1.

ROLUL SI IMPORTANTA STOCURILOR Problematica stocurilor a aprut pe fondul unor intense frmntri de creare si dezvoltare a marii industrii care a generat multiplicarea punctelor de producie si de consum, dispersarea pe teritorii ntinse a acestora, cresterea continu si nemaintlnite a circulaiei mrfurilor. S-a manifestat mai nti ca practic, iar mai apoi ca teorie stiinific, fcndu-se astfel trecerea de la forma involuntar la forma constient, deliberat, cuprinznd domenii si activiti tot mai diverse. Ca urmare, s-a dezvoltat o bogat literatur privind gestiunea stiinific a stocurilor, au fost create modele matematice proprii proceselor de stocare. O prim form de determinare stiinific a stocurilor este identificat de profesorii G.Hadley si T.M. Whitin, n anul 1915. Ulterior modelul a fost preluat si dezvoltat de R.H. Wilson, motiv pentru care n literatura economic este cunoscut sub denumirea de formula lui Wilson. Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat n jurul anilor30, prin elaborarea unui sistem distinct de gestiune a stocurilor. Acesta s-a constituit treptat ntr-un instrument principal de conducere economic, favoriznd luarea deciziilor, nu numai n derularea procesului de aprovizionare tehnicomaterial, ci a ntregii activiti. Prima lucrare de amploare care a promovat studiul problemelor de stoc aparine economistului american F.E. Raymond Quantity and Economy in Manufacture, aprut la New York, n anul 1931. Astzi, gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluznd att probleme de dimensionare, de optimizare a amplasrii n teritoriu, de reducere a cheltuielilor de stocare, ct si probleme de depozitare, de structura sortimental, conservare, redistribuire, mod de utilizare etc. Analiza procesului de stocare, a legitilor si aciuni factorilor care guverneaz acest proces au permis determinarea cilor, mijloacelor si formelor de constituire, utilizare, dimensionare si funcionare a stocurilor care au devenit astfel, un instrument important n conducerea stiinific a activitii economice, n cresterea eficienei acesteia. Asadar, gestiunea stocurilor este un domeniu vast, aflat la intersecia unor zone de interinfluene si de aciuni comune, determinnd modelri si optimizri pariale si iterative, n vederea realizrii obiectivului primordial al gestiunii financiare a unitii patrimoniale, acela de a-si maximiza valoarea cu un minim efort. 2. POLITICA STOCURILOR DE MRFURI Politica de stocuri reprezint un mijloc important prin care comerul realizeaz rolul su de intermediar ntre producie si consum, problematica stocajului de mrfuri n comer avnd o deosebit importan. Formularea politicii referitoare la stocuri presupune nelegerea rolului stocurilor n cadrul firmei. Cunoasterea tipurilor de costuri asociate stocurilor este, de asemenea, o condiie esen ial pentru echilibrul sistemului logistic. 2.1. Principalele categorii de stocuri de mrfuri Exist posibilitatea adoptrii unui sistem de clasificare a stocurilor de mrfuri n funcie de o serie de criterii, precum locul stocrii, perioada n care sunt identificate stocurile, caracterul si destinaia acestora, de nivelul atins de ele n procesul de rennoiere, dar si de alte asemenea criterii. a) Astfel dup participarea stocurilor la procesul de circulaie a mrfurilor, acestea pot fi grupate n stocuri active si stocuri pasive. Stocul activ reprezint cantitatea de mrfuri atras, consumat n procesul de vnzare si care asigur continuitatea desfacerilor. n literatura de specialitate, aceast categorie de stocuri este cunoscut si sub denumirea de stocuri curente.

 Stocul pasiv este reprezentat de cantitatea rmas dup vnzare, fiind de fapt echivalentul stocului de siguran. Desigur, stocul se rennoieste n permanen, natura pasiv fiind formal, reprezentnd doar o stare. b) n funcie de locul stocrii, se disting: stocuri aflate n depozitele ntreprinderii (productoare, cu ridicata, cu amnuntul); stocuri aflate pe drum (n curs de aprovizionare sau sosite si nerecepionate); stocuri sosite fr factur; stocuri livrate dar nefacturate; stocuri facturate dar nelivrate; stocuri aflate la teri. O asemenea clasificare scoate n eviden drumul pe care l parcurg mrfurile n procesul distribuiei lor. c) n activitatea de planificare a stocurilor se utilizeaz drept criteriu de clasificare perioada n care acestea sunt identificate. n acest sens, stocurile pot fi iniiale si finale, respectiv stocuri la nceputul si la sfrsitul perioadei analizate. Cele dou categorii de stocuri au ns caracter relativ, n condiiile n care acelasi stocuri trec dintr-o categorie la alta. Exemplul cel mai concludent n reprezint operaiunea de inventariere a stocurilor, cnd stocul inventariat n ultima zi a lunii (trimestrului, semestrului, anului sau oricnd se face inventarierea), denumit stoc final, devine stoc iniial n urmtoarea zi, cnd ncepe de fapt o nou perioad. d) n funcie de caracterul si destinaia stocurilor, acestea pot mbrca urmtoarele forme: stocurile sezoniere, se refer la mrfurile care se constituie n stoc n vederea vnzrii lor ntr-o perioad viitoare, avnd n vedere, pe de o parte, sezonalitatea produciei iar, pe de alta, a consumului anumitor mrfuri. De regul, stocurile sezoniere se constituie n cadrul depozitelor comerului cu ridicata; Aceste stocuri se creeaz n scopul alimentrii continue a consumului si pe perioada de ntrerupere a exploatrii si/sau transportului unor mrfuri, ca urmare a condiiilor naturale si de clim. Acumularea n stocurile sezoniere a mrfurilor se realizeaz nc din perioada de presezon n cantitile stabilite prin livrri n avans, iar consumul se face treptat, conform ritmului normal al produciei (fig. nr. 1); la sfrsitul perioadei cnd factorii nu mai acioneaz, iar furnizrii si pot relua producia (importurile) si livrrile n mod curent, ciclul de aprovizionare al beneficiarilor reintr n cadena normal prevzut n graficele de livrare ale contractelor economice, situaie care nu mai justific meninerea unor asemenea stocuri.

a-b = a doua lun de consum a stocului sezonier b-c = a treia lun de consum a stocului sezonier N1, N2, N3 = nivelul stocului sezonier n diferite perioade I-B = linia consumului din stoc n perioada respectiv O-A = perioada de constituire a stocului sezonier i1, i2, i3, I = etape si nivele de constituire a stocului sezonier stocurile cu destinaie special, se constituie pentru scopuri deosebite, ca de exemplu stocurile constituite pentru zonele n care, n anumite perioade, drumurile de acces devin impracticabile; stocurile curente reprezint cea mai obisnuit form de stoc existent n reeaua comercial. Ele sunt destinate satisfacerii cererii zilnice, normale, caracteristica lor principal fiind aceea c se rennoiesc continuu, pe msura epuizrilor. Stocul curent reprezint o mrime dinamic ce nregistraz, pe parcursul existenei si miscrii lui, niveluri cantitative diferite n funcie de evoluia procesului de vnzare si de ritmul livrrilor de la furnizori. Nivelurile reprezentative care se stabilesc (avndu-se n vedere derularea uniform, constant n timp a proceselor de stocare si de consum) sunt urmtoarele (fig. nr. 2). I1,I2,I3 = nivelul maxim al stocului curent; I1I2, I2I3 = intervalul (n zile) ntre dou livrri succesive.

 un nivel maxim care se nregistreaz la data cnd se primeste un lot de livrare de la furnizori cu scopul rentregirii stocului curent pn la limita maxim stabilit; un nivel mediu care se nregistreaz pe parcursul intervalului dintre dou livrri consecutive ca urmare a vnzrii unei cantiti din mrfurile aprovizionate si se determin prin calcularea mediei ntre stocul maxim si stocul minim (stocul mediu = stocul maxim + stocul minim); un nivel minim care se nregistreaz la ncheierea ciclului dintre dou aprovizionri consecutive, moment la care practic are loc o nou intrare de mrfuri; stocul de siguran este format din cantitatea de mrfuri necesar prevenirii unor eventualele rupturi de stoc, urmare neritmicitii livrrilor de la furnizori, cresterii neasteptate a cererii de mrfuri, si implicit a vnzrilor. Un asemenea stoc are drept destinaie acoperirea ntr-o anumit proporie a cererilor excepionale, ce depsesc pe cele normale ntr-o perioad dat si prevenirea rupturii de stoc. Din cele de mai sus reiese c stocul de siguran este intangibil, el nu trebuie s fie consumat n mod obisnuit (funcia aceasta revenind stocului curent), ci numai n situaia n care stocul curent s-a epuizat si ntrzie sosirea de la furnizor a lotului de livrare urmtor, pentru rentregire. Din aceast cauz stocul de siguran trebuie refcut imediat din primele intrri de mrfuri, pentru a-si putea prelua funcia de asigurare a cererii de mrfuri n situaiile destinate lui. stocul n curs de transport, se refer la mrfurile staionate n mijloacele de transport (navale, rutiere, feroviare, etc) pe parcursul perioadei de deplasare a acestora de la sursa de furnizare (productor, exportator) la destinatar (comerciant). stocul pentru transport intern reprezint cantitatea de mrfuri prevzut pentru acumularea cu cadrul depozitelor ntreprinderilor comerciale (cu ridicata si cu amnuntul) cu scopul asigurrii continuitii procesului de vnzare, n cazul n care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de vnzare. stocul de condiionare reprezint cantitatea de mrfuri staionat la comerciant sau neexportat care, dup recepie, pentru stocare sau vnzare/revnzare necesit unele operaiuni: sortare, divizare, asamblare, modificarea unor caracteristici fizice, preambalare, reambalare etc. Gradul de finalizare a procesului de producie, timpul n care sosesc mrfurile de la furnizori si forma de vnzare practicat la magazine, influeneaz direct mrimea acestei categorii de stoc. stocul de recepie depinde de durata recepiei si are o mrime determinat de cantitatea mrfurilor ce urmeaz a fi recepionate si a celor care sunt n proces de recepie. stocul strategic (de conjunctur speculativ) reprezint cantitatea de mrfuri stocat n perioade favorabile de pre, n scopul comercializrii acestora, n momente de crestere a preurilor. Scopul formrii acestor stocuri este de obinere a unor profituri conjuncturale favorizate de raportul dintre cerere si ofert (cererea > oferta). stocul anticipat se constituie n scopul evitrii penuriei unor mrfuri la consumatori pe perioada cnd este prevzut ncetarea livrrii de la furnizor. stocul de alert (alarm) are rolul de a declansa, atunci cnd s-a ajuns la dimensiunile sale, o nou aprovizionare (lansare de comenzi). Mrimea sa depinde de intervalul de timp care trebuie s treac de la lansarea comenzii si pn la sosirea mrfii. Este deci, un anumit nivel din evoluia stocurilor destinat asigurrii continuitii vnzrilor. Acest nivel ine seama de durata ntocmirii si expedierii comenzii ctre furnizor, de timpul necesar prelucrrii, expedierii comenzii de ctre furnizor, de durata transportului de la furnizor la structura operativ a firmei (magazine, depozite) si pe timpul necesar pentru recepionarea si condiionarea mrfurilor. Stocul de alarm avertizeaz firma asupra declansrii operaiunilor de reaprovizionare. Foarte util de urmrit la nivel de produs, pe ansamblul afacerii, el atenioneaz asupra apariiei premiselor declansrii unor dezechilibre n desfsurarea activitii firmei. e) n funcie de apartenena la patrimoniu, stocurile pot fi: stocuri care fac parte din patrimoniu propriu . Ele se gsesc fie n depozitele sau spaiile proprii (depozite, magazii, magazine, etc.) fie se afl la teri.

 stocuri aflate n gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniu propriu . Acestea se refer la stocurile primite spre prelucrare, n custodie sau n configuraie si se nregistreaz n conturile extrapatrimoniale. f) n funcie de proveniena lor, stocurile se pot grupa n: stocuri obinute ca urmare a procesului de aprovizionare, cum sunt: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mrfurile, ambalajele etc. stocuri obinute din producie proprie, cum sunt: produsele, semifabricatele, ambalajele etc. g) n funcie de natura fizic a bunurilor si serviciilor se impune clasificarea stocurilor fie pe categorii, pe grupe sau subgrupe, fie pe clase astfel nct n cadrul unei subdiviziuni s figureze stocuri avnd nsusiri comune. Ca urmare, fiecare unitate trebuie s posede un nomenclator al stocurilor armonizat structurii nomenclatorului oficial de bunuri si servicii, n vederea facilitii anchetelor statistice. Stocurile sunt de naturi diferite. Unele apar pe neasteptate, adic n mod involuntar, pe cnd altele, sunt voite si acceptate, deoarece sunt inerente. Sub aspect financiar, stocurile reprezint alocri de capital, ele devenind depozitarul valorii cedate de celelalte elemente ale structurii, cum ar fi: fora de munc, mijloacele fixe, informaiile, mediu. Valoarea acumulat nu poate fi recuperat dect dup parcurgerea tuturor fazelor ciclului de exploatare, respectiv dup realizare. 2.2. Indicatorii stocurilor de mrfuri Stocurile de mrfuri pot fi exprimate si caracterizate cu ajutorul unui sistem de indicatori de natur absolut sau relativ. Indicatorii absolui msoar stocurile de mrfuri, fie n uniti naturale, fie valorice. Cu ajutorul unor asemenea indicatori pot fi exprimate att stocurile existente la un moment sat, ct si cele medii ale unei anumite perioade, calculate deci ca medie a stocurilor existente la anumite momente, dintr-o perioad anumit. Orict de complet ar reda situaia stocurilor la un moment dat sau n cursul unei anumite perioade, indicatorii absolui nu pot sugera aprecieri asupra caracterului normal sau anormal al stocurilor, nu pot exprima mrimea lor n raport cu volumul mrfurilor3. Unor asemenea cerine le rspund indicatorii relativi ai stocurilor, acestia fiind rezultatul unor raporturi dintre o serie de indicatori absolui. Indicatorii relativi au n vedere stocul existent ntr-un anumit moment sau stocurile medii ale unei perioade. a) Stocul la un moment oarecare poate fi exprimat n mod relativ, prin calcularea indicatorului stoc n zile-rulaj, care exprim numrul de zile pentru care stocul ar putea asigura vnzarea sau, altfel spus, n care s-ar nnoi n ntregime. Stocul n zile rulaj (n zile desfacere) se calculeaz cu ajutorul urmtoarei relaii:

SZR reprezint stocul n zile rulaj; S reprezint stocul la un anumit moment; Z reprezint numrul de zile pentru care se calculeaz acest indicator; D reprezint desfacerea n perioada respectiv. b) n ceea ce priveste aceasta se poate calcula relativ usor, cu ajutorul a mai multor indicatori, respectiv: viteza de circulaie exprim numrul mediu de zile n care a stat o marf n stoc de la sosirea sa n magazin si pn la vnzarea sa, sau, altfel spus, mrimea perioadei de rennoire complet a stocului de mrfuri, calculndu-se cu ajutorul relaiei:

Vc reprezint viteza de circulaie, n zile; S reprezint stocul mediu al unei anumite perioade; D reprezint desfacerea din aceiasi perioad; Z reprezint numrul de zile ale perioadei luate n calcul. Dinamica acestui indicator se manifest prin ncetinirea sau accelerarea circulaiei mrfurilor, respectiv printr-o crestere a numrului de zile (vitez lent) sau o reducere a numrului de zile (vitez accelerat) ct mrfurile rmn sub forma de stoc. Viteza real de circulaie a mrfurilor difer de la un produs la altul, de la un stadiu de circulaie a mrfurilor la alt stadiu si de la un agent economic la altul. Un asemenea indicator relativ reflect att aciunea factorilor de influenare a stocurilor, ct si eficiena politicii manageriale n ceea ce priveste aprovizionarea, stocarea si vnzarea mrfurilor. Numrul de rotaii ale stocului mediu arat de cte ori se rennoiesc stocurile n cursul unei perioade date, de regul de un an, de cte ori se cuprind ele n valoarea desfacerilor de mrfuri. Modul de calcul al acestui indicator este urmtorul:

NRS reprezint numrul de rotaii ale stocului mediu; S reprezint stocul mediu din perioada analizat; D reprezint desfacerile din perioada cercetat. De asemenea n practic se mai utilizeaz si alte dou formule de calcul, respectiv:

Z reprezint numrul de zile ale perioadei luate n calcul; Vc reprezint viteza de circulaie a mrfurilor n perioada luat n calcul; Rs reprezint rata stocului mediu din perioada cercetat. Desigur, cu ct numrul de rotaii este mai mare, cu att activitatea desfsurat este mai bun, mai eficient, fiind susinut de o aprovizionare ritmic, eficace, acest lucru favoriznd susinerea afacerii cu un anumit capital. 2.3. Factorii care influeneaz stocurile n comer Fcnd abstracie de volumul activitii comerciale desfsurate (de care depinde, n principal, volumul absolut al stocurilor), dimensiunile stocurilor sunt diferite de la o grup la alta de mrfuri, ele variind de la o vitez de circulaie de o zi sau chiar mai puin, n cazul mrfurilor de cerere zilnic si cu grad ridicat de perisabilitate, pn la peste 200 de zile la unele articole tehnice sau la articolele cu o mare complexitate sortimental. Nivelul, dinamica si structura stocurilor depind de mai muli factori, cei mai semnificativi fiind: frecvena cererii populaiei, frecvena livrrii mrfurilor de ctre furnizori, complexitatea sortimental sau gradul de organizare a activitii comerciale. Cteva lucruri despre fiecare dintre acesti factori. a) Frecventa cererii populaiei influeneaz semnificativ nivelul, dinamica si structura stocurilor de mrfuri din comer. Astfel, la o mrime dat a volumului circulaiei mrfurilor, mrimea stocurilor va fi invers proporional cu gradul de frecven a cererii. La mrfurile de cerere periodic stocurile vor fi comparativ mai mari dect la cele de cerere curent, mai mici ns n raport cu stocurile pentru mrfurile de cerere noua. n acelasi timp, stocurile vor fi influen ate de ritmicitatea cererii. Chiar si n cazul mrfurilor de cerere curent, solicitarea lor pe pia reprezint

n unele cazuri o regularitate mare (pine, carne, pres etc.), n timp ce n alte cazuri ea prezint oscilaii n funcie de unele influene, precum gradul de perisabilitate a produsului, obiceiurile de aprovizionare, stocurile existente la consumatori etc. Avem n vedere aici produse precum zahrul, orezul, buturile etc., n acest caz stocurile fiind mai mari dect n prima situaie, tocmai pentru a rspunde unor oscilaii neprevzute ale cererii. b) Un alt factor la fel important care influeneaz stocurile de mrfuri l reprezint frecvena livrrii mrfurilor de ctre furnizori. Pentru a rspunde funciei lor de a echilibra oferta de mrfuri cu cererea populaiei, stocurile trebuie s aib asemenea dimensiuni nct s asigure continuitatea circulaiei mrfurilor n intervalul dintre dou aprovizionri succesive de mrfuri. Astfel, cu ct intervalul dintre dou aprovizionri succesive cu mrfuri va fi mai mare, cu att stocurile trebuie s fie mai mari si invers. La rndul su, intervalul dintre dou aprovizionri, altfel zis, frecven a de aprovizionare, va fi influenat, mai nti de distan dintre furnizor si beneficiar, iar apoi de condiiile de transport si de mrimea cererii de mrfuri din partea beneficiarilor. c) Complexitatea sortimental este un alt factor care influeneaz stocurile, n principal nivelul si dinamica acestora. Asigurarea unor largi posibiliti de alegere din partea cumprtorilor, funcie pe care o ndeplinesc stocurile, implic existena unui larg sortiment, cu un numr mare si foarte mare de exemplare si articole, acest lucru conducnd la un volum mai mare al stocurilor. n afara celor trei factori prezentai mai nainte, factori de natur obiectiv, stocurile sunt influenate si de o serie de factori subiectivi, ca de exemplu gradul de organizare a activit ii comerciale, inclusiv modul de gospodrire a stocurilor. Pe de alt parte, mrimea efectiv a stocurilor depinde si de gradul de previziune a evoluiei cererii, ca si de eficiena activit ii promoionale desfsurate, de formele de vnzare si de nivelul deservirii consumatorilor. n sfrsit, dar nu n ultimul rnd, nivelul stocului este influenat de exigena manifestat de ageni economici din comer fa de modul n care furnizorii respect clauzele contractuale, n principal n ceea ce priveste calitatea si sortimentul mrfurilor si respectarea termenelor la livrare, toate acestea contribuind la asigurarea unei evoluii normale a stocurilor de mrfuri, prevenirea rupturilor de stoc sau apariia unor stocuri anormale, supranormative. Aprovizionarea condiioneaz n mod hotrtor politica de stocuri si metodele de gestionare a acestora. n privina aprovizionrii, ntre cele dou verigi comerciale exist unele deosebiri cu privire la contractele de aprovizionare, mrimea loturilor si rupturile de stoc. Aprovizionarea ntreprinderilor cu ridicata se face pe baza contractelor ncheiate pn la nivel de detaliu. n schimb, magazinele (uniti, puncte de vnzare) se aprovizioneaz de la ntreprinderile comerciale cu ridicata sau direct de la productor, pe baza unui contract cadru (general) care se concretizeaz n timpul perioadei la care se refer, prin intermediul comenzilor lansate de fiecare unitate atunci cnd stocul existent scade sub nivelul de aprovizionare (de alarma). Aprovizionarea depozitelor se face n loturi mari si n sortiment industrial, de la un numr mare de furnizori. Magazinele cu amnuntul au de multe ori drept mici furnizori ntreprinderile cu ridicata, care le livreaz mrfurile n sortiment comercial si loturi mici. n fine, n cazul unei rupturi de stoc, magazinele cu amnuntul au actualmente, posibiliti reale si multiple de a se redresa, adic de a-si completa cu articole lips stocul n mod operativ de la depozit, cu condiia s dispun de marf. Cnd se constat lipsa unor articole din stoc, situaia depozitelor cu ridicata este cu totul diferit. Sistemul de relaii dintre comercianii cu ridicata si productori poate constitui n anumite condiii o frn n aprovizionarea operativ a depozitelor atunci cnd evoluia desfacerilor nu mai respect situaia avut n vedere la ncheierea contractelor (o evoluie mai lent sau mai rapid a desfacerilor care nu a putut fi prognozat cu precizie la momentul ncheierii contractului). n problema intervalului dintre dou livrri succesive, la baza optimizrii acesteia, n ntreprinderile comerciale cu ridicata, st mrimea lotului economic de aprovizionare, n timp ce la ntreprinderile cu amnuntul, criteriul care determin intervalul de aprovizionare este nivelul de serviciu, lotul economic ocupnd un loc secundar.

2.4. Influena nivelului din canalul de marketing Particularitile managementului stocurilor la nivelul firmei sunt determinate de nivelul la care aceasta se situeaz n canalul de marketing. Problemele si soluiile adoptate n privina stocurilor de productor sunt adesea diferite de cele ale angrosistilor si respectiv detailistilor. La nivelul productorului, politica n domeniul stocurilor se refer la o gam divers de produse: materii prime, componente, produse n curs de prelucrare, precum si produse finite. n consecin, gradul sau de implicare n privina stocurilor este mare, chiar daca are o gam mai restrns de produse, n comparaie cu detailistul sau angrosistul. Investiiile n stocuri sunt realizate pe termen lung, datorit faptului c la acest nivel are loc un proces de prelucrare, nu doar o cumprare n vederea revnzrii. Obiectivul politicii productorului, referitoare la stocuri, este reducerea la minimum a costurilor, n condiiile satisfacerii cererii. n mod tradiional, cantitatea de produse cumprat de fabricant pentru desfsurarea procesului de prelucrare era determinat de capacitatea echipamentelor sale, nu neaprat de cererea estimat pentru perioada imediat urmtoare. Realizarea economiilor de scar n domeniul produciei presupunea fabricarea unor loturi mari de produse finite, care fceau ulterior obiectul unui proces de stocare n depozitele firmei respective sau ale angrosistilor. n msura reorientrii spre pia si programrii produciei n funcie de cererea estimat sau exprimat, o serie de firme au nceput s diminueze stocurile de materii prime si componente, realiznd aprovizionri de tip JIT, la timpul potrivit, atunci cnd sunt necesare. Sub aspectul cantitii de produse deinute n stoc dintr-un anumit produs, angrosistul depseste, n general, volumul vehiculat de un detailist. Angrosistul cumpr mari cantiti de mrfuri de la productori si le vinde n cantiti mai mici comercianilor cu amnuntul. Existena angrosistului este justificat nu doar de livrarea n cantitatea potrivit pentru detailisti (mai mic dect loturile productorilor), ci si de asigurarea unui sortiment adecvat de mrfuri provenite de la mai muli productori. Din perspectiva structurii stocurilor, diversitatea produselor este, de regul, mai mare dect a productorului si mai mic dect cea a detailistului. Utilitatea stocurilor la nivelul angrosistilor este determinat si de necesitatea de echilibrare a cererii ca ofert, n cazul produselor sezoniere. Obiectivele angrosistului este pstrarea unui sortiment adecvat de produse, la un cost minim. Gama riscurilor legate de stocuri, care sunt suportate de angrosisti, este mai ngust, mai profunda si de mai lung durat, comparativ cu riscurile specifice nivelului comerciantului cu amnuntul. n canalul de marketing, angrosistul este supus, n prezent, unei duble presiuni n privina stocurilor. Pe de o parte, extinderea liniilor de produse oferite de productori si cresterea ritmului de nnoire a gamei de produse la nivelul din amonte lrgesc gama riscurilor pn la nivelul caracteristic detailistilor. Angrosistii generalisti sunt astfel nlocuii treptat de angrosisti specializai. Pe de alt parte, sarcina de meninere n stoc a unui sortiment diversificat de produse, pe o perioad mai lung, migreaz de la detailist la angrosist. Riscul meninerii n stoc, de ctre detailist, a unui anumit produs este mai mic dect n cazul angrosistului, sub aspect cantitativ. Riscurile suportate de detailist sunt nsa mai ample, deoarece se repartizeaz pe un sortiment de produse mult mai variat. n cazul detailistilor specializa i, riscurile legate de stocuri sunt mai profunde si de mai lung durat, fa de cele specifice detailistilor generalisti, cu un sortiment de bunuri de consum foarte diversificat. Comerciantul cu amnuntul pune accentul pe circulaia rapid a mrfurilor, profitabilitatea direct pe produs si disponibilitatea unei cantiti suficiente pentru a satisface cererea. Posibilitile de control al stocurilor la nivelul comerului cu amnuntul s-au modificat radical n ultimele decenii. Apelarea la punctele de vnzare electronice si sistemul electronic de eviden a stocurilor permit cunoasterea structurii stocurilor, nu doar a valorii produselor existente n stoc. Sistemele informatice furnizeaz n orice moment date despre numrul articolelor din stoc.

Integrarea de ctre o firm a unui nivel din amonte sau aval presupune asumarea unor riscuri suplimentare, legate de stocuri. Amploarea, profunzimea si durata acestora sunt determinate de tipul si numrul nivelurilor integrate vertical. 2.5. Politici de gestiune a stocurilor Resursele materiale, energetice, echipamentele tehnice si resursele financiare se afl cu preponderen n mediul exterior firmei. Asigurarea lor necesit interaciunea, colaborarea si conlucrarea tuturor participanilor la circuitul economic, motiv pentru care, pentru a se obine continuitatea acestui proces, unitile patrimoniale constituie stocuri. Data fiind important deosebit a stocurilor de bunuri materiale n activitatea unitii patrimoniale se impune o gestiune stiinific a procesului de stocare, urmrindu-se cea mai eficient alocare a capitalului n stocuri, n condiii de diminuare a riscului7. Armonizarea relaiei rentabilitate-risc necesit un proces de optimizare ntre soluia realizrii ciclului de exploatare cu un nivel minim de active circulante si posibilitatea apariiei rupturii de stoc. Decidentul este chemat n acest condiii s determine, pe de o parte, necesarul optim de stocuri, iar pe de alt parte sa gseasc modaliti de finanare a acestui necesar. El poate opta, n funcie de obiectivele si strategia de ansamblu a ntreprinderii, precum si a viziunii sale asupra raportului ntre vnzri (cifra de afaceri) si nivelul stocurilor, pentru una din urmtoarele variante ale politicii de gestiune a ciclului de exploataie (n strnsa legtura cu procesul stocrii): Politica ofensiv (agresiv) se caracterizeaz prin indiferen rata de fisc; este promovat de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Acesti conductori sunt dispusi s accepte riscuri mari legate de lipsa de stoc, lipsa de lichidit i si de insolvabilitate a ntreprinderii, miznd pe rentabilitatea mult mai ridicat a accelerrii vitezei de rotaie, a cresterii gradului de lichiditate; Politica defensiv, specific managerilor prudeni, este o politic de aversiune fa de risc, si si propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditi ridicate. Conductorii prudeni nu accept riscul rupturii de stoc curent chiar n detrimentul unei rentabiliti mai moderate astfel nct pentru orice crestere a cifrei de afaceri ei se preocup si de cresterea corespunztoare stocurilor care asigur continuitatea activitii de exploatare (stocuri curente si de siguran); Politica echilibrat (intermediar) armonizeaz relaia contradictorie dintre rentabilitate si fisc. Potrivit acestei politici cresterea volumului activitii (cifrei de afaceri) se realizeaz cu un stoc curent de mrime corespunztoare cifrei de afaceri, pe cnd stocul de siguran este determinat de acel nivel care egalizeaz costurile lipsei de stoc (rupturile de stoc) si costurile ridicate ale stocurilor (peste necesitile stricte ale exploatrii).