\

7
Tehnoredactarea computerizatd, coperta gi operafiunile
de pre-tipografie: ILMA EDIMPEX SRL
,
O 1998 EDITURA CORESI
Editura CORESI este marcd inregistratd a
coREsI sRL, J 40/527/ I 99 1.
Adresa: Editura COUESI, CP 1-477,
Bucure;ti,707W
Tel./Fax': 615
4781;
312 71 15.
Director executiv: Michiela Gigd
Redactor: Corina Dinu
Editor: Dana Poqnaru
ISBN 973-648-366-7
Tiparul execntat sub comanda nr. 421 1998,
la Imprimeria de Vest R.A., Oradea,
str. Mareqal Ion Antonescu nr. 105.
Romdnia
MER
-
Mitul etemei reintoarcei
IVMU
-
Mitui. vise, mistere
MC
-
Nuntdin cer
NM
-
Na,srer nTitice.
NO
-
Nosta/gr a oi ginilor
"lY"pt-
-
Nopi la Serampore
NS
-
Noaprea de Silnziene
O fotografie...
-
O fotografie veche
de 14 ani...
Omul...
-
OmuI care a voit sd tacd
Pe str. M.
-
Pe strada Mintul.easa
SDH
-
Secretul doctorului
Honigberger
SP
-
Sacrul
;i
profanul
$. - ^!a4pele
Tinerefe...
-
Tinere{e fdrd de
tinereye
TIR- Tratat de istorie a religiilor
Udf.
-
Uniforme de general
UOM
-
IJn om mare
19t- 19trandafiri
Yoga...
-
Yoga. Nemurire
;i
libertate
SIGLE
$I'ABREVIERI
PENTRU TITLURILE OPERELOR
LUI ELIADE
A.
-
Adio
D.
-
Dayan
D&
-
Domni
;oara
Chi stina
W ln 7AL
-
De la Zalmoxis Ia
Genghis-Han
Doutrsprezece...
-
Doudsprezece
mii de capete de vite
Eu-.. - Eu, SfAntul Diavol pi cele
;aisprezece
pdpu;i
K
-
Fata cdpitanului
Crhicittr..
-
Ghicitor in pietre
L
-
Lvan
Incog.
-
Incognito la Buchenwald
Insula..
-
Insula lui Euthanasius
lS
-
Imagini gi simboluri
Ist cred
-
Istoia credin{elor
;i
ideilor religioase
I4.E9.
-
La gigdnci
Iaumbra-..
-
La umbra unui crin
LTG
-
Les trois Grilces
MA- Mefistofel si androginul
ABRAXAS
Pentru gnostici este imaginea celor
365 de manifestlri succesive
atribuite zeului suprem (Soarele cu
$apte
raze); pentru Eliade,
construcfiile create pe o
numerologie sacrl reprezinti o
repetare rinralicl a Universului; el
cornenteazd urmitoiul exemplu:
,,Altarul focului este anul
[...].
Noplile sunt pietiele lui de demar-
ca1ie, iar din acestea sunt 360,
pentru cd 360 de nopli sunt intr-un
an* (sanpatha Brahmana,X, 5, 4,
l0). Cetatea construiti prin repe-
tarea semnelor cosmice are- in
centru un altar, este impdr,titi in
patru sectoare sau imprejmuiti de
un zid sus,tinut de doisprezece sau
dori5zeci de stdlpi, toate numerele
sugertnd diviziunile anului gi prin
aceasta repetarea Genezei.
Simbolul ilustreazi nostalgia para-
disului
, adic5.tocmai condifia
omului in Cosmos, de a spera in
dob6ndirea sau redob6ndirea
condifiei divine (TIR).
ACTOR
Fiinld care trddeazd istoria
generald, actorul trdie$te arhetipal,
prin intrupdri succesive, cdci, aqa
cum afirmtr un personaj eliadesc,
,,el se identificS, pe r6nd, cu nenu-
mirate existen[e umane gi sufer6,
dacd e un actor bun, intocmai cum
ar suferi in via1i" (NS" I, 24I); prin
repetilie
,si
retrlire, actorul
sdvArge;te un ritual, fdrd intengia
precisd de a atinge sacralitatea qi,
cum orice act ritualic inseamnl o
u$d deschistr spre Spiritul
Universal, de cele mai multe ori,
actorul trdieqte qocant iegirea din
spectacol;, asfel,. Bibicescu (din
NS) i;i pierde talentul actoricesc gi,
frdmdntat de probleme existen-
1iale,
devine mesager : reconstituie
inanuscrisul pierdut al unui mare
scriitor, adicl o piesd de teatru, o
crea$e despre un vechi ritual al
mor(ii, apoi se strdduiegte sd scoatl
din istorie aceasti scriere
-
ea este
dati in pdstrare-a unui exilat, la
Paris, unde, probabil, se va pierde.
Alt personaj-actor (Ieronim
Thanase.din Unif.; 19 t p. a.) are
aproape aceeaqi experien,tS, numai
cd el e-puizeaztr actul mimetic
foarte deVreme, in copilSrie, adicl
iese din realitate printr-un ritual
inv5Ft de la vdduva generalului
Calomfir gi de aceea este capabil sd
construiascd lumea prin spectacol:
devine maestru al teatrului expe-
rimental,' apoi regizor de film,
pentru cd inlelege.cd rolul seu este
de a transmite mesajtrl primit de la
generdleasl prin parabole, sugestii,
camuflat in spectacol. Congtient
sau nu, rolul sdu este de a salva o
gestualitate arhetipald, un model
mitic, dar mai aledideea de libertate
individuald. in mai multe dintre
povestirile sale fantastice, Eliade
vorbeqte despre evadarea in jocul
actoricesc sau in spectacol; actorul
este liber, dar r1u in mod absolui.
Limita sa este de a nu patea sd se
roage
;i
sd blesteme, adic5.de a nu
putea fiei individual (A).
ADAM
Primul om, cel
Qare a cunoscut
paradisul
;i
cdderea, se fixeazd in
centrul lumii: Golgota, locul mitic
in care a'fost creat
;i
ingropat
Adam;
,,asfel, sdngele Mdntui-
torului cade pe
leasta
lui Adam,
inhumat chiar la picioarele crucii,
mdntuindu-I" (I\ER). Aceastd
fixare, degi susfinutii aici pe eresuri
cregtine, are rddicini mai ad0nci in
conptiinta lui Eliade qi vine de la
Nae Ionescu; in Curs de meta-
fizicd,acesta spune cd omul se afld
la mijloc, ?ntre Dumnezeu qi
diavol, pentru ci lui i s-a dat calea
mdntuirii (ceea ce lui T ucifer i s-a
refuzat) gi totodati pedeapsa de a-l
imita.pe creator, adicd de a crea
prin suferint?i
Intr-o legendd bogumilicd se spune
cd Adam, dupl ce a pierdut
paradisul,
;i-a.
vddut sufletul
diavolului, dar blrdmida pe care a
fost inscris zapisul s-a dizolvat in
ape. Eliberat de Lucifer gi izgonit
de Dumnezeu, omul se afld, de
fapt, in centrul lumii, acolo unde se
deschide calea mdntuirii. Fiinta
posradamicd
;i'a
uitat sensul gi
existenla paradiziacd, dar pdstreazl
latent posibilitatea iegirii din uitare.
Intr-o naraliune fantasticd (LTG),
Eliade imagine azd un elixir capabil
sd declanqeze proeesul de
regenerare a celulelor umane;
intinerirea periodicd a Eufrosinei
presupune intoarcerea la perioada
adamicS, dar . mesajul acestui
experiment este unul mistic: eroina
intruchipeaz5. trei vie1i, a;adar,
calea de intoarcere la paradis este
mAntuirea prin asumarea Sfintei
Treimi, insd sensul fiinfei rdmdne
acelaqi, de a repeta destinul adamic
-
in5llare qi cddere. De aceea
Eufrosina este. gase luni tinlrd gi
qase
.
,luni
bdtranl. in lumea
normald, ea devine o aberalie,
adicd un avertisment monstruos
adresat doctorului Aurelian Tdtaru
pentru incercarea lui de a
reconstitui destinul general al
fiinlei printr-un singur prototip.
Experimentul sdu duce la refacerea
artificiald a omului paradisiac, dar
qi la revelalia cd omul adarnic elte
condamnat la dorinle devoratoare
gi la cddere; nefiind capabil sd
inleleagtr sensul rrinitEtii divirie,
omul o imiti superficial: in urma
tratamentului medical, cele trei
paciente
-
Aglae, Frusinel gi Italia
-
devin una singurd, o unitate
inseparabild: Frusinel, care i;i ucide
din gregealtr creatorul. Eqecul
intoarcerii la adamism este explicat
asfel:
,,... in paradis, Adam gi Eva
erau regenerafi periodic, agadar
intineriti, prin neoplasm;
[...]
dupd
ce a intervenit pScatul originar,
corpul omenesc a pierdut secretul
regenerdrii periodice gi deci al
tinerefii
fdri
bdtrdnele; iiLr de
atunci incoace, de c0te ori, printr-o
bruscd
,si
stranie anamnezS, corpul
incearcd sd, repete procesul,
proliferarea oarbd a neoplasmtllui
produce o tumoare malignd..."
(LTG, III, 19). Simbolic, existenla
dubld a Eufrosinei gi
,,dorin1a
oarbd" de a,gi poseda creatorul
sugereazd tocmai aceastI
,,tumoare", aberalia creatd de cdtre
om in intenlia lui de a repetd
gestualitatea divinS.
AG,ARE(STMBOLTJRT)
Conotbazd sensul mortii qi al
regenerdrii, ceea ce explici
numeroasele haditii
.legate
de
munca agricold, ea instrgi un rit:
,,nu numai pentru cd se irnplinegte
in trupul Mamei-Glia gi dezldntuie
fo4ele sacre ale vegetatiei, ci
$i
pentru cd implicd integrarea
plugarului in anumite perioade de
timp, benigne sau nocive; pentru cd
este o activitate insolitd de pri-
mejdii
[...];
pentru cd presupune o
serie de ceremonii, de structurd si
origine divers5, menite sd
promoveze cre$terea cerealelor,si
sd justifice gestul,liranului" (TIR,
308). Eliade cbreleazd speranta
omului dQ a invia dincolo .
de
moarte cu diferite ritualuri antice
care pregltesc cregtinismul
(inilierea mithraicd, misterele
eleusine) qi care vedeau in
vegetatie (simbolul graului) un
mesaj despre transcenderea fiin1ei;
istoricul sintetizeazd ideqtificarea
omului cu regenerarea vegetalS
printr-o metafor5 des vehiculatd in
folclorul romdnesc: floarea
cilmpului.
AJT]N
in trddiliile rom6negti, preziua
marilor sdrbdtori este aproape tot
at6t de importantti ca gi s5rb5toarea
propriu-zis5, cdci presupune
agteptare gi pregdtire, adicd situare
in preajma sacrului. Tocmai aclst
presentiment al unei trairi de
.exceptie
este indeaproape urmdrit
de Eliade. Personajele sale tr5iesc
cu incordare apropierea clipei
deoisive;'Pandele (din'19 t) are
revelalia morfii individuale in
ajunul Crdciunului; alt personaj,
$tefan
Viziru (NS), se pregete$te
toati viala pentru o anume" noapte
de S6nziene, iar in ajunul Anului
Nou, conform unei credinfe
romAnegti, pleacd sd-gi caute ursita.
De obiceij'personajele lui Eliade
sunt iluminate cu pufin inainte de
n
miracol, de experienfa decisivd sau
ultimd.
ALCHIMIST
Iniliat in alchimie, adicd intr-o
gtiinld de cunoaFtere oculte a lumii
prin descompunere completd gi
recornpuneri subiectivi,mai exact,
prin Marea Operd, alchimistul
cautd calea nemuririi; opera sa
incepe prin despdr,tirea materiei
primare (haosul) in anima (ca
principiu activ) gi corpus (principiu
pasiv); aceasta este prima fazd.- de
aquaster; urmeazd aPoi reunirea
celor doul principii (coniunctio) gi
intruparea lui Filius Sapientiae,
hermafrodinrl, mercurul transmutat,
inchis in oul cosmic, adicl
experienfa introvertirii in yliaster.
Simbolic, practicile alchimiste
sugereazd o cale de a in[elege
nemurirea, reconstituind in
Plan
individual sensul creafiei gene-
rale; viafa evolueazd in doul faze
majore
-
coagulare gi dizolvare, iar
momentul armoniei supreme' il
constituie intdlnirea dintre
cele
doud st5ri, moment numit simbolic
nuntd. alchimicd. Aceastd
reconstituire a viefii nu este doar
un ritual, pentru c[ scopu! principal
este acela de a crea fiin(a comPleti,
de aceea Filius PhilosoPhorum
(Mercur) este reprezentat ln ou, la
conjunclia soarel0i cu luna, adicl
in condiliile armoniei ideale;
aproape la toli alchimigtii apare
ideea cd absoluhrl poate fi atins
prin reunirea a doul mari expe-
rienle: nunta qi moartea. (vezi
;i
NUNTA)
Pentru Paracelsus, scopul alchimiei
este de a zdmisli lumina;alt simbol
al armoniei.
Eliade a studiat numeroase variante
ale alchimiei, incepdnd cu
arltichitatea asiaticd gi
Pdni
la
alchimia cregtind gi a ajuns la
concluzia cd toate oPeraliile
complicate de ardere a metalelor in
athanor, precum
;i
combinaliile
secrete de substante folosite in
medicina alchimisti nu sunt decit
reprezentdri intr-o alegorie
ermeticd a confruntlrii dintre fiin1i
in Faust, Goethe acordd
homunculus-ului creat de alchi-
mistul Wagner in athanor rolul de
cdlduzd prin timp; fiola in care sti
inchis homunculus.plute;te, deschi-
z6nd drumul lui Faust gi lui Mefisto,
care fac o fabuloasd cdlStorie
dinspre veacul luminilor sPre
lumea antichitdfii; pentru Goethe,
homunculus r eprezintA,,calendaful
'
universgl", istoria generald.- In
acest caz, se
Poate
spune ci
alchimiStul stdpaneste timPul.
Aceastl parte a oPerei goetheene a
preocupat in mare misurd gi pe
Nae lonescu, iar, prin el, iProafe
pe to[i discipolii sbi. Eliade dd un
sens interesant alchimistului,
'10
.venind
in completarea viziunii lui
Goethe, anume de ,,salvator
frdfesc
.al naturii", capabil sd se ridice
deasupra timpului qi sd accelereze
mersul istoriei. Gilbert Durand
apreciazd in termeni elogiogi
aceastd:viziune: ,,Eliade iqi dd
limpede seama cd'aceste mituri
ciclice gi operatorii, a ctrrof
ilustrare e Marea . Operd, sunt
prototipurile mitului progresist gi
revolujionar pentru care epoca de
aur e maturizarea de la sf0rgitul
veacurilor gi pe care tehnicile gi
revolu,tiile o accelereazl."'
in cultura romin5, mai apare la D.
Cantemir simbolul alchimistului
-
arhitect subtil al istoriei. in Istoria
ieroglificd, Cantemir spune cd
istoria lumii evolueaz6 dupd un
plan general, o dati cu propriul ei
creatorT dar existd oameni
predestinali sd ,,indulceascl'l
amdnuntele acestui plan, ceea ce
poate modifica gi istoria.
Eliade creeazl un personaj literar,
Dominic Matei (diir Tinerefe...),
care se ridicd deasupra timpului gi
participd la salvarea omenirii; dupd
o viald anostd de profesor de
provincie, in care incercase si
memoreze cdt mai multe informalii
incepe s5-gi piardl memoria. in
aceastd fazd de haos, asist6nd
neputincios la propria-i disolulie
spiritual5, accidental, suportd o
muta[ie: intineregte gi capdtd o
memorie monstruoas5. Treptat,
congtientizeazd ctr rolul sdu este de
a aduna'cdt mai muite mostre ale
civiliza,tiei umane, de la limbile
moarte pdn[ la ultimele descoperiri
s,tiinfifice, pentru a intocmi, ca gi
Noe, o noul arc6, prin intennediul
clreia supravietuitorii Apocalipsei
si poattr reconstitui lumea distrusI.
Dominic sintetrzeazd, lntreaga
gdndire umand, ca sd pregdteasctr
regenerarea, dupd ce el insugi
trccuse prin disolulie gi
recompunere. Stipin al timpului,
este.coplegit de dorul originilor, ca
gi eroul din basmul Tinerele fdrd
bdtrdnege... qi inlelege cd rostul
universului este clddit pe misterul
christic
-
moarte gi inviere.
Alchimistul singur poate s[
intrevadd sensul
yietii,
cdci,
simbolic, el'reunepte intr-un plan
limitat ambele dimensiuni ale
devenirii universale, adicd sinte-
tizeazd sensul lumii, uneori cu
putinla de a corecta amdnuntele.
ALJS
.
Selectai printr-o voin[5 divin4,
predestinat sd aibd un rol in mersul
istoriei universale, sau in existen{a
individuald. Cel ales de Dumnezeu
are, de reguld, rol eschatologic sau
de mesager involuntar pentru
realitatea imediatd. Adrian, Leana
GCO),
Dominic (Tinerete...),
Ieronim (Unif.) sunt hdrdzili sd
devieze sau si indrume istoria prin
arttr, prin ritual, sau pregdtind
salvarea (arca lui Dominic). Alesul
este un erou solar, iar
,,hierofaniile
,solare
au tendinla de a deveni
privilegiul unor cercuri inchise, al
unei rninoritSli de aleqi" (IIR), de
aceea, din elite trebuie sd facl parte
misticii gi poelii gi nu filozofii
*
,,ultimii sosi,ti dintre alegi".
Alchimistul bste gi cgl care trdiegte'
Cu sentimentul obsesiv cd a fdcut o
qroare'($tefan din NS), sau cd a
fost pedepsit (Gavrilescu
drn La
1ig.),
este vorba despre cel ce-gi
trddeazd, ursita
i cdruia i se
permite sd-;i intiiascd trddarea. in
nuvela Dayan, Eliade vorbegte
despre necesitatea unei elite,
forniate din matematicieni, poeti qi
mistici, capabili sI declangeze
procesul de anamnezd a lumii si sI
refacl civilizalia.
AMINTIRE
Obligd obsesiv fiinp sE ia aminte
la semnele destinului personal;
unele amintiri nasc un blocaj ?n
devenire (camera Samb1,din NS),
altele; cele mai multe, produc
anannneza, ca in Tinerefe..., unde
Dominic Matei se hot?ird;te sd se
intoarcl in
'timpul
.vieqii sale
adevdrate privind fotografia casei
pirintegti.'Amintirile fac parte din
Spiritul Universal gi sunt redate
integral omului abia dupl moarte'
O{S); miturile reintoarcerii
menfioneazl obli gativitatea eroului
de a-gi aminti ceva ce s-a.petreout
ab oigine (MER); Adrian (CD)
i;i arninte;te vag de o int6lnire ale
cd|ei amdnunte il ajutd s6 se
intoarce la inceputuri., (v.
MEI\{ORIE)
AMNEZIE
AldtUri de somn, captivitate, be1ie,
ignoranf5, dorul originilor,
amnezia estii o metafor5 gnosticl a
mor[ii spirituale; dar
,,gnoza
acordl viatd adevdratl, adlcd
rdscumpdrare
$i
nemurire".
Sufletul care se indreaptd spre
materie, dorinci sd cunoascd
pl5cerile trupului; iSi uitd
identitatea, nu mai qtie despre
fiinga lui etern5. Eliade porneqte de
la Imnul Mdrgdritarului (Faptele
lui Toma): un prinl pleacd in
cauhrea perlei unice, dar cdnd se
af15 foarte aproape de ea,i;i pierde
memoria
-
cade in amnezie
-
p6nd
cdnd pirin{ii lui il readuc in via{a
proprie,, prin interrnediul
amintirilor (Ist cred, II, 368).
Iegirea din uitare (anamneza)
echivaleazd cu .descoperirea
unui
principiu transcendental in.
interiorul sinelui, iar aceastE
revelafie constituie,,elementul
central al religiei gncistice':.
Amnezia inseamnd scufundare in
viafi qi este urmatd de anamnezE,
declan$ati prin gesturile, cdntecele
sau cuvintele unul mesager.
Procesul amnezie-+namnezd simbo-
lizeazil reintoarcerea la sine, la
originile ildiyidrr4ls
$i,
prin
. aceasta, recitnoa$terea' rddIcinilor
celeste ale fiingei. Ca gi Nae
Ionescu, Eliade. consider5'amnezia
pedeapsa capitald a fiin1ei cdzute
gi incapabile sd-qi, aminteascd
sensult Cdderii, povestea despre
Turnul Babel fiind o dovadl a
amneziei (LTG). : Majoritateq
personajelor eliadegti trec printr-un
goc amnezic ce Ie faeilitEazi
intrarea in timpul universal
,
regdsirea unui trecut anulat,
amdnarea unei experien,te decisive.
tn rornanul 19 t, Pandele uitit un
.
episod din via(a sa, deoarece
int6mplarea il sperie; amnezia ia
sfArgit in momentul in cre apar
mesagerii (Lauriair qi Niculina), iar
el in,telege cd trebuie sd:repete,'
adicd sd reia ritualic experien[a
ratatd; sugestia acestui mister este
'datii de mitul liri Orfeu, care i-a
inspirat lui Pandele o pieSd de
teatru, cale de iegire din infern, pe
care el a refuzat-o initial, preferdnd
sd se ,,scufunde in via$". O dati cu
revenirea memoriei, Pandele
regSsegte gi drumul salvtrrii, al
intoarcerii la Spiritul Universal.
In destinul general, amnezia
reprezinti cohdi{ia vielii profane,
tulburati doar rareori de intuirea
lumii universale; arta este unul
dintre mijloacele reveldrii
adevdrului; gesturile, incantaliile
speciale, cuvAntul
;i
mai ales
spectacolul declanEeazd anamneza;
acesta eSte scopul tuturor
artelor: sd reveleze dimehsiunea
universald, adicd semnifica.tia
spifituald a orii5rui obiect, sau gist,
sau intAmpldri, oric6t ar fi ele de
banale sau ordinare.* (19L,177)
ANAI\{NEZA (v. AIyINEZIE,
MH\{ORIE)
ANDROGIN
Simbol al fiinlei complete,
androginul
.se proiecteazd in
nurneroase religii qi mitologii ca
posibilitate a anul5rii limitei prin
reunirea femininului cu mascu-
Iinul; alchimigtii il asociau cu
Hermes, semn al devenirii prin sine
insugi
;i
al oului cosmic, iar pentru
hermeti;ti el este i ncreatul, viala. in
formd purd. Eliade face o
'prezentare
cpprihzdtoare a
simbolului gi ii fixeazd semni-
ficafa in coincidentia oppositorum,
ca dorinld a omului'de a se regXsi
in Dumnezeu, de a reface totalitatea
divin5. Impresionantii este metoda
de sintetizare a simbolului, dintr-tur
material informativ imens:
,,1n
Banchetul, Platon descria omul
primitiv ca o fiin,td bisexuatd de
formE sferi'cd. CeeA ie intereseazi
in studiul nostru este faptul cd in
t3
l--
7'
speculatia metafiacd a lui Platon,
la fel ca gi in teologia unui, Filon
din Alexandria, la teozofii
neoplatonicieni gi neopitagoreici,
ca gi la ermetigtii a c[ror sursd era
Hermes Trisrneglstul sau Poimandres,
sau la numeroqi gnostici cregtini,
perfecSunea umantr eia imaginattr
ca o unitate ftrrtr fisuri. De aldel,
aceasta nu era decAt o reflexie a
perfecliunii divine, a lntregului-
Unu. in Discursul perfect, Hermes
Trismegistul ii dezvlluie lui
Asclepios cd Dumnezeu nu are
nume, sau mai curilnd le are pe
toate, deo4rece el este in acela;i
timp Unu gi Intregul. Bucurdndu-se
in veci de fecunditatea celor doud
sexe, el dd mereu na1tere Ia tot
ceeea ce a avut inten;ia sd
procreeze.
Cum, Trismegiste, spui cd
Dumnezeu are ambele
sexe?
-
Da, Asclepios, gi nu numai
Dumnezeu, ci
;i
toate fiingele
insuflelite gi vegetale..." (MA).
ln romanul NS, Ileana gi
$tefan
refac unitatea primordiald in
moarte, simbol al iegirii din timp gi
din roata reincarnlrilor.
Pe Eliade, insd, nu-l intereseazd
simbolul in. sine, ci ideea de
audroginitate, respectiv, dualitatea
lumii (chestiune c:ue face parte
9i
dintre obsesiile culturale romd-
negti). ln scrierile sale,'revine
frecvent ideea cd la originile
oricdrui fenomen se afl6 deopotrivd
, binele qi reul qi de aceea armonia
nu se poate atinge decAt
Prin
refacerea unititii primordiale, prin
reunirea contrariilor; din aceasttr
idee se incheagd o serie de
simboluri ale dualitltii (v, pi
Dt BL[I)., intre care esenfial este
cel al fiintei ideale: savairt qi artist
totodatd. Numeroase' personaje
aspir{ la aceasttr dualitate: 7-alomit
e poet gi botanist (LTG), Antirn
-
violoncelist gi entomolog (UnifJ,
$tefan,
economist, doregte sd
picteze (NS), iar Dayan' matema-
ticianul, egueazd in ctrutarea
ecualiei perfecte pentru cd nu e gi
poet. (v.
9i
COINCIDEIYIIA
OPFOSITORT'M)
ANIMAL
Simbol al viefii instinctuale,
animalul 6ste proiectat in
numeroase sectoare simbolice ale
existen[ei: Eliade vorbegte despre
animale totemice, idolatrizate
pentru cI pun fiinla in legtrturh cu
universul, cu firea ira,tionald sau
dimpotrivd, pentru a le ciqtiga
bunlvoinla. Animalele acvatice
simbolizeazd fo4ele abisale,
terifiante gi monstr.uoase; le,sliarul
lunii sugereazl sensuri temporale.
Unele animale sunt puse in
legdturl cu na$terea lumii (Vi;nu
reincarnat in mistre[ uriag, coboard
in adincul apelor primordiale gi
scoate pdm6ntul in lumind). ln
crealiile artistice Eliade introduce
animale cu funclii bine definite in
mitologia romdneasc[: ariciul,
garpele, pasdrea. Zoohermele care
invadeazd fi inta anunti regenerarea
prin intoarcere la naturd. in
povestirea UOI{, Eugen Cucoaneg
cregte in in5lfime, iar monstruo-
zitatea declangeazd haosul gi
animalitatea, ca indicii irle dizol-
vdrii ce
"
precede renagterea;
semnele.degraddrii sunt pilozitatea
aberanti si afazia treptat instalati,
ambele fele fiind ale animalitilii.
AI.IOMALIB
Nae Ionescu definegte anomalia ca
'
minune, rdtiicire qi alunecare de la
lege'z; gi la Eliade dereglarea ordinii
,anunld o,,intiimplare" metafizic5,
desfdqurattl sub imperiul emoliei,
trditd, iard nu congtientizatd ca
experien{d. Multe dintre per-
sonajele lui Eliade recepteaz6 cu
uimire anomaliile, apoi intrd intr-o
stare de somnolenti si vrajI, pe care
am putea-o numi amdgire. in I4
JiB.r
Gavritescu af15 cu stupoare cd
biletul de tramvai nu mai este
valabil de cAliva ani, c[ oamenii'pe
care ii vdzuse cu cdteva ore in urmd
nu mai existS, cI in. casa lui
locuiegte altcineva, dar nu
protesteazd qi nu disper6, ci se
intoarce cu senindtate in locul .de
unde: a inceput anomalia. Lui
bayan (din D.) i se schimbd
infirmitatea de la un ochi la altul,
ascensorul in care se afld Adrian
'
GCO;
urcd pdnd la etajul 21, degi
clddirea nu are decAt cinci etaje, iar
.personajul triiegte cu emotie
impresia unui eveniment neldmurit
gi profetic. Veronica vorbegte limbi
pe care nu le inv5,tase niciodatii,
Dominic intinereqte qi capdtl o
memorie fdrl limite
CIInmF.J.
Anomalia nu. este sesizat?i imediat;
cel afectat pdstreazd o iluzorie
leglturd cu realitatea, sufer[ un
blocaj al ideilor; Gavrilescu pare
obsedat de un nume auzit cu puSn
inainte, Gore (din Doutrsprezece...)'
face socoteli virtuale in legifur{ cu
afaceri pe care le-a ratat. Pentru
lumea normalS, anomalia este
resimgiti ca un truc sau ca o
ameninfare de care trebuie sd te
aperi. lntinerirea lui Dominic
sti,rnegte inilial interes
$tiinlific,
apoi el devine un monsffu, un vAnat
gi este nevoit sd evadeze.
Anomalia nu se repetl, gi prin
.aceasta seamdnd cu monstruo-
zitatea; orice dereglare a ordinii
acceptate deschide o cale spre
antinomiile lumii cunoscute,
semnaleazd hierofanii, dar cum
sacralitatea nu poate fi receptati in
normalitate, anomalia este fie trditil
cu intensitate
;i
incongtientd, fie
urmdritl cu teamd gi agresivitate.
Eliade o considerd ca fiind
inceputul haosului individual, care
precede regenerarea fi in{ei.
l-- '7'
APA
Element primordial, prezent cu
aceastd semnificalie in aproape
toate mitblogiile, este substanfa
nagterii gi a mo4ii: ,,...
receptacul
al tuturor
,gErmenilor,
apele
simbolizeazd substan{a prirnor-
diald, din care toate formele se
nasc qi in care toate se reintorc,
prin regresiune sau prin cataclism.
Ele au fost Ia inceput, ele revin la
incheierea oricdrui ciclu istoric sau
cosmic; ele vor exista neincetat
-
degi niciodatd singure, pentru cd
apele sunt intotdeauna germi-
native, cuprinzdnd in unitatea lor
non-fragmentarl Yi'rtualiHtile
tuturor formelor. in cosmogonie, in
mit, in ritual; in iconografie, apele
indeplinesc acieagi funcfie-, oricare
ar fi structuTa ansamblurilor
culturale in care s-ar gdsi: ele
precedonce formd gi suportdoice
crea1ie." (Tm" 183)
AvAnd funclii germinative gi
purificatoare, apa sintetizbazd
sensul inceputului gi al regenerdrii
prin dizolvare; ablutiunile, botezul,
potopul, desc6ntecele ca. apd
neinceputd au sensul gtergerii
pdcatelor, riut{tilor de tot felul, a
istoriei insdqi. Datoritd valorilor
germinative, apa este asociatd
feminitdtii gi lunii
-
mlsurh a
timptlui. Eliade discutd o serie dd
mituri cosmologice in care apa
apare ca matrice a lumii; in
mitologia indian5, zeul plutegte in
fericitd nepdsare pe noianuf de
ape, in adAncul c5ruia zace via[a
nerevelatd (pdmdntul); credinla
na;terii din ape existd gi in
folclorul romdnesc gi Eliade face
observalia cd legendele noastre au
rlddcini orientale. in De ,a 7AL
prezintd o poveste cu influenle
bogumilice (preluatd dupd N.
Cartpjan). l,a inceput, inainte ca
lumea sd fie creatS, Dumnezeu
.si
Satana se plimbau peste intinderea
de ape. Dumnezeu l-a trimis pe
Satan in addncul mdrii de unde a
adus sdminla de plmdnt.
Semn al oricdrui inceput, apa are
virtugi sacre: intineregte, vindecd
miraculos, ilumineazd spiritual
fiinta. in nuvela Pe str. M., Eliade
creeazd un personaj (Iozi) care
evadeazd din realitatea opresiv6,
scufunddndu-se in. apa unei pegteri
gi se rdspAndegte zvonul ci zi trecut
in lumea cealalt5; aici apa
delimiteaz[, un spaliu infestat (de
cornunism) gi din care nu se poate
iegi d6cAt prin intoarcere ab initio,
prin disolulie
;i
renaqtere. Hassului
i se poate pune capdt prin crea{ig,
iar orice crea,tie este precedat5 de
up{ae aceea Cocoane$ (UOM),
devenit monstruozitate terifianti,
simte instinctual chemarea apelor
regenerative gi se indreaptd spre
mare, unde dispare pentru ochii
oamenilor. in romanul
$.,
imaginea
apei care inconjoarl insula
paradiziacl amlnte$e de nuvela
.i
16:
eminesciand Cezara; Dorina
traverseazd apa intr-o luntre gi se
refugiazd in insulS, corect6nd visul
premonitoriu, evitdnd moartea.
Cele doud personaje (Andronic gi
Dorina) reg[sesc paradisul intr-o
noul ordine a lumii, dupd ce se
purificl in apa lacului; iubirea este
gi ea o formd de regenerare a fiin,tei.
Simboiul apei care vindecd gi
intineregte apare in LTG, unde A.
Tdtaru igi trateazd pacientele cu.un
elixir incolor despre carel le spune
cd este luat de Ia f6ntAna tinerelii.
Nuvela D. propune sdnsul oracular
s,i spiritualizant al apei, prin
transfigurarea unui simbol de basm.
Peisonajul trebuie sd aleagl izvorul
cel'bun, cu apd vie, dar el este deja
iniliat gi
,stie
cd doar-qel din dreapta
este benefic. Dup6'ce bea, este
strdluminat, capdtd acces la
memoria general5, toate mislerele i
se dezvlluie (pentru scurt timp),
$tie
limbi necunoscute
Si
i+i
regdsegte avatarurile anterioare
existen{ei prezente. Aici izvorul se
aflE in grldina paradisului gi-i
conferd lui Dayan puteri vizionare,
cdci, dupdcum remarcd Eliade (in
TIR), toate oracolele se afld l6ngE
ape.
ARBORE .
Simbol al vielii elementaqp, crescut
din apele de la inceputul lumii, sau
din buricul unui zeu, arborele
reprezintd forma iniliald a haosului
gi marcheazd un centru. Eliade
acordii o atende .speciald acestui
simbol care face legdtura
intre
cer
qi pdmAnt; sintetizdnd numeroase
credin[e, ritualuri
,si
mituri, Eliade
definegte arborele ca imagine
reflectatd a cosmosului, teofanie
universald, simbol al vie1ii,. al
fecunditdtii inepuizabile, centrul
lumii, suport' al universului,
receptacul al sufletelor str{moqilor,
semn al reinvierii etc.
Interesantii este asocierea arborelui
cu simbolul crucii cregtine; el
porne$te de la o legendl in care se
spuqe cd Seth a primit trei seminfe
din pomul cunoa;terii (din rai), din
care au cresbut tiei arbori qi din ei
a fost fdcut?i Crucea Mdntuitorului.
Tot aici amintegte gi romapul
bizantin de circulatie romdneascd
Varlaam gi loasaf , in care pomul
viefii este considerat crucea cu
gapte trepte. Crucea are pentru
cre$tini sensul de axis mundi,ca gi
arborele in credinlele arhaice,
pntru cd ea este reazemul lumii gi
scara spre Dumnezeu, sau cum
spune Firmicus Maternus
quapropter lignum crucis coeli
sustinet machinam, teftae
ftndamenta corroborat; adfi xos sibi
homines ducit ad vitam
-
pentru cd
lemnul crucii susline edificiul
cerului, consolideazd temelia
pdmilntului, ii readuce Ia via{d pe
toamenii
crucificaii (TIR,, 275).
l-- '7*
Sensul generic al arborelui rdmAne
devenirea, vegnica si misterioasa
evolu,tie gi in aceastii accepfe apare
gi in proza lui Eliade; de pild6 in
Tinere(e..., simbolul este ilustrat de
stejarul trdsnit in seara iome-
morlrii centenarului lui Sean Bran.
Povestea reprezintd pentru
Dominic, cel care pregdtea arca
pentru Apocalips5, un semn cd
misiunea lui va fi folositoare; din
copacul carbonizat,rlsar,,cAteva
timide ramuri verzi", sugestie a
reclSdirii Iumii dupd ce istoria va fi
$tearsA:
prin informaliile culese
;i
stocate de Dominic, omenirea o va
putea lua de la cap6t. intr-o altI
narafiune, arborele este figurat ca
centru gi scard cltre cer; Andronic
(din
$.).
urcl pe ramurile unui
copac bdtrAn ca sh vadS de
deasupra pddurea q\ este coplegit de
emo[ia singurdtdgii cosmice.
Simpla contempla[ie a arborelui
melancolizea zd frintp,, cdci ii evocd
sensul devenlrii universale.
Gavrilescu (la
fg.)
e cuprins
,,de
o,infinitd t7@" privind nucii
ligdncilor.
ARCA
Reprezintd recipientul salvdrii,
simbolizeazd principiul conservdrii
gi regenerdrii fiin1elor. in Poemul
Iui Ghilgame;, Utnapiqtim,
supraviefuitorul potopului, agazl in
arca sa rudele, prietenii
'gi
me;tegugarii, aurul qi toate averile,
adicd valorile lumii sale, ceea'ce
propune o renovaie a lumii, o
reeditare a vechii lumi
$i
a
aceloragi valori. Biblicul Noe
salveazd. doar sdmAnla vielii, cdci
cregtinismul propune o lume nou5,
clSditi pe alte principii gi cu un alt
sistem de valori. Eliade imagineazd
o arcd in care sunt pdstrate valorile
spirituale, mostre ale gAndirii
umane, colectate de o memorie
colosald, cea a lui Dominic Matei
(din Tinere[e...). Aceastti arcd va
deveni secretul lumii, Graalul pe
care il vor cduta gi gdsi
supravie{uitorii Apoc,alipsei, adicd
oamenii eliberali de istorie,
condamnafi la amnezie, dar
purifica{i prin moartea colectiv5.
Este evident cd noua lume
presupune o infinitate de Vafante,'
cdci formele arhetipale conservate
in arca lui Dominic con[in
germenele cosmosului gi putin[a
transfigurdrii, adicd logosul
revelator. in povestirea la
umb[a..., arca, in sensul de salvare
colectivS, este identificatd cu
drumul evaddrii cdtre un spa{iu cu
alte dimensiuni, guvernat de
memoria colectiv5. insdgi opera lui
Eliade reprezint5 o astfel de arc5,
prin extraordinara strddanie de a
sintetiza sensul vielii in arhetipuri,
in simbolurile coinune tuturor
religiilor qi tuturor revelatiilor-
ARIIEIIP
lntr-o frumoasd definilie a lui
Sergiu Al-George', arhetipul
reprezint5 ,,nucleul
formulei sau
farmei absolute a clrei magie edte
transfigurarea lumii". Eliade
urmdregte schema gOndirii
generale,
'ascunse
in raditii,
qimboluri conservate de-a lungul gi
in pofida istoriei si dezvdluie
modelele anistorice ale fiingei; I..P.
Culianu, in monografia dedicati lui
Eliade, lanseazd ideea cd istoricul
religiilor a reunit doul sensuri in
no,tiunea de arhetip: ,,arhetip ca o
categorie preformativd
din
incongtieqtul colectiv
9i
arhetipul
ca model formativ precosrric gi
cosmic, adicl o categorie, dacd nu
de alt fel, ontologicd."o
Mai ales in T-IR, Eliade recompune
schema logosului uman, stabilind
cd fiinta opresatS'de ideea mo4ii,
cauti solulia nemuririi, pundndu-se
in leglturl cu macrocosmosul, in
centrul lumii, aspir6nd la
rtigenerare, prin eliberarea de legile
istorice, dar mai ales incercdnd sd
impace extremele existen[ei
na$terea gi moartea; de aici se nasc
o serie de formule esenliale ale
vielii, cum ar fi consacrarea
spatiului prin construclia care
repetl simbolic crealia divin[,
punerea lunii in directii relafie cu
timpul normat gi cu moaitea,
-dorinla
inloarcerii Ia originile pure
gi eliberate de timp
- 9i
de aici
ideea renaqterilor ciclice
-,
eliminarea contrariilor prin
savarsrrea nuntu ih moarte etc.
Toate aceste g6nduri
tin
de natura
originard a fiin1ei
.si
de modul ei
propriu de a recepta lumea gi pot fi
numite arhetipuri, modele exem-
plare, forme pure ale logosului pe
care s-au clddit de.a lungul
timpului numeroase tradilii, mituri,
atitudini, superstilii, modele de
viafd, adicd intregul
'sistem
de
valori ale lurrii noastre; in acest
sens, A. Marino considerd cI
arhetipul este pentru Eliade o
structurl care nu mai poate fi
tradusd
Cdt privegte termenul de arhetip, se'
pare cd istoricul l-a preluat de la
Jung, atribuindu-i alte dimensiuni
antropologice, cdci despre
'o
influenti de confinut nu se poate
vorbi, de vreme ce l-a anticipat in
multe'direclii. Culianu chiar il
considerd pe Eliade ,,precursor
indiscutabil qi genial" al lui Jung,
in studiul alchimiei.
ARICI
Simbol ntrscut, probabil in spa{iul
iranian, apare in mai multe legende
romdnqti, corRentate gi de Eliade,
ca sfdtuitor al lui Dumnezeu,
de(indtor al secretelor universale
;i
animal iu rol important in naqterea
lumii. intr-o legendd (pe care o
comenteaz6 gi L. Blaga), se spune
cd pentru a regdsi echilibrul dintre
pdmdnt gi apd, Dumnezeu a cerut
sfatul ariciului; Eliade redd
povestea,ln mai multe variante in
De la ZaL, consider.And ,cd este
;vorba despre un mit de circulalie
populard, ilustrativ pentru
spiritualitatea romdneascd
-
qi in
parte, a Europei orientale
-,
deoarece propune imaginea unui
Dumnezeu bolnav de singurdtate,
,distrat, obosit gi ?n cele din urm[
inc.apabil sd desivdrgeasc[ crea{ia
numai. cu propriile lui mijloace"
(De la 7a7., 97).1n aceastd stare
indeplrtatd
9i
tristd se afld
personajul din NS, un alter-ego al
autorului, care trdieqte cu
presentimentul creafiei: are un
impuls inexplicabil spre pictur5,
reconstituie sensul existen{ei din
semne gi fragmente izolate. in
legdturi cu acest personaj, apare
simbolul in disculie.'gtefan are
obsesia cd nu a gdsit calea de'
comunicare cu ariciul, pe care il
co4siderd singurul sfdtuitor posibil
gi delinXtorul unui secret absolut.
Personajul din NS este un creator
obosit
;i
Eliade introduce o serie
de sugestii in sensul acesta. intre
care povestea despre ariciul, cdruia
nu a gtiut sd-i vorbeascl gi care
evocd sensul legendei de mai sus,
ARTIST
AlXturi de matematician qi
i
i
metafizician, este fiinld magicd
prin indeletnicirile sale; ideea
apare gi la Nae Ionescu, pentru care
poezia gi metafiziCa reprezentau
anomalii sublime gi magice.
in concep[ie aristotelicd, arta
inseamnl 'mr'meJsis
"
(imitalia
'realititii),
adicd joc. Eliade acordd
artei rol ritualic
_si
prin aceasta ea
devine um spatiu al libertdtii
individuale. Personajele sale sunt
poeti muzicieni, scriitori, pictori,
dar mai ales actori; Ciru Partenie
din NS Este un,scriitor de succes,
Iipsit de emo[ii estetice, dar care
nimeregte subiecte ce transmit
experien[e capitale. El a iegit din
timpul normat, dar nu-gi inlelege
rolul pentru cd ii lipsegte intuilia
misticd, toate em-oliile sale sunt
transferate in mod paradoxal unui
dublu al sdn,
$tefan
Viziru; gi unul
;i
altul iqi rateazi tr5irea, deoarece
creeazd. lumi artificiale in timpul
individual.
Despre arta scriitoriceascS, un
personaj afirmd: ,,Scrisul te
confiscd pe dinl5untru, te
impiedicd sI trdiegti. Nu orice
muncd te confiscl pe dinlduntru.
Poli inc{rca o vagonet5 cu cdrbuni
sau poli selnna hdrtii admi-
nistrative qi mintea ifi aleargd
liberd. Tiinpul dumitale interior,
singurul care conteazd, i1i apa4ine,
Numai munca sdvdrgitd intru
implinirea unei vocagii,,si in primul
rdnd scrisul, pentru cd procesul lui
e cel mai complicat, numai aceastl
muncd te confiscd definitiv. Numai
actul crealiei iti cete aceastd
jerf5..." (NS, I,3l)
Scrierea in prozd presupune
construc{ie, in limitele credibilului,
.precum
gi reprezentare individualS,
prin taina cititului, in timp ce
teatrul ofer5, pe l6ngd pldcerea
unui jgc irepetabil in planul
receptirii.
;i
un ritual de ve;nicd
recreare a universului; din acest
.motiv,
majoritatea prozatorilor din
opera lui Eliade igi incheie via(a cu
o crea{ie dramaturgicd. Maestrul
Pandele, din 19 L, reglsegte in
teatru atet propria-i tinerele, cht qi
calea anamnezei; iar prin ea,
ritualul trecerii gi recuperarea unei
experien,te ratate. Ciru Partenie,
scriitor dg succes (NS), scrie inainte
de moarte. o piesd de teatru
intitulatd Piveghiul,titlu simbolic,
care el singur constituie mesajul
capital pentru dublul s6u
1$tefan).
Manuscrisul se pierde, dar nu are
nici o imporran@, de vreme ce
tema operei este cunoscuti; ideea
apare qi in altd nara{iune, in care
scriitorul refuz[ sd-gi mai scrie
piesa, dupd ce i se cere s5-qi
expund proiectul gi mai ales
simbolurile pe care le va crea (A).
intre arte, poezia ocupd un loc
privilegiat, este un reflex al
indumnezeirii, iar poetul
-
o fiinp
cu acces la lumea generald. Ca gi
textele religioase, poezia este
difuzatd prin intermediul
cdntecului, re{inutd in memoria
generald, dar imposibil de
descifral mesajul ei este secret gi
tocmai prin aceasta inciti spiritul
la cunoaqte;e gi eliberare'(v. gi
POEZIE). Adriap, poetul din lCD,
igi uitd viaga individualS, el are
doar congtiinfd culturald.
intoarcerea la realitate a artistului
este dificilX, presupune un spaliu
de trecere, situat in marginea
sacralitiilii, in universul hierofa-
niilor posibile gi incontrolabile.
Egor, pictorul din DCh, alunecd
intr-un mister pe cdt de terifiant pe
atdt de seducdtor, dupd ce igi
abandonase gevaletul in iarbd.
Pictura ofertr o imediati suprapu:
nere a imaginii sublimate peste
imaginea lu4ii gi o mai brutali
eliberare a pornirilor creatoare;
$tefan
(NS) picteazd mai multe
tablouri pe aceeagi pdnzd,, sugestie
a propriului destin ascuns in umbra
lui Partenie. Chiar dacl pictura sa
nu are valoare artisticS, el face din
actul picturii un mod de eliberare gi
de renovare a
intinereste.
fiin{ei lui:
Alt artist, muzicianuL Antim
(Unif.) descoper[ cd arta
.se
adreseazd zeilor, iar pentru cel care
nu l-a gdsit incl pe Dumnezeu,
actul sublimdrii devine ritual tragic
al singurdt5(ii. Caracterul catartic
al artei nu este. limitat la
accepfiunea aristotelicS; purifi-
21
l--
ry
carea prin intermediul actului
creator inseamn[ regdsirea fiinlei
eteme. Maria-Daria, tot rnuzician5,
considei[ cI trdirea arristicd
elibereazd fiinla astrald din
universul limitat al omului profan:
,,... fiecare om are in el un inger, nu
ingerul pdzitor, ci ?ngerul care
geme inchis in intunecimile
sufletului fiecdruia dintre'noi, qi pe
care arareori, numai rareori,
izbutim sd-l descdtuglm, sd-l l5sdm
liber s5-gi ia zborul, sd se inalle, gi
atungi, o dgti cu,el, se purificd gi se
inalfd
$i
sufletul nostru'l (Unif.,
267).
Artistul are privilegiul iegirii din
Iumen, pentru cd ritualul artistic
irnitE zidirea lumii qi gestul divin;
aldturi de matematician, artistul are
gansa detagdrii
;i
receptivitate la
mesajul universal. Doar rnetafi-
zicianul este mai presus de el.
AS(ENSOR
Metaforl a antinomiei inalt/adinc,
simbol al inllldrii gi al coborArii,
ascensorul comportd aceeagi
semnificalie ca gi scara, semn al
trecerii de la un mod de a fi la altul
(S). Eliade studiazE numeroase
simboluri ascensionale gi observd
cd toate evoc5 imagini ale
ilumindrii, iar lumina
;i
puterea
sunt sinonime; inaltul este
inaccesibil omului, el aparfine
fiinlelor supraumane (IR).
,
invdfEtorul FdrAmd (din Pe str. M)
nu suportli ascensorul, el prefertr sd
urce.pe scdri, cdci lumea sa
spirituald'e compusd din istorii de
demult, care conlin fiecare dintre
ele o parte a secretului general.
Labirintul de povestiri se cere
explorat cu atenlie, iar rolul
povestitorului este de a gtrsi calea
evadlrii, adicl de a urca scara spre
etemitate. C6nd FEu0md e inchis
intr-un lift (la Securitate), pierde
controlul asupra realitilii, nu mai
gtie cAte etaje urctr sau coboar5,
deoarece nu este pregdtit sI creeze,
sau sd renoveze lumea,'el nu e
decdt o parte a memoriei colective,
plstrdtorul gi martorul unei istorii
ucise. Adrian
GO),
poet amnezic,
face o cdl5torie fabuloasl in
ascensorul unui hotel
Ei,
degi
cl5direa nu are.decht cinci niveluri,
el ajunge la etajul 21, cifrd, a
crdaliei ritualice, act de imitare a
creatiei divine; Ia ultimul etaj, nu
existd, insi, dec6t drumul
cobordrii. Revelalia sa este
transpusd intr-o binecunoscutd
formuld gnostic* a urca si a cobori
este acela;i lucru. Fraza revine
obsesiv, genereazd conexiuni de
idei
;i
declangeazl in cele din urmi
anamneza: Adrian nu agazd ideea
intr-un context filozofic m.odem,
nu se gdndegte nici Ia Paracelsus,
nici la gnostici, ci la Heraclit, pe
care qtie cu siguran{i cd l-a citit,
deqi nu-gi mai aminteste cdnd:
,,Heraclit
afirmd.cd drumul in sus
Si
?njos sunt, de fapt, unul
;i
acela;i
Iucru. Evident, citisem
,si
eu, ca
toat6 lumea, fragmentele lui
Heraclit, dar cdnd? in prima
tinerele.
$i
vI asigur c[ ieri,
alaltiiieri, nu ag fi putut sd reproduc
fragmentul, qi poate nici nu mi-aq
fi amintit cd Heraclit a spus aga
ceva." (lCD, 197) Viziunea asupra
lumii ca devenire qi trecere nu
reprezint6 pentru poet o revelalie
de ordin metafizic, ci este un reflex
al memoriei generale, cdcil aga
cum explicd el, poenrl nu are decdt
memorie cultural5; existenfa
personald a fost, aboliti printr-un
$oc
amnezic (un accident de
automobil), iar cdldtoria cu
ascensorul ii determinl amintiri
care
lin
de fiinla sa generall, de
aceea se regiseqte in prototipul lui
Orfeu, adicd la inceputul
inceputurilor, acolo unde se
frxeazd poezia, dar gi originea
antinomiilor. Ascensiunea gi
cobordrea reunesc sensul vielii gi al
mor[ii, aspecte similare in planul
unicei realit5li care este devenirea,
sau nestatomipia desdvfu;itd
-
in
termeni heraclitieni'' De aceea
cAnd poetul se intreabl, ca gi
Dionis, eroul eminescian, dacd nu
cumva este mort,I-eana ii rlspunde
indirect cd doar se afld de prea
curAnd in paza ingerului Morlii.
Ignorarea timpului normat face
posibil5 receptarea .unit5lii
antinomice qi a paradoxului
gsenlial: reunirea contrariilor.
Metaforic, starea se traduce prin
ideea de zbor gi ame,teald; indllarea
gi coborArea personajului imitd
pulsaliile fiinfirii, iar repetarea
ciclicd inaugureazd hipnoza, ca
mijloc de regdsire a fiin1ei eterice,
care igi ignord limitele terestre.
Simbol al unei singure realitSli,
ascensorul sugereazd cd intre viafi
gi moarte
,nu
existd diferenl5.
Sensul naSterii
;i
al mo4ii este
confinut in tot ceea ce existd;
fiecare element al vielii poartti in
sine mesajul devenirii prin
coincidentia oppositorum. De
aceea, pictorului (al c5rui nume
nimeni nu-l mai
$tie),,,ii
pldcea sI
se plimbe cu ascensorul. Penffu cd,
atlrma el, on spur
Jos,
on spur sus,
ori urci, ori cobori este totuna."
(tCD,2C/)
BALEhIA
Univers inchis, pegterd gi h5u
totodatil, simbol al limitelor ce pot
fi depdqite. Asociati mirului lui
Iona, .balena este qi un semn al
devenirii, sau cum spune Gu6non,
un punct de rdscruce:
,,Iona;;e af15
intr-o perioadl intermediard, intre
doud gt6ri sau doud modalitifi de
existen(ii'.u
Animalele acvatice sunt pdtrunse
de forla sacrd a abisului
;i
poartd
in ele sensul vieyii pin armonioasd
22
l-n v-
unduire
CIm.).
Un personaj
eliadesc ($tefan Viziru, din NS)
compard viafa cu burfa r4istuitoare
a balenei. Ser,rtimentul de derutd gi
nemullumire, imposibilitatea de a
se elibera de sub teroarea, timpului
ll oezvalule lmagrnea uner
'inchisori, in care distrugerea
-
mistuirea
-
nici mdcar nu este
"perceptibild.
Personajul cautd
iegirpa din burta balenei, iar atunci
cdnd reuqegte sd iasl in lumind
realizeazd cd, de fapt, existau mai
multe ieqiri
;i
ci labirintul in care
se rdtdcise nu era un spa(iu
devorator, ci un ou, a clrui coajd o
spdrsese intdmpl5tor. in IS, Eliade
comenteazd asdel simbolul oului
spart: ,,a .sparge
inveli;ul inseamnS,
in parabola lui Buddha, a desfiin6a
sarysdra, roata existenfelor, adicl a
transcende at6t Spaliul cosmic, cdt
qi
'Timpul
ciclicl'. (97) Stefan
Viziru iese in lumind gi se
-detageazd
de destinul individual,
iar in final el descoperl sensul
devenirii prin moarte. La indivizii
aleqi, captivitatea in interiorul unui
monstru,,constituie sindromul
yoca{iei 1or miitice" (MVM), iar
lui
$tefan
ii indicd un proces de
regenerare spirituald, prin
'depd;irea
dublului. (Partenie),
precum qi prin revelagia mo4ii.
Iesirea din burta balenei inseamnd
renagtere gi desfiinlare a normei
temporale. Sugestie a oului ce
plute$te pe apele primordiale,
balena se asociazd simbolic bdrcii.
(v. DIJBLU)
BARCA
Simbolizdnd bucuria plutirii gi
teama scufund5rii, barca e consi-
deratli, in majoritatea. credin[elor,
vehicul al vielii qi al mo4ii; ln
proza lui Eliade apare imaginea
b[rcii rdsturnate, cavzd a inecului
sau a regenerSrii spjrifuale.
Andronic ($), personaj straniu gi
fascinant, a trdit sentimentul
inecului, clci barca in care se afla
s-a rdsturnat, iar,prietenul sdu a
murit. Episodul e reluat
,si
in NS,
unde
$tefan
Viziru are aceeagi
experienfE, fixati in intimitatea
mo4ii. Ambele personaje sunt
iluminate pentru cd au participat"
involuntar la
'taina
capital5
(moartea), intuiesc sensul insta-
bilitStii pi se elibereazl de teroarea
morlii. Barca in care plutegte
.Dorina
($) ajunge la insuld inainte
de rdsdritul soarelui, pentru cI ea
gi-a invins tema fald de
;arpe.
ln
mitologia egipteanS,
$arpele
Apophis
-intrupare
a zeului Seth
-
ameninli bdrcile pe care plutesc
sufletele celor mor{i, iar eliberarea
definitivd se produce dgar cdnd
sufletul ajunge sub imperiul
luminii solare. De aceea Andronic
este abatut, ingdndurat si trist la
aparilia soarelui, cdci atunci
redevine garpe. Drumul Dorinei
spre insuld, in barca indicatl in vis,
ca vehicul sigur, reprezinti o probd
care abole.ste blestemul proferat in
timpul mitic, acolo unde se afl5
rdddcinile destinului ei. Ea ajunge
pe insula adamicd gi incheie astfel
un ciclu al devenirii perSonale, prin
ritualul moarte-nunti. Pentru ea,
barca este
-
aga cum spune un
personaj
-
un ,,cuib", un spafiu
ocrotitor gi de rena;tere.
ln sens cregtin, barca este vehicul
al salvdrii si al mdntuirii.
BEIE/BATmJRA
Mimeazl detagarea de lumea fizic5
gi anticipd bulversarea spiritului de
dinaintea oricirei regeperdri; Gore
@ounsprezece...)
alunecl in alti
dimensiune a timpului dupd ce bea
o carafd de vin. Coana Viorica,
pentru cI gi-a pierduJ condilia
sociald, igi grdbe;te incogtient
, viafa, cdci ea bea ca sd uite, iar
invdfdtorul Gheorghe Vasile
intuiegte vag ratarea gi resimte
incert intoarcerea la rudimentar
(NS). Oamenii care beau noaptea
in cdrciumi sunt pregdtigi pentru
inilierea orficd
GCPI.
Ei
!;i
manifestd amnezia generall .in
perioade de restriqte istoricd:
,,secole
sau milenii nu se int6mpld
nimic in lumea spiritului, nu se
creeazd nimic, dar istoria continud,
oamenii beau gi petrec ca sd uite,
. .-
^1
..
^
iar stdpdnii sp6nzurd ca sd rdmdnd
stdpdni'r
(A; 88). inainte de a face
.wdji, Andronic bea vin ;,cu sete,
lacom, inghilind parcd in somn",
pentru a se reintegra in lumea
oamenilor ($.).
BIBLIOIECA
Labirint spiritual gi loc de
recluziune intelectuald, biblioteca
presupune intimitate, sqcret' gi
iniliere. G. Durand consider5
cartea un recipient sacru (ca qi
Graalul). La Eliade, simbolul apare
cel mai bine reprezentat in nuvela
SDH ; este vorba despre biblioteca
lui Zerlendi
-
un savant indianist
-
care ar fi fdcut gelos pe un Roth,
Jacobi sau Sylvain Ldvi.
Descrierea este fdcutE in manier[
romantic[: ,,C6nd s-a deschis uqa
masivd .de stejar, am rdmas
inmlrmurit, in prag. Eia uqa din
acele oddi luminoase, care
'se
gdsesc rar chiar in cele mai bogate
case din veacul trecut.
t...1
O
galerie de lemn inconjura o bund
parte din bibliqtecd. Erau, poate,
treizeci"de mii de volume,
majoritatea legate in piele, din cele
mai diverse ramuri ale culturii:
medicinS, istorie, religie, cdldtorii,
ocultism, indianisticS.* (223)
Prezentare continud cu detalii de
volume gi autori: cA(i de cdldtorii,
multe despre India, chiar gi unele
nevaloroase (scrise de farsori
precum Louis Jaccolliot), ceea ce
25
l--
T-.
dovedea interesul lui' Zerlendi
pentru acest capitol; majoritatea
sunt insd tomuri serioase, ilustrAnd
o culturd temeinic5, gi. anumi:
gramatici de limb{ sanscriti, sau
,,enormul
tratat ai lui Medhaditi
asupra Legilor lui Manu".
Biblioteca confine nu numai semne
despre proprietar, dar dd informalii
gi despre povestitor, care inilial
este emotionat de solemnitatea
inc5perii, inundati de lumina de
toamn5, iar mai t6rziu, dup6 ce
rtrsfoiegte volumele, cap5td un
sentiment de admiralie
Profundd:
,,nu
lipsea nici un autor important".
Constatarea introduce in poveste,
cdci secretul doctorului este tocmai
experienla completd, pe care
naratorul o descoperl treptat
$i
int6mpldtor. De policandrele din
bibliotecd atarnau nenumdrate
vArfuri de sdgeli, semne ale
imprevizibilelor drumuri din
labirint. Ca orice bibliotectr, gi
aceasta confine un manuscris
ascrins
-
un jurnal scris in
alfabet
sanscrit. Dupd ce misterul' este
revelat, biblioteca dispare gi o dati
cu ea dispare pi lumea lui Zerlendi,
ba chiar gi amintirea lui (tema e
traEti
$j
in romanul Lumina ce se
stinge...).
Un alt sens are biblioteca lui Gh.
Vasile (NS). Fiin$ mediocr5,
invdfStorul vinde manuscrise qi
obiecte rare din colecfia rafinatului
Antim, pentru a-qi face o biblioteci
-
gi aceasta compleGi, ce-i drept
-
diri volume de popularizare a
$tiintei,
anticipAnd era prolet-
cultistd, ce avea sd vipl foarte
cur6nd.
BISERICA
Spagiu consacrat pi teofanic,
dezvoltl simbolic sensurile
feminitdlii germinative: mireastr,
mam5. Ca orice centru, biserica
include semnificalia Genezei gi
prin aceasta valoarea inceputului.
in nuvela O fotografie..., se
produce miracolul vindec[rii gi al
intineririi Theclei, in, ciuda faptului
cd taumaturgul (Martin) este un
impostor. Dumitru, personajul
principal al nara{iunii, pdtrunde
int6mpldtor in spaliul indumnezeit,
aducdnd cu el o fotografie de
tinere{e a Jheclei,
adicd un simbol
al anamnezei, iar miracolul se
int6mpld pentru cd biserica se
nume$te a Milntuirii, nume
simbolic, pqntru a cdrui inlelegere
lui Martin i-au trebuit .doi ani.
Templul face posibilI cobordrea
diYinitdtii, atunci c6nd
.fiinla
pdstreazd in sine sensurile
inceputului, printr-o credingd
naiv5, idolatrl gi van5.
Adrian
6CO)
ajunge la ultimul etaj
al hotelului, acolo unde nu mai
venea nimeni, gi int6lnegte doul
femei; una este vdduvl
-
la Vedova
lui Dante, adicd biseriba romano-
catolicd
-,
iar cealaltd o fostd
cilugnrip. Abandonate la etajul 21,
pustiu
,si
ocolit de lume, cele doud
femei nu-i pot oferi lui Adrian dec6t
cheile de la o an exd,pe care ar trebui
s-o aleagtr; aSi cd el preferd sd
coboare. Experienta poetului
depd;egte spaliul bisericii qi
dimensiunile mdntuirii, cdci el
reface destinul fiingei (moarte/
inviere) in timpul vie$i sale profane.
BUCURE$Tr
Spaliul prozei eliadesti, ora$ al
melancoliilor, sufocat de cdldur6,
dominat de banalitatea care
camufleazd misterele, constituie -
propria mito-geografie a sciii-
torirlui. Aga dupd cum observ[ E.
Simion, Bucuregtiul, in viziunea lui
Eliade, reune$te toate simbolurile
tradilionale, plasate intrlo
dimensiune mitic[: ,,Este altA fald a
spatiului din proza lui I. L.
Caragiale. Impresia este, in
Momente
Si
schi{e, de agitalie
steril6, corigtiinfele sunt narcotizate
de vorbe, lumea in care trdiesc
(inclusiv lumea fizicd) pare
iremediabil goald.
t...1
Eliade
sacralizeazd lumea lui Miticd,
oragul toropit de cdldurd e un vast
labirint de semne, Miticd insugi,
omul care se grlbegte mereu, dar
pdrlseqte rareori tafeneaua, Miticd,
zic, devine un personaj mitic."' Cu
fiecare scriere, Eliade reconstituie
geotipul bucure$tean, mitologiz6nd
locuri intrate in congtiinla generald.
Pidurea Blneasa este loc al
revelaliilor mistice: Gavrilescu (La
JigJ
igi incheie experiefr'fiE,
duc'6ndu-gi mireasa in pldurea verde
a mo4ii gi tot la Bdneasa,
$tefan
(NS) are viziunea propriului sfdrEit,
tot o nunti mioritic5. Descoperirea
liberte$i absolute, clltrtoria lui
Zerlendt in Shambala_l$[ ur"
loc in centrul BucureEtilor.
Pentru Eliade, Bucure,stiul nu este
doar oragul natal, ci gi centrul sdu,
universul in care cerul gi pdmdntul
se intAlnesc, un Combray in care
nu numai timpul este recuperat, ci
gi arhetipul fiin1ei sale eterne, cum,
de aldel, chiar mdrturisegte: ,,Oride
loc natal constituie o geografie
sacrd. Pentru cei care l-au pdrdsit,
oraqul copildriei gi adolescenlei
devine, totdeauna, un orag mitic.
Bucuregtiul este pentru mine,
centrul unei mitologii inepuizabile.
Numai strdbAtand aceasti mito-
logie, am ajuns sd cunosc
bdevdrata lui istorie.
$i,
poate,
propria mea istorie..."8 El numegte
Bucureqtiul cel mai melancolic
ora; din lume, gi vorbegte despre
inegalabila tistele a amwgurilor
bucuregtine (Podul).
cAr\{ERA (SECRETA)
De obicei inchisd, addpostind un
secret infricogdtor, la care nu ilre
T"-
q-
acces decdt fiin1a iniliat[, camera
este un microcosmos care
reediteazd personalitatea fi ecdruia.
Carnera tainicd e casa micd in cea
mare, un loc de ri:tragere, veirit din
intuilia o-riginilor, a liniqtii de
dinainte de Genez5.
La Eliade, camera are un sens
-
special pentru cI se leagd de, o
experienli personal5, pe care el o
nume$te descoperirea misterului, gi
car6
.se
inscrie intre prirnele sale
arnintiri; este vorba despre camera
musafirilor din casa de la
Rdmnicu-Sdrat, in care el intrd pe
furig: ,,... storurile'erau ldsate gi
perdelele grele, de catifea verde,
erau trase. in odaie plutea o luminl
verde, irizat5, irealS, parcd m-ag fi
.
aJlat dintr-o diti inchis intr-un bob
uriaq de strugure." (Memoii,l,9)
Sentimentul intririi intr-un paradis
interzis ll va urmdri multd vreme,
,
iar rememorarea capdtd valoarea
unui exe?ciliu de, recuperare a
fiomentului epifanic. Aceast[
proieclie intuitivX a sfArgitului se
reduce la irnaginea neasemuitei .
lu4ini, imagine a mo4ii, in toate
operele
.
sale. Experienfa este
transfiguratd in NS, in care
personajul principal,
$tefan.Viziru,,
rdmAne cu obsesia unei camere
secrete, din cauza unei int6mpldri
din copil5rie, cAnd, aflat intr-un
hotel, aude cuvdntul Samb6 gi
crede cd este vorba despre o taind
ascunsl in spatele unei ugi inchise;
camera secretl este descrisd asdel:
,,Storurile
erau llsate gi in. camerd
era o penumbrl misterioas5, o
rdcoare de cu totul alti naturd decAt
ricoarea celorlalte cameie i'n care
pdtrunsesem pdnd atunci. Nu qtiu
de ce mi se phrea cE totul plute$te
acolo intr-o lumind verde; poate
unde perdelele erau verzi. Cdci,
altminteri, camera era plind de fel
de fel de mobile qi lSzi gi coguri cu
hArtii gi jumale vechi. Dar mie mi
se plrea cd e verde.
$i
atunci, in
clipa
.aceea,
am infeles ce este
Samffi.Am infeles cd existd aici pe
pImAnt, lAng[ noi, la indemdna
noastr5, gi totugi invizibil celorlalli,
inaccesibil celor neiniliali
-
existi
un. spafiu privilegiat, un loc
paradisiac, pe care, dacd ai avut
norocul sd-l cuno;ti, nu-l mai poli
uita toati via1a. CIci in Samb6
simleam ca trEiesc aga cum nu mai
trdisem pdni atunci; trdiam altfel,
intr-o continuS, inexprimabilS
fericire. Nu gtiu de unde izvora
beatitudinea fdrd nume. Mai t6rziu,
amintindu-mi de Samb6, am fost
sigur cI acolo mI agtepta
Dumnezeu pi md lua in brale indatA
ce-i cdlcam pragul. N-am mai
simlit, apoi, nicdieri gi niciodatd o
asemenea fericire, in nici o
biseric6, in nici un muzeu; nicdieri
gi niciodat5." (I,
91)
La maturitate,
$tefan
Viziru inchiriazl o camgri
intr-un hotel, de a c5rei existenlS
nu gtie nimeni, nici mdcar familia;
aceasti camerd secretd reprezintil
un uriivers extra-istorip, o replicd la
camera Samb6,in care el regdsgpte
in parte misterul luminii verzi. Aici
durata a fost reprimatd, in camera
secretd nirnic nu aminteqte de
lumea prof6nd: nu existil alimente,
cdci in . camera Samb6 nu se
mdndncd, nu se primesc musafiri,
aici
$tefan
picteazd, repet5, fdrd sd
conqtientizeze, ieqirea sa din
timpul istoric, deqi mai tArziu el
descoperd cd experienfa misterului
cere ruperea legdturilor cu
realitatea. in adevdrata camerd
Sanb6 din copilIria sa, el a adus
intr-o zi cAteva bomboane si chiar a
incercat sd mdndnce ,nu, du, in
clipa aceea a in[eles cd misterul a
fost ucis: din acea zi., uga camerei
Samffi a rdmas inchis5, accesul i-a
fost interzis, prin gestul s5u profan.
Nevoia de autoclaustrare a
personajului subliniazd sensul
revelaliei sale
-
imaginea unei
magini
-
qi anume previziunea
mo4ii.sale, c5ci toate simbolurile
claustromorfe ascund o eufemizare
a mormdntului; el nu trdiegte ci
a$teaptd sd i s'e dbzvlluie iesirca.
De aceea, claustrofilia sa anticip5
descoperirea cd moartea inseamnd
intoarcere, regressus ad uterum.
Alt personaj, Dayan
-
din nuvela
cu acelaqi nume
-
af15 o singur6
cale de evaziune; in labirintul in
care il introduce Ahasverus existd
o singurd camerl cu u$a
intredeschisi, simbol al accesului
sdu pa(ial la misterul cunoagterii.
Dintr-o altd perpectiv5, camera
secretd mai ester gi o metaforl a
vielii ce se derulea75 sub teroarea
sfdrgitului (in Podul); teama .de
moarte este comparatii cu o camerd
obscurd, f,drd qi
Ei
ferestre, inchisl
in inima muntelui gi din care nu
existi iegire decdt pentru cel care
r$l repnma Inca. tslecare om lgl are
o camerd secretS, din care este
posibild trecerea intr-cj altii ordine,
dar, aqa cum spdne un personaj
eliadesc (Podul). nu se poate qti
dinainte
,,ce fel de alti lume vei
integra, sau ce fel de alt mod vei
dobdndi."
CAIVIIJFI-ARE
Noliune prin care Eliade definegte
puterea hierofanicd a lumii,
capacitatea tuturor lucrurilor
banaie de a ascunde mistere sau de
a revela.dimensiunea sacrd a
universului, Viala cotidiand este
plin5 de semnb, pe care doar cei
pregltili le inleleg. Tot ceea ce
existd are un sens profund,,,chiar
gi cerul fdri stele sau vagoanele
goale, cu-luminile stinse" (La
umara...) in romanul NS,"
personajul principal este fascinat,
aparent fdrd motiv, de antropohime
necunoscute, care duc insd spre
descifrarea destinului sdu; de pild5,
d-na Zissu, un nume auzit,
int6mpldtor prin perelii subliri ai
unui hotel, il va obseda necontenit,
pdnd in momentul in care afld cI ii
apadinea unei curtezane pe care ar
fi putut s-o crmoascd gi care a fost
iubita cdpitanului Sideri. Numele
d-nei Zissu il avertizeaz.d asupra
ursitei sale, Ioana Sideri, fata
clpitanului. Dar acesta este doar un
exemplu dintrq numeroasele semne
care ascund informalii despre viala
viitoare a personajului; toate
evenimentele importante din
existen{a lui Ciru Partenie se
reediteazd, in destinul lui Stefan
Viziru, camera Sambl
"ar"
o
prevestire a timpului fdrd duratii, in
care va pitrunde in final, iar
magina pe care o vede aievea in
pddure va fi vehiculul mo4ii sale.
Simbolul apare aproape in toatli
proza lui Eliade; ruinele unei case
ascund incredibila experienl5
yoghind a lui Zerlendi.l$DQ, sau
fiin(e care au alunecat intr-o alti
dimensiune temporald (DouIsFe-
r**e...).'Tot camuflati este qi
ptrdurea in care va dispdrea
Pandele (19 t)
$
care in realitatea
istoricd nu mai exista de doudzeci
de ani. Casa gigdncilor nu este
decdt un loc rdu famat, dar pentru
'Gavrilescu
devine un univers al
misterului capital: moarte-nuntd
d-a tie.).
Aga cum explicd Sergiu Al-George,
ciunera,,[ine de dialectica indianl a
sacrului"e, respectiv de realitatea
purtdtoaie de mesaje, maya
indiand, termen tradus de Eliade,
pfrn irealitate imediatd,metaford a
materiei in devenire (PoduD. ln
TIR, Eliade aratd ctr existd o
permanent2l solidaritate a omului
cu sacralitatea, intre[inud prin
simboluri; semnele care definesc
destinul individual, capltd sens
doar pentru fiin[a preocupati de
propria-i salvare; camuflajul
,,ffebuie
sd ascundi qi in acelagi
timp sd atragl atenfia celor avizafi"
(La umbra...), adicd pregdtili
pentru a inlelege misterul devenirii
lor dincolo de moarte.
in Memoii, Eliade recunoagte in
acest simbol o dominantd a operei
lui gtiinfifice:
,,Fdrd sd fi
Etiut,
fdrd
sd fi vrut, izbutisem sI ardt in
$arpele
ieea ce voi dezvolta mai
t0ruiu in lucrdrile mele de filozofia
qi istoria religiilor, qi anume c6,
aparent, sacrul nu se deosebepte de
profan, cd fantasticul se camu-
fleazdin real, cd Lumea este ceea
ce se arattl a fi gi totodattr un cifru.
Aceeaqi dialectici
-.
evident, in
contextul unei fresce etpice de mari
propo4ii
-
susline si Noaptea de
Sdnziene, inceputd 12 ani mai
tirziu,in 1949; cu deosebirea cd de
data aceasta nu mai era vorba de
semnificaliile profunde ale
Cosmosului, ci de cifrul eveni-
mentelor istorice. Tema camufldrii
fantasticului in cotidian se
reglsegte pi in c6teva nuvele, scrise
mult mai tdrziu, bundoard La
gigdnci (1959) qi Podul (196+.).
Intr-un anumit sens ag putea spune
c[ tema acestora constituie cheia
de bolt[ a tuturor scrierilor mele de
maturitate." ( ed. cit.,I,355)
CARTE
Depozit al tradifiei ancestrale,
recipient inviolabil pentru cei
neinilia,ti, cartea este comparattr ca
semnificalie cu vasul Graal qi cu
piatra filozofald (Durand). Orice
carte este un labirint format din
alte cdrfi, Eliade insugi dtr in
operele sale artistice titluri de
studii sau de volume literare, care,
nu numai cI nu explic5, dar
deschid alte ugi, adicd numeroase
posibilit5li
'
de interpretare;
buniioard, pentru a motiva ideea ctr
istoria ge4eraltr lnseamnd teroare,
un personaj invocd un
binecunoscut studiu eliadesc:
,,Evident, teroarea istoriei e una
din obsesiile profesorului. DacI a,ti
citit I-e mythe de l'Aternel retour,
vd aduce,ti aminte." (Adio,X))
Cartea reprezint[ un mod de
cunoa$tere rafionald a lumii, dar gi
un mod de salvare individuald.
Gavrilescu este fascinat de numele
colonelului Lawrence, pentru cd e
personajul unei cdrti pe care n-a'
citit-o; obsesia sa anticipd misterul
in preajma ctrruia se aflI gi care
pentru el rtrmdne inchis ca gi
povestea colonelului (La
fg.).
Dayal (din nuvela omonimd) il
recunoa$te pe Ahasverus pentru cI
el a citit lidovul rdtdcitor, sj
anume ?ntr-un timp revelator, in
noaptea de Sdnziene.
Un alt sens al c{4ii este cel de ghid
general al lumii, copie a
universului; ca Liber Mundi,
simbolul apare in nara,tiunea
Podul, in care un cuplu ciudat (o
bdffand
,si
o fatl) cdltrtoresc, orien-
tindu-se dupd o carte, iir care este
vorba despre intoarcerea acasd, o
Odisee frumoastr, scristr pe
inlelesul.tuturor, pe care o asculttr
fermeca,ti to,ti ciletorii unui vagon
d9 tren, cu excepfia povestitorului,
care, deqi cuprins de o emogie
nelimuriti, nu ingelege cuvintele.
Cartea aceasta se integreazd in
dimensiunea devenirii perceptibile,
in care btrtr6na pare oarbd, iar fata
are'cdnd L4,cdnd 20 de ani, apoi
intreaga scend se deplaseazl cu
mult timp in urmd, in amitirile
povestitorului (Zamfirescu), in
momentul in care a inceput
clldtoria celor doul personaje
-
spre casd qi spre moarte. Cartea
reprezinttr aici harta drumului spre
origini qi de aceea bdtrina qi fata
traverseazi istoria, trec prin gcoli,
restaurante, sau biserici, cucerind
in chip nein[eles pe toti cei care
asculti lectura fetei qi privesc
solemnitatea bdtrdnei; cartea
aceasta confine in sine sensul
31
--
;r-
lumii, poveste;te despre,,luntrile
care ne a$teaPte ' la apa
Vavilonului", despre lucruri,,care
rup inima de triste{e", dar gi despre
intoarcerea la origini; este cartea
sacrd a istoriei omului (adic5
naptere
;i
moarte), al cdrei atribut
esen{ial este ferninitatea. (v.
$i
MANUSCRIS)
CASA
Centru qi spaliu domestic totodati,
casa, ca*-qi camera reprezintd o
imagine a fiin1ei; de reguld casele
din opera literar[ a savantului sunt
vechi gi boieregti, trdslturd care, la
o primd vedere, pare sd
,tin5
de
romantism; spatiul povestirii
fantastice are nevoie de lucruri
peste care a trecut timpul gi, intre
acestea, ruinele sau casele clddite
in alt secol ocupd un loc important.
Eliade introduce ac6st simbol in
spirit romantic, dar gi ca o
componentS a geografiei bucu-
re$tene, iar fixarea sPafiald,
amlnuntele arhitectonice amintesc
de preferinla scriitorului pentru
opera balzaciand'La Eliade casa se
'
leagd direct de destinele oamenilor
care o locuiesc; de pildd, locuin(a
lui
$tefan
(NS) este distrusd in
tiinpul unui bombardament, iar
aceasta ii anticipA destinul:
personajul pleaci in exil la Paris,
nu mai are nevoie de cas6, cdci in
cur0nd moare. in DouIsprezece...
ruinele unei case pistreazd spiritul
locatarilor mo(i o datd cu
distrugerea casei. Cdsula din
pddure, Iocul in care se irrt6lnesc
doi indrdgostili, se sacralizeazd qi,
degi pddurea este tdiat5, casa
demolat6, iar singurul supra-
viefuitor al intdlnirii
-
amnezic,
locul pdstreazd incd sensul sacru,
de poartd a evaddrii in timp (19 t).
Casa in care se consumd experien{a
yoghind a lui Zerlendi, din SDHcste
o casd veche, boiereasc[l aflat5 in
centrul Bucure;tiului. Demolarea
casei generalului Calomfir
simbolizeazd moartea unei lumi,
cea interbelici gi instalarea
violenti a comunismului (Incog.).
CATABASA
Cobor6rea in infern (catabasa)
reprezinti o temd de largd circula$e
in ritualurile mistice, in mitologie,
artd. Eliade ii atribuie valoare
iniliaticd, iar in scrierile lui artistice
este legatd de povestea nefericitului
Orfeu. in Odiseea homericd, Ulisse
coboard in Hades ca sd"gi cunoascl
viitorul de Ia profeful orb, Tiresias;
Orfeu, considerat strdmog al lui
Homer, se confruntd cu zeii gi cu
lumea cealalti, cdci el vrea s-o
readucd la viali pe Euridice, agadar,
vrea sd anuleze insSgi moartea; el
este invins in idealul sdu, dar
rImAne ca simbol al celui ce a
cobordt in lumea tno4ii
Si
s-a
rejntors. Povestea cuPrinde un
ritual, pe care Eliade il numegte ,de
tip qar4anic"; degi nu se cunosc
misterele orfice, se qtie cd pregdtirea
cuprindea o serie de'purificdri
-
vegetarianism, ascezd, invdf5turd
religioasd
-
qi cd ndzuin{ele erau
transmigralia
9i
imortalitatea
suftehrlui (Ist Ged-,II, 177 qi urm.).
Cobordrea in infern, in timPul
viegii, nu inseamnd moarte; de
aceea, Pandele (19 t) accePtd
mesajul Euridicei. Ritualul cere
purificare
-
katharsis, tehnicd
apolloniand
-,
iar maestrul Pandele
se pregete$te minulios,
Prin
intermediul teatrului; spectacolul
insugi
'sdgereazd
persPectiva
accidentului, care salveazd istoria
(povestea despre toma, toma, fratre,
int6mplarea care a dat cenificat de
na7tere rom6nilor). Pandel-e,
purificat prin artii, iluminat prin
anamnesis, ingelege cd
Poate
cobori, cdci catabasa este urmati
de indllare. Chemarea Euridicei
inseamnd eliberarea sufletului din
inchisoarea materiei, pi, deci, de
moarte. Este ceea ce descoPerd
,si
Adrian
GCU),
un alt Orfeu pentru
care experienla coborArii (cu
ascensorul) declan;eazd
Procesul
de anamnez5, in sensul de acces la
memoria generald. (v. qi ORFEU)
CADERE
Nae Ionescu asociazd Cdderea cu
incetarea stlrii contemPlative;
omul a dorit sd devind Dumnezeu,
adicd sI, creeze, ceea ce a gi
devenit, dar crealia sa se face
Prin
consum de substange, cu suferin,ti
;i
cu muncd; el
4
devenit un
Dumnezeu dupd putin,tele sale.
PierzAnd existen,ta contemplativd,
omul a pierdut qi sensul prdbuqirii
sale din paradis, a rdmas doar cu o
nostalgie, el pdstreazd doar con-
Fliinga
surdd a Cdderii.'o Sensul
pdcatului originar a constituit o
preocupare pentru toatil genera[ia
lui Eliade, dar tradilia acestei teme
exista cu mult inainte in literatura
noastrd (Cantemir, Heliade
R[dulescu, Eminescu); destinul
fiin1ei reprezintd un gir nesfirgit de
indlldri
,si
cdderi, pentru cd ea gi-a
uitat dimensiunea astrald. Eliade
definegte omul post-edenic
Prin
amnezie uimati de anamnez5;
transcendenla
Presupune
rein-
nodarea relafiei cu memoria
generall, dar momentele de trezire
sunt foarte scurte; .cdderea 9i
indllarea fac parte deopotrivd din
natura fiin1drii, al cdrei rost se
conservd, in ciuda
Periodicei
regenerlri a vielii. in nuvela lCD,
mesajul orfic se transmite de-a
lungul istoriei, degi au fost uitate gi
destinul gi misiunea lui Orfeu' In
.alt?i
scriere, un personaj lanseazi
ideea cI in urma Cdderii, oinul a
uitat cale-a regenerfii, a devenit
efemgr (LTCI); uitarea inseamnd
33
tr
scufundare in via1d, captivitatea
sufletului. Dominic Matei
C[inerte...)
, se inalli, accidental,
igi regdsegte starea eternd, dar
natura sa umand il trddeazd; el se
intoarce la condilia sa de om, adicd
blocat in amrieae qi muritor.
CXderea stimuleazd spiritul reac-
fionar -
scrie Cioran"
-
cdci ea di
sensul ihvariabilidtii fi ingei, sortitii
la coruplie gi degradare. Aventura
iegirii din gablonul vielii inseamnd
risc gi revolulie. Simbolul Cdderii
apare in multe mituri
;i
in alte
religii dec0t cea cre;tinI; pentru
traditiile primitive, Cdderea
inseamnS canibalism, moarte gi
sexualitate, in timp ce pentru
gdndirea indiand simbolul
presupune,,ruptura primordiald din
interioml fiin1ei" (IVfVIvf), ceea ce-l
indreptSlegte pe Eliade sI afirme
ctr intre obsesiile arhetipale ale
omului existd
;i
intuilia ctr viata
reprezintii o decddere de la condilia
celest[ a omului; el vorbe;te despre
o cddere, nu neapdrat in sensul
iudeo-cregtin, ci despre
,,o c5dere
ce.se traduce printr-o catastrofd
fatald geniului uman gi in acelagi
timp printr-o schimbare ontologicd
in structura Lumii." (IvIA 115)
cArJUn.i,
@AGrcA)
in discutarea acestui simbol
arhetipal, Eliade pomeqte de la
sensul dat de Ng-Veda (X)
-
tipas,
cdldura initiald, generattl de efortul
ascetic al unitdlii primordiale
(MVM); in concepgia indiand,
na$terea lumii se datoreazd unei
combustii interioare; de ordin
spiritual, individualizare a
haosului. #pas inseamnd puterea
cdldurii (,,ceva asemdndtor cu
clocirea"t2), iar Eliade prezintd o
serie de mituri in care puterea gi
clldura se identificS; aceastd
clldurd chre stdpAnegte este
asociatd de greci cu focul divin, iar
in filozofia indian5 genereaz[
libertatea absolut[. Cdldura
anormald a fiinlelor este serhn al
unei hierofanii: ,.Un sfAnt, ca gi un
gaman, yoghinul sau un erou
experimenteazS clldura suprana-
turald in mdsura in pare depdgesc,
in planul lor propriu, condilia
.umand
profand pi se incorporeazd
sacralitdlii" (MvM, 242) . Conform
unei credin[e din Indidr
contemporan6, un om fierbinte se
afld in comunicare cu Dumnezeu
(IV[V[{, 239). Aproape toate
personajefe ctre au o experienfi de
excep{ie sunt,cuprinse de o cdldurd
nefireascd, reflex al Genezei, cdci
orice alunecare din normalitate
precede renovarea, renasterea
fiin1ei.
9gylleosr-"ste
asediat de
vdpaia fierbinte a strdzii, care il
lovegte peste gurd, peste obraji; el
nu inlelege ceea ce i se intdmpld pi
nici mdcar intuitia miracolului nu o
\:
are, de aceea c6nd iese de la
i
lig6nci,
deqi amiaza zilei trecuse,
cdldura este gi mai insuportabild.
Doctorul Zerlendi, care,,declan-
;eazd
congtient iegirea din
realitatea limitat5, simte doar ,,o
vagd cdldurd a capului" (SDII).
Eusebiu, degi nu partiffi-ta
experimentul evaddrii din istorie,
prin simplul fapt cd se aflE in
preajma sacralitXlii, este invadat de
cdtdurd gi igi scoate haina gi
cizmele, pe un cAmp irvdPezit,in
noaptea de Crdciun (19 t).
CANTEC
Pentru cI se adreseazd direct
sufletului, permite o receptare
emotional5 completS; de acaea
cAntecul are funclii magice; este
asociat iubirii gi, ca;i ea, constituie
un mod de comunicare cu
divinitatea. Cdntecul este vehicul
al mesajului sacru
-
multe texte
religioase s-au conservat. gi
transmis prin intermediul muzicii.
El se imprimd cu ugurinfd,
fascineazd, dar
.adesea
este
purtdtorul unor simboluri pe care
doar cei iniliati le vor descifra.
CAntecul in curte la Dionis, din
nuvela cu acelagi nume, transmite
un mesaj despre mdntuire. Adrian a
scris versurile cu congtiinta cA
orice poezie este soteriologicd, dar
a uitat textul. Leana cdntd aceste
versuri prin cdrciumi, pentru cd gtie
cd mesajul cdntecului se adreseazd
oamenilor de joasd culturd, care
trdiesc fdrd gAndul salvdrii,
amnezici. Cdntecul lui Adrian a
fost creat la inceputul inceputului,
sub semnul lui Orfeu, apollinicul,
dar vorbegte despre Dionysos;
simbol al armoniei, impdcarea lui
Apollo cu Dionysos, aga cum
explicd Eliade (in.Ist cred-) este gi
o sugestie
,a
anuldrii conffariilor.
De altfel, insd;i descoperirea lui
Adrian (cd intre coborhre gi indllare
nu existd diferenl5) pledeazd
pentnr coincidentia oppositorum,
ca principiu al lumii eterne. Un alt
muzician, Antim (Unif.) glsegte
calea transcenderii prin muzic6.
Gavrilescu
@-_Ii&},
desi tot
muzician, nu qtie, insd, cd este un
posibil
nurtntor
de mesaj.
CENTRU
Simbol esen[ial gi cu multiple
semnificalii in opera lui Eliade,
omul arhaic gi-a marcat spatiul
vital prin construclii care repetd
'universul, luAndu-gi ca reper
centrul sdu. Un copac, un stdlP,
piatra de temelie (omphalos) at
devenit simboluri ale centrului
lumii gi, prin extensie, intregul
spafiu din jurul lor a reflectat
imaginea macrocosmosului
consfinlit pirn abraxas sau prin
jertfd. Un astfel de loc sq
indumnezeie$te, este purtdtor al
faptului magic (hierofanic), adicd
35
sacru. Din aceaste perspective,
centrul poate fi considerat punctul
de int6lnire dintre Cer qi PdmAnt,
adic[ acolo unde s-a slvArgit
Geneza insSgi. Eliade, dupd o
demonstra[ie prddigioasS, bazatd,
pe mituri gi credinle de circulafie
universald, afirrn5:
,,orice noud
agezare omeneascd este, intr-un
anum.it sens, o reconstrucfie a
lumii. Pentru a putea dura, pentru a
fi reald, noua locuinlE sau noul orag
trebuie sd fie proiectate, cu ajutorul
ritualului construcliei, in Centrul
Universului. Dupd numeroase
traditii, crearea lumii a inceput
intr-un centru gi, din acest motiv,
construirea oragului trebuie, de
asemena, sd se desfdgoare injurul
unui centru" (TIR, 342). Din
aceasttl observagie simplS, Eliade
formuleaztr o serie de idei care
[n
de filozofia religiilor. Centrul este
singurul loc in care este posibild
crea[ia, el reprezintd o intersecfie
(crucea cre$tind) din care izvorSgte
energia viegii. Centrul presupune
atAt indllarea cdt gi cobor0rea; este
un canal de jonc,tiune intre Pdm0nt
gi Infem (ascensod lui Adrian,
Uin ICD;. Spaliu hierofanic gi
totodatd real, centrul permite
inser,tia in illo tempore, clci aici
timpul profan poate fi abolit.
Exprim6nd dorinla omului de a se
afla in inima realit5{ii gi de a
redob6ndi, tntr-un sens cregtin,
condilia divind, de dinainte de
C5dere, centrul este locul spre care
aspird fiin[a de-a lungul intregii
vie1i.
,Accesul
la centru echi-
valeazd cu o consacrare, cu o
iniliere. Existenfei de ieri, profand
gi iluzorie, ii succede o existenfi
noutr, reald, durabild gi efiqace"
(TIR, 349). Omul
'cautd
i,u
deznddejde centrul sau nimere,ste
fIrI efort in el, iar experienfa
identificdrii cu acesta presupune
intdlnirea cu moartea sau cu
nemurirea, c[ci sacrul are o
morfologie teribild,deschide drum
gi spre eternitate gi spre efemer
(TIR,351).
Simbolul centrului dovedegte o
trS.sdturd arhetipall a fiin[ei, gi
anume nostalgia formelor
transcendentale, nostalgia para-
disului pierdut. I. P. Culianu'3
considerd cd Eliade a preluat
conceptul de
,
nostalgie
'a
paradisuluide la N. Crainic; acesta
considera cd fiinla sfideazd
moartea prin cultur6, prin orice act
de crea[ip gi, din acest punct de
vedere,
,,nostalgia
paradisului e
impulsul fundamental al
pltrsmuirilor omenegi", cdci
Dumnezeu a fdcut omul sd
participe la iluminarea dumne-
zeiascd; trebuie spus cd Eliade nu
pune problema in termeni
ortodoqi (nici mdcar creqtini), ci
mai degrabd are o viziune
filozofic5, dezvoltati din teoriile
lui Nae Ionescu; profesorul
identificd toate cdutilrile omului
(Graalul, cSldtoriile in lumea de
dincolo, scara cdtre Cer, rug5-
ciunea cre$tind) gi le subordoneazi
nevoii de evaziune a omului,. iar
evadarea din timpul profan
constituie problema fundamental5
a metafizicii.'a Eliade considertr cI
orice centru cuprinde dorin[a de
rectrpdtare a naturii primordiale, a
paradisului, dar aceastii aspiralie
reprezintii gi un mod de a respinge,
de a estompa teroarea istoriei,
adicl de a iegi din timp.
Aproape toate personajele eliadegti
trliesc experienga centrului ; $tefan
Viziru, din NS, con;tient de
aceastii cdutare resimte' existen{a ca
pe o rdticire in labirint, din care
reu$e$te sd glseascl iegirea, semn
al atingerii centrului. Centrul siu
este cobordrea in prlpastie (adicd
nuntd-moarte); pentru Adrian
dCP),
ascensorul devine centm,
iar pentru Pandele (19 L) cdsuta
din pddure. Partenie (NS) iSi
proiecteazd toate emotiile gi
cdutilrile intr-un dubfp
- $tefan.
Centrul sdu este celdlalt, pe care il
ignord gi din cauza acestui fapt va
muri (este confundat cu dublul
sdu).. Zaharia FErAmd igi fixeazd
centrul pe str. M6ntuleasa, proiec-
tatl mitic intr-un lung
;ir
de
pove$ti. in
-rornanul
19 t., se
sugereazd ideea c5, pentru romini,
centrul este povestea despre foma,
torna, fratre, adici obsesia
inceputului, dar gi bleltemul
intoarcerii (in mod conventional,
cuvintele torna, toma, fratrt sunt
considerate prima atestare a limbii
romane, pe la anul 600). Aceea;i
idee apare
,si
in naratiunea
gangurile. Gavrilescu
Qg$gl,
Gore
@ou[sprezece...) nu au
con$tiinta sacrului, pentru ei
experienfa rdmdne fdrd
semnifiCalie.
Centrul este un spaliu consacrat gi
unanim cunoscut (aga cum este
oragul natal), sau este camuflat qi la
indemdna oricui este pregdtit (nativ
sau prin inilere) sd-l gdseascd.
@INCIDHVIIA OPFOSIIORTJM
Noliunea define;te armonia prin
,,implcarea,contrariilof'
qi apare
obsesiv in opera lui Eliade, pentru
care repiezintd ndzuinta supremd a
omului. Mulli gdnditori au fdcut
observafia cd esenla lumii se
reduce la elemente opuse, aflate ln
permanentd confruntare: pozitivl
negativ, feminin/masculin, noapte
lzi etc. Este de la sine inleles c[
poate fi imaginati o lume sau o
ordine ?n care contradicfiile sunt
eliminate. Eliade, preocupat de
problemd, descoperd cd filozoful
grec Heraclit di o primd viziune
asupra reunirii contrariilor, anume
cd ,,Dumnezeu insearfind toate
contrariile". Sintagma coincidentia
oppositorum ii apartine insd
36
l--
,!T-
gdnditorului renascentist Nicolaus
Cusanus, care a definit prin ea
misterul totalitSlii. Eliade cautd
contextele arhetipale care au
condus la teoriile mistice ale lui
Cusanus: ,,Se
gtie cd identitatea
contrariilor (coincidentia opposi-
torum) era, pentru Nicolaus
Cusanus, definitia cea mai pufin
imperfectd a lui Dumnezeu. Se
qtie, de asemenea, cX una dintre
sursele de inspiralie ale lui
Cuspnus a'fost opeia lui Pseudo-
Dionisie Areopagitul. Cum
spunea Areopagitul, unirea
contrariilor intru Dumnezeu
constituie un mister. Dar nu
despre aceste speculalii teologice
gi metafizice vreau sd vorbesc. Nu
pentru cd ele nu ar fi de mare
interes pentru istoria filozofiei
occidentale, ci pentru c6, dupd
pdrerea mea, ceea ce trebuie sd ne
re{ind ast5zi atentia este tocmai
preistoria .filozofiei, " faza
presistematicd a gdndirii."
(MA,74)
Eliade prezintd scrieri filozofice,
doctrine religioase, mituri.
credinfe gi ritualuri care contin
sugestia unitSfii, a reuniunii
fragmentelor contradictorii exis-
tente in lume qi ajunge Ia
concluzia c[ ele exprimd drama
fiin1ei care nu-gi poate accepta
condiqia muritoare. Filozoful grec
Platon inseredzd in dialogul sdu
intitulat Banchetul o poveste, in
care se spune cd la inceputul lumii
oamenii erau de trei feluri:
masculini, feminini gi androgini;
fiecare prototip era alcdtuit din doi
indivizi, ca gi cdnd ar fi fost doi
oameni lipili, care alcltuiau o
sferd. Pentru cd. androginii' erau
rdi, Zeus i-a pedepsit pe tofi
oamenii, tiindu-i in doud, dar le-a
l[sat posibilitatea iubirii, adicd de
a reface prin intermediul ei
unitatea primordiald, de a trdi
pentru scurt timp fericirea
absolutd de la inceputul lumii gi pe
care oamenii au pierdut-o o datd
cu aceasti pedeapsd.
Multe religii aqazd la originea
universului binele si rdul. tn mai
multe legende bogumilice, frec-
vente la popoarele slave
9i
la
rom6ni, Dumnezeu gi diavolul au
creat impreund lumea; toate
gnozele dualiste vorbesc despre
impdcarea binelui cu rdul intr-o
perioadd indepdrtatd (in preistorie,
cum zice Eliade), sau despre
ndzuin[a
,
acsti anul5ri a
contrariilor.
La greci, Apollon qi Dionysos
*
zei aflali in conflict
-
apar in
miturile de la sfdrgitul
civilizatiei grece$ti in deplind
armonie, ceea ce ilustreaz[
dorinla generald de incetare a
declinului ce incepuse.
Culianu, studiind tema c5lstoriilor
in lumea .de
dincolo, face
observa{ia ci actualmente, mai
exact, in ultimii 30 de ani, a
dispdrut din literaturd (sau din
ritualurile. moderne legate de
moarte) viziunea iadului, sau a
judecdlii de apoi.'' Aceast[ idee
este anticipati de Eliade; el sPune
cd viala gi moartea nu sunt diferite;
acest paradox poate fi cunoscut in
timpul viblii, dar este camuflat.
Acestd viziune despre armonizarea
contradicliilor ascunde nemullu-
mirea addncd a fiingei in legdturd
cu destinul ei: ,,Faptul
cd aceste
teme gi motive arhaice trdiesc incd
in folclor gi ies mereu la iveald ln
lumea oniricd qi imaginard
dovedegte cd misterul totalitdtii'
face parte din drama uman5. El
revine sub aspecte multiple
;i
la
toate nivelurile vielii culturale
*
in
teologia misticd gi in filozofie ca
;i
in mitologiile gi in folclorurile
universale; in visele,gi in fanteziile
oamenilor moderni, ca qi in
crealiile artistice". (MA 116)
in opera literard, ideea apare cel
mai bine reprezentatA in nara{iunea
Podul,in care mai multe povestiri
care par a fi diferite se intretaie
9i
construiesc in final ideea cd lumea
este un labirint, un amalgam de
intAmpldri gi semne, plasate intr-o
schemd simplS, care odatd
cunoscuti, oferd calea salvdrii, a
ieqirii din labirint. Un locotenent
boem devine un paradox al
existen{ei prin tabieturile sale
cotidiene, prin numeroasele
aventuri erotice, adicd
Prin
repetitie gi prin incercarea de a
surprinde materia in devenire.
Paralel cu povestea locotenentului
este prezentatd gi cea desPre o
bltr6nd inso,titi de o fatd ce citegte
dintr-o carte gi care cllStoresc spre
origini, la nesfdrgit, ca viala insd;i;
ceea ce au descoperit
.
ele este
misterul, paradoxul int6lnirii dintre
existenld si non-existenf5; aceagi
experienld este intuite de cdtre
Onofrei cdnd il intAlnegte pe
locotenent: ,,un
locotenent de
rogiori prezentat in termeni de
filozofie negativd constituie in el
insugi un mister, un paradox.
Coincidentia oppositorum, ar fi
spus Nicola din Cusa."(62)
Metafora absolutl a impdcdrii
contrariilor o reprezint5 misterul
,,in
care fiinta poate coincide cu
nefiin{a.t' Un alt personaj, Adrian
(din ICU;, descoperd acestd
coincidenld in cdldtoria cu
ascensorul qi o formuleazl heracli-
tian, ebservAitd cd intre coborAre gi
indllare nu existE diferenle. Pentru
el, ca gi pentru Dominic (din
Tinere[e;..) misterul unitdtii se
traduce prin accesul la memoria
generalS.
$i
intersectarea unor
momente istorice constituie tot un
caz de coincidentia oppositorum,
ca in nuvela NopF... Toate
incercdrile de anihilare a contradic-
[iilor
pornesc dintr-o addncd
nostalgie a paradisului pierdut.
39
--
4
COMI'NISM
Religie ateistd, degenerescenfi a
creqtinismului; Eliade este
preocupat de opresiunea sistemului
comunist, mai ales i-n opera
literard. in nuvela Pe str. M- lumea
coniunistii inchizi,tionald gi blocatd
in suspiciuni incearcd sd transpuni
mesajul mitic in realit5[i
contemporane. lnvd$tbruI Z,ahaia
Fdr6md, interogat de Securitate,
face declara,tii incredibile, poves-
te$te intampldri stranii de altiidat?i
(despre o femeie uriagd, despre
iegirea lui Iozi in alti lume, prin
Iacul din pe;terd, despre Lixandru,
care trage o s5geatl spre cer gi
aceasta nu se mai intoarce, despre
Doftorul care schimbd infdgigarea
oamenilor); anchetatorii gdsesc gi
ei incredibile corespondenle ale
acestor relati'ri in lumea contem-
porand: istoria pe,sterii miraculoase
li se pare o aluzie la comoara
polonezd ascunsd de Economu.
Eliade subliniazd aici puterea
mitului de a revela fapte
exemplare, cu un infeles anume
pentru fiecare om, dar care propun
o idee gerierald, aici a adevdrului
ascuns, camuflat in fapte obignuite.
Comunismul distruge valorile gi
incearcd sd ucidl chiar
;i
miturile,
pe care nu le infelege, nu le accepti
gi de aceea le supune legilor
opresive ale iistemului- CAnd lui
Puy-
(din nuvela omoniml) i se
schimbd infirmitatea de la un oehi
la altul, este mai intAi acuzat de
obscurantism, de misticism
delicte capitale in regimul
comunist
-,
apoi este gdsitl o
explicalie care pare si estompeze
miracolul: s-a flcut o greqeald
scriptologicd la consemnarea
initiald a defectului ocular. intr-o
altd naratjune, Eliade poYeste$te
despre transformarea lozincii
tipdrite pe toate ziarele comuniste
-
,,Proletari
din toate
lirile,
unili-vd!"
in,,Visdtori din toate
tirile,
uni[-vd!"
-
eveniment de asemenea tratat, in
termenii realitilii, ca sabotaj al
puterilor capitaliste (in Pelarina).
Altundeva, venirea comunismului
este asociatil cu amnezia colectivd,
cu
'involufia
de o mie de ani
($an{urile); in NS, comunismul
este anticipat prin povestea lui
Gheorghe Vasile care vinde o
valoroasl colecgie de manuscrise
vechi,
"
(apa4indnd, evident,
altcuiva)
;i
cumpdrd c54i de
vulgarizare a gtiinfei ca sd ini$eze
culturalizarea satelor. Ieqirea din
sistem cere iniliere gi imaginalie;
romanul 19 t propune spargerea
cortinei de fier prin artd, prin
mesaje de salvare camui,'late in
simboluri qi parabole. Ieronim
Thanase'face un film care pare o
poveste inofensiv5, dar in care
introduce aspecte ale mizeriei
existenliale; filmul, devenind o
satird a comunismului, este premiat
in strdindtate. In La umbra..,
salvarea vine de la cei plecafi in
exil.
Ceea ce surprinde in proza lui
Eliade este cd mulli dintre
reprezentan[ii puterii opresive sunt
cul1i, au lecturi surprinzdtoare, sunt
preocupafi de metafizicd
,si
de
gnoze secrete; se ascunde in
'aceastd
viziune un avertisment
subtil asupra faptului cd rtrul nu
trebuie subestimat niciodatS;
lumea lui este alcetuite tot din
oameru.
CIDNFTZIE
Sugestie a haosului primordial,
orice confuzie anunli destrdmarea
unei lumi gi totodati
-
regenerarea.
in proza fantasticl sunt create
adesea situalii confuze pentru a
fixa actiunea intr-o realitate
posibild; la Eliade, confuzia anunf.tr
disolulia unui univers, este un
semn al incheierii unui ciclu. in
romanul NS,
$tefan
Viziru,
personajul principal,-este confun-
dat cu irn cunoscut scriitor, Ciru
Partenie; asemlnarea fizicd
sugereazd pierderea identitdlii,
$tefan
se simte ameriin{at, ori de
cdte ori este confundat cu P,artenie
intrd intr-o triste{e
'grea,
este
pobomordt
;i
preocupat, cdci
intuiegte un semn premoiritoriu; cu
fiecare noud confuzie se apropie de
moarte. Dar pentru el moartea
reprezinti doar trecerea intr-o altii
ordine,'iegirea din timpul istoriei.
Viziunea nuntii mioritice din final
are sensul unei eliberdri, inseamnd
intoarceri:a Ia etemitate. Gavrilescu
Ga
gg.) trdiegte confuz, intre
dffitifiie din tinerete si amintiri
recente (o disculie auiita in stalia
de tramvai); rdtiicirea sa intr-un
labirint neconturat face parte tot
din starea haoticd ce precede
sf6rgirul, aici, destrdmarea propriei
fiinle, dar
9i
posibilitatea
regenerlrii dincolo de moarte, cdci
gi el intrd in moarte tot prin nunti,
indeplinindu-gi destinul ratat. (v. gi
HAOS)
CI)PILMINTJNE
Mijloc de proiec{ie a altei
dimensiuni a lumii, reprezentind o
stare de exceplie, dar gi o pedeaps5,
ilustratd cel mai bine in Unif.,
existenfa de copil-minune presu-
pune o initiere necontrolatd, o
'intrare
int6mpldtoare in esenla
lumii; Ieronim Thanase se
dovedegte a fi un copil precoce. In
noaptea Sf0ntului Ioan, indrumat
de Generdleasa (vdduva gene-
ralului Calomfir), improvizeazd un
recital dramatic in fa(a oilinzii,
ceea ce ii va convinge pe to[i de
talentul siu actoricesc; momentul
artistic se transformi pentru
Ieronim intr-o probtr iniliaticd,
pdtrunde in spatiul memoriei
generale, incepe sd capete o voce
40
---
ll"-
care nu ii aparline gi care
Pare
venitd din alti lume, iqi paralizeazd
familia-spectatoare, spune lucruri
incredibile despre personaje fabu-
loase care trdiesc in oglindS, sau
despre posibilitatea sa de d iegi din
realitate. Mai tdrziu, ajuns [a
maturitate, Ieronim se considerd
pedepsit, pentru cd este delindtorul
unui secret teribil pe care trebuie
g5-l transfigureze, s5-l sugereze
tuturor, fird a avea drePtul s5-l
mdrturiseascd. Aga cum afirmI un
alt personaj, ,,o
asemenea
precocitate, profundd gi
extravagant2l in acela;i tirnP, se
plete$te". Maturitatea
;ocantd
a
unor personaje-copii sugerea25 de
cele mai multe ori o leglturd
stranie cu misterele camuflate ale
lumii. Simina (DCh) exPriml
dorinfele unui strigoi, iar Br6nduq
(FC) dovede$te maturitate
Pentru
cd a pdtruns in limbajul lumii.
COSTTJM
Accesoriu ai spectacolului, mod de
evadare, ieqire simbolic5. din
cotidian. Cum sPune un
Personaj.
,,c6t
timp ne vcim
Putea
costuma qi
vom putea
iuca,
suntem salvali"
(Unif.). Ieronim Thanase se
costumeazd in uniformd de general
romdn, pentru rolul lui Hamlet,
perltru ci acea uniformd a aparlinut
unui unchi care
Pentru
el
intruchipeazd eroul absolut.
Niculina (19 t) are o rochie-
garderob5, simboliz6nd numeroa-
sele fe[e ale actorului, iar Tnvedei
(Pelerina) poart5 o pelerinl
militard care are petice in loc de
epoleli, ca s5-qi marcheze astfel un
moment ratat: particiParea sa la
lupta anticomunistE din munti. (v.
UNIFORIvIA)
COTIDIAN
Dupd afirmalia lui Eliade,
realitatea obiectivd gi banal5
cuprinde faptele repetabile
;i
anoste, istoria generald, adicl toate
evenimentele obiqnuite ale vielii,
care ascund semnificalia lumii,
misterele cognoscibile doar in viala
rnuritoare; toate amdnuntele lumii
conlin informalii despre esenfa ei;
ideea apare in multe teze ezoteice,
mai ales la gnostici. La noi, D.
Cantemir vorbeqte despre imaginea
totului in for, afirrnAnd cd istoria se
desf5goard dupd un plan prestabilit,
dar amdnuntele sale existd
concentrate in fiecare eveniment.
Eliade cre{e cd fiecare simbol al
devenirii existen[iale sau istorice
are rdddcini in
Preistorie,
iar
simbolurile lumii arhaice
construiesc princiPiile lumii
9i
destinul fiinlei. Toate marile reve'
la1ii, mesajele esenliale se afl5
camuflate fn fapte
;i
lucruri banale.
Nimic nu este intAmPldtor in lume.
dar otnul trebuie sd fie atent la
semnele pe care ea le con,tine. Un
personaj din romanul 19 t explicl
asfel ideea hegeliand cI ?n orice
eveniment istoric se manifestd
Spiritul Universal: ,,dar asta nu
inseamnd cd trebuie doar s5-l
infelegem
9i
si-l justificdm.
Trebuie sd mergem mai departe:
sd-i descifrdm semnificalia lui
simbolic5. Pentru cd orice
eveniment, orice intdirplare
cotidiand comportd o semnificalie
simbolicS, ilustreazd un simbolism
primordial, transistoric, univer-
sal..." (175). De aceea, a infelege
un mister camuflat presupune a
cdpdta acces la memoria arhetipalS
;i
deci, a intra intr-o realitate
aldturatd. Semnele ascunse in
banalitate nu se adreseazd tuturor,
sau cum spune un alt personaj
eliadesc, camuflajul trebuie sI
ascundd gi sd atragd aten[ia in
acelagi timp (La unbra-..).
De obiqei, oamenii banali, fdrd
aspiragii spirituale, sceptici sau
ratafi, precum Gavrilescu sau Gore
Iancu trdiesc experienle metafizice,
descoperl intdmplltor locuri sacre
gi hierofanii. Gore Iancu
@outrsprezece...)
este un negustor
lipsit de imaginalie. care se
ascunde din cauza bornbarda-
mentului intr-un adlpost
antiaerian, unde intdlnegte
persoane ciudate: nu-i rdspund la
intrebdri, par sI-l ignore cu bund
qtiin16. Dupd ce iese din addpost,
afld cd nu fusese alarml qi, dorind
s5-gi demonstreze experienfa,
incearcd sI gdseasctr locul, dar
acolo nu erau dqcdt ruinele unei
case bombardate cu mai multe
sdptdmdni in urmd. Gore se crede
yictima unei farse, dar senza{iile
sale reflecti ?nt6lnirea cu moartea:
il cuprinde o clldurd nefireasc5.
Dumitru nimereqte intampldtor
intr-o bisericd in care predica un
impostor, bdruia el ii aratd o
fotografie a soliei sale, Thecla gi
aceasta se vindecd gi intinere;te
miraculos; Dumitru nu infelege cd
gi-a cdpdtat mAntuirea, cd a pdtruns
intdmplStor sub incidenla
sacralitlfii, dar simte rniracolul
ca pe cobordre a lui Dumnezeu
(O fotografie...).
O alti categorie de personaje se
afld in cdutarea misterului sau sunt
chiar iniliate, dar trdiesc aceeagi
nedumerire cAnd descoperd semne
ale sacralitilii in lucrurile banale.
gtefan Viziru (NS) are presenti-
mentul unui mesaj capital, este
obsedat de imaginea unei magini,
dar abia in ultima clipd inlelege cI
este vorba despre moarte.
CRIN
Simbol al puritllii, dar
9i
al iubirii
interzise, crinul este floarea gloriei,
dar gi a mo4ii: in Eneida, Eneas
vede un crin in Hades. iri sens
creqtin, crinul reprezintd
43
abandonul, uitarea de sine pentru
cei alqi de Dumnezeu. Crinul cu
gase petale figureazil soarele, sau
roata cerului.
La Eliade, simbolul apare intr-o
nuveld intitulatd La umbra-..; nigte
romAni exilali in Franla sunt
obseda$ de o afirmalie stranie care
le aminteqte gi de
lara
de origine,
dar care le pare a fi gi o sentinti
biblicd; afirmagia este transmisd ca
un mesaj de cdtre taned Valentin
Iconaru, care pretinde c['o gtie de
la profesoml sdu de istorie, de pe
vremea cdnd era elev la Sfdntul
Sava: ,,CAnd
vom fi cu tplii in rai,
la umbra unui.crin..." Aceastd
propozilie devine tulburdtoare
datoritd experienfelor lui Valentin:
el vede camioane carg dispar lh un
anumit punct al goselei, pentru ca
sd reapard intr-un altloc, gtie unde
se afld prietenii sii, fdrd sd fi fost
informat,
;tie
cdnd este programat
in audienlS la arhiepiscopul
Parisului, transmite mesaje ciudate
gi pretinde cd intr-o alte
dimensiune a lumii se pregdtegte o
arcd in care sunt selecgionali ,,o
seamd de oameni din toate
1irile",
adicd aceia care au in[eles, cum
este gi profesorul de istorie (pe care
Valentin il vede intr-un camion) gi
aqa cum va fi qi inginerul Iliescu,
dupd ce in{elege rostul camioanelor
care dispai. Un reprezentant al
autoritiililor franceze, la curent cu
revelaliile lui Valentin, se intreabd
dacd expresia,,la umbra unui crin "
nu are cumYa, un in,teles special
pentru romAni pi mai ales pentru
cei din exil; arhiepiscopul ii
indeamnd pe neiniliali .sd citeasci
Evangheliile
9i
pe Sfinpi Pdringi.
Acest amestec intre amintirile
despre sf6r;itul Rom0niei inter-
belice (se vorbegte despre destinul
unor intelectuali condamnaF la ani
grei de temni[5, despre ,,procesul"
lui Iuliu Maniu) qi speculalii
teologice despre un posibil paradis
construieqte contextual ideea
exilului; respectiv, condilia
romdnilor instrdina{i anticipS' in
plan universal exilul fiinfei,
alungarea ei din paradis.
Trimiterile lui Eliade se indreapti
gi spre destinul generafiei sale; in
peisajul culturii romAne a existat
un grup ce se autointitula ,,Crinul
alb", infiinlat de Sorin Pavel, I.
Nestor gi Petre Pandrea; acest grup
gi-a publicat manifestul in 1927,in
revista Gindirea. ,,Crinul alb"
reprezenta noua generali e, tutmen-
tatd de probleme gi avea ca intenfie
sd toame picdtura de nelini;te.
TAndra genera,tie de la 1927, al
cdrei patron ngdeclarat era insugi
Eliade, exprima/suferin{a de a face
parte dintr-o culturd micd, lipsitii
de prestigiu european. in esel15,,
generafia
,,Crinului
alb" visa o
evadare, o schimbare fundamentalE,
iar nuvela lui Eliade vorbe;te
tocmai despre aceastd altemativd.
Mesajul general al scrierii se referl
la posibilitatea unui paradis, cdtre
care existd un, drum secret gi
camuflat, accesibil doar pentru cei
pregdtifi, ini1ia1i. Acest rai este
destinat tuturor oamenilor, intr-un
viitor indeperht; atunci exilul
general al lumii (pedeapsa
CIderii) se va sf6rqi. Indirect, tot
acesta
este gi destinul romAnilor
exilali.
CIJNoA$TERE GORDTANTCA
Nofiunea apare gi in opera
gtiin[ificd
9i
in cea literard. La o
primtr cercetare ar fi vorba despre
disecarea mi'sterului, prin inves-
tiga[ie sau pnn experiment, adicl
despre cunoa$terea paradizi acd, in
termenii lui L. Blaga; dar Eliade nu
vorbeqte despre o metode anurne,
ci desprg metode in general. El
spune cd atunci cAnd nu existii
.solulie
pentru o problemd, trebuie
cdutatl o cale neconven[ionald,
cdci, cu un optimism total
;i
dezarmant, Eliade credea cd
totdeauna existi o iegire, singura
condilie fiind aceea de a gti sd pui
intrebarea justd. O ilustrare a ideii
este povestea matematicianului
Orobete
@.);
acesta gdseqte calea
de a ie;i din prezentul opresiv (de
sub arestul Securitdlii comuniste),
evadAnd intr-o altii dimensiune a
lumii gi lucrul este posibil pentru
cd el in.telege subtilit5,tile timpului
universal gi crede in posibilitilile
nelimitate ale cunoagterii. Ideea
este pusd in termeni budi,sti, dar
asocierea ct nodul gordian ii
apa4ine lui Eliade; Orobete-Dayan
o explicd asdel: ,,$tiam
de mult ctr
nu existi problemd fdrd solulie,
spuse dupd ce mai parcurse o datd
certificatul.
$tiam,
de asemenea, cd
cea mai creatoare solufe este aceea
de tip gordianic; cunoasterea
gordianicd a numit-o c6ndva un
gAnditor romAn
[Mircea
Eliade.-
n.n.l.
$ti1i
la ce fac aluzie, se
adresd celorlalti: nodul lui Gordius,
regele Phrigiei. Era atAt de iscusit
fdcut, inc6t veacuri de-a rAndul nu
izbutise nimeni sd-l desfacd. Un
oarecare anuntase cd cel care va
reugi s[-l deznoade va ajunge
stiip6nul Asiei. Cdnd Alexandru
Machedon a intrat in Gordium
-si
a
aflat de oracol, a scos sabia gi a
ttriat' nodul" (273).^Orobete nu
ajunge sI gdseascd formula
matematicl pe czue o cduta, dar
trdie$te experienfa cuprinsd in
formuld qi inlelege cd destinul siu
este de a pregdti terenul pentru
viitoryl matematician cdruia ii va fi
dat s-o descopere.
CWANT
Esen15 gi cauzd a lumii, ln
Evanghelia lui loan, pe care
Q.
Durand a numit-o platoniciand,
cuvAntul este asociat atotpu-
M
45
--
!f---
terniciei, comparat cu lumina care
strdlucegte in intuneric. Lumea
profand este o manifestare a
cuvdntului dumnezeigsc, iar
Prin
extensie, fiind un mod comPlex de
comunicare, cuvdntul devine
proieclia gdndului
;i
a senti-
mentului.
Func,tia magicd a cuvAntului a fost
subliniati din timpuri strdvechi; in
Upani gade, cuvAntul este comParat
cu lumina gi cu focul, iar Brahma
se manifesti initial ca nume sacru
-
sphota
- ;i
in aceastd condilie
devine cauza universului.
S6mdn1i a lumii, cuvdntul anun[d
inceputul unui ciclu, prin repetare
-
reveleazd hierofanii, vrdje.ste sau
amdgeqte fiinla, construiegte
continuu, deschide calea sPre
Dumnezeu. in proza lul Eliade,
cuvdntul evidenfiazd etaPe in
evolufia personajelor;
$tefan
Viziru (NS) aude un nume care il
va
.urmdri
intreaga via,ti
-
d-na
Zissu
-,
iar 'acest nume ii va
deschide calea de a-gi afla propriul
destin; de asemenea, un cuv6nt
rostit de un necunoscut se Ya
mitologiza, va dezvdlui o lume
insolitd gi misterioasd, cea din
camera Samb6, nume
Pe
care la
.maturitate il va asocia romanului
flaubertian Salambi, deqi originea
lui nu mai conteaze, ci doar lumea
pe care a construit-o intr-un
moment de iluminare. Cuvintele
repetate capdld funclie ritualicd;
Gavrilescu (t a
fg.)
este in mod
inexplicabil atras de un nume auzit
in stalia de tramvai, cel al unui erou
de roman, Lawrence,
Pe
care il
repetd, dintr-un incogtient instinct
de abolire a monotoniei, de
aspiralie la condifia de erou
.si,
intAmplstor, trlieqto o experienl5
de excepgie, ddr care ii dePdqeqte
puterea de in{elegere. in teatrul
experimental al lui Ieronim
Thanase (19 t), sensul incePutului
este inoculat sPectatorului
Prin
repetarea ritmicl a cuvintelor ce
reprezintd prima atestare a limbii
.
rom0ne (torna, torna, fratre).
Fascinalia cuvdntului genereazl
teroare uneori, ca in cazul
reprezentaliei date de coPilul-
minune Ieronim (Unif-..) Cuvdntul
aflat prin iniliere devine strdin, ca
,,o
voce de semizeu", straniu qi este
uitat indatii dupd rostire; ,Ieronim
este inffodus de Generdleasa intr-un
mister ale cdrui detalii le uit5, dar
rdmhne cu senzalia neldmuritd cd a
avut acces la memoria generald.
Cei care il ascultd sunt paralizafi de
o emo{ie nein[eleas[, care e
declan;atd nu numai de vocea
strdind, ci gi de cuvintele pe care le
spune
;i
care rdmdn in bund
Parte
fdrd in(eles. O oglindd deformatd, o
poezie inv5lat5 in secret cu bdtrdna
generdleasd, dar mai ales
experienta spectacolului creeazd
un ritual qi, o datl cu el, miracolul
imersiunii in
lara
minunilor.
46
int6mplarea il urmdregte tot restul
vie$i qi ii deschide gustul pentru
spectacolul-ritual. CuvAntul este o
expresie particulard a fiinlei gi de
aceea nu poate fi tratat dohr ca o
convenfie, ca un artificiu al
comunicdrii; el face legdtura cu
originea, a trecut pe la toate
generaliile gi exprimd spiritul
str[mogesc; din acest motiv, omul
nu poate adopta o limbd universalS;
Lucio (un personaj din O
fotografie...) spune cd misterele nu
pot fi exprimate intr-o
rlimbd
'J
strdinS, chiar dacd este vorba
despre o limbd universald, ca
engleza. Doar cuvAntul inrdd[cinat
(matern) deschide calea spre
Dumnezeu.
Adrian (CO; este uimit cd inlblege
limba in care ii vorbegte Leana
(limba romdnd) gi .atunci ea ii
amintegte cd este limba lui, limba
originilor gi a poeziei sale; Eliade
insuqi nu-;i poate scrie crealia
artisticd decdt in limba maternd,
clci orice revela{ie inseamnd
intoarcere la origini.
Alte personaje sunt preocupate de
inv{area unor limbi vechi, uitate,
rare, din aceeagi doringd a
intoarcerii la inceputuri; Dominic
Matei (Tinerele...) reconstituie
originile limbajului cu ajutorul
Veronicdi qi stocheazd informalia,
pentru , ca lumea sd se poatd
regenera dupd sfdrqitul apocaliptic.
in alte opere, personajele incearcd
sd inteleagd limbajul naturii.
Andronic, spirit al pdm0ntului,
aude tAnguirea copacilor., vorbe$te
cu plsdrile gi. cheamd garpele
printr-un deScdntec neingeles de cei
din jur. in NS,
$tefan
se strdduiegte
zadamic sI inleleagd ce vrea s5-i
spund ariciul. Toate incerc[rile
exprimd dorinla omului de a
inlelege limbajul lumii, mesajul
con[inut in toate elementele vie(ii.
DAI{S
Joc, ritual qi mod de comunicare,
dansul precede un eveniment
capital: evadarea, anamneza sau
moartea. Dansul are caracter
magic, imiti ritmurile lumii
;i
prin
aceasta are rolul de a disturba
desflqurarea monotond a timpului;
scriitorul Pandele (19 t) igi scrie
memoriile, este bolnav gi "i;i
agteapti moartea. El iese din starea
de letargie cAnd il viziteazd doi
necunosculi
-
Niculina gi Serdaru.
Comunicarea cu cei doi tineri
incepe o datd cu pagii de dans ai'
Niculinei, un ceremonial
introductiv
9i
ispititor:
,,in
ritm
lent, liturgic, alterndnd ca la
procesiune pagii mari, cu scurte
opriri pe loc" (140). Dupd aceastii
intdlnire, Pandele incepe un alt fel
de via{5, se pregdtegte prin
spectacolul-ritual sI retrliascd o
experienf5 ratatd in tinerefe gi
anume coborLrea orficdintr-o altA
dimensiune a lumii, de unde gtie cd
existd cale de intoarcere.
in La t'rg. Gavrilescu este prins
intr-un dans al morlii, deoarece n-a
ghicit,adicd nu gi-a inples destinul
gi posibilitatea ce i se oferd de a
transgrcsa timpul s5u limitat; in
bordeiul
liglncilor,
dupd ce aratat
proba la care fusese supus,
Gavrilescu este prins in hora celor
trei fete
,si
invdrtit in cerc pdnd
cflnd ame[eqte, pierde contactul cu
realitatea qi se simte purtat ugor
printre fotolii gi paravane; de-abia
dupd ce se elibereazd de
preocupdrile cotidiene, i se mai
ofertr incd o qans6 de a iegi din
labirint.
DATA
Existlt puncte de rlscruce
Pentru
destinul general qi zile insemnate
pentru devenirea individuald, de
aceea orice dati calendaristic6 este
o poarti a timpului sau semn al
unei coincidenfe asffale. NoaPtea
sdrbdtorii de Sdnziene reprezinti o
punte spre limbajul Lumii, de
aceea majoritatea personajelor lui
Eliade capdtd acces la memoria
' general5, intr5 intr-un timp fabulos
qi descoperd mistere in aceastd
noapte. Crdciunul devine un semn
al renaqterii lui Pandele (19 t), iar
noaptea de inviere favoizeazd
indlfarea lui Dominic
Cfiilrcte...)
deasupra timpului istoric. Fiecare
personaj este legat de o anume dati
anticipativd sau de avertizare, o
dati care ii creeazd presentimentul
,
unei mari taine. Cel mai adesea
revine data afqlod al armoniei,
cdtre care urplH{fiir1u; ziarul din
nuvela Pelerina poarti data de 19
mai, iar el congine un mesaj pacifist
qi atrage atentia asupra faptului cd
fiecare trebuie sd gtie sd pund
intre b area j usra. Uggggl
?e.k3gl
realizeazl cI este invizibil pe data
-
de 19 august. Cdtdlina (NS) o datl
pe an, anume pe 19 octombrie,
pdtrunde intr-un alt timp, trdie,ste in
spaliul morlii din care poate sd
revind miraculos, deqi nu se qtie
p6nd c0nd: ,,avea
expresia ei de la'
19 octombrie, avea ochii de la 19
octombrie... nici ea nu-i poartl
decdt o singurd datn pe an" (194).
Intimitzttea cu misterul datei de 19
octombrie li dA lui
$tefan
sentimentul evaddrii din prezent ,,i
se pdru cE se prlbugegte intr-un
timp fabulos, devenit aproaPe
inimaginabil prin beatitudinile pe
care le plstra, gi fdcu un efort
demddljduit sd revind la suprafafi,
sd se,reintoarcd in prezent" (ib.); in
tarot, lama a'noudsprezecea este -
cartea Soarelui, simbol al armo4iei,
centru
;i
imago mundi,
.rePre-
zentdnd zodiacul, soarele cu
$aPte
raze qi fiinla dubtd.'
Aproape toate personajele eliadegti
glsesc, sau numai intuiesc, o
poarti de iegire din realitate qi ea
este marcati de o dati repetati cu
ostenta(ie in destinul fiinfei. Existi
puncte ale timpului care averti-
zeazd gi indrumd, iar istoria
generald se imparte in perioade. in
D., sfdrqitul lumii este fixat in
anul2987.
Pentru Eliade insugi devenirea e
marcatd de semne revelatoare; in
Memorii, afirmd pi in anul 1937
(an ce revine adeseori gi in scrierile
sale literare, ca reper al istoriei) a
simtit cd s-a incheiat perioada de
libertate, adic[ de a face culturd,
singurul lucru posibil pentru
romAni (I,358).
DESCAI{TtsC
Mod de manifestare a magiei
cuvAntului. in atmosfera stranie din
romanul
$.,
personajele se afll sub
vraja unei pdduri, un loc consfinlit
printr-o poyeste de dragoste
petrecutd la inceputul lumii gi
pdstratii in memoria locurilor prin
duhul ofidian, care a proferat
blestemul repetiirii acestei povegti;
naraliunea este precedati de un
desctntec de dragoste care anticipi
intrarea personajelor sub incidenla
misterului:
,,Tu serpe bdlaur / Cu
solzl de aur / Cu noud limbe
impungltoare, / Cu noud cozi
izbdtoare /Si te duci la ea / Unde-o
vei afIa... /
$i
tu sE n-o la,si / Pand
ce ea, I Mdndra mea, / Cu mine s-a
intdlni /
$i
imi va vorbi." Sub vraja
acestui descdntec intr5 Dorina; ea
se viseazd eroina misterioasei
povesti gi simte o neinfeleasl
chemare spre insula iubirii, unde o
a$teaptii Andronic-$arpele.
ln DCh, descAntecul trebuie sd
alunge duhurile necurate. care au
pus stlip6nire pe Sanda: ,,...
gi vdzui
, un'zbdrc rog, / Voia sAngele s5-i
beie, t Zilele s5-i ieie..." (125) Dar
cuvintele sunt insuficiente
,
"
deoarece vin' prea tdrziu, c6nd
intregul spa,tiu este dominat de
strigoi, pentru a cdrui anihilare este
.
nevoie de un ritual complicat gi
purificator.
DIOMSIAC
ln multe dintre studiile sale Eliade
vorbe;te despre impdcarea dintre
luminosul Apollon gi labirinticul
Dionysos, ca simbol al armoniei
complete, prin coincidentia
oppositorum. Nuvela ICD propune
ideea cI spatiul dionisiac devine o
emblemd a nenorocului romdnesc,
sentiment tragic, ale cdrui
dimensiuni nu sunt blnuite,
deoarece el este camuflat in starea
de transd colectivd. Orgia ritualic5,
de sorginte dionisiaci reprezinti o
cale de initiere gi, chiar atunci c6nd
sensul ritualului s-a pierdut, se
pdstreazd impresia importanlei
sale. Leana cdntd prin c6rciumi un
cdnteg straniu intitulat,,in curte la
Dionis" gi ea gtie vag cd versurile
49
I
I
acestui cantec contin un mesaj,
Pe
care l-a uitat; intocmai ca
,gi
in
misterele' orfice, cdntecul consti-
tuie un mijloc de iniliere pentru
oamenii obignuili, incapabili de
idealuri spirituale, ilar care trdiesc
ini,tierea in faza ei cea mai simpl-5-,
prin emolie gi prin vaga intuifie a
misterului. Rotul lui Dionysos este
de a pregdti indllarea apolinicd;
oamenii care petrec prin cdrciumi
sunt, fdrl sd gtie, purtitorii unui
mesaj important gi rolul lor este de
aJ duce mai departe, pdn[ cAnd
arrtrezia generald va lua sfAr;it, iar
mesajul va fi descifrat de cdtre un
poet precum Orfeu. Spiritualizarea
omului incepe prin cultivarea
pldcerii estetice, c5ci
ryesajul
lui
Orfeu este ur.mitorul:,,schimbarea
omului, mutalia lui nu poate incePe
de sus, prin elite, ci de foarte de
jos, de la oamenii de rdnd, cei care
petrec' noaptea in grddini qi
restaurantel' (214), adicd de la
Dionysos spre Apollon.
Personajul lui Eliade este, de
reguld, vrdjit, toropit, amdgit,
incapabil de a
line
pasul' cu
realitatea,
intr-o
stare care ascunde
un sentiment de nefericire
Pro-
fund5, de fapt, dprinla dezl5nluirii
si speran(a salvdrii, cele doud
ipostaze ale fiin1ei tragice, cdci
apolinicul (senindtatea)
;i
dioni-
siacul (nemullumirea obscurl) sunt
cele doud fele ale tragediei.
Termenul de dionisiac defineste o
categorie esteticd, un tiP de
personaj, dar este gi un atribut
simbolic, iar in filozofie, exprimd o
atitudine umand.
DISPARIIIE
TemI gi simUol semnificativ,
disparilia reprezintl un mod de
evaziune din realitate
;i
o obligalie
majorl a fiin[ei de a gdsi singurd
drumul spre paradis, incd din
timpul vielit. in proza lui Eliade
dispar din planul realit5lii case,
pdduri, vehicule gi oameni, dar este
vorba doar despre o altd'
dimensiune, camuflat6, gi de aceea
se produc uneori gi reaparilii la fel
de misterioase. Doctorul Zerlendi
-($poqracticdnd
tehnici
Yoghine,
devine invizibil pentru servitorii
sdi, dar iqi dI seama ci se afld in
acelagi punct, din casa sa, ins5 in
altd dimensiune a timpului; treptat,
incursiunea lui in labirintul lumii
supranormale se sfdrgegte: ajunge
in Shambala, spafiul misterios al
celor ingelep[i. pe care il descrie ca
fiind inv5luit intr-o lumind verde,
"
cu munli acoperili de zdpadd, case
ciudate, oameni fdrd vArsti, care
comunicl prin telepatie qi care
apI15 prin rugdciunile lor lumea
normald, zguduit[ de forle
demoniace. in nuvela Incog,,
Elefterescu, personaj care iCi
fdcuse un model din Siddharta,
dispare in mod misterios in timPul
unei petreceri, iar cAnd reapare a
doua zi in societate este cu totul
schimbat; dispari{ia lui echivaleazl
cu revelarea mitului pe care il
cluta: El qi-a trdit pAnd la caplt
dorinlele pdmdntegti, este potenfial
pregdtit sd devind Buddha.
Scriitorul Pandele (19 r) dispare,
in mod inexplicabil, in noaptea de
Crdciun. Disparilia sa- presupune
un alt fel de iniliere, prin
intermediul spectacolului; et
redobAnde;te spatiul tinerefii sale,
de la vdrsta lui Christ, cAnd
avusese prilejul sd trdiascd
experienfa .lui Orfeu; repetdnd
intAlnirea cu Euridice (actri(a), el
regdseqte .drumul spre lumea
nevIzut5, cdci orice repetare
inseamnd ritual. Ca
9i
Orfeu, se va
intoarce periodic ca sd-i aducl
secrgtarului s5u un buchet de 19
trandafiri. Tot asfel dispar gi
camioanele (in La umbra..), adic6
,,trec
intr-un alt spa(iu, cu alte
dimensiuni decAt dimensiunile
spafiului nostru", un loc in care
pltrund doar cei alegi, admigi in
noua Arcd a lui Noe. Aceasti lume
nevdzulA reprezintd paradisul ce
trebuie recucerit qi care se afld la
indemdna tuturor, degi nu toli
oamenii sunt dispugi sd descopere
cd intre viati gi moarte nu existi
diferenld. Cunoagterea lumii nevd-
zute este deschisi, dar oamenii
refuzd' preocupdrile metafizicd gi
metodele neconventionale; rostul
omului este tocmai de a gdsi calea
transceriderii intr-un timp limitat,
inainte de marele sfdr;it, cdnd
,,Dumnezeu
va spune: Messieurs,
on ferme!"
DIJBLU (DEDI}BLARE)
Simbolizeazd nevoia qi totodatd
teama de repetare; in . multe
credin[e, intAlnirea cu dublu]
reprezinti un semn nefast. Pentru
iranieni, explicd Eliade, existenla
terestrd presupune lepddarea de
fiin{a etern5, iar prin moarte,
sufletul revine la condilia sa
autenticd; de aceea, la trei zile dupd
deces, sufletul i;i intdlnegte
imaginea celestl
-
daena
-,
sinele
sdu autentic (IsL qed-,
II, 369).
in literaturd, mai ales in cea
romantic5, dublul este adversar qi
semn al apropiatei mor{i. in
romanul NS apar doud personaje a
cdror asemdnare frzicd dd nagtere
unor confuzii numeroase. Este
vorba despre scriitorul Ciru
Partenie
;i
despre un modest
fgnclionar de minister
- $tefan
Viziru; acesta din urmX descoperd
cd. toate acliunile sale sunt
anticipate de marele scriitor, a
cdrui popularitate il complexeazd;
el este confundat qi oprit pe strad[
de diverqi adrniratori ai
romancierului, iar uneori nir igi
poate dovedi identitatea. Viata sa
cuprinde evenimente care.il obligd
:f--
sd-qi aminteascd de Ciru Partenie
ca despre un reper, dar gi ca despre
un geamdn privilegiat;
$tefan
se
clsltore;te
'cu
Ioana, fosta
logodnicd a lui Ciru, este obsedat
de un nume (d-na Zissu) care Se
dovedegte direct legat de adoles-
cenla scriitorului; preocupat de
problema timpului, are revelalia cI
iegirea din timpul normat se afld
foarte aproape, la indemAna
fiecdruia, dar chiar atunci, Ciru
Partenie publicd o nuveld (in care
pune tocmai aceastl problemd).
Chiar
;i
atunci c6nd face aprecieri
de circumstinld i se spune cd
acelagi lucru a fost afirmat deja de
cdtre marele scriitor. ,Existenfa
unui dublu in viala lui
$tefan
ii
creeazd personajului presenti-
mentul morgii; el nu trdiegte, ci se
af15 intr-o permanent5 agteptare,
contemplAnd
'cu
uimire semnele
destinului, pdnd in clipa in care,;tie
cd va muri. Ciru Partenie
reprezintd un alter-ego ralional;
incapabil de emolii autentice, in
timp ce
$tefan
igi cultivd toate
senzaliile; fiind incapabil de
acfiune, cerceteazd cu atenfie toate
semnele vie,tii; el are sentimentul
c5. se afld in burta unei balene,
senza[ie care se leagd, de
asemenea, de simbolul dedubldrii.
Eliberat de acest complex al lui
Iona, in momentul in care
descoperd (prin intermediul lui
Anisie) ctr problema timpului poate
fi rezolvatii,
$tefan
se rupe gi dti
dublul sdu, ins6 eliberarea este
amard s,i dureroas[: el capdtd un
complex de vinov5lie cdnd Ciru
este ucis in locul siu. Dublul
con[ine qi sugestia lui Iar{us, zeul
cu doud fete, care suPravegheazl
intrlrile
9i
iegirile (ianua
-
poart[)
qi patroneazl inceputurile
(ianuarie); cdnd Partenie moare,
$tefan
glseqte gi el poarta mo4ii.
in altd ordine, rela,tia eroului cu
dublul sdu aminte;te gi de nuvela
eminesciand Sdrmanul Dionis, in
care umbra lui Dan rlmdne in viaP
profand ca sd-i consemnpze
evenimentele; Partenie este
;i
el o
umbrd care condenseazd mica
istorie in romane de succes. Aga
cum spunea R. de Solierr6, umbra
este o povard, cdci ,,in
plind zi ne
d{ certitudinea cI existd o zond
noctumtr sau cenugie, un abis unde
sll5gluiesc demonii oamenilor care
inainte au vdzut lumina'.
$tefan
se
simte concurat gi limitat de
Partenie,
'mai
ales dupd ce
descoperd iegirea din labirint, adicl
posi bi li tatea de eliberare.
Tot un gen de dedublare trateazd qi
nuvela lCD, in care poetul
amnezic, Adrian, se simte detagat
de lumea profand gi are congtiinla
unei fiin1e generale. El se regdsegte
gi in condi{ia miticl a lui Orfeu, ca
salvator al oamenilor, dar qi in to{i
poetii care i-au urmat. Acest5
viziune a intrupdrilor multiple de-a
lungul .timpului, precum gi toate
teoriile despre avatarurile fiin1ei;
despre metempsihozd, sunt
expresii db dorinlei de prelungire
dincolo de moarte, dar gi proieclii
ale labirinhrlui interior. in aceea,si
nuveld, Dionysos devine dublu al
lui Apollon prin sugestia cd
mesajul orfic din c6ntecul lui Adrian
este rdspdndit printr-un ritual'
dionisiac; cele doutr zeitili opuse in
mitologia greacd se completeazd
aici, cdci revelalia lui Adrian este
tocmai armonia contrariilor.
in Tlnerrqp..., Dominic Matei este
indrumat de un dublu, pe care
inilial il crede o intrupare a
inconqtientului sdu
,si
care treptat se
dovedeqte a fi insuqi dublul sdu
astral, matricea primordial5, afl atii
in afara timpului, gi de aceea cu
acces la memoria eternS.
D{JMNEZEU
ln sens ortodox, Dumnezeu apare
evocat in multe opere literare
eliadegti; despre sensul dumne-
zeirii, Eliade pare s[ vorbeasctr fie
din perspectivl budistS, fie de pe
poziliile filozofiei oculte, dar
aceasta este doar o aparenfd;
edificator in privinfa concepliei
sale despre Dumnezeu ni se pare
fragmentul in care descrie jurnalul
doctorului Zerlendi (SDII);
confesiunea acestui personaj,
indianist
,si
yoghin practicant, degi
grafiati in alfabet sanscrit, are ca
moto un citat din Evanghelia lui
Ioan. Cultura gi experien{a indianl
a lui Eliade au contribuit la
redescoperirea gi traducerea in
termerii universali a viziunii
ortodoxe despre Dumnezeu. Eliade
afirm5 undeva: ,,.A,bia in India am
inteles temeiurile tradilionale ale
vielii
liranului
romdn"''. S-ar putea
spune, in continuarea acestei idei,
cd Eliade a identificat ln imaginea
Dumnezeului ortodox treseturi
$i
funcfii ale dumnezeirii generale.
Dumnezeu care a creat lumea
rom6neascl este un deus otiosus,
un creator epuizat, nefericit qi
indepdrtat (in legendele
bogumilice pe care Eliade le
comenteazd). ln sens mistic,
Dumnezeu se afld dincolo de timp;
ideea apare in toate tradiliile
arhaice, in care lumea este distrusd
pentru a fi anulat timpul istoric.
Orice regenerare inseamnd
regdsirea lui Dumnezeu. Nlzuinta
omului de a se intoarce la paradisul
pierdut echivaleaztr cu gtrsirea lui
Dumnezeu, cu existenfa misticl
insdgi, iar acest ideal nu este numdi
creqtin; Eliade il consided,,un dat
. uman universal, de o incontestabild
vechime" (IS, 208). Sensul
intrupdrii lui Dumnezeu in istorie,
prih Isus Christos, reprezintd o
teofanie totale gi totodatl qi
particularitatea cea mai insemnatli
-a
creqtinismului (ib., 210); din
I
r
IJ
acest motiv, semnele devenirii
existl nu numai in Cosmos, ci
9i
in
istorie (fie ea generald sau
cotidianl): ,,Cre;tinul
este deci
indrumat sd se aproPie de orice
eveniment istoric cu teamd qi
cutremurare; pentru cd, in ochii lui,
cel mai banal eveniment istoric,
degi contiirud sd rdmAnd real
(adic6: istoricegte
qondilionat),
poate sd ascund6 o noud intervenlie
a lui Dumnezeu in istorie; in orice
caz, un astfel de eveniment
Poate
avea o semnificalie transistoricS,
poate fi incdrcat de un mesaj. in
consecinld, pentru cregtin viafa
istoricd in sine este aPti sd se
umple de slavd" (ib.,212). in acest
sens, Eliade afirmd cd in fala lui
Dumnezeu toate evenimentele sunt
. valoroase qi
,,pentru
cine nu crede'
in El, zice in fala istoriei.'."
(IvM, 153). Un
Personaj
din NS
spune cI toate amintiiile oamenilor
sunt pdstrate de Dumnezeu gi
regdsiie dincolo de moarte. ln
nuvela O fotografie..., Dumitru
nimeregte din gregeal5 la Biserica
MAntuirii, unde un imPostor ce-gi
spunea doctorul Martin face
vindecdri miraculoase; Dumitru ii
aratA o fotografie a sotiei lui, care
era bolnavd qi
;tie
chiar atunci cd
miracolul s-a implinit: Thecla se
vindecd qi intineregte. Dumitru il
gdsegte pe r Dumnezeu, din
intdmplare, pentru cd era
Pregdtit
s6:l glseascd oriunde. Ca toate
misterele lumii, Dumnezeu este
camuflat, iar camuflajul nu
Poate
fi
penetrat de cel care se
cramponeazd de timPul istoric:
,,A$a
curt1 este Dumitru, cu
credinla lui naivd, idolatrl
9i
vanX e
mai aproape de Dumnezeul
adevlrat dec6t noi toli. Si tot el are
s[-1 vadi cel dintdi, cAnd
Dumnezeu adevdrat igi va ardta din
nou fata nu in bisericd, nici in
universit5li, ci se va ar[ta
Pe
nea$teptate, deodati, aici intre noi,
poate pe strad[
Poate
intr-un bar,
dar noi nu-l vom recunoaqtd gi nu
vom mdrturisi pentru E1..." Situat
dincolo de istorie, Dumnezeu
Poate
fi intAlnit prin anularea timpului
profan; toate
Personajele
care
trdiesc experienfa iegirii din timp il
cautd
-
congtignt sau nu
- Pe
Dumnezeu.
Degi Eliade nu vorbegte totdeauna
explicit despre Dumnezeu, el
transfigureazd starea de contem-
plalie mistic[
Pe
care o
Poart5
in
sine el insugi prin sPiritul s5u
profund ofiodox, sau, cum sPune
Culianu, fatalmente ortodox,
cdpdtat prin experiengd personal5
9i
romAneascd: ,,ExemPlul
'cel
mai
sublim al acestei paradoxale etici
ortodoxe cdreia Mircea Eliade ii
este victiml predilectd mi-a fost
dat de solia sa, Christinel Eliade.
Capitoltil de fa1[ este menit sd se
incheie printr-o
Parabold
ce.i va
explica poate unui francez
54
deznddejdea dintotdeauna de a fi
romdn
;i
orgoliul insurmontabil ce
o insote$te tot timpul., Sunt
cunoscute sentimentele exilalilor
romdni de toate culorile pentru
Stalin, care, ocupAndu-le patria, i-a
dat pradd unei soarte dramatice.
Or, auzind la radio gtirea mortii lui
Stdlin, pe care il gtia vinovat, intre
altele, de agonia poporului romdn,
Christinel Eliade s-a grdbit sd caute
o bisericd. A intrat induntru. A
aprins o lum6nare gi s-a rugat
pentru stdletul lui Stalin."'sAceastd
relatare pe care Culianu o aqazd in
incheierea cd4ii sale despre Eliade
sintetizeazd nu numai etica
ortodox5, dar gi un modde a fi gi de
a cunoa$te lumea gi semnele ei,
cdci iubirea in acest infeles nu
numai cd purificd fiinp dar o si
elibereazd de sub teroarea
eveflimentului, adic5 a istoriei, iar
cel eliberat de lumea orAnduitd
poate sd inleleagd sensul
camufllrii, are acces la memoria
universalS, sau se regdse;te in
Dumnezeu pentru cd Dumnezeu
este acolo unde il
,Ut:U"
fiecare.
ECUATIE
in sens matematic, reprezintd tot o
cale de cunoastere a lumii, dar una
primejdioasS. in nuvela D.,. eroul
cautd sensul universului prin
punerea tlmpulul rntr-un slstem
logic, pe care el il numegte ecualia
ultimd; iluminat prin meditalie
metafizicd, el are revelafia cd ar
trebui sd fie gi poet, ca si poat?i
trece dincolq de realitatea
obiectiv5: la Eliade apare deseori
afirmalia cd ocupaliile indumne-
zeite sunt, in ordine, matematica,
poezia qi metafizica. Fiind o primd
treaptd in descoperirea adevdrului
absolut. matematica e menitl sE
cree4e premisele unei schimbdri'
fundamentale in abordarea lumii,
in instituirea unui nou sistem de
valori, sau in adoptarea altor.
metode de cunoagtere dec6t cele
unanim acceptate. Ecuagia absolutd
a lui Dayan demonstreazS- cd
timpul poate fi comprimat in
ambele direclii, gi cdtre viitor si
inspre trecut, ceea ce face ca totul
sd fie posibil, iar primejdia const5
in faptul cd omul se poate substitui
Iui Dumnezeu. dar unuia neavizat,
ignorant gi gata sd distrugd lumea
din gre;eald.
ELD(R
Aldturi de piatra filozofald qi de
Graal, elixirul reprezintd esenla
cunoagterii, adev5rul ultim, dar si
bdutura miraculoasd care vindeCS,
intineregte gi conferd nemurirea; in
opera literar5 apare doar cu func(ie
medicinald; este vorba despre
elixirul descoperit de doctorul
Aurelian T5taru, un lichid incolor
cdruia el ii spune apa de la fdntdna
tinerelii. Cele trei paciente tratate
cu acest medicament misterios se
vindecl gi intineresc; doul dintre
ele dispar (pleacd din
lard
sau poate
mor), iar cea de-a treia duce o
existenld dubld
-
gase luni din an
este tdndrE gi in celelalte, gase
imbdtrane$te. Ea devine un
monstru, o aberalie a naturii care
.
igi ucide din gre;eal5 salvatorul. (v.
si ADAIVI)
EPIFA}.IIE
Prin acest termen, Eliade definegte
orice semn care reveleazA misterul,
reune$te sensuri majore ale
existen{ei sau semnificd qi
dezviluie rddicinile addnci ale
semnificagiei respective; de pildi,
emblema unui animal lundr, cum ar
fi ursul, totalizeazd atat
semnificalii ale lunii cAt gi destinul
omului in cosmos! de dceea,
revelalia pe care o declangeazl face
ca aceastd emblemd sI fie o
epifanie; toate amuletele pe care e
prezentd luna participe la
sacralitatea lunii; toate
reprezentlrile
'lunare (secera,
semiluna, luna plind) sunt ,,epifanii
diminuate ale astrului", dublete sau
substitute (IB.). Semnele care
consacrd dezvdluirea misterului
sau pe cea a divinitSlii
-
eveniment
care treze$te sensul omului in
univers
-,
semnele de acest fel sunt
epifanii. Chivotul lui Moise,
omphalos-ul, aparigia maginii lui
$tefan
(NS), ascensorul care ii
reveleazd lui Adrian cd a urca sau a
cobori e acelaqi lucru (CD) au un
asdel de rol
-
simbolic gi revelator
totodat5, sunt manifestdri care
ilumineaztr fiinla qi o pun in
legdturd cu sacralitatea.
ESCXIATOITGTCE (Sn mIJFJ)
Eschdtologia se referi la orice
doctrin[ despre scopurile ultime
ale universului gi ale umanitii,tii,
pune problema sfdrgitului lumii, a
judecdlii de apoi sau a altei ere ce
se va instalh dupl epuizarea istoriei
actuale. Eliade fixeazd anul 1987
ca inceput al erei benefice qi 2987
ca dalA a sf6r;itului
@.).
Deseori
vorbeqte despre o evolufie
psihologied (I-a umbra...), sau
despre cdi de evadare in eternitate.
Principalele simboluri eschato-
logice, transfigurAte de Eliade intr-o
viziune optimistd asupra devenirii
umane sunt arca, asc,ensorul,
memoria, nunta. Toate propun un
mod de abolire a timpului profan.
ETERNITATE
Reprezent6nd o ipostazd a
dumnezeirii gi fiind irn spaliu al
libeftefii absolute, tem{ gi simbol
important, eternitatea exprimd o
ndzuin{i arhaicd a omului de a
scdpa de sub teroarea timpului gi a
istoriei; pentru indieni, aceastd
eliberare inseamnl gdsirea
momentului favorabil pentru a ie$i
din timp; pentru cregtini, etemitatea
presupune identificare totald cu
timpul lui Christos. Personajele lui
Eliade evadeazd din timpul profan
pentru cd descoperd hierofaniile
care leagd lumea de etemitate, sau
pentru cd au revela(ia adevdratului
sens al mo4ii. (v. EVADARE,
TIMP, MOARTE)
EVADARE
Conslituind un mod de reslringere a
realitdlii, de cunoa$tere a
absolutului, iegirea de sub teroarea
timpului gi a duratei implicl o
experienf5 metafizicd in planul
deveiririi, cdci aqa cum spune Nae
Ionescu, evaziunea este principala
problemd a metafizicii, iar formele
ei sunt intruchipate de pelerin
-
care eyadeazd in lumi insolite
-,
de
mirele mistic
-
care ajunge Ia
Dumnezeu prin iubire
-
gi de ascef
-
cel care tinde spre perfec,tionarea
vieqii.
Eliade pare sd adopte simbolul
evaddrii in sensul libertitii budiste,
vorbegte despre identificarea cu
esenlele lumii in sens yoghin,
defineste eternitatea ca regdsire a
individului in totalitate, in maniera
lui Plotin si a gnosticilor, dar nu se
poate spune cd accepti integral o
pozilie sau alta. El traduce in
termenii lumii sale crestin-
ortodoxe marile revela{ii ale
omenirii. Doctorul Zerlendi isi
scri e experiilnffi 6gmmnrranaUet
sanscrit, dar alege un citat biblic
pentru a atrage aten{ia asupra
faptului od doar ambalajul este
exotic, tot astfel cum Eliade
vorbegte despre evddare ca despre
o cale de mAntuire. ln budism, aga
cum explicl Eliade, evadarea din
timpul normat inseamnd eliberarea
de sub legea karmicL ceea ce e
posibil doar prin arderea totald a
unei vieli viitoare (IVMvl, 148),
adicl intoarc.erea de-a lungul
timpului pentru cunoa$terea
vielilor anterioare. Simbblic,
camera de hotel a lui
$tefan
Viziru
(NS) expriml nu numai dorinta de
regdsire a unei experienle din
copildrie (camera SamM), ci are
aceeagi valoare cu asceza lui
Zerlendi sau cu retragerea lui
Zalmoxis din lume, adicd bste o
pregdtire, o evadare partiall
$i
ini{iaticd prin care personajul igi
precede marea evadare din final.
De asemenea, tot tehnici de
evadare sunt gi teatrul, poezia,
cdntecul, ruglciunea, adicd jocul
(spectacol-ritual), arta gi contem-
pla{ia mistic5; evadarea face parte
din esenla umand, este o condi$e a
devenirii si, in ultimd instan$ o
obligalie. Ideea apare clar
formulatd in romanul 19 t, unde
Ieronim Thanase spune: ,,Evadarea
,
r'
[...]
nu implicd
ldri,
ora;e, sau
continente necunoscute. Evadezi
doar din timpul gi spaliul in care ai
trdit pAnd atunci, timP
9i
sPaliu
care, intr-un viitor, din nefericire
destul de apropiat, vor echivala cu
o existenld perfect programati intr-o
imensd inc\isoare colectivd.
Urmagii noqtri, dacl nu vor qti sd
descopere tehnicile de evadare
;i
sd
ulilizeze libertatea absolutd, care
ne este datd in ins69i structura
condi{iei noastre de fiinte libere
degi incarnate, urmaqii no$tri se vor
considera cu adevdrat caPtivi
Pe
viald, intr-o temni$'fdr6 u;i qi fIrI
ferestre
-
gi, in cele din urm5, vor
muri. Cdci omul nu
Poate
supraviefui fdrd credinla intr-o
libertate posibild
-
oricdt ar fi ea de
limitatd
-
qi flrd speranta ci intr-o
'
zi va putea dobAndi, sau redobdndi,
aceastd libertate..."
(233). Partenie
(19 t), impreund cu fiul sdu
;i
cu
logodnica acestuia, trec intr-o alti
dimensiune a timPului; ei gdsesc o
cale de a se intoarce de-a lungul
propriei vieli, pdnl intr-un moment
favorabil evaddrii (9i anume atunci
cAnd Euridice l-a chemat
Pe
Partenie in infem)
9i
izbutesc sI
treactr intr-o altd dimensiune, cdci
sunt preg5titi
Printr-un
ritual
indelungat, cel al sPectacolului
teatral. ln planul
lumii Profane,
'evadarea
inseamnd moarte; DaYan
evadeazd in paradisul pe care.i l-a
revelat Jidovul rdtdcitor, deqi
pentru realitatea limitatd el moare
in spital, sub arestul Securit5,tii.
Pentru Darie (din nuYela I-)'
moartea inseamni o intoarcerea la
paradisUl pe care il cunoaqte el
(strada Toamnei), iar
Pentru
Gavrilescu
(t a
Fg.) 9i $tefan
(NS)
moartea-nuntd rePrezintS tot un
mod de evadare.
.----a
FEMININ
Strfletul lumii qi principiul naqterii
gi-al morlii. Goethe incheie Fausr
cu versurile ,,Etern.Femininul
ne /
Trage in susj', iar interpretdrile care
s-au dat acestor versuri se
concentreazd in jurul ideii cd
esenla autenticl a lumii este iubirea
purificatoare, celest5, oPusd
erosului a toate-incePdtor; sin-
tagma goetheand Etern-Femininul
semnific[ puterea eliberatoare a
naturii, spiritul care face
9i
desface
lumea, forla care rupe iflcorsetirile
raliunii qi ale materiei, iar
Prin
aceasta deschide calea mdntuirii.''
Am pornit de la aceste sensuri ale
femininului, deoarece Eliade a
meditat asupra lor (cel
Putin Pe
calea interpretdii metaftzice a lui
Nae lonescu), iar uriaga infcrmalie
despre acest simbol, adunatd in
tntreaga sa operl gtiintificd l-a
condus spre o viziune aProPiatS.
Eliade ajunge la concluzia cd, in
majoritatba miturilor gi credinlelor
lumii, epifaniile naqterii (mai ales
58
cele care sugeretrzd imaginea Gliei
ca matrice a materiei) sunt asociate
mo4ii; ideea se completeazl cu
numeroase simboluri, sau obsesii
(intre care visele sau faptul cd
lexemele mamd
;i
moarte au in
aproape toate limbile indo-europene
aceeagi rdddcind). De aici s-au
ndscut o serie de simboluri care
conduc spre ideea cI moartea
inseamnd o intoarcere la origini,
cdtre o alti nagtere sau devenire;
astfel, izolarea intr-un spa{iu inchis
ca pregdtire pentru moarte,
pegterile siha;trilor, mormAntul nu
reprezinti dec6t evocdri ale sttirii
embrionale
;i,
prin aceasta, ale
nagterii sau renasterii; de aceea
spiritul materiei in devenire este
feminin, este haosul de dinainte gi
de dincolo de lume care ispitegte gi
teroizeazd,fiinp, cdci in esenla lui
omul este dominat deopotrivd de
chemarea vielii gi de teroarea
mortii, mistuit de dorul'eternei
reintoarceri la oyigini. ln op".a
literard, simbolul feminin apare cel
mai bine ilustrat in viziunea mo4ii
mioritice. Nunta in moarte devine
o cale de salvare (in [.a
{ig.),
sau de
,
^_+r transcendere a lstonet opreslve
(NS). in nuvela Podul esenla lumii
este numitd Marea zei1d, care ucide
qi dd gansa renagterii. ea este
soartd, adicd norocul gi nenorocul
fiin{ei:
,,Vd vorbeam de un grup de
femei tinere gi frumoase care apar
deodat5, din nevdzut, in sufragerie
gi izbucnesc in rds..[:..] Una din ele
este'Magna Mater, marea zei1d,,
spuneti-i Afrodita dacd vre(i, degi
humele ei sunt fdri numdr.
Aproape intodeauna, intr-un grup
de femei tinere gi frumoase, una din
. ele este o nmre zeiqd,, dar cum s-o
recunogti? nu
;tie
nimeni asta, nu o
gtie nici chiar ea insdgi." (76)
Aceea;i metaford apare
$i igJe$&i
Gavrilescu are sansa de a cunoa$te
spiritul lumii, dar nu ghicegte care
dintre cele trei fete este
tiganca,
el
nu o poate recunoaste pentru cd
qi-a ratat iubirba qi prin aceasta.qi
calea indlfdrii. Este condamnat la o-
noud existentl in care i se dd iard
qansa de a o iubi pe Hildegard,
adicl de a cunoa$te iubirea
profand, a tuturor inceputurilor. (v.
NUNTA, MOARTE)
FERICIRE
Pentru Eliade, fericirea este o cale
misticd de atingere' a absolutului.
Starea contemplativd, detasarea,
beatitudinea generati de vecinS-
tatea misteruhi creeazd. premisele
devenirii
$i
toate sunt ipostaze ale
fericirii. Iubirea aproapelui qi
bucuria de a descoperi lumea,
agap6, bum numea Culianu.starea
de a fi a lui Eliade. reprezintl
atributul celor care qtiu, adicl al
celor fericiyi.
$tefan
(personajul
din NS), un alter.elo al autorului,
pluteqte intr-o stare de amdgire, de
l-[t,
vrajd sporiti de semnele pe care i le
reveleazd, soarta sa. Tot fericit este
gi Dumitru (O fotografie..), pentru
cd el
.
trdie$te in mister gi in
intimitate cu spiritul lumii, nu
,stie
sd se indoiascl
;i
sd-qi pund
intrebdri existenliaie. Tot o cale de
fericire este
;i
moartea eliberatoare
a celui care gi-a pus intrebarea
corect. Darie (din L), strdluminat
de intimitatea morlii, trdiegte cu
beatitudine gi gnticipativ clipa in
care trupul sdu va'zdcea in lanul de
porumb; el aleargd spre lan ,,cu o
bucurie uitatd, copil5roas5,
simlindu-se coplegit de o
beatitudine tohle, f[rd inleles"
(249).Eliade dI un sens original qi
Feri ci i I or evanghelice, dintre care
cea potrivit[ pbntru romdni este
,,Fericili cei sdraci cu duhul, cdci a
lor va fi impdrdfia Cerurilof'; el
asociazd sentin{a biblicd lui
Parsifal: cel care intreabd unde se
af15 Graalul intrd in categoria celor
feicigi pi sdraci cu duhul, pentru cd
el are harul de a pune intrebarea
a$teptatd, fdri -sd qtie c[ doar
simpla, ei rostire poate regenera
lumea: ,,Au
fost mulli sdraci cu'
duhul in toat?i lumea asta a noiistr5,
dar cel mai faimos tot Parsifal a
rdmas, cdci a fost singurul care a
intrebat: unde se afl5 potirul
Sfdntului Graal? [.,.]
Halal de
Graalul care ne-a fost noud
[romAnilor]
ursit sd-l cdutim. Sd-l
c'dutiirn gi sd-l gdsim!" (Pelerina,
353) Nu cred cd este vorba 'aici
despre dezam5girea celui care afld
cI rdspunsul la intrebarea capitali
este foarte simplu, pentru cd acela'
rdmdne nedumerit gi se blazeazS,
poate . Cred, mai degrabd, cd Eliade
se referl la faptul cd numai cei
despringi de istorie,'de conve-
nienfe, care pot trdi aventura cu
deplind ignplicare cu autenticitate
(spune Culianu), ca Parsifal sau
Don
Quijote, $tiu
sd-;i pund
intrebarea justd, lega,ti de sensul
cdutirii gi nu de rezultatul ei, clci
adevdratul rost al fiiniei nu este sd
gdseascd Graalul, ci sd
;tie
la ce
foloseqte, dacd meritii cdutat, dar
mai ales sdin{eleagdjocul gi sensul
cdutdrii. Fericirea celui care
gdsegte Graalul constd in faptul cd
nu cunoa$te fericirea de a nuJ gdsi.
(v. qi GRAAL,Iv,G.SAI)
FTU
Simbol al dedl$l[1ii, mod de
repetare gi de prelungire a fiin1ei,
fiul cuprinde in sine metamorfoza
continul a timpului care moare
,si
renaqte la infinit. Intermediar intre
origini gi sfdrgit, fiul constituie, in
interpretarea lui Nae Ionescu, o
ipostazd a Trinitdtii, legdtura
posibilS intre om
;i
divinitate:
,,Dumnezeu in ipostaza Tatdl ,
reprezintd existenla purd, iar in
ipostaza Sf. Duh, reprezintd pe
Dumnezeu in noi. lntre Dumnezeu
Tatdl
,si
Dumnezeu Sf. Duh sti
Dumnezeu Fiul, care este
-
dupd
metafizica cre,stind logosul
devenit,trup, adicl forma in care
noi putem sd-l inlelegep pe
Dumnezeu. Hristos, adicd
Dumnezeu Fiul, este
Lrrjlocitorul
care face legdtura intre Dumnezeu
TatIl gi Dumnezeu Sf. Duh, adicd
intre Dumnezeul
[...] care creeazd
existenfi gi Dumnezeul care este in
noi"." ln legdturd cu acest sens,
Eliade il compard pe Christos cu
Orfeu (in lCD, 19 t)
9i
gdsegte cd
sacrificiul christic, tot o cobordre
in infern, a avut intenfia de a
schimba lumea (v. Orfeu). Christos
este mesagerul divin, al cirui
mesaj a rdmas pa4ial neingeles. in
literaturd apare frecvent tema fiului
risipitor, a fiului reglsit; in
romanul 19 t, Laurian Serdaru
vine sd-gi cunoascl tatfl gi il ajuri
s5-gi congtientizeze rolul; tatdl
(Anghel
Dumitru
pandele)
este un
romancier celebru, care in tinerefe
a scris teatru, dar a abandonat
aceastd preocupare, din cauza unei
cxperien{e ale cdrei detalii le-a
,
tuitat, r5m6nAnd doar cu o impresie
nellmuritd gi stranie; Laurian si
logodnica lui, Niculina, il
determinE pe A. D. P. sd se intoarcd
la crea[ia dramaturgicd, ii stAnlesc
interesul pentru teatrul experi-
rnental, ceea ce va declansa
rnamneza scriitorului; el i;i
mninte$te intAmplarea din tinerege,
anume o intdlnire secretd gi
romanticS, in noaptea de Crdciun,
cu actrifa care interpreta rolul
Euridicei, mai tirziu
-
mama lui
Laurian; in acea noapte, a vdzut
prin fereastrd o femeie blondd care
i-a z6mbit gi i-a flcut semn sd
pistreze secretul. DupI aproape
treizbci de ani de la aceastd
intdmplare, Pandele afld cd are un
fiu prin intermediul clruia
descoperd libertatea absolutd gi
in{elege sensul intAmpllrii uitate
(v. MOARTE). Laurian, Niculina
gi A. O. P. trec in altii dimensiune a
Iumii, mai exact dispar din
realitatea cunoscuttr.
pandele
poartd in sine o experien(d
neobignuiti, dar ale cdrei sensuri
.au
rdmas ,
camuflate, dintr-un
bmenesc
.
sentiment de fricd;
aparilia misterioasd a fiului
reprezintd, un semn, anume pl
intoarcerii la intilnirea cu Euridice,
adicl in momentul in care i-a fos
deschis drumul spre infem, spre o
alti devenire. Fiul devine asfel
ca1ea, in,sens biblic, reinvierea prin
moarte. in romanul NS, personajul
principal,
$tefan
Viziru, are un fiu
a cIrui moarte este premonitorie,
reprezintd un alt semn pentru
destinul lui
$tefan:
eliberarea sa
prin experienta mo4ii. Majoritatea
personajelor nu au qopii
sau nu au
pdrinli,legdturile
lor cu timpul sunt
labile qi de aceea trdiesc cu
fascina,tie ispita iesirii din durati.
60
I
['
FLUTT]RE
Simbol ,al
invierii, al ieqirii din
mormhnt,
aproape
in toate
credinlele, fluturele este asociat
'
sufletului.
Evocd aripa indlldrii,
ideplul omului de a zbura sPre alte
lumi, dar gi metamorfoza,
in
Primul .
rhnd transformarea
continul a
timpului, 9i Prin
ea
j-
moartea'
Insectarele
cu fluturi din casa
generalului
Calomfir
(Unif')
ieprezint[ o imagine a timPului
conservat,. cdci Ieronim ;i
Antim
i;i .desfdgoar6 existen[a
intr-o
permanentd legdturl cu sPiritul
Generdlesei,
adicd intr-un trecut
semnificativ, Pentru
cd timPul lor
este mort; acliunea se
Petrece
in
anii '50, sub teroarea istoriei,cdnd
din familia Calomf,ir
nu mai
rim[seserd
decdt doi descendenli;
casa nu fubese confiscatl,
incd'
pentru c5 era in ruin5, urma sd fie
ddrdmati, iar Ieronim se se rnute
intr-o casd care apa4inuse tatdlui
sdu.;i unde chiriaqii ii promiseser[
s5-1 tolereze in doud camere'
Generdleasa
ii spusese lui Ieronim
cd prin spectacol va reuqi si ignore
tirnpul gi sd supravieluiascd'
Aici;
camera imPodobiti
cu insectare de
fluturi este un semn al unei lumi
silite sd moarI, lumea interbelic5'
qi care a gdsit calea conserv5rii'
camufldrii
in sPectacol
sau in
oglinda acoPeritd cu
Perdeaua
de
cAtifea; fluturii lui Antim sunt,'cel
mai mari, mai frumogi, mai
extravagant
coloragi fluturi, aqa
cum [Iconaru]
nu mai vdzuse nici
in muzeu'. Fluturole reprezintd aici
timpul stagnat in momentele lui
eroice gi exemPlare, mostra duPd
care va fi c6ndva refdcutd istoria'
Este vorba aici desPre valori
pregdtite sI
.
reziste timPului
opresiv.
.
O alta semnificafie
.a simbolului,
apare in Tinerep...,
unde realitatea
iitoric6 a lui Dominic Matei nu mai
coincide cu realitatea
lui,
subiectiv[; .
Eliade Prezintd
povestea lui Ciuang-Tze
care se
viseazd fluture, care la rdndul lui
viseazd cA e om
qi in aceastd
ipostazl se viseaz[ fluture, PAnd
cana Oistinclia dintre vis
9i
realitate
, dispare. Aici fluturele semnificd
metamorfoza
timpului
qi infi nitatea
planurile sale.
bupa ce viseazd nXluca domni-
qoarei Christina, Egor descoperl in
camer[ un fluture de noaPte care se
zbate dezn[dbjduit
in lumina
lantemei; de data aceasta, fluturele
devine simbolul sufletului
celei
moarte, Prins
intre viald
9i
neant
(DCh).
F10C
Element Primordial
qi stare a
materiei, focul are funclii magice,
fascineaz[
qi subjugd fiinP, are
atribute sacre, cdci el
Purificd
dumnezeiasc5. Simbol al Spiriiului
Universal, al fo(elor dezldnpite,
focul are pentru Eliade at6t origine
divind cdt gi demoniacl. in
romanul DCt, focul mistuie
conacul boieresc, purificdnd
spafiul blestemat gi dpmonizat, dar
totodatii anunf5 fascinalia lui Egor,
intrarea lui in lumea strigoilor;
inilial, focul e ,,o umbrl s6ngerie..
-
imaginea anticipind scena in care
Simina zace ins6ngeratd pe
mormAntul Christinei
-,
apoi, dupl
ce Egor strdpunge inima
strigoiului, focul devine atotstii-
pdnitor:
,,o limbd uriagtr de foc.. ce
se inal[d din
,,aburui albtrstrui...
Imaginea sugereazd starea
hipnoticd in care inr6 personajul
coplegit de o dureroasl deznddejde
qi apoi de blestemul singurdtilii,
cdnd pentru el locul e o,,aripI fdrl
inceput
;i
fdrd sfdrgit".
In nuvelaSDll,
Coctorul
Zerlendi
se elibireazd de lumea materiald,
concentrdndu-se asupra focului:
,,... lgi fixase mintea aSupra unui
recipient cu jdratic,
incercAnd sd
pltrundd esenla focului, sd
regdseascl acest foc in intregul
cosmos, asimilAndu-gi in acelaqi
timp principiul lui, identificdndu-l
in atAtea procese din propriul sdu
trup, reducdnd infinitatea de arderi
care alcdtuiesc laolaltd universul si
llecare organism in parte ta acetagi
clernent incandescent din fala
ochilor sdi;' (24A) El pltrunde in
'
lumeia somnului qi surprinde
curgerea materiei in proiecfii
plasmatice, luminoase, adicl
lumea nevdzufd, descompusd in
elemente esenfiale, intre care focul
oferd viziunea cea mai adecvat5
modului uman de percepfie, cdci se
inscrie intre imaginile arhetipaie
inregistrate in subconstient; aici
focul este
,,punctul de sprijin l,
poarta de trecere spre altd
perspectivd a lumii.
FT,IJGER
SimbolizAnd iluminarea spiritualtr
gi totodatd forp neindurdtoare a
cerului, fulgerul este asociat zeilor
tutelari gi rlzboinici (Zeus,
Zalmoxis, Dumnezeu). EIiade
define;te fulgerul ca simbol al
sacralitilii care transform5 lumea:
,,brusca manifestare luminoasd a
frdsnetului sfAgiind intunericul a
fost valorificatl ca mysteium
tremendum care, transfigurdnd
lumea, umple sufletele de o teroare
sacrd. Se considerl cd persoanele
ucise de trdsnet au fost rlpite la cer
de zeii furtunilor, iar rdmdgifele lor
pdm2ntegti sunt venerate asemenea
moa;telor. Cel care supravietuiegte
unei asemenea experienle sufertr o
transformare radicald; de fapt,
incepe o noud existenfd; este un Om
complet nou." (Md 14)
Dominic Marei (din Tinerep...), un
'
b6rbat in vArstd de 70 de ani,
materia 9i
transmite
forla
I
bolnav de sclerozd, este lovit de
fulger in noaptea de inviere, cAnd
tocmai hotlrdse sI se sinucidd. in
urma acestei exPerienfe, care ar fi
trebuit sd-l ucidd, nu numai cd
supravieluieqte, dar intinereqte,
pare un tAndr de 30-4O de ani
Ci
capdti o memorie fPbuloasd. El se
ridicl deasupra timpului sdu, are
acces Ia memoria universalS, adund
date esenliale desPre evolulia
umand qi pregdtegte un fel de Arcd
a lui Noe, meniti si ajute la
reconstituirea civiliza(iei, dupd
Apocalips. CAnd misiunea lui se
incheie, dupd'o incursiune de un
secol in viitor, el se intoarce in
vremea sa, la origini qi la haosul
inilial: este lovit de amnezie
9i
moare. Fulgerul inseamnd aici
regenerare gi
Prin
ea ridicare
deasupra timPului, dar cum esen(a
fiinfei este dorul originilor, ca
9i
in
basmul Tinere,te fdrd bdtrdnege...,
eroul este invins de chemarea
inceputurilor sale; legdtura cu
originea este definitivd, de
nedesfdcut. Experienp lui Dominic
devine un ritual al indl1drii. lui
Christos, cdci
Personajul
este
dominat de gAndul mortii in
noaptea sacrd a invierii; fulgerul
descinde din /ux, din lumina divind
gi de aceea desihide
Poarta
sPre
etemitate. Alt personaj, din aceeagi
naragiune, Veronica RuPini, are un
accident in urma cdruia vorbeqte
limba sanscriti, se identificd unor
personaje misterioase, recdpdtAnd
memoria avatarurilor ei anterioare;
gocul este declanqat in timpul unei
furtuni cu fulgere.. Lumina
interioard este trezitd
Prin
imixtiunea fulgerului; el face sd
germineze sdmAnla din suflet. Este
vorba despre Floarea de Aur,
metaforl a elixirului Yielii
in
iradiliile taoiste (comentatd de
EliadeinMA4l).
l
GROTTA
Loc de meditalie, de reglsire a
originilor, grota este monir6nt
9i
uter totodatil. Eliade insugi afirmd
cd atunci cdnd nimic nu-i va
r5m6ne de fIcut, se va retrage intr-o
grot[ care il agteaptE in Himalaya.
Simbol al ingroPdrii de viu, grota
reprezintd un loc iniliatic, care'
imitl starea embrionald a fiin1ei gi
prin aceasta evocd originile,
intoarcerea de-a lungul timPului,
recuperarea memoriei eterne.
in Tinere1e..., Veronica, surprinsd
de o furtund in mun,ti, se salveazd
addpostindu-se intr-6 grbtd, a cdrei
iegire este astupati de stAnci. Dupd
aceastd experienld a ingropdrii, ea
nu poate vorbi decat in sanscriti,
iar treptat in dialecte indice uitate.
Se intoar@ de-a lungul istoriei
phni' la inceputurile omenirii,
reconstituind
Prin ProPriile-i
existen{e
'
anterioare evolulia
limbii; informagiile sunt adunate de
cltre Dominic Matei pentru arca
salvatoare. Eliade considerd
tradifia retragerii intr-o grot?i un
ritual iranian care s-a r[spdndit
gi perpetuat la toate popoarele
indo-europene; grota este un
univers in miniaturd, reprezintd
,,cealaltE lume gi de asemenea
intregul'universf'; ea nu este doar
un loc teriebros qi subteran ci un
,,sp4{iu sacru gi, in cele din urml
total, constituind o lume in sine"
(De la 7-al.); de aceea conferd
puteri regeneratoare, de ieqire din
timpul istoric sau de reintoarcere in
illo tempore. Aceeagi semnificagie
o are pugclria pentru Biriq (NS) pi
Znvedei (Pelerina).
GRAAL
Reminiscenli a credin(elor celtice,
peste care s-a suprapus mitul
cregtin al reinvierii spiritului
christic, vasul ce plstreazI sdngele
Mintuitorului,. sau elixirul vielii,
rusociat
.
uneori cu recipientul
marilor secrete (cornul abunden{ei,
cartea sacrd sau cornul vindecdtor
rrl inorogului), iar-alteori cu piatra
l'ilozofalS, Graalul este un simbol
rrl ilumindrii care confine in sine
tkrrinfele majore . ale omenirii.
('tlutarea
SfAntului Graal
rirnbolizeazd capacitatea omului
rle a-gi pune intrebdri asupra
rrcrrsului vielii. adicd de a cduta
nrlcvtrrul si mAntuirea.
liliude are un studiu de tinorete
-
Un amdnunt din ParsifaFt
-incare
cerceteazl personajul hri Chrdtien
de Troyes
;i
ajunge la concluzia cd
este comparabil cu Don
Quijote;
Parsifal nu este un cavaler glorios,
ci umrl comic, el ii amuzd pe cei
diri jur prin purtarea necioplit5,
prin dorinla ostentativtr de a
respecta legile curtoaziei, dar ajuns
la curtea Regelui Pescar, pune
?ntrebarea necesard, aga dupl cum
fusese invSlat; regele este bolnav gi
nici un leac nu-i mai este folositor;
numero;i cavaleri incearcd s[-i
vorbeascl inainte de venirea lui
Parsifal, dar ei emit intreMri de
convenienf5, la care nu a$teapte cu
adevirat un rlspuns. intrebarea lui
Parsifal pare sd nu aibl legdturd cu
boala regelui, cdci el intreabd unde
este Graalul, dar indatd dupl
aceastI intrebare, regele se
insdndtoqegte gi devine t6nir. Ca
9i
Don
Quijote,
Parsifal igi trdiegte cu
implicare gi seriozitate jocul, cdci
amAndoi sunt ddruifi
-
primul cu
putin[a visu]ui gi celdlalt cu cea a
harului. Sensul intrebdrii lui
Parsifal se leagd de destinul fiin1ei,
gi anume de a-gi pune intrebdri
despre rostul lumii gi al viegii, iar
cdnd nimeni nu mai pune intrebdri,
universul
.intrd
in disolufie:
,,Cand'
omul uiti sd se intrebe in ce parte
std izvorul mantuirii lui, se ofilesc
cAmpurile gi se-ntristeazd, sterpe,
pdsdrile. Lumea ar intra in boalS gi
ar degenera, ca gi viala din castelul
@
T
Regelui Pescar ,dacd
n-ar exista in
fiecare
[ard,
in fiecare moment
istoric; anumili oameni ddrji
9i
luminali, cate sd-;i
Pund
intrebarca
jusfd..." (168)
'
AdevSrul este simPlu qi infinit, de
,
aceea nu risPunsul stimuleaz[
eyolufia uman5, ci cdutarea lui
perpetud. in nuvela Pelerina,
actiunea se
Petrece
in era
comunistd, intr-un timP istoric
agonizant, cdnd lumea a renuntat
sd mai caute calea mdntuirii. Intr-o
zi incep sd aParI erori
semnificative in cotidianul artifi-
cial, Sc6nteia, qi.ele se dovedesc a
fi mesaje ciftate, care trezesc
interesul anumitor oameni, anume
extremele societtrlii: Zevedei (un
'
om exclus din societate) ;i
cei care
conduc. GrePelile de tiPar
construiesc, Printr-un
cifru
complicat, mesaje pacifiste in toate
limbile. Mesajul
Pentru
romAni
este urmdtorul: ,,Fericili
cei sdraci
cu duhul, cdci a lor va fi imP5rdJia
Cerurilor!" Prostia proslEvitii aici
este explicail
Prin Povestea
lui
Parsifal, care se face ridicol pentru
cei din
jur, este un cavaler care nu
cunoa$te regulile cavalerilor
medievali, dar care pune intrebarea
capitalS. Tot astfel romdnilor le-a
fost dat ,,sd
caute gi sd gdseascd
Graalul", spre nefericirea lor.
Eliade pune .aici Problema
din
perspectiva regimului comunist
blocat intr-un ideal, dar face
9i
o
subtild incercare de a transmite
mesajul cuprins in
Povestea
lui
Parsifal, anume cI istoria care nu
are oameni caPabili s5-9i
Pund'
intreb[ri desPre mdntuire este
condamnati sI moar5.
HAOS
ln toate cosmogbniile se vorbeqte
despre un.univers infinit
;i
haotic
din care se orgahize.vl Periodic
lumea; haosul
Precede
Crea,tia
9i
anunli sfar;itul. Simbolic, orice
confuzie sau deformare a materiei,
orice deranjare a valorilor evocd
Starea ini$ali a cosmosului gi prin
ea o experienP de excePlie, care
innoiegte sau schimbi un destin, o
istorie. Gavrilescu
(La
tig-)
rdtl-
cegte prin labirint, pfinrH6tecte a
ciror forml o
PercePe
vag; trlirea
sa seamdnd cu o mistuire, cu
moartea, dar legdturile sale cu
lumea nu au fost definitiv
intrerupte: el
Primegte
semne ale
unei vieli ce continud fdrl el, aude
,,voci 9i
zgomote gi scaune trase
Pe
parchet,
Parci
un intreg gruP s-ar fi
ridicat de la masd
9i
s-ar fi
indreptat insPre el." De aceea'
haosul genereazd o renovare a
personajului in acelaqi univers de
care el este
Prins,
insd intr-o altd
duratd istoricd, iar transformdrile
pe care timpul le-a operat sunt at6t
de derutante, incdt
Pentru
Gavrilescu inseamnd tot haos, o
\
dereglare a lumii pe care numai el
o simte, intrucat doar lumea lui
interioard se recreeazd intr-o alti
dimensiune: ip moarte. Tot o formd
de haos este
,si
amnezia lui
Dominic Matei (Iinerefe...), cdci
inseamn5 degringoladi, confuzie,
mixturtr fdrd sens a tuturor
informagiilor stocate in mintea sa.
Dupd ce trdiegte o noud existen[d
de aproape 100 de ani in Viitor, se
reintoarce la origini
;i
haosul se
reinstaleazS; redevine amnezic si
moare. in romanul 19 t, ideea ci
inceputul gi sfArqitul sunt identice
este ilustrati prin spectacol, mai
exact printr-o piesd intitulatii La
inceput a fost sfilrgitul, in care
crealia artisticd devine un reflex al
Zdirii lumii. Pandele igi explicl
asfel opera:
,,La
'inceput
a fost
ceea ce va fi gi la sfdrqit si apoi din
nou la'inceput'- la inceput a fost
haosul. Dar din acest haos va lua
fiin1d o lume noud, clci spre
deosebire de celelalte haosuri qi
neanturi pe care le cunoagtem, vai!
at6t de bine
-
acesta va fi un haos
cosmologic. Din el se va crea
Universul imaginar
[...],
un univers
dramatic, adicd creat anurne pentru
spectacol..." Din acest motiv, piesa
sa inpepe prin replici ininteligibile,
prin dialoguri extravagante gi
artificiale, care se amestecd p6nd
ce devin un psalm ciudat gi
armonios ce anunfd Crealia gi
,,victoria Demiurgului".
HAR (ARTTSTTC SAU MISTTC)
D5ruire dumnezeiasc5, putinfa de a
sublima Iumea prin artl sau prin
meditalie misticd. Dumitru (din
O fotografie...) este ddruit sd-l
gdseascl pe Dumnezeu oriunde,
chiar gi 'in impostorul doctor
Martin. Harul nu e condilionat de
calitili deosebite, desdvdrgirea nu
are
.
legdturd cu inteligenra sau
cultura, cste un reflex al sufletului
idolatru.
HIEROFA}.IIE
Termenul definegte semnul
' purtitor al sacrului, indumnezeirea
unui spa{iu, unui lucru, slvArgirea
congtientd sau nu a unei actiuni
care permite imersiunea ?n
ntisterele capitale. Reaparilia casei
din pddure (in 19 t) reprezint?i o
,
hierofanie individuald, cdci acel
loc este inceputul lui Pandele;
acolo el a recreat iegirea spre
infern, prin spectaccilul ritualic
despre Orfeu. De asemenea, casa
lui Zerlendi
ISPS"
tabloul
Christinei (DCh), pddurea Blneasa
(NS), bordeiul
fl
gdncilor
JG.a..[E )
sunt toate purtltoarele uilui secret
ce se pdstreaz[ de la inceputul
lumii, sau confin in nuce creatja
insdgi. in studiul SP, Eliade afirmd:
,,Pentru a reda manifestarea
sacrului, am propus termenul de
hierofanie,care este comod, cu atat
mai mult cu cdt nu implicd nici o
I
l'
precizare suplimentar5: el nu
exprimd decAt ceea ce este implicat
in conlinutul lui etimologic, anume
cd ceva sacru ni se atatd." (13)
De asemenea, hierofania reune$te
contradicliile lumii, cdci orice
manifestare a sacrului in lume
oferd qansa transcenderii, prin
anularea gi armonizarea contra-
riilor. Toate ,hierofaniile sunt gi
simboluri.
HIEROFAI{T
Cel care reveleazd sacralitatea,
preot; iniliat, degindtor al unui
rnister capital. Regizorul (Ieronim
Thanase), Swami Shivananda (din
Ngpllql, E-
-ffi-,,rcm;...1
pot sd arate, sd facd perceptibil un
mister sau un loc incdrcat de
sfinlenie. Hierofant este preotul
care oficiazd inilierile secrete, care
ii desemneazi pe cei alegi.
HOTH,
Loc de refugiu, addpost vremelnic,
echivalent al punlii, al trecerii gi
prin aceasta
-
o altl metafoi5 a
viegii, hotelul este de asemenea un
loc de rugdciune gi de,ascezd, in
care omul se pregdtegte pentru
'rnoarte;
acest sens derivl din faptul
cd hotelul oferd posibilitatea
singurdtiigii, in chiar inima istoriei.
$tefan
(NS) inchiriazd o camer6
intr-un hotel, fdrd ca fdmilia sa sd
gtie. El se izoleazd aici ca sd
regdseascd o stare de gralie, tr[itd
cdndva, in copildrie, dar, ca gi
Gavrilescu
G"
f,g.l,
plstreazd
legatura cu o realrtate care nu-l
apa4ine: el ascultd prin pereli
disculiile vecinilor de camerd, se
implicd imaginar in'existen[ele lor,
care cu timpul devin semne ale
propriului destin. in altl naraliune
GCP),
hotelul este loc de trecere
insesizabild intre rai
9i
iad,
purgatoriu gi intrare secretii in
yia
negativa; un.pictor care vine pentru
cdteva zile intr-un hotel este vrdjit,
ispitit de ascensorul hotelului gi nu
mai poate pleca niciodat5. Mai
tArziu,Adrian
-
gi el artist
-,
reface
experienfa, descoperind, la r6ndul
s5u, calea iegirii din labirintul
istoriei. Metaforl a agteptdrii,
addircst nesigur gi anonim, hotelul
sugereazd provizoratul viefii qi al
fiinlei.
IGNORANTUL
r.,r
Culianu imparte proza eliadescd in
trei sectoare, dupd construc[ia
personajului principal; astfel, in
crea,tia de tinerefe, protagonistul
este specialist, cdutdtor de
mistere,. iniliat (ca in
$., JilOpF...,
PUI;
urmeazd o serie de nuvdle
in
\eure
personajul nici nu
bdnuiegte Qxistenfa misterului, el
este un idiot,in sens expresionist
G3 fg.,
DouIsprezece..., Pe str.
_\\{
M). A treia categorie cuprinde
ciclul spectacolului pi al
criptografiei. Proza din cea de-a
doua categorie intereseazd in
legdturd cu iimbolul pe care il
discut5m; idiotul este, dupd
Culianu, cineva sdrac cu duhul,
ceea ce evoi[ teoria lui Nicolaus
Cusanus despre idiota tiumphas;
respectiv, Gavrilescu
k.,lE&) Su,
Gore (Doutrspre te..) nu inleleg
cd se af15 in preajma mor[ii, gi de
aceea nu sunt nici inspdimdnta[i,
nici surpringi; ei iCi acceptS
experienla cu tot calmul
ignoranlei, care devine doctd; a;a
cum explicd Eliade, conceptul de
docta ignorantid, impus de
Cusanus, se susfine pe ideea cI
ceea ce este complicat
$i
de
neinfeles coincide cir ceea ce este
explicit (Ist.
cred., lII,22O).
Ignorarea logicii ralionale
plaseazd fiinta intr-o atitudine
metafizicd gi religioasd, ceea ce nu
este cazul personajelor mai sus-
pomenite; Gavrilescu gi Gore sunt
oameni banali, fdrd imaginagie,
Itrrd intuilia misterului, dar care
camufleazd in fiinla lor profundd
capacitatea revelSrii lui, cici,
conform lui Elizide, misterul este
nscuns in anodinitate. Din acest
rnotiv, cu atAt mai mult este
pre gltit pentru a desc_operi
rnisterul cel ce nu este interesat de
cl, cel care nu-i bdnuiegte
tlitnensiunile, adicd Parsifal.
IE$IRE
-
v. LABIRINT
INFIRMITATE
Ca gi in traditia folcloricd, omul
care poartd un semn fatal
reprezinti un avertiSment; el este
exceptia care de semnalul
dezordinei, stricf armonia.
Vddastra (din NS) are un ochi de
sticld gi ii lipsesc dou5 degete; el ii
atrage atenfia lui
$tefan,
chiar
inainte de a-l cunoa$te, cdnd il
aude intAmplStor confesdndu-se.
Vddastra este un inlocuitor al lui
$tefan:
el trdiegte in adolescenti o
experienld care ii era destinatli lui
$tefan,
anume o cunoa$te
Pe
d-.ra
Zissu, nume obsedant, ctrci acest
personaj reprezinti, prima probd
pentru Partenie, iar rolul lui
$tefan
este de a repeta toate intempldrile
prin care trece dublul sdu. Totugi,
povestea cu d-na Zissu va fi ratati;
Vddastra devins substitutul eroului
principal, dar el este un infirm, un
exaltat, un nebun. Infirmitatea
fizicd o subliniazl pe cea psihicd;
Vddastra reprezintA un dezechi-
libru monstruos in destinul lui
$tefan
Viziru, un simbol al
qunoagterii
amputate, cici lui
$tefan
esenlele i se reveleazl
par,tial, ca gi cAnd el insqi ai avea
un singur o'chi. Dayan este gi el o
fiin$ incompletS, cu acces limitat
la adevdrul absolut pe care il cautd.
CAnd infirmitatea sa este schimbati
69
de cdtre Jidovul rdtdcitor, el
pdtrunde in grddina paradisului gi
iqi amintegte toatd avatarurile
anterioare, dar cunoa$terea sa este
de scurti durati; el se elibereaztr de
timpul normat, pdtrunde in
eternitate, dar rolul sdu in istorie
este incdmplet: nu poate afla
ecua{ia absolutd a lumii. Dayan
este insemnat cu o infirmilate, cdci
el este un a,les, un reper in destinele
lumii. Mutil5rile mai sunt, insd pi
semne ale unei inilieri.
IMTIAT, IhITIERE
Printr-un ritual secret, omul poate
cdpdta o noud existenld, sau
posibilitatea de a trece intr-o altd
dimensiune/stare a lumii. Moartea
insls,i este o iniliere, o iegire,din
universul normal. Dupd
Dic{ionarul de simboluri (J.
Chevalier, A. Gheerbrant),
,,ini[iatul trece prin perdeaua de foc
care desparte profanul de sacru;
trece
'dintr-o
lume intr-alta gi
indurd, in conqecinl5, o
transformare; el schimbd nivelul,
devine diferit de ce a fost." Orice
iniliere presupune jertri qi pdtimire
qi prin extensie orice experienlS de
maximd implicare, in care suferinfa
are func{ie purificatoare transfi-
gureazd fiinla qi modificl
raporturile ei cu timpul. Ana ca gi
activitdtile creatoare sau de
imersiune metafizicd in esenta
lumii constitrie acte de iniliere.
Printre ritualurile iniliatice
rbm6negti, Eliade trece qi cdlu;ul,
pe care il numegte
,,dans
cathartic"
(IsL crd., lII, 236)- JurlmAntul
secret, in ajunul Rusaliilor,
numdrul dansatorilori (gapte sau
noud), scopul dansului de. a-i
vindeca pe cei lovi,ti de iele
dovedesc caracterul ritualic al
cdlu.sului; in esen,t5, un dansator ia
asupra sa boala unui oin, el se
prlbugegte, moare
9i
apoi redevine
la via1d, deoarece este inifiat.
in proza lui Eliade, personajele se
iniliazd, cel mai adesea, prin
intermediul artei qi mai cu seamd
prin spectacolul teatral. Un exem-
plu il constituie Pandele (19 r),
care af15 calea de a iegi de sub
teroarea timpului, cre6nd un
spectacol. despre na$terea gi
moartea lumii, prin care el devine
contemporan
.
cu momentul
Genezei dupnezeie,sti. Tot un
iniliat este gi Beldiman
(G-hicitor...), dar el deline un secret
transmis din genera{ie in genera[ie,
doar in cadrul neamului sdu; taina
sa
{ine
de miracol gi nu de
misterele esenfiale ale lumii, la
care accesul sdu este pa4ial: el
ghice;te destiriul oamenilor in
pietre, acesta fiind un mod de
intimitate cu natura in care sunt
inscrise semnele limbajului
universal. Inilierea lui
$tefan
(NS)
se
$roduce
prin izolare gi regdsire a
sinelui inilial, in afara timpului, in
camera Samb6. Alte personaje
pdtrund intr-un ritual de iniliere,
prin repetarea int6mpldtoare a unor
gesturi despre care nu qtiu ci sunt
semnificative. Gavrilescu (La gg)
se lasd ispitit de umbralililEilsr,
Egor (DCh) privegte un tablou
vechi uitdnd de propriul sdu tablou,
abandondndu-gi gevaletul in iarbd.
in alte cazui, personajul este ales
prin destin si pdtrun&i in lumea
nevtzutd gi de aceea se na$te cu
pre$tiinta misterului; Dominic
Matei (Tinerep...) a.e o memorie
de exceplie gi o , dorinld
extraordinard de a memora. DupI
ce este lovit de fulger, el devine un
Noe care selecteazl pentru arca sa
informagii, adicd iqi exercitd la
modul absolut talentul din viala
profanl.
tr.ISIJLA
LOC al lnsrnguranr
$r
oaza rn
mijlocul apelor, evocare a para-
disului
,si
spaliu fdrd iegire, insula'
reune$te simbolurile viegii ce se
nagte qi totodati sensurile mo4ii,
c5ci, aga cum spune Eliade,,,apa
rcprezintd in foarte rnulte tradilii
lraosul primordial de dinainte de
creafie", pe cAnd
,,insula
si mbolizeazd m anifestarea, Crea1ia."
l)ar aceastd formd se afl5 sub
l)crmanenta
amenin{are a inecului
qri a dizolvdrii. in multe mituri,
insula apare ca loc transcendental,
in care pus(nicii se retrag pentru
mediialie, sau in care ajung
sufletele fericililor eroi.
intr-un articol din 1939 gi anume
Insula lui Euthanasius, Eliade
comenteazd simbolul in nuvela
eminescian[ Cezara gi subliniazd
dualitatea armoniei
-
ca manifes-
tare in eros
;i
in moarte:
,,Ambivalenla insulei lui
Euthanasius nu trebuie sd
nedumereascd. Este un t5rAm
paradisiac, calitativ deosebit de
zona inconjurdtoare, in care
beatitudinea viefii adamice nu
exclude beatitudinea mor[ii
frumoase; qi una gi alta sunt stilri in
care condilia umantr
-
drama,
durerea, devenirea a fost
suspendat5."2' Cu doi ani inainte
de aparilia acestei scrieri, Eliade
publicase romanul
$.,
in care
simbolul apare transfigurat
aproape in manierl eminesciand;
insula lui Andronic este pe lacul
din mijlocul pddurii, l6ngd o
mAndstire care ascunde o poveste
veche gi dramaticd; totodaH,
aceastii. insull este un centru, un
spatiu consfin[it de mitul garpelui
care' gi-a pierdut mirbasa; spiritul
sdu stipdnegte insula gi hotlrdgte
cine are acceS la ea; dupd ce
qarpele o alege pe Dorina, ea igi
invinge teama
9i
porne$te spre
insuld, in miez de noapte, intr-o
Iuntre nesigur[.
'Insula
este
70
71
I
il
I
uiccesibild anumitor oameni,,,celor
care tind cu intreaga lor fiin1a cdtre
realitatea,si beatitudinea incepu-
tului, a stdtii primordiale."
(Insula..,9) Sub vraja exercitatd de
Andronic, dar gi de spaliul pddurii,
Dorina simte chemarea originilor,
a identificdrii cu prototipul ei
primordial, de mireasd a garpelui.
Eliade interpreteazd int0lnirea
paradiziacd dintre Ieronim gi
Cezara (din nuvela eminesciand),
ca pe o eliberare de sub timp, cdci
starea adamicd de dinainte de
Gdere.este lipsitii de eveniment,
duratd gi istorie. in insula
transcendentd ajung doar fiinlele
care gi-au depdgit condilia umand;
acesta este
;i
sensul nuditdtii,
anume de lepddare de orice formd
9i
individuatie;
9i
perechea
emihescian5 gi cea din nuvela lui
Eliade sunt reduse la arhetipuri,
acum sunt fiin,te ,,care
pot cunoa$te
fdrd sI devind" (Insula.., 15). Dacd
la Eminescu, insula lui Euthanasius
este un simbol al eternitltii
reflectate in moafte
,si
iubire
paradiziacd, in
$.
lui Eliade,
Dorina regdseqte vremelnic sensul
fiin,tei ei eteme, clci ea intrd doar
in somn
-
un simulacru al mo4ii
-
gi este cdutatti de prietenii ei care o
readuc la realitatea vremelnic5;
insula nu mai este un paradis al
iubirii
;i
al mortii; viaja ei se
destramd dupd ce Vladimir,
Solomon gi Manuild p6,sesc pe
tdrmul
insulei; experienla Dsrinei
reprezintii un ritual, o reluare a
destinului ei ancestral, ceea ce va
anula blestemul singurdtSgii.
D.ITERDICTE
Eliade nu transpune simbolul in
'sensul
in care apare in mituri'sau in
basmele populare, el nu vorbegte
ilespre interdiclia care fascin6azd,
ci despre instalarea ei. Cel mai
ilustrativ pasaj egte cel despre
camera Samb6 (NS), in care
nareazd despre destrimarea
misteruhli in momentul in care
copilul introduce in camerd c6teva
bomboane pe care vrea sd le
mdndnce gi chiar in momentul
acela igi di seama cd a distrus
misterul: bomboana ,,nu avea nici
un gust.
$i
nici n-o puteam suge.
Gura mi-era uscati. Nu-mi puteam
migca limba. Nu puteam face nimic
in Samb6." Dupd acest gest
desacralizant, camera ii va fi
interzisd, uga va rdmAne inchisd in
ciuda tuturor insisten[elor, copilul
se imbolndvegte pentru cdteva zile,
iar bdrbatul care ii revelase
inisterul camerei Samb6 moare
inecat. Episodul este inieresant
pentru cd vorbegte despre
instalareh interdicliei gi nu despre
tenta{iile ei; gestul copilului
violeozd paradisul pentru cd
incearcd sd introducd devenirea
imediatd intr-un loc eliberat de
timpul devenirii; interdiclia nu are
drept cauzd, voin{a divind, ci
imixtiunea istoriei in eternitate, de
aceea ea nu poate fi abolitE;
personajul reconstituie la matu_
ritate sensul camerei misterioase,
dar nu mai are .niciodati
acces ln
qarhera Samb6. Orice interdiclie
este defi nitivtr, experienfa interzisd
poate fi repetattr ritualic
.si
recdpdtatd .parfial, intr-o altl
dimensiune, insd.
IRECOGNOSCIBIL
Temd gi simbol obsedant prin care
Eliade definegte spiritul Iumii.
Problema camufldrii misterelor,
tratatd in majoritatea scrierilor sale,
tlevine principiul viegii
, insd
dreptul omului de a descoperi
dimensiunea
camuflatd r5mAne
incert. Un personaj (din I.) spune:,
,,Spiritul e totdeauna camuflat in
Materie, dar rostul lui acolo: daci
e prizonier,
sau se afld acOlo
prcvizoriu, pentru cd e activ, gi c6te
trltcle
-
rostul lui ai sd-l afli mai
lllrziu. Asta e de altrel Enigma _
lirrigma cu majuscul6
-
care ne
corrl'runtd pe tofi, ghicitoarea care
tc
l)une,
iqexorabil, oricdrui om:
urrrrr sd recunosc Spiritul dac5 e
t'nrrrrrllat, adicd, in fond dacl e
hvcognoscibil?" (239)
Nu de
lrlrhlcma
camufllrii se indoiepte
Hlirulc, ci mai ales de dreptul fiinpi
de rr descoperi misterul; in La
udra-.. considerd cd doar cei alesi
au posibilitatea'de
u ,""urouqj"
misterul camuflat, acesta fiind un
semn al evoluliei umane; pentru
mult' dintre oameni, spiritul lumii
rdmdne irecogiroscibil. (v.
CAMUFLARE)
ISTORIA
Devine la Eliade un termen de
definire a efemeritilii, un corset al
fiinfei eteme gi din aceastii cauzl
exercitl o adevdratd teroare asupra
sufletului care vrea sd se salveze-
FI vorbegte despre istoria generald
ca{e cuprinde eVenimente
definitorii pentru popoare, na[iuni,
pentru evolulia umand
-
gi despre
mica istoie, alcdtuiti.'din fapte
cotidiene, neconsemnate in tratate,
neimegistrate de memoria activd.
In ambele sensuri, istoria permite o
individualizare
a rimpului gi o
claustrre a fiin1ei intr-un desiin,
cdci aga cum spune un personaj din
NS, destinul reprezint2i porliunea
de timp pe care ne-o ingdduie
Istoria. Cdnd. evenimentele isi
pierd diversitatea, deveni."u
"ri" intreruptS, fdrd ca sufletul sI se
poatd elibera. Un personaj din NS
afirmd cd dacd istoria se desfdgoard
in sens unic, fdrd mobilitate si
viziune de ansambllr, omul sau
colectivitatea.intreagd
se risipesc
fdrd putinla de a-gi trli destinul:
exist5
,,Nagiuni
;i
State care s-au
comportat ca un creler, sau ca un
ficat, sau, mai ales ca intestinul
gros.
$i
pdnl la urmtr aceste
Nafiuni qi State au
.
Pierit."
Afirmafia e fdcutli in romanul NS,
in care Eliade transPune istoria
romdnilor de la teroaiea acciden-
tald a legionarilor la teroarea
generalizatd a comunismului. in
nuvela
$anluile,
istoria reflect?i
memoria miticd a unui
Popor,
respectiv, pentru rom6ni, la
sf0rgitul.celui de-al doilea rlzboi
inceteazd cdutarea comorii, cdci
memoria generall intrd . in
crepuscul, in amnezia' colectivd,
intr-o stagnare de o mie de ani; dar
destinul istoric al unui popor care a
gdsit o dati Graalul este de a-l glsi
din nou, de a-qi aminti sensul
clutlrii gi de aJ uita
Periodic,
pentru cd istoria se rePetit, atunci
c6nd este vorba desPre nalii
destinate regenerfii: ,,intr-o
mie
de ani, copiii voqtri au sd-;i
aminteascd de comoara
Pe
care a{i
clutat-o gi au s-o caute din nou."
(t32)
Sensul existenlial al unui individ
sau al unui popor se afld in fiecare'
eveniment, oricdt de banal;
comentAnd ideea hegelian5, cI in
toate evenimentele istorice se
manifestd Spiritul Universal, un
personaj (Ieronim din 19 t) afirml
cd semnificaliile secrete ale
evenimentului istoric pot constitui
o revelalie in sens religios: ,,Voiam
si spun cd ideea lui Hegel
Poate
fi
in[eleastr qi altfel. Eu, in orice caz,
indrdznesc sd-l ingeleg aldel,
,si
s6-l
corectez. De acord, fiecare
eveniment istoric constituie o noud
manifestare a Spiritului Universal;
dar asta nu inseamnd ci trebuie
doar sd-l inlelegem qi sd-l
justificdm. Trebuie sd mergem mai
departe: sd-i descifrdm semnifi'
ca{ia lui simbolicd. Pentru cd orice
eveniment, orice intAmPlare coti-
diani comportd o semnificalie
simbolicS, ilustreazd un simbolism
primordial, trans-istoric, universal..."
(175). Declangarea sensurilor
istoriei este determinatd de
repetarea ei. simbolic5,
Prin
spectacol sau ritual; de aceea
Ieronim pune in scenS
Povestea
despre nagterea poPorului rgmAn,
iar Partenie scrie o
Piesd
desPre
sfdrgitul gi inceputul lumii (ca
momente identice). Dar aceastd
apdrare de teroarea istoiei (Pin
ritual sau prin spectacol) este
specificl omului
Primitiv Pentru
care orice eveniment inseamnd
suferin[d a cdrei cauzl este uitarea
zeului; orice gregealS
Poate
fi
rdscumpdratii pi.n ?ntoarcerea la
arhetipuri, la realitatea
PurI
a
inceputurilor. Pentru omul creqtin,
aceastl recuperare a timPului
originar nu mai este
Posibild,
religia cre9tiilA apa4ine omului
cdzgt, pentru care istoria
progresul sunt cdderi, adi
renunfdri definitive la recuperarea
paradisului. ([,fm"
fiA-ll7). Dar
in ambele cantn, si pentru omul
arhaic
;i
pentru cel primitiv, istoria
reprezintA o piedicd gi o inchisoare
a spiritului, sau cum observd S.
A,l-George,,,istoria camufleazl
transcendenfa" (op. cit., 2lg). De
aceea; in nuvela Pe str. M., cei care
fac istoria
,sunt
incapabili de a
inlelege mesajul mitic gi incearcd
sf identifice pove stea invd,titorului
FIrAmd cu eveniitenfil istoric, cu
propria lor teroare. Acelagi sens
capdtd'gi experienla lui Dayan
pentru anchetatorii care inv enteazd
cauza miracolului. in. pofida
istoriei restrictive, mesajul
arhetipal se pdstreazd in faptele
banale, in artd, in gesturi universale
pi declan;eazE uneori anamneza
unui om sau a unei colectivitili,
ceea ce reface legdtura'cu originile,
determind eliberarea de sub
tcroarea istoriei. Asa de pildd,
Adrian (din
ICD) no.b";t" despre
t:liberarea memoiei culturale din
ttratca ei istoricd, prin verbul
magic al poeziei. Salvarea fiintei
lnseamnd anularea istoriei, ieqirea
tlc sub normele ei, prin revenire la
crrvAntul originar gi indumnezeit,
nrlicd prin poezie. (v. si MESAJ)
IUBIRE
Alir cum spune un personaj (din
D,1 ,,iubirea, adevdrata iubire este
totuna cu nemurirea'', cdci femeia
iubiti gi Femeia eternl sunt fege ale
,,infailibilei Madonna Inte lligenza,,
;
Sophia, lnplepciunea lumii se afld
transfiguratii in iubire gi in moarte,
Toate personajele lui Eliade trdiesc
sentimentul . iubirii ca pe o
predestinare, iar implinirea nu este
posibild decAt fn cer, dincolo de
via[5 gi de moarte. Cum spunea
Nae Ionescu, iubirea este in act
pur spiritual; iubirea trupului nu
este decdt o continuare imperfectd,
intrucdt impiedicd fuziunea. De
aceea intdlnirea este amAnatd,
personajele
trdiesc o Iogodnd
perpetud. trana (CD)
iubegte pe
cel necunorcuf
Sau uifaf
$i
agteaptd
'int6lnirea
cu Adrian pentru cd ea ii
reyeleazd sensul existentei ei
profane, anume'de a da oamenilor
mesajul orfic gi apoi de a-l chema
in infern pe poetul Adrian-Orfeu.
$tefan
(NS) .se
indrdgostegte
impotrivg voinlei sale de Ileana
Sideri pentru cd gtie cI ea ii este
ursitii, dar o respinge cu teaml
nel5muriti,. apoi o cautl cu
fervoare, pdnd ?n momentul mortii
cdnd realizeaztr cd destinul seu esie
de a trfi aceasti ciipd aldturi de ea
gi prin aceasta de a se proiecta in
eternitate. Gavrilescu (La gg.)
poart5 in s ubcon;ti en traljf,Ui r-e
ratatd
$i
pe cue o va regdsi dincolo
de moarte. Antirn (Unif.) agteaptd o
logodnicl strlind, care apare, de
asemenea, in clipa mo4ii.
74
75
Iubirea ilustreazd
principiul lumii,
este un mod de imPdcare a
contrariilor, anuleazd cele doud
elemente ale vielii (femininul qi
masculinul) 5i
con[ine promisiunea
unei fiinie noi; prin iubire se reface
androginitatea
inilial5 a uni-
versului, iar acest simbol al unitdlii
ascunde asPiralia sPre
Paradisul
pierdut, sPre virsta de aur a
omenirii, sPre timPul Pur,
de
dinainte de inceputul istoriei' La
Eliade, iirbirea este posibild doar in
moarte, cdci moartea inseamnd
intoarcere la origini' recuperare a
fiintei eteme; iubirea profanl este'
nesemnifi cativl; vremelnicd; Ioena
(din NS) moare la
Pugin
timP duPd
moartea lui Partenie, c5ruia ii era
urritS, iu,
$tefan
rlmdne in via[d ,
doar pentru a gdsi
ProPria
cale de
mdntuire: el moare imPreunl cu
Ileana Pentru
cI doar ea are
vehiculul trecerii
(maqina din'
viziunea lui
$tefan).
(v NTINTA)
trcrnuLMoRTrI
Simbolul este de
Provenienl6
romanticl
qi aminteqte sensul Pe
care Eminescu i-l dd in
Poemul
Povestea magului cdldtor in stele,
amrme ca semn al ie;irii din cartea
lui Dumnezeu. in textul emines-
cian este vorba desPre un
Prin!
al
cIrui destin reprezintl o greqealS in
cartea universului,
cdci el a fost
trecut in
Paza
unui unui inger ,,cu
aripi lungi qi negre";
acesta ebte
destinul
geniilor, caPabile de 4
cuprinde intregul univers in gdnd,
cu condilia de a nu se indrlgosti de
ineerul Morui. Eliade transPune
siiuotut in nuvela lcD, in care
poetul Adrian, incercdnd sd se
"lib"r"r"
de sub
Paza
ingerului
Mortji, ,,care
s-a indrdgostit de el
prea devrem"'r, uitd si mesajul
Pe
care trebuia sd il aducd tumii. ft i9i
recap[td memoria dup.5 ce o
!
reintdlne;te Pe
Leana, dar in
acelagi timP inlelege cI ea ii este
ursitd gi totodatil inger p[zitor
9i
al
mo4ii; dar in nuvela lui Eliade
moartea inseamnd eliberare,
intoarcere la fiinta etem['
hltn.ImRE
Simbol. al rena;terii, conlindnd
sensul unei mor{i urmate de inviere
sau regenerare, lntinerirea mira-
culoas6' Presupune
intoarcerea
la
condifa Paradiziacd,
sau intuirea
iegirii ain lumea infemald; reluarea
unor gesturi arhetipale, existenla
ancoratd in miezul vielii generale qi
ignorarea timpului confertr fiin1ei o
noud viat6, total diferittr de cea de
pane atunci. in romanul NS, existd
un personaj, Anisie, care gtie sd
trdiascl in esenta naturll' cu
percepti? evenimentelor
cosmice qi
intr-o permanenti revela,tie:',,Nu
este vorba desPre o regresiune in
starea, s5-i,sPunem,
animalicd, a
76
omuhri primitiv. El descoperd in
naturd nu acea vacan[d a Spiritului
pe care o cauti unii din noi, ci
cheia primeloi revelalii metafi zice:
taina mgr,tii gi a reinvierii, a trecerii
de la nefiinp la fiin15. gi omul dsta
care e de abia la inceputul
experieniei lui, a reuqit deja sI se
sustrag[ Timpului. Nu numai
timpului istoric
-
cici din acest
timp se poate sustrage oricine se
hotfu5$te sI trdiascd departe de
lume, fdrd ziare pi fdrd radio
-,
dar
gi timpului fiziologic. Degi. are
cAliva ani mai mult ca noi, pare cu
zece ani mai tdndr. Pare un bdiat de
25 de aru." (I, 84) Ca
,si
Regele
Pescar, Anisie intineregte pentru cd
este solidar cu universul. Un alt caz
de lntinerire este cel al lui Dominic
Matei, din Tinerefe..., care. este
lovit de fulger, iluminat prilr
experienfa
.complet5;
moarte gi
inviere. Frusinel (LTG) intinere;te
periodic datoritd elixirului
descoperit de doctorul Tdtaru.
Dumitru (O fotogrqfie-.) declan-
geazl intinerirea Theclei pentru cd
ii agazd imaginea intr-un centru, in
Biserica Mantuirii; fiin15 idolatrl,
integratl in esentele naturii, el
regenereazd lumea pentru cI
dorinla aceasta este inrdd5cinati in
sine: el trdiegte cu regretul de a nu
o fi cunoscut pe Thecla a$a cum o
aratd, fotografia, adicd tanlrd.
t-earla
GCD)
pare neatinsE de
trecerea timpului, pentru'cd este
defihdtoarea unui mesaj etern;
Marina (Incog.) intinpregte in clipa
moqii lui Ieronirn. gi gtefan
Viziru
pare intinerit dupd ce igi petrece
ziua in izolarea camerei de hotel,
incercAnd sd picteze. lntinerirea
e-ste semnul celor care igi pun
intrebdri, sau al celor care glsesc
drlmul spre paradisul pierdut;
meditalia, concentrarea, fulgerul,
elixirul'ca gi intrebarea justii
fac
posibili eliberarea totald sau
parlialI din corsetul existengei
efemere.
IDOVT'L RATACITOR
Reprezint2i spiritul lumii, mdsura
timpului gi matricea arhetipald a
fiin{ei. Personaj biblic pe care
Christos l-a condamnat la eternitate
;i
neodihn5; numit Ahasve.rus,
asociat contelui de Saint-Germain,
eite transfigurat in literaturd ca
simbol al memoriei gener.ale sau ca
mesager divin. I a Eliade apare in
nuvela D., ca personaj misterios,
ocrotitor al studentului genial,
Constantin Orobete, zis Dayan. El
il scoate pe acesta din timpul sdu
istoric, pentru a-l pune in legdturd
cu avatarurile sale anterioare gi
pentru a-i ardta c4lea eliberdrii de
timpul profan, dincolo de moarte.
Dayan il descrie astfel:
,,Ahasverus
e un fel de anima mundt, de Spirit
al Lumii, dar e mult mai, simplu gi
mai profund. Peniru cI,in realitate,
77
I
I
li
1i
Ahasverus
Poate
fi oricine dintre'
noi". El agteapti sfdrqitul lurnii,
fiind condamnat sd moar6
Pulin
inainte de el, iar DaYan ii
Poate
spune data APocaliPsei -
2987
'
Pentru lumea exterioard, respectiv
pentru securigtii care-l urmdresc pe
Dayan, JidoVul rltlcitor ia
numeroase forme, el, este cdnd o
.b[trand,
c0nd un lucrdtor care
dispare' in mullime' $i
Dominic
Matei (din Tinste...) intalneqte la
un rnoment
dat un
Personaj
care
pare sd fi fost martorul intregii
istorii gi care, igi spune contele de
'Saint-Germain. Deqi lumea il
consider5 nebun, Dominic in{elege
cd personajul era iniliat in secretul
arcei pe care el o
Pregdtea.
Joc'"-'
Ceremonial sacru
9i
intrecere intre
viap qi moarte, ritual qi sPectacol,
orice
joc este un mod de inigiere,
prin reconstituirea
simbolicd a
rharilor incerclri ale vielii, sau a
unei pdr,ti din ea. La Eliade,
jocul,
ca gi ritualul rePrezinti o cale de
recuperare a lumii arhaice, a
ahetipurilor fiinlei; Pentru
a
diminua sau chiar anrtla teroatea
istoiei. in romanul $.,
jocul cu
gajuri pregltegte intoarcerea
Dorineilla prototipul ei inilial, de
mireasd care a incdlcat interdiclia
qi care a fost condamnatd la
singurdtate 9i
rdticire. Gavrilescu
(Ia gg.) este
Prins
intr-un
Joc Pe
6il'rrl cunoa$te
;i Pe
care nu-l ia
in serios; aici,
jocul con[ine un
mesaj pgntru care eroul nu este
pregdtit pentru cd el gi-a trldat
iubirea, iar
jocul gigdncilor
incearctr sd-i trezeascd acest senti-
ment refulat; moartea
PresuPune
refacerea unitdtii primordiale qi
prin ea reintegrarea in sPaliul
eternitilii
-
pddurea verde. Tot joc
reprezintd
gi mdrturisirile
lui
Fir6mtr
(din Pe str. M), dar
anctretatorii
nu cunosc sensul
jocului qi de aceea ei
'
vor s6-l
adapteze prezentului istoric, ceea
ce ii anuleazh efectul iniliatic' De
cele mai multe ori,'simbolul aPare
asociat cu sPectacolul de teatru,
formd superioarl a ritualului'
(v'
SPECTACoL)
JONGLER
Iluzionist gi saltimbanc, initiat in
magie
;i
iniliator de
jocuri
totodatd,
jonglerul maniPuleazd
aparenfele naturii cu sentimentul cI
'se
adreseazd, zeilor. Personajul
Antim
(Unif.) sPune o
Poveste
despre unjongler care descoperd cd
arta sa a fost inifal un mod de
comunicare cu Dumnezeu, dar el
iqi trddase adevdrata vocalie ,,care
era, intr-un Anume
sens religioasd
qi ajunsese ca toti cei din breasla
lui, un simPlu me$te$ugar de bAlci,
flatat gi fericit cd
Poate
amuza
oamenii de tot felul, de la castelani
9i
castelane, la argali qi slugile
lor..." (265); ca.
9i
jonglerul
din
poveste, Antim inlelege cI muzica
sa in loc sd-i distreze pe zei ii
amuzd pe oameni
.si
intr6 intr-o
Stare de tristefe, simptom al
constiintei profane de care nu se va
mai elibera decdt prin moarte.
$i
Doftorul din Pe str. M. este tot un
, iluzionist: schimbd ?nfSgqarea
oamenilor qi face jonglerii, dar el
igi plstreazd legdtura cu timpul
arhaic, apare c6nd
;i
cAnd in istorie
gi dispare in chip misterios.
JERTFA
Mod de participare la destinul
perisabil al lumii, de integrare in
timpul distructiv, jertfa rdscum-
p5rtr, de asemenean o gregeald sau
plStegte mila zeilor. Pentru Eliade,
jertfa este o cale de reintoarcere la
haos gi deci, de regenerare; prin ea
,,se redobdndepte starea
primordiald, pref6rmald, haotictr";
orice jertfd imit5 marea
descompunere (mahrApralaya),
cdci jerfa simbolizeazd recdpd-
tarea condiliei de sdmdn{i ce se
descompune in pdmdnt,
,,pdrd-
sindu-gi forma pentru a. da naqtere
unei plante noi" (fIR). Fiinla ziditi
in temelia unui edificiu anuleaztr
timpul istoric gi plaseazd creatia la
inceputul lumii, ceea ce conferd
clddirii rolul de centru, de spaliu
ale cdrui leg5turi cu eternitatea sunt
permanente.
$i
pierderea para-
disului presupune jerdl gi coborAre
precedatd de haos; cdnd Samb6
(camera misterioasd) este profa-
nat2[, omul cu mustS,ti
-
care ii
revelase copilului existen{a ei
-
moare inecat (NS). ln romanul
DCt., Sanda reprezintd jertfa
rdpiti,posedat2tde rdul care nu qtie
cd lumea sa va fi anulatd; moartea
ei anunlE dizolvarea unui mister
instituit si regenerarea universului
in care el se instalase. Asasinarea
lui Ciru Partenie (NS) are funclie
eliberatoare pentru
$tefan,
ctrci
universul de care era legat se
destramd
,si
se regenereazd,;
destinul . s6u nu mai depinde de
Partenie
-
un dublu care ii anticipl
toate evenimentele existen[ei.
Uciderea accidentald a scriitorului
Ciru Partenie conline un mesaj de
eliberare prin moarte; aici, jertra
jumftAtii
artificiale lasd posibili-
tatea eroului'de a reface adevlrata
unitate antinomicd prin nunta-
moarte din finalul romanului.
I.ABIRINT
Simbol al vielii, labirintul este
spatiul tenebros, dar regenerator
din trupul Marii zeile (MVI\O,
formd a imaginarului n5scdtor de
excese si proiec{ie a infinitului.
Labirintul este creat din rdspdntii,
oferl posibilit5li de alegere,
presupune probe, ?ncerclri
9i
ispite'
experienfe in care ra{iunea estP
inutild. O parabold bine configu'
ratd apare in
"I#
tig*
unde
Gavrilescu devine prizonierul unui
univers labirintic; intrarea sa in
acest labirint este asociatd cu
sentimentul abandonului
care na$te
revolti; pdrdsit de cele trei fete,
personajul incearcd sd glseascd
drumul'cel bun urmirind
Peretele
unui paravan care
Pare
nesf6rqit,
iar in momentul in care
Pdtrunde
dincolq de acesi paravan'' sufocat
de cdldurl, se dezbrac[; nuditateg
inseamnd PdrtUqg-&rnU{5!-3 ..-.-----..--
Individualitdtii, condilie pe care
EawiiBcu o accePtl greu, cti
teamd gi aPoi cu resemnare; el
rltlcegte intr-o camerl cu
vechituri, asemindtoare cu Samb6,
dar fdrd lumina binefdcdtoare a
acesteia;,,Descoperea
la rdstimpuri
obiecte pe care ii era greu'sd le
identifice; unele semlnau la
inceput cu o lediF, dar se
dovedeau a fi,
PiPdite
mai bine,
dovleci uriagi invelili in broboade;
altele, care
P5reau
la incePut
Peme
sau suluri de divan, deveneau,
corect pipdite, mingi, umbrele
vechi umPlute cu tilrAfe, coquri de
rufe pline cu
jurnale..." Acest
univers de obiecte inutile, fdrl
valoare, sugerdnd perisabilitatea
lumii, proiecteazd totodat[ 9i
ipostaze simbolice ale ratdrii
personajului.' Labirintul lui
Gavrilescu este inofenbiv 9i
amenin[dtor
in acelaqi timP,
seamdnd cu locuri qtiute, dar acolo
existd ,,cineva,
ceva' o fiin15, sau
un obiect cu neputinti de precizat".
Eroul trdieqte un ritual pentru care
nu este pregdtit, probl ce hotirdgte
gdsirea trecerii spre neant; Eliade
afirmd in TIR cd ritualurile
labirintice au drept scop lurhinarea
neofitului, care duPd iniliere
trebuie sd descoPere drumul, f5ri a
se rltdci in teritoriile mo4ii; ca qi
viata, moartea
Poate
fi un labirint
pentru cel nePreg5tit, deqi rolul ei
principal este cel de
Poarti
sPre o
noud via15. Gavrilescu, imPins de
fric5, inaintdnd
'cu
Prudenld,
alergAnd din instinct, reuqeqte si
ajungd in ultimul moment intr-un
cirridor semiluminat, Probabil
aproape de poarta celeilalte vieli
9i
capdti gansa de a fi imbtdcat din
nou, aProaPe imPotriva vbinlei
sale, dupd cum ii sPune baba;
instinctiv,
Pleacd Pentru
a se
Putea
intoarce qi reg5si
Paradisul
sdu:
nunta cu Hildegard. Experien{a lui
Gavrilescu echivaleazd cu ini,tierea
in moarte, cdci ,,a
iegi gi a intra
intr-un labirint este ritual iniliatic
prin excelenld; 9i.
totugi, orice
existen!6, chiar gi cea mai linigtiti
poate fi asimilatl cu inaintarea
intr-un labirint"
(TIR, 349)'
Rltdcirea in bordeiul ligdncilor
devine un mesaj
9i
un avertisment
asupra lumii profane, cdci intoi's
in
realitatea istoric5, eroul afld un alt
labirint in locurile cunoscute sunt
alli oameni gi alte posibile drumuri.
gtefan, personajul din NS asociazd
._
existen[a. cu un labirint distructiv,
el se simte digerat in burta unei
'balene,
din care reu$e$te sd ias5,
cdci igi ia in seamd presimlirile, igi
pune intrebdri
;i
este atent la
,
Sernnele destinului. Emblemd a
infinitului, labirintul este figurat
adesea pritrtr-o spirali, sugestie a
nelimitelor qi a mdcindrii. i; Unif.,
Antim gi Melania urcd spre cer pe o
scard de fnarmurd care se deruleazd
nesfdgitd, in spirald. Apare aici o
altd metaforl a m64ii, ca ieqire din
labirint; Antim este iniliat subtil de
cdtre Ieronim, qare cunoa$te
secretul iegirii de la bdtrAna'
Generlleasd. Pentru Eliade, rostul
omului. este de a se elibera de
lumea infernald, labirint Qomparat
cu burta mistuitoare a balenei; in
opera sa apare obsesiv ideea cI din
. universul limitat existi iegire
-
o
punte, o trecere, moartea insdgi,
resimlitl ca supremi fericire:
,,N.a$
vrea sd mE socotili un sentimental,
dar indrdznesc sa vd spun cd sunt
fericit, tot mai fericit.
$i
de asta m-a
averlrizat locotenentul,
'cd
simg o
indescriptibil.S beatitudine in clipa
c6nd te cuprinde frica, te cuprinde
deodattr din toate pe4ile,
izvor[gte
din ad6nc, din inima vielii qi dacd
in clipa aceea nu-fi spn: trebuie sd
existe o ie;ire! eqti pierdut, nu te
m4i po{l intoarce; ai rdmas ingropat
de viu acolo, in cripta aceea din
inima muntelui, in camera aceea
obscurd, flr[ ugi gi fdrd ferestre.
Simt aceasti beatitudine, simt cum
mE cuprinde frica gi imi spun, gi vd
spun qi dumneavoastri: existd o
ie;ire!' (Podul, 80)
LIBBRTAI:E
Stare privilgiatii a celui care scap5
de sub reroarea istoiei,pin moarte
"sau
prin diferite tehnici ale evaddrii
din timpul profan; in acest al doilea
caz, calea completi o constituie
yoga, pe care, in cartea sa, Yoga-..,
Eliade o considerd ,,dimensiune
specificd a spiritului indian;', care
integreazd tot felul de tehnici
spirituale gi mistice, ceea ce face sd
aibd valoarea unui ritual pregltitor
pentru moarte; detaqarea de real,
despdrlirea spiritului de corp
aiticipeazd moartea, mai mult,
reprezintii o ini,tiere a spiritulPi, o
invdlare a drumului mo4ii cu
putinta de a crea un corp nou.
Idealul tehnicii yoga este starea de
jivan-mukta, adicd de a trdi in
prezentul etern, in afara timpului,
in libertate etemd; eliberatul devine
o congtiinld-martor, el capdtd
luciditate gi spontaneitate, pe care
le trlieqte in stare purd.jLF$Ii
Eliade prezintd experien,ta docto-
rului Zerlendi, care prin medita{ie
gi concentrare yoghind ajunge in
81
,.)
Shambala, un sPa{iu eliberat de
timp gi in care ajung cei inteleP,ti;
libertatea absoluti reprezintii un
dat al fiinlei,
fine
de condi{ia
umand gi ea trebuie cuceritl ca
toate libertisle cdqtigate de om de-a
lungul istoriei. Pandele, Niculiha
9i
Serdaru (din 19 t.) leuqesc
sd
dobAndeascd libertatea, Pdstrdnd
totodatd legdtura cu'realitatea
(cu
Eusebiu). Despre libertate vorbegte
qi nuvela La umbra-.., in care
Eliade avanseazd ideea cd spa[iul
eternitdlii reprezintd lumea
viitoare, a celor salvagi;
Pentru
cei
care rdtdcesc drumul sprb libertate
nu mai existii o a doub
9ans5.
ln
Incog., Eliade
Pune Problema
[berttr(ii individuale, ca disPoni-
bilitate a fiin1ei de a fi fericiti
oriunde gi oric0nd; cA;tigarea
acestei stdri de libertate
9i
de
fericire face
Posibild
evadarea
chiar gi din lagdrul de la
Buchenwald, unde un iniliat,
precum Boddhisattva' moare
carbonizat, dar liber, iar un martir
cre$tin, bundoard Isus, igi va
dove.di libertalea ,,scuiPdird
in
obraz pe comandantul lagdrului.
(v.
qi EVADARE)
LU}TN{A ..i
Simbol ascensional, rePrezent6nd
calea indlltrrii, mintuirea qi
fericirea divin6; cum remarcd Nae
Ionescu, ,,Dells
are aceeaqi
rddtrcind cu dies, care inseamnd zi
sau lumind" (155). Eliade dezvolt?i
asocialia, ardtdnd cd in sPaliul
mesopotamian, cuvAntul dingir
desemneazd
gi luminozitatea
qi
zeul tutelar, iar rtrdiicina diY, din
sanscrit6, care insemna a strdluci
9i
zinfi a dat dYaus, dios, deivos sj
drvus in latind (IIR). in filozofia
indiand, lumina reprezintil divini-
tatea revelati, dar
9i
o cale de
eliberare, de cunoaqtere, cdci cei
iniliali pot radia lumin6, pu deveni
pe calea dumnezeirii; instrqi
cosmogonia este interPretat5 ca
,,epifanie
luminoasd"
(trvld cap. I)'
Lumina este matrice a lumii qi
legltt[5 intre individ qi sinele sdu
astral; Eliade exPune o legendi
tibetand despre faptul cd la inceput
'
oamenii se
Perpetuau Prin
lumind,
clci aveau in ei lumina
Pe
care au
pierdut-o cdnd s-a trezit in ei
instinctul sexual; atunci Lumina
din ei s-a stins, iar Soarele
9i
Luna
au apdrut
Pe
cer. in filozofia
indiand, lumina rePrezintii o cale
misticd, un mod de anulare qi de
dep5gire a lumii profane
9i
de aceea
este perceputl ca o luminozitate
orbitoare, care distruge individul
istoric; cel care se intAlne;te cu
lumina pi se recunoa;te in ea
dobinde;te , un mod de a fi
transcendent, el este mort
Pentru
lurnea normal5 qi nu mai
Poate
evolua in universul duratei
9i
al
fiin1ei. in numeroase studii, Eliade
82
observI cd divinitatea, eroul,
desdvArgirea apar in contexte
luminoase; aureola, vdpaia, lumina
reflectatd, fulgerul sau astrele care
coboarl insofesc imaginea zeilor, a
sfinfilor, extazul sau revelaliile
misticg; gi din perspectivi creqtin5,
lumina este semn al dumne4eirii gi
al inceputului, cdci I.ogosul inilial
este asociat luminii. Sintetizdnd
sensurile acestui simbol, aga cum
apare transfigurat in numeroase
credinfe, doctrine, traditii gi religii,
Eliade consider[ cd existii o lumini
care strdluce,ste at6t de puternic,
incdt reduce la neant lumea
inconjurdtoare; din altd perspectivd
lumina poate transfigura lumea
flrd a o aboli, ea poate dezvllui
pefeeliunea iniliald a lumii
paradiziace. De asemenea, int6l-
nirea cu lumina pqate conferi
fiin1ei certitudinea nemuririi; ea
declangeazl sau favorizeazd o
revgla{ie religioasd, poate dezvdlui
sacralitalea nedefiniti sau se poate
intrupa intr-o divinitate tutelard.
Dar in toate cazurile, semnificalia
luminii depinde de perceptia
individualS, cdci fiecare om
descoperd ,,ceea
ce era pregdtit
spiritual qi cultural sd descopere".
Esenla simbolului este determinat?i
de consecinfele experienlei:
,,oricare ar fi integlarea ideologicd
ulterioarS, intdlnirea cu lumina
produce o rupturd in existenfa
subiectului, fie cd ii reveleazS, fie
cI ii aratd doar mai clar decAt
inainte lumea Spiritului, a sacrului,
a libertdgii, intr-un cuvdnt exis-
tenta ca operl divind sau lumea
sanctificatd prin prezenla lui
Dumnezeu" (IvIAr 70).
in romanul NS, descoperirea
misterului este asociatd cu o
luminl verde (camera Sambi);
camera luminattr reprezintd in
tehnicile
.
yoghine un semn
favorabil, o cale pregdtitoare
i:entru
experienla salvdrii. Multe
dintre personajele eliadegti percep
existenfa lumii camuflate printr-o
experienfd luminoasd; pe Gore
(DouIsprezece...),il orbise lumina
soarelui"
;i ,,umblase
in negtire,
f5r[ sd se uite pe unde calcd", de
aceea nu in,telege trecerea dintr-o
lume intr-alta. ta fel, Gavrilescu
(lra gg.) este lovit de lumind,
ifi-anIilde- a pltrunde in universul
miraculos de ta
,tigdnci.
int6lnirea
cu lumina ii este aproape fatald qi
el rezistd impactului doar prin
rememorare; pentru lumea normalS
ins5, Gavrilescu este mort.
$i
libertatea individuald este
reprezentatl prin simbolul luminii.
Ieronim Thanase, personaj din mai
multe scrieri ale lui Eliade, este
introdus intr-un mister capital de
cdtre Generdleasa, gi anume pe
cdnd avea doar gase ani, el inva$
calea evaddrii diri realitate prin arti
gi imaginar trlind o insolitd
experien,ti: imersiunea in lumea
l
!
I
oglinzii, unde o lumind misterioasd
ii dezvdluie un intreg labirint
(Unif.). Mai tdrziu, Ieronim se
dedicd artei dramatice, Pentru
a-i
inv51a pe ceilalli calea evaddrii; in
perioada comunistd el intemeiazd o
trupd de teatP exPerimental, a
clrei intenlie era realizarea unui
spectacol desPre libertatea
individual6, desPre
Proiectarea
fiingei intr-un prezent etem (19 t'
Incog.). in planul realitltii el
realizeazd un film, o satird a
comunismului, cdre va deveni un
mesaj pentru lumea liberd din
occident
(19 L), iar in.
Plan
individual trdie;te o exPerienlE a
ilumindrii, menitd s6-l salveze de.
sub teioarea istoriei; c6nd casa
copildriei sale va fi demolati, el se
elibereazd de aceastd
'dram{,
proiect6ndu-se intr-un univers
luminatqi fericit ,,Nu
simlise cdnd
incetase ploaia qi se ridicase negura
inecdcioasd ;i
cerul se limPezise,
inllpndu-se $\ Parc6
totodat6
ad0ncindu-se. Privea infrigurat
lumina, tot mai
'Puternic5
mai
sclipitoare, car.e se rdsPdndea
deasupra oragului,
Prefdcdnd
clddirile in' imense cristale,
asemenea unor nesfdrqite fldcdi de
aur gi de pietre scumpe."
(Incog.)
Aceastl lumind'teYeleazd o lume
camuflatd;' ea este lumina
interioard a regizorului Ieronim'
care infelege cd lumea
Profand
reprezintd o infinitate de forme ale
aceleapi lumini, ascunse
pretutindeni,
;i
in lucrurile
frumoase gi in cele urite, ,in
orice
pati de igrasie
Pe
un
Perete,
in
orice improgcdturd de noroi" (318).
Lumina interioard transfigureazd
lumea, sdu o ucide. in Incog., aPare
la un moment dat urmdtoarea
secvenli: ,,Cineva [...]
a voit sd
intensifice sPectacolul 9i
s-a dus
repedp sd stingd luhinile. Toli au
'
incepirt s6 exclame, sI strige, sd
cdnte, sI rAdd. Parcd ar fi fost o
orgie, din acelea
Pe
care le citeau
pirinlii nogtri
Prin
romane. Unii
strigau: Lumind! Sd se facd
lumind!' (311). Deqi intunericul
dureazd doar doud-trei minute,
cAnd se'reaPrind luminile,
Elefterescu disPdrusq. A doua zi,in
lumea cotidiand el reaPare total
transformat, ca qi c6nd ar fi fost
altcineva. Spectacolul ilustreazd
inceputul, rsnovarea lumii
Pritt
haos
-
intuneric, orgie qi camaval
-,
iar disparilia lui Elefterescu
sintetizeazd aceast6 transformare a
lumii, cdci et igi gEsise r-rn model in
Siddharta qi agtePta si devind
Buddha. ReaPrinderea luminii nu
restabileqte ordinea, cain Hamlet,
.
unde Claudius'
Pune
caP[t
spectacolului, cerdnd sd se facd
lumind; aici, lumina transfi gureazd
lumea, marcheazd incePutul unei
'noi
ere in care Siddharta qi-a
bpuizat intrebdrile
-9i
a gdsit calea
libertdtii. Lumina are, cel' mai
84
adesea seflsul de cunoa$tere a
lumii, ctrci ea ,ingdduie
sI vadd
toti" (Eu-..);
JI-!g[i*
lumina
felinarului ii conducEpe cei rdtdcili
in'jungla bengalezd spre o altd
lumind, tulbure, ,,reflexul
unei
vetre de j[ratic", dintr-o aqezare
uman[ aparfin6nd secolului al
XV[I-lea gi unde ei asisti la o
dramd consumatii cu dou[ sute de
ani in urmtr. Lumina instantanee
produce I transformare definitivd;
Dominic Matei, lovit de fulger in
noaptea de inviere,intineregte gi se
ridica deasupra timpului
Cfinerete..),
iar Ieronim (Incog)
trdie$te o experiengd de iluminare
interioard, de la faza orbirii la cea
de cufundare qi pierdere intr-o
,,albd,
suprafireasc[ incandes.
cen15"; episodul sugereazl
;i
trecerea in eternitate prin poarta
moriii, aldturi de perechea sa
astrald, Marina. Iegirea din lunie
este insolitii de o lumin5 albd, care
revarstr euforie; Darie este orbit de
o lumind de aur, apoi spune cl
moartea sa este o lumintd mare (L).
LUNA
Simbol al duratei (mens= mdsurd),
al trecerii de la viagd la moarte, de
aceea asociatil ferninitnfli gi prin ea
-
nEantizdrii (IIR). Luna apare rtlr
in proza lui Eliade pentru cd
personajele sale aspirl la prezentul
etem, sustras mdsurii timpului.
Uneori luna anun[d". iegirea
accidentalS din lumea profand, cdci
noptile cu lund plini favorizeazd
hipnoza, visul revelat (ca in
Nopf...).
in
$.,
lumina de lund
ffifun reflex al al hipnozei
garpelui; Dorina este fascinati de
lumina rece, pi se viseazd pe malul
unei ape lunare,iar mai tArziu, degi
luna dispdruse de pe cer, odaia'ei
este ,,inmuiatd
intr-o luminI
vidjitS, lunard", inoculdndu'i
personajului dorul de ducd.
MANUSCRIS
Scriere secretii, conlindnd un mesaj
capital, sau secretul insugi aI vieqii,
manuscrisul, aqa dupd cum explicd
Durand, poate fi echivalat cu
Graalul, recipientul in care se afld
inchis sdmburele cunoaqterii.
Manuscrisul are un caracter ocult,
deoarece conline ideea care nu a
fost publicati, nu a intrat in istorie;
el riprezintd qn univers inchis care
pdstreazd un mister sacru. De
obicei, manuscrisul este redactat
intr-un limbaj secret, sau confine
altceva dec0t anun[6 titlul.
Manuscrisul doctorului Zerlendi
(SOU1 ascunde o experienfd
lncredibild si care se adreseazd
doar unui iniliat, de aceea este
scris in alfabet sanscrit, dar atrage
aten[ia celui avizat printr-un citat
din Biblie. Dupd descifrarea
acestui manuscris, nilratorul devine
I
{i
I
u
ti
{l
i{l
n
I
singurul care cunoaqte secretul
doctorului gi se va afla in
imposibilitatea de a-gi dovedi
experienla, cdci biblioteca dispare,
iar posibilii martori ai lecturii sale
pfetind cd nuJ cunosc. Altl
semnificalie au manuscrisele lui
Bibicescu, din NS. Aici este vorba
despre crealii literare trecute peste
granild, pentru a'fi salvate de
teroarea comunist[. Manuscrisele
unui actor care se credea inzestrat
cu talent literar sunt date in
plstrare lui
$tefan
Viziru, exilat in
Franta, pentru cd aceste manuscrise
ar fi fost oPerele de miine .ale
neamului. Dar printre paginile lui
Dan Bibicescu,
$tefan
glseqte un
fragment din
jurnalul intim al
marelui scriitot, Ciru Partenie, un
fel de alter-ego, de dublu al lui
$tefan.
Citind acest manuscris,
personajul are revelafia tuturor
semnelor pe care destinul i le
oferise gi in,telege cd toate acfiunile
sale au fost anticiPate de cdtrb
Partenie. Cum,
Pulin
duPd aceastd
lectur6,
$tefan
moare, se inlelege
cd manuscrisele se vor
Pierde,
vor
intra in anonimat; ele nu mai
Pot
folosi nimlnui,
Pentru
cd mesajul
scriitorului ii era' adresat in
exclusivitate lui.
$i
in povestirea
Fratele risiPitor apare tema
manuscrisului ce trebuie trecut
peste giani{i
Pentru
a fi
Publicat;
Vfltlmanu indePlines-te dorinfa
fratelui s5u de a-i duce un caiet cu
poezii la Paris, unde nu va ajunge
niciodati pentru cd va fi ucis in
timp ce incerca sd .fug[ Peste
granila comunistd; deqi fdrd
valoare litdrarS, versurile repre-
zinti mesajul unui adolescent cetre
lumea liberd, iar fratelq care i,si dd
viafa pentru a duce acest mesaj
inlelege cd
Pentru Poetul
muribund, acesta este unicul mod
de eliberare.
MA$INA
Nu doar un vehicul de trecere, ci
9i
unul al lumii modeme, al vitezei, al
normalidtii, la Eliade maqina apare
frecvent ca simbol al iqirii din
lumea normal6, dar nu este vorba
despre o luntre a lui Caron, desPre
un vehicul care leagd lumea vie de
cea moarta; cdci
Pentru
Eliade
moartea nu este o ruPturd decisiv5;
de aceea,, evadarea din timPul
istoric se poate face doar cu un
vehicul obi;nuit, semn al
continudrii drumului dincolo de
moarte. in ziua nunlii, Serdaru
9i
Niculina dispar, dar Niculina este
zlritd intr-o camionetd veche,
simbol al imersiunii ei in alt timp'
ceea ce pregdtegte intoarcerea lui
Pandele la experienta tinerelii lui
(19 t-). Camioanele care dispar (in
IJ umbr&-)
Poart5
oamehi aleqi,
pregdti{r
Pentru
o lume viitoare
9i
ele intrd intr-un spatiu camuflat.
gtefan (NS) a avut o viziune
infdligdnd o maqind s,i o femeie,
imagine care il va obseda
Pdnd
la
sfArqitul vielii, c6nd va infelege cd
este un semn al evaddiii din
normalitate prin nunti gi moarte.In
Nop[i..., un grup de neofili trtriesc o
Tpe-rTffioasd iegire din timpul lor,
rltiicindu-se cu ma;ina in jungla
bengalezI, dar a doua zi afTd cd
maqina nu s-a migcat din fala casei.
Aceeaqi semnifica[ie o are
9i
motocicleta lui Emanuel, anume de
a-i aminti lui Vladimir calea de
iegire din m{tard, diq' existenfa
mdcinatd de timp (Podul).
Vehiculul simbolizeazd viteza,
graba care stdpane$te omul in
timpul trecerii sale
Prin
via{5.
Toate personajele lui Eliade se
grlbesJspre moarte; Adrian
GCD)
trliegte cu tealna de a nu intArzia la
intAlnirea de la ora 430
-
este
int6lnirea cu ingerul Mortji; Antim
qi Melania se grdbesc sd urce scara
spiralatd a iegirii din labirintul
infernal al vielii. Ileana (NS) se
grlbe;te sd ajungd la concert, dar
ma;ina se va prdbugi intr-o
prdpastie etc.
MAI{"ruR,E
Cale cregtind de salvare a
sufletului. Aga cum spune un
personaj din Incog., orice tiP de
m6ntuire presupune credinfa intr-un
m6ntuito.r. Dumitru (din O
fotografie...) intrd din gregeald in
Biserica Mdntuirii
9i
ob$ne
vindecarea gi intinerirea Theclei
pentru cd aceasta este singura lui
dorinti; credinga lui idolatrd este un
dat al neamului s6u: el este un
romAn ortodox, plecat in America
sd-gi caute norocul gi care
nimereqte ?ntr-o zi intr-o bisericd in
care isi
regdseite rdddcinile, iar
Dumnezeul purtatin ad6ncul fiinlei
sale i se reveleazd. Un interesant
comentariu asuPra acestei nuvele
face N. Steinhardt, in Jurnalul
fericiii (355-359); el o consider5'
o mdrtuisire de credin$ ortodoxd
gi romAneascd, pentru cd Dumitru,
eroul acestei opere, mlrturiseqte
oicidentului valorile romAneqti
$i
cre,stine, fdrd de care ,,orice
culturd
$i
civilizatie se af15 in pericol de
moarteo'. Personajul lui Eliade
intruchipeazd puterea mdntuitoare
a credin[ei: ,,Ce
respinge Dumitru?
respinge marile descoperiri (ori
marile iluzii) ale occidentului:
spiritul universal (Hegel! Noica!),
semiologia, zenul (asiatismul!
Eliade insugi !), televiziunea, limba
universald (Cioran! care nu
concepe culturi exprimate in limbi
periferice), Istoria, semantica gi
sociologia (tot structuralismUl). $i
cine e Dumitru? E romAnul din,
Sarmalia, le Paysan du Danube,
omul simplu,fiul lui Mutter Natur!
Nu numai at6t, e qi adevdratul
intelectual, care nu cofrfundd
ra{iunea cu prostia gi iultura cu
lr
86
l'
l
fl
il
Ll
I
t
l,
I
h
I
1
l
l,
unus liber: E omul care crede in
Dumnezeu gi in miracole,
nesofisticat gi neamdgit de pseudo-
gtiinle cti nume sonore, care in
barul hemingwaYano-huxleYan
mdrturiseqte Logosul, intruParea
lui Dumnezeu gi mdntuirea."
Sufletul romdnesc este inzestrat cu.
puterea de a traPsfigura lumea,
ceea ce genereazd sentimentul
libertetii qi al intalnirii cu
Dumnezeu. in nuvela Pe str. M., o
stradd pe care s-au consumat
experienle caPitale devine un
simbol deformat al mdntuirii;
strada MAntuleasa semnificd un
univers de legendtr care se ridic[ pe
nesimlite din strifundurile lumii
noi, comuniste. Poveqtile lui
FAramd deruteazl gi tulbur5,
Pentru
ci intr-o lume oPresivd
9i
artificialI, fIrI congtiinla rtrdici-
nilor, mitul declangeazd haosul.
IyItrISTOFEL
lngerul cdzut aPare la Eliade ca
jumdate a binelui divin, dar
9i
ca
via negativa,
Prelungire
a lumii
reale, dincolb de lumea cunoscuttl.
Pornind de la Faust, Eliade
demonstreazd cd
Pentru
GoethP,
,,Mefistofel
este sPiritul care
neag5, care
Protesteazd,
mai cu
seamd care opre$te fluxul vie,tii qi
impiedicd lucrurile sd se realizeze'
Activitatea lui Mefistofel nu este
indreptati impotriva lui Dumnezeu,
ci impotriva vielii. Mefistofel este
tatdl tuturor piedicilof' (MA', 72).
Ca, spirit negator, stimuleaztr
activitatea umanl;i de aceea existi
o simpatie Intre Dumnezeu qi
Mefisto, o legdturtr abia
PerceP-
tibild care face ca Fausf sd aibd un
mesaj legat de ,,misteml
identitilii
contrariilor .si
de cel al totalitilii".
Eliade considerd c6'acest sens
Pe
care Goethe il dX simbolului in
opera sa vine dintr-o trbaige
indelungatd, cu rdddcini in
mitutilg androginitdlii lumii. In
studiile sate gtiinlificb prezintd o
serie de credinge
9i
mituri
(zoroastrism, bogumilism, catari)
care pun la incePutul lumii
androginitatea: binele qi rdul,
Dumnezeu;i Satan.
intr-o nuvele @u...)
care amin-
. te$te vag de o scriere a lui Hugo,
Eliade transpune confesiunea unui
personaj care se autonumeqte -frul
diavolului; el trdieqte intr-un palat
populat de gaisPrezece
PdPuqi,
care reprezintd lumea sa'
Pe
care o
poate transforma qi retrli ca in vis.
Diavolul este aicl alb, sfint qi
schimnic- gi
PtoPdvddui.e;te
renunlarea la lume. Universul s5u
este alternativa lumii, duPd
Apocalips, de ateea isPiteqte
oamenii sd urce in castelul sdu
pentru ca ei sd se
Poatd
salva:
,,Adevdr,
adevdr
ProasPdt
v[
grdiesc voutr. Nu vi temeli, cdci
aici se intind cdmdrile SfAntului
88
Diavol. De-a dreapta gi de-a
st6nga fruntii mele se ridicd pdnl la
nori ro$cati pietrele palatului.
StAnci cu muEchi putred gi gopArle
fermecate coboard,spre voi. Nu vd
teme[i, urcafi-le. Urca{i rsuiguri
infierbdntate de cea din , urmd
amiazd. Urcafi cdrdri pitite sub
cremene. in curdnd intunericul se
va a$teme pentru totdeauna.* (135)
Fiul diavolului trdie;te cu voluptate
ispita, renun{i la calea zeificlrii
(doar cel ndscut din om poate
deveni zeu) gi invag se se elibereze
de
,,langurile crucii", adic5 intelege
orgoliul libertdgii luciferice. in alti
nuveld.J$.DlDulavantul defi ne;te
acqst orgoliu ca pe o dezlEnguire a
fo4elor obscure, ca pe un haos
individual care aruncd fiinla intr-un
labirint din care nu mai existd
iegire; astfel, doctorul Zerlendi este
gata se piardd legdtura cu
Shambala.
MEMORIE '
Spaliul pur qi regenerativ al lumii,
depozitul experienlelor esen{iale;
de aceea reinvierea evenimentelor
ce s-au petrecut la inceputul lumii
reprezintd o obligativitate perio-
dic6 a fiinlei. in mirurile
reintoarcerii se men{ioneazd recupe-
rarea unui rnoment caracteristic
timpului originar. Memoria are
func[ie terapeuticl gi soteriologicd;
pentru hindugi. -
salvai"ea se
intemeiazd pe memorie
.,,cel
care
Etie
este cel care i$i aminte$te
inceputul". Traducdndu-i pe
pitagoreibi, Platon echivaleazd
.anamnesi*vl
cu memoria imper-
sonald, surra amintirilor timpului,
,,in care suflotul contempld dlrect
Ideile"; aceasta demonstreazd o
continuitate a gdndirii arhaice
despre un,,illud tempus,fabulos gi
pleromatic, pe care omul este
obligat sdl rememoreze pentru a
eunoa$te adevdrul gi a participa la
Fiinfd" (MVM). Buddha'
9i
Pitagora vorbesc despre amintirile
vielilor personale, adicd de pe
pozilia celor alegi, de aceea se
depirtezd de g6ndirea miticd, dar ii
plstreaza.gi ii continue esenta.
Memoria generalS cuprinde deopo-
trivS timput istoric gi timpul
individual.
in relalia dintre istorie gi crrltur5,
- memoria ac{ioneazd dinspre eveni-
ment spre creafie, de aceea
memoria culturalE este prizoniera
istoriei; cAnd se.va elibera, omul va
scdpa de labirint, dupd cum spune
poetul din lCD, al cSrui ideal este
tocmai memoria cultural6; ins5,
pentru el, amnezia devine o torturd
intrucdt, deqi a uitat amdnuntele
propriei existen[e, a rdmas cu
impresia tulbure a unei intAlniri
decisive, precum gi cu obsesia cd
nu-qi mai gtie rostul in univers:
uitase mesajul pb care trebuia s5-l
transmitd omenirii. Un alt personaj.
v-.-
!
t/
\r
I
I
l'
il;
I
$tefan,
din NS, se strlduie;te sd-gi
aminteascd ceva desPre o maglna'
pe care a selectat-o int6mpldtor
din
memoria destinului Personal;
la un
moment dat, se gindeqte cd este
vorba despre o imagine fugitivd din
trecut, sau desPre un ePisod citit
undeva. Aceastd ambiguitate
a
evenimentului
ce-i anunli de faPt
moartea devine o caracteristicd
pentrq toate exPerienfele
:"
vizeazd accesul la memona
generalS.
Uneori, sciitorul
recurge la
maniera romanticl 9i Personajele
igi amintesc in.vis ceea ce au trlit
la origini; in
$.,
Dorina iqi viseazd
nunta cu mirele-garPe,
adicd mitul
iubirii, a;a cum a fost el relinut de
memoria
generald (9i in sPecial in
povestea desPre PsYch6 9i
E'ros); ea
este indemnatd
in vis sd se
recunoascl in imaginea Arghirei,
frumoasa din laPte, care a fost
mireasd doar trei zile
Pentru
ci a
incdlcat interdiclia; ea a murit,
adictr a fost blestemati si trliascd
sub teroarea istoriei, in uitare qi in
nefericire, Pdn[
c6nd igi va aminti:
,,-
Prive;te-o bine
;i-ai
sd infelegi
cine este, vorbi din nou tdndrul' $i
ea se oPri deodati, tremur6nd' Fata
din tron i se
Pdru
atunci cunoscutd;
qi ochii aceia larg deschigi 9i
buzele
strdnse...
-. Nu vezi ci e;ti fu
acolo?! exclamd biruitor tin5rul'
Toate viorile t6cur6, oPrite,
Parcd,
la un semn nevlzut. O mare tdcere
impietri sala. Dorina rdmase o
clipe cu ochii cdscali, apoi gemu
rdnitd qi se prdv5li."
(197) Aceasti
int6mplare exemPlar6, Petrecue
la
origini, se reediteazd imperfect in
planul realitS$i
(povestea despre
iutu Moruzeqtilor), Pdnd
cdnd
Arghirei i se dd posibilitatea de a-qi
aminti Povestea
originar6;
in
aceastd a-doua incercare,Dorina -
fiintd' muritoare
(intruPatd din
laptele profan) nu mai gre$e;te' ea
"uite
te mai
Pronunle
numele
qarpelui, adicd s5-l defineascd
pin
iorme trec[toare
qi cdqtigl asdel
ilreptul la eternitate.
Gavrilescu
G.a
gg.) este surPrins de memoria
p"^ilil8' mai exact, de amdnunte
iefulate: iubirea lui neimPlinitd
pentru Hildegard. Aceasti recuPe:
rare a amintirilor
ii di qansa uner
mo4i personale. tn nuvela De str' lvl,
memoria lui FdrAmI creeazd haos,
clci
Povegtile Petrecute
intr-un
timp fabulos incitd la diferite
interpretiri,
iar in lumea care se
na$te violent, adicd fdrd memorie'
mitul ndvdle$te 9i
transforme
totul
in labirint; memoriA miticd este de
nereprodus in acte, ea contrazice
logiia realitilii. Hipermnezia
lui
Dominic Matei
(din Tinerefe"') nu
reprezinti numai o cale de salvare
peisonald, ci
9i
salvarea memoriei
generale; Personajul
trlie$te
experienfa christic[
(moarte
9t
inviere) 9i
devine mdntuitorul
lumii, resPectiv, un reciPient al
tuturor informaliilor
despre unanim cunoscute,
adeseori.
aparilia gi evolugia fiinfei, o arcd ce sentin{e; maxime, adevaruri mari,
va permite universului s6 renascd dar gi cuvinte aparent fSrd sens sau
grqu
Apocalips.
cu un sens comun. Mesajul se
Inainte de moarte se instaleazd impune fie prin repetari,, fie
haosul: evenimentele
trdite se printr-un con;xt **rin""rir,
"f
amestecd, sunt confuze, omul are iste transmis de. cineva sau se
sentimentui cI
;i-a
ratat destinul; reueleazi celor aleqi. Mesajul nu
apoi igi amintegte esen,tialur
$i
pe are rolul de a indrepta istorii, de a
aceastd rememorare se clddegte modifica mersul lumii, ci propune
moartea fiecdmia; Gavrirescu (Ia
o cale de salvare, adicx de eriberare
!C)
-i;i
aminre$re o povesrE-T0-
din timpul profu",-*
,i"firuf
Tififfite cu sentimentul cd aceasta a Ariadnei, inaica iegirea din iabirint.
fost tragedia vieyii sale; dupd o Fiind foarte simplu, mesajul
existenfd mediocrd
;i
resemnati, el ispitegte la int.rpr.ta.i,
-
tu
igi amintegte un episod care i-ar fi complicarea lui, sau la citirea in
putut schimba viatp
;i
pe care il registrul vielii sociale
retrdiegte in moarte. De asemenea, i, nuvela lCD, pe care I.
p.
v_ladimir (Podul) isi aduce aminte Culianu o considerd arta poeticd a
:e.*:"ir",u
sa era sI joace
Moara tui Eliade(op.cit.,247),personajul
lui losafat, adicd sI gdseascl
Adrian este'un p*,
"#.*.,
A*
drumul spre libertatea absolutd, dar care are corytiinla r"pirr"i
"a "r
cum via(a inseamnd uitare, el gi_a este purtdtorul unui mesaj capital
ratat destinul gi abia c6nd pentru omenire, pe care i_" ult t,
rnotociclistirl (semn al mo4ii sare)
.
insd; el a compus canaru ,".r*it"
ii amintegte, el igi dr seama cE s-a unui cAntec pe care Leana il cantd
rdt5cit. Amintirea de dinainte.de seara prin giaOinl publice ,i pri,
moartb oferd gansa reintoarcerii la restaurante gi care *" *enir"u d" u
paradisul
.pierdut,
reintegrarea in inocula oamenilor o anume stare de
memoria universald.
bearitudine, de fericire
ii
O"
optimism. Atdt cdntecul, cdt gi
MESAI
,
interpretarea lui refac un ritual
r,r"*1ri" esenriard pentru un ilil?,fftr?l,ii:
3#Jii"i"T,,i
destin sau pentru istoria generald,
muzica sa. Mesajul orfic, prin
mesajul este camuflat in banalitate, faptur cr se adrese azd in prilrr
adicd in evenimente cotidiene,
r6nd sufletului, de;teapti-rf"ru,n9u
cuvinte, sintagme sau enunturi
li
prin aceasta determin5
9t
f
schimbarea conqtiinfei
generale'
Pentru cel iniliat, mesajul are
9i
alte sensuri, camuflate
in
anodinitate
pi in farmecul trecdlor
al unui cdntec lXutiresc, deoarece
povestea lui Orfeu se referl
totodati la cobor0rea 9i
intoarcerea
din infern, conline, aqadar,
speranta in traversarea mo4ii, in
ideea de moarte
9i
inviere,ndzuin!5
flrd de care omul nu
Poate
trdi;
Eliade exPlig[ in nenumdrate
r6nduri cd sensul viegii este de a
glsi o cale de transcendere,
credinla intr-o via[[ dincolo de
moarte, ln devenirea continud, in
dobdndirea
pardisului pierdut, sau
doar visat. Tot mesaj capital este
9i
cel transmis de maestrul Pandele,
din eternitate; in romanul 19 t,
dupd evadarea din timP a
scriitonrlui Pandele, secretarul s5u
prim6gte un buchet de trandafiri'
insolit de un bilet semnat de
Pandele, cu
Promisiunea
de a se
vedea curdnd; la
Pu,tin
timP duPd
aceea, Eusebiu
(secretarul),
int0lnegte un student care ii face o
mdrturisire stranie: ,,BdgI
mAna in
buzunar gi scoase o foaie de caiet'
-
Trebuie sd traduc
9i
sd exPlic un
text. Doar cdteva ProPozi,tii'
Dar
'cum sd le exPlic? Libertatea
absolutd, asta sd zicem, inteleg'
Dar mai deParte? Nous sommes
condamnds i ta tibertil be vrea si
spunl asta?"
(241) Dacd
Pdnd
atunci Eusebiu se gdndise cd
Pandele, Niculina 9i
Laurian s-ar fi
putut reteci in timp, prin intilnirea
cu acest mesager' care i se
adreseazd in exclusivitate,
el
inlelege cd maestrul a reuqit sI se
elibereze de timPul istoric qi cd
acest lucru este nu numai
Posibil,
dar este un dat al fiinlei,-, o
condamnare.
Pentru oricihe
altcineva mesajirl rePrezintd un
simplu subiect de examen, dar
Eusebiu gtie cd ii este adresat,
'pentru cI studentul face aluzie la
formula de desPdr,tire, folositi de
P4ndele
(Pe curhnd) 9i
are o
atitudine
.cornplice (ii zimbeqte, ii
face cu ochiul).'$i
DaYan, din
nuvela'omonimd
este un mesager'
dar unul care nu-gi pgate transmite
megajul: ,,...
Tragicd este moartea
mea pentru c[ nu mi-am imPlinit
misiunea. Un mesager care nu
izbutegte sI transmitd mesajul!
iout" am exagerat sPunind cd e
tragicd. Aq sPune cd e vorba
despre o moarte tragi-comicd' O
tragi-comedie
a erorilor
.
qi
confuziilor..."
(286) DaYan are
rolul de a
Pregdti
aParilia unui
mesager imPortant;
el continu[
teoria einsteiniand, dar at6t cat sd
deschidd o u95 sPre ecua{ia ultim6,
fdr[ a face demonstralia ProPriu-
zisd. Cele mai multe
Personaje
descoperX un mesaj in sensul
spectacolului
teatral; orice ritual
riprezinti un
joc fdrl incePut
9i
sfhrgit, o
Proiec{ie
a lumii ce se
92
reconstruiegte continuu. Din acest ventionall, ba chiar stupidd qi
motiv un joc
poate deveni jenantn
pentru lumea normald. Don
primejdios,
cdci propune o
euijote se elibereazd de teama de
structurd arhetipald pentru care moarte pentru cd jocul
siu il
jucdtorul
nu este pregdtit, sau, cum situeazd ?n pr.a.|*u ,noaii, if
spune Ieronim (in Incog.), cel determinl sd trdiascl sentimentul
c,ruia i se reveleazl
mesajul unui. morfii, cdci aventura *
"ri"
u.ru
mit
,,ori iqi urmeazd modelul, cu autentic primejdioash.
El ;;;
riscurile pe care Ie implicd, ori ii urmeazd mooelut
"u
naefitai",
rezisGi, gi arunci e srrivirr" (3r2)
.trriegte destinul .urui.*rri
Calea justd
este de a urma mesajul, rdticitor cu aceeapi credinli ca gi
gare
totdeauna implicr o intoarcere
parsifal
atunci cani pune intrebarea
,:g.iCrri Mesajulpentru.romAni(in justI.
De aceea mesajU
f"nt-
Pelerina) este de a nu inceta sr-gi romdni este
,,Fericili cei saraci cu
pund intrebdri in legdturl cu duhul,..*, pentru cd Eliade crede in
salvarea' adicd de a nu renunfa ra revitali.zarea spaliului romAnesc,
jocul
donquijotesc.
Discut6nd prin darul nativ, de reintoarcere la
semnifica,tia lui
parsifal,
I.
p.
origini, acolo unde se afld putereai
Culianu,' aminte$te ci Nichifor ' intreuarii necesare;
""r "u."
iiipurr"
crainic a creat (in r9z4) o alegorie intreb5ri despre mdntuire, i"rp." .
de mare popularitate
in cultura salvare, eliberat de sensul istoriei si
romdnd, care esre posibil sd fi din inchisoarl" i,.orri"pr"irr,
constituit un punct de pomire pentru este capabil sd regenereze urfversul.
Eliade, anume cd Parsifal reprezinti Mesajul se una pretutindeni,
Romdnia Ia rlbcruce de drumuri, camuhat in faptele efemere, in
intre,,occidentalizarea
simbolizatd cuvintele obi;nuite, pentru' ca
de grddinile vrdjitorului Klingsor gi insugi sensul rumii este acela de a
spiritualitatea
tradipionald, sim- cuprinde simbolurile devenirii. ale
b2liza,:d' de forrdreala Sfanturui inceputurtii
9i
sfdrgiturui i;;.;r."
Graal." (215) Eliade ir compard pe amdnunr al'existenlei. oi"-u""r,
Pals]fat cu Don
euijote, iar motiv, de cele
-ui
*uft" o"Jl
naivitatea lui de a intreba unde este mesagerul nu este congtient de rolul
Graalul, intr-un moment in care
.
.
sdu, sau nici nu gtie cj are un rol.
lumea se preocupa de boala Regelui
Pescar, presupune
o anulare a
..
ridicolului prin puterea nativd de a MEIAFZICA
s
se juca
serios, de a atinge, Fdrd sd fie un simbol
, metafrzica
grandoarea
pe cale necon- genereazi
o sferd largd de
93
semnificafii Ei,
este o cale de
cunoa$tere a lumii dinlduntrul ei,
prin surprinderea secretului viefii;
este vorba desPre un tiP de
cunoa$tere revelatoare, favorizat2i
de neliniqte gi de emo[ie. Nae
Ionescu defineqte actul cunoaqterii
metafizice printr-o analogie foarte
simpltr gi explicitd: ,,Dacd,de Pildd,
intr-un ceai torn rom, eu
;tiu
aproximativ ce gust va avea acea
biutur[; acela care nu giie insd cI
am tumat rom, nu va
Putea $ti
decat
dupd ce a gustat. Vasdzic[,
Pentru
ca o cunos,tin(i si fie qtiinlific[' ea
trebuie sI fie exPerimentatd,
trebuie sd bei intAi ceaiul
9i Pe
urmd sd spui ce gust are. Eu insd,
care am pus rom nu mai am nevoie
sd beau ca sd qtiu ce gust are,
pentru cd eu sunt induntrul
evenimentului, eu sunt acela care
l-a provocat" (oP. cit.,53).
in cartea de fa(i, am cuPrins o seriC
de simboluri care dezvolti sensuri
in sfera metafizicii; evadare,
oigine, iubire, nuntd, mire q.a-
presupun cunoa$tere prin rpvelare,
pregtiin{5, situalii metanormale.
METAT.IOIA
Noliune prin care Eliade defineqte
o experien{a paradoxalS, cdnd toate
convenienlele sunt ruPte, iar noua
ordine acceptatd; asffel paradoxul
de a muri
;i
a rena;te, androgi-
nitatea ca imagine a
Perfecfiunii
sunt incercdri de ddrdmare a
sistemului unanim accePtat;
metanoia insearnn5,,conversiunea,
rSsturnarea valorilor" (MA 100),
adicl haos, care insd dd unora
(celor iniliagi) posibilitatea de a se
reclddi,fdrl a mai a$tePta Crealia
generald. Aceastd categorie
privilegiati a trdit deja gocul
Pe
care il dd un mod de gdndire care
sfideaz[ logica sau sistemul de
ralionamente tradilionale. Arta,
ritualul,
jocul irnpun prin simulare
atdt
'o
imagine rtrva9itd a lumii
cunoscute, .cAt 9i
rezistenfa
individului in fala
Procesului
de
disolufie, deoarece ele oferd in
ordine virtuald o infinitate de
variante salvatoare.,Pandele
(19 L)
scrie o piestr de teatru care incePe
cu sfArgitul gi iqi cornenteazd
intenfiile asfel: ,,...
cititorul trebuie
$ocat;
indignat. Numai duPd aceea
poate avea loc metanoia, cum
spune Niculina, rEsturnarea,
trezirea, reintegtarea' Cred cd ai
inleles cd in acest haos bogat in
virtualitdli, anumili indivizi se pot
realiza, chiar acum,
Pe
loc, in
mijlocul descomPunerii
generale;
ei nu sunt obligali, ca tofi ceilal[i,
sI agtepte o noul Crealie
Pentru
ca
sd-gi poati reglsi plenitudinea.,."
MIRE
Vorbind despre existen.la mistici,
Nae Ionescu identificl trei cdi de
g4
cdutare a absolutului: transcen-
dentald., cre;tind
;i
emanentistd
(adic5
cea a pelerinului
care
evadeazd, in
finuturi
alese, Cea,a
mirelui nistic
;i
cea a sfilntului,
, care crede cd il are pe Dumnezeu in
sine qi de aceea este ameninfat de
pdcatul orgoliului)
9i
opteazd,
pentru calea cre,stinl, a mirelui care
crede in taina iubirii gi a nunlii (op.
cit., 164-182). Eliade creeaztr in
proza,sa acest tip de evadare:
majoritatea personajelor
scapd din
labirintul infernal, prelungind
ipostaza de mire, pentru cd aceastll
ipostazd inseamnl pregltire pentru
intdlnirea cu Dumnezeu. in
romanul NS, toate semnele
destinului se indreaptd c6tre un
prototip desprins. de existenta
profand:
$tefan
se izoleazl intr-o
camerE de hotel, este preocupat de
problema timpului gi a evaddrii,
este indrdgostit de doud femei in
acela;i timp, flrd a se sim{i in mod
cert legat de vreuna; familia ii
moare intr-un accident gi atunci iqi
cautti mireasa spirituald, aldturi de
care vd muri; intreaga lui viafI se
pregdte;te pentru taina nunlii,
adicd pentru a imita destinul lui
Christos; iubirea lui stranie pentru
Ileana Sideri face parte din destinul
sdu, cdci int6lnirea cu ea e anunlatd
de o previziune,gi
este asociatd cu
imaginea maginii, simbol al trecerii
in moarte; Ileana este a lumii
crdi asd, mire.asa agteptatd, perechea
ursit5; de aceea, el respinge o
leglturi telurice gi aspird neldmurit
spre o fuziune, spre nunta in cer.
Antim (din Unif.) este logodit de
mai multe ori, dar nehotdrdt sI
nunteajscd, el agteaptii o strd.ind,
pregltindu-se
continuu pentru
taina nunlii. Dorind s{ creeze, fdrl
a avea inc5 sensul creafiei,
personajul eliadesc face din viati o
ini[iere in taina ultiml a fiinfei;
$tefan
Viziru, simte imboldul de a
picta gi, de;i nu are talent, are
intuilia eliberdiii gi presentimentul
crealiei in timp ce mdzgdlegte o
peyd, in singurltatea absoluti a
unel camere secrete. Ipostaza de
mire inseamnd pregdtire pentru
misterul crea{iei, pentru nunta care
anuleazi existenfa de p6nd atunci gi
conline germenele
altei stiri ae a d.
MOARTE
Pentru Eliade. moartea reprezintit o
poaftd de trecere spre altii stare a
fiinlei gi un drurn
,spre
,,marea
iluminare"
-
ie$ire din labirintul
infernal al istoriei opresive si al
timpului normat.'nesi
Biaae nu
vorbegte despre rai
9i
iad in sens
cre;tin, viziunea sa nu ilustrerizd
totalmente nici gAndirea indianl, la
care face principalele
trimiteri. ln
studiile sale asupra religiilor lumii,
el face de multe ori observatia cd
omenirea se intoarce periojic ta
structurile arhaice si de aceea
95
,l
I
,t
1
lumea modernd
imPdrttrqeqte' Pe
iang t"Pt"rentarea
cregtind' 9i
.o"i*tu intr-o lume eliberatd
de
aine s,i rdu,in care Pdcatul
a fost
anulai, o lume similard
inceputului'
armoniei
originare;
Culianu
duce
mai OePurt"
a"easti
idee' ar5tind
"a
it utri*ele
decenii
ale erei
noastre
omenirea
qi-a schimbat
viziunea
fag de moarte:
dincolo de
ea nu se r.nai afld
judecaa de aPoi'
pedeapsatqi rdsplata'r
Conceplia
iui
giua" vine in bunl Parte
din
tultur6,
dar 9i
din intuilia
originilor,
cdci in creafia
sa
art[tice
ei rccreeazdcal
mai adesea
metafora
morlii
mfolitSe'
Prezentind
interpretarea
lui Dan
Botta asuPra
baladei
Miori!1,
. Eliade
reline
ideea
nunfu
pdstorului cu moartea 9i
rddlcinile
*i,i"" ale acestei
nletafore:
"Ca
in
intreaga sa oPerd, Dan Botta exalti
moartea
nuPtiald,W
care o
Pune
ln
.uro*.o
nostalgia
mo4ii in sensul
ii.u.i" al termenului'
cdci poetul
nu se indoieqte
de thracismul
etnic
al rom0nilor, 9i
Orfeu, Zalmoxis 9i
plstorul stau dnul l6ng[ altul in
'unir"rrrrt
sIu de valori"
(MA'
2!43). La aceast[
idee' Eliade
uOu,",ea
gi aPrecierea
lui C'
braitliu' cd Miorila',PerPetueaz5
m"moria
gesturilor
originare
de
apdrare
a vie[ii" 9i
conchide
cd
acest rnit se bucurd de o mare
fopularitate
Printre
romini'
intrucat
exPrimd
o exPerienf5
exemplard,
venit[ din creqtinismul
timpuriu; Plstorul
iqi tfansfl;
gureazd moartea in
.nitntd
misticd'
Iransforml
un eveniment
nefericit
-*
intr-o
taind,
intr-un
mistet
sacramental,
adic[ imPune
un sens
absirdulai
insuPi
(MA' caP'!I[)'
Caracterul
iniliatic al baladei este
subliniat
de metafora
nunte-
moarte, Pentru
cd ea conoteazl
sensul
atmonizdrii
contrariilor'
sugestie
conferit{
qi de cuPlul
astral
(soare-lund),
care nu
reprezinti
doar o obsesie
rom6-
neasca,
ci o aspiralie
universald;
in
-omite
tetrnlii tantrice'
neofitul
irl"p"
prin cosmicizarea
filn1ei
sate; el se strdduieqte
si unifice
soarele ;i
luna, reface in slne 9i Pe
cont ProPnio,
unitatea Primordial5'
de dinainte
de Crealie'
anume
resoarbe
toate fortele cosmice
irn,
:a+1. Simbolistica
nunlii
toureiui
cu luna exPrim[ setea de.
anulare
a dualismelor'
a etemet
reintoai,rceri 9i
a existenlelot
fragmentare
(TIR' 180)' Nunta
,"pi"rinta
ijn simbol al fuziunii
antinomiitor
esenliale -
masculinul
qi femininul -,
con$ne Promisiunea
unei crealii, a unui nou'univers'
cel
nendscut.
Asocierea
nunti-moarte'
'
ilustreazl
gi int6lnirea
dintre fiin![
gi nefiin1i,
dintre efemer 9i
elem'
AProaPe
toate Personajele
':t
HiaOe
iqi gdsesc Perechea
in
moarte, c5ci nuntirea
in momentul
de trecerl spre eternitate
deschide
96
o tain5, cea a fuziondrii spiritului
cu materia, anuleazd limitele
fiinfei, iar cobordrea la origini,
reintoarcerea la abisul teminizat gi
etern coincide cu o nagtere
proiectatd, cu indl;area ins5gi.
Moartea e mireasa absolutS,
crdiasa lumii, cdci esenla vielii este
feminin[] Antim (Unif.) a$teapt?i
intreaga vipld o l.ogodnicd ce va
veni in clipa mo4ii; ea se numegte
inilial Melania. (cea neagrd), iar
apoi, devine Laetitia (veselie) qi il
conduce pe Antim spre lumea lui
Orfeu, eliberatd de zgomote,
dincolo de sala de concert, la
originile sale, adicd la intAlnirea cu
Generdleasa. Ieronim (Incog.)
trdiegte gi el sentimentul sfar$itului
ca pe o reg5sire a perechii uitate;
percepe haosul ce se instaleazd in
lume o datd cu demolarea casei
sale, care inseamnd instalarea
comunismului pi uciderea lumii
interbelice; el std pe trotuar, in
ploaie, gi privegte cum casa este
distrusd, iar gdndul cd se poate
elibera de teroarea istoriei face ca
intreg oragul s[ fie inundat de o
nefireapcd incandescenyi de gheald
gi, degi orbit de lumind, nu clipeste
;i
nu se sperie pentru cI inlelege cd
dincolo de. formd gi de duratd,
existl spiritul nesfdrgit qi fericirea:
,,Inima incepu sd i se bati tot mai
repede, apoi, pe nea$teptate, se
opri, qi in acea clipd il asurzi un
trdsnet nesfdrqit, izbucnit parcd din
toate pdrtile deodatii, gi inlelese,
dar fdrd sd simti, cd se cufund5,
pierzdndu-se intr-o albtr, suprafi-
reascd incadescenli" (318). Este
momentul in care apare Marina,
t0ndrd
9i
gata de marele drum,
amintindu-i cd i-a promis sd-l
,regdseascd.
Le4na gi Adrian sunt
logodnici de-a pururi, dar Adrian
devine periodic amnezic, cdci
fiecare perioadd de anamnezd,
inseamnd regenerare; el pendu-
leazd intre memoria etemd.gi cea
limitatii, este Orfeu, condamnat sd
urce qi sd coboare
GCPI.
Leana gi
Adrian sunt pregdtifl pentm nunta
final5, adicd ini1ia1i, gi de aceea o
am6ni; au descoperit drumul
eliberdrii de sub opresiunea
timpului profan gi sunt mereu tineri
qi logodili. Rolul lor este de a face
legltura intre om gi etemitatea de
dincolo de fiin15 (Incog.). Pandetre
(19 t") refszd, ini[ial chemarea
Euridicei, adicd moartea prin
refacerea unitSlii primordiale; el
descoperd evadarea prin
compunerea triadei desdvdrgite
(Tatdl, Fiul gi Sophia), deoarece
gi-a inlocuit moartea personal5
printr-un proces de amnezie-
anamnezd. RidicAndu-se deasupra
paradoxului esential (moarte-
nlntA, coincidenti a dppositorum),
el inlelege cd fiinla este
condamnatd la libertate absolutd,
numai cd trebuie sd-gi aleagd
drumul spre ea incd din timpul
i
JI
l, .
I
,!
vielii. Fiind scriitor, Pandele
sdvdrqeqte inconqtient un ritual,
imitd gestul creator al divinitdlii
9i
de aceea e caPabil sd gdseascd
sensul Trinit{ii creqtine. Pentru
majoritatea oamenilor, moartea
presupune anularea contrariilor,
existenla in libertate gi constrdn-
gere totodati, cdci
Poarta
mortji
este precedatii de un labirint din
care doar cei
Pregdti{i Pot
ieqi
imediat. Misterul mo4ii este
asociat cu o nunt5,Pentru cd nunta
ilustreazd cel mai bine actul mistic
(adicd .iubire, devenire ;i
teocentrum,duPd
cum exPlicd Nae
Ionescu), dar,sugereazl tot la fel de
bine eliberarea sinelui
9i
aPoi
limitarea lui in celdlalr; imaginea
acestui paradox poate fi labirintul,
care este un sPafiu infinit
9i
de
eternl rdtdcire; dar
9i
unul al
cdutirii stimulative, din care totuqi
existd iegire. Gavrilescu, un
muzician ratat, care a trdit cu
sentimentul inutilitilii, considerdn-
du-se pedePsit sd nu se realizeze
pentru pdcatelg 1ul, igi
PercePe 9i
moartea ca
Pe
o ratare;
Pentru
el
jocul celor trei fete este o glumd la
care nu se
Preteazd Pentru
c5, degi
profocolar, in addncul sufletului le
disprefuie$te: ,,Cine
m-a
Pus
sd-mi
pun mintea cu niqte coPile? izbucni
deodatd, cuPrins brusc de furie'
Pardon! Am sPus coPile din
gentilete. Voi sunteli altceva.
$ti1i
voi bine ce sunteti. Sunteli
tigdnci.
Fdrd nici o culturd. Analfabete."
(21) Moartea sa inseamnd, in
primul rdnd, anularea acestui
sentiment al mediocritSfli; el este
condamnat sd-qi trliascd in
labirintul intunecat toate dorinfele
ratate, apoi i se va deschide
Poarta
mo4ii. De aceea,
Pentru
el moartea
este mai intAi o atingere, aPoi un
fior gi in cele din urmd
constrilngere. Initial, el se simte
atins de ariPa mo4ii:,,cineva, ceva,
o fiinld sau obiect, cu neputinti de
precizat, il atinse
Pe
fa!5'
Pe
umeri...", aPoi este cuPrins de
fiorul mor{ii, de ,,o
adiere
nea$teptati",,,ceva
care nu semdnd
cu nimic cunoscut, qi o cliPd
rdmase incremenit, simfind cum i
se rlcegte sudoarea Pe
gira
spindrii." CXnd ajunge in
apropierea unei feiestre, este tras
de o forgi necunoscutd' ,,legat 9i
impins intr-un sac". Pentru
Gavrilescu, moartea nu inseamnl
lumind, el i;i gdseqte mireasa (Pe
Hildegard), dar
Pornesc
sPre
pddure, adicd sPre labirint, in care
este condamnat sd-qi trdiascb
iubirea ratatd, sd simtd aripa, fiorul
qi necru{area mo4ii
9i
abia duPd
aceea sd ajungd la fereastra
luminatS, adicd la imPlinirea
armoniei
Prin
nunta mioriticS'
Povestea sa ilustreazd frica
normal5 de moarte;
Pentru
cei
etiberafi de acest sentiment, adicd
pentru cei
Pregdtigi,
moartea
98
inseamnd iegire in lumind. Darie
(din t) percepe moartea ca pe o
trdire familiarS:
,,E ca o lumind
mare. E ca in strada Toamnei..."
$i
Stefan (NS) se pregdteste pentru
moarte
$i
i$i trlie$te clipa ie;irii ca
pe o fuziune spiritualS cu Ileana,
mireasa sa. Toli cei nechemali de
mister mor dacd il tulburd, iar
moartea lor presupune rdtiicire; in
SDH, toli cei care incearcd sd
#
'
descrfieze manuscrisele secrete ale
doctorului Zerlerl,di dispar in
acidente stupide, cdci, ca gi
Gavrilescu,4ici ei nu sunt preg5titi
pentru taina capitald. Intimitatea
mo4ii poate constitui'un mod de
. iniliere; Andronic ($.) se salveazd
miraculos de la inec, ceea ce ii di
putinfa de a se intoarce la originile
fiingei sale gi de a retrdi taina nun[ii
ratate.
MUT,MUTENIE
Simbol al evaddrii din durat5,
tticerea reprezintd o cale de iniliere,
o incercare asceticd, ilustrAnd
renuntarea pa4ialS la via{5 gi la
ispita exteriorizdrii; in dansul
cdlugarilor existd un personaj
numit Mutul, care moare gi renagte;
el intruchipeazd fo\a virild, viala
care reincepe o dat?i cu venirea
primdverii, degi toli cdlugarii sunt
legali de un jurdm6nt al tlcerii,
numai Mutul nu poate vorbi gi
incearcl s-o facd pentru cd el
reprezint5 fo4a nendscutd inci,
iralionalS a naturii (IsL crcd. III,
238).
in romanul 19 t apare un personaj
care practicd un itual al tdceii,
goferul care face legdtura dintre
lumea normald (casalui Pandele) gi
cea iniliati (din tabdra lui leronim).
El se vindecS, refuzdnd str mai ia
parte la desfdgurarea istoricd (este
vorba despre un important personaj
politic al sistemului comunist).
in altd nuvel5 (Omul...), Eliade
creeazd o interesantd parabolS a
tlcerii: este, vorba despre un
personaj care se hotiirdgte sI tacd
pentru ca nimeni str nu-i poatd
cunoa$te aurul dinl5untrul lui,
,,voia si se pdtrundd in sine, sd se
pipdie ca un frate, sd se mdngdie qi
sd se ascundS de ceilalli,
batjocoritor ca gn
zdmbe(' (123).
El se izoleazd de lume, trdieqte ca
un sihastru, chinuindu-gi libertatea
interioar5, apoi incepe sd zimis-
leascd fdpturi ale gAndului;
cutreierd cet51i, risipind pretu-
tindeni crealii ale g0ndului, iegite
din tdcerea sa; ajunge un
Dumnezeu negtiut gi uneori izgonit
cu pietre. in cetatea regelui orb,
renunld la ticere, cdci in el se
treze$te iubirea pentru frumoasa
domnild, gi ea o inifiaH in lumea
gdndului; omul care a voit sd tacdii
reveleazd regelui universul, mintii
sale gi intreaga cetate va avea acces
la aceastd lume, in afarl de doctor,
t,
I
I
I
I
pe care se hotilrd;te s6-l ductr in
catedrala in care el a cunoscut
,,durerea
grea de volupt5[i a
ticerii". La intoarcere, nimic nu
mai este ca inainte, oamenii s-au
schimbat, catedrala este o ruin5,
din care n-a mai rdmas decAt chilia
lui, transformatd in muzeu gi in
care se afld cugti cu robi, croili
duptr nllucirile sale; lndurerat de
efectul propriei crealii, omul
moare, iar doctorul care il insolea il
crede nebun. Prin tiicere, g6ndul
este favorizat, dar crea[ia gdndului
uman nu reprezintii dec6t o copie
jalnicl a creafiei divine; lumea
tiicerii devine inutild cdnd omul
vrea s-o implrti;eascd. Aici este
vorba despre simbolul sf6ntului,
ameninfat de orgoliul perfec-
fiondrii
vielii interioare, incapabil
de iubire profan[ gi blocat ln
propriul univers.
Tlcerea este gi un semn al
originilor, de aceea ritualul tiicerii
reprezintl qi o cale de intoarcere,
de traversare a haosului gi de
rena$tere; in Pe str. M., Fdrame
creeazd, dezechilibrul lumii prin
poveqtile pe care le spune, apoi
intrd lntr-o perioadd de tdcere,
refuzdnd chiar conversaliile con-
ven{ionale; el igi camufl eazd. fica,
refuzdnd participarea la haos.
Tdcerea este
;i
un imperativ al
nefiinlei; in romanul
$.,
Dorina
p5trunde intr-o lume de vis, la un
bal fastuos, unde ii este interzis sd
vorbeascd celor din jur; aceeagi
viziune apare gi in DCh: in visul lui
Egor, lumea mortilor nu oferd
posibilitatea comunicdrii decdt cu
cei cunosculi (bundoarS, Prejan,
care incearcd sd-l avertizeze asupra
primejdiei), restul este ticere qi
rltticire prin incdperi de bal sau pe
coridorul intunecos la capdtul
c[ruia il a$eapd strigoiul,
NA$TERE
Simbol al devenirii, alternAnd cu
moartea, nagterea anun,ti o
schimbare, un moment al evolufie,i,
o renovare a fiinlei generale.
Nagterea contine germenele mortji,
sau dorinla devenirii gi o datd cu
ea, dorul eternei reintoarceri la
. origini. in Crealiunea vedicd,
prima emanalie a spiritului a fost
kZma (dorinta); in Teogonia lui
Hesiod, Eros se nagte printre
ultimii zei, fdcAnd legdtura cu
'
lumea teluricd. Orice na;tere este
insolitd de dorinla devenirii, de
chemarea ordinii originare, cdci
acesta este rostul fiinfei, ca reflex
al impulsului primordial.
Regenerarea periodicd a uni-
versului reprezintd principiul
esenfial al tuturor religiilor pdg6ne;
cregtinismul respinge aceastd idee,
clci invierea lui Christos se
produce in istorie,'in vremea lui
Pilat din Pont, qi este, deci,
ireversibild: exclude intoarcerea in
100
illo tempre, moartea gi rena.sterea
periodicd gi prin aceasta
creqtinismul depdgegte religiile
primitive (NM).
In multe credinge gi religii, destinul
omului este marcat de mai multe
nagteri si transformdri; Eliade are o
nuveld (Eu...) in care vorbegte
despre trei momente ale devenirii:
,,Un om se poate na;te de dou5 sau
de trei ori. Pentru intAia oard se
na$te din pdcat, pentru pdcat.
Camea infloregte in omul cdmii gi el
toate le mdsoard cu carne. A doua
oartr, se na;te omul din duh gi pentru
duh. Cutreierd in vdzduhuri ftrI s5-si
inalp trupul. Nu v-a inspdim6ntat
niciodati minunea aceasta? Atunci
sI nu vd inspdimAnte nici minunea
pe care v-o descoplr in ceasul
acesta de. seard. A treia naqtere a
omului e de Ia Diavol
;i
pentru
Diavol. Silili-vd sI in{elegefi: omul,
dacl vrea
-
qi dacd vrea
9i
Diavolul
-,
poate sd-gi fdureascd El lumea."
(138) Personajul din aceastl
naragiune s-a ndscut a treia oard si
el st?ip6nqte o lume de pdpuqi, in
care trdie;te infinitele ipostaze ale
ispitirii, de la seduc.tia amoroasd Ia
cea a mo4ii, fdrd putin(a de a muri.
h palatul Diavolului se na$te o
lume fdrd lumind gi f5rd via,ti, un
camaval inchis, in care nu existl
evolutie; este un univers al
singurdtiEii absolute, in care trdie$te
un singur om cu iluzia cd el este
creatorul. (v. gi ORIGINE)
NOROC /NENOROC
Semn al destinului efemer, dai al
so4ii, norocul expriml gi impli-
nir6a ursitei.
$dineanu spune cd
acest cuv0nt are in limbile slave
sensul de menirc gi ursird, iar ?n
lituanianl insearnnd ceea ce s_a
spus. Continudnd aceasti idee, R.
Vulclnescua
afirmd cd ln
credinlele romdnilor, Norocul si
Nenorocul sunt
,,executanti ai
predestindrii",,,personificdri
ale
sentintei Destinului...
La Eliade, apare conceptul de
nenoroc romdnesc, confonn
tradiflei noastre culturale. ln NS,
un personaj spune:
,,Nu existii
dec6t noroc. Nu trebuie sd ai nimic
altceva decilt noroct. Cine n-are
noroc, mai bine sd nu se nascd, sau
.
sd moard in fa;d, sd nu ctjnoascd
nimic...
$tefan
ridica ochii din
covor si, fdrd sd-gi dea seama,
zdmbi.[...] Dacd e a;a cum spui,
neamul romdnesc ar fi fdcut mai
bine sd nu se nascd, sd moard in
fa;d. Tot neamul nastru 6 nearn
fdrd noroc." (II,335)
Constituind o
obsesie pentru cultura romdnd
(Eminescu,
Goga), ideea nenoro-
cului romdnesc este asociatd in
perioada interbelicl,
,si
mai cu
seamd de cdtre genera,tia lui Eliade,
cu potrivnicul destin istoric ce a
generat o culturd micd. in replicd
la aceasti idee, Eliade recomandd
asumarea destinului, cdci
,,nu,
trebuie sd ne fie fricd de destine
I
I
I
tragice gi de ntnoroc. Astea sunt
condifiile prealabife ale geniului
nost{u creator.. Cel
Pu{in
nou5,
celor de prin pdrfile astea, nu ni
s-au pus la dispozilie alte condilii
prealabile.
$i
atunci ce putem face?
Sd ne bucurdm cd le avem
Pe
acestea; ar fi putut sd fie mai rdu, ar
fi putut sd ne fi fost ursitii nefiinfa,
moartea. SI ne bucurdm, deci, cd le
avem..." (Unif., 273) Asumarea
sorlii presupune transfigurarea
tragicului, in sens mioritic; Ieronim
(Unif.) sublimeazl realitalea prin
intermediul
jocului actoricesc; el
spune: ,,m[ apdr cum
Pot,
mI aPdr
jucilnd teatru, transformdnd
obsesia gi nenorocul in
spectacol..."
$i
in alte opere Eliade
vorbegte desPre sublimarea
nenorocului; in nuvela'$anguile
ac,tiunea se petrece la sfdrqitul celui
de-al doilea rdzboi, intr-un sat
romdnesc in care toli locuitorii
qautd o comoarS, ignorAnd
pericolul gi istoria care avea sd
vind. Locotenentul neam! von
Balthasar, fiind
Poet 9i
ndscut in
Bucovina, inlelege aceastd
atitudine in fala istoriei ostile:
,,Afard
de poeli nu vd inlelege
nimeni. Cineva trebuie sd aibd
mdiar un dram de nenoroc ca s[ vI
inteleagl. N-a[i avut noroc acum
trei mii de ani,;i nici acum o mie
de, ani, gi nici de data asta n-afi avut
noroc. Dar v-ati amintit pi a$ luat-o
deJa inceput.
$i
tot a;a o veli lua
de la inceput intr-b mie de ani,
9i
vd
veli aminti. Tot ce vorbim noi
acum, gi toi ce s-a intAmplat astizi,,
qi tot rdul pe care vi l-am f[cut, de
toate acestea vd veli aminti,
9i
o
ve[i lua de la incePut." (132)
impotriva nenorocului rominesc.
existd amintirea originilor
9i
promisiunea unei comori;
condamnali sI uite
;i
sd-gi
aminteascd periodic, romdnii
trebuie sd moarf, qi sd renascl la
nesfdrgit, sau cum sPune un alt
personaj (din Pelerina), sd gd-
seascl Graalul gi sI nu le
foloseascl la nimic. Aceastd
existen(5 zadamicd nu este insd
distructivl, lasd putinfa supravie-
luirii,
datoritl harului inniscut de a
cduta periodic o comoard ascunsS,
iar cel care cautil igi
Pune
de faPt
intrebdri in legdturd cu destinul
;i
cu sensul vielii qi
Prin
aceasta
r e gener eazd. universul .
NI,ME
in opera lui Eliade, numele
personajelor nu este niciodatd
int6mpldtor, iar in ceea ce priveqte
toponimele, el
Plstreazd
aproaPe
totdeauna denumiri reale, chiar
dintre cele foarte cunoscute, cum
. ar fi Bdneasa sau Batigtei. Numele
indivi dual i ze azd, limiteazd, frxeazd
in istorie, sau asPird la un ideal,
evoc[, rePeti, reia o exPerien!5;
orice nume dd sens unui destin,
102
uneori ascunzdnd, alteori
dezvdluind cu ostentatie modelul.
Elefterescu (din Incog.) este un
m5runt funclionar care caute
libertatea interioard gi se brede o
intrupare a lui Siddharta; numele
lui sugereazS' camuflarea miste-
rului libertSlii
9i
al salvdrii in
banalitate, c5ci, prin rezonanla
caragialian[, numele s5u evocd
drama mediocrl, dar etimologic
susline idealul personajului (in gr.
eleutheia= Iibertate).TOt un nume
aparent banal este qi Gavrilescu
(I-a
lg.);
atriburut ingerului Gavrit,
de a fi vestitor, se desluge;te in
final, c6nd personajul devine cel
aqteptat (de cdtre Hildegard). Un
nume mitic, pentru care Eliade se
pare cI are sldbiciune, este lleana,
Leana (NS,
MC, lCDy, nume
asociat zei,tei Diana (Iana), spirit al
pddurilor, dar gi paznic al po4ii; in
romanul NS,.$tefan o intdlnegte pe
Ileana Sideri in noaptea a.
SAnziene, cdnd po4ile cerului se
deschid, iar ea devine semnul
mo4ii sale, clci el moare aproape
in circumstan{ele in care a intAlniro:
la ie;irea dintr-o pldure, in noaptea
de Sdnziene, in magina Ilenei.
Eliade sugereazd gi alt sens al
zeitAgi, anume lana, perechea lui
Ianus cel cu doud fe[e, cdci Ileana
Sideri este mireasa gi totodatd
personificarea
mo4ii. tn folclorul
romdnesc, numele zeilei Diana s_a
pdstrat in numele s5rbdtorii
solstiliului de vard (Sancta
Diana>
SAnziana),iar Eliade pdstrezl acest
amdnunt. Leana, din lCD, este
purtdtoarea unui mesaj secret,
amintind qi ea de zei,ta misterelor,
Diana. Cel mai adesea, numele din
opera lui Eliade este ilustrativ,
justificativ
in mod explicit; inv5li-
torul Z,ahaia Fdrame
@e str. Iff)
sugereazl, prin chiar numele s5u
ceea ce-a mai rdmas din lumea
veche gi adeviratd a strdzii
MAntuleas.. in Unif., Antim este
condus pe drumul mo4ii de cdtre
Melania (in gr. cea neagri), apoi,
dupd ce intrd in oglindd, observd cu
stupoare ci era condus de Laetitia
(in lat. frumusege, putere, veselie,
rodni cie), adicl plenitudine.
$tefan
Viziru (NS) este destinar sd fie al
doilea in lumea sociald (vizir
ajutorul sultanului), dupd Ciru
Partenie (care chiar poartd numele
marelui rege persan), dar in esen$,
el este cel care a inleles sensul
vielii, deci cel incoronat (in gr.
stephanos
=
corgan4. Acelagi
mecanism sematltic respectd
;i
numele lui Laurian Serdaru. Un
nume cu semnificafi speciale este
Zissu, semn al ispitei distructive
(pentru
Miticd
porumbache),
model inaccesibil pentru Vddastra
si dublurl a realitigii pentru gtefan
Viziru; in acest caz nu personajul
conteazi,, ci doar numele, care
trimite la o poveste consumati, cu
alte semnificalii pentru fiecare
.T
personaj, ca gi mitul insugi.
Fascinanta d-ni Zissu, profesoara
de pian a lui Vddastra, prima iubire
a lui Ciru Partenie, devine, pentru
mahalaua lui Porumbache,
Zisuleasca, o croitoreasd care i-a
dus la pierzare pe Miticd gi pe
cdpitanul Sideri; pentru
$tefan,
d-na
Zssu reprezintl o ispiti ratatl, el
va cunoa$te o domnigoard Stela
Zissu, care nu este decdt o palidd
imitalie a modelului pierdut, c5ci,
spre deosebire de , celelalte
personaje,
$tefan
stlp6negte
integral povestea, revelati treptat,
prin numeroase semne, la care el .a
fost atent.
Unele nume sunt livregti, osteirtativ
sugestive, aga de pild6, Dominic
Matei, con{ine sugestia rolului s5u,
de mesager al lumii de dupd
Apocalips, cdci numele de
evanghelist este completat cu unul
pedant, care ii conferd sensul de
creator al arcel, de ales gi salvator.
Tot numele cdutate sunt
;i
Ieronim
Thanase, sau Manole Antim.
Uneori personajele igi schimbl
numele, sdv#gind, congtient sau
nu, qn ritual de camuflare. Orobete
este poreclit Dayan, Maria Daria
Maria igi spune Maria da Maria,
Zamfira este
$i
Marina etc.
Schimbarea numelui reprezintil in
tradiliile vechi romdnegti un mod
de a-l feri pe individul urmdrit de
duhuri rele sau de nenoroc.
Aproape toatd opera lui Eliade
transfigureazd spaliul originii sale,
Bucuregti\rl, gi scriitorul pdstreazd.
toate denumirile reale, mitolo-
gizilnd un univers pe care il
considerd centrul sdu.
NTJMRE
La Eliade, apar o serie de numere
simbolice, a clrbr semnificalie se
pdstreazd in sfera mitului; cea mai
bunl reprezentare existil_in La fi'g-
in care aproape toata expHfrfr#
Gavrilescu este subliniattr -prin
numere semnificative; el merge cu
trarnvaiul de trei on pe siptimdnd,
numdr al tuturor ritualurilor gi aI
hierofaniilor; totodatti, in tradilia
folcloricd, trei este gi semnul
echilibrului, al perfecliunii, de
aceea toate incercdrile sunt in
numdr de trei; cifrl a creatjei,;apte
anunfI regenerarea personajului
dincolo de moarte, c5ci mireasa sa
se afl[ in a
$aptea
camerd.
ligdncile
s-au stabilit in Bucure;ti
de doudzeci pi unul de ani,adicd de
trei ori
Sapfe,
semn al crealiei
perfecte, cdci lui Gavrilescu i se dd
ocazia renagterii.
NU}TA
Simbol al anulSrii contrariilor, prin
refacerea unit5(ii primordiale,
semn al mo4ii si al nagterii, nunta
presupune dizolvarea celor doud
universuri (masculin gi feminin) qi
fr.':#"f,:-111,11fl;lll#y?,TTl*11,:
nou., dyar, amintind
de
IJI?fl:.";ia
si
iaentinc;;;
;t.li
il,i,Xtr,,lll
llll,Xi;
:::"':::I;
;;,';l;:ili',r,*
#:':
To:
do'd.r.*,;
;cest
sens
prin
nunu
d#;"';;:i#'",:
evocd;i
mitul mioritic,
sugereazd
o
,*,fr,*Jffi".{#Fli
i,l,,.,:Hl:: ",#k.,fi,
d;$
inr".n.r-a
l.
"'1',1i;rl,llf
i ,1,,:I::
u,
::,i**,i,'"il,,f,113
creariei,
ca
sesr a" imitu,"
;
;f.:::Hf:,i::t"r,ii,,.i,,ii
i,,i,:f?,
TJJH
"I::#iffi1,:.i;
ll::ry,,r;;;;;;;I*
*
i.,
sine elemente
care dep6;e;
il;;i #:;,r4
miYY:care
vine in clipa
istoriei,
crci
ea reprezintd
o ,r_9.1!
este
spiritul
universal
(a
Iegdturd
indisolubilr
;;-:::,-:
tumlt
crdiasd),
iar
moartea
-
,:il=i:
;;:;;,;,"i{k#i
:::#:"ji;;rr,
ll'ffi;;,;
si.
sureintd.
a'*r...,
;;;;:;:; i^'l]"_"j:-d.
a viesii.
ap,orp"
dirtr"
il;i':;";:1-metaforicd
toate personajere
mascuiiri"
ai,
motivafie,i.ti"l.,d.nout'"
ut" o oo"tl^
lri. Ei;;""'iJ""ui""r,u
f*'.Ti
;'"i#
T:TH;'""'$
T:ffiilj:ld
j}Tffi,ii,;H
La Eliade,
nun1u
esre
clipa
.
ulrimd
",
p"
t lrr,,r,r"
ffi}xl"Tjr#iilk
:k#"r
",t.*r#*i:
",
:,,f;r
cu Dumnezeu
gi p...up*"
o stare
in".oua""".,^il-*'""."
pra[a"tia.
de inaltd
euforie.
rvr" l-."],1 ll'"P'
sa tremure.
Ar trebui
str-i
afirmd
cd actur n i.ti)u.1,':l-"::'
P"'
1"1
am timp se-i spun...
oar
lll :,
bi,;;;;,";;';:gji:.#
;,"::.b;:1
faru1re,li,J,
;i.ii"
*
nun.tii,
pentru
cd
;;"*"" il"""itipjf
din intuneric,
in fafa
il.'*,*;.;;.
:,,T,ll]}Lr $l;f;:TrT
ffl;#ji*?
trecerea
mea, difuiaarecare
fel'
aceaunircdnetf?fi;';;,t;;:r*
fi,?i#riT#:;l,"Fn
fii'j}T,fl;*,;"'ffi:L*{i
I:"]"',H'ft
;{l?,rr":lfi
iHTr?f
;f;r :::
m;xjl
;g:;:*,"Xj+g[*,,,,-,;
#ff".'Utr,1;"FJj,':ft
re, crearea
cdacea,ltimd,nesf6*,["uoiii,*
G
105
fi de ajuns."
(412) Aceastl stare de
bucurie
stinge nemullumirea
nu-si gasise locul 9i
sensul in via15'
Sentimentul
de implinire
vine din
armonia
(topirea in celllalt) care
inseamnd iubire 9i
suferinli, adicl
taina nunlii'
OGLINDA
Replic[ a realitalii,
similitudine
aparent[ 9i
simbol al
.morlii'
oglinda are funclii maglce' ea
rJv e'leazt lumea eliberatd de timP;
oentru vechii
greci, oglinda ,'face
sd apard oameni care incd nu existii
sau care execut6 o acliune Pe
qare o
vor sdvArqi abia m4i tdrzit)'o'6
ieronim
(din Unif.), invdlat de
Generdleasa, Pdtrunde
in sPaliul
oslinzii, unde descoperl
un univers
aiminunilor,
cu
Pe;teri
submarine
gi personaje
miraculoase;
el
inletlge mai tdrziu cd oglinda este
o metifore a spectacolului
qi a artei
in general,
9i
incearcd sI transmitS
.rra*rele secret al evaddrii
din
realitate in universul
gdndului,
prin
intermediul
teatrului: ,,eu
nu fac
altceva, nu pot face altceva decht sd
vA sPun, dar voalate ca intr-o
oglinid veche, cum a fost oglinda
nlastrd, nu
Pot
face altceva decdt
sd vorbesc, in imagini 9i Parabole'
de taina
care mi-a fost
irrcredinPt?i..."
(290)
ReflectAnd
un univers asemdndtor
celui real, fdr[ a se identifica lui'
oglinda este
Pi
un simbol al moltri'
in sensul cI dincolo de via15 incepe
via negativa,o
replicd, o reflectare a
vie1ii,1n care
lsunt alte dimensiuni
decdt cele cunoscute;
de obicei' la
Eliade lumea mor{ilor
este
reprezentat[ Prin
s61i de bal'
impodobite
cu oglinzi imense
($',
Dft). Si in h S8.
aPare o oglindd
"u..-
'murff"u
intrarea
lui
Gavrilescu
in labirintul mo4ii sale'
Intrarea in lurnea reflectat[ a
oglinzii reprezint[ o posibilS salvare
An taUirint' Antim
(Unif') incearcd
zadamic
sd afle ce-i sPusese
Generdleasa
lui Ieronim, Pu[in
inainte ca ea sd moard
;i
inlelege'in
clipa mo4ii lui, cI tocmai de-sPre
aina capitald ii vorbise, ca despre o
iegire din sPectacol;
Antim, condus
d; Melania,
intrd in oglindd'
pltrunde intr-o sald de concert ;i
urcd o scar5 spiralati spre cer' unde
il agteapti Gener[leasa,
Simbol al
dubl[rii
gi al aPelor de nePdtruns'
'
oglinda conservd
virtuli acvatice'
glrminative, re ct eeazd cvasiidenti
c
lumea, dar accesul la noua lmaglne
este limitat; doar cei eliberali de
lanqtrile realitnlii
pot penetra apa
inghelatn a oglinzilor
magice'
OMPHAIOS
Piatrd albd in centrul lumii, burrcul
pdmilntului,locul
in care a fost
creat Adam qi in care s-a indllat
106
crucea lui Isus, omphalos
rnarcheazd centrul unui mister
arhetipal, face legltura intre cer, qi
p5mAnt, fiind un
,,punct de
intersecfie a nivelurilor cosmice..
CIIR). in romanul
$,,
insula este un
centru consacrat printr-un mit al
nun{ii ratate; in insull se ascunde
garpele, spirit al locului gi semn al
timpului infinit; in miturile Greciei
antice, omphalos reprezintd
mormdntul garpelui sacru de la
Delfi, de aceea orice centru este nu
numai regenerator, dar gi oracular.
Dorina (din
'$.)
retrlieqte amd-
nuntele unei int6mpllri petrecute rn
illo tempore,
,deoarece
este
pregltit5, avertizatl in vis sd evite
gre;eala initiald care a generat
blestemul, anume de a fi pronun[at
numele
,sarpelui, incdlcAnd
interdiclia. Dupd ce igi amintegre
destinul ei arhetipal, ea giseqte
drumul spre insula nunfii, cdci
acolo se gdse$te
,,izvorul oricdrei
realitili
9i
deci al energiei vie{ii..
(Tn).
Insula, piarrtr uriasd si
pustie, reprezintl un omphalos,
care face cu putinf5 coborArea
transcendentului
in imanent,
reluarea nun(ii incepute la originile
lumii. ln orice centru universul
poate fi reconstruit, cdci aici viata
nu piere niciodatd; multe credinte
afirmd cd locul marcat i"
omphalos nu a fost atins de potop,
de cataclismele
care au spulberat
lumea. Omphalos se reflectd in
semhe care pdstreazd o relatie
latent5 cu originile gi etemitatea. in
La
Fg.,
bordeiul tigdncilor face
legdtura cu lumea de dincolo;
pentru
$tefan
(NS), magina este
centrul lumii lui, clci ea il va duce
in moarte; aceeagi funclie o are
oglinda in casa Calomfir (Unif.),
sau tabloul (in DCh), care
faciliteazd comunicarea lui Egor cu
strigoiul. Tot omphatos este
Si
focul (in SDH), cari devine centrul
lumii lfii?EilEndi,
cdci in yoga,
ORFAI.I
Simbol al eliberdrii posibile prin
ruperea leglturilor
cu viata
efemer6, in numeroase credinte,
copilul fdrd pirinfi se consideri
investit cu daruri magice, de
medium sau mistagog; el apartine
templului, insolegte preotul, asistd
la ritualuri sau este sacrificat.
Eliade amintegte o poveste
a
cllug6rului armorican Nen*us, din
secolul al X-lea:
,,cum fortdrea{a pe
care o construia regele Gorthingem
se ddrAma in fiecare noapte, druizii
il sfdtuir5 sd o stropeascd cu
sdngele unui copil fdrd tatd, ceea
ce regele qi fdcu" (Dr-la7;,J.,l9Z).
Sacrificarea unui orfan poate rupe
legdturile cu blestemul inilial, cdii
el insugi este o fiinF eliberatd,
desprinsd de propria-i
istorie.
Multe dintre personajele lui Eliade
sunt orfani; unii igi cauti originile,
descoperind
asfel calea ie;irii din
timpul profan (Laurian, Niculina,
din 19 t); allii iqi con.stientizeazd
rolul gi pdtrund in esenfele naturii,
sunt ilumina[i
qi maturi
(BrAndug
din FC). DaYan, din nuvela cu
acelagi titlu, qi el orfan, are rolul de
a deschide drumul sPre etemitate,
descoperind Premisele
ecualiei
absolute a timpului. Biriq (personaj
din NS) inchis intr-o carcerd
comunistS,
descoPerd Puntea
de
evadare din realitate, pentru cI
$i
el
'este
orfan, izolat de istorie'
,
ORFEU
Personaj mitologic,
semizeu 9i
fondator al unei gnoze'
Poet $i
muzician care a trdit in Tracia'
Orfeu, duPd cum il numeqte Eschil'
este cel care farmecd natura, cdci
se spune cd imbldnzea animalele ;i
oamenii Prin
cdntecul lirei sale'
Intemeietor de inilieri 9i
de mistere
(poate
,
chiar misterele
eleusine)'
vindecdtor 9i
cdntdrel, fidel lui
Apollo, dar slujind qi lui DionYsos'
Orfeu a cobordt in infern
Pentru
a o
reSduce in lurne
Pe
iubita sa'
Euridice; a inc[lcat, insd, inter-
diclia
qi s-a uitat inaPoi'
zdddmicind
intreaga incercare 9t
pierzdnd-gi pentru totdeauna iubita'
b"tp." Orfeu incePe sd
-
se
vorbeascl Prin
secolul al Vl-lea
i. Ch.; dar este considerat stremo$
al lui Homer
(adicd ar fi trdit
inainte de secolul al VII-lea i' Ch')'
Ini[ierea orficd recomanda ascez[
gi promitea imortalitatea
sufletului;
Eliade compard cultul lui orfeu cu
cel al lui Zalmoxis, cdci
9i
zeul
getilor este inifiator pnn catabasa
gi propovdduieqte
nemurirea'
De
ureto"n"u, Eliade il considerd
'simbol al armoniei
qi al imPdcdrii
cdntrariilor
prin faptul cd se aqazd
sub semnele conjugate ale lui
Apollo 9i
DionYsos
doi ze\
antagonici.
(Ist crd- II, 177-181)
DupI revenirea din infern, Orfeu
moare sffuiat de fiare; Durand
sus[ine cI eroul se incadreazd in
categoria celor mutilali in timpul
unor
Patimi,
ca qi MarsYas'
Dionysos, Osiris, Isus; drama sa
figurati, peripeliile 9i
speran(ele lui
Orfeu invdluie qi mascheazddrama
reald amo(ii $i
a timPului'b DuPh
alte surse, Orfeu moare sfdqiat de
femeile trace, a clror iubire o
'
disPreluise;
iar moartea sa este
plata
Peritru
triumful slu asuPra
naturii dezlanFite.'zT
Doctrina
orficd a
Propagat
un mit desPre
na$terea lumii din oul cosmic;
S[mdn1a universului
este Phanes'
un androgin, care i9i este suficient
sie insuqi ;i
care a creat
Prima
genera[ie de oameni' Orficii erau
isceli, se imbrdcau in alb
9i
practicau o serie de
PurificSri;
p"nt*
Primii
creqtini, figura lui
108
Orfeu a .fost asociatd Bunului
Pdstor.B
La Eliade, simbolul apare obsesiv
pi este comparat,adesea
cu Isus; in
nuvela lCD, poetul amnezic
Adrian are misiunea de a transmite
un mesaj omenirii, ca gi Orfeu;
poezia sa se numegte
,,in curte la
Dionis"
,si
este cdntatd noaptea prin
cdiciumi de cdtre Leana, logcidnica
lui Adrian. Mesajul orfic este
inoculat subtil, prin interrnediul
.
muzicii; el conferd o stare de spirit,
menittr sd schimbe
'in
ii-p
a itudinea fagd de viald gi prin
aceasta, con$tiinta generald.
$i
Shakespeare vorbegte despre rolul
artei de a schimba mdntalitdlile gi
mersul omenirii, cdci teatrul este
oglinda lumii
;i
tiparul istoriei;
devenirea umand se modelezl de_a
Iungul timpului in funclie de
evolufia spirituald, iar arta are
func.tia de a modela subtil modul
de gindire, morala, atitudinea fati
de moarte. imblinzirea fiintei se
face prin spectacol dionisiac, prin
descftu;area
instinctelor, prin
bucurie gi petrecere
nocturnd,,,clci
noaptea oamenii, gi numai unii din
ei, mai por fi imbl6nzifi...
Nu doar
poezia imbldnzegte, ci gi curfea lui
Dionis, adicd ritualul al cdrui sens
s-a pierdut sau s-a pdstrat vag; nu
numai arta, ca act mimetic si
purificator,
r:cprezintd, o cate
je
iniEiere, ci gi receptarea ei in
intimitatea unui ioc sacru, fdrd
con$tiinta func{iei sale sacra_
mentale. Mesajul orfic nu
inseamnd intoarcere deliberatd la
rdddcina miturilor, ci retrdirea
mitului, redescoperirea
sau
rendscocirea lui, de aceea Leana isi
insofeqte cdntecul
"u
o por"rt"
despre'poetul
iubit gi cdutat, iar
aceastd poveste este inregistratd gi
amplificati de memoria colectivd,
de unde elitele o vor culege ca pe
un nou mit. Dar Orfeu nu este doar
poet, ci gi
,,un personaj religios de
tip arhaic". CoborArea in infern are
funclie iniliaticl, transmite un
mesaj capital despre moarte si
inviere; in literatura'antice,
tema
aceasta apare in contextul dorintei
de dep5gire a limitei umane; pentru
Ghilgameg, eroul care vrea sd fie
nemuritor, comunicarea
cu Enkidu,
prietenul
sdu mort, reprezinti un
mod de cunoa$tere a lumii de
dincolo; el afld cd fericite nu sunr
decAt sufletele celor care.trdiesc in
memoria colectivd prin faptele lor.
Ulise coboarl in infern pentru cd
vrea sd-;i cunoascl viitorut de la
orbul Tiresias, iar Eneas isi
hotirSgte devenirea intorcilndu-ie
Ia oigini: el merge in infern sI se
confrunte cu tatll sdu si prin el
s5-9i cunoascd destinul. Orfeu
obgine dreptul de a o readuce din
moarte pe Euridice, so[ia sa;
cobor6rea lui in lumea mortii este o
ispitE, o chemare gi o probd, aga
cum chiar cdntecul sdu este pentru
-- -----n
cei imblAnziti;
el se confruntl cu
propria-i armd qi se lasd ispitit; nu
numai c[ incalcl o interdic,tie 9i
refuzd un ritual, dar tr[ieqte
voluptatea seducgiei ;i
igi intoarce
priviiea; Eliade identificd
gestt'l
,au
"r',
frica qi cu moartea' In
romanul 19 L' A. D' P', autor al
'
unei
Piese
de teatru desPre mitul
coUomrii
lui Orfeu, are o viziune
stranie, intr-o noaPte de iubire
romantici 9i
acestl viziune va
declanga
un
Proces
de amnezie'
Tdrziu,
aproape de bltrdneP'
duPd
ce iubita lui a murit, scriitorul iqi
amintegte
ePisodul
uitat
Si
este
cutremurat
de fric5: ,,am
z[rit la
fereastrS,
aProaPe
liPindu-;i
obrazul de geam ca sd md
Poati
vedea mai bine, am zdrit o fati
. tAnir[, blondd, cu pdrul despletit
pe
umeri. Cdnd Pi-a
dat seama cd o
priveam, a zdmbit si mi-a fdcut
semn, ducdndu-gi
degetul la gur5'
sd nu sPun nimic' APoi, in cliPa
urmdtoare a disp5rut""'
(211) Abia
duPI ce i9i int6lneqte fiul' rod al
acelei noPE romantice, 9i
duPd o
serie de inilieri prin intermediul
spectacolelor
experimentale
ale lui
Ieronim Thanase, A. D' P' in[elege
cd imaginea
Euridicei
(adicd
seducfie
qi iubire) rePrezintd
simboiul mor,tii sale; in momentul
in care se
Produce
anamneza'
scriitorul
iqi recunoaSte
frica
iralionalI,
ale cdrei rdddcini se af15
in imPulsul
normal de a nu-9t
revela adevdrul,
iar duPI ce
accept6 cd teama este
Primul Prag
al mAntuirii
(';i lui Isus i-a fost
fricd"), inlelege cE moartea sa
inseamnd
eliberare 9i
proiecgie in'
absolut; ca
;i
Orfeu, deqi invins in
planul vielii profane, in neputinlS
de a invinge legile mo4ii, el
Poate
sd-;i accePte moartea, clci ea ofer[
o cale di transcendere
a limitei
umane, Pentru
cel care este avizat'
preg5tit. Amnezil
tui A' D' P' nu
pori"gt" din teamd, aqa cum crede
"t
ini6a, ci face
Parte
din destinul
sdu, iar sensul acesta este cuPrins
in gestul
'necunoscutei de la
fereastrd;
ea ii cere sd
Pdstreze
tdcerea
gi de aceea el uiti
Pentru
mulli ani aceastd
intdmPlare'
Amnezia lui A. D. P', ca
;i
cea a lui
Adrian, rePrezintl
un mod de
camuflare
a mesajului morlii, duPI
cum
Povestea
lui Orfeu
ascunde
acelagi sens, cdci, deqi idealul s6u
,u
"rt"
atins, el rdmdne simbolul
celui care a cobordt in moarte 9i
s-a
intors. A. D. P. igi scrie
Piesa
la
vdrsta mo4ii lui Christos ;i
o
Pune
in scend de Crdciun; in aceeaqi
noapte cunoa$te
iubirea'
iCi
.orr""P" fiul
9i
are revela[ia mo4ii'
ComParafia
dintre Orfeu 9i
Isus
revine de mai multe ori in oPera lui
Eliade, Pentru
cd ambii eroi tr[iesc
experienla
morlii $i
a invierii:
,,Orfeu
a cobordt in infern ca sI
srlu".r" o singird fiingd
qi incd o
fiinfd mult iubitd, Pe ProPria
lui
u0
so{ie. Nici mdcar n-a cobordt
pentru.o necunoscutd sau un ins
oarecare, uh betran sau un copil,
mai ales un copil, cdci in primul
r6nd copiii mot' mugcati de gerpi.
Dar Christos a cobordt in infern
pentru to{i oamenii, pentru to,ti cei
care muriserd de la Adam incoace
,
milioane gi milioane de necu-
nosculi
;i
necunoscute, a coborAt in
infern ca sd-i mdntuiascd.
$i
cu
toate acestea
[...], Biserica lui
Christos, n-a izbutit sd schimbe
oamenii. De ce sd mai vorbim,
atunci, de Orfeu in infern? E un
simplu episod care nu-mi
reveleazd, nimic.
$i
gtiu
9i
de ce
nu-mi reveleazd nimic: pentru cd
poetul nu este implicat in acest
dercensus ad Lnferos. in timp ce
Orfeu ia Tracia, printre lupi, urqi gi
mistre[i..." (202) Aqadar, Orfeu
propune experienfa mor{ii indivi-
duale, cea a regdsirii qi a pierderii
perechii sortite; el este si poet, igi
poate implrtiqi experien{a intr-un
mod magic, evitdnd mijloacele
raliunii, cdci el este ddruit sd
transfigureze lumea intr-un mit
personal, a$a cum spune un
personqj din Incog. Ca gi Isus, gi
Orfeu este un invdlStor, dar care nu
transmite cuvdntul, ci sentimentul;
gi el pledeazd pentru iribire
;i
coboard ?n moart in numele ei, dar
intr-un mod mai apropiat de natura
umand, pentru o singwd fiin[d, gi
anume pentru fiinp iubitd, ceea ce,
zice Eliade, ar face fiecare om. in
fine, ambii eroi au o moarte
cumpliti gi dezumanizantd gi sunt
ucigi de cei pe care au incercat s5-i
imblAnzeascd. Prin comparalia cu
Isus, Eliade vrea sd sublinieze cd gi
Orfeu este un mAntuitor care
propune eliberarea omului prin
iubire; muzica, arta in general,
reprezinti o cale de comunicare
eliberatoare
;i
de eros spiritual, in
care se regdsesc toate treptele
devenirii, de la simpatie la dor gi
deznddejde, cobordre gi indllare,
suferinli gi moarte.
,,Orfeu este
cAntdreful imblAnzitor de fiare
sdlbatice, medicul, poetul gi
civilizatorul", iar Isus este
mdntuitorul lui Adam
-
omul clzut
in pdcat,adicd cel care qi-a pierdut
putered asupra animalelor. Ambele
personaje ilustreazl motivul
,,coborArii in infern pentru salvarea
unui suflet" (IS,204).
ORIGINE
Fie c5.este yorba
despre inceputul
lumii sau despre rddlcinile
individuale, despre ivirea unui
lucru sau a unui eveniment,
originea reprezintd locul tuturor
virtualitdtilor gi presupune timp
etern, de dinainte de duratd
,si
devenire. Eliade demonstreaz5 ca
in toate religiile gi credingele lumii
supravie{uiegte o dureroasd dorintl
dd a devaloriza timpul gi cu.e s"
111
_-----_-1
traduce Pin
ve;nica reintoarcete
la oigini, adicd in centrul lumii'
Orice construclie
are, in lumea
arhaicd, sensul imitdrfi zeului care
a creat lumea, iar acest
gest nu
numai cd reatPereazd
sensul
inceputului,
dar readuce fiinP in
"onditiu
ei nealterati
de timP
;i
de
istorie. Simbolul absolut al originii
sj al neodihnitei
zdni sl ii este Glia'
mama universald,
care
"nu
$1-a
pierdut niciodatl
privilegiile
ei
arhaice de stdPilnd a locului' de
izvor al tuturor formelor
vii' de
pdzitoare a pruncilor 9i
de matrice
i.,
"ut"
mortii erau ingropali
pentru
ca ei sd se odihneascd,
sI se
regenereze
qi s[ se reintoarcd'
prin
snntenia Mamei telurice, din nou
la via$"
(IIR, 248)' in numeroase
mituri, aPare ideea c[ lumea s-a
n5scut din hierogamia
Cer-Pdmnnt'
sau dintr-o serie de alte situalii
antinomice
(ca in Teogonia
lui
Hesiod),
de aceea intoarcerea
la
origini Presupune
retrdirea
unor
situagii Paradoxale,
armonizarea
fiingei Prin
fixarea
el ln
coincidentia
oPPositorum'
Di+ PersPectiva
lui Eliade'
pr"*uP*"u
omului modern de a
iescoperi
originile
instituliilor
u.*" 9i
culturale,
aldturi de visul
biologuiui
de a afla originea vielii'
tr6deazd faPtul cd fiinla este
coplegitd
de o nemXrturisitd
nistai gie a primordialului'
Imagi-
nalia umand, in toate manifestdrile
sale, dovedegte
o
Predilec[ie
constantd fafi de scenarii iniliatice'
o aspiralie
secreti a omului [a o
reyenerare
totat d
Fi
definitivd,
la o
riovatio ,jn
stare sd-i schimbe
radical existenla"
(NO)' Supravie-
tuirea acestui sentiment
nlscut in
ir*"u utttuicd dovedeqte
cd el
reprezint6 o trlsdtur[
fundamentald
a psihologiei umane'
Recuperarea
originilor PresuP:rn:
repeti$e, imitarea unor gestun
$l
acte exemplare,
ritualuri de negare
a timpului Profan,
dar
9i
taina
nunlii. Moartea insdqi reprezint6 o
reinioarcere,
ca
Pentru
Dominic
Matei
(din Tinerete"')
care, intors
acasI, imbdtr1neqte ;i
moare, dar el
gtie acum cI ie;irea
{in
timPuf
istoriei inseamnd renovare;
ca
lr
Fit-Frumos
din basmul rominesc
al originilor, care spune,inainte
de
int6lnirea cu moartea sa, cd se va
intoarce in spaliul tinerelii eterne
peste curilnd, $i..
Dominic are
intuilia
intoarcerii
la tinerele:
,,Cand
benui cd nul vede nimeni'
isi
puse
Palma
la
lurd 9i
iqi scuiPd
dinlii, .it. doi, trei deodati'
IEi
aminti vag, ca de un vis
Pe
jum[tate uitat, cI i se mai
intAmPlase
cAndva acelaqi lucru:
cdtva timP nu
Putuse
vorbi
Pentru
c[ i se cldtinau toli dinlii' Este'
deci, aceeaqi Problemd!
igi sPuse
senin, imPdcat."
in nuvela UOM'
Cucoaneq
este victima unei
anomalii: devine uriaq qi i9i pierde
rt2
funcfia de a ra{iona; el plstreazd
insd instinctul originii gi pune capdt
haosului care i-a cuprins fiin{a prin
reintoacerea la elementar: se
indreaptii spre mare gi piere in
ad6ncurile ei. Alte personaje se
intofc la un anume moment pe care
il considerd inceputul devenirii ldr;
A. D. P. (19 L) recupereazd clipa in
care a avut revela[ia mo4ii, iar
$tefan
(NS) cautd inrreaga viatti
magina care inseamnl inceputul
vielii lui adevdrate, dincolo de
istorie. (vezi gi AI\[,IEZIE;
EVADARE ISTORIE, MOARTE,
RAI, TIMP)
OU
Sdman$ a lumii gi univers limitat,
oul evocd uterul matem gi cavoul.
Eliade prezintii numeroase mituri
despre ivirea lumii dintr-un ou
cosmic, simbol al rena;terii
periodice gi al reinnoirii naturii:
,,in
oricare din aceste ansambluri
mitico-rituale, ideea fundamentald
nu este nasterea, ci repetarea
na;teii exemplare a Cosmosului"
(TIR; 379). Solidar cu ritualurile ce
anunld schimbarea andlui sau
venirea primlverii, oul reprezintd
,,o epifanie a creafiei" gi un
rezumat al cosmogoniei. in unele
credinle, oul dd si semnifica,tia
oevenlnl; orflcn lmpuneau un
regim alimentar care excludea
consumarea oudlor pentru a evita
reincarnarea, revenirea la viala
limitatS. Aceeagi semnifica{ie o are
pentru budigti simbolul oului spart:
.A sparge inveligul oului
inseamnS, in parabola lui Buddha,
a desfiinla samsEra, roata
existen,telgr, adicd a transcende at6t
Spagiul cosmic, cdt gi Timpul
ciclid'(IS, 97).
Fiinla este prizoniera unui ou, a
ignoranfei, de care se poate elibera
doar printr-un-act. de curaj
;i
previziune
-
calitnli ale celui alqs
sau inifiat. Simbolul apare in
romanul NS, in care persohajul
principal,
$tefan
Viziru, se
elibereazl de sub teroarea timpului
qi gdsegte drumul spre eternitate; el'
igi compard clipa ilumindrii cu
iegirea din universul inchis al unui
ou:
,,Parcd m-ag fi aflat prizonier
intr-o imensd sferd de metal.
[...]
Nu-i vedeam niclieri marginile,
dar md sim{eam totugi inchis
iremediabil inlIuntrul ei, simleam
cI oricAt m-as zbate, oricdt ag
inainta,
[.."] marginile acestea de
fier imi rdm6neau inaccesibile. MI
simfeam condamnat pentru tot
restul vielii, sd md invArt orbegte,
zadarnic inlSuntml sferei acesteia,
ca in intunericul unui labirint.
$i
totuqi, intr-o zi,aproap, fdrd str-mi
dau seama
-
am sflrAmat coaja qi
am iegit, a$a cum ai ie;i dintr-un
imens ou, a cdrui coajd
1i
se pare
inaccesibill, invulnerabild ca o
lespede gi pe care, abia atingdnd-o,
ll3
- -----]il
I
\
s-a sferamat. $i
am ieqit din nou la
lumin6, ain iqit din labirint."
([
254) Iniliat
Prin
claustrare
qi
pictur[, urmdrind
semnele
destinului, $tefan
inplege, ca toate
personajele lui Eliade, cd existl o
iegire din labirintul lumii infernale,
,si
anume identificarea
misterului
mo4ii cu cel al nunlii mistice:
i.ubire, suferinlS 9i
crealie
proiectati.
pAclt
Dupd cum exPlicl N. Steinhardt,
pdcatul
PresuPune
nestlP6nirea
trupului 9i
a gAndului, conqtiinla
irezistibilei ispite; pdcatul ori ginar
(incdlcarea interdicliei de cdtre
Adam
;i
Eva) a insemnat Pierderea
paradisului, cdderea in istorie
;i
intr-o stare de isPiti
Permanentl;
lumea profand este una a
Pdcatelor,
iar destinul fiin1ei imPlicd rePe-
tarea continud a greqelii initiale'
Mai multe
Personaje
din oPera lui
Eliade au conqtiinla condiliei lor
9i,
deci, a existenlei in imperfecliune;
Gavrilescu
(La
.gg-)
sPune cd a
aluns profesJFffiicd
din cauza
pdcatelor sale; el se considerd
nedrepti,tit de soartd, are o vagd
intuitie a
Pdcatului
originar' De
asemenea, Leana
(CD) cAnti
Prin
cdrciumi tot
Pentru Pdcatele
ei'
'
Muzica qi in general rolul de
imbl0nzitor reprezinti o isp5gire, un
rnod de purificare gi de mAntuire'
PIDURE
Peisaj inchis, loc intim
9i
sacru,
centru gi izvor al vielii, sPaliu
intunecat ;i
labirintic ce treze$te
spaimele ancestrale, Pddurea
este
un loc de retragere' de meditalie 9i
de rugdciune. Ca orice labirinl,
pddurea rePrezintl 9i
un loc de
iniliere, de confruntare cu
nrlneroase Probe 9i
semne care
desluqesc drumul sau induc in
eroare; pldurea este qi un simbol al
incongtientului
uman; visul lui
Dante incePe cu
'rltdcirea
in
pddure, cici el coboari in lumea
infricoqdtoare
gi necunoscutd a
infemului. Pddurea'verde este
;i
o
metaford a etemit5fii, un spatiu
dobdndit dincolo de moarte.
in proza lui Eliade,
Pldurea
este un
-loc al revelaliilor
gi al morlii;
insula
(din
$.)
in care Dorina iqi
descoperl destinul se afl5 in
mijlocul P[durii,
iar in nuvela
NopF..., personajele se rltlcesc in
intAmplare Petrecutd
cu doud
secole in urm5. Cel mai adesea este
vorba desPre
Pddurea
Bdneasa,
spa,tiu mitologizat, asociat mo4ii
sau labirintului care
Precede
moartea. in aceastd
Pddure, $tefan
NS)
are viziunea propriului sfdrqit
gi chiar moare intr-o
Pddure
care
seamdnd cu cea din marginea
Bucureqtiului.
Hildegard, mireasa
din moarte a lui Gavrilescu
(Ia
fg.),
il duce sPre'aceeaqi Pddure -
Bdneasa. Precizarea pnn nomina
sugereazd un centru identificat, o
individualizare a mo4ii, dar gi o
evocare a ei. Ca gi in basmul
Tinerele fdrd bdtrilnete..., si aici
este vorba despre moartea
personal5, despre un semn cu
valoare subiectiv5, incadrat in
geografia bucureqteand, adicd in
spatiul intim al scriitorului.
Labirint in vegnicd schimbare,
pddurea este gi un spatiu de rltilcire
nesfdr;itd gi gratuitS, o scend
pentru un spectacol cu dezno-
ddm0nt neprevdzut. Personajele
din romanul
$.
sunt atrase intr-un
joc prin intermediul c5ruia li se dI
$ansa
de q-gi cunoagte fiinfa
interioar5, de a se confrunta cu
singurdtatea gi teama. Andronic
organizeazd jocul
noaptea, in pddure,
gaJun
el nu
participS; cum spune Sorin
Alexandrescu (in prefaga ediliei La
Fgtrnci...,
EPL, 1969), Andronic
,,se mdrginegte sd restituie liber-
tatea acestor oameni, oferindule
ocazia de a se manifesta spontan
intr-o natur[ complice"; ei ,,trdiesc
o viajd pe care singuri o creeazd,
cochetdnd nocturn cu tentagii
reprimate diurn."
in TIR, Eliade afirmd cd p5durea
este un sanctuar gi un centru, un
spa[iu originar in care fiinla igi
regdsegte natura primordiall qi
pdtrunde in miezul lumii. Andronic
($.) inlelege tAnguirea copacilor,
iar Brdndug (FC) traverseazd
pddurea noaptea, ca.sd ajungd pe
vdrful muntelui, pentru cd el se
pregdtegte sd stdpAneascd intr-o zi
lumea. in romanul 19 L, Pahdele
gdse$te poarta iegirii din timp, in
mijlocul unei pdduri fabuloase
,si
care in realitatea lumii istorice
fusese tdiatd cu mulli ani in urrn5.
FOARTA
Simbol al ambiguiteii, loc al
plecdrilor gi al sosirilor, leglturl
intre lumi
.si
intrg stdri ale fiinfei, in
mitologia greacd, poarta este
asociatii cu diada lanus-lana. Ianus,
zeul cu doul fe1e, este socotit
patronul lunii ianuarie
-
pragul
intre anul vechi gi cel nou
-,
gi
totodatii, el este gi pazric solstilial,
iar Iana-Diana, ca zei$, a, marilor
initieri pdzegte poarta misterelor;
de fapt, orice poartd deschide o
cale, adicd oferd accesul la
cunoastere, la initiere. intre lumea
vie gi cea a mortii existd, de
asemenea, po(i ale raiului sau ale
cerului care se deschid pentru
sufletele celor mort,i, dar, uneori,
;i
pentru cei vii; in noaptea de inviere
sau in cea de Sdnziene cerul este
deschis tuturor. Moartea ins5gi este
o poart6; in Mioiga, ea se situeazd
la gurile raiului.
,,Pragul, uqa
indicd nemijlocit
,si
concret solu[ia
de continuitate a spaliului; de aici,
marea lor importanld religioasS,
cu
dar
deoarece sunt simboluri gi totodati
vehicule ale trbcerii"
(SP, 25).
$tefan
(NS), in relalia sa'cu Ciru
Partenie, dublul sdu, evocd
simbolul lui Ianus; el trece
Prin
poarta deschisd in noaPtea de
Sdnziene; tot asfel, Dorninic Matei
(Tinerete...) se ridicd deasuPra
istoriei pentru ce 6dte lovit de ,rn
fulger in noaptea de inviere. Cei
care gdsesc poarta morlii inainte de,
a muri, sunt salva[i; Biriq
(NS)]
inchis
;i
torturat, aflat intre via15
,si
moarte, descoPerd
Poarta
care il
duce in eternitate. Pentru DaYan
existd o uqd intredeschisd, o qansd
micd de salvare
Pe
care .el o va
folosi; degi accesul sdu la
memoria generald este doar
par[ial, DaYan se elibereazd de
realitatea opresivd gi irece ih
grddina raiului, in noaPtea de
Sdnziene. Uga strAmt5, exPlicd
Eliade,,,sugereazd trecerea
Peri-
culoas5". AlSturi de iniliere'
moarte, extaz mistic, credin1d,
cunoa$terea absolutl echivaleazd
in iudeo-cregtinism n,cu
o trecere
de la un mod de a, fi la altul
9i
realizeazd o adev[ratd muta{ie
ontologic6"; fiind vorba desPre o
trecere paradoxald, care,,imPlicd
intodeauna o ruPturd qi o
transcendenfd", poarta strdmtd sau
intredeschisl devine, in multe
traditii religioase, semnul
pericolului, al unei incercdri
riscante qi dramatice (SP, 167).
FOD
Semn al continuitetii, leglturd
artificiald, trecere
Peste
un
obstacol, drum de. evitare a
pericolului, in viziunea lui Eliade,
podul camufleazl un mister:
,,simbolismul
i1i -sPune cd
Podul
semnificd o trecere sPre altceva,
cdtre o alti lume, cdtre un alt mod
de a fi. Dar simbolismul nu-[i
Poate
garanta mai dinainte ce fel de altd
lume vei integra sau ce alt mod de
a fi vei dob6ndi."
(Podul, 80) Aici
este vorba desPre
Podul
de la
Cernavodl, aqadar desPre o
realitate unanim cunoscuti, care
insl poate ascunde un mister
major, cdci dincolo de
Pod
se af15
via de la Gorgani, alt simbol,
9i
anurne unul al eternitd$i
$i
al
cunoaqterii. Pddul,
Puntea
vaporului pentru Biri$ din NS, sau
scara de marmurd Pentru
Antim din
Unif. deschid un drum, fac legdtura
cu o alti ordine a lumii, sau tePard
un hiatui",o ruPtur5 a timPului.
rcE7IF,
Oferind o infinitate de posibilitdli
interpretative, poezia ilumineazd
fiinp, deschide
Porli
nebdnuite,
oferl o cale de cunoaqtere Prin
sflrAmarea rafionamentului sau a
gdndului conven[ional. Poezia nu
dA retete, nu emite idei, ci
genereazd sentimente, qi triiri de
exceplie, intr:un limbaj unic,
116
anume cel al experienfelor
esenfiale gi de nepovestit. Prin
aceasta, ea se apropie de
metafizicd, de cunoagterea lumii
prin revelalie;. majoritatea textelor
sacre sunt concepute in versuri,
cdci propun un limbaj tainic,
cuvinte magice, care trezesc'
impredia misterului, avertizeazd
asupra confinutului exceplional,
chiar inainte ca revelafia divinl sd
se fi produs. Eliade considerd cd "
poezia este inceputul inceputului,
pentru cd reprezintl un gest de
,imitare
a zeilor: este o creafie ce
inchide in sine dorinle imposibil de
formulat, un mesaj valabil pentru
to{i, dar cu alt inqeles pentru
fiecare. in nuvela lCD, poetul
Adrian spune cI poezia reprezintd
un ,,instrument de cunoagtere" qi
,,o
tehnicd misticd" pentru cel iniliat,
dar are qi rolul de a imblinzi prin
vraja cuvdntului
, clci ,,magia
supremd o constituie verbul", adicd
logosul ce se afld la temelia lumii;
cuvdntul seduce atat sufletul cat
$i
mintea, de dceea, poezia poate sd
renoveze fiinfa debusolatd:
,,agteptim
pe acel poet de geniu al
c[rui verb va sili omul sd se
deschidd cdtre spirit; cu alte
cuvinte, va precipita mutalia pe
care au rdvnit-o toate religiile gi
toate filozofiile din lume. Cine ii
va mai putea rezista lui, poetului?
Vd intreb: ce mistref a mai putut
rdm6ne el insugi, mistre{ in toatd
firea, ascultdndu-l pe Orfeu?"
(lCD, 2Ol) Acestd putere a
cuvantului scos din'contextul unei
comunicdri normale fascineazd,
iraduce o. indicibilS stare gi
ingdndureazd fiip[a, creAnd toate
premisele unui alt mod de a privi
lumea gi sensul ei; de aceea, Eliade
considerd poezia,,o soteriologie, o
doctrinl a -salvdrii", clci cel
eliberat de pomirile instinctuale,
indl{at in lumea ideald.a cuvdntului
tainic, capdti gi intuilia neantului,
se elibereazd de sub opresiunea
timpului gi poate vorbi cu
Dumnezeu. in acest sens, poezia
are un rol politic, de acces general
la o treaptl superioartr de fiinlare:
,,poezia este prin excelen!5 o
metodl politicd; qi, din nefericire,
este ultima metodd politici pe care
o mai avem la indemAn5. Dacd nici
ea nu reu$e$te. nu mai avem nici o
speianld. Dispirem sau ne
intoarcem acolo unde eram acum
multe sute de ani. La un moment
dat, Dumnezeu se va apropia de
unii dintre noi, cei care vom mai
rdmAne treji
;i
ne va spune:
Messieurs, on ferme!'(lCD, 200)
Adrian, poetul din lCD, s-a eliberat
de amintirile personale, el are,doar
memorie cultural5 si a descoperit
cd fiin1a gi nefiinla sunt acelagi
lucru. Zalomit (LTG) este poet gi
botanist, de aceea el are perceplia
esentelor, vede misterele camuflate
;i
transmite prietenilor sdi un mesaj
despre viitorul lumii. Chiar
9i
Albini, un mili,tian-anchetator
(19 L'
LTG), a scris versuri in tinergle
;i
de aceea infelege
Pa(ial
semnele
misterioase ale viefii, cotidiene.
Dayan, matematiPianul, din nuvela
omonimS, rateazd marea desco-
perire pentru cI este liPsit de har
poetic.
PRTVEGHI
Obice.i strdvechi de veghere a
mortului, in noplile de dinainte de
inmorm6ntare, menfionat incd din
antichitate
(Mdgarul de aur, de L.
Apuleius) qi care s-a
Pdstrat ;i
in
traditiile romAnegti,, priveghiul
apare la Eliade ca simbol; in
romanul NS, Ciru Partenie,
scriitorul care anticiPl toate
evenimentele din.viala lui
$tefan
Viziru, creeazd o
Pies5
de teatru,
intitulatl Priveghiul ;i
m<iare
inainte de a publica aceasti operd,
al cdrei manuscris ii va parveni lui
$tefan
cu pu{in inainte de propria-i
moarte. in scrierea lui Partenie este
vorba despre un vechi obicei de
inmormdntare, dar
Pentru $tefan
are semnificalie doar titlul; de
altrel nici nu citegte manuscrisul
piesei, ci doar paginile de jumal'
Obiceiul nttmit pivegli izvordqte
din credinla cd sufletul celui mort
.
trebuie pizit de duhuri rele, de
diavol sau de strigoi
;i
indrumat sd
.treacd mai usor vdmile cerului; de
aceea, mortul este vegheat de la
ingAnarea noptii cu zorile
PAnd
la
rlsdritul soarelui,' cu lumAndri
aprinse
;i
dupl ce i s-au citit cele
doulsprezece evanghelii ale
Invierii
-
sitillpi de indlfare spre
lumind.'o Dupd ce cite;te
jumalul
lui Partenie,
$tefan
are revelalia
semnelor primite de-a lungul vielii
gi inlelege cd moartea nu este decdt
o poartd de trecere sPre alti
dimensiune a timpului;
Pentru
el,
Piveghiul lui Partonie reprezinti o
indrumare pe calea eliber6rii de
sub teroarea istoriei, clci intre
paginile de manuscris gdseqte
9i
confesiunea care ii deslugegte
rostul intAlnirii sale cu Ileana
Sideri;
$tefan
gdse;te drumul sPre
lumin5, trece u$or
Prin
vlmile
morfii, cdci are perceplia' clipei
eterrie, pu[in inainte de a se prdbugi
in prdpastie, cAnd inlelege cd
moartea sa inseamni regdsirea
plenitudinii, prin nunta cu Ileana.
RAI
in gdndirea arhaic5, raiul nu este
doar un spafiu al perfecliunii, ci o
stare, singura imPortantd, care
precede actuala condilie a omului;
actul decisiv al ruPerii de rai s-a
consumat la origini, a fost oPera
strdmo;ului mitic, ai clrui urmaqi
sunt sili,ti sd repete acest act, sd nu-l
uite, cdci al reactualiza inseamnd
a-l face prezent, a-l retrdi. Timpul
ll8
istoric este, din acest motiv,
restrictiv; singurul lucru esenlial
s-a petrecut inainte de pierderea
paradisului.
@VfvI, I 52)
Din perspectivl cregtinS, spa{iul
paradisiac este unul lipsit de
contradiclii, acolo se afld-doar
sdqhn;a lor
-
pomul cunoasterii
binelui qi a rlului. De aceea,
regEsirea paradisului presupune
lntoarcerea la condilia divin5 de
dinainte de Cddere, in armonia
absolutii.
Pentru Eliade, tohte reprezentdrile
raiului vin din dorinla fiingei de a
se afTa mereu
;i
fdrd efort in
centrul lumii, in inima realitdtii.
(IIR) in proza sa, raiul apare ca o
prelungire a vielii, dincolo de
moarte, o continuare in a1]':[
ordine, pentru cel pregdtit ($tefan,
Antim, Ieronim, Thanase); fiecare
igi are paradisul sdu, dupd cum
moartea este alta pontru fiecare. in
alt sens, raiul este qi o metaford a
istoriei romdnegti
; Culianu explicd
astfel titlul romanului intoarcerea
din rai:
,,E ugor de dedus, gi
Eliade ne-o confirmd, cd paradisul
romdnesc fusese inaugurat de
realizarea Romdniei Mari in 1918
qi incheiat cu evenimentele din
1933. intoarcerea din Paradis
?nseamnd revenirea la tensiunile
premergdtoare anului 1918, la
discordia politicd, la rIzboi."3, (v.
CENIRU, MOARTE, REfrV-
TOARCERE)
RATAT
in planul vielii sociale sau in cel al
istoriei individuale, ratarea declan-
geazd revoltl sau preocupare
pentru universul interior, ceea ce
obligd la cdutarea altor cdi de
devenire. Personajul
$tefan
Viziru
(NS) are o atractie inexplicabild
pentru ratali: V5dastra, Biri;,
Bibicescu. Aceasti stranie prefe-
rin15 reprezint5 un semn al propriei
ratdri, dar in cazul sdu este vorba
despre ratarea trdirii;
$tefan
se afld
in agteptarea unui eveniment
extraordinar, are intuilia miste-
rului, este preocupat de derularea
timpului
;i
ignorl clipa prezentd;
cu pu[in inainte sI rnoard igi dd
seama cd intreaga sa viafd se
reduce la dou5
.
preocuplri:
,,Aproape 14 ani am fost obsedat
de un nume: d-na Zissu.
$i
12 ani,
exact 12 ani, am fost obsedat de o
imagine: o magind..." Numele care
ii ocupd mintea lui
$tefan
reprezintd un semn al unei ratdri; el
a evitat intAlnirea programatd .de
destin (cu d-na Zissu), cu aventr.ra,
cu pasiunea, respectiv, s-a sustras
trdirii implicate, a ignorat propria-i
istorie, izoldndu-se in camera
secretii. cultiv6nd o imagine ideall
(magina, mireasa posibil5)
; aceasti
amdnare a trdirii face ca el sE se
elibereze de timpul istoric, sd-gi
concentreze toatd existenta in clipa
mo(ii qi sd gdseacd drumul spre
etemitate. To[i rata(ii,,interesanli"
119
-q
pe care ii intdlneqte nu reprezinti
dec0t palide avertismente asupra
destinului sdu, anume el inlelege cd
,,tofi
oamenii,tgi rateazi viafa, in
afard de sfinfi", care trdiesc o via[6
,,fdrd
rupturi", in afara timPului, in
eternitate. inainte de a emite acesti
idee,
$tefan
are intuigia dcestei
posibilitlgii de continuare a vielii
dincolo de rnoarte; el evitd in mod
nelSmurit s5-9i clarifice senti-
mentele pentru Ileana Sideri, deqi
simte cd ea i-a fost ursitS; respinge
intuitiv perspectiva unei epuizdri in
via{a profand
,si
iqi conservd
intreaga fiin1d pentru clipa ultimd;
igi refuzd iubirea in istorie
;i
dobAndeqte experien{a nunfii in
moarte. Cei pe care el ii nume;te
ratali interesanfi il fascineazd prin
trdilile lor impltimite, prin dorinla
lor disperatii de a se implica, de a-gi
impiedica ratarea. Vddastra este un
complexat cu porniri.tiranice, el
vrea sI stdp6neascd lumea, sd fie
cineya gi treptat se deregleaz5, i;i
risipepte toatl via{a in
Proiecte
paranoice. Birig este
Profesor
de
filozofie fdrd catedrS, blocat ln
idei, fdrl putinla de a tr5i, torturat
de barierele sociale care il
impiedic6 sd se realizeze.
Bibicescu, actor fdrd talePt, este
caracteizat ca ,,un
ratat interesant"
pentru cd este
PreocuPat
de
problema timpului; el igi face un
ideal din a termina
Piesa
de teatru
inceputl de Partenie, intuind cI
repetarea unui gest exemPlar il
poate elibera de sentimentul
inutilitnlii.
Tot tipuri de ratati sunt
9i
Gavrilescu
CLa Fg.),
Zevedei
(Peterina), sffiArrrorul din
nuvela Podul. Culianu ii numegte
anti-eroi, sau idiogi care intAlnesc
intdmpldtor misterul. Gavrilescu
este profesor de pian care tr[ieqte
din meditalii, impdcat cu ideea cA
pllte$te pentru 'Pdcatele sale;
invinuirea vag5, compdtimitoare gi
ironic6 pe care gt'-o aduce, provine
din nostalgia iubirii ratate; el gi-a
gdsit perechea ursiti, pe Hildegard,
dar a fugit din cauza unor ratiuni
merunte gi lage.
$i-a
impus sd uite
qi sd se resemneze, insi in fiinta sa
profundd segtimentul s-a
Plstrat
intact; ifiainte de a intra in curtea
ligdncilor,
are senzalia cd a mai
trlit o asdel de zi, iar aPoi iqi
aminte;te cd era ziua in
.care
o'
plrtrsise pe Hildegard. Moartea sa
inseamnd regdsirea iubirii pierdute,
adicl tocmai ceea ce ratase in
timpul vie(ii.
$i
Vladimir,'Poves-
titorul din nuvela Podul, are
sentimenttrl cd gi-a ratat via[a, cI a
uitat sd facd jocul pentru ctlre se
pregdtise toati tinerefea:,,intr-un
anumit sens, puteam sPune cd-mi
trdisem viafa. Era prea t6rziu acum.
N-o mai putea{n incePe din nou.
$i
o trlisem gregit, mai
Precis
o
trdisem ca intr-un vis, fdrl sd imi
dau seama ce se int0mPla cu mine.
[...] nu trlisem eu, ci trliserl altii
prin mine, mtr ldsasem treii laolaia
:l 1t
i, pentru aIfli..... (72) Totugi,
lui i se mai deschide o perspectivd
de recuperare,
ctrci cu ajutorul lui
Emanuel (mesagerul
morfii) ipi
.
aduce aminte; doar cei care nu_si
mai amintesc nimic despre menirea
sau despre idealurile lor sunt sortiti
sd se rdticeascd.
.Ratarea vine din blestemul fiinfei,
cici o datd cu pierderea
paradisului,
ea si-a pierdut
si
dreptul la memoria generald.
Intrarea
sub teroarea timpului
inseamnd
uitare gi rupere de
destinul universal.
nnftvroancene
Simbol central in ontologia
arhaicd, reintoarcerea
la origini
reprezintd
un mod de renovare a
universului,
cdci tot ceea ce este
esenlial pentru fiin{d s-a consumat
la inceputul lumii, inainte de
cdderea in timpul profan gi sub
incidenp istoriei; de aceea, in toate
religiile, credinfele gi simbolurile
arhaice apare obsesiv reflectatd
dorinfa omului de a redobdndi
starea initiald, de a scdpa de
teroarea istoriei. Imitarea zeilor, a
gesturilor
exemplare, fixarea in
centrul lumii dezvdluie strddania
omului de a se afla in miezul
realit5lii,
adicd intr-un timp
exemplar,
in illo tempore, iar
- aceasr5 atitudine a fdcut posibild
supraviefuirea
intre limitele
istoriei:
,,datoritii acestui punct de
vedere, zeci de milioane de oameni
au putut rdbda secole de_a rdndul
marile presiuni ale istoriei, fdrl sE
dispere, flrd sd se sinucidd, nici sd
cadi in acea uscdciune
spirituall
care aduce dupd sine intotdeauna
o
viziune relativist6r
sau nihilistd a
istoriei." (MER,1I1)
Reintoarcerea periodicl
Ia origini
dovedegte o viziune ciclicd ur.rpru
timpului gi cd omul are periodic
nevoie
.sd
recupereze
sensul
inceputului pentru a se revitaliza si
a da fo4d devenirii sale. Eliade
prezintd,
o serie de ritualuri si
incercdri de regdsire a paradisului
pierdut, cum ar fi construcfiile
care
repeti cosmogonia,
ritualurile care
ilustreazl periodicitatea
timpului,
instituirea
unor modele divine
CIIR,MER).
DupI ce orizontul arhetipurilor
sl
al repetdrii a fost depdgit, omu.lui
i-a fost datd o alti formull de a
colabora la crealie: credin{a. Mai
cu seamd cregtinismul
a condus Ia
abandonarea
definitivd a para_
disului arhetipurilor gi al repetdrii,
cdci a creat certitudinea
cd totul
este posibil pentru offi, prin
credin{a in Dumnezeu.
Totusi, in
subcongtientul
fiinfei moderne
persistii
nostalgia reintoarcerii
la
origini;
,,omul, chiar eliberat de tot
restul, rEmAne ireductibil prizonier
121
al intuiliilor
sale arhetipale'
create
TTUAL
; ;il;;;"*
T.":fS*i:Xl ffli^:,;*:l-ffi:l
[x;?iti
i".J,T,?'?",;1,u,';r-.""il-i;'::'::*:."",.,"T,i1''",""11::''
observatain
actele *" #i"*n
|'""a3*
in misterul
crea$ei'
in
ale omului
modern'
oUttffi
"t
intimitatea
sacralitdlii'
anulAnd
ar putea fi extirpau
" 'u'c"ptiUif
demersul
istoriei'
Orice
gest
doar de degradare' $i
'd;;i;;
esenlial
trebuie repetat'
cdci omul
arhaicd
supravieluie9;';
;'ul
'l-]:::ttt"
decdt
a dou.a oard'
sru, nu ca act,
'u "u
poliuiri-o*
a" *ryilii"
reprezentdnd
un
implinire
,"Aa p""tt J-' ti
"."
i .
*:1'.::""t'
sau cum spune
un
nostalgie
creatoare.
de valori Personai
din Podul'
ceea ce se
autonome:
utta,
gu'ntll
misticl
intampt"e
a doua oard declangeaz[
socialaetc."
(TIR,395';"'''Duvs,:i:::'
primei repetilii"
(71)'
In acest
sens''
r;ntoarcerea
Motociclistul
care anun!5
pnn
oeriodics
"
p*t'lJ^;;;;;-
l;
:lTql"
lui apari!ie-'-:11":
'"'
*emoriu
culturald,
l; ?tlrni;t;;
vtaaimr
nu capxti
sens decit
care nu cuprinde
inJividualizeri
atunci
cdnd revine'
c0nd repeti'
si. deci, ,i.i t"*oii;'f'p;;i;l
Ritlalul
implicd
un scenanu'
un
profane ale lui Adrian'
reprezintd
ansamblu
de gesturi
'
fapte $l
nu numai
un act o" t"'i*ii'"t"
"
simboluri
care trebuis
respectate
sinelui,
ci o ,""Jru[
a" a intocmai,
cdci a repeta inseamn[
a
transforma o"t-J";;
';;J
'"*-1,
la dimensiunea
qi cu
sdu; tot urtf"t, aminiit"u'
'"'Liu
semnificalia
trdirii iniliale'
de cunoa$tere
"""''aia"inifot
D"-'T"*:i3t'ritualul^presupuneo
individuale
sau .otectir",
in acliune
deliberatd,
cu scop scontat;
;i;;;ffi;",,
*,*,:",
J*5 ru,';"Y*'}i;:|,ffi";":iffi
al reintoarcertr
G
locul fiintei
i., ulii"*.--ctiu'
d" uttJu'"
arealitdlii
istorice'c6ci
studiul
sdu,
M;';1
"te'n"i
piesa oe care o scrie Pandele
reia
reintoarcei,*"
*
'"i"';;;;i"'
istoria'in
sens invers'
de la sfdrqitul
un personaj
din i1;;;;
lumii cdtre
origini;
ritualul'
in
oamenii
beau ca sd uite' cdnd nu
*1i
acesta'
dovedeqte
cI
se intdmplS
nimic
in lumea
scriitorul
a infeles
cd orice haos
spiritului,
iar istoria
continud
sI
precede crealia 9i
el se
pregdteste
teroizeze'.,,dacl
a1i citit lr mythe
tocmai
pentru a-|i asuma
acest
de t'dternet
,",:;;;:";:^;;;;;
h*t
; sd se poatd inloarce
ra
aminte...
(A_,90)
origini;
repetind
istoria,
el o
anuleazd, iese din timp
;i
atinge
libertatea absolutd, adictr starea de
dinainte de istorie.
Degi nu cunoa$te sensul exact al
ritualului,
9i
gtefan (NS) sdvdr;egte
un gest epifanic prin izolarea in
camera secretd, anume el
recupereazl trdirea din Samb6 gi, g
incon;tient, se pregdtegte pentru
transcendere.
Gavrilesg,l[-a
[ig.)
intrd in ritualul
ce-i va revelilersill mo4ii sale,
atunci cdnd identificd momentul
prezentului sdu cu o zi de vard
situatii cAndva, in tinere{e. Degi
nepreg5tit
9i
iresponsabil, Gavrilescu
acceptl jocul gigdncilor din
politele, dar mai ales pentru cd nu
are nici un respect pentru timp gi
aceastd acceptare ii deschide
drumul spre poarta etemitdlii.
Tot un ritual sdvArge$te
$i
Leana,
interpretAnd un cdntec cu mesaj,
dupd cum ritualicd este
;i
intAlnirea
lui Adrian, care repetd intAlnirea
din ziua in care el a avut un
accident de magind
tlCPl.
ROATA
Semn solar, asociat cu roata
zodiacald, clci etimolo gic, zodiac
inseamnd roata vietii (TIR), la
Eliade roata apare gi ca simbol al
duratei, reprezentdnd suma exis-
ten{elor profane, o consecinld a
clderii in timp (IvM, 149).
In opera literard, Eliade compard
timpul care macind.yiafa omului cu
roata morii; simbolul reprezintii
pentru alchimia taoistd ,,intoar-
cerea
'de
Ia periferie, dinspre
circumferinle spre centru"3z, iar la
Eliade, pe l6ngd sensul distructiv,
implicd
;i
o sugestie a inilierii in
experienta mor{ii; Pandele, (19
f)
scrie un roman de succes
-
Roata
morii
-
prin care iEi anunfd
preocuparea de mai tArziu in
legdturd cu opresiunea timpului. in
acest roman, personajul dispare in
chip misterios, asa cum se va
int6mpla gi cu scriitorul. Miticd
Porumbache (NS) lasl familiei sale
o singurl mostenire, anume un
cAntec repetat ca unic punct de
sprijin:,,Roata morii se-nvArte;te".
Moara este un alt simbol al
labirintului infemal al vie,tii, iar in
nuvela Podul, Vladimir iSi
asociazd existenla cu o r5tdcire prin
moari, vorbind despre jocul
La
moard la losafat:,,imi pl5cea atdt
de mult, eram atAt de fericit
jucnnd-o,
inc6t eram sigur cd nu o
voi uita niciodat5, cd, dimpotrivl,
voi ajunge sljoc gi partea a treia gi
din ce in ce mai binp, cd o voi juca
pdnd la sfArqitul vielii. Si acum md
apropiam repede, tot mai repede de
sfdrgit gi m-am trezit cI uitasem de
mult de Iosafat..." (72) Menlionat
de Sim. Fl. Marian33, ca joc
de
priveghi, moara este un simbol al
mdcindrii, al neintreruptei acliuni
erozive a timpului, dar gi un semn
r22
al transformdrii,
al trecerii intr-o
alt6 stare materiald' Aici simbolul
este introdus Printr-un
ePisbd
sugestiv: Emanuel,
mesagerul care
t.e-buie sd-i aminteascd
lui
Vladimir de
jocul ieqirii din moar['
apare
Pe
o motocicleti -
tot o
sugestii a rolii
- 9i
face viraje
peiiculoase
in fafa cabanei lui
Vludit it,
Pe
un
Pod
care ar trebui
sd-i reveleze apropiata trecere spre
moarte; dar roata care se mi;cd fdrd
oprire nu-i mai spune nimic
aiestuia; el fieie$te deja in acest
vertij al vielii qi numai c6nd
Emanuel se accidenteazd,
abia la
vederea sdngelui se va declanPa
.anamneza lui Vladimir'
De asemenea,
roata cadui
simbolizeazd
ePuizarea
duratei
prin derulare, iar conducdtorii
de
"u. "ruu
considerali
mesageri' in
miturile indice, c5ci ei stiPineau
toate individualizdrile
sufletului;
magina lui
$tefan
(NS), camioanele
(La umbra.--),
sau camioneta
in
care disPar Niculina
qi Serdaru
(19 f) sunt toate simboluri
ale
depd;irii duratei, sunt vehibule
de
trecere sPre o alt5 ordihe a lumii'
sAcBarA
policandre de iluminat impodobite
cu s[ge1i de sticld; tftmsParenla'
lumina gi direc,tia de cobordre sunt
semne ale cunoagterii 9i
ale puterii
divine. in biblioteca
lui Zerlendi
(SDII)' sdgeflle luminoase
sunt
i;Afe@fe sPre c54i, intre care se
t afl5
si
manuscrisul secret,pe
careil
va iescoPeri
autorul' in DCh'
slgegile Policandrului
atlrnd
deLupra unei mari sdli de bal' o
alti imagine a mortji, proiect4tii in
visul lui Egor, cdruia i s-a inchis
accesul la coridorul ceJ ducea spre
Christina.
Este vorba desPre
ultimul lui'vis, dup[ ce str6punsese
morm6ntul
strigoiului 9i
aici
slge.tile de cristal indicd sala de bal'
populatd de figuri strline 9i
uimite'
i# ru aparilia lui se intreruP ilin
dans, ceea ce sugereazl a$tePtarea
la care este sortit Egor, fdrd putinta
de a mai r5tici prin labirintul morlii
sfre o posibild ieqire; accesul sdu e
limitat la marea sal6 de bal, in care
, insd nu se mai danseazS, $i
la
camera
jucltorilor'de clrtj, care nu
vorbesc. Lixandru
(Pe str' M')
lanseazd o sdgeatd sPre cer
9i
aceasta nu se mai intoarie, aPoi
personajul
disPare
in
'chiP
misterios,
sugestie vagl a mitului
lui Zalmoxis'
sANGE
Simbol al vielii asociat focului
qi
clldurii divine, in multe credinle,
sdngele are un sens sacru, fiind
considerat vehicul al sufletului; de
aceea consfin[egte
Iegdturi
de
nedesflcut:
frdtii, jurdminte,
ingelegeri
defi nitive. intr-o legendd
apocrifl (Zapisul
lui Adam),
primul
om semneazl
"cu
sdngele
sdu paetul cu diavolul. bcorpla, Oin
basmul Tinerefe fdrd bdirAne.te...
se, recunoagte
invinsd gi ii dd lui
FdrFrumos
inscis cu silngele ei.
in romanele
cavaleregti,
Graalul
reprezintd vasul secret in care se
pdstreazl
sdngele lui Christos, iar
"
cel care intrd in stlpAnirea
acestui
vas devine nemuritor gi invincibil.
Eliade vorbegte despre sensul fast
,si
nefast
'al
acestui simbol,
amintind cd sdngele semnificd at6t
viala cAt
;i
blestemul
mor.tii. in
credinlele
romdne;ti, mai ales in
descAntece,
sdngele are mai
degrabd funcgie nefastd; este folosit
in vrtrjile de facere gi aproape
niciodati in cele de purificare
si de
dezlegare; semn bleitemat,
el este
atribuit magiei tenebroase,
pentru
cd stabilegte relagii inviolabill.
In proza lui Eliade, aldturi de
amintire; poveste
sj nume, sdngele
reprezinti
un mod de reintoarcere
la origini si de recuperare
a unor
simboluri uitate. in nuvela
podul,
sAngele trebuie sd declan;eze
amintirea jocului
;i
prin el sd
reveleze drumul ce duce la iegirea
din labirint:
,,incercase totul ca sd
md rezeascd.
Urcase de cinci ori
cu motocicleta panta aceda abruptti
gi in cele din urmd recursese
la
accident. igi inchipuia
cd poate
sdngele md va trezi. Sau unu din
povestirile
lui, evident, atat de
neverosimile,
de fabuloase.
Sau
poate numele lui, Emanuel. Dar nu
md trezise nimic... Din fericire, a
mai venit a doua oar5, gi l_am
recunoscut." (72)
Sdngele gocheazd,
treze$te la
realitatea esenliald, pentru
cd el
reprezintd
inceputul gi sfdrgitul. in
romanul DQ vederea sdngelui
sperie, declanqeazl
frica adAncd a
personajului,
cIci, aga cum spune
Poe, sdngele cuprinde in sine
yister, durere
Ei
teroare; dupd ce
,
Egor desboperd rana ins6ng".ute
d"
pe trupul Christinei este cuprins de
repulsie
;i
de groazl:
,,palma ii
alunecase ame$ti pe pielea ei de
mare necunoscut5 _
gi impietrise,
zg6rcindu-se; prinsd in s6nge. Rana
era incd proaspdtd
si atAt de vie.
[...] Se ridicd deodatl in picioare,
buim6cit, cu palmele
la t6mple. O
groazd scdrbiti ii rdvlgea din nou
fiin(a intreag5...
Teroarea exprimd
recunoasterea
sfar;itului
in inslsi
esenta viegii:
.Ti-e fricl d;
sdnge!...Ji-e
fricd de chiar via{a ta,
de destinul tiu de muriror ! ...* (ll2)
Vederea sdngelui inspdimdntd,
cici
rostul siu este de a fi inchis in trup,
in vasul Graal; sdngele expus
vederii este cel care. curge, se
risipegte gi moare:
Auibut al zborului qi al penetrdrii'
armX qi indicator, la Eliade, ca
9i
in
multe mituri ale omenirii, sdgeata
este asociatl fulgerului,
cici de
dou6 ori descrie in
'Proza
sa
I
SA{ZENE
Este numele unei slrbdtori
importante
la romdni, care
marcheazd. solsti,tiul de vard (24
iunie) qi care a derivat, duPd cum
explicd mul[i cdrturari romdni, din
latinescul Sanctae Dianae. La toate
popoarele neolatine, zeiP Diana a
iort asociatd misterelor,
cdci
integrarea ei in credinlele medie-
vale s-a produs
Pe
cale cultii,
Prin
intermediul cdlugdrilor versa[i in
texte latine; Eliade dezvoltl
(in IsL
6ed.) ideea c[, in sPa[iul
romdnesc, alta este semnificalia
acestei zeit[1i: ,,Este
foarte
protiabil ca numele Diana sd ft
inlocuit numele local al unei zeile
autohtone
geto-trace. [-..]
Numele
zeitgi a devenit zLna (< dziana) in
romdnepte. in
Plus,
deriv6nd de la
aceeagi rdddcinl' un alt cuvdnt,
zAnatec, inseamnd zdPdcit, ctt
minlile aiurea, nebun, adicd luat,
rdpit de Diana sau de zAne,'"
(III'
246) Z?r;lelor nemiloase nu este
indicat sI li se rosteascd numele;
sunt numite Sfin tele, Ocrotitoarele,
Rusaliile sat lelele
9i ,,au
aparenfa
unor tinere atrdgdtoare, fascirfante'
imbrdcate in alb, cu sAnii goi, ele
nu se vdd ziua. inariPate, ele
zboard Prin
vdzduh r.nai ales
noaptea. bar le
Place
sA cante
$i
sd
joace gi, acolo unde au
jucat, iarba
Lste rogie ca focul. Ele ii
imbolndvesc Pe
cei care le vdd
jucdnd sau care'incalcl
anumite
interdiclii gi aceste boli nu pot fi
vindecate dec6t de cdlugari.:'
(ib')
SAnzienele sunt zdne mai degrabl
binevoitoare.
R. Vulcdnescu* a
caracterizat asdel aceastd sdrbd-
toare:,,Dintre slrbdtorile
populare,
cunoscutd mai mult este serbd-
ioarea floral5 9i
cAmPeneascd
a
SAnzienelor, care rePrezinti mai
ales o festivitate
general[ a zdnelor
bune, ca zdne agreste
9i
silvestre'"
Fiind o sdrbdtoare a solstitiului de
vard, ea contine o serie de,ritualuri
ale coborArii, de alungare a
soarelui gi chemare a lunii; fldc5ii
aprind fdclii
9i
le rotesc de la rlsdrit
cdtre aPus, sPunAnd: ,,du-te
soare'
vino lun5, / Sdnzienele imbun["' In
multe credinfe europene, solsti$ul
de vard este socotit o
Poartii
ce
deschide drum de
qobordre in
intuneric; in simbolismul Pitago-
reic, solstiliul de iamd este poarta
zeilor, Pe
cAnd cel de vard
reprezintl o iegire destinati
oamenilor. Conform credinlelor
romdne;ti, in noaPtea de Sdnziene
se deschide cerul, iar omul are
acces la cunoaqterea intregii Firi'
SAnzienele
ocrotesc iubirea,
favoizeazl nunta
$i, Prin
aceste
atribute, ele devin un simbol al
armoniei universale. DuPd cum se
qtie, Eliade are un roman intitulat
Noaptea de Silnziene, in care
personajul principal,
$tefan
Viziru
are viziunea propriei morli intr-o
noapte de Sdnziene, in
Pddurea
126
Bdneasa, unde merge la miezul
noplii, mdnat de un dor
inexplicabil. El vede o magind gi o
femeie (pe care o va cunoaste pufin
dupi aceea) gi gtie cI magina va
dispdrea la miezul nop{ii, adice
atunci cdnd cerul se deschide gi
cAnd cel care culege ierburi magice
poate cdpdta atribute suprana-
turale: devine invulnerabil sau
invizibil (TIR,
358).
personajul
moare la 12 ani dupd aceastd
experienlS, la miezul unei nopfi de
Sdnziene, intr-o maginl, care este
cea vdzutli in pldure, aldturi de
mireasa sa, Ileana, gi are
sentimentul plenitudinii, certitu-
dinea cd a trecut pe poarta mortii,
in eternitate. Iniljat in copil5rie
prin pltrunderea in camera Samffi,
$tefan
are privilegiul de a
descoperi poarta solstiliald gi este
con;tient ctr destinul sdu cuprinde
experien[a iegirii din timp, sau din
burta balenei, cum spune el, pentru
ci inlelege cd pretutindeni in lume
sunt semne care il indrum5. De
altminteri, viafa lui se deruleazd in
relalie cu cea a lui Ciru
partenie,
un
dublu, ceea ce sugereazd figura Iui
Ianus, cel cu doul fete, paznicul
po4ii solstitiale.
$teian
plzeste
flrd sd gtie aceastl trecere spre
eternitate: el este obsedat de sensul
miraculos al nopgilor de Sdnziene,
interpreteaze Domnipoara lulia de
Strindberg, raportAnd-o la acest
miracol, merge in pldure in aceastd ,
noapte gi are obsesia copildriei, a
intoarcerii la origini, c6nd ar fi
putut sA vorbeascl unui arici
atoate$tiutor etc.
Simbolul apare gi in alte opere gi
plstreazd aceast5 semnificafie de
poartd spre infinit.
. Doctorul
Aurelian Tdtaru (LTG) moare in
noaptea de S6nziene, in pddurea
Cr5ciuna, speriat de propria-i
crea{ie (?ntinerirea
spectaculoasl a
unei femei de gaptezeci de ani).
Ieronim (Unif.) trdie;te misterul
iegirii din realitate in ziua de
SfAntul Ioan (slrbdtoarea
cre;tin5 a
solstiliului de varl). ln nuvela
Dayan, personajul titular se ridicd
de pe patul sdu de sanatoriu gi
glseqte drumul spre grddina
paradisului, in aceeagi noapte de
Sdnziene, cdci
,,chiar gi in inima
capitalei, rdmdne tot ce a fost de la
inceput: Noaptea de Sdnziene.,
(287).
in toate cazurile, iegirea din timpul
istoriei este imaginati ca o
cobordre:
$tefan
Viziru
;i
Aurelian
Tdtaru se prlvdlesc in prlpastie, iar
Dayan coboar5 sctrrile sanatoriului
;
pentru to{i, iegirea este posibild
doar pe poarta mo4ii, sub imperiul
Iunii si al zeitei Diana.
SCARA
Reprezent6nd un spatiu de trecere,
scara este un semn ambivalent,
cdci desemneazd urcarea si
**-:n
cobrarea; ca
$i
ascensorul, scara
sugereazX
principiul heraclitian
al
evoluliei in ambele sensuri'
lnilprea
qi cobor0rea sunt sernne
ale tunoaqterii revelate, ale ieqirii
din condilia obignuiti.
Scara de lemn din casa generalului
Calomfir leagd lumea veche, ale
cdrei fantome PoPuleazd Podul
qi
lumea searbddd a
Prezentului
in
ruin5, casa in care locuiesc doar
Antim ;i
Ieronim
(Unif');
Podul
prinde via$ doar in
PrezenP
lui
Ieronim, care se furigeazd ca intr-o
casl strdind, in irituneric
qi vorbind
in
SoaPtd; Pove$tile
care se
pdstreaz[ in memoria lui sunt
tensionate,
dramatice
qi adevdrate'
pe cAnd in casd domneqte tristefea
*argitului
(acliunea se petrece in
anul 1950). in aceeagi nuveld,
apare gi imaginea sc[rii spiralate'
pi
"*"
Antim urcd imPreund cu
logodnica sa; in acest caz, scara
"G
,n simbol al morlii, al ieqirii
din timp; in multe credinle, scara in
spirald simbolizeazl
drumul
sufletului duPd moarte. in SDH,
doctorul
Zerlendi,
-Eifiii-
invizibil, igi, scrie ultima pagin[ de
jurnal
Pe
scara care duce la
Pod,
intre via15 qi moarte; el nu mai gtie
cum sd revind in lumea normal6,
dar nu mai gdseqte nici drumul sPre
Shambala,
de aceea, aici scara
reprezinti un spafiu intermediar 9i,
totodati, un drum cu un singur
sens, cel ascensional,
cdci
Pentru
T,rorlendi nu mai existl posibilitatea
de a se intoarce in durat5' Pentru
Egor
(DCh), indlfarea devine
dificild duPd ce strdPunge
morm0ntul strigoiului:
el coboard
repede trePtele reci, de
Piatrd,
dar
este scos din
Pivnild Pe
bralele
unor bdrbali necunoscuti;
in timP
ce mintea sa rdtdcePte inctr in
lumea mortilor' in-La FF,
G avri lescu urcd zadafii cEidTPre
via15; ugile sunt inchise, sau
locatarii $tiuli
nu mai locuiesc
acolo. El a greqit dru'rnul, trebuia sd
urce trePtele de marmurd, sd
str[bati coridorul, Pentru
a ajunge
la moartea sa, adicd la a qaPtea
camerd, in care il a$teaPte
Hildegard.
SECRET
Aqa cum il defineqte Nae Ionescu,
secretul reprezintd legpa interioar5'
principiul dinamic ce std la baza
tntaiParii
gi de aceea, in
Planul
cunoagterii
metafizice, el trebuie
surprins;ca
resoft lduntic al vielii'
secretul premerge trecerii intimp 9i
spa{iu
(oP. cit., 54). Pentru cel
nepregdtit sd-l primeasc5, secretul
esie devastator; de aceea trebuie
pdstrat
;i
transfigurat;
la el are
acces oricine, dar, numai cel iniliat
il cunoaqte integral, in starea lui
originar[. Ieronim
(Unif') este
depozitarul unui secret caPital Pe
care i l-a incredinlat Generdleiasa
Calomfir qi pe care la rAndul sdu
trebuie sd-l transmitd fiului sdu,
cdnd acesta va avea 17 ani;Ieronim
creeazd, parabole, realizeazd
spectacole de teatru, regizeazd
filme, pentru a ingldui celor alegi
sd intrezdreasctr secretul teribil,
atdt de teribil incAt trebuie transmis
in forme posibil de receptat qi de
acceptat:
,,... din noaptea aceea de
c6nd m-a chemat Generdleasa
lAng5 ea, nu fac clecAt asta: sd v6
vorbesc despre ce mi-a destdinuit
ea. Dar pentru ctr am jurat,
nu le
pot-spune aga cum mi-au fost spuse
mie cti limba de moarte, ci le
destdinuiesc in parabole si legende,
in anecdote pi imagini.. (290).
Cunoa;terea, fie gi numai partiald a
acestui secret, determintr intrarea in
oglindd, adic[ iegirea din timpul
normat in spa{iul memclriei pure,
simbolizat de cdtre Generileasa
Calomfir; ea cunoaqte toatd istoria
neamului, este un reper pentru
ultimii, descendenli, iar moartea lui
Antim ?nseiamntr reglsirea
drumului spre. origini: la capdtul
scErii spiralate il asteaptd
Generdleasa.
biblioteca a fost risipitd in urmd cu
doudzeci de ani, servitoarea
gchioapd a murit de mult;
.cu
fiecare zi, casa Zerlendi se
transformd in ruind, iar in final,
copilul Hans afirmdlcu senindtate
cd se
.nu,me$te
$tefan.
Aceastd
descompunere a spafiului in care
i-a fost revelat secretul este dictatd
de chiar legea. interni a vie{ii:
manuscrisul ii era , destinat
,in
exclusivitate naratorului qi el
trebuie sd-l sublimeze (in nuvela pe
care o scrie), ca qi Ieronim.
Secretul nu poate fi decdt vag
formulat in idei, qi atunci igi pierde
puterea de a revela misterul lumii,
de a deschide drumul etemit.dtii
pentru individul ales. C6nd Egor
(DCh) incearcd sd facl publicd
taina strigoiului, el este condamnat
definitiv la nebunie, fixat intre, viatE
gi moarte. Orice secret se ap5rd, se
camtfleazd in realitatea banald sau
in amnezia colectivd, ca in
$an;uile,
unde bdtr6nul nu trebuie
sI glseasc5 o comoard strdveche, ci
doar sd inoculeze in memoria
colectivd ideea existentei ei.
Secretul doctorului Zerlendi
(SDID ucide pe ro[i cei rrei SEMN
temerari care incearcd sd-i
pentru
Eliade, cuvAntul semn
descifreze manuscrisul. cand defineqte in{elesul particurar pe
personajul-narator
aflr acest secret
'
care il pot cdplta lucrurire,
al evaddrii din istorie, tot universul intamplirile, ou*.rii etc. El spune
intrd in disolu{ie: d-na Zerlendi
;i
cd semnele au alt inleles pentru
Smaranda nu-l mai recunosc, fiecare fiintd; ele averi;eaid,
-__, ,q
ascund, sau reveleaze,
anun![;
chiar dacl
semnificagia
lor nu este
perceputS, ele conlin o alarm[,
ffansmit o neliniqte, un
Presen-
timent, ca in situalia unui personaj
din Podul care intreabd cu emolie
,,,Ce
zice'l Ce zice?"; el este
fermecat de lectura unei fete;
Pe
care 9
ascultd toatd lumea cu
incintare, fdre se inPleagd cineva
despre ce este vorba. Semnele sunt
camuflate in banalitate 9i
inlelese
doar de cei cdrora li se adreseazl,
Sau de cei care i;i dau siftnla sd le
pdtrundil sensul, aga cum sPrhe un
personaj
(din La unbra-..): ,,"'
ar fi
vorba despre'nigte semne care ni se
fac, gi
Pe
care unii'din noi le
ghicesc [...];
ni se fac mereu:emn:
de tot telul. Deschide ochii
9i
dd-1i
silinfa s[ le descifrezi'"'
Pentru
Valentin, din aceea;i nuvel6,
disparilia
misterioas[
a unor
camioane constituie semnul intrdrii
intr-o alti dimensiune
a timPului;
el descoPer[ intdmPldtor
acest
semn, pe chnd alte personaje inva15
semnele Ci
aPoi le cauti; de
Pild5'
Aldea
(din Pe str. M.) a{ld de la
Abdul semnele care indicd
Poarta
de lumind sPre alt univers, dar
Zahaia FdrAmd, singurul om care
mai cunoaqte aceasti^ intAmPlare,
nu qtie desPre ce semne este vorba,
cdci pentru fiecare existd alte
semne care nu
Pot
fi cunoscute 9r'
mai ales,
Povestite.
in credinPle
strdvechi romdneqti existd nume-
roase intLmPldi care Yestesc
viitorul; Printre
semnele care
anunti moartea, Sim. Fl' Marian
aminteqte qi
,,deschiderea
de la sine
a ugilor"". $i
in nuvela DaYan,
apare acest simbol ca semn al
trecerii in altd lumo; Personajul
vede o qd intredeschisd
qi mai
tirziu inplege cd este vorba despre
poarta mo{ii sale. De aldel,lui i se
ara$ o serie de lucruri la care
ceilalli nu au acces: il intAlneqte
pe
Jidovul rdt5citor, intrtr in grldina
paradisului
qi bea din izvorul
memoriei, iar in ordinea realit5lii
unanim cunoscute, i se schimbd
infirmitatea de la un ochi la altul;
anchetatorii
s[i cautii explicalii
logice, ei nu in[eleg
;i
nu accePti
intdmplirile Povestite
de cdtre
Dayan, duPd cum il avertizase
Jidovul rdticitor: ,,.'.
adu-gi aminte
de ce scrie Francesco da Barberino:
sed non omnia omnibus Posstlnt
glossai. /
-
Nu tot ce-am fdcut,
iraduse visdtor Orobete, Poate
fi
explicat
Pentru
to{f' (261)' Toate
personajele lui Eliade vorbesc
despre semne cate. aYeltizeazA
u.rrptu destinului Personal; $tefan
Viziru
(NS) gtie cI nimic nu este
'int6mPl6lor
in lume, 'cA
toate
lucrurile
poarti mesajul devenirii
omului gi de aceea o avett\zeazd'pe
Ileana; ,,Priveqte
bine in
jurul
dumitale: 1i
se fac din toate
Pdrt;le
semne. lncrede-te
in semne'
Urmdrggte-Ie..."
(I, 28)' El
r30
presimtO cd iubirea reprezinti o
cale, degi nu gtie unde duce; faptul
cd solia sa, Ioana, l-a cunoscut mai
intAi pe Ciru Partenie i se pare a fi
un avertisment in legdturd cu
sensul mistic al iubirii:
,,Md intreb
dacl nu existd gi altceva; ceva care
,sd
plece tot de-aici, dintr-o
dragoste, dar care sd ducl in altd
,
parte.Mi-e foarte greu sd-gi explic.
Nu inleleg nici eu. S-ar putea,
totugi, ca sd mai fie o ieqire, pe cilre
noi n-o vedem. Faptul acesta, cI tu
ne-ai intAlnit pe amAndoi ar putea fi
un semn, ar putea semnifica
ceva..." (I, l5).
ln majoritatea cazurilor, semnele
avertizeazd in legdturl cu o
posibild evadare din timpul
realitilii istorice; pentru
pandele
(19 t), revelalia ctr Orfeu gi Isus
transmit un mesaj asemdndtor il va
indruma spre spa(iul libeftAtii
absolute; ip nuvela lCD,
ascensorul, vtrduva de la etajul 21
sunt semne ale devenirii intr-o altii
ordinedecdt cea cunoscut5; pentru
Eusebiu (19 t); trandafirii gdsiti in
fala uqii sunt un semn .de
confirmare, iar pentru Gavrilescu
q*g} nucii din curtea
figdncilor
reprezintii un semn al ispitirii.
SEIE;
Reprezintd o expresie a condiliei
umanet
,,cu c6t omul suferd mai
mult, cu, at6t e mai insetat de
Dumnezeu, de adevdr, de linigte,
de iubire" (Insula..., 82). Apa.
deline calitatea magicd de a reda
fiinlei putinla rena;terii qi, de
aceea, Setea exprimd o ndzuinfd
secretd de anulare a experienfei, a
durerii, care derivd din condilia
istoricE a omului. Seiea tope.ste
fiinla, .o readucb la
. starea
impersonald, nediferengiatd, de
sdm6nld.
in TIR" Eliade vorbegte despre
soba mortulur, simbol ce revine
obsesiv in majoritatea religiilor gi a
miturilor:
,,apele potolesc setea
mortului, ele il dizolvd, il
solidarizeazl cu seminlele; apele
ucid mortul, anulAnd definitiv
conditia sa uman5, pe care infernul
i-o lasd la uir nivel sc6zut, larvar,
pdstrAndu-i asfel intactii posibi-
litatea de suferinti. in diversele
concep,tii despre moarte, defunctul
nu moare definitiv, ci dobdndegte
numai un mod ele.mentar de
existenfS; este o regresiune, nu o
extinctie final5. in a$reptarea
revenirii in cir.cuitul cosmic
(transmigrarea)
sau a eliberdrii
definitive, sufletul mortului suferl
gi aceasti suferinli este exprimatil
indeosebi prin sete." (191)
In romanul 19 t, Pandele, bare
scrisese o pies5 de teatru despre
coborArea lui Orfeu in infern gi
descoperise cd destinul orfic se
aseamdnd cu cel al lui Isus, intr-o
noapte (tocmai noaptea in care el
iqi concepe fiul) este cuPrins de q
sete devoratoare qi totodatd de
gtoaza cd nu-pi va potoli niciodatd
aceastd sefe. Are viziunea unei fete
btonde (Euridice) care il indeamnd
la ticere, apoi Pandele uitd
Pentru
mulli ani acest ePisod; el duce o
via15 monotond, fdrd revelaqii
9i
fIrI curiozitate, Pdn[
in'momentul
in care iqi reaminte;te de setea
cumpliti gi mai ales de frica ce a
inso[it-o. Aici simbolul def,rneqte
condilia de ini,setat a lui Pandele,
adicl fixarea sa in istorie qi in
suferinf5; cdnd el revine in locul in
care s-a
Petrecut
misteriosul
episod, dupd ce se iniliase in
tehnicile evadbrii, reu$e$te se se
elibereze de team[
;i
de sete
9i
trece in tirAmul libertd.tii absolute.
Supravieluirea sub imperiul setei
nu este nici moarte adevdratd,ruci
nemurire, ci doar, o stare
intermediarS, Pe
-care
Eliade o
nume
$te
de latvd subumand,
chinuitd de exPeienfe
(Insula-'-
82). intr-o asfel de stare se afld
9i
Gavrilescu
(La
Pg.);
degi avertizat
sd nu bea prea muld cafea, el cere
;i
ap6 qi iqi
Potolegte
setea, b6nd
direct din cand, ,,indelung,
gAlgAind, d0ndu-gi capul pe spate".
Sprb deosebire de Pandele, el iqi
satisface setea, intrd in starea de
disolu[ie qi in moarte.
in nuvela Dayan,
Personajul
bea
din izvorul memoriqi; fdcAnd
referiri la eschatologia orficd,
Eliade amintegte in IsL cred- c6,
pentru vechii greci, dincolo de
moarte, in Hades se afld doud
izvoare: cel al uitdrii (Lethe)
destinat sufletelor ce se
reincameazd,
qi cel care
Pqnegte
din Lacul Memoriei
(MnemosYne),
pentru sufletele salvate de cercul
rejncamirilor
(II, 1 87-193). Aceastd
viziune este reprezentatl $i
in
nuvela mai sus
Pomenitd.
DaYan
este introdus in grldina paradisului
;i
alege izvorul din
Partea
dreaPtd,
cel pentru cei buni, qi i;i arninteqte
toate existentele sale anterioare.
Setea exprimd o nevoie a fiinqei
vremelnice gi continud . sX se
manifeste chiar gi duPd moarte. in
camera Samb6, intr-un sPa[iu
epurat de exPerien[e Profane,
singurl setea ii aminteEte lui
$tefan
de legdturile sale cu viala; in
pamera secretd toate funcliile
fiziologice sunt intrerupte, acolo
nu se consumd nimic, doar uneori
este admis un
Pahar
cu aPd de la
robinet.
SFERA
Cu predilecfie sPa{iu al migcdrii,
sfera simbolizeazd autonomia,
perfec{iunea pi izolarea; imagine a
oului cosmic, sfera nu
Po-ate
fi
sfdrdmatd decdt din interior. in NS;
$tefan
resimte cu
'disPerare
teroarea timpului: el se sirnte inchis
in burta mistuitoare a unei balene,
apoi are sentimentul cd se afld intr_o
uriagd sferl de metal
, pe care
reuse$te s-o spaig5.
$i
ieqirea din timp este asociati
unei.^.s{ere;
_
in
JD}L
Zerlendi
reunrtlcd
cele dou[ fluide care
alcdtuiesc fiinga
9i
atinge starea
prefecti, de la inceputul lumii:
,,in
-
acea clipl am avut senzaf,a preci.sd
cE sunt sferic, cd am devenit o buld
impenetrabild,
perfect
imper_
.
meabil5. Sentiment plenar
-
de
invulnerabilitate.
Miturile referi_
toare la omul primitiv,
conceput
sub formd de sferd, derivd din
aceastd experienld
4
unificdrii
curentelor" (246).
Semn al
plenitudinii,
aici sfera, evocd
impdcarea
contrariilor. (v. OU,
BALENA,
COA{CIDBNTIA
oPPOSTIORUM)
SPECTACOL
Ritual superior de reconstituire
a
lumii
'in
datele ei bsenfiale,
camuflate in simboluri gi parabole,
spectacolul
de teatiu preocupd cele
mai multe dintie personajele
lui
Eliade; gest de imirare a divinitdlii.
ca gi ritualul, spectacolul
de teatru
propune
o recuperare
a faptelor
arhetipale,
adicd o incercare de
intoarcere
la origini, deci de
renovare a fiin[ei.
prin
esenta sa
magic6, spectacolul
are rol
salvator; in romanul 19
!
Ieronim
Thanase initiazd o tabdrd in care
pregtrtegte
un spectacol de teatru
experimental,
dar aici vin si
oamenircare
vor sd se vindece, iar
Pandele glsegte
drumul spre
eternitate,
trdidd experienla
spectacolului
ca pe un exerciliu de
anamnezd. De cele mai multe ori,
spectacolul
exprimd o atitudine
donquijotescd (de ucidere a fricii
de moarte, prin fixarea in
intimitatea
mortii) sau de
neimplicare, privind
,,tot ceea ce se
petrece in lume ca spectacol...
Reducdnd
"tdate
dimensiunile
timpului Ia clipa prezentd,
spectacolul cuprinde esen(a lumii,
sau cum spune un personaj,
adevdrul.total,
adicd
""", ""
i"
este dAt sd cunoaftem numai dupd
moarte:
,,... arta, gi in special
teatrul, spectacolul,
ne reveleaztr
acest adevlr ?n tot .ceea
ce se
intdmpld in jurul
nostru; gi mai ales
in tot ce n-e putem imagina cd se
intampld, in fond, teatrul, ca
;i
filozofia, este o pregdtire pentru
moarte. Cu deosebirea, pentru
mine capitbld,
cd spectacoldl,
anticipeazd revelalia mortii, pentru
cd ifi aratd toate acestea aici, pe
p6mAnt, in viafa de'toate zilele.:...
(Unif.,288).
Sugesrie a realitilii de
dincolo
de moarte, in povestirea
4., spectacolul
se desfdgoard
dincolo de cortind, cdci marile
sensuri sunt camuflate.
Fdrd inceput gi fdrd sf0rgit, cdci
fiecare gest exemplar contine in
sine sensul devenirii, spectacolul
reprezintd
qi un exerciliu de
libertate interioard; semnificalia se
naqte in fiecare cliPd, universul se
transformd continuu, iar fiin1a care
participd la sPectacol
(actor sau
spectator; ia parte la taina'capitala
a vielii: naEtere qi moarte (Incog')'
I
STRAN.I
in multe tradi[ii, orice
Persoanl
necunoscuti Poate
fi un mesager'
un trimis al zeilor sau un str[mo$
reintors td origini, depozitar al unor
mistere, u., lri,tiut sau un ale-s'
Eliade crepazd din imaginea unei
logodnice stdine o metaforl a
mo(ii,
(Unif.); Manole Antim
aqteaptd intreaga via1tr o femeie
'exceplionald,
veniti din
linuturi
strdine, sau mdcar din
Provincie,
dar ea apare cu adevlrat doar in
clipa mo4ii
Pentru
a-l ajuta sI urce
scara spre etemitate; metafora este
anticipatd de avertismentul Generd-
lesei: ,,Sfrdin
d, rePetil Generlleasa
cu o ugoard tristete in glas'
Manolache , Pentru
un bdtbatntc\ o
femeie nu este sttdind. Bdrbafii
intdlnesc o singurd dati in viali
Stidina;i atunci in orice caz,ePrea
tArziu. $i
despre asemenea intdlniri
e bine sI nu mai vorbim..."
(286)'
suffiRINTA
Sentiment care defineqte conditia
uman[, suferinla, duPd cum exPlicd
EliSde, este
justificati pentru omul
arhaic: ea are o cauzl
Pi
un sens,
Pi
.anume
uitarea zeului, incdlcarea
unei reguli
-
gregeli
Pentru
care
omul siu colectivitatea trebuie sd
pldteascd
P.Irn
sufein{d. in lumea
arhaicd, toate suferinlele sunt
suportate deoarece nimeni nu le
consider6 intAmpldtoare, ci efecte
directe ale unor for{e magice,
demoniace gi care vin ca rdsPuns la
gre,selile omului. Creqtinismul are
marele merit cd a valorizat
suferinla, adici a transformat
,durerea
dintr-o stare negativi intr-o
experienll cu un conlinut spiritual
pozitiv" gi salvator.
(lvIER" 74-79)
Nae Ionescu face o exPunere
interesanti asupra Cdderii, pornind
de la ideea ctr omului, sPr'
deosebire de diavol, i-a fost dati
calea mdntuirii, dar gi suferinla;
iubirea presupune indllare, iar cAnd
rodul este desdvnrqit, fiin1a recade
in suferinlS, adicl in condifla de a
cbuta mdntuirea: ,,Recdderea
in
lume echival eazd' 1...1
cu lepddarea
de bucuria contemPlativd 9i
cu
preluarea' suferinlei: sufletul, care
se indumnezeise Prin
difuzarea in
Dumnezeu, recade in omenesc, act
de durere care corespunde tocmai
actului de-durere al crealieiin taina
nunlii" (op. cit., 177).
Iliade
preia
aceast5 interpretare, dar adaugd, de
cele mai multe ori,
'9i
viziunea
buddhisti, in conformitate cu c3re'
134
suferinEa conduce la eliberarea din
.inchisoarea
timpului; ?n Tinere[e...,
Matei Dominic se reintoarce la
condi(ia profanl si- regisegte
suferinfa, bdtr6nelea gi moartea; in
majoritatea operelor lui Eliade,
irrbirea inseamnd cdutare si
suferint5, iai" protagoniqtii
eviie
implinirea in planul realitiitii si
sublimeazl momenrul inA,tarii prin
intermediul mo4ii, evitdnd
intoarcerea in duratjl, rec6derea.
ln alt sens,'suferinla are gi funclie
.
iniliaticS; Birig (NS), torrurat in
temnitele'comuniste,
bolnav gi
condamnat la moarte, descoperl
poarta eternit5fii; desiinul sdu
ilustreazd at6t sensul suferintei
christice c6t gi pe cei al ndzuiniei
. ancestrale de renovare prin torturd
;i
boaltr. Eliade subliniazd in,
nenumdrate rdnduri cI, in
societdtile tradifionale, suferinfa
are o valoare rituald; prin ea, omul
accede la sfinlenie; durerea,
tortura, moartea preced reinvierea
intr-un trup nou (IVI\A{,291).
.
Gavrilescu
GASgJ
qi Leana (CD)
au conqtiinla unui pdcat ancestral
si
igi considerd existenga ca pe o plati
la vina uitatd; ei au o perceplie
arhaici asupra suferinfei.
Ieronim Thanase gi, trupa sa de
teatru retrdiesc suferinta colectivd
de la Buchenwald pentru a gisi
libertatea inteioard.Numai
actorul
poate sd exprime mijloacele
eliberdrii, pentru cd un adevdrat
actor, ca Petru Petrovan, este poet,
devenit actor din deznddejde
(Incog.).
$ARPE
Semn aI renagterii, al infininrlui si
al dedubldrii, demon
Si
virtualita;e
a focului (in Ng-Veda), bazA a
Iumii, zeu htonian, agezat la
originea oricdrei cosrnogonii,
qarpele este considerat de cdtre
Eliade gi animal lunar, fertilizator
gi etern,:
,,Relaliile dintre femeie gi
$arpe
sunt multiforme, insi ele nu
pot fi in nici un caz explicate
global printr-un
simbolism erotic
simplist,
$arpele
are semnificatii
multiple
$i,
printre cele mai
importante,
se cuvine si
considerlm regenerarea sa.
$arpele
este un animal care se transformd...
(TIR" 166) Fiind o epifanie a lunii,
;arpele controleazl viala ritmicd gi
devenirea femininl:
,,Acelagi
simbolism central de fecunditate si
de regenerare supuse lunii
,i
distribuite de astml insu,si sau prin
forme consubstanfiale (Magna
Mater, Terra Mater) explicl
prezenta garpelui in iconografia sau
riturile Marilor Zeiqe ale fertilitdlii
universale. Ca.atribut al Marii
Zeile,
;arpele iSi plstreazd
caracterul lunar (de regenerare
ciclicl) unit cu caracterul teluric...
(id., 167)
Spirit al addncurilor, reprezentAnd.
135
-l
-*TY-**.r!!t
fo4ele necontrolabile ale naturii,
garpele este totodati
9i
cunoscdtor
al secretelor, izvor de inlelepciune'
Av0nd legituri magico-religioase
cu apele, el este socotit adesea un
spirit acvatic
Protector,
asociat
ploii fertilizatoare
- $arPele
cu
pene, simbol al norilor 9i
al
curcubeului.
(id)
Animal magic, salvator sau
duqman al
l'omului, garPele este,
dupd cum spune Durand, un
,,recensdmdnt
comPlet
.al
posibilitdlilor .naturale"'6,
dar
atributul sdu simbolic dominant
este dat de sensul transformdrilor,
echivalate cu timpul
9i
curgerea
lui; in ipostaza de uroboros -
garpele care-gi inghite coada
-
el
sugereazl vegnica Prefacere
a
mo4ii in viali
;i
invers, infinitul'
sensul dumnezeirii
qi imago
mundi. Prototip al rolii zodiacale,
emblemd a materiei in continud
transformare, dar
9i
simbol al lumii
limitate
- Prin
evocafea imaginii
cercului
-,
uroboros a fost
Pentru
primii alchimigti greci
9i
semnul
dispariliei rirateriei,,,compozilia
care este in intregimea ei devoratd
' qi topitS, dizolvati
9i
transformafi
prin fermentagie"".
De asemenea,
galPele este qi
obstacolul de care se loveqte omul
in clutarea absolutului; el apare in
multe mituri capaznic al Arborelui
Vie,tii, ca ,,adversar
al nemuririi",
dbpi Ghilgameg
gi Adam
Pierd
dreptul la eternitate nu doar din
cauza garpelui, ci gi a propriei lor
'
prostii. (TIfi'.270-271)
. Pentru cregtinism, garpele repre-
zintd ispitirea qi viclenia, fiind o
transfi gurare a diavolului.
ln opera .artisticl
a lui Eliade,
simbolul aPale doar cu sens mitic,
ca duh al aPelor, fixat in illo
rcmpore, ca mire etern
;i
dezamdgit. Scriere de tinerele,
romanul $.
imagineazl' o
intAmplare stranie la care participd
un grup venit sd
Petreacd
o noaPte
la mAndstire qi Sergiu Andronic, un
t6ndr misterios, rdsdrit ca din
pdmAnt. Acesta din urm5 iniliazd
un
joc de gajuri
9i,
trePtat, ii
cucefe$te
Pe
toti; el sPune lucruri
ciudate, cunoa$te Povestea
desPre
moa,rtea Arghirei, frumoasa din
lapte, gi afirm[ cI are sentimentul
cd a trdit continuu in acel loc, de la
inceputul milndstiii. Simte tulbure
apropierea unui qarpe qi,inainte de
miezul noPtii, ii [iPnotizeazd Pe
to[i. agezdndu-i intr-un cerc magio,'
in mijlocul
cdruia cheamd qarPele
qi ii vorbeqte, mai exact aJld cd'
,,dobitocul
blestemat, rdmas fdrd
soa{6" a venit la nunta Dorinei
(logodnica lui Manuild)' Toli au
vise semnificative;
Dorinei, visul ii
reveleazd cd gste mireasa moartd a
;arpelui
gi ea
Pleacd,
i4datd ce se
treieqte, in insula din mijlocul
lacului, unde o agteaPtd Andronic,
intruchi
Parea
garPelui.
r36
-
Aici, g4rpele
apare ca spirit al
mormintelor,
revenit in lumea
celor vii, ca str ceard un suflet:
,,Cine qtie cine nu are odihnd pe
lumea cealalttr pi a trimis ,u.p"i"
Ssta necurat atet de <Jeparle, tocmai
in casd..; Numai sd nu mai ceard si
pe altcineva., Sd nu mai ceard vreun
mormdnt, ctr sunt gi semne din
astea... (181) garpele
igi cautl
mireasa pentru a rupe blestemul
despS4irii lor; mire gi stdpAn al
addncurilor, el trdiegte la nesfArsit
devenirea prin nunttr pi moa.te; ia
inceputul l,umii, el pi-a pierdut
mireasa care nu a qtiut sI respecte
interdictia de,a nu-i rosti numele
si
de atunci revine periodic pentru a
recupera
experien{a rahte;
povestea despre fata Moruzegtilor
(Arghira)
reprezinttr o astfel de.
revenire; fata' este adusd la
mdndstire, qi dupd trei zile, moare
in chip misterios. Dorina este
pregdtiti prin intermediul visului si
igi amintegte experienfa arhetipald;
ea igi invinge frica, ajunge in insuld
gi respectl interdic[ia.
Conform credin(ei populare,
$arpele intors din mormdnt bea
Iapte sau vin indulcit cu miere,
simboluri ale viefii profane, d5ruire
de cei vii pentru a-l imblAnzi,
pentru a-l reintegra in lumea vie.
Andronic bea viri cu ldcomie,
uitdnd de sine, ca in somn, gi apoi
sdvdr;e,ste un act de hipnozd
colectivd; el aduce in hora fetelor
un
Farpe
mare qi sur, ale cdrui
mi;cdri molatice intre{in starea
generalS de. transl:
,,CAnd se
apropie de lacul de lumind, se opri
o clipd amefit. Apoi se indrepri
legdnat spre Andronic.
paicl
lumina lunii il vrdjise si pe el, cdci
se tAra acum cu o gralie
somnoroasd gi fiecare noud
impletiturd
ii infiora solzii
intuneca{i" (179).
Sub imperiul
lunii, vriji(i de descAntecul lui
Andronic, toti au stdri
halucinatorii; garpele rdscolegte
complexele fiecIruia, ia forme care
ilustreazd obsesii ad6nci. l:iza are
in.minte o roman{d (,,in pdrul meu
odatd blond lE o guvigl
argintie...") care o face sd se
gdndeascl
la imbdtranire
si
degradare gi de aceea pentru ea
sarpele se transfigureazdin
fisii de
lumind, care ii trezesc melancoliile
gi doringele, apoi devine o
nefireascd sdgeatd de,came.
pentru
Dorina, sarpele inseamnd chemare,
groazd
;i
dezgust:
,,Dorinei i se
pdru
c5' garpele vine de-a dreptul
spre ea gi o subitd teroare lud locul
vrajei dinainte. Ca
;i
cum s-ar fi
trezit deodatE in fafa unui lucru cu
neputinti de privit cu ochii, a unui
Iucru groaznic gi prime.idios,
neingdduit vretrnei fete se{ vad5.
Apropierea
;arpelui ii sugea parcd
rdsuflarea, risipindu-i sAngele din
vine, topindu-i camea intreagl intr-o
groazd, impletitd cu fiori
137
necunoscu[i,
de dragoste bolnav['
Era un amestec straniu de moarte
-si
respira[ie
erodce in legdnarea
aceea hidoas[, in lumina rece a
reptilei."
(l7g) Sub imPre-sia
recenti a
jocului cu gajuri' cAnd
vlzuse ceasul lui Stamate' -
Vladimir asociazd
qalpele cu acest
obiect: ,,Un
cadran de ceas
fosforescent,
care se fdcea tot mai
mare qi mai mare,
PhnI
ce-l orbi cu
luminile lui verzi, Iundre; qi in
mijloc,
qarPele."
(ib) Aqadar'
'
transformarea,
teroarea morlii ;i
chemarea
iubirii, timPul insuqi'
sugerat de garPele-ceas
sunt
semnele magice Pe
care le
PerceP
oamenii in intimitatea 9i
sub vraja
qarpelui.
3irnUot al seduc,tiei 9i
al inl5nluirii'
saroele fascineazd ;i
induce sensul
si
'metamorfozele
devenirii '
El
reprezinti aici fo(a irnui loc sacru'
este sPiritul teluric Si stdPdnul
apelor, un oryPhalos
al insulei 9i
memoria
g'eneralX, totodatd;
oracular
gi inspdimAntitor,
vrdjit qi
'ispititor, el reuneqte chiaf sensurile
viefii.
in alte scriere
(Nopf'")' garpelg
aDare ca marele zeu. ddtltor de
v'iatd, SarParilia,
Marele $arPe'
duhul adormit al lumii, care nu
trebuie deranjat de om; duPd ce
cineva ucide un qarPe, timPul
este bulversat,
iar
Personajele
p[trund ilrtr-o altl dimensine
temPorald.
TABI.oU
Imagine investitd cu puteri magice'
pictura reYeleazd
mistere'
iascineaz[.
spiritul 9i
introduce
fiin1a intr-un univers atemporal'
In
Inaog., Zamfira Darvari Picteazd
o
pdnzd uria;d, rePrezentdnd o
iemeie tAndrd
(Zeila)
9i
vinde
tabloul lui Manole Antim,
doar
pentru un an; duPd ce sorocul
.-se
implinegte,
7-amfira i;i ia Zeiga'
oferind in schimb Picturi
de Iser
;i
Bonnard
qi
Promite
sd revinl Peste
incl un an, dar irnbdtrAnegte
brusc
qi intrd in uitare. Atita vreme cdt
tabloul este expus, privit, cunoscut'
pictorila este nefiresc de thn5r6'
"a"i "u
trlieEte in admiralia celor
cart ii
Privesc
oPera' Egor
(iXh)
' i;i abandoneazd
qevaletul in iarbd
;i
se lasd fascinat de
Portretul
bhristinei;
igi pierde independen{a
si linistea' el este atras in coridorul
-
intunecat al mo4ii.in romanul NS'
$tefan
Viziru, se izoleazd' in
camera secretd
qi
PicteazS,
iar
acestd preocupare ii dI sentimentul
cd trdiegte in
Prezent,
ca sfingii:
,.Simgeam
o mare lini;te, aproaPe o
beatitudine.
Parcd nu mai eram eu'
cel de toate zilele' Revenea la
suprafald,
de undeva
din
strlfundurile
fiin1ei mele, un alt eu'
cel adevdrat, fdrl griji, flrd dorinfi
'
fdr[ amintiri, chiar' Faptul'acesta
mI imPresiona
indeosebi:
cd
pict6nd, nu mai aveam amintiri"
(I'
ZO). Cana revenea din camera
secreti,
$tefan
ptrrea intinerit; el
picta magina, adicd imaginea
eliberlrii sale din timpul istoric,
pregltindu-sg, de fapt, pentru
iegirea din labirint, cdci pictura, ca
orice art5, inseamnd crearea unei
lumi subiective, in care tirnpul
profaq este abolit. I
TATAL
Reprezent6nd autoritatea tradi-
lional[
aflat6 in Conflict cu fo4ele
innoitoare, imagine a
,,transcen-
denfei ordonate"", tatdl este
modelul gi obstacolul totodatd:
intr-o proztr de tinere[e (Tatdt),
dupl ce fiul cunoaqte durerea
tatElui pi igi lnfrdnge invidia fa15 de
pozifla lui privilegiatA, el o ia pe
calea' tatdlui,ii urmeazi modelul gi
' intrd in resemnare.
Misterul cdut5rii tatdlui, in sens
gnostic, face obiectul mai multor
scrieri. in Ist cred-, Eliade prezintii
conceplia lui Valentin (,,cel mai de
seamd gnoptic") despre existenta
rdului in lume ca despre o dramd
provenitd din insdgi
.natura
dumnezeirii:,,DupI Valentin, Tatiil
-
Primul Principiu absolut gi
transcendent
-
este indivizibil gi
incomprehensibil. El s-a unit cu
solia sa, Gdndirea (Ennoia),
;i
a
zdmislit cele cincisprezece perechi
de eoni care, Iaolaltd, constituie
Pleroma. Ultimul dintre eoni
Sophia, orbitii de dorinla de a-l
* cunoa$te pe Tatil, provoacd o cnzd
: in urma cdreia ipi fac aparilia RIul
qi Patimile. AzvArlili afard din
Pleroma, S,ophia gi crealiile
aberante pe care le prilejuise
produc o inlelepciune inferioar5"
(II, 366).
$ansa
regdsirii'tatdlui,
prin revela[ia .cunoagterii
mAntuitoare o au doar pneumaticii,
,
ndscufi din elemente spirituale
emanate de Sophia gi intrate in
respiialia Demiurgului. in romanul
19 t, Niculina este comparatd cu
Sophia; ea i;i cautl tatll cu
disperare, recurgind la toate
. mijloacele
.pe
care i le oferd
destinul, dar nu-l glseqte; fiin{5
pneupaticd, menitii sd se inalle , ea
descoperl poarta spre etemitate, in
haosul pe care il declangeazl
cdutErile ei. Albini (anchetatorul
comunist) spune cd Niculina, care
a vrut sd-gi cunoasci tatdl, a
introdus, ca si Sophia dezordinea,
sufeinla;i pdcatulinltme, clci ea
ii seduce pe toti cei care ar putea
s5-i ofere informalii, produee
scandaluri gi anze. Laurian
Serdaru, ajutat de Niculina, igi
gisegte tat5l (marele scriitor
A. D. P.)
Ci
impreund trdiesc
experienfa
-eliberdrii
de sub
teroarea istoriei.
TEI
Simbol eminescian, devenit
embleml a spiritualitilii rom6neqti,
r38
[n nuvela I., un personaj spune:
,,teiul
nu-;i va mai scutura
niciodatd florile. Nu pi Ie mai poale
scutura.E'al nostru gi ce-i al nostru
.
nu-i in timp, nu are duratd...l'
(244).
TIMP
Simbol cu numeroase semnificafii,
pentru a cdrui infelegere cred cd
trebuie sI pomim de la concePlia
lui Nae Ionescu, filozof qi
metafizician, profesorul lui Eliade;
el considera cd eternitatea
depdqegte durata, pentru cd ignord
timpul; crealia divind
PresuPune
intrarea in actual gi in pienror gi de
aceea singurul mijloc de evitare a
efemeritSlii
9i
a timpului il
constituie situarea in Dumnezeu,
inainte ca el sd fi creat lumea".
Pentru Eliade, recuperarea actelor
arhetipale inseamnd intoarcerea la
momentul de dinainte de naqterea
timpului, intr-un spaliu imuabil, qi
epurat de timp,.de
Posibilitatea
devenirii, adicd intr-un timp mitic
-
illud tenpus. Omul arhaic sacra-
lizeazd timpul. prezent
Printr-un
ritual de recuperare a cliPei de la
inceputul lumii, pe cdnd fiinla
cre$tina chiar devine cQntem-
porand cu [sus.
in societ5lile primitive, timPul
profan, supus duratei,
Poate
deveni
timp sacru, cdci omul arhaic ,,are
deschidere permanentd asuPra
timpului religios". Timpul sustras
duratei este numit de cdtre Eliade
,,timp hierofanic", clci cuprinde gi
dimensiunea mitic6, dar gi pe cea
religioasd sau revelatoare:
,,Termenul
timp hierofanic 1...)
acoperd realitdli foarte variate. El
poate desemna timpul in care e
cuprinsd celebrarea unui ritual
,si
care, prin aceasta, e un timP sacru,
adicl un timp esenfial diferit de
drlrata profand care ii urmeazd. El
poate, de asemenea, desemna
timpul mitic, fie recuperat indirect
printr-un ritual, fie realizat prin
repetarea unei acliuni inzestrate cu
un arhetip mitic. in sf0rgit, el mai
poate desemna ritmurile cosmice
(de pildd, hierofaniile lunare), in
mdsura in care aceste ritmuri sunt
considerate revela[ii [...]
ale unei
sacralitdli fundamentale subiacente
Cosrnosului" (TIR" 355).
Pentru mentalitatea primitiv5,
timpul nu este omogen ci con{ine
momente faste gi nefaste, momente
semnificative
;i
lipsite de sens.
Marele Timp se strecoar5
fulgerdtor in durata profanS;
momentele magico-religioase
Pot
fi aduse in prezent prin ritual, prin
repetare simbolicl, in timP ce
pentru creqtin existl gansa de a se
situa in prezentul christic:
,,Patimile lui Christos, moArtea
$i
invierea sa nu sunt doar
comemorate in timpul slujbelor din
SdptdmAna Mare; ci ele se
Petrec
140
aievea,
ill,,tn..i, sub ochii
credinoiojllor,
lirr. un crestin
adev[rqt
trehrric sd se simtl
contempmn crr rrr.clc evenimente
tnnsist1ileo,
tlcr xrrccu rcpetAndu-se,
timpul tcofhnlc li rlcvine prezent..,
Aceast[ aflrmnlic irpirre in TIR
(359),'
dar l:lirrrlc rcvine cu
precizdri gi ln nltn ogx.rc; el afirmd
cd superiolllntt:n crc6tirrisrnului in
fala religlilor
ltdntitiv(:
consrd in
faptul c! rnonrlerr lrri Isus se
petrece
tn lllollr,, r.stt.. deci,
ireversibilI pl tle nt,rt.rr o irrlrlarcere
in illo tempntl rrrr rrrrri cstc cu
putintd (NM).
tlpeftrrrlil t.rc;r i nului
este ctr Isun vtl v$ltl u rkrrrir oard,
ceea ce vo puns r,a;rflt tirrrpului
istoric. Dar ncortt rf6t,pil porrrc irvea
loc in oricc m(tmFnl rrl prr.rr.rrttrlui,
c5ci,,traneformnrFH'l'lrrrprrlrri
in
Eternitate
0 tttteprrl o rlrrtr.l cu
primii
credlnclnpl,,; rrlrulirr,
creqtinul esto contFlttlrilr,urr lrri lsrrs
qi totodatd impllent tt tntoric (IS,
213).
in lumea arhticlt, ttf[,e hrr,r,Jirrt r.stt:
tn illud tempwt rr rlrnclrirlr.rc
asupra eternltd;ll, dar
Ft
rr(.(:
evenimnt istorlc, pflrr fnplrrl t lt s rr
produs ln tlmp,,,tFptFrlItil (,
rupturd a tlurulol
ftt,ulrurr, 1r
o
invazie a Mnroltrl
'l,llt;r,,
(,l,tR,
362). Repetaron (pcrhilll(,E
xnrr rrrr)
$terge
monot()nla
lihn'lcl
1l
rr.rrrhrle
in prezent timpul nregll pl l,ellgior,
Aceastd
rcpotlll t,EEllF,r,H.h
timpul. Toato coranunlllF relt
gioase, dar mai cu seamd cele care
celebreazd sfArpitul si inceputul
anului ascund intenlia de situare a
omului intr-un timp anistoric, prin
convertirea duratei in timp etem:
,,O dati pe an deci, timpul vechi,
trecutul, memoria evenimentelor
non exemplare (pe scurt, istoria in
sensul actual al cuvdntului) sunt
anihilate" (TIR,
366). Crectinp
intr-un timp ciclic, intr-o periodictr
destrdmare a universului urmatll de
rena$tere reflectd dorinla adanc5 a
omului de a se situa mereu in
centru qi in-etemitate. dar mai ales
nddejdea intr-o regenerare totald a
timpului, ceea ce ar suprima timpul
profan gi ar face posibil5 instalarea
unui prezent etern. Nostalgiei
paradisului
ii corespunde o
nostagie a etemitlgii (TIR, 371).
Ndzuinta omului de a regdsi timpul:
paradisiac echivaleazd cu aceea de
aJ gisi pe Dumnezeu, iar acest
ideal nu este numai cregtin: in sens
mistic, Dumnezeu se afld dincolo
de timp, gi de aceea Meister
Eckhart spune cd
,,nu existl
obstacol mai mare in calea unirii cu
Dumnezeu decAt Timpul.. (IS,
I I 1). Timpul istoriei este opresiv si
rlureros.
,,Pentru Buddha, ca de
irltlel pentru toati gdndirea indiand,
existenta umani era destinatd
srrlbrin(ei prin faptul insugi cd se
tlcsfilgura in Timp" (UwIVI,
l4g).
I )irr lrcest motiv, timpul profan este
rt'prczentat prin roata existentelor
I'lt
gi in general
Prin
tot ceea ce
sugereazd
migcarea circular5;
ieqirea din istorie, eliberarea de
tegea karmicda constituit o dorinli
constantd a omenirii de la
societdlile' Primitive
la lumea
modernd. intoarcerea la origini
pentru a reintegra starea
paradiziacd, recuperarea memoriei
o.iginut", efortul'cutezdtor
al
cregtinilor de a salva evenimentul
istoric revelator
-
toate acestea pot
oferi cdi de ieqire in etemitate.
Dominic Matei
(Personajul din
tinefiele...)
gtrseqte o asfel de cal6;
el este lovit de un trdsnet in
noaptea de inviere qi devine
contemPoran
cu lnvierea lui
Christos, transceirde durata profantr
qi se plaseazd intr-un prezent etem'
"
cel al lnvierii rdmanand totodati in
istorie, in timPul de duPd moartea
sa: intinereqte gi. caP[ti viziune
generald asupra istoriei, clci el se
ridicd deasupra timpului; revenirea
la prezeqgul
9i
la istoria sa
reprezintd revenirea la timPul
individual; el se intoarce acasS'ca
s5-gi trdiascl exPerienla mo4ii
sale.Caqi Fdt-Frumos din basm, el
se inal1i in etemitate 9i
recade in
'duratd
cu toate consecinfele -
imbdtrdnire, diminuare a memoriei
gi moarte; Dominic Matei caPdtd
dreptul la regenerare Pentru
cd
accidentul se afld sub incidenla
clipei sacre (invierea)
,si
revine la
"onaigu
sa
Profand
cdnd iqi
conqtientizeazd
originile
qi legd-
turile cu ele, adicd atunci cdnd
ciclul regenerfii sale se lncheie'
Revenit in oragul natal ln anul
1968, iqi reglsegte starea' de
dinainte de renagtere, din anul
i938, ceci pentru
Prietenii
sfi nu
trecusertr decit cdteva luni;
intreaga exPerienld nu dureazl
decdt pn ciclu: de la Paqtg Pintr
la
Crtrciun, dar acest lucru nu este
valabil decdt
Pentru
istoria lui;
penlru lumea anului 1968, el
imbdtrdne gte brusc 9i
moare'
negtiut de nimeni.
$i
Dayan gdseqte ieqirea din timP;
el dispare c0teva zile din lumea
mtrsuratl de vreme' dar are
sentimentul cd a lipSit doar cflteva
ore; aceeaqi Problemd
a eliberdrii
dg sub teroarea devenirii apare
9i
in
NS;
$tefan
Viziru descoPertr cd in
camera Samb6, timPul nu are
acfiune eroziv6. Toate personajele
lui Eliade sunt
P(eocuPate
de
iegirea din istorie; Anisie (NS)
decoperd ci si-ngura
Problemd
a
fiinlei o constituie' trecerea
timpului gi de aceea hotir5gte s5-l'
'
ignore; el se regdsegte Pe
sine, ia
cu4ogtintd de fiin;a lui
Plenard
qi
incepe sX trliasclin timpul cosmic'
Devenirea istoricd, oPresivd 9i
dureroasd, trebuie sd fie o preghtire
pentru marea evadare, cdci
iabirintul timpului profan poate fi
mai degrabd traversat in timPul
vielii,' decdt duPd.moarte,
cind
142
fiin1a nepregltittr se poate rdt?ici,
fdrd s[ mai gdseascl weodatd
poarta etemittr{ii. (v. pi MOARTE)
TRANDAFIR
Semn al renapterii, ca orice floare,
al contemplafiei prin sugestia de
spaliu ?nchis, de recipient al
misterului, trandafirul este gi
floarea eroului mort, c5ci s-a
niscut din sAngele lui Adonis, pe
cdnd acesta agoniza; moartea
zeului reprezinti repetarea actului
cosmogonic; orice viali intreruptd
brusc, inainte de a se fi consumat,
se prelungegte sub o altd formd, de.
reguld vegetaltr; trandafirii ivi[i din
sAngele lui Adonis exprimd
sacrificiul, suferinla, renagterea
;i
iubirea ca dimensiuni majore ale
vielii (TIR, 281). De asemenea,
trandafirul mai este gi simbol al
. labirintului, iar prin aceasia,
imagine a misterelor, clci este
floarea cu treizeci de petale, care
ascunde, care invdluie. in opera lui
Dante, trandafirul alb este
imaginea sufletelor' m0ntuite,
,reflex
al cercurilor dumnezeirii
;i
simbol al comunicdrii prin iubire.
Eliade transpune simbolul cu
sensul sdu mitic, de renagtere. ln
romanul 19 L, Eusebiu primegte
periodic un buchet de nouispre-
zece trandafiri rogii, venili din
etemitate, de la A. D. P., dupi
evadarea sa in spaliul libertdtii
absolute; qase dintrg ei se ofilesc gi
rdmdn treisprezece trandafiri; atdt
culoarea cAt gi numdrul simbo-
lizeazd, viala rendscuti, cIci, cifrd a
Mor;ii in ctrrfile de taror,
treisprezece desemneazd un ciclu
(doisprezece), peste care se adaugd
o unitate, un lnceput.a
In Tineeep..., experienfa transcen-
dental5 a lui Dominic Matei este
marcate de trei trandafiri, care
sugereazd .intinerirea
,si
apoi
moartea; prirnii doi trandafiri sunt
de culoarea sAngelui proaspdt si
anun{[ renovarea trupeascd a
personajului; ei ii apar, dupi cum
igi dorise, unul in m6na dreaptd qi
altul pe genunchi, intr-un echilibru
iristabil. Cel de-al treilea trandafir,
semn al morfii, este mov
,si
apare pe
fotografia casei pdrinteqti:
,,Un
trandafir proasplt cules, mov, aqa
cum nu mai vlzuse decdt o singurd
dati p6n5 atunci, il intimpinl in
mijlocul paginii. il luA in man5
fericit. Nu credea cd un singur
tr-andafir poate imbdlsima o camerd
intreagS.
$ordi
mult timp. Apoi il
agezd l6ngd el, pe marginea
fotoliului,
;i-gi
opri privirile asupra
primei fotografii. Era palidd,
decolorat5, aburiti, dar recunoscu
fdrd greutate casa pdrinteascd din
Piatra Neamt."(lll) Dupd aceea,
personajul se intoarce acasd gi
moare, dar moartea sa incepe ca gi
intinerirea (ii cad dinlii), semn al
unei promise rena$teri.
143
TRET
Cifrd mitici, expresie a echilibrului
dintre.minte, suflet qi trup, reflex al
lumii' noastre tridimensionale. trei
este un simbol care revine constant
in opera lui Eliade gi pe care
autorul refuzd subliniat sd-l
explice, pentru cI trei este cifra
int6mpldrii, a repetitiilor
involuntare, a conqtiinlei mitice. in
TIR (274), Eliade amintegte cd
lemnul din care s.a f5cut Crucea
Mdntuitorului provine din cei trei
arbori rdsdrili din semin[ele
arborelui fatal,pe care Adam le-a
linut
pe limbd inainte de moarte.
Seth prime,ste cele trei semin,te,
numai dupd ce privegte de trei ori
in rai gi vede trei imagini asociate
plcatului: copacul profanat de
Adam gi Eva este uscat, dar agezat
ldngd ape, apoi apare incoldcit de
un garpe gi in cele din urml devine
axa lumii, purtdnd in vdrf un prunc.
Cele trei seminfe ale fructului oprit
con,tin calea mdntuirii, prin moarte
(copacul uscat), dizolvare, risipire
completl in etemitate (imaginea
garpelui) gi inviere. Episodul
ilustreaz5, ca gi alte numeroase
mituri, sensul vie,tii, de a avea un
inceput, un mijloc gi un sfnrgit, de a
insemna gregeald, patimd gi iertare.
De aceea, trei este cifra ritualurilor,
pentru cI orice gest repetat de trei
ori imiti ivirea gi moartea unei
lumi, reconstituie un ciclu,
anuleazd un univers
Posibil.
in LTG, simbolul ilustreazd
treimea absolutd, eternitatea gi
perfecgiunea, clci cele trei
paciente ale doctorului Aurelian
Tdtaru sunt uxa singurd, dupd cum
cele trei Gralii sunt fe{e ale
aceleia;i armonii: ,,Sunt
trei qi
totu$i una; acelagi corp, degi sunt
separate. O perfectd, senind
frumusele; nu li s-ar fi potrivit nici
un ali nume..." (40)
$i
in lCD apar
trei chelneri gi trei fete mascate,
iar pentru Adrian sunl aceia;i
;i
acelea;i. La rom6ni, soarta omului
este reprezentatd prin trei zdne
-
cea care toarce viaP fieclrul
individ, cea care o deapdnd;ir dd
ordine gi . sens, qi cea care
hotlrdgte momentul morlii. Toate
au aceea;i imporianlE
;i
nu pot fi
despdrlite, cdci toate trei
constituie destinul. Gavrilescu Ga .
Fg.)
se confruntd cu soarta sa.
?6!?&entatl de trei fete tinere, gi i
se cere sd ghiceascd ceea ce nu
. este de ghicit; identificarea
ligdncii'echivaleazd
cu o numire,
dar, in tradilia popular5 este cu
desdvArgire interzis a se rosti
numele ursitoarelor, pe care, de
'
altfel, nici un muritor
'nu
le
cunoa$te. Toate trei alcdtuiesc
sensul Firii qi de aceeea Adrian '
face afirmafia de mai sus; el
descoperise deja cd intre nagtere,
devenire gi moarte nu existS
diferen[e, toate trei fac parte din
acelagi timp al efemeritdlii.
UNIFORMA
Ca gi .costumul, uniforma
reprezintd un mod de a iegi din
cotidian; este semnul castei
rdzboinice, reunind sensurile
confreiei gi pe cele ale eroului.in
general, soldatul este un ales
provizoriu, cdci el se afld intr-o
posibild situalie primejdioasl;
de
aceea. este supus vremelnic unor
tabuuri, are deopotrivl gansa
eternit5lii gi perspectiva
vielii
trecdtoare (TIR, 34). Fiind
insemnul celor iniliali
, legali
plntr-un Secret, uniforma fasci-
neazd";'Vddastra (NS) este de-a
dreptul sedus de uniforma
Iocoterientului Bdleanu, o imbracd,
atunci cdnd rdmAne singur, se
admirl
in oglindl, apoi iqi face un
obicei din a iqi serile deghizat in
uniforma de locotenent. Escapadele
sale se transformd in evenimente
eroice qi, de.si igi exerciti seductia
doar asupra unor fete simple, el
capdt5. sentimentul
invulne_
rabilit5lii,,pAnd in clipa in care igi
int6lnegte int6mpldtor tat6l
; aceasti
confruntar_e inseamnd pentru
el
sfAr;itul jocului
9i
nicidecum
con$tiinta imposturii, cdci eroul
trebuie sd fie necunoscut, fdre
leglturi in cotidian. Un alt personaj
(Ieronim
din Unif.) rransformd
uniforma generalului
Calomfir in
costum de teatru; el vrea si joace
rolul lui Hamlet, costumat in
unif.orma de general romAn al unei
epoci
. ucise, pentru a suhlinia
sensul tragic al eroului fixat intre
simulare qi disimulare, printr-o
haind care sugereaz5 atAt sensul
spectaculosului
c6t si pe cel de
grandoare
eroicd. Acliunea nuvelei
se petrece in anii de teroare
cornunistd,
c6nd uniforma
generalului
nu mai este decat un
obiect ascuns intr-o ladd veche, in
podul. unei case ce va fi in curAnd
ddrAmati. Spectacolul shakespeari an
devine pentru Ieronim un mod de
evadare din istorie, o subtild
intoarcere la timpuriie glorioase gi
totodat5 un mod'de rezistentd la
istoria opresivd. in nuvela.
Pelerina,Zevedei
incearcd gi el sd
respingl prezentul dureros, puftand
o haind militard sustrasd dintr_un
muzeu, peticiti in locul unde ar
trebui sE fie epolelii. simbol al unei
istorii acoperitE cu zdrente
IJRSITA
Destin implacabil,
soartd
individuald sau colectivd, nume dat
perechii
rastrale,
in credintele
romane$ti, ursita este neschim-
bdtoare gi ea tine de dispozigia
ursitoarelor
;i
de ceasul bun sau
rii'u al nagterii fiec5iuia, adictr de
intdmplare. ln leglturd cu tiadifia
aceasta, Sim. Fl. Marian da
urmdtoarele informalii: dupd ce,
ursitoarele au hotjirdt soarta,;
,,fie in
bine, fie in rdu, fie or;icum va fi
@.,
145
aceea, dupd ce-au rostit-o o dati
9i
au scris-o intr-o carte, numitd
Cartea Sor,fii, nu numai cd trebuie
sd se implineascd, ci ea rdmdne
Vecinicd, neschimbatii, nimene in
lume, afard de unicul Dumnezeu,
care e mai mare gi mai
Puternic
tlecdt d0nsele,'de s-ar.pune luntre gi
punte qi de-ar intrebuinla origice ar'
voi, nu este in stare sX prefacl ceea
ce au ursit ele odati; ori sill scaPe
din pericolul sau moartea care i-au
predestinat-o. Un singur mijloc
prin care d-ar schimba ursita unui
dm e numai acela: dacl auzindu-le
ce i-au ursit unui om, s-ar ruga
nemijlocit dupd aceea
,si
anume
p6nd ce n-au apucat a i-o scrie in
Cartea So4ii, sI-i croiascd altii
ursitd mai bund. Dacd' insl au
apucat acuma a o'scrie, atunci e in
zadar" !\
Toate personajele lui Eliade au
con$tiinta ursitei gi o acceptl, sau
incearcd s-o uite sau s-o inleleag5
Ieronim.(Unif.) a fost blesfemaf de
cdtre ursitoare sd vadl lucruri
Pe
care ceilalli nu le vdd; el se aPdrd
de obsesia gi nenorocul acestei
ursite prin spectacol. Leuna
GCP)
incearcl sd-;i uite soarta, mai exact
menirea de inger al Mor{ii,
cAntAnd, recitAnd
;i
iubind. in afard
de sensul de destin, ursita mai
definegte gi perechea menitd de
soarti; Generlleasa (din Unif.) il
indeamnd pe Antim sd-gi caute
mirgasa ursit6,
$tefan
(NS) simte
chiar inainte de a se indrdgosti cI
Ileana i-a fost ursitd. Femeia
menitl .de soartii este mai mult
decAt iubita ideald; ea reprezinti
destinul insugi, adicd nagterea,
nunta gi moartea; de aceea multe
personaje sunt cuprinse de teama.
de a nu-gi rata ursita, sau mai exact,
de teroarea cd-qi vor rata'trdireain
timpul hotiirAt.
v$
Asociat mortii spirituale sau
trecerii intr-o altd .. ordine a
universului, visul reprezintd o
'tehnicd
de evadare, in sens aproape
romantic. Totodat5, visul
Presu-
pune zbor, plutire, desprindere de
realitatea inldnfuitoare
;i,
in acest
sens, devine gi cale de'legdturl
intre fiinta terestrl gi cea astralS.
Dorina ($.) se iniliazd, prin
i-ntermediul visului; ea igi regdsegte
originile gi adevdrata identitate, de
mireasl a garpelui gi afld cauza
blestemului originar: a rostit
numele
de nerostit, a incdlcat o
interdiclie, Reveniti la realitatea
secolului ,al XXJea, ea resPect[
mesajul din vis gi eviti reeditarea
greqelii, scapd de pedeaPsa
repetiliei'. Tot iniliatice sunt qi'
visele lui Dominic Matei
Clinerete...);
el iqi recaPdtd
memoria, invalE linibi str[ine; ca,si
doctorul Zerlendi (SD[!dl el este
indrumat, ajutat de o forld
Pe
care
rr,lTF.
"rl;
"o
poryF drur prin intermediul
visulq[,;t[6 yorhr
despre un dublu
ndso[t,if,h
,,cGle
mai profunde
stratrlt{ dt lrcu[gticntului." Visul
reprcdhfl
$
c rutuclie a mor[ii. in
Dqtri'Bfs fiit adcmcnit in lumea
strigoiulul p{ntr-r, ncrie de vise in
care lunul Bmbrolor este infdti$ati
ca o rlttnllnt lfltmtlcntr, unde se
danscazli lf cep6tul rlllii de bal se
afld, lrlil', ln'mtxl constafit un
coridorlntuntlt, tllrrcokr de care il
agteapt[ ftfljolul, Acolo se
sfdrgegto lutlttt lffrr'lllur; l)gor are
senzalia uncl lxprlonlc pcrrecute
aievea, olol Chrlrtlrru se afld
intr-un urdvrn lntcrnrerlirr, intre
viali pi moltttl, ln tretlllirr prozei
rornantico, odec vh deechide o
poarti sprp rltl nElltato lxnibild
pi
aruncd lndolrlr ruuprn ntlevllrului
lumii, ca tn vlrul ltrl
('lrrerrg 'l'sc
Ai
al fluturolul, Dsnrlnlc Mutei
Cfinmtr...) t;l oomper6 elgrricnla
intoarcerii la odglnl cll o ttczirc
{intr-un via
;l
nrc rcntllrrrrtrrl ctl
visul se va rcpctl, l)a nxerrrerrcu,
Gavrilescu (Llfll.), dupfl t.r n ic;rit
din labirintul itfitrllEl, nrn xcrrzrrlirr
cE vircazH, lar llllrlegnrrl
ii confirmtr acomtA lmprorlol .,'li4i
visem, spusc. Ap troalr,
('A
llrl l rul
vis..."
Ipostazd a viaulul fErE prrtltrgH tlc
zbor, hipnozr r6tculegto
iri
tran5figureaztr obmrllle arlAnr,i;
personajelc dln romalrttl
fl.
lEi
tr[iesc in starc ds tren:6 colr rruri
ascunse gAnduri. In via(a real5,
Liza este cuprinsi doar de o ugoari
melancolie atunci cAnd ascultd un
c6ntec despre inevitabila imbdtrn-
nire; in ?ntunericill pddurii,
lncearcd sd cucereascd simpatia lui
Andronic, impuls venit din frica pe
care i-o imprimd trecerea timpului,
iar in visul hipnotic, ea mediteazd
asupra ratiirii, gdndul care se afld,
de fapt,dincolo de melancolie qi de
teama imbltrdnirii:
,,... Ca o puvi;d
argintie! lgi aminti, somnoroas5,
Liza. Cuvintele acelea ii venird
deodatl in minte privind gi ea
fAgiile de lumind care se innddeau
alene pe jos. I se pireau atAt de
apropiate gdndurile
;i
melancoliile
ei de arunci, din copildria de pe
Bulevardul Pache, incit parcd in
acea clipd se desplrlise de ele.
Ce-am fdcut oare tot timpul dsta?
CAnd am crescut atit de'mare, fdrd
sd
;tiu,
fdrd sd-mi spund
nimeni?..!' (178). Dorina se
protejeazd impotriva teroarei,
incercdnd sI pdstreze congtiinfa
visului:
,,Ca in vis, orice int6lnire,
orice absurditate, toate i se pdreau
firegti. Pe ea nu o va atinge nimeni,
nu-i va putea face nimeni nici un
rtru
-
ca in vis..." (ib.) ManuilS
viseazd cd se cufundd in mijlocul
lacului, intr-o barcd, ,,smolit?i cu
;rlumb";
visul sdu anticipd sfdrgitul
povegtii, clci el este cel care
pierc.le. Cea mai interesantd este
lcvcria lui Vladimir. Aflat incd sub
t47
*qq
impresia
jocului din pddure, fixat
pe imaginea ceasului fosforescent
al lui Stamate,'el are viziunea
transformdrii ceasului in qarPe,
sugestie a timpului infinit, arhetip
inregistrat in subcongtientul
colectiv: .Pe
nesim[ite limba
ceasului incepuse sd creasce,
in/ioratd, pdnd ce Vladimir zdri
inspdim6ntat cum mijesc inelele
garpelui, cum sclipesc
$i
se infioar{
ele sub ,lumina aceea fosfo-
rescentd" (182). Fiind vorba despre
ui caz de hipnozl colectiv5, in
toate visele apare imaginea
parpelui qi sensul intilnirii cu el,
cdcr togi aud o replicd din timPul
jocului
din pddure:
,,Al
doitea!"
Replica banald devine o sugestie a
planului secund, suprapus realit5lii
cunoscute, dar,si un simbol al celui
de-al doilea mire -
Andronic.
Visul doctorului Zerlendi (SDII)
reprezintd o experiengi yogfi;A:=l
st5p0neqte timpul,
Pdtrunde
in
miezul lucrurilor pgntru cd intri in
lumea somnului, fdrd sI doarmd:
,,md
simfeam dormind gi mintea
imil era mai rreazd ca niciodati".
Z,erlendt experimenteazd trecerea
de la starea de veghe la cea de vis,
pdtrunde in viSul sotiei sale,
pdstr6nd totodat?i controlul asupra
realitdlii: ,,... o vedeam foarte bine
in pat, dormind, gi o vedeam in
acelaqi timp aldturi de mine,
privindu-m5 uimitd in ochi, ca gi
cum ar fi vrut sd md intrebe ceva.
Figura ei trdda o nespusl mirare;
'
poate cd ardtam alfcl de cum se
a$tepta ea si md vad6,
Poate
cd nu
semdnam cu oamenii pe care ii
intdlnise'p6n{ atunci in visul ei"
(242). Dar traversarea lumii visului
nu repr.ezintit decdt prima parte a
experienlei sale:' a rdmhne treaz in
soma inseamnl doar o
Pregdtire
pentrg imersiunea in lumea
spiritului.
BOR
Atribut al visului gi al iluminfuii,
act magic, zborul ,,dezvdluie
in
chip vag ideile de libertate qi
transcenden$d:,,Orice ascensiune
exprimd dorinla de
Putere,
iar
zborul, har al gamanilor qi simbol
al ascensiunii mistice, se manifest5
mai cu seamd in plan spiritual, cdci
,,oniricul 9i
irnaginarul participd la
inagia extazului". ExPerien{d
generall pentru toate straturile
pulturii arhaice, zborul sugereazl
dorinla omului
-de
a rupe
legdturile care il
tin
prins de
pdm6nt" (MvM, 2,02-204). in
SDH,
Zerlendi vrea sI atingd
iiFtriiltreapte a meditaliei yoghine
-
zborul spre'insulele albe, sPre
'
tdrdmul nevezut in care a ajuns
Buddha. El spune cI zborul
inseamnd ln ,,limbajul
simbolic gi
secret capacitatea omului de a
transcende lumea simlurilor
9i,
deci, de ar avea acces in lumile
nevlzute',' (2+8). Dar, agh cum
explicd Eliade, in M\4IVI, zborul
reprezintd o tentafie pentru yoghin
gi aceasti ispitl trebuie invinsl
(240):. 7e11"ndi renunld, in ce'le din
urm5,la acesttr voluptate, el preferl
transa,catdlepticd gi reugegte sd iasd
din timp.
Tot expresie a zborului es.te
Si
sdgeata; in Pe str. M., ir,rvdtitorul
farama povestegte despre o sigeata
trimisl spre cer gi care nu se mai
intoarce; aici, zborul sugereazl
dorinla evaddrii dintr-o lume
inchisf, gi face parte dintr-un
ansamblq simbolistic, cuprinzdnd
gi disparilia lui Iozi in apa din
pe$terd qi camuflarea oamenilor
care igi schimbd infd{igarea cu
ajutorul unui vraci miraculos.
@