiaza. Pancreasul este un organ ce este localizat n partea stng a cavitii abdominal, sub stomac, fiind o gland cu secreie intern, avnd funcie att exocrin, ct i endocrin. Pancreasul uman indeplineste mai multe functii esentiale pentru sanatatea umana, cum ar fi producerea de insulina si secretia de enzime digestive esentiale pentru metabolismul. Suprarenalele sunt glande cu secreie intern, ele sunt responsabile cu reglarea strilor de stres, a rezistenei la infecii i substane antigenice, a metabolismului i a sexualitii. 10. Relateaz despre sistemul nervos vegetativ. Aciunea nervilor simpatici asupra muchilor scheletici. Toate funct.org. se impart in 2 grupe : somatice si vegetative. Functiile vegetative se refera la : met.bazal si activ .org. care asigura circulatia, Respiratia, Dig, excretia,. Centrul vegetativ este situat in trunkiul cerebral si MS.SNV consta din sist.Simpatic si parasimpaticMajoritatea ganglionilor simpatici intra in

componenta trunkiului simpatic care reprezinta lantul de ganglioni al careia se intinde de-a lungul CV pe ambele parti a ei. Iesind din centrii veg. Simpatici a cordoanelor laterale a MS axonii cel.sit acolo parasesc MS in comp.rad. anterioare si intra in segmentul corespunzator al ganglionilor lant simpatic. Aici se transmite excit.la neuronul al 2-a axonii caruia intra in compon nervului mixt- cefalorahidian si pleaca spre org sau vasele corespunzatoare. O parte din ganglionii simpatici sunt situati in afara lantului simpatic. SNv are rol important in formarea deprinderilor motrice in timpul antrenamentului sportiv . 11.Relateaz despre metabolismul proteic n timpul efortului muscular i n perioada de restabilire.

ANS st reactiile de adaptare a organismului,comportamentul lui in mediul inconjurator se manifesta sub forma de reactii reflexe complexe,ce au loc prin participarea scoartei cerebrale si a centrilor nervosi subcorticali.Reflexele cu ajutorul carora organism interactioneaza cu mediul extern se impart in conditionate(nu se transmit prin ereditate,aparitia si manifestarea acetor reflexe depind de conditii concrete.Ele poseda o constanta relativa si treptat se sting impreuna cu disparitia conditiilor ce le-au format)si neconditionate(ele st inascute,se transmit prin mostenire,ele nu depind de oarecare conditii concrete,dar se manifesta la excitarea receptorilor corespunzatori.Reflexele conditionate :naturale-st reflexe la asa excitanti ce in conditii naturale actionaeaza in comun cu excitantii neconditionati. si artificiale special create la astfel de excitanti,ce in viata de toate zilele nu st in legatura cu excitantul neconditionat dat.Reflexele conditionate pot fi impartite in depnedenta de acel reflex neconditionat,pe baza carora ele se formeaza:reflexe conditionate alimentare,de aparare,motore. 12,Descrie condiiile i mecanismele fiziologice ale formrii reflexelor condiionate
Reflex reactia organismului la excitantii med.extern sau intern realizat prin intermediul SNC. La baza oricarui reflex sta arcul reflex format din 5 elemente : receptorul care transforma excit.externa intr-un proces nervos; 2. Neuronii aferenti sau centripeti care cnoduc excitatia spre centru; 3. Neuronul asociativ sau intercalar; 4. Neuronii eferenti sau centrifugi; 5. Organul efector. Reflexele conditionate sunt acele care au fost dobandite pe parcursul existentei omului, mai sunt numite si coordonate. Ele au efect temporar si au centrii nervosi la nivelul scoartei cerebarale. Conditiile de elaborare ale reflexelor conditionate sunt

coincidenta repetata in timp intre excitantul indiferent si cel absolut excitantul indiferent trebuie sa il preceada pe cel absolut si trebuie sa aiba o anumita intensitate minima sesizabila scoarta cerebrala trebuie sa fie libera de alti excitanti si sa fie in stare de veghe. Orice agenti din natura pot deveni conditionali pentru om in cazul in care exista un receptor, deci orice variatie in plus sau in minus ce survine in mediul in-tern sau extern in timpul starii de veghe poate deveni excitant conditionat in cazul in care aceasta variatie a provocat o modificare in functia celulei corticale

13,Relateaz despre activitatea nervoas superioar i rolul ei n adaptarea organismului la condiiile mediului extern Deosebirile de comportament ale oamenilor se datoreaz n primul rnd tipurilor
de activitate nervoas superioar (genotip), precum i particularittilor de caracter (fenotip). Se disting 4 tipuri principale de activitate nervoas superioar(ANS) dup Hypocrate: 1.Tipul puternic echilibrat, mobil, caracterizat printr-o energiemare a proceselor nervoase fundamentale, care se aflntr-un echilibrudinamic relativ, dar cu posibilitti rapide de trecere dintr-o stare de excitatie ntr-una de inhibitiei si invers. Aceste fiinte sunt extrem de excitabile,prompte si sociabile (tipul sanguin). 2.Tipul puternic echilibrat, inert , caracterizat prin energie mare i echilibru bun al excitatiei si inhibitiei, dar trecerea din stare de excitatie n cea de inhibitie i invers este greoaie i necesit mult timp. Aceste fiinte sunt mai putin reactive i sociabile (temperament flegmatic). 3.Tipul puternic neechilibrat caracterizat prin energia mare aexcitatiei care nu este n echilibru cu inhibitia. Corespunde tipului nestpnit(temperament coleric).4.Tipul slab inhibabil, la care celulele corticale se epuizeaz rapid,ceea ce duce la instalarea imediata inhibitiei (tipul melancolic).Aceste tipuri ideale se gsesc destul de rar, abundnd formeleintermediare. Uneori nu putem ncadra un individ n nici una din cele 4categorii sau dimpotrivla mai multe n acelasi timp.

14. Relateaz despre analizatorii ca organ principal de informaie. Rolul lor n educarea fizic i sport. . Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos central
receptioneaza informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator. Analizatorul acustico-vestibular cuprinde doua aparate receptoare: aparatul acustic pentru auz si aparatul vestibular sau al echilibrului - pentru pozitia spatiala a corpului in repaus si in miscare. Fiecare din aceste aparate prezinta un nerv special pentru conducerea excitatiilor: nervul cohlear pentru analizatorul auditiv si nervul vestibular pentru analizatorul echilibrului. Receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian VIII. Urechea este constituita din urmatoarele componente: urechea externa, urechea medie sau mijlocie si urechea interna. Analizatorul vizual -Simtul vazului, alaturi de simtul auditiv are rol important in orientarea constienta in spatiu si in mentinerea echilibrului corpului. Vederea furnizeaza peste 90% din informatiile asupra mediului inconjurator si are o importanta fiziologica considerabila nu numai in diferentierea luminozitatii, formei si culorilor obiectelor, dar si in mentinerea tonusului cortical, atentiei. Analizatorul motor (kinestezic) primeste excitatiile in legatura cu pozitia si miscarile diferitelor segmente ale corpului, transmise din muschi, tendoane, ligamente, articulatii.

15.Relateaz despre caracteristica sistemelor energetice: fosfogen, glicogen, oxidativ

Este unul dintre cele mai complexe sisteme, cu ajutorul caruia organismul consuma nutrienii in prezenta oxigenului pentru producerea de energie. Acest proces se desfasoar in mitocondrii, care se gasesc in musculatura, adiacent miofibrilelor, sau in sarcoplasm. Sistemul oxidativ este un proces aerob i are o capacitate foarte mare de producere a energiei, fiind principalul proces utilizat in timpul antrenamentului de rezistent. Sistemul Oxidativ implic 3 procese: glicoliza aerob (presupune metabolizarea glucozei in prezenta oxigenului), ciclul Krebs i lantul de transport al electronilor (reacii chimice care combina hidrogenul eliberat cu oxigen, mpreuna cu 34 de moli de ATP avand ca rezultat obtinerea a 38 de moli ATP) Atunci cand efortul fizic depaeste o perioada de 20-30 de secunde, sistemul oxidativ obine energia prin utilizarea glucozei. Glucoza poate fi gasita in organism in sange (glicemia), sau in muschi, ficat i alte tesuturi sub forma de glicogen. Dupa consumarea glucozei din sange, organismul apeleaza la glicogenul muscular care este o sursa buna de energie deoarece produce mai mult ATP decat glucoza. Energia produsa din glucoza sau din glicogen intra in procesul de glicoliza, un ansamblu de reacii chimice care trasforma acest poces in absena oxigenului, in acid lactic (un compus care da starea de oboseala n urma unui efort intens). Acidul lactic oblica organismul sa intrerupa activitatea fizica prin crearea unui mediu acid, care inhiba activitatea enzimelor, iar muschii nu se mai pot contracta. O cretere in excess a aciditatii poate poate duce la distrugerea proteinelor intracelulare, de aceea acidul lactic reprezinta un mecanism de protecie asupra organismului. In perioada de refacere acidul lactic este folosit ca sursa de energie. GLUCOZA 2ATP + acid lactic Glicoliza realizata in regim anaerob are capacitatea de sustine a efortului fizic timp de 60-90 de secunde. In cazul in care efortul depaseste durata de 1 minut, producerea energiei pe cale aeroba, din mitocondrii, devine foarte important pentru organism. GLUCOZA ATP + CO2 + H2O

Sistemul aerob genereaz energia necesara pentru efortul fizic la intensitate medie, pe o peroada lunga (alergarea, inotul). Spre deosebire de sistemul anaerob, sistemul aerob are capacitatea de metabolizare pe langa glucoza i grasimile sub forma de acizi grai liberi. De aceea efortul aerob (alergarea in ritm moderat), este mult mai eficient pentru arderea esutului adipos decat efort anaerob (exerciiile de fora). ATP-ul este sursa de energie pentru contracia musculara, care poate fi refacut de catre creatinfosfat, glicoliza anaeroba, metabolizarea aeroba a glucozei, glicogenul, acizi grasi i uneori aminoacizi. Toate aceste procese se desfasoar in functie de mai muli parametrii. Exerciiile cu greutati sunt considerate de tipul anaerob (atunci cand sunt utilizate greutai mari, repetari puine i un tempou rapid), insa pot fi considerate i de tip aerob (atunci cand se lucreaza cu greutai mici i repetari multe, ntr-un tempou moderat). Sistemul Glicolitic Sistemul Glicolitic are functia de degradare a glucozei cu ajutorul unor enzime specializate. Glucoza reprezinta 99% din glucidele care se gasesc in sange si provine din digestia carbohidratilor si din glicogenul hepatic. Degradarea glucozei se face prin mai multe faze pana ajunge la acid piruvic. Transformarea unui mol de glicogen in acest sistem formeaza trei moli de ATP, iar a unui mol de glucoza formeaza doi moli de ATP. Nu reprezinta un castig foarte mare de energie insa avantajul sistemului glicolitic este ca impreuna cu sistemul ATP-CP permite muschilor sa isi desfasoare activitatea chiar si cu un aport limitat de oxigen. Formarea acidului lactic din acid piruvic si acumularea acestuia in muschi inhiba buna functionarea, prin scaderea capacitatii de contractie, moment in care apare senzatia de oboseala. Rata de consum energetic in timpul efortului fizic, a unei fibre musculare este de aproximativ 200 de ori mai mare decat in repaus. Sistemul Glicolitic asigura un necesar energetic doar pentru cateva minute, urmand ca apoi sa intre in functiune sistemului oxidativ. Sistemul fosfogen ATP-ul poate fi generat prin mai multe cai iar una dintre ele este cu ajutorul sistemului ATP-CP. Organismul contine o molecula care are capacitatea de a da energie, numita creatinfosfat sau (fosfocreatina) si are rolul principal de a regenera ATP-ul in timpul eforturilor de scurta durata, cu intensitate crescuta, precum realizarea unei serii de exercitii culturism sau sprint pe o distanta de 100 de metri. Regenerarea ATP-ului se realizeaza datorita unei enzime speciale numita creatinkinaza, care transfera grupul fosfat de la CP la ADP, rezultand o noua molecula de ATP. Energia eliberata din CP, este folosita pentru regenerarea ATP-ului si nu poate fi folosita direct in celula pentru obtinerea energiei. Sistemul ATPCP este creat in lipa oxigenului si este de genul anaerob. Procesul de creare a ATP-ului in primele secunde ale miscarii, este mentinut la un nivel constant insa CP-ul este redus datorita utilizarii acestuia pentru refacerea ATP-ului. Nivelul CP-ului poate fi mentinut pe un interval de 3-15 secunde dupa care refacerea ATP-ului va fi creata cu ajutorul altor sisteme precum sistemul glicolitic si sistemul oxidativ.

16.Relateaz despre analizatorul vestibular. Funcia i rolul lui pentru practica sportiv. Analizatorul
vestibular face parte dintr-un sistem care receptioneaza, transmite si analizeaza pozitia si miscarea in spatiu a corpului omenesc. Partea periferica a caii vestibulare o formeaza nervul vestibular alcatuit din axonii protoneuronilor din ganglionul vestibular situat in urechea interna. Segmentul central al analizatorului vestibular este mai putin cunoscut; se pare ca sunt localizati in scoarta cerebrala a lobului temporal. Analizatorul acustico-vestibular cuprinde doua aparate receptoare: aparatul acustic pentru auz si aparatul vestibular sau al echilibrului - pentru pozitia spatiala a corpului in repaus si in miscare. Fiecare din aceste aparate prezinta un nerv special pentru conducerea excitatiilor: nervul cohlear pentru analizatorul auditiv si nervul vestibular pentru analizatorul echilibrului. Receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian VIII.

17,Relateaz despre aparatul neuromuscular. Particularitile propagrii excitaiei prin fibra nervoas i sinapse. Aparatul neuromuscular este unul din mijloacele eseniale prin care org. interac-z cu
med. nconj. Contracia mukiului skeletic furnizeaz stabilitate i for pt. micrile corpului. n corpul uman exist n jur de 640 grupuri de muki skeletici care cntresc aproape jumtate din greutatea corporal. Din punct de vedere al funciei i al structurii sunt 3 categorii de muki: skeletic (striat), neted i cardiac. Terminatiile fibrei nervoase eferente se unesc cu fibrele musculare cu ajutorul sinapselor care constau din : -membrana terminatiunii nervoase numita presinaptica; -din membrana fibrei musculare care se numeste postsinaptica Particularitati propagarii excitatiei prin fibra nervoasa si sinapse.Muschiul se contracta numai atunci cind in el apare excitatia.Excitatia este produsa de impulsurile ce vin de la motoneuroni SNC.transmite prin fibreele nervoase si anume prin sinapsele neuro-musculare.In stare de repaus celula poseda o anumita sarcina electrica.Partea interna a celulei e incarcata cu sarcina negativa,iar partea externa cu sarcina pozitiva.Aceasta depinde de continutul de cationi ce st incarcati pozitivi de Na si K ce difera acest continut in interiorul celulei si in afara ei.Din aceasta cauza o cantitate anumita de cationi de K trec din celula in lichidul intercelular,iar cationii de Na aproape ca nu patrund in celula,astfel se creeaza o sarcina pozitiva pe suprafat externa a celulei.Diferenta de potentiale d/e partea externa si interna a membranei se numeste potential de repaus sau potential de membrana ce e egal cu 60-90V.La excitarea celulei are loc modificarea potentialului de repaus.Sectorul excitat a membranei exerne are sarcina negativa,iar partea interna capata o sarcina pozitiva,adica are loc schimb de sarcina si apare o diferenta de potential numit Potential de actune ce consta din 2 faze:I FAZA:faza de depolarizare ce duce la reincarcarea membranei.IIfaza de repolarizare,adica de refacere a starii electrice initiale a celulei,adica a potentialului de repasu.Aceasta faza incepe atunci cind potentialul de actiune atinge nivelul critic de 120-130V.

18,Relateaz despre caracteristica fiziologic a aparatului locomotor. Tipurile contraciilor musculare. Contractia musculara apare ca
rezultat al impulsurilor nervoase descarcate din neuronii motori ai muschiului respectiv. In fiziologie, contractia muscular nu inseamna obligatoriu si scurtarea muschiului respective, ci producerea unei tensiuni interne mai mult sau ma putin crescute, care, in anumite conditii, se insoteste si de scurtarea muschiului. De accea, contractia musculara poate fi de doua tipuri: contractie izotonica, in care muschiul se scurteaza si contractia izometrica in care se modifica doar starea de tensiune a muschiului. Contracia izometric modific tensiunea muchiului, dar lungimea rmne constant. Nu produce lucru mecanic, ci cldur. Contracia izotonic este aceea n care tensiunea rmne constant, dar variaz lungime. Este caracteristic majoritii muchilor scheletici. Realizeaz lucru mecanic i produce micare. n activitatea obinuit, muchiul trece prin faze de contracie izometric i izotonic, iniierea oricrei contracii fiind, de obicei, izometric.

19 Relateaz despre fenomenele bioelectrice din esuturi i rolul practic al acestor fenomene.
Fenomene bioelectrice procese electrice care stau la baza activitii vitale a organismelor vii, se produc n celulele i esuturile acestor organism. Ansamblu de fenomene electrice care insotesc unele manifestari biologice. Bioelectrogeneza - producerea de electricitate n org.vii (aparitia unor fenomene electrice n tesuturile vii reprezinta una dintre manifestarile fundamentale ale vietii celulelor). procese electrice care stau la baza activitii vitale a organismelor vii, se produc n celulele i esuturile acestor organisme. n organismele vii (considerate convenional amestecuri de lichide i compui chimici, ce disociaz n ioni) sunt purttori de sarcini electrice cationii i anionii, care, difuznd neuniform prin peretele membranei celulare, dau natere la diferene de potenial (potenial bioelectric). Astfel, diferena de potenial dintre mediul intracelular i cel extracelular este numit potenial de repaus sau potenial de membran. Acesta este determinat de permeabilitatea selectiv a membranei celulare n stare de repaus, n special, pentru ionii de kaliu (K+). ntruct concentraia ionilor de kaliu n citoplasm este de circa 50 ori mai mare dect concentraia lor n lichidul extracelular, ei ies n mediul extracelular, datorit crui fapt celula capt a exterior o sarcin pozitiv (devine electropozitiv), iar n interior o sarcin negativ (devine electronegativ). Mrimea potenialului de repaus atinge 60-90mB n celulele nervoase, 80-90mB n celulele musculare i 90-95mB n fibrele musculare cardiace. Pentru orice tip de celule mrimea potenialului de repaus este strict determinat, reflectnd i intensitatea metabolismului celular. ntr-o celul excitat se nregistreaz i potenialul de aciune, care este cauzat de selectivitatea mrit a permeabilitii membranei celulare, n deosebi pentru ionii de natriu (Na+). Spre deosebire de potenialul de repaus, potenialul de aciune se rspndete de-a lungul esutului sub form de und de excitaie, a crei vitez poate atinge n celulele nervoase motrice circa 100m/sec. schimbarea raporturilor dintre concentraia ionilor de potasiu i cea a ionilor de sodiu din spaiul intra- i extracelular este favorizat de un proces metabolic activ numit pomp de natriu kaliu, care expulzeaz ionii de Na+ din celul i concentreaz ionii de K+ n citoplasm. La procesul de difuziune particip i ali ioni (Ca2+, Mg2+). n celulele nervoase, n aparatul sinaptic, anume n membranele presinaptic i postsinaptic se poate nregistra respectiv un potenial presinaptic i un potenial postsinaptic, care pot fi de natur pozitiv (de excitaie) i negativ (de inhibiie); ntre sectorul lezat al unui esut i sectorul nevtmat al acestuia apare un potenial de demarcaie sau de leziune, a crui apariie stimuleaz capacitatea de regenerare a celulei. n plan evoluionist fenomene bioelectrice reprezint cea mai perfecionat form de legtur dintre celule i sisteme funcionale ale organismului care a atins cel mai nalt grad de dezvoltare n sistemul nervos central al animalelor superioare i al omului. nregistrarea fenomenelor bioelectrice din organism cu ajutorul unor aparate speciale d posibilitate de a cerceta funcia sistemelor organismului n stare normal i n stare patologic, precum i de a diagnostica multe boli. Cele mai rspndite metode clinice, bazate pe aciunea fenomenelor bioelectrice sunt electrocardiografia, electromiografia, electroencefalografia etc. Pe baza fenomenelor bioelectrice, care au loc n esutul muscular, se construiesc proteze bioelectrice pentru membrele superioare i cele inferioare

20, Descrie caracteristica general a funciilor sistemului cardio-vascular. Rolul circulaiei n efortul fizic. Indicii randamentului cardiac. Tensiunea arterial.

Aparatul cardiovascular cuprinde urmatoarele componente: o pompa ce propulseaza sngele prin aorta;

- inima, care este

- arterele mari si arteriole, ramificndu-se n retea capilara prin care iriga tesuturile si organele. Sngele se ntoarce prin sistemul de colectare al venelor la inima (circulatia mare); de aici trece spre plamni, unde are loc oxigenarea sngelui (circulatia mica sau pulmonara). Legatura dintre vene si artere se face prin capilare, care constituie sectorul circulator al schimburilor de gaze si substante nutritive dintre snge si tesuturi. Inima este singurul organ muscular care se contracta ritmic, fara ntrerupere, din viata embrionara pna la moarte. Functiile aparatului circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu O2, substante nutritive, vitamine, hormoni si eliminarea Co2, ndepartarea diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi (excretie). Toate aceste schimburi se fac n reteaua capilara sistemica si pulmonara, care reprezinta cea mai mare ntindere din aparatul circulator; circuitul inima-artere-vene poate fi considerat ca un sistem ajutator al sectorului capilar. In mod ideal, tensiunea arteriala ar trebui sa masoare sub 120/80 mmHg. Aceasta este tensiunea arteriala recomandata in general persoanelor care doresc sa aiba o stare buna de sanatate. La acest nivel exista un risc mai scazut de dezvoltare a bolilor de inima sau de accident vascular cerebral. ensiunea arteriala a unei persoane se schimba frecvent pe tot parcursul unei zile. Printre factorii care pot modifica in cateva minute tensiunea arteriala se numara: postura, tensiunea accentuata, nivelul de exercitii fizice, utilizarea nicotinei. Indicii randamentului cardiac, tensiunea arteriala nu este stabila, cresterea ei in timpul sistolei caracterizeaza presiunea maxima sistolica si in norma este 11-120 mmHg. Ea depinde de : volumul singelui ce intra in artere; de rezistenta opusa torentului circulator in arterele mici, arteriole si capilare. Scaderea tens. arteriale poate avea loc in urma micsorarii cantit. de singe care se intoarce la inima prin vene.

21, Descrie caracteristica general a proceselor de excreie. Modificrile acestor procese n timpul eforturilor fizice. La om ca organe de excretie servesc rinichii, glandele sudoripare, plaminii si
intestinul. Prin rinichi si glandele sudoripare se elimina produsele metabolismului proteic si mineral, prin plamini - bioxidul de carbon, prin intestin pigmentii biliari, care se formeaza in ficat si unele saruri. In afara de eliberarea org de produsele metabolismului si a subst eterogene(medicamente) org de excretie asigura onstanta compozitiei si particularitatilor mediului intern al org(homeostazei). Rinichii si glandele sudoripare participa la mentinerea constantei presiunii osmotice. In afara de aceasta rinichii ca si plaminii asigura o concentratie anumita a ionilor de hidrogen. Modificarea acestor procese in timpul ef. fizic : La un efort fizic singele se repartizeaza astfel : cea mai mare parte a lui se indreapta spre muschii functionali, iar organel interne si mai ales rinichii primesc mai putin singe. Vascularizarea pielii la un efort fizic se mareste ce duce la intensificarea transpiratiei. Micsorarea aprovizionarii cu singe a rinichiului duce la micsorarea formarii urinei. Micsorarea aprovizionarii cu singe a rinichilor duce la aparitia insuficientei de oxigen si la acumularea in el a produselor acide formate in muschii functionali care pot patrunde in singe. Peretii capsulei devin permiabili p/u moleculele mari, in deosebi p/u moleculele proteinelor. Proteinele patrund in urina insa sa reabsoarba din ea nu pot, de aceea nimereste in urina finala si sunt eliminate din org.

22, Descrie caracteristica general a funciilor sngelui. Rolul sngelui n aprovizionarea organismului cu oxigen n eforturile fizice. Aparatul cardiovascular sau circulator transporta sangele in tot corpul. Rolul aparatului
circulator sunt multiple: aprovizionarea organismului cu oxigen, substane nutritive, vitamine, hormoni i eliminarea bioxidului de carbon, ndeprtarea diverselor reziduuri metabolice spre ficat (detoxificare) sau rinichi(excreie).Sangele este un lichid vital existent in corpul oamenilor precum si in cel al animalelor, care hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau reziduale din organism. Sangele transporta oxigen de la plamani la toate tesuturile corpului, iar la intoarcere transporta substante nefolositoare, in special dioxidul de carbon la plamani, iar de aici CO 2 este scos din organism prin intermediul expiratiei. Cand transportul de oxigen esueaza (sau nu are loc), persoana moare in

cateva minuteFunciile : 1. de transport : consta in transportul subst alim sia oxig catre toate organele precum si transp produselor de descomp spre org de excretie. reglatoare-consta in reglarea activ difer organe si sisteme de org cum ar fi cele ce elimina in singe subst kimice si au activ mare. protectie- este efect de leucocite care distrug microorganismele si form anticorpi care fac org uman rezistent la boli.- termoreglare- consta in transport caldurii la organele cu o temper mai joasa.-respiratie- transport oxigen in organe si a CO2 de la organe; hormonala- consta in transp hormonilor prin tot org. homeostazica-mentinerea constanta a mediului intern datorita rinikilor,plaminilor ,glandelor sudoripare.

23. Descrie caracteristica proceselor de respiraie. Mecanismul fizico-chimic al schimbului de gaze. Capacitatea vital a plmnilor i ventilarea pulmonar la sportivi.
Respiratia este un indice al vietii ce reprezinta totalitatea proceselor complexe in r-ul carora are loc consumul de catre organism a o2 si eliminarea co2.Trecand prin capilarele circulatiei mici S se imbogateste cu o2 care nimereste in el din alveolele pulmonare si cedeaza CO2 acest proces se numeste skimb gazos pulmonar care are loc datorita diferentei de presiune partiala a fiecarui gaz in sange si in aerul alveolar se num,pres partiala , acea parte a presiunii totale a amestecului gazos care revine fiecarui gaz in parte si depinde de continutul procentual al gazului in amestec cu cat el este mai mare cu atat este mai ridicata presiunea partiala a gazului dat. Debitul ventilator la sportivi atinge valori de 170 - 200 l/min (cea mai mare valoare inregistrata a fost de 263 l/min la un canotor), comparativ cu ne-sportivii, la care valorile nu depasesc 80 - 100 l/min, realizandu-se astfel o rezerva ventilatorie mult mai mare pentru sportivii antrenati (debit ventilator maxim - debit ventilator de repaus).Capacitatea vitala creste si ea, mai ales la sportivii care practica efor-turi de anduranta lunga, atingand valori ce pot depasi 7000 ml.Una dintre adaptarile importante aparute ca urmate a practicarii indelungate a efortului fizic este cresterea procentului de utilizare in efort a capacitatii ventilatorii voluntare maxime pana la valori de 90% la sportivii de performanta, comparativ cu 60 - 85% la nesportivi.

24,Distinge modificrile procesului de respiraie n timpul eforturilor musculare. Indicii consumului maximal de oxigen.Consumul maxim de oxigen, unul dintre parametrii cei mai importanti care ii deosebesc pe sportivii antrenati de persoanele neantrenate, are valoare de repaus de aproximativ 200 - 250 ml/min. In timpul efortului consumul maxim de oxigen creste la antrenati, in functie de ramura sportiva si de vechimea in sport, pana la valori de 4000 - 5000 ml/min si chiar mai mult, comparativ cu neantrenatii, la care atinge valori de 1500 - 1800 ml/min. Raportarea consumului maxim de oxigen la greutatea corporala reprezinta puterea maxima aeroba .Evolutiile debitului respirator si a VO2max in efort sunt direct propor-tionala in cazurile eforturilor de intensitatea medie - mare. In cazul eforturilor ma-ximale - supramaximale aceasta relatie insa nu se mai pastreaza.Cresterea consumului maxim de oxigen la valori foarte mari la sportivii de anduranta lunga poate deveni un factor "frenator" in realizarea unor performante sportive remarcabile prin efectul pe care il are asupra saturatiei in O2 a sangelui arterial. Astfel s-a constatat ca la valori ale VO2max mai mari de 70 ml/kg/min apare o scadere semnificativa a saturatiei cu O2 a sangelui arterial, de la 96 - 97% la 89 - 90% (hipoxie) (CLIFFORD & al, 1990), fenomen care nu apare la valori de pana la 5000 ml/min ale VO2max.Cresterea ventilatiei / minut duce la cresterea in progresie geometrica a travaliului ventilator si, deci, si la cresterea cheltuielilor energetice ale musculaturii respiratorii. Astfel, daca in eforturile de intensitate moderata consumul de oxigen din muschii respiratori reprezinta 3 - 6% din VO2, in eforturile de intensitate mare consumul creste la 10 - 15% din VO2, ceva mai redus pentru sportivii de mare performanta.

25,Descrie fiziologia digestiei. Digestia stomacal i intestinal. Rolul ficatului i pancreasului n digrestie. din sistemul digestiv fac parte urm or ale tractului dig: a. cav. Bucala b. faringele c. esofagul d. stomacul e. intestinul gros/subtire f. galndele digestive(ficat, pancreas, gl salivare- parotide, sublingvale,submandibulare) Digestia este un proces fiziologic complex care consta in prelucreare fizica si chimica a sub-or alimentare. Prelucrarea fizica a hranei consta in amestecare si dizolvarea sub-lor continute in ea. Prelucrarea chimica consta in actiunea fermentilor care se contin in sucurile digestive asupra alimentelor in rez-ul carora se descompun in sub-te mai simple care pot fi absorbite in sange. In stomac hrana se afla de la 4-8 ore in dependenta de compozitia , cantitatea si particulele de activitate a stomacului. In stomac are loc in special prelucrarea chimica a bolului alimentar sub actiunea sucului gastric eliminat de glandele mucoasei stomacale. Sucul gastric contine fermenti proteici(pepsina care descompune proteinele) si lipidici. Eliminarea sucului gastric este un proces complex care consta din 3 faze: faza reflexelor complexe (se elimina in baza reflexelor cond si necond); faza stomacala- cand hrana nimereste in stomac; faza intestinala- la trecerea bolului alimentar din stomac in intestin. Eliminarea sucului gastric depinde de componenta si cantitatea hranei. Ficatul Este cel mai mare organ al corpului, cantarind aproximativ 1,5 kilograme, si, in acelasi timp, unul dintre cele mai complexe, indeplinind peste 500 de functii ce asigura echilibrul intregului organism. Functia principala a ficatului este cea de filtru: Atunci cand sangele trece prin ficat, celulele hepatice preiau globulele roii deteriorate, le distrug i le transforma in bilirubina, substana de culoare galbenmaronie care, atunci cand se acumuleaza excesiv in corp, duce la aparitia icterului. Pancreasul este un organ ce este localizat n partea stng a cavitii abdominale (hipocondrul stng), sub stomac, n potcoava duodenal. Este o gland anex a tubului digestiv, avnd att o funcie exocrin (producnd sucul pancreatic, ce particip la digestie), ct i una endocrin (secretnd doihormoni antagoniti, insulina, care este un hormon hipoglicemiant, i glucagonul, care este un hormon hiperglicemiant). 26. Generalizeaz caracteristica fiziologic a exerciiilor ciclice.
Ex-le ciclice repetarea actelor motrice (1-2,1-2) Dupa intensitate ex. se impart in 4 zone: 1zona de intensit maximala, 2- submaximala, 3- mare, 4- moderata. Zona de intesitate maximala dureaza pana la 20-30sec. Ex: 60-100-200 m alergare, 25m inot. Cerinta de O2 e/e de

40 l/min. Durata mica a efortului nu produce modificari vegetative si ventilatia pulmonara e/e de 40-45 l/min, frecventa pulsului 140-150 bat/min, creste concentratia glucozei, adrenalinei si scade insulina. Zona de intensit submaximala - dureaza de la 20-30 sec pana la -5 min. Alergare 400,800,1000,1500m, natatie -100,200,400m. Eforturile sunt de caracter anaeroboaerob din cauza ca viteza miscarilor scade, se micsoreaza keltuielile energetice unice, cele sumare cresc, creste concentratia accidului lactic in sange, PH sangelui scade pana la 6,9-6,8 Zona de intensit mare dureaza de la 5-6min pana la 20-30 min. Ex: 300,500,1000m alergare,natatie 800-1500m. Efortul se realizeaza in conditii aerobo-anaerob. Peste 2 min de la inceperea ex ating nivelul sau maximal de activitate frecventa pulsului, volumul sistolic si minut volumul sangelui,fecventa respiratorica. Ventilatia pulmonara si vol. max de O2, creste concentratia adrenaliei si activit. gland suprarenale. Asigurarea efectuarii acestor ex depinde de activitatea sist. cardiorespir, de termoreglare si endocrin. Zona de intensit. moderata- de la 30-40 min pana la cateva ore. Ex: alergari 20-30-42 km, ciclism 100km,mers 10-20km. Eforturile sunt de caracter aerob, sursa energetica de baza st lipidele . Creste concentratia glicogenului si cortizonului, si scade concentratia insulinei. Sistemele care asigura excutarea ex sunt posibilitatile functionale ale sist.de transport O2 si capacit.aerobe ale m.scheletici.

27. Generalizeaz adaptarea organismului la eforturile de antrenament i caracteristica fiziologic al acestui proces. Adaptarea e totalitatea reactiilor fiziologice ce asigura acomodarea organismului la modificarile mediului extern si asigura constanta mediului internal organismului.Adaptarea organismului la eforturile fizice intense e manifestarea procesului de natrenament.Procesul general de daptare are 2 etape principale.:A)ADAPTAREA URGENTA B)ADAPTAREA TARDIVA(fde lunga durata)Adaptarea urgenta se realizeaza brusc in situatii cind procesele fiziologice din organism se dsfasoara la nivelul limitei functiei orga cu un consum maximal de energie si cu un efort de scurta durata.Acest efort cere mobilizarea aproape totala a reervelor morfofunctionale a organismului:frecventa pulsului,respiratiilor,minut volum al inimii si respiratiei,mobilizarea glucidelor se apropie de valorile maximale.Adaptarea urgenta trece prin 3 faze:1)se intensifica activitatea sistemelor functionale ce asigura executarea efortului.3)prezinta momentul cind sistemele fionale isi desfasoara activitatea in conditiile echilibrului parametrilor ftionali.3)se deregleaza echilibrul intre cerintele inaintate organismului si capacitatea acestuia de ale satisface.Se dezvolta oboseala,se epuizeaza glucidele.ADAPTAREA TARDIVA se carcaterizeaza printr-o desfasurare economa a proceselor fiziologice din organism si o capacitate crescuta de a rezista timp indelungat acest efort.Trecerea organismului de la daptarea urgenta la cea tardiva dureaza o perioada foarte indelungata.In decursul careia are loc antrenarea organismului.Aceasta trecere se realizeaza prin intermediul unor modificari morfologice,fiziologice si biochiice ce au loc in organism si care formeaza aparitia starii de antrenament si mareste rezitenta organismului fata de actiunea factorilor mediului ambiant.Datorita adaptarii organismul asimileaza m bine resurele,e stabilita activitatea proceselor fiziologice si creste cantitatea rezervelor morfo-funstionale.Adaptarea tardiva trece prin 4 faze:1)e conitionata de mobilizarea resurselor ftionale a sportivului cu scopul insumarii efectelor ce st dezvoltate in timpul adatarii urgente.2)repetarile multiple a efort de antrenament produc modificari structurale si ftionale in diferite organe ca rezultat apare hipertrofia organelor si creste capacitatea ftionala a sistemelor incadrate in efort.Concomitent se prefectioneaza activitatea diferitor verigi morfofunctionale,ce asigura o eficacitate sporita a organismului in conditii noi de activitate.3)apare stabilizarea ftiilor org ce asigura efecturarea efort la un nivel inalt de actiune si cu o coordonare excelenta a sistemelor executate si de reglare.4)se dezvolta in cazul planificarii incorecte a proceselor de antrenament cu alimetatia si refacerea nerationala.

30.Determina aspectul fiziologic al starii de start.Formele de manifestare ale starii de start. Starea de start reprezinta o exprimare a unui complex de refelxe neconditionate si conditionate,care insotesc executarea efortului.Asupra starii de start influenteaza un sir de factori:intensitatea efortului,durata lui,gradul de pregatire al sportivului,tipul sistemului nervos,gradul de motivatie etc.La sportivii bine antrenati modificarile in perioada de start sunt mai evindente,comparativ cu cele depistate la persoanele insuficient antrenate.Refexele conditionate care stau la baza reactiilor starii de start au fost impartite in 2 grupe:specifice si nespecifice.Reflexele specifice:depinde de intensitatea si durata efortului care trebuie sa fie indeplinit:cu cit efortul e/e mai intens si are o durata mai mare,cu atit reactiile sunt mai pronuntate si invers.Reflexele nespecifice:nu sunt conditionate de caracterul efortului fizic ce urmeaza,ci de importanta competitiilor pentru sportivi,adica de gradul de motivatie,precum si de un sir de factori sociali(exemplu:reactiile sportivilor in timpul jocului de sah).Formele de manifestare ale starii de start: 1)gata de concurs:e/e o manifestare pozitiva,favorabila intensificarii celor mai importante functii somatice si vegetative necesare desfasurarii efortului.Aceast aspect provoaca cresterea optimala a excitabilitatii si mobilitatii functionale a SN.Modificarile c/e au loc in SNC se manifesta printr-o crestere moderata a metabolismului, accelerarea pulsului si a respiratiei.Starea,,gata de concurse/e cea mai eficace forma de manifestare a reactiilor de start si asigura organismul cu cele mai bune onditii de executare a efortului.2)febra de start:se caracterizeazza printr-o crestere exagerata a excitabilitatii SNC,ceea ce provoaca modificari importante ale tuturor functiilor organismului.Functiile vegetative in timpul febrei de start sunt foarte evidente:accelerarea excesiva a frecventei cardiace si respiratorii,cresterea concentratiei glucozei in singe,frisoane,cresterea diurezei.Aceasta stare e/e nefavorabila p/u desfasurarea efortului,deoarece organismul consuma multa energie in asteptarea startului si capacitatea lui scade.3)apatia de start:se caracterizeaza prin faptul ca in SNC predomina procesele de inhibitie,c/e se manifesta printr-o stare de depresie si indiferenta fata de concurs.Sportivul e/e somnolenta prezinta o transpiratie accentuata si diureaza crescuta.Apatia de start apare la sportivii slab pregatiti sau in cazul cind competitiile se amina de la o ora la alta.Totusi la unii sportivi asemenea tip al reactiilor de start pot obtine rezultate bune in concurs,daca procesul de incalzire a fost realizat corect (eficienta). In perioada pregatirii sportivului catre concurs,caracterul reactiilor de start poate sa se modifice.Fenomenul e/e cauzat de excitatiile c/e vin de la mediul intern si extern,precum si de conditiile in c/e are loc asteptrea startului.In asemenea situatii demararea acestor reactii depinde de tipul de SN al sportivului.La sportivii cu SN dezechilibrat,predomina procesele de

excitatie,reactiile perioadei prestartului se desfasoara dupa aspectul febrei de start.La cei bine antrenati si cu un SN puternic,echilibrat,reactiile decurg sup aspectul ,,gata de concurs.In practica sportiva aspectul starii de start se observa cel mai frecvent,pe cind aspectele ,,febra de start si ,,apatia de start sunt mai rare. 31.Clasifica ex. de incalzire ca un procedeu p/u ameliorarea randamentului sportiv. Incalzirea reprezinta un complex de ex. fizice speciale,orientate la activizarea functiilor somato-vegetative ale organismului,necesare indeplinirii la un nivel maximal posibil a eforturilor cerute de proba de antrenament sau competitionala.Procesul de incalzire contine 2 etape:generala si speciala.Incalzirea generala are ca scop incalzirea integrala a musculaturii scheletice, accelerarea circulatiei sanvine,intensificarea reactiilor biochimice,cresterea excitabilitatii SNC,activizarea functiei sistemului adrenalosimpatic.Aceasta asigura adaptibilitatea organismului la efortul c/e va urma,intensificind functiile sistemelor cardiovascular,sangvin si respirator. Incalzirea speciala pregateste sistemele functionale ale organismului c/e vor participa nemijlocit la executarea efortului.In aceasta faza a procesului de incalzire are loc stimularea sistemelor energetice,se asigura nivelul optim al activitatii psihoemotionale a sportivului.Durata optimima a procesului de incalzire si a repausului c/e urmeaza dupa acest proces depinde de un sir de factori:proba sportiva,gradul de antrenare a sportivului,conditiile meteorologice etc.Durata medie a procesului de incalzire e/e de 10-30 min.Cu cit efortul c/e va urma are un caracter mai complicat din punct de vedere al coordonarii miscarilor si al tacticii de executare,cu atit procesul de incalzire speciala are o durata mai mare.Incalzirea speciala a luptatorilor, fotbalistilor,hocheistilor va avea o perioada mai indelungata,comparativ cu canotorii ,atletii,ciclistii etc.Perioada de repaus de la incheierea incalzirii pina la inceputul eforului e/e de 3-8 min.P/u mentinerea efortului obtinut la incalzire sportivii executa in acest timp complexe de ex.caracteristice efortului ulterior.Procesul de incalzire nu trebuie sa provoace o excitabilitate prea mare a organismului,nici oboseala.Volumul si intensitatea ex. folosite in timpul procesului de incalzire trebuie sa fie strict individualizat.Ca indicator al finalizarii incalzirii serveste aparitia senzatiilor de transpiratie,dupa c/e incepe faza a 2 a procesului de incalzire. 32.Generalizeaza caracteristica fiziologica a ,,punctului mort(faza critica)si respiratia a 2,simptomele si mecanismele tulburarilor din faza critica. In timpul eforturilor de intensitate submaximala,mare si moderata,in organismul sportivilor apar o serie de tulburari functionale denumite ,,punctul mort.Dupa incheierea acestei stari,in organismul sportivului apare o ameliorare a proceselor fiziologice,c/e a primit denumirea de ,,respiratia a doua.In timpul ,,punctului mort in aparatul respirator creste frecventa miscarilor respiratorii,scade amplitudinea lor,deci si capacitatea vitala a plaminilor.Concomitent cresc frecventa pulsului si

TA.Muschii isi modifica proprietatile fizico-chimice,proces c/e e/e insotit de aparitia unor senzatii de dureri musculare,c/e pot duce la intreruperea efortului.Invingerea acestei stari prin mobilizarea vointei aduce sportivului o usurare,adica o trecere la respiratia a 2,c/e ii da posibilitatea de a continua efortul.Mecanismele tulburarilor din faza critica sunt complexe si insuficiente,motiv p/u c/e au fost lansate 3 teorii ale punctului mort.Teoria acidozei,conform careia aparitia acestei stari se datoreaza acumularii in organism a unor mari cantitati de acid lactic.Trecerea de la punctul mort la a doua respiratie e/e o consecinta a aparitiei transpiratiei in timpul careia e/e eliminat acidul lactic.Teoria diferentei artero-venoase.Diferenta artero-venoasa a concentratiei O2 in momentul punctului mort si celei de-a doua respiratii,e/e mai mare in momentul punctului mort si are tendinta de scadere in timpul celei de-a doua respiratii.Acest proces e/e favorizat de crestrea temperaturii corpului si de aciditatea crescuta in tesutul muscular,fapt ce contribuie la utilizarea mai completa a O2 de catre tesutul muscular si la cresterea diferentei artero-venoase a concentratiei O2.Teoria dezechilibrului dintre lucru muscular si activitatea SN si a organelor vegetative.Aparitia punctului mort e/e cauzata de dezechilibrarea temporara dintre lucrul muscular si activitatea organelor c/e asigura aprovizionarea cu O2 a organismului.Aceasta perturbare in lucrul diferitor sisteme e/e cauzata de modificarile functionale din SN,c/e provoaca o tulburare a steriotipului dinamic.Acesta produce o predominare a proceselor de inhibitie si apare faza critica.Aparitia fazei critice,durata si intensitatea ei depind de mai multi factori ca:gradul de antrenare asportivului,incalzirea prealabila,intensitatea efortului.La sportivii bine antrenati punctul mort apare mai tirziu si se manifesta mai usor.Organizarea corecta a incalzirii inainte de efort faciliteaza trecerea punctului mort si aparitia mai rapida a respiratiei a doua.Aparitia celei de-a doua respiratii poate fi accelerata prin marirea amplitudinii si micsorarea frecventei miscarilor de respiratie.In timpul eforturilor de lunga durata(maraton,mars sportiv etc.)punctul mort poate aparea pe parcursul distantei de mai multe ori.Aceasta poate aparea datorita procesului de oboseala,se produc perturbari ale proceselor de excitatie si inhibitie in SNC. 33.Generalizeaza rezervele fiziologice ale organismului.Clasificarea lor. Rezervele fiziologice reprezinta o proprietate a intregului organism sau a diferitor organe si sisteme ale lui,c/e ii dau posibilitatea de a-si intensifica functia in comparatie cu starea de repaus.Rezervele sunt localizate in celule,tesuturi,organe,sisteme de organe si deci in intreg organismul.Rezervele fiziologiece ale celulelor si tesuturilor asigura adaptareaorganismului la actiunea daunatoare a factorilor mediului extrem.Rezervele organelor si sistemelor asigura trecerea de la starea de repaus la un efort muscular intens si rezistenta organismului fata de factorii nefavorabili ai mediului.Rezervele intregului organism asigura coordonarea functiilor animalice si vegetative ale organismului,integrind astfel activitatea lui intr-o reactie unica de adaptare.Clasificare:Prima grupa o constituie rezervele pe c/e organismul le utilizeaza in timpul activitatii vitale obisnuite.In aceasta situatie el consuma circa 35%

din capacitatile vitale maximale.A doua grupa o alcatuiesc rezervele c/e se include in timpul efectuarii unui efort de mare intensitate,c/e cere si o mobilizare a calitatilor volitive.Acest efort duce la aparitia oboselii fizice si psihice.In aceasta situatie efortul se executa cu un consum de la 35 pina la 50% din capacitatile sale functionale. A treia grupa o reprezinta rezervele c/e sunt utilizate in mod autonom,adica vointa omului,atunci cind organismul nimereste in situatii extremale si e/e amenintat cu moartea. Rezervele din primul esantion se include in actiune prin intermediul unui complex de reflexe conditionate si neconditionate.Includerea celui de-al doilea esantion se produce,de asemenea,printr-un complex de reflexe conditionate si neconditonate,la c/e se adauga actiunea sistemului umoral.Rezervele din esantionul al treilea se include in actiune numai pe baza reflexelor neconditionate si a reactiilor umorale. 34.Generalizeaza caracteristica fiziologica a procesului de oboseala si fazele lui. Oboseala e/e o stare fiziologica specifica,c/e apare in organism ca o consecinta a executarii efortului intelectual sau fizic.Fenomenul se manifesta prin dereglarea functiilor somatice si vegetative,scaderea capacitatii de munca si aparitia unor senzatii de oboseala,denumite:in cazul activitatii intelectuale-surmenj,istovire,iar in cazul celei musculare-osteneala,extenuare. Aparitia procesului oboselii a dat nastere unui sir de teorii ca:Teoria epuizarii resurselor energetice,c/e consta ca oboseala musculara apare din cauza epuizarii resurselor energetice.Mai tirziu sa demonstrat ca oboseala apare cu mult inainte de epuizarea resurselor lui energetice. Teoria sufocarii.Aparitia oboselii e/e conditionata de insuficienta de O2 in organismul c/e are nevoie de o cantitate mai mare decit in starea de repaus.Mai tirziu sa demonstrat ca insuficienta de O2 nu poate fi cauza principala a aparitiei oboselei,deoarece un muschi izolat poate lucra in mediu lipsit de O2 timp de citeva zile.Teoria autointoxicarii.Aparitia oboselii e/e cauzata de acumularea,in timpul contractiilor musculare,a unei mari cantitati de substante reziduale.Unul dintre cele mai importante reziduuri era considerat acidul lactic,insa cercetarile au demonstrat ca oboseala muschiului antrenat poate aparea si fara acumularea acidului lactic.Procesul de oboseala e/e un fenomen complex si are un mecanism mult mai diferit decit ar aparea la prima vedere.Exista trei verigi structurale in c/e e posibila localizarea procesului de oboseala.Prima veriga o alcatuiesc muschii c/e lucreaza,a doua veriga e/e aparatul sinaptic dintre nervii motori si muschi,deasemenea,sinapsele din SNC, a treia veriga o constituie celulele scoartei cerebrale.Fazele oboselei:faza oboselii latente sau compensate poate fi depasita prin mobilizarea vointei sportivului.Ea are un rol foarte mare p/u mobilizarea capacitatilor functionale ale organismului necesare executarii efortului.Aproximativ 45-55% din efortul executat de sportivi se infaptuieste in stare de oboseala latenta.Mobilizarea vointei sportivului si depasirea acestei faze a oboselei depinde de:tipul SN,gradul de motivatie, stimularea verbala exprimata de antrenor,suporteri etc.Faza oboselii evidente sau necompensate nu poate fi

depasita complet de sportiv,el e/e nevoit sa intrerupa efortul.Aceasta faza se manifesta prin dezechilibrarea din ce in ce mai accentuata a proceselor vegetative,scaderea randamentului motric,reducerea eficacitatii efortului(a vitezei de alergare,a fortei musculare,a preciziei miscarilor etc.).Studierea activitatii organismului in timpul acestei faze a oboselii demonstreaza ca in SNC se instaleaza o iradiere vasta a procesului inhibitiei de protectie,c/e are rol de protejare a organismului de suprasolicitarile periculoase.Procesul de oboseala,prin formele sale de manifestare,are rol biologic pozitiv foarte important p/u organism.Prin faptul ca se repeta multiplu in timpul activitatii vitale si al antrenamentului sportiv,e/e un factor eficient p/u cresterea capacitatii functionale ale organismului,deoarece largeste posibilitatile acestuia de adaptare si de depasire a fenomenului oboselii.Oboseala semnalizeaza nu numai limitei modificarilor functionale specific acestui proces,dar si faptul ca efortul a avut o actiune benefica suficienta asupra organismului. 35.Generalizeaza caracteristica fiziologica a proceselor de reabilitare si fazele lui. Procese de reabilitare reprezinta procesele morfologice,fiziologice si biochimice c/e asigura reabilitarea functiilor surselor energetic ale organismului.Refacerea sportivului e/e o latura indispensabila a procesului de antrenament.Procesele de refacere au loc partial si in perioada executarii efortului.Insa ele sunt slab evidentiate,deoarece in aceasta perioada procesele de disimilatie(catabolism)predomina asupra celor de asimilatie(anabolism).Dezechilibrul acestor doua procese e/e cu atit mai evident,cu cit mai intens e/e efortul si cu cit e/e mai slab antrenat organismul.In timpul refacerii,procesele fiziologice din organism decurg cu o intensitate mult mai mare comparativ cu perioada de pina la efort,fenomen c/e genereaza o supracompensare a surselor energrtice si a capacitatii de catre efort a organismului.In timpul de refacere dupa efort,are loc lichidarea datoriei de O2,c/e apare in timpul executarii efortului,are loc compensarea datoriei alactate c/e se realizeaza timp de 2-3 min dupa terminarea efortului,are loc compensarea datoriei lactate c/e dureaza un timp mai indelungat(de la 30 pina la 60 min).Fazele procesului de restabilire:timpurie si tardiva.Timpurie a restabilirii dupa un efort usor se termina la citeva minute de la sfirsitul acestuia,iar dupa un efort mai greu dureaza citeva ore.In acest timp are loc restabilirea functiilor vegetative si somatice c/e asigura refacerea hemostazei organismului. Tardiva a restabilirii dureaza citeva zile dupa sfirsitul efortului.Ea constituie o etapa constructiva,in timpul careia in organism au loc atit modificari functionale,cit si structural,c/e formeaza substratul procesului de crestere a capacitatilor functionale ale organismului si aparitia starii de antrenament. 36.Defineste deprinderile motrice si rolul reflexelor conditionate in formarea lor.

Unii autori definesc deprinderile ca mijloace automatizate de indeplinire a actiunilor constiente,altii considera ca deprinderile sunt priceperi dobindite prin exercitu,indreptat spre executarea unor actiuni. Priceperile constituie mijloacele de indeplinire a unor actiuni constiente.Deprinderile motrice formate in timpul antrenamentului sportiv reprezinta baza tehnicii sportive.Cu cit aceste deprinderi sunt mai perfecte(automatizate),cu atit calitatea indeplinirii ex. e/e mai inalta.Aproape toate miscarile pe c/e le poseda omul prezinta noi forme ale deprinderilor capatate in timpul vietii individuale.La baza procesului formarii deprinderilor motrice stau unele legitati fiziologice fundamentale.In baza acestor legitati,deprinderile motrice au in esenta mecanismul conexiunilor temporare,c/e se formeaza in SNC in timpul procesului de instruire(antrenare),conexiuni indentice cu cele ce iau nastere in timpul elaborarii reflexelor conditionate.Mecanismul fiziologic al formarii deprinderilor motrice are si unele particularitati.Reflexele clasice digestive au un mecanism fiziologic relativ simplu,si anume:combinarea multipla a unui excitant indiferent(lumina,sunetul etc.)cu unulcondotionat(hrana)face ca primul excitant (lumina.sunetul)sa devina si el un excitant conditionat.Adica aprinderea luminii declanseaza eliminarea salivei sau a sucului gastric.,fiind numite reflexe senzoriale.In timpul formarii deprinderilor motrice,la actiunea excitantilor de ordinul intii si doi,are loc nu doar o simpla repetare a actiunilor provocate de acesti excitanti, dar datorita noilor procese de analiza si sinteza,in SNC se formeaza noi conexiuni,se nasc noi tipuri de relfexe,numite operante.In formara si coordonarea acestor reflexe,un rol important il au nu numai semnalele efernte de declansare,c/e se indreapta de la SNC catre organele efectoare,dar si semnalele aferente,c/e pleaca de la aceste organe,indreptindu-se catre SNC.Aceste semnale alcatuiesc asa numitele conexiuni inverse,c/e genereaza fenomenul retroactiunii,proces ce asigura coordonarea exacta a miscarilor si perfectionarea deprinderilor motrice.In mecanismul deprinderilor participa ambele tipuri de reflexe(senzoriale si operante).Mecanismul conexiunilor inverse(retroactiunea)e/e prezent in intreaga activitate a reflectoarelor organismului.Pentru formarea deprinderilor motrice un rol esential il au sistemele senzoriale(analizatorii) si sistemul doi de semnalizare.Impulsurile(semnalele)joaca un rolimportant nu numai in formarea deprinderii,dar si in procesul perfectionarii deprinderilor in timpul cresterii treptate a maiestiei sportive. 37.Stabileste fazele(etapele)formarii deprinderilor motrice. 1)Etapa miscarilor inutile si a lipsei de coordonare .Are loc consolidarea unor acte motrice izolate intr-o actiune motrica.Intimpul acestei faze,concomitent cu miscarile necesare,se efectueaza si altele,inutile p/u deprinderea data,din c/e cauza rezulta o actiune imperfect coordonata,realizata cu mari cheltuieli de energie.Aceste fenomene se explica prin procesul de iradiere larga a excitantilor venite la scoarta cerebrala de la proprioreceptorii din muschi tendoane,capsulo-articulare.Pe de alta parte,in scoarta cerebrala e/e inca slab dezvoltat procesul inhibitiei interne de diferentiere.Datorita acestor doi factori,in aparatul locomotor apar miscari

generalizate,cu recrutarea diverselor grupuri musculare c/e nu vizeaza deprinderea ce trebuie invatata.2)Etapa miscarilor rigide.In acesta faza deprinderea se executa mai corect,mai potrivit scopului,insa miscarile sunt executate rigid.Etapa se caracterizeaza prin faptul ca in scoarta cerebrala are loc o concentrare relativa a excitantilor in anumiti centri datorita intensificarii proceselor de diferentiere intre excitatie si inhibitie.In acesta etapa se formeaza deja steriotipul dinamic al deprinderii,fara a se ajunge la perfectionare completa a lui. 3)Etapa stabilizarii.In aceasta faza,steriotipia proceselor nervoase se consolideaza alcatuind o baza trainica a deprinderii motrice.In scoarta cerebrala se formeaza deja conexiuni stabile intre diferiti centri motrici si vegetative,c/e dau posibilitate ca procesele de excitatie si inhibitie sa fie mai bine conturate.Aceste procese alterneaza intr-o succesiune determinata,generind o executie precisa miscarilor.Procesul de stabilizare si perfectionare a deprinderilor motrice contribuie la perfectionarea corespunzatoare a functiei organelor vegetative (circulatia, respiratia,metabolismul etc.),fapt c/e determina cresterea capacitatii de munca si a randamentului organismului.Faza a treia e/e succedata de automatizarea deprinderii motrice formate.Exista cazuri cind unele dintre fazele nomnalizate pot lipsi.Fenomenul e/e conditionat de un sir de factori:complexitatea deprinderii,starea morfofunctionala a aparatului motric, gradul de calificare a sportivului.De aceea formarea deprinderilo motrice la un novice se deosebeste esential de cea a unui maestru in sport,la c/e ea poate fi realizata fara a parcurge primele doua faze. 38.Argumenteaza particularilatile sistemului respirator in asigurarea vegetativa a efortului fizic. In timpul eforturiolor musculare intense,sistemul respirator isi intensifica functia,concomitent asigurind cerinta crescuta de O2 si eliminind cantitatea excesiva de CO2,c/e provoaca modificarea PH-lui singelui si dereglarea hemostazei.Exista trei verigi in functinarea acestui sistem:respiratia externa,transportul gazelor de catre singe,respiratia tisulra.Indicii respiratiei externe:capacitatea vitala a plaminilor(CVP),minut-volumul respirator(MVR),ventilatia voluntara maximala(VVM),permeabilitatea alveolelor p/e O2 si CO2,c/e cresc odata cu inaintarea invirsta si avansarea gradului de antrenare a organismului tinerilor sportivi.Crestere valorilor indicilor fiziologici ai sistemului respirator nu are un caracter lin,ci propulsiv(decurge sub forma de salturi).Spre exemplu,Minut-volumul respirator(MRV)are o crestere mai semnificativa catre sfirsitul primului an de viata.Al doilea salt se observa la vista de 6 ani,iar al treilea se constata la 11-12 ani.La aceasta virsta are,loc o crestere vertiginoasa a ventilatiei voluntare maxime(VVM).Cresterea masei tesutului pulmonar duce la cresterea suprafetei alveolelor pulmonare,c/e atrage dupa sine cresterea capacitatilor de difuzie a acestora.Practicarea permanenta a eforturilor fizice stimuleaza functia respiratoare a organismului.In timpul antrenamentului sportiv se formeaza un anumit tip fiziologic rational al procesului de respiratie.Inspiratiile profunde si expiratiile fortate duc la intensificarea ventilatiei

pulmonare si asigura cresterea capacitatii de difuzie a alveolelor pulmonare.Capacitatea vitala a plaminilor(CVP)creste odata cu inaintarea in virsta.Valorile-maximale ale indicilor respiratori,in timpul eforturilor fizice,sint atinse dupa un timp mai indelungat,comparativ cu cele ale persoanelor mature,si din aceasta cauza,consumul de energie a muschilor respiratori la copii e/e mai mare comparativ cu maturii.Nu toate probele de sport practicate de copii provoaca o intensitate maxima a respiratiei externe.In respiratia interna se manifesta particularitatile de virsta,c/e limiteaza capacitatea de efort a copiilor.Modificarile adaptive ale sistemului respirator,c/e au loc in timpul antrenamentului sportiv al copiilor sint indreptate la cresterea eficacitatii si obtinerii unor forme mai eficiente de reglare a proceselor de respiratie in timpul diferitoare tipului de activitate muscular 39. Determin noiunile despre oxigen-volum al sngelui. Difirena arterio-venoas a
sngelui muscular.

Determin noiunile despre oxigen-volum al sngelui. Difirena arterio-venoas a sngelui muscular. reprezinta continutul de oxogen in singele arterial si cel venos. In stare de repaos este = 6 ml de oxigen in 100 ml de singe,iar la un efort fizic creste de la 15 pina la 17 ml de oxigen in 100 ml de singe. 40. Compar componenii somatici ai deprinderii motrice. Compar componenii somatici ai deprinderii motrice. Motricitatea definete totalitate actelor motrice realizate de om pt. ntreinerea relaiilor sale cu mediul naturalsi social. Deprinderea motric component a actelor nvate, care prin exersare dobndesc indici superiori de execuie( coordonare precizie, vitez, plasticitate, automatism).
41. Argumenteaz rolul sistemului muscular. sangvin n asigurarea vegetativ a efortului

1. Respiratorie - prin transportul de O2 si CO2 mijlocind schimburile gazoase. 2. Nutritiva - prin transport de apa, saruri minerale si molecule organice la celule eliminate prin urina, glande sudoripare a catabolitilor produsi de CO2, ureea, creatina, acid lactic. 3. Rol in termoreglare - muschii si ficatul sunt principalele organe cu rol de producere de caldura. Impiedicarea pierderei de caldura se face prin vasoconstrictie. 4. Rol in apararea organismului prin leucocite si limfocite cu rol in producerea de anticorpi si antitoxine. Modificarile sangelui dupa efortul fizic. Functiile sangelui sunt influentate direct sau indirect de efortul fizic cand se solicita functia de transportor de O2. Ca urmare a efortului au loc modificari in plasma si in elementele figurate. Plasma scade datorita pierderilor de apa prin transpiratie si prin aceasta creste in mod relativ numarul de elemente figurate. Prin scaderea plasmei numarul de hematii este relativ. Leucocitele - se cunosc doua faze - prima in care dupa un efort mare leucocitele pot sa scada iar cea de-a doua faza cand pot sa creasca.

Glicemia - creste in starea de start din cauza adrenalinei si noradrenalinei. In efortul de scurta durata glicemia se mentine in stare normala. In eforturile de lunga durata cade glucoza la 60mg% sub nivelul de 80%. In eforturile de lunga durata este acceptat si recomandata alimentarea pe parcurs. Acidul lactic - creste la inceputul efortului in primele 15 min; concentratia normala in sange este de 10-20mg%. In efortul prelungit, in lipsa O2, acidul lactic devine toxic impiedicand refacerea ATP-ului si impiedicand efortul

42. Argumenteaz importana metabolismului substanelor i energiei n asigurarea vegetativ a efortului muscular. In decursul vietii in cadrul metabolismului se schimba intensitatea proceselor de ardere,de formare si elimirae a caldurii,de utilizare a enrgiei eliminate.Se mdifica important grupelor enzimatice,etabolism apei,sarurilor minerale si gruped esubstante (albumine, glucide,lipide) Glucidele-sursa de enrgie au importanta pt org tineri sportivi,la copii si minor insa rezervele glicogenului in muschi si ficat st m mici decit la maturi.De aceea in timpul efort musculare intense,cind se cere un consum m mare de glucide,la sursa energetica a org,intrind in componeta celulelor si perticipa la metabolism vitaminelor.Cantitatea lor la copii tb sa fie m mare. Metabolismul energetic,la copii cheltuiala enrgetica:la 1 kilocorpe m mare ca acelpr maturi,d/e fenomenul de scindare e m pronuntat la ei.La copii o valoare m mica o are indicele CMO2-intensitatea metabolismului aerob.La virsta de 10 ani,tinerii sportivi au deja un avans de 14% al VO2max,iar la 16-17 ani-51-63% comparativ cu cei ce nu practica sport.Organism copiilor au o capacitate m mica de a lucra in conditii deficitului de O2.Copii intrerup efortul la deficit de O2=800-1200 ml.Cei maturi,avind randament anaerob m mare executa efort ce depasesc 6000ml.Randament anaerob creste odata cu virsta,din cauza modificari concentratiei acid lactic in singe.
43. Argumenteaz caracteristica indicilor strii de antrenament strii de repaus relativ al organismului. controlai n timpul

Starea de antrenament influenteaza modificari fiziologice ale starii de start. Sportivii bine antrenati si in forma sportiva au indicatorii fiziologici la un nivel de plecare mai ridicat si manifesta o dispozitie optima pentru performanta, comparativ cu cei ce simt ca nu sunt in forma si tradeaza o nervozitate exagerata. Sub denumire de stare de start trebuie sa se inteleaga acea stare speciala precompetitionala a org. in care activitatea tuturor organelor, aparatelor si sistemelor interesate in activitatea ce se va efectua, au parametrii functionali cu valori crescute realizand un nivel functional de plecare,ridicat.

44. Generalizeaz fora muscular i caracteristica morfo-funcional a forei. Forta musculara este capacitatea muschilor de a invinge o rezistenta externa sau de a actiona impotriva acesteia.Forta musculara depinde de:a)factorul morfologic-forma muschilor, tipul de inserctie,raportul dintre fibre musculare lente(rosii)si rapide(albe).b)factorul biochimic-cantitatea de ATP si CrP in muschi, temperatura muschilor de care depinde intensitatea reactiilor biochimice. C)factorul fiziologic-dupa el noi deosebim forta musculara maximala care depinde de nr.fibrelor musculare ce alcatuiesc muschiul si forta relativa. Raportul dintre forta maximala si suprafata muschiului si se exprima la un kg de masa corporala. Indicii de baza care caracterizeaza capacitatea de munca a muschilor sint forta si reziztenta musculara. Rezistenta musculara este capacitatea muschiului de a efectua si de a intretine o incordare maximala,un anumit timp.Deosebesc rezistenta statica si dinamica. Rezatenta statica depinde de gradul de comprimare a vaselor sangvine care alimenteaza muschii. Rezistenta dinamica se apreciaza prin timpul maximal in care poate fi executat un efort deo anumita intensitate. Cresterea volumului muschilor sub actiunea antrenamentului se numeste hipertrofie de efort sau functionala care duce la sporirea masei muculare.Deosebesc 2 forme de hipretrofie:Sarcoplasmatica(cresterea in citoplasma muschilor cantitati de proteine,glucide,lipide,apei, creste nr de mitocondrii si ribozomi.Influenteaza asupra rezistentei musculare)si miofibrilara(este rezultatul despicarii a fibrelor musculare care genereaza cresterea

densitatii acestor fibre in componenta muschiului si il mareste in volum.Acest tip de hipertrofie produce cresterea fortei musculare). 45. Compar principiile clasificrii exerciiilor fizice. Ex.f reprezint o activitate motric a omului repetat sistematic i contient n scopul realizrii obiectivelor ed.fiz. Clasificarea ex.fiz reprezint sistemul derepartizri sau mprirea acestora n grupuri strns legate dup anumite criterii. Energetice: - dup sursele energetice predominante (aerobe, anaerobe) - dup niv cheltuielilor energetice (unice, sumare, totale) Biochimice: dup intensitatea activitii fermenilor. Biomecanice :dup structura micr. ciclice, ciclice, mixte. Calitatea fizic de baz: de F, V,R. Intensitatea efortului: max, submaxima, mare, moderat. Tipul contracie musculare: Statice Dinamice In timpul activitatii vitale omul indeplineste un sir de miscari si exercitii care genereaza in organism multiple modificari morfologice si functionale. Din punct de vedere al structurii ex fizice se impart in doua grupe mari:1.exercitii standarte sau stereotipice,2.ex nestandart sau situative. Ex standart la rindul lor se impart in a.ex ciclice(mers,alergari,inot) si b.ex aciclice:ex de viteza-forta (sarituri, aruncari) si ex de forta propriuzise(haltere,unele elemente din gimn artistica). Ex standart se caracterizeaza prin miscari executate comform unui anumit regim biochimic bine regulat cu o desfasurare constanta a mecanismelor executarii lor( mers.alergari,patinaj,ciclism). Aprecierea calitatii executarii ex standart atit ciclice cit si cele aciclice se face cu ajutotul sistemului C.G.S.(centimetru,gram,secunda). Din categoria exercitiilor standart mai face o subgrupa de ex: gimn sportiva si artistica,acrobatica,patinaj artistic,la care aprecierea se face in puncte. Ex nestandarte formeaza cea dea doua grupa mare a ex fizice. Specificul executarii lor depinde de situatiile care se creeaza pe teren in momentul desfasurarii ex(lupte,box,scrima). E necesar de mentionat faptul ca in aceste probe exista un anumit stereotip in ceea ce priveste executarea unui procedeu separat,insa succesiunea realizarii ex integral nu poate fi programata.
46. Stabilete legturi ntre caracteristica fiziologic a formei sportive i a strii de supraantrenament. Forma sportiva - stare superioara de adaptare concretizata in cele mai bune performante, realizate in concursurile principale. Starea de forma sportiva este caracterizata de un complex de factori obiectivi si subiectivi de natura motrica, biologica si psihica. Factorii cei mai importanti sunt: factorii obiectivi (de sntate; rezultatele obinute in concursuri, la probele de control) factorii subiectivi (nivelul proceselor si fenomenelor psihice; dorinta de antrenament si de concurs; capacitatea de refacere buna) Factorii planului fiziologic se refera la nivelul de functionare a aparatelor si sistemelor, la nivelul de activare a org. Se are in vedere graficul efortului de antrenament cu 2-3 saptamani inaintea concursurilor importante care trebuie sa se caracterizeze prin tendinta de reducere a volumului efortului in anumite limite optime. Tot aici se incadreaza regimul de alimentatie, medicamentatia orientata spre refacere, regenerarea rapida ca si asigurarea somnului si a odihnei necesare. Starea de supraantrenament exprim o reacie fiziologic de inhibiie de protecie la niv SNC. Aceast form de oboseal este o stare de disconfort fiziologic care este combtut de organism, care ncearc, i de cele mai multe ori reuete, s se refac pe cale natural, spontan. Numai c, n sportul de performan, aceast refacere, pe cile naturale, de care dispune organismul, nu este ntotdeauna suficient i atunci prin disproporia creat n raportul refacere/intensitate a antrenamentului se ajunge la oboseal patologic, cu mult mai greu de tratat i care cert ine sportivul departe de circuitul competiional. ANTRENAMENTUL - este un proces in care prin exercitiu se vizeaza ameliorarea unui nivel de

pregatire intr-un anumit domeniu. Este un proces ce produce la nivelul organismului o modificare de stare (fizica, motoare, cognitiva, afectiva,) Proces instructiv educativ, continuu, sistematic si gradat de adaptare a organismului uman la eforturi psihice si fizice intense in ideea cresterii capacitatii de performanta.

47. Stabilete aspectul fiziologic al strii stabile. Starea stabil adevrat i aparent. In timpul eforturilor de intensitate mare si moderata apare o noua stare care urmeaza dupa procesul de incadrare in lucru si se numeste starea stabila.Deosebesc doua nivele de aprovizionare cu oxigen:-starea stabila adevarata si starea stabila aparenta. Starea stabila adevarata se caracterizeaza printr-un grad inalt de coordonare a activitatii aparatului locomotor si a activitatii aparatului locomotor si a organelor vegetative. In timpul acestei strai frecventa pulsului,respiratiei,minut volumul inimii si respiratiei,consumul maximal de O2,se stabilesc la nivelul necesar efortului. Resursele energetice (ATP si Cr P)se restabilesc in timpul executarii efortului. Starea stabila aparenta apare din cauza cerintei de O2,care depaseste posibilitatile functionale a sistemului cardio-respirator.In acest caz consumul max de O2 atinge plafonul maximal posibil pt sportivul care executa efortul. Efortul continue sa creasca insa aprovizionarea lui ramine stabila ceea ce produce aparitia datoriei de O2.Apare un dezechilibru intre cerinta de O2,inaintata de efort si capacitatea de aprovizionare cu O2 a sist cardiorespirator.In singe creste concentratia acidului lactic,ceea ce limiteaza timpul de executare a aefortului.Datoria de O2 atinge nivelul de 12-15 l.
48. Argumenteaz caracteristica fiziologic a exerciiilor de intensitate maximal. Ex de I max.pn la 30s. activitatea org-i se refer la eforturile anaerobe i se realizeaz cu 95% din contul energiei sistemului ATP i CrP. Cheltuielile energetice unice maxim ating 4kcal/s, cele sumare sunt minimale 80kcal/s. cerina de O2 este enorm aprox 40l/min i n timpul efortului practuc nu este ndestulat ns datoria de O2 nu este mare din cauza duratei sciurte a efortului. Durata mic a ef-i nu produce modificri nsemnate n sistemul org-r vegetative. Ventilaia pulmonar 40-50l/min, Ps- 140-150b/min, concentrarea acidului lactic nu depete norma 80mg/ %, se mr concentrarea glucozei, adrenalinei, mic concentrar insulinei. ( scurte) 49. Argumenteaz caracteristica fiziologic a exerciiilor de intensitate submaximal.

Durata 20-30s pn la 3-5 min. Eforturile sunt de caracter anaerobo-aerob, adic predomin cobd anaerobe. Viteza mic este mai mic de ef. Maximal Cheltuielile energetice unice variaz 1,5 0,6 kcal min ns cheltuielile sumare cresc 105 -450 kcal. Ac ex se caracteriz rin concentrarea max a acidului lactic n singe 200-250 mg/%, Ph scade pn la 7,0. Activitatea organelor interne este max. Ps- 180-200 b/min. ventilaia pulmonar 120-140 l/min. consumul de O2 asigur numai 1/3 din cerinele O2, iar datoria de O2 este = 20-22 l, creste concentrarea glucozei pn la 150-160 mg/%. Creste concentraia adrenalinei i hormonilor creterii.

50. Compar caracteristica fiziologic a exerciiilor de intensitate mare i moderat. Intens.mare:Durata 5-620-30 min. Lucrul Eforturile sunt de caracter aerob-anaerob. Dup 2 min de executare a ex-i activ org-r interne atinge nivelul su maximall.Ps-190-200 b/min, vol sist150 ml, minut volumul 30l/min, consum max de O2 4-4,5l, acidul lactic-100-150 mg/%. 80% de energie necesar pentru efectuarea exerciiului dat este asigurat cu reaciile de oxidare n muchi scheletici. n calitate de material de oxid se folosesc glucidele. Cheltuielil energetice unice sunt mici 0,5-0,4 kcal/sec. cheltuielile sumare 700-900 kcal. Intens.moderata:Durata 30-40s ----cteva ore. Asigurarea energetic a ac ex. Se desf aerob iar ca surs energetic sunt consumate lipidele. Chelt energet unice 0,3-0,2 kcal/sec. Chelt energ sumare 2000-3000 kcal i mai mult. Consumul O2 constituie 80-90% din cons max de O2 i practic n ndestuleaz complect

activitatea muchilor cu O2. Ps-160-180b/min. Ventila pulmon-100-120l/min. Concentrarea acidului lactic este normal. Substanele energetice de baz care asigur activ muchilor este glicogenul muscular, lipidele muchilor i a sngelui.

51. Argumenteaz mecanismele Rezistena anaerob i aerob.

fiziologice

a calitii

motrice rezistena.

Rezistenta capacitatea organismului de a efectua un lucru operioada cit mai lunga de timp fara oboseala.R.poate fi aeroba si anaeroba. Rezistena aerob : Potenialul aerob, sau capacitatea organismului de a produce energie in prezena oxigenului determin capacitatea de rezisten a juctorului. Puterea aerob este limitat de capacitatea de transportare a oxigenului n interiorul corpului. Totui capacitatea aerob se bazeaz pe dezvoltarea sistemului respirator si pe respiraia corect. Rezistena anaerob : n absenta oxigenului, energia este produs de sistemul anaerob. Capacitatea anaerob a corpului este afectat de procesele SNC, ceea ce faciliteaz efortul intensiv continuu sau efortul n condiii de epuizare. Din punct de vedere al masei musculare implicate avem: Rezistena general - dac particip peste 2/3 din masa muscular. Rezistena special dac particip grupe musculare specializate n efortul dat. Un rol imp. pt.antrenarea muschilor pt.rezistenta joaca si posibilitatea tesutului musc. de a utiliza O2 si substante energetice care sint necesare procesului de oxidare si de formare a energiei. Muschii scheletici contin fibre musc.rosii-lente si albe-rapide. Fibrele rosii au capacitate de munca mare in timpul efortului de intens.moderata de lunga lunga durata. Antrenarea rezistentei generale produce cresterea nr.de capilare care alimenteaza fibrele musc.,intensifica cresterea volumului si puterei metabolismului aerob al muschilor, cresterea activitatii enzimelor. 52. Argumenteaz metodele Testele tanghe i Ghenci. de cercetare a capacitii anaerobe a organismului.

Multe disciplini sportive se executa in lipsa apravizionarii organismului cu O2 (deficit de O2). Lucrul fizic efectuat in timpul dificitului de O2 se numeste randament aerob.Capacitatile aerobe ale organismului depind de:intensitatea sistemelor fermentative,de eficacitatea reactiilor compensatoare ceasigura constanta mediului intern al org. si de rezistenta tesuturilor fata de insuficienta de O2. Cercetarile aratat ca organismul sportivilor antrenati e/e capabil de a efectua un efort fizic intens chiar in timpul unui deficit mare de O2 =cu cca 23-25l. De aceea controlarea capacitatilor aerobe a org.sportivului e/e f.imp.Controlarea acestor capacitati se face cu ajutorul mai multor teste: Testul tanghe: cu retinerea respiratiei in faza inspiratiei. Scopul: de a face cunostinta cu prebele de retinere a respiratiei p/u aprecia capacitatile anaerobe a organismului cercetat. Vor ficercetati sportivi din diferite probe de sport. Tehnica de lucru: pers.cercetata stind face o insp.apoi o exp.profunda,dupa care facind din nou insp.profunda din cea maximala retine respiratia. Aprecierea probei dupa durata timpului de retinere a respiratiei: 1.Daca pers. retine m.putin de 30sec resp.-capacit.aeroba e/e insuficienta. 2. daca 40-50 sec- suficienta, 3. daca m.mult de 50 sec.-buna.

In afara retinerii resp. in repaus se controleaza si retinerea respiratiei dupa un efort fizic dozat (20 genuflexiuni),apoi dupa 1min de odihna. Timpul de retinere a resp.dupa efortul dozat la pers.sanatoase se apreciaza astfel: 1. retinerea resp.pin la 24 sec insuf.,2 .de la 25-29 secreactie suficienta,3.peste 30 sec buna. Testul Ghenci: retinerea respiratiei in faza expiratiei. Persoanele controlate fac 3 miscari de respiratie profunde, apoi expirind aerul retin respiratia. Aprecierea rezultatelor: 1.retinerea resp.mai putin de 34 sec.- insuficienta, 2. timp de 35-39 sec suficienta, 3.m.mult de 40 sec.bine.

53. . Argumenteaz capacitatea de efort fizic i caracteristica ei fiziologic. Testul Harward i argumentarea lui fiziologic. Unul din factorii de baz pentru realizarea multora dintre aciunile motrice l constituie capacitatea de efort fizic, prin care, n general, se nelege capacitatea organismului de a presta un lucru mecanic ct mai crescut i a-l menine un timp ct mai ndelungat. Capacitatea fizic se mbuntete ca urmare a practicrii sistematice a exerciiilor fizice care favorizeaz, n special, dezvoltarea calitilor motrice i are drept urmare creterea gradului de adaptare a organelor i sistemelor organismului la solicitri superioare. Cantitatea i calitatea efortului depus n cadrul procesului de dezvoltare a calitilor motrice i de nsuire, consolidare i aplicare a priceperilor i deprinderilor motrice au un rol foarte important n dezvoltarea capacitii fizice. Explorarea
cardiovasculara in scopul dirijarii antrenamentului sportiv foloseste teste de laborator cu efort standardizat, urmarind evolutia

Proba Harward - urmareste revenirea FC in urma efectuariii unui efort submaximal, constand din urcarea si coborarea unei scarite de 50.8 cm pentru baieti (20 inches) si din 47 cm pentru fete, timp de 5 min, in ritm de 30 urcari/min (ritm la metronom 120, adica 30 urcari in 4 timpi de urcare si coborare).Folosind un efort submaximal, proba isi gaseste utilitatea inaprecierea evolutiei pregatirii de tip aerob (completeaza VO2 max,este mai usor de realizat si nu reclama o dotare pretentioasa).Dintre probele cardiovasculare si respiratorii, care induc o hipertensiune intratoracica, se mentioneaza:
FC si TA in repaus, in efort si in revenire

54. . Argumenteaz determinarea testul Astrand Ryming

consumului

maximal

de oxigen (VO 2 max), dup

Dintre probele cardiovasculare si respiratorii, care induc o hipertensiune intratoracica, se mentioneaza

.Proba Astrand-Ryhming utilizeaza o nomograma stabilita pe baza experimentelor cu subiecti tineri a caror frecventa cardiaca maxima in efort a avut valori medii de 195 pulsatii/min. In cadrul acestei metode subiectul executa un efort submaximal impus, cunoscut ca valoare prin care se obtine accelerarea frecventei cardiace in limitele 125-175 c/min dupa 6 minute de efort in care se atinge starea stabila VO2max se obtine prin citire pe nomograma propusa de cei doi autori. Precizia este cu atat mai mare cu cat frecventa cardiaca este mai aproape de 170 pulsatii/min. In cazul frecventelor cardiace apropiate de 120 pulsatii/min VO2max determinat indirect este mai mic decat in
realitate Testul se poate realiza prin folosirea:a) scaritei (Step test) la inaltimea de 40-50 cm si fixarea ritmului la

metronom in functie de greutatea subiectului si intensitatea efortului propus (W) conform formulei : 4W/IGx0.232, unde : W = wattaj I = inaltimea scaritei G = greutatea corporala b) cicloergometrului la rotatii de 40-80/min, intensitatea optima de lucru pentru obtinerea starii stabile. Metodele de calcul impun in ambele cazuri corectii legate de sex si varsta:

Argumenteaz cercetarea capacitii de efort fizic. Testul PWC argumentarea lui fiziologic
55.

170

Utilizate n principal de ctre antrenori ciclism, PWC170 prezice testa puterea de ie ire a unui sportiv (W) la un ritm cardiac de 170 bti pe minut (bpm).Care este punctul?Msurare putere (W) este un mod acceptat de msurare de instruire dezvoltare pentru bicicliti. Dac ale lor putere, la un ritm cardiac dat (bpm ca msurat) Increaser-a lungul timpului, atunci programul lor de formare este efectiva.Ce ai nevoie?Un cicloergometruO monitorizare a ritmului cardiacUn cronometru..Un asistent...Cum se face testul?Dup o temeinic warm-up, sportivul efectueaz dou mandate consecutive ase minute plimbri cu bicicleta ergometrica, n primul este selectat pentru a produce volumul de lucru la ritm cardiac ntre 120 i 140 bpm, n cazul n care al doilea este selectat pentru a produce volumul de lucru la frecvena cardiac din perioada 150 i 170 bpm.Pentru fiecare sesiune, ritmul cardiac mediu (BPM) i Putere de ieire (W) sunt nregistrate.Ce rezultate ve i obine:Prin efectuarea n mod regulat testul pe care va fi capabil de a urmri progresele nregistrate de sportivii puterea de ieire. Calculul Acest lucru se realizeaz dup cum urmeaz:CalculeUtilizai un grafic pentru a parcelei dou puncte: axa X = Putere (W) i axa Y = Rate de cldur (BPM).Desenai un Asta este sunet linie dreapt prin cele dou puncte este extins la 170 bpm.Trage o linie perpendicular din punctul traseaz la un ritm cardiac de 170 bpm cu axa X.Citii putere proiectat n acest moment Exemplu: Un test atlet produse pe baz rezult urmtoarele: Sesiunea 1 - ritm cardiac mediu de 130 bpm la 100 W (600 kg / minut) Sesiunea 2 - ritm cardiac mediu de 153 bpm la 150 wai (900 kg / minut)Puterea de ie ire = (((HR2 P1) (P2 HR1)) (HR2 - HR1)) + (170 ((P1 - P2) (HR1 - HR2)))n cazul n care: P1 = Putere (W) pentru sesiunea 1 P2 = Putere (W) pentru sesiunea 2 HR1 = Ritmul cardiac pentru sesiunea 1 HR2 = frecvena cardiac pentru sesiunea 2 Puterea de ieire = (((100 153) - (150 130)) (153 - 130)) + (170 ((100-150) (130-153)) Putere de ieire = ((15300 - 19500) 23) + (170 (-50 -23))

Puterea de ieire = -182.61 + 369.57 Putere = 186.96 wai la 170bpm Ce se msoar din nou? Acest test la measu bicicliti putere de ieire la un ritm cardiac de pre-determinate .

57. Formuleaz cercetarea capacitii de efort fizic. Testul PWC argumentarea lui fiziologic.

170

58. Argumenteaz importana sistemului cardiovascular n asigurarea vegetativ a efortului muscular . Cele mai evidentiate modificari se constata in componenta leucocita a singelui. Leucocitoza miogena care apare in timpul eforturilor fizice , se datoreaza mai ales cresterii nr de leucocite granulate. In timpul eforturilor grele se observa si un proces de distrugere a leucocitelor- leucocitoliza si a eritrocitelor-eritrocitoliza. Dupa eforturi de scurta durata, in singe se constata aparitia procesului eritrocitozei, care provoaca cresterea nr de eritrocite la tinerii sportivi cu aprox 8-13%, fapt care duce si la o cerstere nesimnificativa a cantitatii de hemoglobina. La eforturi mai intense si de o durata mai mare, modificarile sunt mai pronuntate. In timpul eforturilor dupa cum se stie apare si trombocitoza miogena. Intensitatea ei depinde de durata, volumul efortului si virsta sportivului. Se disting doua faze ale trombocitozei: prima se observa dupa un efort de de scurta durata si se manifest aprin sporirea nr de trombocite fara modificarea lor calitativa. A doua faza apare dupa eforturi intense de lunga durata, cind se observa nu numai sporirea nr de trombocite dar si aparitia unui nr mare a trombocitelor tinere. La tinerii sportivi restabilirea formulei trombocitare dureaza m mult de 24 ore, pe cind la sportivii maturi pina la 24 ore.in functie de particularitatile fiecarui organism.

59. Estimeaz determinarea strii funcionale a analizatorului vestibular


Examenul clinic al funciei de echilibruUrechea, pe lng funcia sa auditiv, ndeplinete i funcia de echilibru prin intermediul vestibulului i canalelor semicirculare. Simptomatologia este reprezentat de nistagmus, vertij, tulburri ale echilibrului sau locomotorii. Examinarea funciei de echilibru se realizeaz prin probe spontane prin care se identifc vertijul i nistagmusul i probe provocate cu ajutorul unor stimuli termici, pneumatici, rotatori sau electrici. Explorri paraclinice De asemenea, pentru explorarea funciei acustico-vestibulare se pot realiza urmtoarele explorri paraclinice: - explorri radiologice n incidene specifice: Hirtz, Schuller, Stenvers; - RMN, computer tomografie sau angiografie; - examen bacteriologic a diferitelor secreii; - biopsia unor tumori.

Testul Lazanov si Baicenco.Scopul: aprecierea stabilitatii analizatorului auditiv.Metoda de rotire in scaunul Barany.Tehnica de lucru: stabilirea functionala a analizatorului vestibularse apreciaza pe baza modificarii FP si TA. Persoana cercetata se asaza in scaunul Barany i se apreciaza FC si TA .Dupa aceea capul aplecat la 90 cu ochii inchisi e/e rotit cuajutorul scaunului Barany timp de 10 sec 5 rotatii cu o viteza de rotatie 2 sec. Dupa rotatii masuram FP si TA.Comparind cifrele obtinute pin si dupa rotire calculam diferenta intre ele si apreciem starea functionala a analizatorului vestibular folosind monograma Baicenco , Lazanov. Aprecierea rezultatelor: 1. m.putin de 3 puncte-stabilitate functionala a analizatorului vestibular insuficienta, 2. dela 4.0 pin la 4.5 buna, 3. m. mult de 4.5-f.buna.

60. Formuleaz metodele de cercetare a posibilitilor anaerobe ale organismului. Multe disciplini sportive se executain lipsa aprovizionarii a organismului cu oxygen. Lucrul fizic efectuat in timpul consumului de oxigen se numeste randament anaerob si poate fi intretinut datorita necesitatii anaerobe de energie. Capacitatile anaerobe ale organismului depend de un sir de factori, de intensitatea sistemelor fermentative, de eficacitatea reactiilor compensatoare ce asigura constanta mediului intern al organismului si de rezistenta tesuturilor fata de insuficienta de oxygen. Cercetarile effectuate arata ca organismul sportivilor antrenati este capabil de a efectua un effort fizic intens chiar in timpul unui deficit mare de oxygen ce poate fi egal cu circa 23-25 litri. De aceea controlarea capacitatilor anaerobe ale organismului sportivului prezinta o importanta majora. Controlarea acestor capacitati ale organismului se face cu ajutorul mai multor teste, unul dintre ele este testul Stanghe: cu retinerea respiratiei in faza inspiratiei. Scopul:de a face cunostinta cu probele de retinere a respiratiei pt a aprecia capacitatile anaerobe ale organismului cercetat. Un alt test este testul Ghenci cu retinerea respiratiei in faza expiratiei, persoanele controlate fac trei miscari de respiratie profunde apoi expirind aerul retin respiratia

61. Argumenteaz metodele de control a capacitii de restabilire dup efortul fizic.

Procesele morfologice,fiziologice si biochimice care asigura restabilirea surselor energetice ale organismului, dupa terminarea efortului, poarta denumirea de process de restabilire sau refacere. In timpul proceselor de refacere dupa effort, are loc lichidarea datoriei de oxigen, care apare in timpul executarii efortului. Oxigenul consumat in aceasta perioada este folosit pentru restabilirea surselor energetice si pentru inlaturarea acidului lactic. Datoria de oxigen are 2 functii: 1.alactata- cu vieza mare de compensare; 2.lactata- cu viteza lenta de compensare. Compensarea datoriei alactate se realizeaza timp de 2-3 minute dupa terminarea efortului. Oxigenul consumat in aceasta perioada este utilizat pentru restabilirea concentratiei normale a oxigenului in single venos si pentru saturarea cu oxigen a mioglobinei. Compensarea datoriei lactate dureaza un timp mai indelungat de la 30-60 minute. Oxigenul consumat in aceasta perioada este intrebuintat pentru reactiile de oxidare a acidului lactic din singe si transformarea unei parti ai lui in glycogen, process care are loc in muschi si ficat. Cercetarile savantilor demonstreaza ca procesele de restabilire au un character oscilatoriu si se desfasoara in mai multe faze. Se deosebesc 2 faze principale: a) timpurie; b) tardiva; Faza timpurie a restabilirii dupa un effort usor se termina la citeva minute de la sfirsitul acestuia, iar dupa un effort mai greu dureaza citeva ore. In acest timp are loc restabilirea functiei vegetative si somatice care asigura refacerea homiostazei organismului. Faza tardiva aperioadei de restabilire dureaza citeva zile dupa sfirsitul efortului. Ea constitue o etapa constructive, in timpul careia in organis au loc atit modificari functionale , cit si structurale, care formeaza substratul procesului de crestere si capacitatii functionale ale organismului si aparitia starii de antrenament.

62. Argumenteaz modificrile morfo-funcionale ale organismului feminin generate (provocate) de antrenamentul sportiv. Antrenamentul sportive isi lasa amprenta asupra organismului femenin in diverse probe de sport, precum si a diverselor calitati motrice. De exemplu antrenamentul fortei musculare la femei genereaza o sporire cu 20-30% a acesteia, fare cresterea prea accentuate a hipertrofiei musculare. Deoarece sa constatat ca cresterea fortei este identical la barbati si la femei, sa ajuns la concluzia ca hipertrofia musculare la barbate este regulate de prezenta hormonilor masculini in proportie de 10 ori mai mult in comparative cu organismul femenin. Antrenamentul sportive provoaca schimbari esentiale si in functia sistemelor vegetative: are loc cresterea indicilor volumului de oxigen max 10-40%, a oxigen pulsului, scade nivelul lactatului din singe, creste pragul lactacid, se perfectioneaza mecanismele biochimice care asigura utilizarea acizilor grasi ca sursa de energie,process foarte important pentru economisirea glicogenului, precum si un sir de perfectionari caracteristice procesului antrenamentului sportive. Luind in consideratie acest fapt, se poate constata c a organismul femenin reactioneaza la efortul fizic conform acelorasi legitati biologice ca si cel al barbatilor, avind totusi o intensitate mai scazuta a reactiilor de adaptilitate,obtinind astfel indicii functionali mai redusi In vederea elucidarii problemei randamentului sporti in perioada ciclului menstrual, sau efectuat un numar destul de mare de cercetari din care rezulta ca aproximativ la 15-20% dintre sportivele de performanta randamentul este scazut in timpul fluxului; la 25% randamentul ramine nemodificat, iar la 40-50% se inbunatateste. Exista cazur cind unele sportive de performanta stabiles recorduri in aceasta faza de activare a organismului. Celelalte aspecte ale particularitatilor morfofunctionale ale organismului femenin sunt mai putin cercetate si reprezinta aria investigatiilor altor stiinte medico-biologice.

Specialistii fiziologi recomanda totusi ca, in timpul ciclului menstrual, sa fie evitate exercitiile de forta si cele de rezistenta.

63. Formulai particularitile somato-vegetative i capacitatea de efort a organismului femenin. In zilele noastre aproape nu exista probe de sport care san u fie practicate de femei. Astazi, femeile sau infiltrat chiar si in acele probe de sport pe care acum 2-3 decenii nici cei mai profetici analisti nu leau putut concepe ca suportabile pentru organismul femenin( haltere, box, lupte, fotbal, hochei pe gheata, marathon, ete.). In present, femeile sunt principalele active la cele mai prestigioase competitii(campionate mondiale, jocuri olimpice ). Mai mult chiar, in unele probe de sport , recordurile barbatilor din anii precedenti au devenit astazi performante obisnuinte pentru femeile sportive. Acest fenomen a generat ideia ca ,pentru organizarea corecta a procesului de antrenament si a educatiei fizice, e necesara o cunostinta mai profunda a particularitatilor anatomofiziologice ale organismului femenin, a legitatilor adaptabilitatii diferitor organe si sisteme la eforturile musculare de diferita intensitate si durata. Investigatiile au aratat ca organismul femenin poseda un sir de particularitati specifice secsului, care se refera la toate organelle si sistemele si creaza anumite deosebiri morfofunctionale intr barbat si femeie,fapt care provoaca diferenta de randament dintre aceste doua organisme. Sa constatat , de asemenea, ca aceste diferente capata o amploare evidenta incepind cu virsta pubertara, cind debuteaza desfasurarea furtunoasa a activitatii glandelor endocrine. Secretia hormonilor sexuali genereaza diferenta din ce in ce mai vizibila intre cele doua sexe. Dintre diferentele morfologice putem mentiona: - statura- la femei in general este cu 8-12 cm. mai joasa decit a barbatilor.

- Greutatea corporala- este mai mica in medie cu14-18 kg. - Musculature- la barbate reprezinta 40% din greutatea corporala, pe cind la femei numai 33%. - Sistemul osos-de asemenea, este mai slab reprezentat. El cintareste la femei aproximativ 3kg , iar la barbate circa 4 kg. - Aparatul ligamentar si articular- al femeiei este mai lax decit acel al barbatilor. Tesutul adipos la femei este mai bine dezvoltat si de asemenea diferit repartizat. In general , la virste egale, femeile au de 1,75 ori mai mult tesut adipos decit barbatii. Volumul organelor interne, deci si greutatea lor, sunt mai reduse la femei decit la barbate.

64. Argumenteaz importana factorilor genetici i a mediului ambiant n dezvoltarea rezistenei aerobe. Rezistenta aeroba reprezimta capacitatea organismului dea efectua un effort fizic in conditiile de echilibru intre cerintele de oxigen si consumul maximal al acestuia. Un rol important in dezvoltarea capacitatii de rezistenta il joaca muscii scheletici, acestea fiind principalii consumatori ai surselor energetice si ai oxigenului necesar pentru procesul de ardere. De aceia rezistenta sportive depinde in mare masura de particularitatile fiziologice ale aparatului muscular, iar aceasta la rindul sau este determinat de structura histologica si proprietatile biochimice ale fibrelor musculare. E cunoscut faptul ca muschii scheletici ai omului contin doua tipuri de fibre musculare: - lente- rosii; si rapide albe. Fibrele lente poseda o capacitate de munca deosebit de mare in timpul efortului de intensitate medie de lunga durata, deoarece isi asuma energia necesara pe baza reactiilor aerobe. Deci ele sunt elemental de baza la executarea efortului de rezistenta.

65. Formuleaz normele i criteriile de selecie medico-biologic n sport. In practica medico- biologica aselectiei exista un sir de indicii morfologici, fiziologici biochimici,psihologici cu ajutoru carora se poate prezice perspectiva rezultatelor sportivului intro anumuta proba pe care el o practica. In practica selectiei sportive,pentru prognozarea performantei unui subiect concret, se folosesc acei indici fiziologici care sunt strict necesari pentru atingerea rezultatelor sportive mari , de exemplu capacitatea vitala a plaminilor; consumul maxim de oxigen; fregventa cardiaca si.a. prognoza sportiva se orienteaza conform acelor indici fiziologici care au o mare perspective de progresare sau o anumita stabilitate relativa. Spre exemplu un indice foarte informativ privind capacitatea de lucru a sistemului cardiovascular este fregventa cardiaca. Exista date care indica faptul ca bradicardia cardiaca pentru sportivii bine antrenati este un indice genetic determinat. Analogic a fost determinat si indicele capacitatii vitale a plaminilor. O importanta foarte mare in timpul selectiei sportive se acorda indecilui volumul maximal de oxigen. In timpul antrenamentului sportive se constata o crestere avalorii lui absolute cu aproximativ 20-30% in comparative cu nivelul initial. Avind in vedere faptul ca acest indice joaca un rol decisiv in probele de sport cu character aerob , putem mentiona ca rolul lui pentru prognozarea aptitudinilor viitorului sportiv este extreme de importanta. Un indice destul de conservative este si rezistenta organismului la insuficienta de oxigen. Aceasta aptitudine asigura randamentul anaerob al organismului. Dezvoltarea reala a acestor capacitate depinde insa de organizarea corecta , stiintifica aprocesului de antrenament , de prezenta factorilor sociali si economici favorabili.

66. Formuleaz starea de antrenament i indicii ei.

Dupa cum a mai fost mentionat , antrenamentul sportive are ca scop perfectonarea calitatilor psihofizice, morfologice si biochimice a organismului, care pot fi obtinute prin aplicarea diferitor metode si procedeie pedagogige generale, precum si sportive speciale. Modificarile morfologice, biochimice si functionale , care au loc in diferite organe si sisteme in timpul procesului de antrenament si care duc la cresterea capacitatii de munca a organismului, sunt folosite in calitate de indici ai sari de antrenament. Caracteristica indicilor controlati in timpul repausului rlativ: Sistemul nervos; dintre modificarile functionale pot fi mentionata electroencefalograma sportivilor antrenati, care este caracterizata printro fregventa mai mare a ritmurilor alfa si a amplitudinii mai pronuntata a oscilatiilor. De asemenea se constata o crestere a mobilitatii proceselor nervoase, fenomen explicat prin scurtarea perioadei latente a reflexelor. Organismul a celor mai bine antrenati se caracterizeaza printrun echilibru mai evidentiat al proceselor nervoase. Aparatul locomotor; importante modificari sub influenta antrenamentului au loc in aparatul locomotor. Acestea se caracterizeaza in primul rind, prin aceia ca sub influenta efortului se dezvolta muschii scheletici , procs insotit de ingrosarea oaselor si cresterea duritatii lor. Se mareste stratul compact al oaselor , creste numarul de osteoane. La persoanele antrenate se observa sporirea masei si volumul mushilor. Respiratia; antrenamentul sportive provoaca modificari importante in stuctura si functia sistemului respirator , fapt care favorizeaza o aprovizionare mai eficace a muschilor respiratori , care inplica marirea amplitudinii miscarilor de respiratie mai profunda. Sistemul cardio vascular; in timpul antrenamentului sportive, modificarile esentiale se produc si in sistemul cardiovascular , care , inpreuna cu cel respirator, favorizeaza mecanismul principal de aprovizionare a organismului cu oxigen. In aspect morfologic , se constata o crestere a dimensiunilor si mesei inimii , datorita hpertrofiei miocardului. Hipertrofia este insotita de

modificari biochimice , exprimate prin cresterea cantitatii de glicogen si mioglobinei, care protejeaza muschii de hipoxie . hipertrofia miocardului atrage dupa sine si o dezvoltare intensa a reteli de capilare , marirea diametrului lor. Tensiunea arteriala; in timpul procesului de antrenament se schimba foarte putin si indicii ei corespund modificarilor de virsta. O data cu cresterea gradului de antrenament se observa o usoara crestere a tensiunii arteriale , in special a celei diastolice. Sistemul sangvin; analiza morfologica, biochimica si functionala a singelui demonstreaza ca, sub influenta antrenamentului sportive , in el au loc modificari destul de inportante, dintre care pot fi mentionate cresterea totala a cantitatii singelui din organism. Numarul de eritrocite pot ajunge la 7 milioane intrun mm cub de singe, cantitatea totala de hemoglobina din organism in acest caz alcatueste 800 de gr.,fapt care genereaza cresterea capacitatii oxigenice a singelui. Metabolismul substantelor si al energiei; cercetarile efectuate au demonstrat ca in primele etape ale procesului de antrenament, datoria cheltuelilor mari de proteine, bilantul azotat al organismului poate avea un character negative. In etapele urmatoare, la o alimentatie normala, se observa deja un echilibru azotat. In cazul cind procesul de antrenament este indreptat la sporirea masei musculare, se constata un bilant pozitiv.

67. Estimai rolul factorilor genetici pentru selecia n sport. Performantele sportivilor depend nu numai de antrenamentele pe care el lea practicat in decursul a mai multor ani, dar si de valoarea unor calitati ereditare, capatate la nastere. Cercetarile au demonstrate ca organismul uman deja la nastere obtine in mod codificat in aparatul sau genetic, predispozitia pentru dezvoltarea ulterioara a unor indici ai constitutiei morfologice si fiziologice a organismului. Prezenta si dezvoltarea in continuare a acestor indici este legata de legitatile biologige ale genotipului si fenotipului:

- genotip- se subintelege acel arsenal de informatie genetic ape care o capata organismul, prin intermediul genelor, de la generatiile precedente. - Fenotipul- reprezinta acele semen, particularitati, indicii ai organismului,care sau format,pe de o parte, sub influenta genotipului, iar pe de alta parte sub influenta mediului ambient. Investigatiile efectuate prin prizma legitatilor mentionate au demonstrat ca unele calitati fizice ale organismului, unele capacitate morfologice si functionale se supun relative usor procesului de antrenament,in timp ce altele poseda un caracter conservative si nu reactioneaza prea lesne la actiunea acestui proces. Particularitatile individuale,ale picioarelor,gleznelor si minilor sunt semnificativ pentru anumite genur de sport; a. picioarele relative lungi, cu capute bine dezvoltate la unii saritori de talie joasa creaza premise pentru demonstrarea unor rezultate de elita; b. forma si functiile piciorului sunt definite pentru proprietatile de sutare cu aplicarea acestui segment in fodbal; c. forma ,functiile caracteristicele de forta si coordonarea minilor sunt extreme de importante in haltere;,in gimnastica la aparate, saritura cu prajina,prizele in lupte, manipularile de finite in paschet,in tenisul de cimp ,miscari de mare precizie latir. 68. Formuleaz tipurile de rezisten i estimeaz mecanismele de dezvoltare a acestei caliti fizice. Rezistenta-capacitatea omului de a efectua o activitate oarecare cu o intensitate constanta, un timp cit mai indelungat, fara a reduce din eficacitatea ei. Rezistenta se manifesta atit in timpul activitatii musculare cit si celei intelectuale. In fiziologie rezistenta este analizata, in linii generale, ca o proprietate complexa a org de a manifesta o capacitate inalta de munca si de a se opune procesului de oboseala. Rezistenta generala-a organismului este conditionata de mecanisme fiziologice capabile de a infrunta devierele generale si locvale ale hemeostazei si capacitatea de coordonare a lor. Rezistenta speciala: a)rezistenta statica si dinamica, prin care se subintelege capacitatea organismului de a executa un timp indelungat un efort dinamic sau static., b)rezistenta in regim de forta sau viteza-capacitatea de a manifesta forta sau viteza un timp indelungat.

Mecanismele fiziologice si biokimice ale dezvoltarii rezistentei generale si speciale sunt diferite. Rezistenta speciala este analizata ca o rezistenta musculara, deoarece ea se obtine pe baza cresterii capacitatii de lucru a muschilor, capacitatii de a rezista acumularii acidului lactic in grupele de muschi care lucreaza. Rezistenta generala-este determinata si tot odata limitata de capacitatea de aprovizionare si transportal O2, de cantitatea totala a rezervelor energetice al org. Si de economia functionala in utilizarea lor. Unii autori (Georgescu, Zimkin, Margaria)releva prezenta a 2 tipuri de rezistenta, care au la baza diferite mecanisme fiziologice si biokimice. Rezistenta anaeroba; Rezistenta aeroba. Rezistenta anaeroba-conditioneaza capacitatea maxima de lucru a org, in conditii insuficiente de O2. Ea poate fi antrenata prin ex speciale care duc la cresterea stabilitatii enzimelor sistemului alactacid al org.(se foloseste la alergari sprint) Din punc de vedere functional, rezistenta anaeroba este caracterizata prin intermediul a 2 indici: 1. Puterea maxima anaeroba; 2. Capacitatea maximala anaeroba. Puterea maxima-este asigurata de stocurile de ATP si de creatinfosfati,a caror cantitate in org este foarte mica, de aceea efortul este intretinut un timp limitat.(citeva zeci de secunde) Capacitatea anaeroba maxima-se apreciaza prin volumul maximal al datoriei de O2, care se formeaza dupa un efort executat intrun ritm maximal, sustinut un timp cit mai indelungat(1-3 min) Valorile medii ale deficitului de O2care le suporta barbatii antrenati-10,5 l(140 ml/kilocorp),b neantrenati-5,1 l (68 ml/kilocorp), la femei- 3,1 l(50 ml/kilocorp). Rezistenta aeroba-capacitatea organismului de a realiza un efort fizic in conditie de echilibru intre cerintele de O2, si consumul maximal al acestuia. Consumul maximal de O2 caracterizeaza puterea maximala aeroba a sportivului si este conditionata de capacitatea de

aprovizare-captare, de treansport si de utilizare a O2 ,aceste posibilitati fiind realizate de aparatul respirator, circular,si de intensitatea activitatii enzimatice la nivelul tesuturilor. Vo2 max. Se afla in raport direct cu virsta, masa corpului, sex, si nivelul pregatirii functionale a org. Un rol important in antrenarea calitatii de rezistenta il joaca muschii scheletici- acestia fiind principalii consumatori ai surselor energetice si ai oxigenului necesar p/u procesele de ardere, de aceea rezistenta sportivului depinde in mare masura de particularitatile fiziologice ale aparatului muscular.(fibrele musculare rosii sunt lente;cele albe-sunt rapide). In concluzie se poate de mentionat ca antr rezistentei aerobe provoaca modificari morfologice ale sistemului de transport si utilizare a O2, perfectionarea reglarii nervoase si neorohomorale a acestor sisteme, ceea ce faciliteaza desfasurarea mai economa a proceselor din org. Si implicit cresterea randamentului activ motrice a org. 69.Argumenteaz caracteristica indicilor strii de antrenament n efort dozat. 70. Argumenteaz refacerea surselor energetice n organism. Particularitile restabilirii funciilor organismului. Procesele morfologice, fiziologice si biochimicecare asigura restabilirea functiilor surselor energetice ale organismului, dupa terminarea efortului, poarta denumirea de procese de restabilire sau refacere. Procesele refacerii org sp. Dupa eforturile musculare de antr si competitionale constituie o problema strigenta a teoriei si practicii antr sportiv. In viziunea specialistilor contemporani, refacerea sp este o latura indispensabila a procesului de antr. Savantii care studiaza problema(platonov, alexe, dragnea, volkov), considera ca refacerea reprezinta o componenta a antr. Sp., care foloseste in mod rational si dirijeaza o serie de mijloace medico-biologice, si psihopedagogice, naturale si artificiale, de provenienta endogena si exogena, in scopul reabilitarii hemeostazeiorg.si mai ales al depasirii acestuia prin supracompensare functionala. Procesele de refacere au loc partial si in perioada executarii efortului. Insa ele sunt slab evidentiate, deoarece in aceasta perioada procesele de desimilatie(catabolism), predomina asupra celor dde asimilatie(anabolice). Dezechilibru acestor 2 procese este cu atit mai evident, cu cit mai intens este efortul si cu cit este mai slab antrenat org.

In timpul refacerii, procesele fiziologice din org.decurg cu o intensitate mult mai mare comparativ cu perioada de pina la efort, fenomen care genereaza o supracompensare a surselor energetice si capacitatii de efort a org. 71. Argumenteaz caracteristica fiziologic a exerciiilor aciclice. Ex acicp- caracterizate din punct de vedere biodinamic, se deosebesc de cele ciclice prin faptul ca ciclurile nu se repeta. Totusi ele prezinta un anumit steriotip de executare a miscarilor care alcatuiesc ex.,cu un inceput si sfirsit bine conturat. Ex acicl-pot servi diferite probe din atletism(sarituri in lungime, innaltime, aruncarea ciocanului), ridicarea greutatilor, unele combinatii din gimn sportiva. Conform structurii si complexitatii ex.aciclice se impart in 2 grupe: 1. Ex de forta; 2. Ex de forta-viteza. Ex de forta-modificarile functionale care au loc in org, in timpul acestora depinde in mare masura de conditiile speciale cunoscuute sub denumirea fenomenul sfortarii descris de catre Lindhardt. Aparitia acestui fenomen se datoreaza presiunii toracice marita, realizate prin contractarea muschilor respiratori in timp ce cartilajul epiglot este inkis. Presiunea aerului in plamini creste, devenind mai mare decit presiunea atmosferica. Concomitent creste si presiunea abdominala. Di aceasta cauza circulatia sangvina in mare masura este dereglata, si T.A. tinde spre crestere. Ca o consecinta a acestor modificari circ sangvina in tesuturi in special cel muscular, scade. Acest fapt plus lipsa ventilatiei pulmonare provoaca cresterea acidului carbonic in singe si tesuturi si devierea pH-lui sangvin in directia acida. Cantitatea de glucoza in singe scade si acidul lactic creste. Tinind cont de modificarile functionale sus enumerate, persoanele care au unele deficiente in functia sistemului cardio, si respi, nu pot fi admise la practicarea ex de forta. Ex de forta-viteza (r-s si la intreb 72)la fel ca cele din grupa precedenta, necesita o mobilizare maxima a fortei musculare explozive. Aceste ex se folosesc la ex de haltere ,viteza de executare ramine mai mult sau mai putin constanta, pe cind masa ce trebuie ridicata creste treptat.la ex de aruncare se face invers masa ramine constanta in timp ce viteza se mareste treptat. Ex de forta-viteza sunt insotite de modificari somato-vegetative ce au loc in org. In timpul executarii e necesara o mare excitabilitate si coordonare a lucrului muscular. Modificarile mai putin esentiale se produc in sist sangvin,creste fregventza respiratiei,T.A., se observa

dupa terminarea efortului. Transformari mai evidente au loc la repetarea multipla a acestor ex, se inregistreaza modificari in functia sistemului nervos. La executarea acestor probe se cere o mobilizare maximala a capacitatilor functionale ale centrilor nervosi, fapt care conduce la aparitia oboselii. 73. Relateaz despre determinarea randamentului cardiac dup metoda lui Starr.
Scopul acestei metode este: studierea modificarilor in activitatea inimii si circulatiei singelui in timpul efortului fizic. Pentru calcularea randamentului cardiac se foloseste formula cardiologului Starr: VS=100+0,5 TP(tensiunea pulsului) 0,6 TD(tensiunea diastolica) V(virsta) VM(volum minut)=VSFp. Persoana cercetata se aseaza pe un scaun si dupa 5-10 min.se masoara concomitent pulsul la mina dreapta si tensiunea arteriala la mina stinga. Se fac 2-3 masurari pina se cauta rezultatele staile. Datele capatate se introduc in formula de mai sus pu controlul randamentului cardiac in stare de repaus. Dupa ce persoana cercetata cu manjeta sfigmometrului fixata pe un brat, executa efort dozat:ridicarea pe trepta,inaltimea de 30-40cm cu un ritm de 120 pasi pe min.dupa bataile metronului. Efortul se executa timp de 2 minute. Imediat dupa terminarea efortului controlarea pulsului si tensiunii arteriale se repeta la prima minuta, a cincea,a zecea si asa.md.pina la restabilirea pulsului initial. Aceste date se introduc intr-o tabela ce contine nume.prenume,virsta,calificarea sportiva.

74. Argumenteaz activitatea motric ca factor necesar pentru dezvoltarea corect i antrenarea organismului. Dupa cum e cunoscut ,rlul decisiv in evolutia omului l-a avut munca,de aceea organismul uman este deja genetic programat p/u lucrul fizic intens, fapt care a asigurat stramosilor nostri posibilitatea de a supravetzui. Investigatiile speciale au demonstrat ca in ziua de azi una dintre cerintele de baza care conditioneaza cresterea si dezvoltarea normala a org-lui,este lucrul mecanic al musculaturii scheletice. Activitatea motrica a org asigura intarirea sanatatii si mentinerea la nivel inalt a capacitatii de munca. Este cercetat faptul ca p/u intretinerea functiilor org omului matur la un nivel optimal, e necesar ca acesta sa cheltuiasca zilnic 1500 kkal p/u activitate motrica. Insuficientza motrica influenteaza negativ asupra structurii si functiei tuturor tesuturilor orglui. Are loc scaderea a masei musculare(subtierea miofibrelor si diminuarea fortei musculare), apar modificari cu caracter patologic ale tesutului osos si cartilaginos, in special a coloanei vertebrale,unde se pisteaza deformarea vertebrelor si a discurilor intervertebrale,dereglari in sistemul senzorial si nervos, predispunere mai rapida la imbatrinire.

Persoanele care duc o viata sedentara se caracterizeaza printr-o dezvoltare slaba a organelor de respiratie si circulatie, care se manifesta prin faptul fregventa pulsului si a respiratiei in timpul starii de repaus este mai mare, comparativ cu cei care executa zilnic eforturi musculare. La subiectii sedentari, muschiul cardiac, fiind slab dezvoltat nu poate presta o activitate intensa in timpul eforturilor fizice si acestia sunt nevoiti sa intrerupa efortul. Activitatea motrica afara de fatul ca perfectioneaza functia tuturor organelor si a sistemelor,in acelasi timp favorizeaza antrenarea org-lui, marindu-i rezistenta la actiunea unor agenti nocivi,la unele maladii. Deci, pentru a evita consecintele negative ale sedentarismului, omul are nevoie de multa miscare, de exercitii fizice pe care sa le integreze sistematic in programul sau de activitate zilnica. 75. Formuleaz metodele complexe de cercetare a aprovizionrii organismului cu oxigen. Testul Schibinski. Un interes deosebit pu cercetarea proceselor care asigura
aprovizionarea organiz.cu oxogen,prezinta unele metode speciale care dau posibilitate de a aprecia rolul complex al sistemului cardiovascular si respirator in acest proces. O asemenea metoda prezinta testul Skibinski care indica capacitatea celor doua sisteme in functie de aprovizionare a org.cu oxigen. Calcularea acestui coeficient se face in baza volumului vital al plaminilor, capacitatilor anaerobe ale organismului si fregventa cardiaca. Scopul lucrarii este: aprecierea in mod complex functia sistemului cardiovascular si respirator. Persoanei cercetate ii controlam pulsul,masuram volumul vital pulmonar si masuram timpul retinerii respiratiei in faza de inspiratie. Datele capatate se introduc in urmatoarea formula: CCRS=VVP(ml)supra 100timpul retinerii respiratiei. Toata asta asupra FP(min.) Coeficientul 5-rau, de la 5 pina la 10-insuficient, de la 11 pina la 30-suficient, de la 31 pina la 60-bun, mai mult de 61- foarte bine. Datele se introduc intr-un tabel tabela ce contine nume.prenume,virsta,calificarea sportiva.