P. 1
Specificul românesc din Ardeal

Specificul românesc din Ardeal

|Views: 6|Likes:
Published by blue_bird90
Specificul românesc din Ardeal
Specificul românesc din Ardeal

More info:

Published by: blue_bird90 on Jan 15, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/15/2014

pdf

text

original

S

pecificul românesc din Ardeal

EDITORIAL | 06-03-2011 16:16

Există un specific ardelean? E o întrebare dificilă la care încearcă să răspundă numeroşi intelectuali cu pretenţii elitiste din Transilvania. Ei merg „pe mâna” unei viziuni regionaliste care se poartă ca modă în Europa. Dar, cum se ştie de la Eminescu orice modă este trecătoare, „vreme trece, vreme vine./ Toate-s vechi şi nouă toate…” De cele mai multe ori paradigma se pune greşit din punctul de vedere a unei specificităţi ardelene autonome şi nu ca parte a unei identităţi mai largi, româneşti. Premisa este exacerbarea unei identităţi regionale rupte de contextul unei comunităţi culturale de tip naţional. Ce poate însemna Transilvania din punct de vedere cultural fără Vechiul Regat? O întrebare care nu merită răspunsul, deoarece cultura română se prezintă ca un spectru cu bogate irizări spirituale specifice ce îşi pierd valoarea şi frumuseţea luate în parte, adică rupte de spiritul de comuniune al spaţiului danubiano pontic. E în spiritul timpului (zeitgeist) să promovăm regionalismul, să exacerbăm individualităţile locale, dar la o analiză pertinentă nu le putem despărţi definitiv de vechile individualităţi arhetipale care le au creat şi dezvoltat în construcţia ideologică a comunităţilor naţionale. E adevărat Transilvania are o îndelungată şi singulară istorie a ei, aşa cum o are şi Ţara Românească şi Moldova. Există un model cultural intra carpatic şi unul extra carpatic, dar ele nu sunt independente, ci complementare. Aceste complementarităţi culturale specifice trebuie cultivate, dar nu autonomizate, pentru că astfel îşi pierd identitatea, rădăcinile spirituale care le fac atractive şi originale. Specificitatea fără complementaritate nu are valoare culturală ontogenetică. Arhetipul românesc secular este tocmai spiritul unităţii care i a animat pe locuitorii celor trei provincii istorice: Transilvania, Ţara Românească şi Moldova. Înainte de formarea naţiunii române moderne în secolul al XIX lea, acest spirit al unităţii s a evidenţiat mai ales prin religie, în speţă ortodoxia a fost liantul care a dat conţinut identit ar românilor ce au trăit sub diverse stăpâniri sau influenţe străine. Chiar Unirea lui Mihai Viteazul de la 1600 a fost văzută, mai ales de românii ardeleni, ca o emancipare religioasă faţă de religiile recepte, catolică şi reformată. Domnitorul muntean a înfiinţat o mitropolie ortodoxă de Alba Iulia fiind astfel conştient de rolul ortodoxiei ca factor unificator al Ţărilor Române, cu o populaţie majoritară de rit bizantin. A devenit clar, pentru cercetătorii de azi, că Unirea religioasă de la 1698, a fost o încercare de emancipare religioasă a românilor din Transilvania de a depăşi starea de toleraţi impusă de clasele dominante prin actele constituţionale medievale, Aprobate şi Compilate. Paradoxal, deşi austriecii au

Buna intenţie a lui Nicolae Bălcescu a fost apreciată de Avram Iancu. pragmatic. De aceea. Bălcescu era un idealist care vedea o Românie într o Europă virtuală. care avea statut de religie de stat în Austria. nu întâmplător Inochentie Micu Klein a acţionat ca episcop greco catolic în apărarea şi afirmarea drepturilor românilor din Ardeal. Amprenta civilizaţională a Europei Centrale. În celebra noapte din Munţii Apuseni. a fost firesc ca unirea religioasă cu Roma oraş mitic întruchipat în Cetatea Eternă ca o Cetate a lui Dumnezeu să fie considerată de către contemporani ca şi o reîntoarcere la originea latină. de factură germanică. în dauna reformaţilor unguri. reprezintă o componentă a caracterului românului ardelean. privind unitatea neamului românesc. dar depăşea utopic realitatea epocii. Titu Maiorescu. exagerare latinistă astâmpărată de un critic de şcoală germană şi la obârşie ardelean. prin ritul liturgic bizantin. Moldovenii Cuza şi Kogălniceanu au participat la evenimentele din Transilvania. prin Şcoala Ardeleană şi cărturarii Timotei Cipariu şi Aron Pumnul. unui Avram Iancu pragmatic. iar Avram Iancu un român realist ce dorea să afirme şi să apere drepturile imediate ale românilor oprimaţi de un regim cu puternice conotaţii feudale. care ştim. uşor comic. la începutul secolului al XVIII lea. la lumina focului.României. noua Biserică greco catolică a fost percepută de români ca o perpetuare. iar Nicolae Bălcescu s a implicat activ într o împăcare istorică şi iluzorie între Kossuth şi Avram Iancu. Seriozitatea şi ţinerea „cuvântului dat” este specific ardeleanului. conştient de românitatea populaţiei de pe ambele versante ale Carpaţilor. Nicolae Bălcescu îi vorbea de o împăcare cu ungurii. Astfel. a identităţii lor religioase şi de ce nu naţionale. Miron Costin. Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj peste 40.000 de ţărani ardeleni au strigat lozinca: „Noi vrem să ne unim cu Ţara”. că a fixat teoretic originea noastră latină „de la Râm” (Roma). care apăra cu arma în mână drepturile românilor ardeleni faţă de şovinismul aristocratic al ungurilor. Toate acestea au dus la un latinism exacerbat. în mijlocul moţilor transfiguraţi de război. Era o viziune umanistă cu rădăcini în gândirea lui Nicolae Olahul. s a impus în Transilvania pe un fond autohton nealterat de invazii asiatice aşa cum s a . pentru o viitoare Europă Unită. mai ales. de la cronicarii moldoveni Grigore Ureche şi. El avea precedentele intelectuale.dorit ca unirea religioasă să întărească Biserica catolică. La 1848 exista clare et distincte o conştiinţă a unităţii neamului românesc şi un proiect al reunirii tuturor teritoriilor locuite de români sub forma romantică a restaurării Daco. în cunoştinţă de cauză ca ideolog al naţiunii române moderne. Tocmai acest realism imediat. Revoluţia Română de la 1848 a fost coordonată de revoluţionarii români în toate provinciile istorice cum a dictat mersul mişcării.

trebuie să recunoaştem că incursiunile turco tătare. De aceea şi astăzi. statistic. Un guvern tranzitoriu. pentru românii din epoca Fanarului. faţă de civilizaţia materială şi spirituală superioară din Transilvania în contrast cu situaţia fanariotizată şi coruptă din Ţara Românească. Numeroşi români ardeleni privesc cu melancolie la perioada când la Sibiu. numit „Consiliu Dirigent”. chiar dacă numeroase oraşe din România Mică. dar semi autonom din punct de vedere administrativ. prin deschiderea culturală de tip occidental spre Universităţile Europei Centrale. pentru a se elibera de „teroarea balcanismului” din Vechiul Regat. preferând să meargă în capitala „germanismului”. La 1905. Caragiale care dorea iniţial să se instaleze în Transilvania. şi au însuşit seriozitatea şi metafizica de tip Mittel Europa. Transilvania a devenit fortăreaţa cea mai de preţ în mentalitatea guvernelor de la Bucureşti. El nu s a mai mutat în Transilvania datorită poliţiei secrete maghiare care îl supraveghea de aproape. când românii ardeleni au aclamat Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă. Transilvania era „Ţara Nemţească” aşa cum o descriu cronicarii şi contemporanii.întâmplat în Ţara Românească şi Moldova. stăpânirile şi influenţele străine şi au pus amprenta lor pozitivă sau negativă. În imaginar. Sunt cunoscute însemnările admirative ale boierului muntean Dinicu Golescu. A devenit o legendă faptul că el măsura cu metrul poziţia tablourilor din muzeul sibian al guvernatorului Bruckenthal. a funcţionat până în aprilie 1920. După Marea Unire. În sfârşit. Ne place sau nu. Deşi teritorii româneşti. Deşi oprimaţi românii ardeleni. pe la 1820. care o vedeau asediată de poftele revizioniste ale iredentiştilor de la Budapesta. devenită suverană şi Regat. Iuliu Maniu. precum şi hegemonia greco levantină de câteva secole a modificat unele trăsături iniţiale ale caracterului românesc de la sud şi est de Carpaţi spre o atitudine uşor contemplativă de curgere atemporală la Porţile Orientului. alimentând trăsăturile aparte ale Transilvaniei româneşti. evidenţiind ludic diferenţele de abordare culturală dintre două civilizaţii diferenţiate de stăpâniri străine opuse. Împlinirea teritorială şi spirituală a României s a hotărât pe Câmpia lui Horea de la Alba Iulia. la Cluj. ardelenii s au simţit stăpâni la ei acasă. care temperează iniţiativa individuală. la 1 Decembrie 1918. cochetau cu eleganţă ca „mici Parisuri”. coordona o administraţie ardeleană neprofesionistă. era încântat de „germanismul” civilizator al oraşului de pe Someş. al unui Ardeal unit cu Ţara. în imaginarul . Berlin. dar hotărâtă să armonizeze legislaţia şi să rezolve gravele probleme de integrare administrativă a Transilvaniei în structurile de stat ale Vechiului Regat. Acestea au contribuit la conturarea unor specificităţi locale şi regionale în cadrul aceleaşi comunităţi naţionale.

Bucureştiul. Consider că nu se mai poate oculta diferenţa şi congruenţa de mentalitate şi imaginar dintre românii de pe ambele versante ale Munţilor Carpaţi. tocmai datorită acestui ţinut istoric racordat la valorile occidentale ale individualismului şi libertăţii. iniţiativă privată. Bineînţeles. s-a revoltat la câteva zile urmând exemplul şi îndemnul timişorenilor.colectiv raptul vienez al Ardealului de Nord în beneficiul Ungariei horthyste. case cu cerdac în stil fanariot şi biserici construite după modelul bizantin. Casele solid construite într un stil săsesc şi central european sunt frumos înşiruite pe străzi şi uliţe drepte la satele de la ieşire din Sibiu.C. Aceste cedări teritoriale fără să se tragă un glonţ de către Armata Română a dezamăgit pe românii din aceste provincii. Nu întâmplător. dintre anii 1940 1944. că „mămăliga românească nu explodează”. acestea sunt de un pitoresc fermecător. Odată cu trecerea de Turnu Roşu – vechea vamă dintre Transilvania şi Ţara Românească – în primul sat din Vechiul Regat. de aceea. Poate. Vecinătatea cu ţări ce aveau regimuri mai liberale a permis românilor ardeleni să fie informaţi despre evenimentele revoluţionare în derulare din Europa Centrală. care au învinovăţit clasa politică de la Bucureşti de situaţia geo politică creată.R. Ca o accentuare a diferenţei la intrarea pe defileul Oltului se înalţă o fostă cazemată austriacă construită în cel mai germanic stil militar. unirea cu România. În Vechiul Regat predomina o mentalitate „statică”. „Azi în Timişoara. „toată Ţara” a însemnat marile oraşe din Ardeal şi Bucureştiul. În acest context. Celelalte oraşe din Vechiul Regat şi au manifestat entuziasmul revoluţionar după fuga lui Nicolae Ceauşescu cu elicopterul de pe acoperişul Comitetului Central al P. fiind capitala Ţării. mâine în toată Ţara”. are mai mare relevanţă în inimile românilor decât ultima¬tumul sovietic din iunie 1940 privind cedarea Basarabiei. basarabenii nu doresc. tocmai parcă a mări contrastul la graniţa dintre cele două provincii româneşti. Chiar şi în zilele noastre. la aproape 90 de ani de la Marea Unire. deocamdată. Câineni. datorită unor îndelungate experienţe istorice orientale de extracţie levantină. În vorba populară s a încetăţenit. contemplativă. se observă de către călător. precum şi uliţe sinuoase care se obturează brusc în câmp. în perioada comunistă. românul care călătoreşte cu automobilul pe Valea Oltului poate sesiza diferenţele de arhitectură şi de plan urbanistic dintre localităţile din preajma Sibiului şi cele de la întâmpinarea municipiului Râmnicu -Vâlcea. simţ civic şi pragmatism. La aceasta se adaugă propensiunea românului ardelean spre valorile occidentale: individualism. Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-a declanşat la Timişoara şi în marile centre urbane din Transilvania. Există şi diferenţe de accent la românii ardeleni şi cei din Vechiul Regat şi diferenţe lingvistice . care nu a ştiut să gestioneze noile provocări pe scena relaţiilor internaţionale.

Acest „bagaj” comportamental ardelean completează spiritul vizionar al moldovenilor şi dorinţa de neliniştită acţiune a muntenilor. Şi totuşi există un specific ardelean. Aceste specificităţi provinciale nu dezbină. în contrast cu ardelenii care vorbesc rar şi fac pauze între cuvinte. La aceasta se adaugă respectul faţă de „cuvântul dat” şi poate ce este cel mai important punctualitatea. românul poate fi analizat asemeni Treimei. fără trăsăturile caracteriologice ale ardeleanului. cât şi italienii sunt două naţiuni bine închegate. greco catolicismul Şcolii Ar delene şi „etica protestantă” de tip capitalist a lui Max Weber. Prin şcoală. printr o paletă diversă de exprimare spirituală. între nordul prosper şi sudul sărac. astfel. Se poate vorbi de un specific ardelean. Dobrogea etc. Cea mai cunoscută falie de dezvoltare se găseşte în Italia. astâmpărul. Românul este. ca şi unul muntean sau moldovean. seriozitatea. Oltenia. Cu toate acestea. Totuşi. între provinciile Normandia şi Picardia. aceste diferenţe sunt fireşti în Europa. ci dimpotrivă îmbogăţesc cultural. Ce ar însemna naţiunea noastră standardizată în extrem. La fel ca în teologie. Nu poate fi gândit românul. El este atins de geniul Occidentului – via Europa Centrală de model cultural german – al organizării şi disciplinei. dar nu autonom. plămădit de trei caractere inseparabile. atât francezii. fără culoarea şi bogăţia culturală evidenţiată de fiecare provincie istorică în parte: Moldova.cunoscute ca regionalisme. chibzuiala şi „treaba gândită de două ori” toate venite din sinteza originală dintre ortodoxia organizată a lui Andrei Şaguna. Bucovina. La rândul lor fiecare provincie are subdiviziuni regionale culturale de un pitoresc fascinant: Banatul. iar blocurile ceauşiste de locuinţe au aceleaşi caracteristici urbanistice groteşti pe întreg teritoriul României. parcă are ceva în plus. munteanului şi moldoveanului. Ţara Românească şi Transilvania. pe care nu a reuşit să o introducă Carol I la clasa politică din Vechiul Regat. Vâlcenii ca olteni vorbesc foarte repede unind cuvintele între ele şi folosesc mai mult ca perfectul. televiziune şi presă. ci ca o componentă spirituală a naţiunii române. ca o bogăţie culturală ce cristalizează civilizaţia românească. un popor. anii României Mari ca şi perioada comunistă au uniformizat atât urbanistic cât şi spiritual neamul românesc. ca român. conturând plenar caracterul poporului român. Exemplele pot continua şi ele sunt foarte numeroase pe continentul nostru. În Ardeal s-au construit şi se construiesc biserici în cel mai pur stil bizantin. clădiri publice în stilul arhitectural românesc a lui Mincu. Oricum. Ardeleanul. Avem exemple de specificităţi regionale în Franţa. O caracteristică a ardeleanului este „lucrul bine făcut”. limba literară scrisă s a impus la majoritatea românilor educaţi. În mentalitatea ardeleanului descoperi .

Eliberarea din mlaştina levantină.politic. între secolele XVI şi XIX. Experienţa transilvană de factură occidentală. datorită sinergiei arhetipale caracteristice poporului român. O comparaţie se poate face cu Japonia „erei Meiji”. Sovietizarea şi comunizarea au oprit temporar procesul occidentalizării României demarat cu succes de elita politică şi culturală interbelică. atât geo. dar cu păstrarea tradiţiilor culturale arhetipale româneşti. a fost un imperativ conştientizat de generaţia paşoptistă. cât şi cultural. care nu a fost dus la bun sfârşit prin procesul de modernizare. Trăsătura fundamentală a specificului ardelean se centrează pe caracterul de avangardă al occidentalizării României. de o ţară care să-şi regăsească şi fructifice valorile. care a pus stăpânire pe Ţările Române. păstrându-se tradiţiile culturale ancestrale. trebuie fructificată de români. moldovean.trăsături ale moldoveanului şi munteanului. . Există în imaginarul colectiv trei ipostase ale sufletului românesc: ardelean. economică în spiritul civilizaţiei euro-atlantice. adică occidentalizare politică. nu numai la nivelul elitelor . În comuniune cele trei ipostase formează naţiunea română. printr o atitudine specifică unei societăţi deschise. toleranţa faţă de minorităţi. pentru ca România să devină o ţară occidentală. Avem nevoie de o Românie occidentalizată în profunzime. datorită vicisitudinile istoriei ce ne au aşezat mereu „în calea lupilor”. Românii trebuie să conştientizeze şi să parieze pe specificul ardelean în construcţia unei Românii democrate şi prospere. muntean.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->