Sunteți pe pagina 1din 0

LP 16

CONFIGURAŢIA INTERNĂ A CORDULUI

ATRIUL DREPT

LP 16 CONFIGURA Ţ IA INTERN Ă A CORDULUI ATRIUL DREPT Caracterele generale ale atriilor de
LP 16 CONFIGURA Ţ IA INTERN Ă A CORDULUI ATRIUL DREPT Caracterele generale ale atriilor de

Caracterele generale ale atriilor

de

ventriculi;

2. Atriile sunt alăturate, atriul

drept

atriului stâng;

3. Au un volum mai mic în rapor

cel al ventriculilor; atriul stâng

mai voluminos decât cel drept;

4. Sunt cavităţile receptoare ale

cordului;

5. Prezintă câte o prelungire d

formă triunghiulară numită auric

(urechiuşă);

6. În atriul drept se deschid venele

cave superioară şi inferioară;

7. În

venele pulmonare;

1.

Sunt

situate

situat

posterior

anterior

fiind

de

atriul

stâng

se

deschid

situat posterior anterior fiind de atriul stâng se deschid Configura ţ ia intern ă a atriului

Configuraţia internă a atriului drept 1. vena cavă superioară; 2. orificiul venei cave inferioare; 3. valva lui Eustache; 4. orificiul sinusului coronar cu valva lui Thebesius; 5. valva tricuspidă; 6. urechiuşa dreaptă; 7. torusul aortic; 8. fosa ovală; 9. limbul fosei oval; 10. tuberculul intervenos; 11. muşchii pectineaţi; 12. creasta terminală;

1

Atriul drept

Peretele anterior prezintă muşchii pectineaţi (trabecule musculare care se desprind de la nivelul crestei terminale). Peretele lateral este situat între orificiile de vărsare ale venelor cave superioară şi inferioară si prezintă tuberculul intervenos Lower creastă transversală, între orificiile de deschidere ale venelor cave. *Creasta terminală uneşte marginile drepte ale venelor cave, constituind limita dintre peretele anterior şi cel lateral;

Peretele medial prezintă orificiul atrio- ventricular drept c valva tricuspidă. Peretele posterior sau septal este format din faţa dreaptă a septului interatrial; este concav şi prezintă:

- fosa ovală- depresiune situată postero-inferior, care corespunde orificiului Botalo prin care comunicau cele două atrii în timpul vieţii intrauterine.

- limbul fosei ovale (inelul lui Vieussens)- marginea antero-

posterioară a fosei ovale.

- torusul aortic- este o proeminenţă dată de aorta ascendentă

şi corespunde sinusului aortic posterior cuspidei posterioare. Peretele superior prezintă ostiul de deschidere al venei cave superioare. Peretele inferior prezintă ostiul venei cave inferioare. Este limitat anterior de o valvulă semilunară - valva lui Eustachio. De la nivelul extremitătii mediale a valvei lui Eustachio şi până la septul interatrial se întinde tendonul lui Todaro ce ridică o proeminenţă - banda sinuzală. Între orificiul venei cave inferioare şi orificiul atrio-ventricular, la unirea cu septul interatrial se găseşte ostiul sinusului coronar, străjuit de valvula sinusului coronar (Thebessius). Tendonul lui Todaro împreună cu marginea cuspidei septale a valvei tricuspide şi cu marginea antero- inferioară a orificiului sinusului coronar delimitează un mic triunghi- trigonul lui Koch, în aria căruia se afla nodulul atrio-ventricular Aschoff- Tawara.

Auriculul drept- este situat la joncţiunea pereţilor anterior, superior şi lateral şi are forma unei pâlnii neregulate în interiorul căruia proemină prelungirile muşchilor pectineaţi sub forma unor reţele de fascicule musculare anastomozate. Raporturile atriului drept:

-lateral- faţa mediastinală a plămânului drept, nervul frenic drept -posterior- septul interatrial, atriul stâng

ATRIUL STÂNG

ATRIUL STÂNG 2 Atriul stâng Peretele anterior- este reprezentat de fa ţ a stâng ă a
ATRIUL STÂNG 2 Atriul stâng Peretele anterior- este reprezentat de fa ţ a stâng ă a
ATRIUL STÂNG 2 Atriul stâng Peretele anterior- este reprezentat de fa ţ a stâng ă a
ATRIUL STÂNG 2 Atriul stâng Peretele anterior- este reprezentat de fa ţ a stâng ă a

2

Atriul stâng

Peretele anterior- este reprezentat de faţa stângă a septului interatrial Acesta prezintă superior şi anterior în dreptul fosei ovale depresiunea fosei ovale şi un repliu semilunar concav (valvula foramen ovale- falx septi). Peretele posterior prezintă ostiile de vărsare ale venelor pulmonare stângi. Acest perete participă la delimitarea sinusului oblic al pericardului (Haller). Peretele drept prezintă ostiile de deschidere ale venelor pulmonare drepte. Peretele superior vine în raport cu pediculul arterial al inimii şi participă la delimitarea sinusului transvers. Peretele lateral - prezinta orificiul atrio- ventricular stâng cu valva mitrală. În partea superioară se află orificiul urechiuşei stângi. Peretele inferior- ia parte la formarea peretelui anterior al sinusului oblic (Haller) şi a feţei. Auriculul stâng este situat la unirea peretelui lateral cu peretele superior. Raporturi:

-antero- lateral- atriul drept -stânga- aorta, artera pulmonară şi sinusul transvers al pericardului -posterior- ostiile venelor pulmonare, partea anterioară a sinusului oblic al pericardului, esofagul -auriculul stâng- înconjură trunchiul arterei pulmonare.

Configuraţia internă a atriului stâng 1. urechiuşa stângă; 2. valva mitrală; 3. peretele lateral; 4. peretele inferior; 5. peretele posterior; 6. venele pulmonare stângi; 7. peretele medial; 8. venele pulmonare drepte; 9. peretele superior; 10. peretele anterior; 11. foseta preseptală; 12. pliul semilunar; 13. fosa ovală;

VENTRICULUL DREPT

VENTRICULUL DREPT Ventriculul drept Ventriculul drept are forma unei piramide triunghiulare cu trei pere ţ i,

Ventriculul drept

Ventriculul drept are forma unei piramide triunghiulare cu trei pereţi, o bază şi un vârf. Peretele anterior corespunde feţei sternocostale a cordului. Prezintă trabecule musculare de ordin II şi III şi muşchiul papilar anterior. De la baza muşchiului papilar anterior se întinde spre peretele septal o creastă musculară numită trabecula septo-marginală (banda moderatoare sau bandeleta ansiformă). Această creastă conţine ramura dreaptă a fasciculului Hiss. În partea superioară se află braţul parietal al crestei supraventriculare (pintenul lui Wolf). Peretele posterior sau septal este format de faţa dreaptă a septului interventricular. Peretele prezintă o parte musculară şi o parte membranoasă. La acest nivel se află muşchii papilari septali. Dintre ei cel mai dezvoltat este muşchiul papilar al conului arterial (Luschka) situat în partea inferioară a infundibulului. Această faţă este străbătută de trabecula septo-marginală care pare că se continuă frecvent cu braţul septal al altei creste musculare creasta supraventriculară. Aceasta are un braţ septal şi un braţ parietal pe peretele anterior. Peretele inferior corespunde feţei diafragmatice a cordului. Prezintă 1- 2 muşchi papilari inferiori (posteriori). Inferior de aceştia acest perete este străbătut de trabecula septo- marginală. Baza ventriculului drept prezintă complexul valvular tricuspid şi valva pulmonară separate de creasta supraventriculară. Vârful ventriculului drept prezintă o reţea de trabercule musculare care dau un aspect cavernos. Cavitatea ventriculului drept este împărţită de un sept incomplet format din (cuspida anterioară a tricuspidei, pilierul anterior, trabecula septomarginală, muşchiul papilar al conului arterial şi creasta supraventriculară). Acest sept împarte cavitatea ventriculară în două compartimente:

-compartimentul de recepţie este situat postero-inferior de planul septului incomplet de mai sus. -compartimentul de ejecţie este situat antero-superior de planul septului incomplet. Are formă de pâlnie în care conul terial (infundibulul) rereprezintă partea superioară a acestui compartiment. Extremitatea superioară a părţii infundibulare ezintă orificiul arterei pulmonare.

Configuraţia internă a ventriculului drept 1. creasta supraventriculară; 2. infundibulul; 3. trunchiul arterei pulmonare; 4. muşchiul papilar al conului; 5. muşchi papilar septal; 6. trabecula septo-marginală; 7. muşchi papilar posterior; 8. septul interventricular; 9. peretele inferior; 10. muşchi papilar anterior; 11. cuspida anterioară a valvei tricuspide; 12. cuspida medială a valvei tricuspide; 13. cuspida posterioară a valvei tricuspide;

ă a valvei tricuspide; 12. cuspida medial ă a valvei tricuspide; 13. cuspida posterioar ă a
ă a valvei tricuspide; 12. cuspida medial ă a valvei tricuspide; 13. cuspida posterioar ă a

VENTRICULUL STÂNG

VENTRICULUL STÂNG Ventriculul stâng Ventriculul stâng prezint ă un perete infero-lateral, un perete anterior, o
VENTRICULUL STÂNG Ventriculul stâng Ventriculul stâng prezint ă un perete infero-lateral, un perete anterior, o
VENTRICULUL STÂNG Ventriculul stâng Ventriculul stâng prezint ă un perete infero-lateral, un perete anterior, o

Ventriculul stâng

Ventriculul stâng prezintă un perete infero-lateral, un perete anterior, o bază şi un vârf. Peretele infero-lateral corespunde feţei pulmonare şi diafragmatice a cordului. El prezintă trabecule cărnoase de ordinul II si III. În partea anterioară a acestui perete şi pe marginea sa anterioară se inseră muşchiul papilar anterior. În partea posterioară a acestui perete, pe marginea sa posterioară şi în apropierea vârfului se inseră muşchiul papilar posterior. Peretele anterior (septal) este format de faţa stângă a septului interventricular cu cele trei porţiuni: musculară, membranoasă şi atrio-ventriculară. Baza este orientata posterior; prezintă complexul valvular mitral şi orificiul aortic cu valva aortică. Cele două orificii sunt aşezate în acelaşi plan şi sunt separate prin septul intervalvular ( cortina subaortică) şi de cuspida anterioară a valvei mitrale Vârful corespunde vârfului cordului şi prezintă trabecule cărnoase de ordinul II şi III care dau un aspect areolar. Cavitatea ventriculului stâng este împărţită în două compartimente de către cuspida anterioară a valvei mitrale:

-compartimentul de recepţie este situat postero- inferior, în dreptul orificiului atrio-ventricular stâng, posterior şi la stânga cuspidei anterioare a mitralei. Acest compartiment are pereţii neregulaţi prin prezenţa trabeculelor musculare. -compartimentul de ejecţie- situat între partea postero- superioară a septului interventricular şi cuspida anterioară a valvei mitrale. Partea superioară a acestui compartiment are pereţii netezi şi aparţine vestibulului aortic. Limita sa superioară este valva aortică.

Caracterele generale ale ventriculelor

1. Au formă de piramidă triunghiulară, pereţi mai groşi şi un volum mai mare ca cel al atriilor;

2. La nivelul bazelor ventriculelor se află orificiile atrio-ventriculare;

3. Fiecare prezintă câte două compartimente: de ejecţie (în partea situată sub conul arterial) şi de recepţie

(compartimentul situat sub valva atrio- ventriculară) ; 4. Pereţii ventriculari prezinta un aspect neregulat datorita proeminentei musculaturii parietale - trabecule cărnoase. Se disting 3 categorii de trabecule cărnoase (musculare). - trabeculele cărnoase de ordinul I sau muşchii papilari sau pilierii cordului - au o formă conică, care se fixează cu baza pe peretele ventricular şi de pe extremitatea liberă dau naştere la cordajele tendinoase care se termină pe cuspidele valvulelor atrio- ventriculare. Aceste cordaje, în funcţie de locul de prindere pe valvule:

pe marginea aderentă, pe faţa parietală sau pe marginea liberă, pot fi de ordinul I, II sau III. - trabecule cărnoase de ordinul II sunt unite la peretele ventricular prin cele două extremităţi. Cea mai dezvoltată este trabecula septomarginală, care are un traiect arcuat între peretele anterior şi septal, între baza muşchiului papilar anterior şi muschiul papilar al conului arterial. - trabecule cărnoase de ordin III aderă la peretele ventricular pe toata lungimea lor formând creste musculare.

4

Valva pulmonară VALVELE TRICUSPIDĂ ŞI PULMONARĂ Complexul valvular tricuspidian Complexul valvular tricuspid este
Valva pulmonară
VALVELE TRICUSPIDĂ ŞI PULMONARĂ
Complexul valvular tricuspidian
Complexul valvular tricuspid este format: din orificiul atrio-
ventricular drept şi inelul său fibros, cuspide (valvule), cordaje
tendinoase şi muşchii papilari. Orificiul atrio-ventricular drept
prin care atriul drept comunică cu ventriculul drept este situat în
partea inferioara a bazei ventriculului drept, posterior şi la
dreapta orificiului pulmonar. Valva tricuspidă este alcătuită din
trei valvule (cuspide) triunghiulare: dreaptă supero-laterală
(anterioară), dreaptă infero-laterală (posterioară) şi septală
(medială). Valvula anterioară este cea mai întinsă, are formă
patrulateră neregulată şi se ataşează pe circumferinţa anterioară a
orificiului atrio- ventricular. Valvula posterioară este orizontală,
de formă triunghiulară şi de dimensiuni mai mici şi corespunde
peretelui inferior ventricular. Valvula septală are formă
semicirculară, se inseră de-a lungul unei linii care trece de pe
peretele ventricular posterior pe septul muscular. Cuspidele
prezintă dinspre marginea liberă trei zone: rugoasă, netedă şi
bazală. Fiecare valvulă (cuspidă) prezintă o bază care se inseră
pe scheletul fibros al inimii, un vârf orientat spre ventricul şi
două feţe: faţa axială (este netedă şi vine în contact cu coloana
de sânge ), faţa parietală (este neregulată prin prezenţa inserţiilor
cordajelor tendinoase; ea este orientată spre pereţii ventriculilor).
În interiorul ventriculului drept, muşchii papilari ai valvei
tricuspidei sunt: muşchiul papilar anterior, muşchii papilari
septali şi unul sau doi muşchi papilari posteriori. Muşchiul
papilar anterior este cel mai mare, se află infero- lateral de
comisura antero- posterioară şi se continuă cu trabecula septo-
marginală. Cordajele tendinoase au un capăt inferior de inserţie
care se prinde apical sau subapical pe muşchiul papilar. Capătul
superior se inseră pe cuspidele anterioară şi posterioară.
Muşchiul papilar posterior se află inferior de comisura postero-
septală, e bifid sau trifid şi cordajele sale tendinoase se distribuie
cuspidelor posterioară şi septală. Muşchiul papilar al conului
aparţine muşchiulor septali şi se află inferior de creasta
supraventriculară. Cordajele adevărate se prind atât pe muşchii
Valva pulmonară prezintă trei valvule sigmoide
(posterioară, dreaptă şi stângă), care au formă de
“cuib de rândunică”, au o margine liberă şi una
aderentă şi două feţe (axială şi parietală). Fiecare
valvulă are câte o concavitate superioară spre artera
pulmonară, împreună cu care delimitează un
spaţiu- sinusul Valsalva. Fiecare valvulă sigmoidă
prezintă la mijlocul marginii sale libere un nodul
fibros Morgagni aşezat între două margini concave
numite lunule.
papilari cât şi pe peretele ventriculului şi pot fi de trei grade I, II,
1. valvula sigmoidă; 2. sinusul Valsalva; 3. nodul fibros
Morgagni; 4. lunulă
III.
Valva tricuspidă
1. creasta supraventriculară; 2. infundibulul; 3. trunchiul arterei pulmonare; 4. muşchiul papilar al conului; 5. muşchi papilar septal; 6. trabecula
septo-marginală; 7. muşchi papilar posterior; 8. septul interventricular; 9. peretele inferior; 10. muşchi papilar anterior; 11. cuspida anterioară a valvei
5
tricuspide; 12. cuspida medială a valvei tricuspide; 13. cuspida posterioară a valvei tricuspide;
VALVELE MITRALĂ ŞI AORTICĂ Complexul valvular mitral Complexul valvular mitral este format din orificiul atrio-
VALVELE MITRALĂ ŞI AORTICĂ
Complexul valvular mitral
Complexul valvular mitral este format din orificiul
atrio- ventricular stâng, inelul fibros mitral, valva
mitrală, cordajele tendinoase şi muşchii papilari.
Orificiul atrio-ventricular stâng este situat în partea
inferioară a bazei ventriculului stâng, posterior şi la
stânga orificiului aortic. Valva mitrală (bicuspidă)
este constituită din două cuspide (valvule) patrulatere:
anterioară şi posterioară. Valvula anterioară (septală
sau aortică) are formă triunghiulară sau semilunară
şi prezintă puţine indentaţii. Ea prezintă trei zone:
rugoasă, netedă şi bazală. Cuspida are o faţă axială
care priveşte postero- inferior şi la stânga şi o faţă
parietală . Această cuspidă separă nu numai valva
mitrală de cea aortică dar şi compartimentele de
recepţie şi ejecţie ale ventriculului stâng. Valvula
(cuspida) posterioară (ventriculară, murală) are două
indentaţii minore care o împart în trei zone, o faţă
axială orientată antero-medial (care este netedă) şi o
faţă parietală (care este neregulată datorită inserţiei
cordajelor tendinoase). Cordajele tendinoase pot fi
false (cu o structură fibromusculară şi adesea
încrucişează compartimentul de ejecţie) şi adevărate
(intercuspidale care se inseră la nivelul comisurilor şi
cuspidale cu inserţia pîn zonele bazale şi rugoase).
Cordajele adevărate au originea în treimea superioară
a muşchilor papilari. Cele care se inseră la nivelul
zonei rugoase se trifurcă şi se ataşează în puncte
critice tendinoase de inserţie. Cordajele adevărate se
inseră şi la nivelul comisurilor ( cordaje comisurale)
şi cordajele bazale au o componetă musculară ataşată
pe peretele ventriculului. Muşchii papilari mitrali
sunt: muşchiul papilar anterior (scurt, care se inseră
pe peretele sternocostal al ventriculului şi de la el
pleacă cordaje tendinoase pentru părţile laterale ale
celor două valvule) şi muşchiul papilar posterior (care
se inseră pe peretele diafragmatic şi pe marginea sa
posterioară mai aproape de vârf; el trimite cordaje
tendinoase pe partea marginală a ambelor valvule.
Faţa anterioară a muşchiul papilar posterior
corespunde feţei posterioare convexe a celui anterior.
Valva mitrală
1.
muşchiul
papilar
anterior;
2.
muşchiul
papilar
posterior: 3.
cordaje
tendinoase;
6
Valva aortică Valva aortică este formată din trei valvule sigmoide cu forma de “cuib de
Valva aortică
Valva aortică este formată din trei valvule
sigmoide cu forma de “cuib de rândunică”:
anterioară, dreaptă şi stângă; fiecare margine
prezintă câte un nodul fibros Arantius între două
margini numite lunule. Valvulele sunt mai groase
decât cele ale valvei pulmonare. Valvulele aortice
delimitează prin faţa lor parietală, cu peretele aortei
– sinusurile aortice Valsalva. Limita lor superioară
este formată din creasta supravalvulară. Din partea
superioară a sinusului stâng şi drept iau naştere cele
două artere coronare.
1. ostiul de origine al arterei coronare stângi; 2. sinus
aortic Valsalva; 3. valvulă sigmoidă; 4, 5 lunulă; 6. nodul
fibros Arantius;

SCHELETUL FIBROS AL INIMII SISTEMUL EXCITOCONDUCTOR NODAL

Scheletul fibros al inimii

Se afă dispus în jurul orificiilor, el reprezentând un suport pentru inserţia cuspidelor. Este format din:

- inelele fibroase sau semicercurile tendinoase Lower- au o

structură colagenică şi cele atrio- ventriculare sunt întărite de benzi fibroase- fila coronaria care au originea la nivelul

tigonurilor fibroase.

- inelul fibros aortic este format din trei bucle fibroase ale

căror margini distale se continuă cu peretele sinusului aortic. Punctele cele mai înalte ale acestor bucle corespund comisurilor intercuspidale. - inelul fibros pulmonar- se află în partea superioară a spaţilui dintre cuspidele situate spre aortă şi este conectat de tendonul infundibulului. -inelele fibroase ale valvelor tricuspide şi mitrale- servesc la inserţia fibrelor musculare atriale şi ventriculare, constituind baza de implantare pentru aparatul valvular şi formând planul ventil al inimii. Inelele sunt incomplete şi formate din câte două benzi fibroase în formă de “corn”- fila coronaria care au originea pe trigoanele fibroase. -trigonurile fibroase reprezintă două formaţiuni fibroase pe care au originea fila coronaria. Ele sunt situate între orificii. Cel drept are o formă triunghiulară şi se află între orificiile mitral, tricuspid şi aortic. Cel stâng este situat între orificiile aortic şi mitral.

-partea membranoasă a septului interventricular

7

Sistemul exictoconductor nodal

Sistemul excitoconductor nodal este format din următoarele structuri: nodulul sinoatrial, fasciculele internodale, nodulul atrio-

ventricular, fasciculul atrio- ventricular, ramurile fasciculului atrio- ventricular şi reţeaua Purkinje.

1. Nodulul sinoatrial (Keith-Flack)- este situat subepicardic în

apropierea orificiului venei cave superioare la joncţiunea dintre partea sinusală şi atriul propriu- zis. El se află la 1 mm profunzime şi se întinde de la şanţul dintre auricul şi faţa antero- laterală a venei cave superioare în partea superioară a crestei terminale. Fasciculele internodale reprezintă căi de conducere a impulsurilor de la nivelul nodulului sinoatrial la nodulul atrio- ventricular. Cele trei fascicule sunt: fasciculul internodal anterior (Bachmann), fasciculul internodal mediu-(Wenckebach) şi fasciculul internodal posterior (Thorel). 2. Nodulul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara)- se găseşte în atriul drept, în partea inferioară a septului interatrial, între sinusul coronar şi cuspida septală a valvei tricuspide. La acest nivel nodulul ocupă aria unui mic triunghi - trigonul Koch delimitat: posterior de orificiul sinusului coronar cu valvulaThebesius, superior de tendonul Todaro,

iar anterior şi inferior de inserţia cuspidei septale a valvei tricuspide. Profund vine în raport cu inelul fibros al valvei mitrale.

3. Fasciculul atrio-ventricular (Hiss) - reprezintă o punte de

legătură între atrii şi ventricule. Are un traiect descendent, anterior şi inferior de- a lungul feţei drepte a septului interventricular membranos, apoi intră într-un canal în trigonul fibros drept. La limita superioară a părţii musculare se împarte în două ramuri- dreaptă şi stângă. Ramura dreaptă coboară pe faţa dreaptă a septului muscular, apoi pătrunde în trabecula septomarginală şi ajunge la baza muşchilor papilari anterior şi posterior, formând reţeaua Purkinje. Ramura stângă este mai voluminoasă, perforează septul interventricular membranos, ajungând pe faţa stângă a septului interventricular, în dreptul valvulelor aortice, unde se divide în două grupe de fibre: diviziunea posterioară ( care este mai groasă distribuindu- se în cea mai mare parte ventriculului stâng şi muşchiului papilar posterior) şi diviziunea anterioară (care se distribuie peretelui anterior şi muşchiului papilar anterior). Vascularizaţia fasciculului se realizează prin artera nodulului atrio- ventricular dar şi din ramuri septale din artera interventriculară anterioară. 4. Reţeaua Purkinje- este reprezentată de fibre ale fasciculului Hiss care au o dispoziţie dispersată sub endocard, asigurând distribuţia

stimulului nervos la celulele miocardului contractil.