OSCAR NIEMEYER Am mai mentionat cateva cuvinte in contextul modernismului, care se datoreaza enorm lui Niemeyer, mai ales

ca chiar daca nemijlocit, si dupa asta continuam cu expresionismul si, in sens mai larg, cu arhitectura gemana, arhitectura nordica, bazata in special pe o serie de arhitecti germani esentiali pentru o arhitectura evident rationalist-obiectiva minimalista oarecum. De fapt, nemtii fiind cei care au unificat contextul arhitecturii moderne in general, dupa curentele pornind de la Scoala din Glasgow, de la secesiune, de la tot ce s-a intamplat, au condensat totul, desigur a intervenit momentul teribil al rupturii cauzat de razboi si atunci lucrurile au trebuit si s-au acutizat. Expresia cea mai in forta a fost curentul expresionist. Ceea ce avem aici si imaginea este mai mult decat graitoare este o personalitate latina de o forta teribila, dovada si existenta si creatia pe care a facuto Niemeyer si in datele ei. Ea esentializeaza de fapt o libertate a actului plastic probabil la o scara pe care nimeni nu a mai facuto si cu, am putea spune, o nonsalanta teribila in mijlocul si fiind un elev si ulterior un colaborator al lui Corbusier al modernismului de mijloc de secol XX. L-am lasat in mod special pentru ca o asemnea cariera si personalitate nu se strange si nu isi incheie existenta pur si simplu ci continua prin opera sa. Se observa o maniera de reprezentare grafica in care linia libera, libertatea, plasticitatea, linia sinuoasa este absolut fantastica, desenul lui este foarte apropiat de Corbusier. Au existat legaturi foarte apropiate intre cei doi, dar pe cand Corbusier era pe jumatate latin, pentru ca avea, in fiecare dintre noi exista o reverberatie care tine de poporul din care facem parte, in cazul lui Le Corbusier este vorba despre o dubla natura, o natura feminina artistica, tumultoasa, plastica din partea mamaei si o riguare teribila din partea tatalui sau. Ce este important pentru arhitectura pe care a facuta si pe care a dominato secolul XX, chiar daca importanta lui a cazut, el tot domina in acest secol de arhitectura si ramane important pentru noi. Daca de la tatal sau a mostenit acea rigoare, acesta era ceasornicar si venea din lumea germana, a oscilat dintotdeauna intre cariera artistica de plastician, desavarsit, dar cu o rigoare germana, dar la Niemeyer acest lucru nu se intampla. Niemeyer este scolit de catre acesta, ii este colaborator, stie si lucreaza in modernism dar totusi imboldul lui artistic este covarsitor. Ceea ce se vede in maniera aceasta se observa si in viata lui, ca si plastica, evolutia sa. Aici vorbim de o arhitectura condensata in crearea orasului Brazilia, pe care l-a facut impreuna cu Lcio Costa. Lucio Costa a facut ceea ce se numeste urbanismul sau urbanizarea capitalei Brazilia, Niemeyer a facut obiectele de arhitectura cele mai importante pe care le vedeti aici, definitorii pentru plasticitatea pe care o avea, in anii '40. Niemeyer avea aproximativ 20 de ani pe vremea curentului Bauhaus-ului, ceea ce insemana ca a trait pe masura. Acest gest plastic ridicat la rang de mega-obiect de arhitectura este absolut uluitor. El a fost dintotdeauna impresionant prin nonsalanta, s-a lasat mult mai mult chiar decat Corbusier, a depasit orice limita, pana la farfuriile

zburatoare de la muzeul de arta si toate lucrurile pe care le-a facut mai ales in ultima parte a carierei. Imagine simbol a centrului Noii Brazilii, anii de dupa al Doilea Razboi Mondial. Povestea Braziliei are si o dimensiune contemporana foarte interesanta. Ideea de analiza a rolului, modalitatii de creare a oraselor noi, Brazilia fiind un exemplu foarte cunoscut, dar nu numai, au fost si inclusiv la scara aceasta au fost si aici, mentionam noul oras intemeiat de Mussolini langa Roma, de o actualitate teribila, sau generatia de orase noi in Anlglia, Cumbernauld fiind cel mai cunoscut, poate fi un subiect de discutie si analiza foarte interesant. Aparitia, conditiile, modalitatea de a crea, posibilitatea pe care au avuto Niemeyer impreuna cu Costa sa realizeze un oras intreg dintr-o suflare este o intamplare teribila. De interes ulterior este modalitatea in care aceste orase noi, artificiale pana la urma si-au facu loc in contextul regional-national si modul cum se prezinta ele acum. Expresivitatea gesturilor arhitecturale sunt cele mai sumare dintre trasaturile lui Niemeyer. Au existat niste filmari cu modalitatea si exercitiile pe care le facea Niemeyer, de o forta teribila. Acest modernism de anii '50, in care se observa cat de subtiri si de rafianate sunt modalitatile de reazem, desigur intr-o arhitectura evident din panze de beton armat. - Muzeul National al Braziliei este o opera recenta de-a lui Niemeyer, unde exista si acea spirala teribila. Ea este o forma de rampa-spirala, o forma naturala absolut surprinzatoare, in schimb, ea este din punct de vedere constructiv extrem de logica, de aceea se si poate exprima cu atata forta. - Catedrala Braziliei O interesanta contributie a avuto la Sediul Natiunilor Unite care are povestea lui, sediul apartine lui Le Corbusier si lui Niemeyer, dar de fapt cel care a facut proiectul respectiv a fost un arhitect american, evident Eddison. Muzeul Ochiului este un gest plastic adus la scara unui obiect arhitectural.

EXPRESIONISMUL (partea a IIIa) S168 - imagine de o tectonicitate, de pestera, de stalactite, stalagmite, total la polul opus ca imagine si arhitectura senina, plastica, meridionala, exotica a lui Niemeyer. Anul 1919 este exact inceputul Bauhaus-ului. S171 - un spatiu de tip atrium foarte asemanator Larkin Building;

S172 - o lucrare de mozaic foarte ciudata dar care poate fi vazuta intr-o paralela, o imagine de arhitectura ceramica; Se observa caracterul sobru al arhitecturii lui Hans Poelzig, iata ca expresionismul are si aceasta caracteristica a sobrietatii, seriozitatii cumva nemtesti chiar daca adusa la un gest la scara urbana. Daca la Niemeyer discutam de un gest plastic iminamente artistic, deci imboldul artistic era precumpanitor, in cazul expresionismului e vorba de, si mai ales de elementele comune cu viitoarea arhitectura totalitara, inainte de Mussolini. Exista deci o asemnea predispozitie pentru un asemenea tip de arhitectura la expresionisti. S176 - iata ceea ce inseamna Universitatea Goethe, apropo de modalitatea in prisma arhitectului Rudolf Steiner, a Goetheanumului sau; S179 - un urbanism la o scara imensa; S185 - imaginea scarilor de o plasticitate teribila si la Steiner si la Mendelson, aici este acelasi lucru dar desigur mult mai potolit in cazul lui Poelzig; S186 - corpurile de iluminat sunt extrem de importante in crearea si subolinierea ambiantei interioare iafara de ideea aceasta a luminii interioare si a revelarii spatiului interior, modalitatea de a le realiza si de a le include in aceasta armonie interioara, este foarte important. Ocupa in arhitectura nordidca, la Aalto spre exemplu, un loc foarte special pentru ca acolo si lumina este valorizata cu totul altfel. Aici ca si la pavilionul lui Aalto, acolo iarasi atentia pe care o acorda arhitectii nordului unor mici detalii, subansambluri de arhitectura carora noi nu le acordam de regula nicio importanta, adica la tactilitatea clantei, insa poate fi buton, poate fi o plasticitate teribila a elementului acestuia cu care omul intra in contact. S190 - O imagine de coperta pentru expresionism si cumva pentru trecerea la design-ul industrial si la arhitectura industriala, care va capata in anii respectivi o amploare teribila in Germania. S191-192 - O cladire de magazin asemanatoare cu cele ale lui Mendelson dar evident mult mai potolite ca expresie si o imagine foarte picturala de data aceasta foarte plastica in inaltime sau un simbol din acesta de mari dimensiuni, expresivitatea fiind in volumul si in obiectul propriu-zis de arhitectura. S196 - picturi ale curentului expresionist; S198 - foarte asemanatoare aceasta idee a curtilor interioasre cu Casa Mila;

S200 - sub o forma cumva mai poetica acelasi principiu a formei "innate", a formei de dinauntru, a formei pe care trebuie sa o identifici in obiect si sa incerci sa o dezvolti in obiectul arhitectural. O structura de hala extrem de frumoasa si ingenioasa, este folosita si astazi, daca o sa aveti ocazia, exemplul care vine la indemana este Hala Sporturilor din Miercurea Ciuc realizata de o firma evident germana si in care structura aceasta de fagure de foarte mici dimensiuni este absolut impresionanta. Realizata exact in aceeasi maniera, aceasta membrana facuta din lemn lamelar este absolut formidabila, mai ales la, va spuneam ca asta este o solutie extrem de noua in arhitectura spatiilor cu deschideri mari. S203 - o arhitectura ce seamna foarte vag cu Vila Mairea a lui Aalto si anume prin folosirea intensiva in arhitectura nordului, incepand de la Richardson, deci din America, in toata arhitectura Marii Britanii sau englezeasca si in arhitectura nordului, folosirea caramizii rosii, nevoia de culoare a rosului acela grena-inchis specific arhitecturii vernaculare din Suedia de exemplu si nu numai, nevoia de culoare a nordului si combinarea aceasta a caramizii si a lemnului pe care o vedem intr-o maniera absolut uluitoare similara in cazul lui Aalto. Exista o anumita linie, o linie sinuoasa care ii leaga pe Niemeyer de Corbusier intr-o anumita etapa a lui si Aalto, deci aceeasi folosire a sinuozitatii de o maniera extrem de personala. Daca observam o schita rudimentara a lui Niemeyer, se poate recunoaste, este pecetea maestrului, la fel Corbusier, pentru ca este mai cunoscut si la fel si bazele teribile, sinuoase ale lui Aalto. Aalto avea o modalitate de realizarea asinuozitatii, a liniei curbe, absolut personala indiferent daca era vorba de o mica baza, de toate dimensiunile pe care le-a facut, mergand pana la salile fantastice de spectacol, apropo de teatrul pe care l-am spudiat la Poelzig. 27:07