Sunteți pe pagina 1din 4

1. Introducere 1.1.

Transportul public

Transportul reprezinta un domeniu al activitatii social-economice prin care se realizeaza deplasarea bunurilor materiale si a oamenilor in spatiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalatii speciale, pe anumite cai de circulatie, in vederea satisfacerii necesitailor materiale si spirituale ale societatii. Evolutia transporturilor a fost impusa de dezvoltarea mereu ascendenta a factorilor de productie. Multe din cuceririle stiintei si tehnicii, mai mult sau mai putin spectaculoase la vremea respectiva, au fost puse in slujba dezvoltarii si modernizarii bazei tehnico-materiale a transporturilor care, la randul ei, a fost capabila sa asigure oamenilor o gama variata de servicii intr-un timp din ce in ce mai redus. Sporirea necontenita a volumului productiei materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare la distante mari a bunurilor si oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltarii ascendente a transporturilor, ai adancirii viziunii muncii si in cadrul acestei activitati. Transportul urban si, in special, componenta sa principala, transportul public de pasageri, constituie una dintre cele mai importante functii ale unui oras, deoarece prin intermediul acestuia se asigura unitatea si coerenta tuturor activitatilor sale. Transportul urban de pasageri este caracterizat prin: numarul mare de pasageri transportati; schimbari de vehicule; distante scurte; accesibilitate buna; disponibilitate mare.Transportul urban de pasageri trebuie privit in contextul dezvoltarii generale a orasului, al importantei sale politice si social-culturale, determinante fiind, intinderea teritoriului servit, numarul locuitorilor, volumul cererii de transport si specificul activitatii.Transportul urban de pasageri constiutuie un servicu vital, iar pentru marile orase, o nevoie absoluta in vedrea functionarii cat de cat rezonabile, fiind constituit, in cele mai multe cazuri, ca un monopol natural subordonat autoritatii locale si gestionat, de regula, de o singura companie (regie) pentru toate modurile de transport. Transportul urban de pasageri are la baza o seri de factori stimulatori, printre care pot fi amintiti: - distribuirea in spatiu a populatiei; -colaborarea economica si politica intre diferite tari; - cresterea timpului liber al oamenilor etc.

Un sistem eficient de transport urban are urmatoarele scopuri: - asigurarea unei capacitati de transport suficiente; - relizarea accesibilitatii; - realizarea unui timp minim pe traseul origine-destinatie; - siguranta realizarii prestatiei pe orice vreme; - un confort acceptabil pentru pasager; - efecte negative minime asupra linistii locuitorilor si mediului inconjurator. Aceste scopuri trebuie realizate la un pret posibil de suportat de catre beneficiarii prestatiei de transport. Desi are o pozitie importanta in cadrul activitatii umane, transportul urban, in general, constituie, in prezent, o problema greu de rezolvat in majoritatea oraselor moderne. Transportul public trebuie sa fie benefic pentru majoritatea populatiei, care include si unele categorii defavorizate, care nu isi pot permite, din punct de vedere financiar, transportul individual sau, nu au capacitatea sa il utilizeze. 1.2. Transportul urban pe plan mondial Pe plan mondial, in functie de nivelul de dezvoltare al oraselor, necesitatea de deplasre a locuitorilor a fost satisfacuta in mod diferit. In Europa de Vest, automobilul a cucerit piata serviciilor de transport urban in defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a avut drept rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spatiului de parcare si miscare, cresterea pluarii etc. Pentru ca activitatile sociale, economice si culturale sa se desfasoare eficient, iar calitatea mediului sa nu se inrautateasaca, este necesara impunerea transportului public in viata orasului, prin imbunatatirea calitatii serviciilor oferite de acesta. In orasele Europei de Est, pana in anii 90, transportul urban public detinea rolul principal. Companiile (regiile) de transport public, care detineau in parc vehicule necorespunzatoare, ofereau servicii de calitate slaba, inregistrand beneficii minime sau pierderi. De aceea, companiile (regiile) de transport public au facut si fac fata cu greu transformarilor socio-economice ale perioadei de tranzitie. In ultimii ani, transportul urban public din Europa de Est este concurat serios de deplasrea populatiei cu autoturisme personale. Datorita situatiei financiare precare insa, companiile (regiile) de transport nu-si pot permite aplicarea imediata a unor masuri radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene de transport se va

realiza pe baza unei strategii pe termen lung si va fi sustinuta fianciar de companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autoritatilor locale. Politica adoptata fata de transportul public este o optiune pe termen lung. La elaborarea principiilor pentru un sistem integrat de transport, trebuie sa aiba in vedere ca, rentabilitatea transportului public nu trebuie apreciata pe baza balantelor proprii de venituri si cheltuieli, ci, in functie de efectele utile pe care acesta le produce asupra vietii orasului. In orasele occidentale, rolul social al transportului urban de pasageri, rezulta din obiective bine definite, iar finantarea acestuia este o problema a intreagii comunitati si nu numai a companiilor de transport sau autoritatilor locale. 1.3. Tendinte pe plan mondial Pe plan mondial, din studiile efectuate in legatura cu utilizarea vehiculelor de transport public, se desprind urmatoarele tendinte: - proiectarea si constructia de metrouri; - proiectarea si constructia de sisteme extrastradale (de regula, subterane) pentru orase cu o populatie de peste un milion de locuitori si autobuze sau tramvaie rapide; - utilizarea pe scara larga a autobuzelor; - utilizarea troleibuzelor in zonele urbane mai putin aglomerate; - utilizarea tramvaielor pe cale proprie, separata de restul traficului in zonele periferice si semicentrale ale oraselor, cu trecerea in subteran in zonele centrale. Peste tot in lume transportul public este prioritar, iar functionarea sa este recunoscuta drept o utilitate publica. Se lucreaza intens la studierea si perfectionarea diverselor tipuri de vehicule si dispozitive pentru transportul urban. Directiile principale in care se depun eforturi sunt urmatoarele: - adaptabilitate sporita la conditii diferite de trafic; - diminuarea tuturor tipurilor de noxe; - crearea de noi tehnologii, eficiente sub aspect economic; - sporirea confortului pasagerilor in timpul deplasarilor; - sporirea vitezelor medii de deplasare, in vederea cresterii volumului de transport si a reducerii timpului de calatorie. 3. Transportul urban in Bucuresti

In ceea ce priveste transportul de suprafata se poate spune ca in Bucuresti exista o traditie a transportului public urban inca de la sfarsitul sec.XIX,cand pe strazile capitalei apareau primele tramvaie trase de cai. Regia Autonom de Transport Bucureti este principala companie de transport public de persoane din Bucureti i judeul Ilfov. Transportul de suprafa n Bucureti este responsabilitatea Regiei Autonome de Transport Bucureti (RATB), i include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie i o linie de metrou uor. Reeaua RATB este printre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai mare de pe continent i transportnd 2,26 milioane de pasageri pe zi pe cele 80 linii de autobuz, 20 linii de troleibuz i 26 linii de tramvai (incluznd metroul uor menionat). Deoarece sistemul este des utilizat, mijloacele de transport sunt deseori foarte ncrcate. Ca i metroul, sistemul RATB trece printr-o faz de rennoire, caracterizat de convertirea liniilor de tramvai n linii de metrou uor i achiziionarea de vehicule noi, mai ales pentru autobuze. Una din principalele probleme cu care se confrunt regia este proporia mare de cltorii frauduloase. Peste 75% dintre bucureteni au cltorit fr bilet, conform unui sondaj realizat pe www.ratb.ro, i peste 98% dintre acetia foarte des.