Teoria marxista asupra claselor sociale

In paginile urmatoare voi incerca sa vorbesc despre teoria lui Karl Marx asupra claselor sociale, dar mai intai voi incepe cu o definitie a acestora. Prin clase intelegem mari grupuri de oameni care se deosebesc intre ele dupa locul pe carel ocupa intr-un anumit sistem de productie social istoriceste determinat, dup raportul lor (de cele mai multe ori formulat i consfintit prin legi) fata de mijloacele de productie, dupa rolul lor in organizarea sociala a muncii si, deci, dup modul de obtinere si dupa marimea acelei parti din avutia sociala de care dispun ele. Clasele sunt grupuri de oameni dintre care un grup isi poate insusi munca altuia datorita locului diferit pe care il ocupa intr-un anumit sistem de economie sociala. Teoria marxista este o teorie globala ce incearca sa descrie si sa explice, cu ajutorul unui ansamblu de concepte foarte abstracte si al unei logici coerente, stratificarile societatilor cunoscute in istorie, chiar daca punctul de plecare al analizei lui Marx este societatea capitalista. Aparent monolitica, aceasta teorie este totusi suficient de supla pentru a putea lua forma fiecarui tip de societate. (Cherkaoui, 1997, pag 128) Este bine sa retinem ca Marx construieste un tip ideal, dar el confunda uneori tipul ideal, in sensul de model, cu tipul ideal, in sensul axiologic al unei datorii de a fi, si aceasta deoarece ramane prizonierul vointei sale de a-si pune teoria in slujba unei cauze. Notiunea de clasa de afla in centrul teoriei marxiste si este incarcata de pasiuni si echivocuri. Este cu atat mai usor sa raspandesti o doctrina a claselor si a luptei de clasa, cu cat notiunea insasi este mai putin definita. (Aron, 1999, pag 25) Pentru a prezenta echivocurile,voi citi unele fragmente din cateva texte clasice ale lui Marx. Primul fragment se regaseste in Manifestul comunist. Istoria oricarei societati trecute este istoria luptei de clasa. Oameni liberi si sclavi, patricieni si plebei, baroni si iobagi, mestesugari si calfe, intr-un cuvant opresori si oprimati, s-au aflat intr-o continua opozitie unii fata de ceilalti si au dus o lupta neincetata, cand in ascuns,cand pe fata, lupta care de fiecare data s-a incheiat printr-o transformare revolutionara a intregii societati sau prin distrugerea uneia din clasele combatante. In epocile istorice anterioare intalnim aproape pretutideni o organizare complexa a societatii in clase distincte si o ierarhie variata a pozitiilor sociale. In Antichitate gasim patricieni, cavaleri, plebei si sclavi, in Evul Mediu seniori

feudali, vasali, mestesugari, calfe, iobagi si, in plus, in aproape fiecare din aceste clase, noi diviziuni ierarhice. In acest text ,termenul de clasa se aplica grupurilor sociale ierarhic dispuse ale oricarei societati. Opozitia dintre clase este aproximativ echivalenta cu aceea dintre opresori si oprimati si nu exista nici un alt continut al notiunii in afara aceleia de ierarhie a claselor si de opresiune exercitata de o clasa asupra alteia. (Aron, 1999,pag 26) Intr-un alt text care se gaseste in ultimul capitol celui de-al treilea volum al Capitalului : Cei ce poseda doar propria forta de munca ,proprietarii de capital si proprietarii de pamanturi, ale caror surse de venit sunt respectiv salariul, profitul si renta funciara, deci muncitorii, salariatii, capitalistii si proprietarii de pamant, formeaza cele trei mari clase ale societatii moderne bazate pe modul capitalist de productie. Prin urmare, cele trei clase ale societatii capitaliste sunt definite prin sursa veniturilor lor (salariul, profit, renta funciara), deci originea claselor sociale se afla in circuitul de distribuire sau de repartitie. Dupa Marx, originea claselor sociale se afla, in originea productiei. Cel de-al treilea text, se gaseste in 18 Brumar al lui Louis-Napoleon , lucrare istorica consacrata de Marx loviturii de stat a lui Napoleon al III-lea. Micii agricultori constituie o larga masa ai carei membri traiesc in conditii asemanatoare, fara insa a intra in relatii complexe unii cu altii. Modul lor de productie ii izoleaza in loc sa ii puna in relatii de reciprocitate. In masura in care milioane de familii traiesc in conditii de existenta care le separa modurile de viata, interesele si cultura de cele ale celorlalte clase si le aseaza intr-o pozitie ostila fata de acestea din urma, ele formeaza o clasa. In masura in care intre micii agricultori nu exista decat o solidaritate de ansamblu si in care identitatea intereselor lor nu creeaza o unitate nationala, o organizare politica, ei nu formeaza o clasa. Textul de mai sus, este cel mai interesant text al autorului deoarece ca o clasa sociala sa existe nu trebuie doar ca un mare numar de oameni sa traiasca aproximativ in acelasi mod si sa exercite o munca asemanatoare, mai trebuie ca ei sa se afle in relatie permanenta unii cu altii, sa constituie o unitate descoperindu-si in acelasi timp identitatea si opozitia fata de alte grupuri. Exista clasa nu doar atunci cand exista trasaturi comune a milioane de indivizi, ci atunci cand toate aceste fiinte individuale capata constiinta unitatii lor opunandu-se altor milioane de indivizi, de asemenea grupati.

Din acest text mai reiese un punct esential al teoriei lui Marx : clasa sociala nu ar exista cu adevarat decit in masura in care ar avea constiinta de sine, dar nu poate exista constiinta de clasa fara o recunoastere a luptei de clasa. O clasa nu are constiinta de sine decat daca descopera ca are de purtat o lupta impotriva celorlalte clase. Intre definitiile date conform textelor lui Marx si diversitatea acestor enumerari nu exista o contradictie. Se poate intampla ca, dupa caz, clasele sa fie altele, dar caracterul arbitrat al enumerarilor arata ca adesea este greu de stiu unde incepe si unde se termina una dintre ele ; de exemplu, urmarind textele lui Marx, este imposibil sa afirmam cu siguranta daca taranii constituie impreuna o clasa, sau daca se cuvine sa-i opunem pe cei saraci si pe cei de mijloc bogatilor. In functie de circumstante, vom inclina spre una sau alta din interpretari. Prin urmare, nu exista in textele lui Marx nici o definire riguroasa a originalitatii claselor din societatile industriale in raport cu cele din societatile pre-industriale, nici o enumerare a claselor caracteristice pentru societatile industriale. Punctul de plecare al meditatiei lui Marx este observarea faptului ca in societatile carora le apartin se formeaza o clasa noua pe care el o numeste proletariat, muncitorii din industrie, care sunt in ochii sai in acelasi timp expresia si contestarea capitalismului. Ei sunt contestarea acestuia deoarece societatea capitalista se bazeaza pe proprietate, iar muncitorii nu poseda nimic. Ei sunt expresia deoarece muncitorul lipsit de orice avere reveleaza, negandu-l, principiul societatii capitaliste, realitatea esentiala a acesteia. De la aceasta descoperire a clasei muncitoare ca proletariat, Marx trece la convingerea ca relatiile de clasa tind sa se simplifice si ca, treptat, in societatile capitaliste vor exista doua clase principale. In jurul fiecareia dintre ele se vor polariza toate grupurile sociale. Societatile capitaliste ar provoca in mod automat acumularea mijloacelor de productie intrun numar restrans de maini; ar exista din ce in ce mai putini capitalisti si fiecare dintre ei ar poseda o parte tot mai mare a bogatiilor. In acelasi timp, la cealalta extrema s-ar acumula mizeria. Marx credea ca aceasta concentrare a capitalului va fi insotita de o diminuare, fie absoluta, fie relativa, a nivelului de trai al muncitorilor. Muncitorul din industrie ar fi din ce in ce mai sarac sau din ce in ce mai revoltat. Dup aparerea lui Marx, soarta clasei muncitoare s-ar agrava chiar daca veniturile muncitorilor ar creste. Agravarea conditiei proletare ar proveni din insasi organizarea muncii in uzina, din efortul celor ce detin mijloacele de productie de a obtine un maximum de plusvaloare.

Agravarea conditiei muncitorului ar fi legata in acelasi timp de faptul ca clasa muncitoare nu poate deveni constienta de situatia sa fara a se revolta. Descoperindu-si inamicii, proletariatul se descopera pe sine. Rezulta de aici o noua explicatie a faptului ca in final nu vor exista decat doua tabere. Ratiunea ultima a polarizarii finale in doua tabere nu este de ordin economic; ne putem imagina ca situatia clasei muncitoare sa se amelioreze fara a zdruncina convingerea fundamentala a lui Marx ca, in final, partida se va juca intre doua clase si numai doua. Aici intervine, intr-adevar, conceptia politica a lui Marx. Acesta considera ca fiecare societate este definita de dominatia unei clase. Pana in prezent nu a existat nici o societate care sa nu aiba o clasa dominanta si o alta dominanta. Statul societatii capitaliste este definit de puterea clasei econmic dominante, care este cea burgheza, statul fiind instrumentul prin intermediul caruia ea isi exercita dominatia. In consecinta, daca statul va fi definit de clasa burgheza, daca proletariatul isi va descoperi realitatea si unitatea opunandu-se burgheziei, inevitabil vor exista doua tabere si numai doua. Doar doua clase sunt susceptibile de a construi clasa conducatoare a societatii, burghezia si proletariatul. Se intelege ca intre cele doua exista grupuri, clase mijlocii sau clase taranesti, care pot fi numeroase, dar acesti intermediari nu schimba cu nimic faptul major ca exista doua clase dusmane pentru ca exista doua conceptii radical opuse despre societate: a burgheziei, al carei scop este sa mentina proprietatea privata asupra instrumentelor de productie, si a proletariatului, al carui interes este sa rastoarne regimul bazat pe acest tip de proprietate. In concluzie, teoria marxista a claselor se incheie printr-un apel la actiune,ceea ce este logic daca admitem etapele succesive ale rationamentului: orice societate se defineste prin antagonismul claselor; intr-o societate antagonica exista o clasa domintanta; in societatea capitalista, clasa dominanta este cea care detine mijloacele de productie, aceasta clasa are un interes fundamental, fiind acela de a mentine proprietatea privata asupra mijloacelor de productie; clasa proletara, atunci cand intelege ca este exploatata, nu poate sa nu recunoasca faptul ca ea are interesul fundamental de a rasturna actuala societate, adica de a suprima proprietatea privata asupra instrumentelor de productie. Ori, proletariatul este singura clasa din societatea capitalista care poate sa doreasca o rasturnare radicala. Proletariatul este constrans la o situatie inumana si, incepand din momentul in care o realizeaza, el descopera in acelasi timp ca nu se poate salva pe sine decat salvand intreaga societate. Spre sfarsitul vietii, Marx ii scrie unui prieten urmatoarele randuri:

In ce ma priveste, nu am nici meritul de a fi descoperit existent claselor in societatea contemporana, nici cel de a fi descoperit luptele dintre ele. Cu mult inaintea mea, instoricii burhezi au expus dezvoltarea istorica a acestei lupte dintre clase, iar economistii burghezi, anatomia economica a claselor. Ceea ce am adus nou este de a fi demonstrat: Ca existenta claselor nu este legata decat de anumite faze istorice ale dezvoltarii productiei Ca lupta dintre clase duce in mod necesar la dictatura proletariatului Ca insasi aceasta dictatura nu este decat o tranzictie spre suprimarea tuturor claselor si spre societatea fara clase.

Aceste trei propozitii pe care Marx le considera principala sa contributie la teoria claselor sunt tocmai elementele esentiale a ceea ce am rezumat ca fiind teoria marxista.

Bibliografie
http://www.marxists.org/romana/lenin/desc/Lenin_Marea_initiativa.pdf, accesat la data de 16.12.2013, ora 20:23 Aron, Raymond, Lupta de clasa, 1999, Editura Polirom, Iasi Cherkaoui, Mahomed, coordonat de Boudon Raymond, Tratat de sociologie, 1999, Editura Humanitas, Bucuresti