Kierkegaard este adeptul unei filosofri modelate de o tradiie cultural protestant. De aceea pune accent pe singular, pe singularitatea omeneasc.

El este preocupat s restituie prin filosofare dimensiunile credinei autentice, refuznd religiozitatea mediocr. Nu ntmpltor adevrul omenesc este vzut ca exprimat sim olic de ctre mitul crucificrii! "isus sngernd pe cruce. "deile lui Kierkegaard sunt expres antispeculative. El refuz filosofia conceptului de origine #egelian, considernd c punctul de pornire al refleciei tre uie s$l constituie existena concret, singularul, unicitatea omeneasc. %r aceasta, din principiu, nu poate fi conceptualizat. &alitatea de om este trit 'i, din aceste motive, este structural am igu. (tunci cnd viaa devine pro lem, ea este oarecum trdat, ntruct tensiunile sale reale sunt surprinse prin concepte inerte, generale, raionale. &ei mai muli oameni sunt )au concretee, prezen, triesc*, dar nu exist. Deci existena nu poate fi redus la simpla vieuire. +n acest caz, omul este, dar ca 'i cum nu ar fi. +n evoluia ctre autenticitate, exist mai multe praguri, modele, tipuri, vrste suflete'ti, moduri de a fi. Omul estetic trie'te clipa, ncearc s profite de prezent, satisfcndu$'i capriciile, caut sistematic plcerea, lini'tea sufleteasc, satisfacia afectiv, confortul vital, de aceea este nestatornic, recepteaz viaa, oamenii 'i lumea n funcie de plcere-neplcere. +n realitate, el este prizonierul clipei, momentului, are iluzia c valorific intens posi ilitile pe care viaa i le pune la ndemn, dar de fapt, se alieneaz n clip. +n timp, se poate a-unge la saturaie, prin ironie, 'i pot lua n rspr stilul de via, sesizndu$i inconsistena 'i superficialitatea, fcnd astfel posi il saltul ctre omul etic, acesta este grav, serios, sum ru c#iar, afectat de rspunderile pe care 'i le asum. El se integreaz spontan 'i

profund n conveniile morale, practic modele exemplare 'i se devoteaz unor cauze 'i idealuri comunitare. .rin aceasta crede c viaa sa capt un rost. +ns, n realitate, el este un conformist, practic rutina, se nregimenteaz n conveniile comunitare, fiind complice la propria sa depersonalizare. De fapt, datoria este deseori invocat doar pentru a avea con'tiina curat, opernd un transfer de responsa ilitate. .rin umor este posi il distanarea fa de acest mod de a fi 'i con'tientizarea autoiluzionrii n privina sensului vieii precum 'i con'tientizarea faptului c este manipulat. Devine astfel posi il saltul ctre omul religios. Kierkegaard spune ca sa te nasti un crestin nu este indea-uns sa devii crestin. (vem mereu ideea ca daca parintii sunt crestini, acest lucru ne face in mod automat si pe noi sa fim crestin. Din acest motiv Kierkegaard numeste crestinismul ,,un fenomen de turma/. "n viziunea lui Kierkegaard sa fii crestin este mai mult, un anga-ament personal, o devotare personala, o dedicare catre doctrina crestina, o promisiune interioara. (ceasta promisiune este la alegerea fiecarui om. Deci din acest punct de vedere omul poate alege daca sa fie, sau nu, un crestin. .oate alege la fel de ine sa fie musulman, udist sau pur si simplu sa nu creada intr$o divinitate ) ateist *. .entru a putea sa dedici doctrinei crestine este nevoie de o saritura a credintei/. El spune ca nu poti pur si simplu sa crezi in Dumnezeu si in crestinism deoarece aceasta religie este ilogica. Din acest motiv crestinismul nu poate fi simplu acceptat si este nevoie de acea ,,saritura a credintei/. Din exterior religia nu are nici un sens, pentru a capata sens este nevoie sa fi acolo cu toata credinta. 0otodata Kierkegaard spune ca, pentru a fi crestin este nevoie de pasiune. (i nevoie de pasiunea de a crede cu toata puterea ca tot ceea ce spune Dumnezeu. i lia este adevarat deoarece aceasta contine cuvantul lui

Kierkegaard defineste insasi existenta ca o traire cu pasiune. .entru a exista in adevaratul sens al cuvantului ai nevoie sa te dedici cu toata pasiunea catre ceva ce alegi personal, fie ca aceasta este crestinism, stiinta, familie sau pur si simplu o idee proprie. .entru a face aceasta dedicare este necesara saritura credintei catre ceea ce alegi. .osi ilul ca surs a angoasei. 0rezirea spiritual este cea prin care omul descoper neantul angoasei 'i angoasa neantului. %mul 'i d seama de faptul c poate, dar nu 'tie nc ce anume poate. Deci li ertatea lui iniial este o li ertate mpiedicat. Kierkegaard pune accentul pe puterea voinei. 1a Kierkegaard, cutarea de sine a omului )fapt ce indic autenticitatea* implic tenacitatea voinei. (ceasta este n slu- a spiritului, numai n2prin spirit omul se individualizeaz. +ns spiritul produce 'i ntreine totdeauna angoasa! omul descoper c este li er, dar nu 'tie ce s fac cu aceast li ertate. 1i ertatea ns'i l pune 'i expune n faa posi ilului, or posi ilul nspimnt, sugernd infinitatea, fr de captul cutrii de sine. &#iar cnd li ertatea se concretizeaz )se fixeaz n real, ca posi il mplinit*, angoasa este meninut, ntruct realul confirm posi ilul, dar niciodat nu$l epuizeaz. 3tarea de ignoran )inocen*, interpretat prin analogie cu starea paradisiac din religia cre'tin, se refer n realitate la faptul c omul este ignorant n privina propriei sale naturi, nu$'i cunoa'te condiia sa de om 'i nici rostul. (ccede la autenticitate doar cnd se concepe pe sine nsu'i fa n fa cu Dumnezeu, izolat, singuratic n faa a solutului. (ngoasa atinge maximum de intensitate 'i poate fi anulat doar prin credin. Exist o disperare$sl iciune, gndit de Kierkegaard n termenii feminitii. Ea aparine celor care disper n lumea concret pentru lucruri mrunte, perisa ile, fr valoare. Este o disperare n marginile finitului 'i pentru lucruri finite, i lipse'te con'tiina infinitului 'i eternitii. De o icei, acestea nu sunt luate n ecuaie tocmai pentru c

nspimnt, nelini'tesc. 4initul delimiteaz, iar infinitul nelimiteaz. %mul autentic adopt infinizarea de sine nsu'i! experimentarea registrelor omenescului ntru o inerea unei mpliniri de sine. (depii disperrii$sl iciune rmn captivi n finit, vremelnic, concret. 1a polul opus, li ertatea$sfidare, este conceput de Kierkegaard dup modelul masculinitii, al voinei tenace. +n aceast disperare omului i lipse'te tocmai putina fixrii n concret. El contempleaz posi ilul 'i$'i modeleaz viaa dup proiecii ideale. 1ipsa de actualizare efectiv este surs de suferin. 5n tip aparte din aceast categorie l reprezint omul demonic, revoltat mpotriva lui Dumnezeu. El are deziluzia concretului, a solicitat a-utorul divin 'i acum nu mai are nevoie de acesta, c#iar dac ar veni, este de-a prea trziu. %mul crede c sarcina lui este de a nfrunta infinitatea prin modul n care 'i trie'te viaa. (ngoasa 'i disperarea sunt analizate de Kierkegaard doar pentru a demonstra c ele nu sunt soluii existeniale verita ile, ci doar pregtesc adevrata cale de mplinire uman! calea credinei. Existenialismul refuz convenionalismul valoric 'i moral. 4iecare este rspunztor la modul a solut de ceea ce face 'i de ceea ce nu face. &alitatea de om este doar o ipotez pe care insul 'i$o asum n preocuparea sa pentru sens. Angoasa cuprinde stri psi#ologice 'i spirituale am igue, paradoxale, perverse, respectiv afecte 'i dorine confuze, triri structurate tragic, sperane 'i imposi ilitatea satisfacerii lor, tensiuni interne legate de fiina proprie pe fondul unei #iperluciditi n2prin care insul 'i formuleaz fi', fr circumstane atenuante, ntre rile sc#im toare de destin! cine sunt, ce pot s sper 'i s fac, are sau nu viaa vreun rost6 (ceste interogaii 'i altele asemntoare marc#eaz saltul spiritual ctre autenticitate. 7upturile interioare sunt definitive! omul invadat de angoas nu mai poate reveni la vec#iul stil de via ca 'i cum

nimic nu s$ar fi ntmplat. 0ensiunile spirituale 'i fisurile suflete'ti sunt definitive. %mul ncepe s fie structurat de o spaim visceral, provocat de 'i prin ndoielile spiritului. 3impla fric2team este o stare afectiv provocat de cauze precise, identifica ile. 3paima ns nu are un o iect precis, de aceea ea este difuz, confuz, am igu, mcinnd la modul pervers sufletul 'i mintea. Angoasa (8 spaima constitutiv a omului care se ntrea asupra autenticitii sale* 'i poate avea sursa n! uniformitatea vieii cotidiene, cursul mecanic al zilelor, marile o oseli suflete'ti provocate de inutilitatea eforturilor 'i de rutin, sentimentul a surdului la care avem acces printr$o simpl sc#im are de optic afectiv n a ordarea vieii, marile umiliri ale voinei 'i aspiraiilor, senzaia vanitii, '.a. Decisive sunt ns situaiile limit, ncercrile a solute la care este supus omul 'i crora nu le poate face fa! catastrofe naturale 'i istorice, oli incura ile, con'tientizarea propriilor limitaii 'i a precaritilor omene'ti n general, descoperirea 'i asumarea finitudinii, tragicul provocat de dispariia celor apropiai sau de con'tientizarea propriei mori ca o prezen permanent, ns momentan, secvenial, inactiv )a sent*.