22 Februarie 2011 Curs 1

Succesiunile in dreptul roman

Succesiunea reprezinta totalitatea normelor ce reglementeaza transmiterea unui patrimoniu de la defunct catre urmasii sai. Aceasta idee nu a fost insa proprie dreptului roman de la inceput, in dreptul foarte vechi,intre-o conceptie fetisista despre proprietate,romanii priveau ideea de patrimoniu ca fiind intim legata de titularul lor,relatia fiind una cvasi-fizica intre om si lucru.Astfel, romanii socoteau ca la moartea unei persoane,aceasta legatura se distrugea iremediabil si cum in conceptia romanilor nu exista patrimoniu fara titular,astfel,odata cu moartea persoanei avea loc si disparitia patrimoniului. n virtutea aceleiasi conceptii,romanii socoteau ca mostenitorii dobandesc un nou drept de proprietate putere asupra bunurilor ce facusera parte din patrimoniul defunctului. n spri!inul acestei conceptii vine si un considerent de ordin etimologic,caci primul nascut era numit "eres#de la heres$stapan%. &ermenul de succesiune a aparut mult mai tarziu cand romanii au admis in final ideea de transmiterea a proprietatii de la defunct la urmasi. n dreptul roman existau ' sisteme succesorale( 1.Mostenirea legala(ab intestat=fara testament) 2.Mostenirea testamentara 3.Mostenirea deferita contra testamentului (o varianta a mostenirii testamentare) Tendinte n evolutia sa, dreptul succesoral a fost influentat de 2 tendinte,prima fiind cea a decaderii formalismului. )a origine, formele de testament presupuneau o serie de ritualuri si formule solemne,iar mai tarziu s-a admis transmiterea bunurilor succesorale prin simpla conventie a partilor. Cea de-a doua tendinta a fost ocrotirea rudeniei de sange.)a origine agantiunea a reprezentat unicul temei al vocatiei succesorale,astfel ca aveau acces la sucesiune doar cei aflati sub puterea lui pater familiae,in timp ce rudele de sange neaflatoare sub aceasta putere nu aveau niciun drept. *data cu generalizarea casatoriei fara manus si cu cresterea frecventei cazurilor de emancipare,pretorul printr-o serie de reforme si ulterior legislative imperiale, a acordat treptat acces la succesiune si cognatilor,astfel ca in vremea lui ustinian agnatiunea sa devina ea unicul temei al vocatiei succesorale in detrimentul agnatiunii. 1.+ostenirea legala ,e deschidea fie cand exista testament,fie cand el exista,dar nu era regulat intocmit.,ediul materiei il reprezinta )- & care prevedea ' categorii de mostenitori legali( 1.sui heredes 2.adgnatus proximus 3.gentiles .in prima categorie faceau parte toti cei care prin moartea lui pater familiae deveneau sui iuris. ntrau aici fii,fiicele,sotia casatorita cu manus,dar si nepotii din fii daca tatal lor predecedase bunicului.+ai faceau parte si adoptatul si adrogatul./rin sui heredes se intelege cel ce se mosteneste pe sine insusi, denumirea fiind o reminiscenta a acelei epoci in care fiii de familie erau socotiti coproprieatari impreuna cu pater familiae asupra lui heredium.&reptat aceasta notiune si-a extins aplicarea si asupra altor categorii,functionand sistemul reprezentarii,in virtutea caruia urmasii unui succesor predecedat veneau la mostenirea lui pater in locul autorului lor predecedat, culegand impreuna atat cat ar fi cules si autorul lor daca acesta ar mai fi trait.

.aca la mostenirea unui pater familiae veneau un fiu si ' nepoti #fii ai unui fiu al lui pater predecedat%, mostenirea se impartea in mod egal in doua,fiul supravietuitor culegand 0 ,iar nepotii impreuna tot 0, fiecare aven deci 112 din total. .aca nu existau mostenitori din prima categorie,veneau la mostenire adgnatus proximus#cei mai apropiati agnati%,care ii cuprindea pe colaterali #frati,veri,nepoti de frati%.3ste o categorie mobila ,caci in lipsa unor agnati mai apropiati puteau veni la mostenire si agnati foarte indepartati. n cadrul celei de-a doua categorii nu functiona insa sistemul reprezentarii..aca cel mai apropiat agnat refuza mostenirea,ea nu mai trecea la urmatorul agnat si nici la urmatoarea categorie de mostenitori legal,ci devenea vacanta,urmand a fi culeasa de statul roman. .oar in lipsa unor mostenitori din categoria a -a,veneau la mostenire gentiles. n ceea ce ii priveste nu, exista certitudine ca fac parte din aceeasi familie cu defunctul,existau insa indicii ca nume de ginta comun,loc de inmormantare comun si cult familial comun,iar ca o amintire din epoca in care ginta exercita in comun proprietatea,categoria a -a venea in bloc la mostenirea celui decedat. ,e poate insa observa ca toate cele trei categorii fac exclusiv parte din sfera agnatilor,caci in sistemul )- & nu puteau veni la mostenire cognatii,astfel ca pretorul in dorinta prote!arii rudelor de sange #fiul emancipat sau copilul nascut din casatoria fara manus% a initiat o serie de reforme prin care sa ocroteasca aceasta categorie. Aceste reforme s-au materializat in crearea a 4 categorii de mosteniri pretoriene #bonorum possessio$posesia bunurilor succesorale%.Aceasta nu era una efectiva,putand fi realizata orin mi!loace !uridice de drept pretorian. 1. 2. 3. !. onorum possessio unde liberi onorum possessio unde legitimi onorum possessio unde cognati onorum possessio unde vir et uxor

1./rin reforma intreprinsa,pretorul a amendat si ameliorat sistemul mostenirii legale prevazut de )- &. n cadrul primei categorii pretorul a inclus atat pe sui heredes,cat si pe acei fii de familie si descendentii lor care in urma unui capitis deminutio isi pierdusera vocatia succesorala. Acum in sistemul pretorian, veneau la mostenire nu numai fiii aflati sub puterea lui pater familiae,ci si cei emancipati,astfel ca toti fii lui pater dobandisera vocatie succesorala. /entru ratiuni de echitate insa, in cazul emancipatilor se cerea o collatio emancipatio daca voia sa participe la succesiunea lui pater alaturi de fratii sai.3l trebuia sa aduca la succesiune toate bunurile proprii dobandite in calitatea de sui iuris..aca nu ar fi procedat astfel,i-ar fi pagubit pe fratii sai ce fusesera pana atunci alieni iuris si nu avusesera dreptul de a detine bunuri in proprietate. /articiparea emancipatilor la succesiune si realizarea acestui collatio nu erau insa obligatorii. 3ste de imaginat ca fiul emancipat a carui avere era mai mare decat cea succesorala prefera sa nu participe la succesiune pentru ca ar fi insemnat sa ii imbogateasca pe fratii sai. 2./retorul a inclus in cea de-a doua categorie mostenitorii legali,agnatii si gentilii '. n lipsa si a acestei a treia categorii venea cea de-a treia categorie.Aici apar pentru intaia data cognatii #rude de sange,insa nu si civile$de exemplu copii in raport de mama lor casatorita fara manus%. 5eneau la mostenire numai in lipsa primelor doua categorii. 4..aca nu existau mostenitori nici de aici, venea cea de-a patra categorie cand dobandesc vocatie succesorala reciproca sotul si sotia casatoriti fara manus. ,istemul pretorian,desi progresist,era imperfect deoarece,desi vocatia succesorala a rudelor cognatice era posibila,era improbabila ,pentru ca rare erau cazuri cand nu exista niciun mostenitor din primele doua categorii,astfel ca sistemul a fost completat prin legate imperiale.

1.Senatusconsultul "ertullian #din timpul lui "adrian% prin care se acordau drept acelor mame de a veni la succesiunea copiilor ei rezultati din casatoria fara manus in calitate de ruda legitima,mama urcand astfed in categoria a treia in cea de-a doua. 2.Senatusconsultul #rfitiam #din timpul lui +arc Aureliu% prin care s-a recunoscut copiilor rezultati din casatoria fara manus dreptul de a-si mosteni mama in cadrul primei categorii,urcand asadar din categoria in categoria . n epoca postclasica ustinian a realizat o reforma de fond si a inlocuit complet agnatiunea cu cognatiunea,devenita fundament al vocatiei succesorale creand astfel 4 noi categorii de mostenitori legali( 1.$escendentii 2.%scendentii&fratii si surorile buni (cu ambii parinti comuni) si copiii lor 3. 'ratii si surorile consangvini (tata comun) si uterini (mama comuna) si parintii lor !.(olaterali mai indepartati 2.+ostenirea testamentara &estamentul este actul solemn prin care o persoana numita testator instituie unul sau mai multi mostenitori pentru ca acestia sa execute ultima sa dorinta. 6ezulta asadar ca elementul central al mostenirii il reprezinta instituirea de mostenitori. .aca la origine cei instituiti mostenitori faceau parte numai herezii testatorului, mai tarziu au fost instituiti si agnati indepartati si chiar persoane straine de familia testatorului. /rincipala indatorire a celor instituiti mostenitori era aceea de a distribui in calitate de executori ai bunurilor succesorulu in conformitate cu dispozitiile testamentului. &estamentul indeplinea mai multe functii(de a favoriza pe unii herezi in detrimentul altora,tot prin testament cei instituiti puteau fi grevati cu executarea unor legate in favoarea unor persoane din afara familiei, putandu-se de asemena numi un tutore ori dezrobi un sclav. n istoria succesorala a testamentului,s-au desfasurat mai multe testamente impartite pe 2 epoci. n dreptul vechi s-au manifestat testamentul colatis comitiis ,testamentul in procinctu si testamentul per aes et libram. "estamentul colatis comitiis imbraca forma unei legi votata de Comitia Curiata. Aceasta ciudatenie isi afla explicatia in faptul ca romanii socoteau ca realizarea unui testament este un act de o gravitate deosebita intrucat el urma sa infranga ordinea venirii la succesiune stabilita de )- &,ori intr-o conceptie simetrica o lege nu poate fi modificata decat printr-un act de o valoare !uridica egala,astfel ca testamentul trebuia incheiat sub forma unei legi. &estamenul avea insa si 2 incoveniente(pe de o parte nu era accesibil decat patricienilor,iar pe de alta parte intalnirile Comitiei Curiata aveau loc de 2 ori pe an pe 24 aprilie si 27 mai.Astfel ca s-a trecut la o noua forma de testament. "estamentul in procinctu#aflat in apropierea luptei% era accesibil si plebeilor si se realiza in fata armatei gata de lupta,dar avea si el inconveniente( -nu era accesibil decat legionarilor #18-42 ani% -era necesar ca statul roman sa se afle pe picior de razboi#lucru deloc dificil in ma!oritatea timpului% n cele din urma s-a recurs la un alt tip de testament "estamentul per aes et libram,o aplicatie a mancipatiunii fidiciare. n virtutea acestuia,testatorul transmitea prin mancipatio numo uno intregul sau patrimoniu catre un emptor familiae #cumparatorul bunurilor succesorale%,incheind totodata impreuna cu acesta un pact fiduciar prin care ii arata cumparatorului cum si cui sa distribuie bunurile fiduciare dupa moartea sa,a vanzatorului. ,oarta acestui testament a depins mult timp de bunacredinta a lui emptor familiae.)a origine pactele fiduciare nu erau sanctionate !uridic,ci doar pe plan moral,astfel ca

,daca emptor era de rea-credinta, se considera proprietar al averii succesorale si putea refuza sa indepineasca ultima dorinta a testatorului din pact. 9ltimul sistem a fost ameliorat,pactul fiduciar dobandind sanctiune !uridica,iar emptor nu mai era socotit a fi dobandit chiar proprietatea bunurilor succesorale,ci doar un drept de a stapani precar,doar detentiunea pe care era obligat sa o transmita mai departe catre succesori. Cea de-a doua etapa a testamentului a reprezentat-o dreptul clasic. ,e practica in continuare testamentul per aes et libram la care se mai adauga inca trei( testamentul nuncupativ#declaratia in forma orala in prezenta a 8 martori cetateni romani%,testamentul pretorian care se realiza in forma scrisa,inscrisul puratnd si pecetile a 8 martori cetateni romani si testamentul militar care nu continea nicio conditie de forma, singura cerinta ceruta fiind ca vointa testatorului sa sie clar exprimata indiferent de suport#putea fi realizat chiar cu sange pe scut sau cu sabia pe nisip%. Capacitatea testamentara#testamenti factio% era de doua feluri(activa si pasiva. "estamenti factio activa reprezenta capacitatea unei persoane d a-si face un testament sau de a fi martor la un testament. "estamenti factio pasiva reprezenta capacitatea unei peroane de a veni la mostenire,fie ca mostenitor instituit,fie in calitate de legatar. ,e bucurau de t.f.a toti cetatenii romani sui iuris care erau capabili de fapt si de asemenea peregrinii care se bucura de ius comerci.:u aveau deci t.f.a sclavii cu exceptia scalvilor publici,nici fii de familie cu exceptia celor ce aveau peculium castrense si nici incapabilii de fapt #alienatii,impuberii,femeile-cu exceptia copiilor cu ius liberorum care ulterio,r dupa "adrian a fost generalizat,toate femeile dobandind capacitate de a testa numai cu auctoritatis tutoris insa%. Aveau capacitate de a veni la mostenire cei ce se bucurau de ius comerci. Aceasta capacitate a suferit unele restrangeri insa,ca in cazul femeii prin dispozitiile legii Voconia data in timpul austerului Cato cenzorul cand s-a interzis femeii sa vina la mostenirea barbatului cu averea ai mare de 100 000 sesterti pentru a se prote!a femeile de consecintele nefaste pe care luxul le putea avea asupra lor. :u puteau fi instituiti ca mostenitori nici persoanele incerte#despre a caror identitate testatorul nu-si putea face o idee clara%. .e exemplu era nula clauza prin care se lasa mostenire primului venit la funeraliile defunctului. .e asemenea nici postumii,nici persoanele !uridice nu aveau acces la t.f.p ./ersoanele alieni iuris puteau veni la mostenire,dar formal nu mosteneau in drept,mostenirea intrand in patrimoniul lui pater familiae. ,urprinzator romanii au recunoscut si sclavilor posibilitatea de a veni la mostenirea unei persoane, dar aceasta generozitate se regaseste in intentia de a evita consecintele nesigure ce se puteau naste in cazul acele mosteniri incarcate de datorii.

Instituirea de mostenitori era denumita de ;aius caput et fundamentum totius testamenti #capul si temelia oricarui testament%.;aius se referea atat la conditiile de forma,cat si la conditiile de fond, astfel ca lipsa uneia ducea la nulitatea testamentului intocmit. Conditiile de forma( nstituirea se facea in fruntea testamentului prin utilizarea unor termeni imperativi si solemni <"itus heres esto) sau *"itium heredem esse iubeo) Conditiile de fond se regasesc in 2 reguli( ( <nemo pro parte testus pro parte intestatus decedere potest)#nimeni nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament% ( nu era posibila instituirea unui testament numai pentru o parte din mostenire si cealalta sa

se distribuie conform regulilor de la mostenirea legala,ceea ce insemna ca nu se puteau deschide in paralel mostenirea legala si cea testamentara. .aca s-ar fi procedat astfel,mostenitorul testamentului ar fi dobandit si partea din mostenire pentru care nu fusese instituit. ( <semel heres semper heres) #odata herede pentru totdeauna herese% ( instituirea de mostenitori nu de putea face cu termen,fiind nula clauza conform careia &itius era hered pana la calendele lui aprilie. Substituirea de mostenitor nstitutia care intra in discutie cand cel instituit mostenitor nu doreste sau nu poate accepta mostenirea. 3xista deci perspectiva deschiderii mostenirii legale..aca testatorul doreste sa evite o atare perspectiva are posibilitatea de a recurge la substituirea de mostenitori$clauza introdusa in testament prin care testatorul dispune ca o alta persoana numit substituit sa ia locul celui instituit daca acesta din urma nu dobandeste mostenirea.Aceasta instituire de gradul 1conditionala cunostea mai multe forme la romani( vulgara$substituirea unuia1mai multor mostenitori in locul celui instituit pupilara$numirea de catre testator a unei persoane care sa vina la mostenire daca instituitul ar muri inainte de implinirea varstei de 14 ani +uasipupilara$desemnarea unui mostenitor pentru descendentul sau lipsit de minte-mente captus

1 martie 2011 Curs 2

'.+ostenirea deferita contra testamentului #varianta a mostenirii testamentare% n epoca veche a dreptului roman, in virtutea principiului libertatii de a testa,testatorul putea institui si dezmosteni in mod liber in mod liber pe descendentii sai in conditiile respectarii formelor solemne. Astfel ,pater familiae pentru a dezmosteni un fiu trebuia sa o faca nominal si in forma solemna ( <"itius filius meus exheres esto)#&itius fiul meu sa fie dezmosenit%. Alti descendenti decat fiii,fiicele sau nepotii puteau fi dezmosteniti in bloc,fara a fi indicati nominal (=(eteri omnes exheres sunto= #&oti ceilalti sa fie dezmosteniti%. n cazul omiterii unui descendent sau al nerespectarii formelor cerute pentru dezmostenire,testamentul era fie nul,fie ratificat. .aca cel omis sau neregulat dezmostenit era un fiu,testamentul era ruptum..aca cel omis era alt descendent decat fiul,testamentul era ratificat pentru ca acel mostenitor sa culeaga o parte din mostenire. n contextul general al restrangerii puterii lui pater familiae,puterile ce fusesera nelimitate, catre sfarsitul epocii vechi ,s-a manifestat o tendinta de ingradire a libertatii de a testa si implicit a libertatii de a-si dezmosteni rudele.* astfel de limitare o reprezinta testamnetul inoficios,creatie a practicii tribunalelor centumvirilor. Testamentul inoficios /rin aceasta frma s-a recunoscut anumitor categorii de dezmostenitori posibilitatea de a ataca testamentul prin care fusesera dezmosteniti,chiar daca dezmostenirea fusese regulat.Aveau aceasta posibilitate, rudele considerate apropiate #descendentii,ascendentii dar si fiii si surorile testatorului%. n baza acestei posibiliatati de atacare statea ideea ca cel ce isi dezmosteneste rudele apropiate isi incalca indatoria de officium$datoria de iubire fata de ele. in acest sens rudele apropiate aveau la indemana o actiune speciala$+uerela inofficiosi testamenti

prin care puteau ataca testamentul pe consideratia ca prin incalcarea indatoririi de officium testatorul nu fusese in deplinatatea facultatilor mintale la data intocmirii testamentului.Admiterea acestei actiuni nu se producea insa in mod automat,fiind la aprecierea tribunalului centumivirilor care apreciau de la caz la caz. Dobandirea mostenirii .obandirea unei mosteniri are la baza o atitudine subiectiva din partea mostenitorilor in functie de raportul !uridic si felul mostenirii ce se deschidea. .in punctul de vedere al dobandirii mostenirii #ad>uisito hereditatis%,romanii au realizat o clasificare a mostenirilor. 1. Heredes sui et necesarii( Faceau parte sui heredes care veneau la mostenire in deplin drept? in mod automat si necear nu aveau posibilitatea de a repudia mostenirea,fie ea legala,fie testamentara. Aceasta obligativitate de venire la mostenire rezulta din faptul ca sui heredes,in virtutea stravechii conceptii, erau considerati a fi stapanit impreuna cu defunctul inca din timpul vietii acestuia bunurile de familie,motiv pentru care nu o putea repudia. 2. Heredes necesarii( Faceau parte scalvii proprii carora,pentru considerente tinand de natura pragmatica a romanilor,li se acorda testamenti factio pasiva..esigur ca sclavii nu puteau veni decat la mostenirea testamentara,iar daca ear instituiti ca mostenitori prin testament,nu aveau posibilitatea de a repudia aceasta mostenire. &rebuie insa precizat ca instituirea scalvilor ca mostenitori era obligatoriu insotita de o alta clauza,de eliberare#scalvul fiind lucru nu avea capacitatea de a mosteni%. '. Heredes extranei(voluntarii)( 3rau straini de persoana defunctului,cei care nu se aflau sub puterea acestuia la momentul decesului#cei din cercurile agnatice si %.,pre deosebire de primele 2 categorii era singura ce putea accepta sau repudia mostenirea in mod liber. Acceptarea mostenirii Conditii de forma (moduri) 1.Cretio +od solemn si expres care se realiza printr-o declaratie solemna prestata in fata unor martori de catre mostenitorul acceptant( </entru ca *ctavian m-a instituit mostenitor,iata accept aceasta mostenire=.3ra posibil ca insusi testataorul sa-l oblige pe mostenitor sa accepte mostenirea in aceasta forma,prevazand dezmostenirea daca nu o face intr-un anumit timp -@ cretio perfecto. !."ro #erede $estio +od tacit de acceptare ce consta in savarsirea de catre mostenitor a oricarui act sau fapt din care decurgea in mod automat inerenta concluzie ca mostenitorul accepta mostenirea(vanzarea de catre mostenitor a unui bun succesoral. %.&uda voluntas(+od expres de acceptare,dar nesolmn,se putea realiza in orice forma,avanta! care a facut ca nuda voluntas sa devina modul general de acceptare a mostenirii. Conditii de fond - mostenitorul sa aiba capacitate de a se obliga-dobandirea nu se rezuma doar la dobandirea drepturilor ,ci si a obligatiilor - mostenitorul trebuie sa se bucure de ius capiendi #dreptul de a culege o mostenire%,conditie introdusa prin legile caducare date in timpul imparatului August( )egea ulia si )egea /lautia /oppaea A care cuprindeau doua mari categorii de dispozitii

1."ars nuptiaria prevedeau ca femeia intre 27-70 ani si barbatul intre 27-20 ani trebuiau sa se casatoreasca si sa aiba copii !."ars caducaria prevedea ca cei ce se incadrau intre aceste limite si nu se casatoresc#celibes% nu aveau dreptul de a mosteni unuia din mostenitorii pentru care fusesera instituiti? cei ce se casatoreau ,dar nu aveau copii #orbi% nu puteau dobandi decat 0 din mostenire. Aceasta lege a fost edictata in timpul imparatului August in conditiile in care societatea romana se confrunta cu o grava criza pe plan moral care dusese la evitarea in mod constant a constituirii de familii,fapt care punea in pericol stabilitatea instututiilor romane,ori famila reprezenta un element fundamental in organizarea romanilor si a institutiilor lor. 'fectele mostenirii 1.Confu(iunea de patrimoniu Contopire ce se producea intre patrimoniul defunctului si al heredelui. n functie de impre!urari putea produce efecte negative,dezavanta!e fie pentri herede,fie pentru creditorii defunctului. .ezavanta!ele pentru herede se nasteau cand mostenirea era insolvabila pentru ca fiind incarcata de datorii,se depasea activul succesoral. .ezavanta!ele pentru mostenitori decurgeau din impre!urarea ca la origine mostenitorul necesar raspundea ultra vires hereditatis #raspundea pentru datoriile dincolo de activul succesoral% -@era tinut sa acopere datoriile succesiunii din bunurile proprii. )a un moment dat pretorul a venit in spri!inul mostenitorilor necesari si le-a oferit o institutie$ ius abstinendi$mi!loc !uridic in virtutea caruia se putea abtine sa satisfaca pe creditorii defunctului dincolo de limitele activului succesoral,mostenitorul acceptant raspunzand intra vires hereditates. ,istemul a fost perfectionat de ustinian in epoca postclasica,care a introdus beneficium inventarii$ acceptarea sub beneficiul de inventar./otrivit acestui sistem,mostenitorul care la data deschiderii succesiunii deschidea o lista inventar a tuturor bunurilor succesorale si a valorii lor,nu putea fi tinut sa raspunda pentru datoriile succesorale decat in limitele acestei liste. .ezavanta!ele pentru creditori erau atunci cand mostenirea era solvabila,dar mostenitorul era insolvabil,astfel ca,in urma confuziunii pe patrimoniu,creditorii succesorului veneau in concurs cu creditorii proprii instituiti de mostenitor,riscand astfel sa nu isi mai poata valorifica integral creantele, posibilitate pe care ar fi avut-o in absenta acestei confuziuni. /retorul a intervenit si in favoarea creditorilor si a pus la dispozitia lor un mi!loc !uridic numit separatio bonorum $oferea creditorilo defunctului posibilitatea de a cere si obtine separarea bunurilor succesorale de cele ale mostenitorului,astfel incat creditorii sa fie satisfacuti prioritar din bunurile succesorului acceptant. !.Dobandirea dreptului de proprietate asupra bunurilor mostenirii .aca era vorba despre creante sau datorii# astazi bunuri incorporale% se imparteau de drept intre mostenitori potrivit cotelor acestora din mostenire..aca era vorba despre lucruri corporale ce nu puteau fi parata!ate comod in natura,mostenitorii se aflau in indiviziune fortata ce putea inceta fie printr-o conventie a msotenitorilor,fie printr-un act de iesire din indiviziune reglemetatat e )- &$actio familiae herciscunde %.Collatio bonorum$raportul bunurilor si presupunea obligativitatea mostenitorilor participanti la succesiune de a aduce la masa succesorala toate bunurile pe care le primisera de la pater familiae in timpul vietii acestuia,cu referire speciala la bunurile donate sau in cazul fetelor la bunurile dotale- collatio dotis.Aceasta obligatie o avea si emancipatul care pentru a participa la mostenirea lui pater cu fratii sai trebuia sa realizeze o collatio emancipatio,aducand la mostenire bunurile dobandite ca sui iuris.

)epudierea mostenirii 6epudierea de catre mostenitorii a mostenirii se facea in baza unei declaratii lipsite de forme solemne. +ai mult,chiar si tacerii mostenitorilor le-au fost conferite efecte !uridice(daca nu se pronunta intr-un anumit termen de acceptare a mostenirii,se considera ca el a repudiat acea mostenire. 6epudierea era susceptibila a produce mai multe efecte( .aca erau mai multi mostenitori si numai unul repudia,se producea acrescamantul(ius adcrescendi%, cota moscenitorilor acceptanti se ma!ora cu cea a mostenitorului repudiant. .aca exista un singur mostenitor si acesta repudia,veneau la mostenire toti substitutorii. .aca nu existau substitutori,se deschidea mostenirea legala,iar daca nu existau nici mostenitori legali, mostenirea era socotita vacanta,fiind culeasa de statul roman.

Sanctiunea mostenirii ,anctiunea mostenirii diferea in functie de mostenirea civila sau pretoriana. Mostenirea civila era sanctionata prin hereditatis petitio #petitia de hereditate%,o actiune cu caracter universal ce are ca obiect intrega mostenire,deci o universalitate de bunuri. "ereditates petitio se deosebea de actiunea in revendicare care putea avea ca obiect numai res certa.Aceasta actiune era intentanta de mostenitorul civil care altfel decat la actiunea in revendicare nu trebuie sa dovedeasca calitatea de proprietar a defunctului,ci doar ca el este mostenitor civil. /entru intentarea petitiunii era necesar ca reclamantul sa fie mostenitor civil si sa nu posede bunuri succesorale,iar paratul sa posede bunuri succesorale,fie pro herede#cu buna-credinta,crezand ca el este mostenitor civil%,fie pro possesore#paratul este de rea-credinta,stiind ca nu este mostenitor,dar !ustficand mostenirea asupra bunurilor #possideo >uia possideo%. /utea fi intentata si impotriva posesorilor fictivi( >ui dolo desiit possidere si >ui liti se obtulit. n baza intentarii lui hereditatis petitio se produceau unele efecte ce erau reglementate prin senatusconsultul Buventian./otrivit acestuia,paratul de buna-credinta era tinut sa raspunda pentru bunurile succesorale care lipseau din mostenire numai daca el realiza o imbogatire de pe urma acestor bunuri,pe cand paratul de rea-credinta era tinut sa raspunda pentru tot ceea ce lipsea,indiferent de cauza ce condusese la micsorarea activului succesoral. Mostenirea pretoriana se sanctiona prin interdictului +uorum bonorum(cu privire la toate bunurile succesorale%.Cel ce pretindea ca este mostenitor pretorian se prezenta la pretor si trebuia sa faca o declaratie fata de care pretorul ii acorda bonorum possessio,dar numai in mod formal,caci de fapt pretorul ii conferea doar calitatea de mostenitor pretorian pentru ca eliberarea propriu-zisa a interdictului si punerea efectiva in posesiune a pretentului avea loc numai daca acesta intrunea in realitate conditiile pentru a fi considerat mostenitor pretorian.

*'+AT'*' )egatele sunt dispozitii formulate in termeni imperativi si solemni ce greveaza asupra heredelui testamentar si prin care testatorul dispune de anumite bunuri in principal individual determinate in favoarea unei persoane numita legatar. Conditii de forma )egatul figura in mod necesar in testament,iar sub aspectul conditiilor de forma,trebuia redactat in termeni imperativi si solemni in cadrul unei clauze ce in textul testamentului figura imediat dupa instituirea de mostenitor. .in punctul de vedere al formei, legatele erau de 4 feluri( 1. ,egatul per vindicationem 2. ,egatul per damnationem 3. ,egatul per praeceptionem !. ,egatul sinendi modo /rimele 2 au aparut in epoca veche ,iar ultimele 2 in epoca clasica. 1. *e$atul per vindicationem &estatorul transmite direct catre legatar un bun individual determinat <$au si leg lui "ititus pe sclavul Stihus) . n acest caz legatarul devine direct proprietar al bunului legat cu incepere si momentul decesului testatorului,calitate in care legatarul avea la indemana mi!locul !uridic al actiunii in revendicare.6ezulta asadar ca nu se nasteau raporturi !uridice intre legatar si mostenitorul testatorului in cadrul legatului. !. *e$atul per damnationem &estatorul obliga pe un herede de-al sa sa transmita un anumit bun legatarului *-eredele meu sa fie obligat sa.i dea lui "itius pe scavul Stihus=,caz in care se nastea un raport !uridic obligational intre legatar si mostenitor,raport in virtutea caruia legatarul#creditor% are o datorie personala impotriva mostenitorului. n epoca clasica a fost dat insa senatusconsultul neronian care a prevazut ca un legat per vindicationem care era nul pentru nerespectarea condiilor de forma putea fi valabil ca legat per damnationem.Cu pornire de la aceasta prevedere,!urisprudenta romana a extins aceste dispozitii si a aratat ca daca legatul per vindicationem nul poate fi socotit ca legat per damanationem,cu atat mai mult un legat per vindicationem va fi valabil si ca legat per damnationem. .in acest moment,in baza acestei interpretari,legatarul per vindicationem a dobandit un drept de optiune,in sensul ca daca el dorea sa primeasca insusi bunul legat se considera legatar per vindicationem,iar daca se multumea numai cu contravaloarea acelui bun,se socotea legatar per damnationem. %. *e$atul praeceptionem 3ra utilizat in vederea favorizarii unuia dintre mostenitori. n acest caz testatorul gratifica pe unii din mostenitori,acordandu-i suplimentar si un legat,rezultand ca cel in cauza avea o dubla calitate ,atat de mostenitor,cat si de legatar. n calitate de legatar avea dreptul de a lua mai inainte bunul legat,adica avea dreptul de intra in posesia bunului inainte de a incepe imparteala succesorala intre succesori #de unde si denumirea,prin luare mai inainte% ,. *e$atul sinendi modo Acest legat era conceput ca o permisiune acordata legatarului de a intra in stapanirea bunului legat,reprezentand totodata o obligatie de non facere in sarcina mostenitorului care avea obligatia de a nu

intreprinde nimic de natura a-l impiedica pe legatar sa intre in stapanirea bunului legat ( )-eredele meu sa fie obligat sa.i permita lui "itius sa ia cu el pe sclavul Stihus). C martie 2011 Curs ' Conditiile de fond ale le$atelor 1.)egatarul sa aiba testamenti factio pasiva !.3xecutarea legatului apasa asupra mostenitorilor,cu exceptia legatelor per praeceptionem,in care mostenitorul era si legatar,in toate celelelalte cazuri mostenitorii find tinuti sa transmita anumite bunuri in favoarea unor legatari care nu berau mostenitori. n conditiile in care )- & asigura o libertate nelimitata testatorilor de a dispune prin legat,nu rare au fost ocaziile cand mostenitorii erau grevati cu legate mari in favoarea unor straini,situatie in care mostenitorii se vedeau expusi riscului de a transmite cu titlu de legat ma!oritatea activelor succesorale, fiind in plus tinuti sa plateasca datoriile succesorale. Acest lucru a avut ca rezultat imediat o crestere a cazurilor de repudiere a succesiunilor incarcate de legate mari,aspect care rasfrangea negativ asupra creditorilor succesorului,care isi vedeau pericilitata posibilitatea de a-si valorifica creantele. /entru acest motiv,statul roman a intervenit,dand o serie de legi menite a ingradi testatorului libertatea de a dispune prin legat. 1. ,egea 'uria "estamentaria-care prevedea ca un legat nu poate avea ca obiect un bun cu o valoare mai mare de 1000 de asi 2. ,egea /oconia- care prevedea faptul ca legatarul nu putea primi mai mult decat partea care revenea mostenitorilor 6omanii insa au eludat dispozitiile acestor doua legi,fie lasand foarte multe legate mai mici de 1000 asi,fie in valoare mai mica decat cea care revenea mostenitorilor. n cele din urma s-a dat o noua lege. '. ,egea 'alcidia#in anul 40 i.e.n% -prin care s-a instituit un soi de re(erva succesorala-.uarte /alcidiana.)egea prevedea ca mostenitorul trebuia in mod obligatoriu sa primeasca D din mostenire,in caz contrar urmand ca legatele excedentare sa fie deduse proportional %.6egula catoniana #data de Cato cenzorul% prin care se prevedea ca un legat nul in momentul redactarii testamentului,va ramane nul pentru totdeauna. 6egula avea in vedere cazul in care la momentul redactarii testamentului,testatorul lasa un legat nevalabil,ulterior intervenind situatii care faceau posibila executarea lui. Chiar si asa legatele nu deveneau valabile,ramanand in continuare nule. .e exemplu testatorul lasa prin legat ce nu se afla la acea data in patrimoniul sau,legatul fiind nul din lipsa de obiect.Chiar daca ulterior bunul cu pricina intra in patrimoniul sau,legatul era in continuare nul. Sanctiunea le$atelor .iferea in functie de tipul de legat( 1. )a legatul per vindicationem sanctiunea consta intr-o actiune in revendicare,caci prin efectul acestui legat,legatarul devenea proprietar al bunului legat chiar de la momentul deschiderii succesiunii.

2.

n cazul legatelor per damnationem si sinendi modo, prin efectul carora legatarul devenea creditor fata de mostenitor, sanctiunea era o actiune personala,speciala,numita actio ex testamento '. n cazul legatului per praeceptionem,sanctiunea era chiar o actiunede iesire din indiviziunea familiala,numita actio familiae herciscunde. )egatarul in calitate de mostenitor avea dreptul de a cere imparteala mostenirii

/0D'0C120S'*' Sunt dispozitii de ultima dorinta prin care o persoana numita disponent roaga o alta persoana numita fiduciar sa transmita fie un anumit bun&fie o parte dintr.un patrimoniu&fie chiar un patrimoniu integral& unei alte persoane numita fideicomisar. Fideicomisul putea figura fie in testament,fie in afara lui. Cand era in cadrul testamentului,disponentul era chiar testatorul,iar fiduciarul era fie mostenitorul,fie legatarul. 6omanii figurau in mod frecvent la fideicomisul aflat in afara testamentului,care avea avanta!ul nu aveau nicio conditie nici de fond,nici de forma. Asadar fideicomisele puteau fi formulate in orice forma si procurau avanta!ul ca o persoana care nu avea testamenti factio pasiva putea totusi dobandi pe acesta cale unele bunuri dintr-o mostenire. Sanctiunea fideicomisului +ult timp insa,fideicomisul nu a fost sanctionat pe plan !uridic,ci pe plan religios,caci fiduciarul trebuia sa !ure pe zei ca va indeplini dorinta disponentului.9lterior sanctiunea a trecut pe plan moral,caci fiduciarull care nu respecta rugamintea disponentului era supus riscului infamiei. Abia in vremea imparatului August,fideicomisul a fost sanctinat !uridic,devenind un act. /orme ale fideicomisului 1. Fideicomisul de familie( * varietate a fideicomisului la romani era acest fideicomis de familie. n baza acestuia,o persoana,de regula un descendent primea in calitate de fiduciar unele bunuri de la un ascendent cu conditia de a le pastra,pentru a le transmite mai departe propriilor sai descendenti. .escendentii fiduciarului urmau a deveni apoi la randul lor fiduciari,iar aceasta practica asigura timp indelungat pastararea unor bunuri succesorale mai valoroase in cadrul aceleiasi familii. /rincipiul care a stat la baza a fost generalizat si extins pe cale de interpretare in feudalism, unde aparuse ca o aplicatie a acestuia ,privilegiul primului-nascut prin care,daca primul-nascut era prodig # risipitor% exista riscul pierdierii bunurilor a caror prote!are se urmarea,astfel ca fideicomisul de familie nu a disparut nicicand din practica !uridica ,fiind cunoscut sub forma substitutiunuii feideicomisare. 2. Fideicomisul de ereditate( Figura in mod necesar intr-un testament astfel ca fiduciarul era chiar mostenitorul care transmitea fideicomisarului o parte din mostenire,chiar intreaga mostenire, fiind tinut totodata sa plateasca si datoriile succesiunii. ntrucat aceasta practica era inechitabila fata de mostenitor care era pagubit,caci platea toate datoriile desi nu urma sa primeasca decat o parte sau chiar nimic,s-au dat 2 senatusconsulte ("rebellian si 0agasian prin care s-au reglementat raporturile dintre fiduciar si fideicomisar astfel incat fiduciarul sa nu fie pagubit.