Tehnici si sisteme de ambalare a produselor alimentare

Ambalajul de produs alimentar = invelitoare (de natura polimerica, metalica,

celulozica sau sticla) care insoteste produsul pe tot parcursul de la producator la
consumator, in toate etapele pe care acesta le parcurge (productie, depozitare,
transport, desfacere, consum), in vederea mentinerii calitatilor organoleptice,
fizico-chimice si microbiologice ale produsului.
scop: -mentinerea calitatii produselor alimentare
-prelungirea termenelor de valabilitate ale produselor ambalate=>alegerea
ambalajului corespunzator pentru ambalarea produselor alimentare si utilizarea
unor tehnici de ambalare specifice pot conduce la o prelungirea considerabila a
termenelor de valabilitate ale produselor alimentare care aduc numeroase beneficii.
Ambalarea produselor alimentare
format din trei componente:
Ambalajul ca sistem
Produs de ambalat: bunul alimentar ambalat
Mediul de ambalare: mediul aflat intre produsul
ambalat si materialul de ambalare; poate fi:
- atmosfera normala;
-vacuum: ambalajul este golit si inchis, pastrand o
cantitate foarte mica de aer, in special oxigen, in contact
cu alimentul;
- atmosfera activa: plasarea saculetelor cu absorbanti de
oxigen, a unor generatori de dioxid de carbon in ambalaj;
-atmosfera modificata(MAP): in ambalaj este creata o
atmosfera cu compozitie a gazelor diferita fata de aer.
Material de ambalare: o
varietate de polimeri plastici,
metale, sticla, materiale
celulozice si derivate ale
acestora.
Schema procesului de ambalare a produselor alimentare
Industria lemnului Economia nationala
Chimica
Metalurgica
Usoara
Celulozei si Hartiei
Cercetarea stiintifica de profil
Producator de materiale de ambalare
Producator ambalaje
Producator de bunuri alimentare
AMBALARE
Industria
Cerintele produsului ambalat fata de sistemul ambalaj
Cerintele functionale Cerinte igienico-sanitare
Cerintele functionale :
ambalajul trebuie: -sa corespunda formei produsului ambalat
-sa respecte starea de agregare a produsului ambalat
functionalitatea ambalajului fata de produsul ambalat:
-este asigurata prin indeplinirea tuturor cerintelor reprezentate de totalitatea
caracteristicilor de stare, forma, consistenta, culoare, dimensiuni, la care ambalajul trebuie
sa raspunda.
-se manifesta la producatori de produse alimentare, la transport si depozitare, in reteaua
comerciala si la consumator.

la producatorul de bunuri alimentare (fabricant):
-materialul de ambalare tb sa reziste cerintelor procesului de ambalare
-nu tb. sa polueze produsul alimentar ambalat
-ambalajul tb sa asigure o eficienta a ambalarii a.i. pierderile in timpul procesului de
ambalare sa fie minime.
la transport si distributie:
-ambalajul tb sa protejeze produsul alimentar de agentii fizico-chimici si chimici care
pot fi intalniti pe parcursul drumului de la producator la distribuitor a.i. produsul sa
nu fie degradat
-la transport, depozitare, distributie produsul alimentar ambalat sa ocupe un loc
minim.
in reteaua comerciala este necesar ca ambalajele cu produse alimentare:
-sa fie usor de manipulat;
-sa promoveze vanzarea produsului ambalat;
-sa ocupe spatii minime la depozitarea in reteaua comerciala.
la consumator ambalajul cu produsul alimentar trebuie sa fie usor de transportat de
catre acesta, sa fie usor de depozitat, sa fie usor de deschis si de reinchis.
Cerintele de ordin igienico-sanitar ale produsului ambalat fata de sistemul ambalaj=
necesitatea ca materialul de ambalare sa nu influenteze in nici un fel caracteristicile
organoleptice, fizico-chimice si de structura ale produsului ambalat.
oricare material de ambalare care vine in contact cu produsul alimentar este necesar sa
prezinte stabilitate chimica, respectiv sa nu cedeze din compozitia sa in produsul
alimentar diversi componenti care sa contribuie la degradarea acestuia.
materialele de ambalare trebuie sa fie compatibile cu produsul alimentar ambalat:
chiar daca materialul de ambalare cedeaza din compozitia sa, compusii cedati sa nu
depaseasca anumite limite si mai ales sa nu fie toxici pentru consumul uman.
pentru determinarea compatibilitatii si stabilitatii materialelor de ambalare folosite la
produsele ambalate se executa lucrari care au in vedere simularea conditiilor de
exploatare a materialelor de ambalare
Mediile de simulare pentru produsele alimentare cunt:
-apa bidistilata
-solutie de acid acetic 3%
-solutie de alcool etilic 5%
-uleiul de floarea soarelui sau uleiul de masline
"lucrari in vederea avizarii sanitare a materialului de ambalare= lucrarile privind
determinarea stabilitatii unui material de ambalare care vine in contact cu produsul
alimentar.
Avizul sanitar :
este valabil numai la grupele de produse alimentare pentru care s-a solicitat
are valabilitate atat timp cat in structura materialului de ambalare respectiv nu au
intervenit modificari
este de durata limitata (3 ani) si intra in obligatia producatorului de materiale de
ambalare
exista numeroase modalitati de clasificare a ambalajelor: dupa scopul ambalajelor,
dupa pozitia pe care acestea o au in raport cu produsul ambalat, dupa functionalitate,
dupa forma geometrica, dupa relatia cu medial ambiant, dupa modul de folosire, dupa
materialul de ambalare, dupa rigiditate, etc.
sistematizare: materialele de ambalare se impart in doua categorii :
materiale de ambalare traditionale:
-lemnul: foarte putin raspdandite ca ambalaje directe in industria
alimentara, se folosesc mai mult ca ambalaje indirecte la ambalarea sub forma de lazi,
europaleti;
-hartia: folosite intr-o masura redusa-5%;
-metalul: cele mai utilizate pentru ambalarea produselor alimentare;
-sticla
materiale de ambalare noi: materiale plastice simple si complexe
Caracteristici si cerinte de igiena specifice diferitelor tipuri de materiale de
ambalare pentru produse alimentare
Ambalajele de produse alimentare se impart in :

Ambalaje de prezentare (ambalaje directe): aduc produsul ambalat direct in fata
cumparatorului si care vin in contact direct cu produsul alimentar ambalat
Ambalaje de transport (ambalaje indirecte): servesc la ambalarea colectiva a
produselor alimentare sau ambalarea produselor la vrac; au rolul de a proteja
ambalajele directe.
Ambalaje auxiliare (talas, carton ondulat, lemn, spume sintetice) care au rolul de
a fixa ambalajele directe in interiorul celor indirecte
Caracteristici si cerinte de igiena specifice materialelor de ambalare de natura metalica
sunt cuprinse doua subgrupe principale in functie de tipul
de material metalic utilizat pentru confectionarea
ambalajelor:
-tabla de otel
-aluminiu
toate ambalajele de natura metalica utilizate in industria
alimentara pentru ambalarea produselor alimentare trebuie sa
fie acoperite cu un strat protector de lac (operatia de
vernisare) care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii
de igiena:
- sa fie compatibil cu produsul alimentar
-sa fie continuu, adica sa nu prezinte pori prin care produsul
alimentar ambalat sa patrunda pana la stratul de baza
Ambalaje metalice din tabla de otel
Tabla de otel se clasifica in :
Cu suprafata neprotejata: putin utilizata in industria alimentara
Cu suprafata protejata prezinta urmatoarele subgrupe:
a) tabla zincata: utilizare foarte redusa
b) tabla cositorita (acoperita cu staniu): 90-95% ca material pentru confectionarea
ambalajelor metalice utilizabile in industria alimentaraconserve din carne, legume,
fructe.
c) tabla cromata
Obtinerea tablei cositorite: otelul este adus de la metalurgie sub
forma de lingouri de otel
Lingou de otel Laminare la rece
TABLA COSITORITA VERNISATA
Decapare
Acoperire cu staniu
Pasivizare Vernisare
laminarea la rece: se obtine tabla sub forma de foaie;
decapare: este neutralizata suprafata tablei cu NH
4
Cl=sunt indepartate urmele de
uleiuri si substante chimice provenite din laminator=>tabla decapata.
cositorirea (stanarea) tablei se poate face in doua moduri:
oacoperirea cu Sn prin procedeul la cald, adica inserarea tablei intr-o baie de Sn topit
oacoperirea cu Sn prin procedeul la rece, adica utilizand o celula electochimica in care
anodul este Sn, iar catodul este tabla pentru cositorit.
-concluzie: stanarea la cald este complet dezavantajoasa fata de procedeul
electrochimic, pentru ca se obtine o tabla cositorita cu un strat neuniform, fiind foarte
greu de controlat cantitatea de Sn depusa pe suprafata tablei; prin folosirea procedeului
la cald se pot depune pana la 24-30g/m
2
pe cand in cazul procedeului electrochimic
cantitatea de Sn depusa este mult mai mica si uniforma.
pasivizarea tablei cositorite: trecerea tablei printr-o baie de Na
2
Cr
2
O
7
sau saruri ale
acidului cromic; prin pasivizare pe suprafata tablei cositorite se formeaza un strat de
oxigen atomic care creeaza posibilitatea lacului de a se lega de Sn.
vernisarea (lacuirea): presupune acoperirea suprafetei tablei cu lacuri compatibile
cu produsul alimentar ambalat; lacurile utilizate pot fi de mai multe tipuri in functie
de felul produselor alimentare care urmeaza a fi ambalate:
olacuri acido-rezistente pentru produsele acide, ex: compoturi, bulion, etc.
olacuri sulfo-rezistente pentru produsele sulfo-proteice, ex.: carne, fasole, mazare, etc.
-operatia propriu-zisa de vernisare duce la aproximativ 6 g/m
2
de lac uscat depus pe
suprafata tablei si se efectueaza la temperatura, in cuptoare speciale.
Obtinerea ambalajelor metalice din tabla cositorita
O cutie de conserve de tabla cositorita este formata din 2 elemente constitutionale:
- capacul cutiei
- corpul cutiei
Schema operatiilor necesare obtinerii ambalajelor
metalice din tabla cositorita
Taierea tablei
Presare sau ambutisare
Rolare
Aplicarea masei de etansare
Uscarea masei de etansare
Capacul cutiei
Ambalajul metalic din tabla cositorita
Taierea tablei
Formarea corpului
Lipirea sau sudarea
Bordurarea
Corpul cutiei
profilul capacului
curba necesara inchiderii
capacului
Ambalaje metalice din tabla cromata
-tabla cromata este tot pe baza de otel acoperit insa cu Cr metalic obtinut din saruri ale
H
2
CrO
4
. Cantitatea de Cr de pe suprafata tablei este cuprinsa in jurul valorii de
10g/m
2
;este foarte putin utilizata in sectorul alimentar datorita umatoarelor dezavantaje:
duritatea mai mare a suprafetei tablei acoperite cu Cr, care duce la uzura pieselor active
ale utilajelor de fabricatie
acoperirea neuniforma a suprafetei tablei cu Cr.
Ambalaje metalice din aluminiu
Aluminiul ca material de ambalare pentru industria alimentara este disponibil in doua
moduri de prezentare:
Folii: se folosesc la dulciuri, ciocolate, etc.
Tabla de aluminiu

Schema operatiilor necesare obtinerii ambalajelor metalice din aluminiu
Taierea tablei de Al
Presare sau ambutisare
Rolare
Aplicarea masei de etansare
Uscarea masei de etansare
Capacul cutiei
Ambalajul metalic din aluminiu
Taierea tablei de Al
Ambutisare
Bordurarea
Corpul cutiei
Avantajele si dezavantajele utilizarii ambalajelor metalice la ambalarea
produselor alimentare
Avantaje:
-rezistenta mecanica forte buna in timpul ambalarii, transportului si depozitarii
-capacitatea buna de transfer a temperaturii din autoclav catre produsul ambalat
-opacitatea materialului de ambalare este foarte buna
-atat ambalajul din tabla cositorita cat si ambalajele din aluminiu au o buna capacitate de
imprimare (litografiere) cu date referitoare la produsul ambalat
-au o buna capacitate de reflectare a razelor calorice datorita luciului metalic
-prin capacitatea foarte buna de acoperire cu lacuri de uz alimentare, atat ambalajele
din tabla cositorita cat si cele din aluminiu pot fi utilizate la ambalarea unei game foarte
vaste de produse alimentare
-impermeabilitatea materialului din care este confectionat ambalajul; compozitia tablei
cositorite si a Al confera o impermeabilitate foarte ridicata la gaze, vapori de apa, arome.
Dezavantaje: - pretul de cost pe unitatea de ambalaj este foarte ridicat
-posibilitati de deformare ridicate a ambalajului cu produs
Caracteristici si cerinte de igiena specifice ambalajelor din sticla
sticla= material vitros obtinut prin topirea la aproximativ 1700C a unor oxizi de tip:
SiO
2
, GeO
2
, B
2
O
3
, cu saruri ale unor oxiacizi de tipul: CaSiO
3
, PbSiO
3
, LiBO
3
.
formula generala pentru sticla este: Na
2
O CaO 6SiO
2
=>dpdv structural sticla este
compusa din o molecula de Na
2
O, o molecula de CaO si 6 molecule de SiO
2
aflate intr-o
combinatie mecanica, nu chimica;
colorarea sticlei introducere in structura sticlei a diversi oxizi metalici.
dpdv formal ambalajele din sticla sunt de doua tipuri:
borcane:
-pentru produse cu durata de pastrare scurta (ex: iaurt, crema, sosuri), produse care
nu suporta tratamente termice
-pentru produse cu durata de pastrare indelungata (ex: conserve si semiconserve)
butelii de sticla -pentru -lapte
-ambalarea altor produse lichide
Avantajele si dezavantajele utilizarii ambalajelor de sticla la ambalarea
produselor alimentare
Avantaje
-este inerta din punct de vedere chimic, nu reactioneaza decat cu HF
-este impermeabila la apa, vapori de apa, gaze si arome
-nu are miros si nu retine mirosuri
-este igienica-poate fi spalata foarte bine, a.i. ambalajele din sticla pot fi refolosite
-este transparenta=> produsele alimentare ambalate vizibile pentru cumparator
-are o rezistenta mecanica suficient de buna astfel incat sa reziste procesului de
ambalare, transport si depozitare a produselor alimentare
-ambalajele din sticla sunt relativ ieftine
Dezavantaje:
-fragilitate ridicata care duce la procente de spargere foarte mare la ambalare,
transport si depozitare
-greutate relativa mare
-depozitare si transport relativ greoaie
Ambalajele de natura celulozica se impart in doua categorii importante:
1. Hartie -netratata
-tratata
Caracteristici si cerinte de igiena specifice materialelor de ambalare de natura celulozica
2. Carton -Duplex
-Triplex
-Ondulat
Hartie netratata
putin folosita atunci cand se are in vedere ambalarea produselor alimentare in ideea de
a nu fi in contact cu mediul inconjurator;
din hartiile netratate se realizeaza ambalaje pentru produsele alimentare prin simpla
lipire cu clei sau alti adezivi;
rezistenta mecanica este cea mai scazuta dintre toate ambalajele celulozice.
dpdv al compozitiei ei (celuloza, pasta mecanica, diversi agenti de umplutura, etc.) se
imparte in: -hartie inferioara
-hartie obisnuita
-hartie superioara
Hartia tratata

(hartie innobilata)
se obtine in urma unor tratamente de acoperire a suprafetei hartiilor netratate cu
diversi componenti de natura organica=>imbunatatirea caracteristicilor de
impermeabilitate si rezistenta mecanica la sfasiere, etc.
tratamentele aplicate sunt:
a) acoperirea cu ceruri (sau parafine);
b) metalizare (caerare)=procesul de atasare prin intermediul unor adezivi compatibili
cu produsele alimentare, a unei folii de aluminiu cu grosime cuprinsa intre 9-11 10
-6
m
c) acoperire cu polimeri de tipul PE, PP, etc.siliconi; se face analog cu metoda de
aplicare a adezivului in acoperirea cu folie de aluminiu.
Cartoanele se obtin prin:
lipirea a doua sau mai multe straturi de hartie cu adezivi compatibili cu produsele
alimentare
presarea mecanica in stare umeda a straturilor de hartie
Cartoanele tip duplex: se obtin din minimum doua straturi de material fibros (celulozic)
unite intre ele prin presare mecanica.
Cartoanele tip triplex: se obtin din minimum trei straturi de material fibros unite intre ele
prin presare mecanica.
Cartoanele tip ondulat sunt formate din 1 pana la 4 straturi netede din material celulozic si
1 pana la 3 straturi de hartie ondulata sau straturi ondulate lipite intre ele prin intermediul
adezivilor.
diferentele intre cele trei tipuri de carton sunt date de rezistenta mecanica si de masa
specifica a acestora.
Avantaje
-se obtin in urma unor procese relativ simple si usor de condus
-pretul de cost pe unitatea de produs este relativ scazut
-rezistenta mecanica relativ buna pe parcursul proceselor de ambalare
Avantajele si dezavantajele utilizarii ambalajelor de natura celulozica la ambalarea
produselor alimentare
Dezavantaje
generate datorita permeabilitatii ridicate a materialului celulozic=>aria de utilizare la
ambalarea produselor alimentare destul de scazuta;
exista pe piata o gama larga de produse ambalate in ambalaje de naturea celulozica:
produse de tip lapte (pasteurizat) si sucuri de fructe sunt ambalate in cutii obtinute prin
combinarea ambalajelor de natura celulozica cu alte materiale (aluminiu, polimeri)=>in
final un material de ambalare complex care elimina problemele pe care fiecare material
de ambalare simplu, luat in parte, le-ar fi putut intampina;
aceste ambalaje pot sa asigure conditii de igiena speciale, dar mai ales conditii foarte
bune de impermeabilitate care permit unor alimente ce sufera, in conditii obisnuite,
foarte usor modificari biochimice, sa poata fi pastrate timp indelungat (exemplu: lapte
UHT se poate pastra pana la 6 luni).
nici un material de ambalare nu poate sa raspunda tuturor cerintelor ridicate de toate
produsele alimentare+progresele telmologice =>inlocuirea in proportie de aprox. 60% a
materialelor traditionale cu materiale asa zise noi"=materiale plastice pentru
ambalarea produselor alimentare.
trebuie sa se comporte in mod analog cu materialele traditionale, indeplinind in
totalitate cerintele produsului ambalat fata de materialul de ambalare.
Caracteristici si cerinte de igiena specifice materialelor de ambalare noi
(de natura polimerica)
Metode de obtinere a materialelor polimerice

Polimerizarea=procesul de combinare a mai multor molecule identice numite
monomeri, cu formarea unor molecule man cu compozitie identica eu cea a reactantilor.
Copolimerizarea=reactia de polimerizare a doi sau mai multi monomeri de structura
diferita cu obtinerea unei macromolecule avand compozitie asemanatoare cu reactantii.
Materiale plastice de ambalare
Materiale plastice simple Materiale plastice complexe (multistrat)
Complexe din materiale plastice
Complexe din materiale plastice si
materiale de alta natura (materiale
celulozice sau aluminiu)
Clasificarea materialelor plastice de ambalare
PE PVC PS PET PP
Materialele plastice simple
1. PE (polietilena) are ca monomer etena
n H
2
C=CH
2
t,p ( CH
2
CH
2
)
n
PE ca material de ambalare poate sa fie de trei categorii:
a)HDPE (polietilena de inalta densitate si joasa presiune): putin transparenta,
termosudabila, se imprima relativ bine, permeabilitate redusa la gaze, arome si vapori
de apa;
b)MDPE (polietilena de medie densitate): se obtine prin amestecul dintre HDPE si
LDPE
c)LDPE (polietilena de joasa densitate, inalta presiune): are rezistenta mecanica mai
slaba decat HDPE, dar are rezistenta la sfasiere mai buna decat aceasta; prezinta
posibilitati de imprimare mai bune si transparenta mai mare decat HDPE, dar rezistenta
mai mica la uleiuri si grasimi.
in industria alimentara se foloseste sub forma de folii simple sau complexe,
confectionare de dopuri si diferite tavi si butelii.
2. PP (polipropilena) are ca monomer propena.

PP este un produs cristalin, incolor, inodor si punt de topire ridicat (165-170C).
se imprima si se coloreaza foarte bine, are o impermeabilitate ridicata la vapori de
apa, gaze si arome;
ambalajele din PP se pot steriliza la 115-120C=>obtinerea unor ambalaje care sa fie
folosite pentru ambalarea produselor care suporta tratamente termice in procesul de
fabricatie;
in industria alimentara se foloseste pentru confectionare de cutii, saci impletiti din
fire de PP, pelicule simple sau complexe;
n H
2
C=CH

t,p ( CH
2
CH)
n
CH
3
CH
3

3. PVC (policlorura de vinil) are ca monomer clorura de vinil.
are o foarte buna rezistenta la grasimi gi uleiuri, permeabilitate destul de scazuta la
apa, vapori de apa, gaze si arome;
sub actiunea luminii si a temperaturii poate pierde molecule de HCl din
compozitie=>precautie in utilizarea ei la ambalarea produselor alimentare.
in industria alimentara se foloseste ca film subtire pentru invelirea tavilor de carne
proaspata si cu produse din carne (permeabilitatea la vapori de apa previne condensarea
acestora din interior), folie termoformata pentru confectionarea unei game largi de cutii
pentru ciocolata, tavi pentru biscuiti, cat si alte tipuri de ambalaje pentru o gama larga
de sucuri de fructe si uleiuri comestibile.
n H
2
C=CH

t,p ( CH
2
CH)
n
Cl Cl
4. PS ( polistiren) are ca monomer stirenul.
ca material de ambalare pentru produsele
alimentare se poate gasi sub forma de:
-folii: grosimea este intre 8-100 m;
-placi: grosimea >1 mm;
-polistiren expandat.
caracteristici specifice polistirenului:
are ca principala utilizare ambalarea produselor
alimentare, mai ales sub forma de PS placi si PS
expandatse face numai prin termoformare
=>pahare si caserole;
poate fi imprimat in 2, 4 sau 6 culori si este
termosudabil;
n H
2
C=CH

t,p ( CH
2
CH)
n
C
6
H
5
C
6
H
5
in industria alimentara se
foloseste pentru:
-confectionarea ambalajelor
pentru uleiuri vegetale, grasimi
animale, sucuri de fructe, bauturi
alcoolice, solutii alcaline sau
acide.
-recipiente foarte usoare (din PS
soc)pentru branza, creme,
iaurt, dulceata, inghetata, etc.
-pentru obtinerea de ambalaje de
unica folosinta : tavi pentru carne
si produse din carne, cofraje
pentru oua, ambalaje pentru
produse gata preparate.
5. PET (polietilentereftalat)
se obtine prin polimerizarea dintre acidului tereftalic si etandiolului;
are o impermeabilitate foarte ridicata la CO
2
=>utilizabil la ambalarea produselor
carbogazoase;
prelucrarea PET se face prin procedeul de suflare din epruvete (butelii).
in industria alimentara se mai foloseste pentru obtinerea de tavi termoformate care
pot fi introduse in cuptor pentru incalzire o data cu produsele gata preparate.
Materialele plastice complexe
se produc prin asocierea a doua sau mai multe materiale simple (momentan se pot
asocia pana la sapte diferite) =>o structura tip sandwich, cu impermeabilitate
superioara fata de cea a materialelor componente luate in parte, precum si cu rezistenta
mecanica sporita.
Metode de obtinere a materialelor plastice complexe
1. Caerarea (sau lipirea) materialelor componente ale materialului multistrat
2. Laminarea= procesul prin care materialele asociate sunt presate la limita plastifierii
intre doi cilindrii.
3. Coextruderea = procesul prin care doua sau mai multe straturi de polimeri in stare
topita sunt trecute prin duze diferite=>straturi diferite care la racire conduc la un
material multistrat; consta in extruderea prin aceeasi filiera a unui material complex.
pentru ambalarea produselor alimentare cu termen de pastrare mare se vor folosi
numai materiale de ambalare multistrat si tehnici de ambalare care sa excluda contactul
produsului ambalat cu atmosfera naturala.
Avantajele si dezavantajele utilizarii ambalajelor de natura polimerica la
ambalarea produselor alimentare
Avantaje
-ponderea gravimetrica (greutatea proprie) este redusa fata de materialele traditionale
vis a vis de produsul ambalat;
posibilitati practic nelimitate de imprimare cu texte referitoare la produsul ambalat,
precum si de colorare a acestora;
capacitate foarte mare de diversificare a materialelor plastice;
posibilitati ridicate de obtinere a unor materiale cu rezistenta crescuta la tratamente
termice.
Dezavantaje
sunt legate in special de faptul ca aceste materiale nu sunt biodegadabile, avand un
potential ridicat de producere a deseurilor acumulabile.
Tehnici si sisteme de ambalare a produselor alimentare

1. Ambalarea in atmosfera naturala
2. Ambalarea in vacuum
3. Ambalarea in vacuum moderat
4. Ambalarea activa
5. Filme edible
6. Ambalare in atmosfera modificata (MAP)
7. Ambalare aseptica
1.Ambalarea in atmosfera naturala
se realizeaza prin inchiderea produsului alimentar in ambalaj, de obicei prin
termosudura;
mediul de ambalare este format din atmosfera naturala (78%N
2
, 20,94% O
2
, 1% alte
gaze);
materialele de ambalare folosite in aceasta tehnica sunt materiale plastice simple: in
special PE si PP;
termenul de valabilitate al produselor ambalate in acest sistem este egal cu cel al
produsului alimentar ambalat; nu se obtine o prelungire a termenului de valabilitate prin
aceasta procedura.
un caz particular al acestui tip de ambalare este reprezentat de ambalarea in folie
streach (extensibila).
2. Ambalare aseptica: alimentele dupa procesare la cald sunt transferate in containere
sterile si inchise ermetic, in conditii aseptice, a.i. sa nu apara reinfectii (ex. lapte UHT,
sucuri de fructe, etc.)
3. Ambalarea in vacuum
mai sigura decat cea anterioara, deoarece in acest caz mediul de ambalare este
reprezentat de vid;
ambalajul este golit de aer si inchis, pastrand o foarte mica cantitate de O
2
, in contact
cu produsul alimentar ambalat;
materialele de ambalare folosite in acest sistem sunt materiale plastice impermeabile
(de preferinta materiale plastice complexe);
termenele de pastrare ale produselor ambalate in acest sistem, de regula, depasesc
termenele de valabilitate ale produselor;
ambalarea in vid produce o constrangere a produsului alimentar ambalat, datorita
lipsei mediului de ambalare.
4. Ambalarea in vacuum moderat pentru ambalarea unor lichide
produsul sa fie pastrat sub presiune (in jur de 400mBar) la temperatura de racire.
poate avea loc intr-un container rigid si etans sau in punga din material plastic.
cantitatea de oxigen (cca o treime din valoarea normala disponibila pentru aliment),
incetineste metabolismul si cresterea microorganismelor de alterare.
5. Ambalarea activa
presupune schimbarea compozitiei atmosferei din ambalaj prin plasarea in interiorul
ambalajului a unor saculeti cu agenti absorbanti de oxigen sau generatori de CO
2
, sau
prin utilizarea altor mijloace speciale;
materialele de ambalare utilizate trebuie sa aiba o permeabilitate scazuta la diferitele
gaze utilizate.
6. Filme comestibile (edible)
=straturi sau filme comestibile care asigura un invelis protector pe suprafata produsului
alimentar (de ex. cerarea fructelor, a unor branzeturi);
au fost dezvoltate filme edible si straturi care protejeaza alimentul impotriva alterarii
microbiene si a pierderii calitatii, utilizand proteine, amidonuri, ceruri, lipide, compusi
antimicrobieni si antioxidanti.
7. Ambalare in atmosfera modificata (MAP)
prevede ca mediul de ambalare natural sa fie inlocuit cu un mediu de ambalare dorit
cu o compozitie diferita de cea a aerului (de ex.: atmosfera naturala 78% N
2
, 21% O
2
,
1% alte gaze este modificata la 50% N
2
, 1% O
2
si 49% CO
2
).
proprietatile gazelor utilizate :
-CO
2
are efect antimicrobian;
-O
2
este un gaz nedorit deoarece este responsabil de actiunile oxidative; in ambalarea
MAP scopul este de a reduce cantitatea de O
2
din partea de sus a ambalajului sub 1-
2%, chiar pana la 0.2%, prin inlocuirea acestuia cu azot si/sau dioxid de carbon; (in
cazul ambalarii MAP a carnii nepreparate, se poate utiliza insa un continut ridicat de
oxigen, de pana la 8%, pentru a extinde durata de actiune a oximioglobinei, care da
culoare rosie ciresie suprafetei carnii);
- N
2
este gaz care nu interactioneaza cu produsul alimentar, este inert.
compozitia atmosferei modificate este stabilita de producatorul de bunuri alimentare
in functie de natura produsului ambalat;
compozitia mediului de ambalare se realizeaza practic cu ajutorul unui aparat numit
amestecator de gaze".
materialele de ambalare folosite la ambalarea MAP sunt materiale impermeabile la
apa, vapori de apa, gaze si arome, compuse in general din 2 sau mai multe straturi a.i.
sa nu existe schimb de gaze dinspre interior sau dinspre exterior;
termenele de pastrare a produselor alimentare ambalate MAP sunt cu mult mai
lungi, de regula prelungesc de 2-3 ori perioada de valabilitate a produsului ambalat.
Succesiunea operatiilor in procesul de ambalare
MAP
Produs alimentar Ambalaj
Introducerea produsului in interiorul ambalajului
Extragerea aerului din ambalaj Introducerea atmosferei de ambalare dorite
Inchiderea ambalajului cu produs si atmosfera dorita
Bibliografie:
1. C. Todasca, N. Belc, Notiuni de ambalare, depozitare si igiena produselor alimentare, Bucuresti, Ed.
Printech, 2008.