1. Filosofia ca conceptie despre lume si modalitate de gindire.

Corelatia dintre filosofie si alte forme de

cultura: mitologie,religie,stiinta. Filosofia si stiinta economica.
Filosofia (de la grecescul philio- dragoste,cautare urmarire si -sophie intelepciune,cunoastere) se
intemeiaza pe ratiune,pe intelect.
Conceptia despre lume este o totalitate de principii,opinii si convingeri care determina directia actiunii umane
si atitudinea omului fata de realitatea obiectiva,fata de grupurile sociale,fata de societate in general,conceptia despre
lume reflecta intelegerea generala asupra lumii,asupra omului,a societatii si influenteaza asupra normelor de
comportare,asupra atitudinii omului fata de munca,fata de semenii sai,asupra gusturilor si intereselor lui.
Ca MODA!"A"# D# $!%D!&#,filosofia se intemeiaza intr'o anumita masura pe realizarile stiintifice
despre natura si societate,dispune de dovezi logice. #a cuprinde principiile e(istentei si cunoasterii,continutul
raportului ce se stabileste intre om si lume,legile dezvoltarii naturii,societatii si cunoasterii.Filosofii recunosc ca in
calitate de inceputuri sau elemente prime ale e(istentei pamintul,apa,aerul,focul sau atomii.
Mitologia inglobeaza in sistemul ei,in primul rind,miturile cosmogonice despre nasterea si distrugerea unicala
sau ciclica a universului,despre aparitia si disparitia,ca specie,a omului,a animaleleor,a plantelor,a obiectelor din
natura.
&#!$!A' forma de e(pertiza spirituala,cunoastere mistica a divinitatii,dar si cale de refugiu in supranatural
rintr'un sistem de credinte. &eligia este ca o transformare,ca o evolutie a mitologiei,care se deosebeste de aceasta
prin cunostiinta religioasa. )pre deosebire de religie,filosofia acorda atentie prioritatra intereselor,indoielilor si
sperantelor omului.
!n raportul filosofiei cu )"!!%"A,primeia ii revine misiunea elaborarii viziunii integre despre lume,despre legitatile
ei generale. #a formuleaza,studiaza si sistematizeaza mi*loacele cognitive,pe cind stiinta studiaza ceva
concret,forme de cunoastere noi,noi descoperiri etc.
)"!!%"A #CO%OM!CA' este o stiinta umanista,avind ca si filosofia ca obiect de studiu,oamenii,oamenii cu
nevoile lor si modul de satisfacere a acestora printr'o activitatea economica rentabila,variata si eficienta.
2. Obiectul de studiu si problema fundamentala a filosofiei.
O+!#C", D# )",D!, al filosofiei a variat odata cu evolutia ei. a inceput,filosofia cuprinde ansamblul
unor elaborari teoretice. )pre e(emplu,"-ales din Milet (.!!'.! i./r.) aborda in lucrarile sale filosofice atit
probleme referitoare la e(istenta in genere,cit si la probleme care ulterior vor fi abordate in cadrul altor stiinte
concrete (geometria,cosmologia,astronomia etc.). Mai tirziu,)ocrate pune omul in centrul filosofiei,si in baza
diversificarii cunostiintelor specializate,impreuna cu 0laton si Aristotel,are loc o delimitare a cunostiintelor
stiintifice de cele filosofice. Obiectul de studiu e necesar a fi studiat in intercone(iune cu conceptia despre
lume,religie,stiinta,istorie,in general cu toate formele culturii. Filosofia are drept obiectiv construirea unei imagini
integrale generale a lumii cu a*utorul unor categorii si principii generale1 materie,miscare,spatiu,timp,cauzalitate,
contradictie la elaborarea unor teze,legi si teorii filosofice.
0&O+#MA F,%DAM#%"AA a filosofiei consta in a determina raportul dintre idee si materie, constiinta
si e(istenta, natura si spirit in studiile originii si esentei lumii. #a are 2 laturi1 1).Latura ontologica,care consta in a
raspunde ce este primar in raporturile dintre gindire,constiinta,idee si natura,lumea materiala. ,nii filosofi afirmau
ca mai intii e(ista materia,natura,lumea materiala,si mai apoi apare constiinta,gindirea,lumea ideala fiind numiti
materialisti. Altii afirmau inversul,numindu'se idealisti. Deci,dupa latura filosofica,filosofii se impart in1
materialisti si idealisti.
. 2).Latura gnoseologica, care consta in posibilitatea de cunoastere.
3.Domeniile principale ale reflectiei filosofice.Functiile si metodele de cunoastere ale filosofiei.
Domeniile1ontologia'3ontos4a gindi,4logos4e(istenta'stiinta despre e(istenta5 gnoseologia'stiinta cunoasterii5
antropologia'stiinta filosofica despre om5 logica- stiinta despre formele de gindire5 etica' stiinta despre morala5
estetica' stiinta despre arta,teoria gustului5 metodologia'stiinta despre metode5 praxiologia'activitatea practica5
axiologia' stiinta despre valoare.
Functiile1epistemologica(de cunoastere),metedologica(modul investigational)5 a(iologica (semnificarea si
ordonarea valorilor)5 normativ'educativa( g-id al comportamentelor)5 pragmatic'ideologica(modificarea starilor
atitudionale)
Metodele de cunoastere: in dependenta decum rsp filosofii la intrab fundamentala a filosofie4Care este raportul
dintre gindire si materie,constiinta si e(isntenta64sau 3Care este raportul dintre lumea spirituala si cea materiala64 ei
se impart in2 laturi1 7) Latura ontologica,care rsp la intrebarea14ce este primar,gindirea,spirtul sau
natura,materia64.Aici la fel in dependenta de rsp se impart in1 'materialisti(mai intii a e(istat natura,apoi
gindirea.Materialismul se imparte in 1antic,metafizic,vulgar,dialectic.5 'idealisti (mai intii a e(istat
constiinta,ratiunea apoi materia).!dealismul se imparte in idealismul obiectiv(mai intii a e(istat o constiinta
comuna,universala din care apar trepat lucrurile) si idealismul subiectiv (mai intii a e(istat constiinta unui om,a unui
subiect ce creaza apoi lumea materiala). 2)Latura gnoseologica rsp la intrb1 3# posibila sau nu cunoasterea esentei
lumii64.De faptul cum rsp filos. la intreb, ei se impart in1 optimisti(recunosc posibilitatea cunoasterii esentei lumii,ei
spun ca4 cunsotintele mele sunt adevarate,deoarece reflecta lumea obiectiv si nu am temei de a le pune la
indoiala4),sceptici ( pun la indoiala posibiliatea cunoasterii lumii,deoarece noi cunoastem lumea prin simturi,dar ele
7
ne pot insela,ei spun 14eu nicicind nu pot fi sigur de obiectivitatea cunostintelor mele,p'u ca eu vad lumea asa p'u ca
asa este structura oc-iului meu,caci daca ar avea alta structura as vedea lumea altfel4), agnostici( neaga posibil.
cunoaterii lumii,8ant afirma14 noi nu numai ca nu putem fi siguri de obiectivitatea cunostintelor ci noi in genere nu
putem cunoaste nimic,cunoastem doar e(teriorul ,superficialul,pe cind esenta ce poate fi cunoscuta doar prin ratiune
ramine necunoscuta,fiindca ratiunea e prea slab dezvoltata4).
4. Filosofia antica orientala: scolile,reprezentantii,problematica.
$indirea orientala filosofica isi are specificul sau si ea este in primul rind conditionata de gindirea
religioasa,de influenta religiei asupra spiritului oriental si de specificul vietii sociale1 societatea orientala antica este
divizata in caste si se caracterizeaza prin autoritatea nelimitata a imparatului. Acesti factori si'au gasit refle(ie
nemi*locita in gindirea filosofica.
,na dintre cele mai vec-i culturi este cultura indusa,ce caracter mai religios, si esenta ei,valoarea ei este
reflectata in asa'numitele 3vede4 (din sanscrita vec-e 9cunostiinte). #le sunt considerate sistem de cunostiinte
sacre,sfinte si absolut adevarate. #(istau : carti ale vedelor1 ;Athorveda'a descintecelor5 ;a!urveda'a rugaciunilor5
;"igveda-cunoasterea cintecelor5 ;#amaveda' a imnurilor. .edele constituiau cartea de capatii a nobilimii,
intelepciunea nobila necesara de a fi cunoscuta,insa cunostiintele date de catre nobili catre sec. .! i./r.,atitudinea
lor fata de aceste vede scade si ca rezultat apar 2 directii in interpretarea lor1 a).directia ortodoxa
(vec-e,traditionala). )coli1 .edanta,.aisesica,%<a<a,=oga5 b).directia heterodoxa (criticista,insuseste critic ideile
e(puse in vede). )coli1 >+udista' denumirea vine de la numele fondatorului +udd-a,ce inseamna 3iluminatul4.
0roblematica acestei scoli consta in a raspunde la intrebarea fundamentala a budismului 3ce este viata64. a baza
budismului stau : raspunsuri?principii1 7)..iata este suferinta. 2).Daca viata este suferinta,e(ista si anumite cauze
care o fac sa fie astfel. @).Daca e(ista cauze,trebuie sa e(iste si mi*loace de depasire a suferintelor. :).#(ista mai
multe cai de depasire a suferintelor precum1 folosirea corecta a cuvintelor,e(cluderea erorilor constiente din
vorbirea si conduita individului, dar e(ista o cale suprema care presupune inabusirea absoluta a tuturor
sentimentelor,pasiunilor,obtinerea unei linisti totale a sufletului,care se numeste %!&.A%A (este scopul vietii si
idealul e(istentei umane).
$indirea filosofica in C-ina Antica este influentata de specifivul vietii sociale. 0roblema principala dezbatuta
in filosofie este problema functionarii statului,a raportului dintre cetateni si imparat,dintre diferite grupuri sociale.
)coli1 Confucionista (Confucius,AA7':BC i./r.)'sec..! i./r.'statul este identificat cu familia si,respectiv statul
trebuie sa functioneze dupa aceleasi principii morale,traditii,obiceiuri,adica pe principii nescrise,care tin de
constiinta individului,si nu pe legi *uridice,considerate e(presii ale regresului social. Omul este fiinta buna de la
natura.
;egista (/an Fei,2DE'2@@ i./r.)'opusa confucianismului'statul nu trebuie sa se bazeze pe norme morale,ci pe legi
care presupun pedepsiri dintre cele mai aspre pentru cele mai mici abateri. Altfel,statul se destrama,pentru ca omul
este fiinta rea de la natura si bine el nu poate face nicicind5nu poate fi nici educat,nici reeducat.
;Moista(conducatorul Mo'Di)'problema principala este etica sociala. Mo'Di puune la baza conceptiei filosofice
ideea despre iubirea generala. Fiecare cetatean nu trebuie sa se conduca de profitul personal,ci sa se gindeasca si la
semenii sai.
;Daoista (ao Fi,sec..!'. i./r.)'in centrul invataturii daoiste este natura,cosmosul care pot fi intelese nu pe cale
rationala,ci prin patrunderea directa cu a*utorul notiunilor in natura e(istentei.
. !roblema temeiului ultim in filosofia cosmologica a "reciei #ntice.
0erioada cosmologica este caracteristica studierii cosmosului (universului). 0entru filosofii din aceasta
perioada este primordiala problema temeiului. #i cauta raspuns la intrebarile1 ce este universul,din ce este
constituit,de unde a aparut s.a. 0rimul reprezentant al filosofiei antice grecesti este $hales din %ilet,cel care
promoveaza problema temeiului ultim,a substantei primordiale,a acelui inceput si a acelei prime substante ce sta la
baza universului. Dupa parerea lui "-ales,la baza universului se afla apa1 tot ce e(ista contine in sine apa,nimic nu
poate e(ista fara apa. Asadar,la baza lumii sta un principiu material,o substanta fizica concreta. "-ales considera ca
apa inseamna mai mult decit fenomenul numit apa'apa,ca substanta fizica5 apa este insufletita,ca tot ce e(ista.
Asadar,toate lucrurile ai au apa.
Anaximene reduce temeiul ultim la aer. a el orice lucru este o forma de comprimare a aerului. Ana(imene
considera aerul ec-ivalent cu apeironul lui Ana(imandru,adica principiul de baza,inceputul intregii e(istente. Din
aer apare totul si tot ce e(ista este o forma de comprimare a lui. Focul,norii,apa,pamintul,pietrele si toate celelalte
lucruri sunt in sine diverse stari ale aerului. Fiind infinit si vesnic in miscare,aerul este socotit de catre Ana(imene o
divinitate.
&'thagora pune la baza lumii numerele,care nu erau lipsite de aspectul misterios, mistic,adica figurat'
simbolic,de necrezut. %umerele sunt esenta si substanta tuturor lucrurilor'atit a celor materiale,cit si a celor
spirituale1 dreptatea,sufletul,ratiunea. 0entru 0<tagora,numarul este atit materia,cit si sensul cosmosului. #l sustinea
ca par si impar luate impreuna produc unitatea,iar aceasta unitate produce numarul care constituie izvorul tuturor
lucrurilor. Dupa cum ne informeaza Aritstotel, p<t-agoricienii atribuiau lucrurilor numere precise. De
e(emplu,casatoria era A,pentru A este suma lui @'primul numar masculin'si 2'primul numar feminin. 7 reprezinta un
punct,2'o linie,@'o suprafata si :'un corp geometric,alcatuite dintr'o cantitate corespunzatoare de puncte.
2
Astfel,e(istau numere 3patrate4 sau 3alungite4,dupa cum erau aran*ate punctele. 7C era numar sacru,care era suma
primelor : numere intregi'7,2,@ si :.
(eraclit vedea temeiul ultim in )oc. "ot ce e(ista este un foc,totul se naste din foc si se transforma in foc. Din
foc apare nu numai cosmosul in genere,ci si pamintul,apa, aerul. #ste mai mult decit un fenomen fizic,este ceva
divin, 3caci pe toate,la venirea sa,focul le va *udeca si le va mistui4. Fiind in foc,cosmosul se supune unei legi
universale, numita de el logos. ogosul cirmuieste universul,independent de faptul ca intelege sau nu lumea acet
lucru. Cac nu ele se supune vointei omului,ci omul si tot ce'l incon*oara se supune lui. /eraclit spune ca 3logosul le
gospodareste pe toate,si toate se realizeaza pe potriva acestui logos5 el este forta determinata,soarta,ursita
universului.4
*emocrit sustine ca universul are la baza sa 2 cauze materiale')iinta si ne)iinta,prin care el intelegea si vidul
sau spatiul gol,in care atomii e(ista si se misca. 0entru a e(plica ideea miGcHrii, Democrit accepta ideea despre
e(istenIa atomului. Atomii sunt eterni, infiniIi la numHr Gi identici sub raportul substantei. !nteracIiunea atomilor in
procesul de formare a corpurilor Gi dezintegrHrii lor presupune miGcarea. MiGcarea Gi materia ca totalitate a atomilor
sunt legate indisolubil, de aceea la fel ca Gi atomii miGcarea este eternH, necreatH Gi indistructibilH. 0entru deplasarea
atomilor este necesar un spaIiu gol, adicH vidul, aceasta este o condiIie indispensabilH miGcHrii. Dupa Democrit, atit
atomii (fiinte),cit si vidul (nefiinta) sunt reali,caci numai luati impreuna ei alcatuiesc cauza 3fiintarii4 corpurilor.
Atomismul a *ucat un rol deosebit de important in dezvoltare filosofiei greceGti Gi a e(ercitat o influenIH
covJrGitoaare in secolele urmHtoare.
$. !roblema omului in filosofia antica greaca %sofistii, &ocrate, !laton, #ristotel, 'picur, stoicii etc.(
#ocrate este primul filosof care combate sofistica ca modalitate de gindire si conceptie despre lume. a baza
filosofiei socratice stau urmatoarele principii1 7).pr.autocunoasterii,e(pus prin formula Kcunoaste'te pe tine
insuti4,de unde si incepe filosofia antropologica5 2).pr.indoieleii sau pr.maieutic'Keu stiu ca nu stiu nimic45
@).pr.identitatii adevarului binelui si frumosului5 :).pr.prioritatii,primordialitatii intereselui statal fata de cel
particular. )ocrate era interesat profund si in mod constant de problemele umane si etice. Dupa cum ne spune
0laton,)ocrate cauta sa convinga fiecare om ca trebuie sa priveasca in adincul fiintei sale,cautind virtutea si
intelepciunea inainte de a se ocupa de interesele personale si cercetind )tatul inainte de a se ocupa de interesele
acestuia.
a &laton,in ceea ce priveste stiinta omului,invatatura depre suflet este conditionata de invatatura despre lumea
ideilor,sufletul consta din partea afectiva, din afecte,senzatii,ratiune. a 0laton,sufletul sufletul migreaza dupa
moartea corpului in plante si animale pentru a se purifica. #(ista lumea ideilor si lumea lucrurilor senzoriale,acestea
e(primind corelatia dintre simturi si sentimente pe de o parte si ratiunea pe de alta parte. umea ideilor este o lume
vesnica si perfecta si tot ce e(ista tinde spre aceasta lume,lumea ideilor,lumea absoluta a
perfectiunii,adevarului,frumosului,binelui,linistii spre care tinde si sufletul omului,iar sufletul,avind legatura cu
omul,este influentat de corp si sustras in *os spre inceputul material de unde vine si inceputul corporal,de la
materie,adica de la nefiinta,pe de alta parte sufletul avind ca esenta ratiunea,tinde spre lumea absoluta,perfecta. Din
cauza situatiei sale duale,sufletul nu poate atinge,a*unge lumea ideilor. #l poate doar intrucitva sa se apropie de
aceasta lume,constientizind ca nicicind nu se poate identifica cu ea,cu perfectiunea,identitatea. %ostalgia
sufletului,dupa aceasta lume absoluta,buna si frumoasa poarta denumirea lui 0laton de Keros4'iubire5in aceasta
consta iubirea platonica. !nvatatura despre suflet,cu @ elemente ale sale sta la baza invataturii despre stat,caci in
statul platonic e(ista @ tipuri de oameni care corespund celor @ elemente ale sufletului1 7).agricultorii si
mestesugarii'pasiuni si senzatii in suflet si cumpatare in morala5 2).stra*erii,militarii'vointa in suflet si cura* in
morala5 @).filosofii si inteleptii'in suflet,ratiune si intelepciune in morala.
Aristotel defineste sufletul ca o Kentelec-ie4 (act) a corpului. Omul este un animal,dar un animal rational.
)ufletul are regiuni deosebite1 cea inferioara este cea vegetativa (comuna plantelor si animalelor) si apoi cea
senzoriala (animalelor) si,in fine,ratiunea rezervata omului. )piritul uman se naste ca o foaie curata, pe care isi
imprima e(perienta cistigata, acest intelect este deci pasiv, care e nemuritor'partea comuna a oamenilor si a zeilor.
). Ontologia si gnoseologia in conceptia filosofica a lui !laton. *n+atatura despre lumea ideilor si lumea
lucrurilor senzoriale.
O%"OO$!A la 0laton este formata din1 a)lumea sensibilH' accesibilH e(perienIei cunoaGterii prin simIuri. b)lumea
inteligibilH' poate fi studiatH doar de raIiune, realitatea obiectivH e(istJnd doar Jn aceastH lume.
$%O)#OO$!A la 0laton include1 a(.0rima treaptH,opinia,dupa cum scrie el Jn dialogul K&epublica4.b(."reapta a
doua este cunoaGterea logicH ori noIionalH,superioarH primeia. c(."reapta a treia este cunoaGterea intuitivH,care ne
aduce la cunoaGterea ideilor. 0laton numeGte aceastH intuiIie reamintire (
)A,
a(.prima grupa a scrierilor lui 0laton consta in dialogurile timpurii,consacrate in ansamblu atingerii unui inalt grad
de moralitate si definirea unor atare virtuti si calitati,precum cura*ul si evlavia. b(.a doua grupa,care include
&epublica,cuprinde dezvoltarea unor importante doctrine platonice1 teoria Formelor,teoria cunoasterii,legata de
teoria formelor si e(plicarea sufletului omenesc si a destinului acestuia. c(.grupa a treia trateaza probleme de natura
diferita. !n ele el si'au gasit e(presie probleme de logica si o metoda a dialecticii,numita Adunarea si !mpartirea,care
@
ne indica cum pot fi elucidate relatiile dintre !dei si Forme,analizindu'se o Forma de mare generalitate,precum
virtutea,impartind'o in diferitele ei diviziuni.
,M#A ,C&,&!O& )#%FO&!A# este accesibila e(perientei cunoasterii prin simturi. ucrurile senzoriale
imita ideile precum si modelele sale,cu care se evidentiaza asemanarea. ucrurile senzoriale participa in idei. 0laton
nu neaga e(istenta lumii sensibile in realitate,dar subliniaza ca adevarata realitate este compusa din elementele lumii
a doua,adica din idei.
,. Caracterisctica generala a filosofiei lui #ristotel. *n+atatura despre materie si forma.
Cu toate ca Aristotel a trait si a creat acum circa 2 milenii si *umatate,gindirea lui face parte integranta cu adevarat
vitala din culturala occidentala. Aristotel a fost cel mai universal filosof al antic-itatii. a baza invataturii
aristotelice sta invatatura despre forma,e(istenta si care cauta sa depaseasca nea*unsurile invataturii platonice in
sfera respectiva. 0rima observatie facuta de Aristotel este ca 0laton n'a demonstrat cum lumea ideala determina
e(istenta lumii materiale,n'a demonstrat raportul dintre aceste doua lumi. Aristotel inainteaza si o noua invatatura
despre materie si )orma, unde Kforma4,intr'o mare masura,e lumea ideilor,adica lumea spirituala,ideala, iar
Kmateria4,intr'o mare masura,e lumea lucrurilor senzoriale,dar nu in acelasi raport cum forma'lumii ideilor.
Asadar,la Aristotel e(ista forma si materia. +orma este definita ca realitatea e(istentei,iar materia' ca posibilitatea
e(istentei. "otul ce e(ista se datoreaza formei. Materia este ceea ce poate deveni,ceva calitativ,determinat,dar care
inca nu este. Forma si materia la Aristotel e(ista numai impreuna,forma se contine implicit,intotdeauna in
materie,care este posibilitatea de a deveni doar ceva calitativ,determinat si devine astfel doar datorita formei.
-. Caracteristica generala a filosofiei medie+ale: etapele dez+oltarii si problemele principale.
Filosofia medievala cuprinde perioada sec.!'L!. e.n. !n perioada medievala pot fi deosebite @ etape1
1(.et. apologetica (sec.!'!!!)5
2(.et. patristica (sec.!.'.!!!)5
3(.et. scolastica (sec..!!!'L!.)'in aceasta etapa se deosebesc 2 subetape1
a).scolastica timpurie (sec..!!!'L!!)5
b)scolastica tirzie (sec.L!!'L!.).
!n filosofia medievala este caracteristica dominanta religiei crestine asupra tuturor domeniilor de activitate ale
omului. "oata activitatea spirituala poarta caracter teocentrist,adica este promovata,abordata problema e(istentei lui
Dumnezeu ca problema fundamentala. Cu toate ca,in perioada data,alte activitati decit cele religioase erau
imposibile si e(istenta lui Dumnezeu in sfera dominatiei bisericii crestine nicaieri nu era pusa la indoiala,deoarece
era imposibil,biserica fiind intoleranta fata de orice alta conceptie decit cea crestina teologica,totusi problema
e(istentei lui Dumnezeu a fost una centrala.
. Cel mai mare reprezentant este $oma d,A-uino, care rezolva problema corelatiei dintre filosofia laica si religia
crestina in modul cum a propus'o cu filosofia lui AristotelMproblema corelatiei dintre credinta si ratiune,ce o
rezolva altfel,decit cum o propunea "ertulian,adica el nu e(clude valoarea cunoasterii cunostiintelor filosofice in
sistemul cunostiintelor totale de care dispune omul. Mai mult,el afirma ca intre credinta si ratiune,religie si filosofie
trebuie sa e(iste o anumita armonie.
1.. Filosofia renascentista: umanismul, filosofia naturii, filosofia social/politica.
&#%A)"#&#'termen istoriografic ce indica o epoca a civilizatieiitaliene si,intr'un sens mai larg,europene,din
sec.L.'L.!,caracterizata ca un program si proiect de reinoire Kspirituala4,religioasa,culturala,dar si politica'foarte
puternic,inca din sec.L!.. se admite faptul ca in &enastere isi are inceputul epoca moderna,la fel ca si viata politica
si morala,religioasa si filosofica,stiintifica si artistica. !n epoca &enasterii,caracterul nedeslusit al omului apare ca o
mare virtute a noastra,deoarece nefiind nici ingeri,nici demoni putem sa ne inaltam sau sa decadem.
.manismul (lat. 3-umanus49uman,omenesc)'orientare a gJndirii laice a &enaGterii,care JGi propune sH studieze
lucrHrile fundamentale ale cugetHtorilor antici din domeniile1 filosofie,eticH,artH Gi literaturH. ,manismul apare
atunci cJnd omul Jncepe sH se gJndeascH la sine,la locul Gi rolul sHu Jn lume,cJnd omul JGi formuleazH siesi JntrebHri
despre esenIa Gi predestinaIia sa,despre scopul Gi sensul e(istenIei sale. Nn epoca &enaGterii,umanismul reprezintH o
totalitate de idei, conIinutul cHrora reflectH necesitatea cunoaGterii limbilor,a literaturii,a artei Gi culturii antice. ,n
renascentist se constituie ca o miGcare esteticH,amplH,marcatH de idealul erudiIiei,de idealul literar. Nn
umanism,omul este caracterizat ca o fiinIH socialH,activH. Omul este mHsura tuturor lucrurilor. ,manistul este
profesor,om de stat,istoric,poet,scriitor. ,manismul nu poate fi considerat o miGcare filosoficH. DiscuIiile despre
fericire,bine,virtute au un caracter moralizator. ,maniGtii nu se orienteazH direct spre gnoseologie,spre cunoaGterea
adevHratH. Nn gJndirea umanistH devenirea omului are prioritate Jn raport cu cunoaGterea adevHratH. Omul este privit
ca o fiinIH desc-isH,iar realitatea ca obiect al practicii.
+iloso)ia naturii. 0e la mi*l.sec.L.!'inc.sec.L.!!,umanismul este inlocuit de filosofia naturii. Miscarea umanista a
reusit sa convinga omul ca el este creatorul propriului destin. Aceasta i'a insuflat omului increderea ca el este
capabil sa cunoasca caracterul natural al lumii si pe sine insusi. Filosofia naturii renascentiste se caracterizeaza
printr'o noua tendinta'cea panteista,care tinde sa e(cluda din tabloul lumii creatiunea dumnezeiasca,sa'l identifice
pe D'zeu cu natura,sa dumnezeiasca natura si omul.&eprezentanti1 /icolaus Cusanus(7:C7'7:O:) evidentiaza @
modalitati de cunoastere a lucrurilor1 prin organele de simt,prin ratiune si prin intelect. 0ornind de la infinitatea lui
:
D'zeu,Cusanus neaga posibilitatea cunoasterii esentei ui. Omul se zbate in autonomia a doua facultati cognitive1
ratiunea,cunoasterea,care se dezvolta prin *udecati analitice (intelectul discursiv) si intelectul,facultatea
superioara,luminata de credinta. De asemenea, %.C. sublinia ca obiectul cunoasterii este D'zeu,care e(ista in unitate
de nedespartit cu lumea naturii,perceputa in mod senzorial. &aracelsius(7::@'7A:7) e(plica filosofia naturii si in
spirit magico'mistic. )avantul reiese din teza ca orice realitate are regula sa (o forta vitala,spiritula activa) in care se
contine c-eia spre natura. Cine cunoaste c-eia,acela insuseste modul de influentare a naturii pentru a o transforma.
#l a formulat ideea dependentei reciproce a tuturor lucrurilor,inclusiv a celor din natura. 0ernardino $elesio(7ACE'
7ADE) intemeiaza Academia din Cosenza pentru cercetarea stiintifica a naturii. Accentueaza importanta observarii
fenomenelor naturii. !n lucrarea 3Despre natura lucrurilor conform principiilor proprii4,teoreticianul subliniaza ca
sarcina filosofiei consta nu in cunoasterea lui D'zeu,ci in studierea naturii fara idei preconcepute,fara adaosuri si
infloriri. Filosofia trebuie eliberata de teologie. D'zeu este doar creatorul lumii si in continuare el nu se amesteca in
procesele ei. +rancesco &atri11i a fost inspirat din filosifia platonica. !n lucrarea 3%oua filosofie a universului4
afirma ca tuturor lucrurilor si corpurilor le sunt inerente : principii interne1 spatiul,caldura,lumina si umezeala.
+iloso)ia social-politica. 0roblema omului in epoca &enasterii este reflectata nu numai de filozofie si teologie,ci si
de teoriile social'politice. )e discuta intens problema statului centralizat. !n perioada cind se desteptau natiunile
europene, cind se ducea lupta fortata impotriva orinduirii vec-i,doar statul centralizat era considerat sa apere
suveranitatea nationala. #ste studiata problema organizarii politice a societatii,a conditiilor sociale de e(istenta
umana. "eoriile sociale ale epocii sint orientate spre om si cultura lui,eliberata de dictatura teologiei. )unt formulate
noi conceptii despre stat si drept,despre corelatia lor,avind la baza tezele despre caracterul natural al omului,pe
interesele si necesitatile lui pamintesti. )tatul,geneza si esenta lui,sunt e(plicate in baza legilor naturale,a ratiunii si
e(perientei. Cele mai valoroase teorii social'politice apartin lui /icollo %achiavelli(7:OE'7A2B),2ean 0odin,(ugo
3rotius,$homas %orus,$oma1o Campanella etc. /.%achiavelli se evidentiaza prin aceste teorii social'politice. !n
lucrarea sa principala 30rincipele4 afirma ca in conditiile noi din sec.L. a aparut necesitatea de a crea state
nationale,integre. 0entru aceasta trebuie sa e(iste vointa unei persoane,print,principe,de a realiza acest scop,dar
pentru aceasta se cere ca acest individ sa detina 2 tipuri de calitati1 a leului si a vulpii' sa'i ademeneasca pe unii din
demnitarii locali,promitindu'le anumite favoruri,daca se vor supune vointei lui lui si,sa fie ferm in supunerea cu
forta pe ceilalti potrivnici. A promite inca nu inseamna a fi obligat a indeplini. !mportant este a obtine sustinerea de
a depasi rezistenta si de a obtine puterea totala. ,lterior,obtinind puterea,printul procedeaza conform vointei lui.
Asfel poate fi creat un stat civil,scos de sub legile credintei.
11. Filosofia moderna. !roblema metodei cunoasterii stiintifice. 'mpirismul, rationalismul si sensualismul /
principalele curente gnoeseologice.
Catre sec.L.!!,in #uropa Occidentala un sir de transformari social'economice si politice,transformari radicale in
modul de viata,trecerea treptata de la feudalism la burg-ezie,intensificarea comertului industrial,descoperirea noilor
spatii geografice. "oate aceste evenimente necesita noi cunostiinte despre fenomene,legitati ale naturii si societatii.
&espectiv,aceste probleme de a formula noi cunostiinte despre natura si societate au influentat gindirea savantilor si
ca rezultat al tuturor cautarilor,filosofii a*ung la diferite concluzii,fapt ce a determinat aparitia a @ curente
gnoseologice1 empirismul,rationalismul si sensualismul.
4mpirismul' de la 3empirie49e(periment,doar ca nu semnifica e(perimentele din laboratoare,ci toata activitatea
practica a omului,pe parcursul careia noi sesizam diferite lucruri,cunoastem particularitatile. Fondator este
considerat a fi +rancis 0acon. #l afirma ca scopul cunoasterii este instaurarea domniei omului asupra
naturii,prioritatea e(perimentului cunoasterii empirice,care consta din faptul ca e(perimentul permite a studia
aceleasi obiecte in diferite conditii,compararea si verificarea rezultatelor. a baza cunoasterii empirice sta metoda
inductiva. &atiunea nu da cunostiinte noi in comparatie cu cele obtinute pe cale e(perimentala.
"ationalismul e(prima o alta pozitie decit empirismul,care ignora valoarea gindirii teoretice. %umai gindirea poate
da noi cunostiinte universale si adevarate,pentru ca numai gindirea poate cuprinde universul in intregime. Cugetarea
este o manifestare a gindirii si 3daca eu gindesc inseamna ca e(ist4 si acesta este unicul adevar ce nu poate fi pus la
indoiala. &atiunea argumenteaza caracterul cunostiintelor mele si totodata,demonstreaza imposibilitatea de a obtine
cunostiinte pe alta cale. Fondator este *escartes,la baza caruia stH metoda deductivH e(pusH prin formula 3cuget
deci e(ist3. Descartes spune cH totul trebuie pus la indoialH reieGind doar dintr'un singur adevHr,faptul cH 3eu e(ist3.
Alti reprezentanti1 #pino1a5Leibnit1.
#en1ualismul are o cu totul alta opinie. Fondator este filosoful englez 2ohn Loc6e. #l afirma ca idei,cunostiinte
innascute nu e(ista,noi le obtinem numai pe cale senzoriala,prin intermediul organelor respective de simt. Faptul ca
toate cunostiintele noastre sunt de origine senzoriala,ni'l demonstreaza acel lucru ca daca organele de simt sunt slab
dezvoltate,atunci si cunostiintele sunt la fel,ceea ce nu poate fi. ocPe spune cH la naGtere raIiunea umanH este 3tabla
rasa4,este o foaie curatH pe care poate fi scris totul,cunoGtinIele obIinJndu'se numai prin intermediul organelor de
simI.
12. !roblema substantei in filosofia moderna/ dualismul, monismul, pluralismul.
De rind cu problema gnoseologica,in filosofia moderna este abordata si problema ontologica,si aici au e(istat mai
multe conceptii1 dualista,monista,pluralista.
A
*ualismul este fondat de savantul francez *escartes,care afirma ca initial,in univers e(istau 2 substante1 una
materiala,si alta,ideala. Fiecare dintre le se caracterizeaza printr'un atribut1 substanta materiala'intinderea,iar
substanta ideala'gindirea. !nitial,ele e(istau separat,insa pe parcurs ele se unesc si unicul care le poate uni este
Dumnezeu.
%onismul este o alta interpretare,propusa de filosoful olandez #pino1a,care afirma ca e(ista o singura substanta care
este Dumnezeu. Dumnezeu este identic cu natura si dizolvat in natura. #l este creator,si atunci daca natura este
Dumnezeu,inseamna ca ea insasi se creeaza pe sine.
&luralismul,inaintat de filosoful german Liebnit1 si e(plicat in lucrarea sa 3Monadologia4,depaseste dualismul si
monismul. Filosoful afirma ca la baza lumii stau o multime de monade. Monadele reprezinta niste particule
ideale,spirituale alcatuite din lucruri materiale si nemateriale. #(ista un numar infinit de monade si e(ista un numar
infinit de moduri de manifestare a acestor elemente rationale. Fiecare monada dupa structura sa reprezinta o
lume,un univers aparte. #le sunt inc-ise in sine si nu comunica intre ele. Monada )uprema o constituie
Dumnezeu,care a unit monadele razlete nu intimplator,ci intr'un mod armonios,astfel lumea in cae traim este cea
mai reusita din toate care ar fi putut fi.
13. Filosofia iluminista europeana: omul, societatea, ratiunea.
)ec.L.!!! este numit 3secolul luminilor4 sau 3secolul iluminismului4. !luminismul este un curent spiritual,care
intruneste in sine un grup de ginditori,care promovau necesitatea raspunderii in masa a realizarilor
stiintifice,culturale si politice. !luminismul apare in Anglia,dar se si dezvolta in acelasi timp in Franta,reprezentanti
fiind1 "ousseau5*iderot57oltaire. !luminismul se deosebeste de spiritualitatea sec.L.!! din motiv ca daca atunci
filosofia era e(pusa in carti scrise in latina si erau destinate unui cerc restrins de oameni'aristocrati,apoi filosofia
iluminista este de regula,scrisa in limbile nationale si este destinata si maselor populare. !luminismul are un sir de
trasaturi precum1 lupta,morala, moravurile normelor si traditiilor,obiceiurilor feudale. #ocietatea feudala,care catre
sec.L.!!! mai continua sa domine,trebuia inlocuita cu alte valori. Aceste valori mai reeseau din realizarile stiintei si
filosofiei. #ste subminata puternic ideea despre autoritatea suprema a monar-ului5noua burg-ezie inainteazaideea ce
societatea poate progresa,se poate dezvolta numai in urma realizarii stiintelor. ,na dintre aceste realizari este ca
oamenii de la natura sunt egali in drepturi,iar inegalitatea dintre oameni este o stare anormala. !luminismul lupta
impotrive repartizarii inegale a acestei proprietati5toti trebuie sa dispuna de aceleasi drepturi. !luminismul a militat
pentru dezvoltarea invatamintului presei,aa tuturor ramurilor culturii nationale. !luminiGtii si'au propus sH limiteze
credinIa in folosul raIiunii,religia in folosul GtiinIei, sH elibereze morala de sub tutela religiei.
14. filosofia clasica germana/ teoria cunoasterii ca e0presie a acti+itatii constiintei.
Filosofia clasica germana cuprinde o perioada scurta de timp'anii DC ai sec.L.!!! si anul 7DE7,cind a murit /egel.
Filosofia clasica germana a adus contributii considerabile la constituirea teoriei cunoasterii ca disciplina
autonoma,subliniind caracterul activ al cunoasterii,subordonindu'l unei analize sistematice formele si categoriile
logice si gnoseologice integrind omul in natura (+euerbach). Filosofia clasica germana are mai multe realizari
dintre care putem evidentia1 ;ea a demonstrat si a descoperit caracterul activ,creativ al gindirii,constiintei5 pina in
perioada data,filosofia interpreta constiinta mai mult ca pe o contemplare pasiva a realitatii,ca o amprenta mecanica
a realitatii obtinute in simturile noastre. !dealismul german a demonstrat ca constiinta,gindirea formeaza noi
cunostiinte,care nu pot fi induse sau deduse dupa logica formelor5 au demonstrat ca ratiune,procesul de cunoastere
poarta un caracter contradictoriu. ;a doua realizare este descoperirea si elaborarea metodei dialecticii de gindire. !n
teoria cunoasterii a lui 8ant e(ista 2 notiuni fundamentale1 lumea fenomenelor si lumea lucrurilor in sine. #ste
vorba despre faptul ca 8ant sarcina principala a filosofiei consta in a determina cit si pina unde putem noi cunoaste
lumea ce ne incon*oara. 0entru a raspunde la aceste intrebari,8ant apeleaza la conceptia sa apriorica (Apriorismul
lui 8ant,conceptie numita 3idealism transcendental4,la baza careia este plasata idea,in comformitate cu care,unele
*udecati sunt adevarate indiferent de e(perienta si raman adevarate indiferent de modul in care se sc-imba
e(perienta1acestea sunt adevarate 3a priori4.) si afirma ca cunostiintele noi pot fi obtinute doar pe cale empirica si pe
cale rationala. 0rin intermediul simturilor noi cunoastem e(teriorul lucrurilor,calitatile particulare ce stau la
suprafata si aceasta constituie cunostiintele senzoriale sau lumea fenomenelor,lumea cunostiintelor subiective. Ce
tine de esenta lucrurilor in sine'un alt reprezentant al filosofiei clasice germane, 2ohann +ichte,a cautat sa deduca
din spirit atit formele,cit si continutul cunoasterii. De aceea,Fic-te se bazeaza pe constiinta eului. #videnta absoluta
este cea a #ului pur,supraindividual, infinit,care este spirit,ratiune si in ultime esenta,activitate. #l a elaborat un
sistem filosofic idealist'subiectiv,conform caruia lumea este produsul interactiunii dintre #ul Absolut si non'#ul
(natura). Deci,obiectul este creat de obiect si nu poate e(ista fara el.
1. Descoperirea si elaborarea metodei dialectice de gandire clasica germana %de la 1ant la 2egel(
,n rol important in formarea filosofiei clasice germale a revenit stiintelor naturii si sociale. !n baza acestora se
dezvolta conceptiile dialectice. .aloarea istorica a filosofiei clasice germane consta in elaborarea sistematica a
metodei dialectice, a logicii dialectice. Filosofia clasica germana reprezinta o integritate la baza careia sta cercetarea
formelor generale pe care 8ant si Fic-te le aprecia ca forme proprii gandirii omului, iar )c-elling si /egel ca
forme ale realitatii, privita ca realitate spirituala. 8ant considera ca sarcina lui consta in a descoperi daca e posibil sa
ai cunostinte metafizice, cunostinte care cuprind atare probleme cum sunt e(istenta lui D'zeu, nemurirea sufletului
O
si e(istenta liberului arbitru relative la fiintele umane. 8ant este marele reformator al gandirii filosofice de dupa el.
.azand lipsurile empirismului care admitea in e(perienta unica origine si unica intemeiere a cunostintei noastre,
fapt prin care ducea la scepticism si lipsurile rationalismului dogmatic, care intemeia cunostinta de idei inascute,
8ant cauta o baza mai solida, plecand de la critica si analiza a inses-i puterii de cunoastere umana. 0rin criticismul
sau cauta a stabili granitele si valabilitatea cunostintei. 8ant studiaza despre formele apriorice ca intuitia, intelectul.
#l spune ca cunoasterea umana nu este posibila decat datorita formelor apriorice de care ea depinde, tot astfel ea nu
este posibila decat pentru ca este o lume incon*uratoare pe care o cunoastem prin aceste forme. Meritul lui 8ant
pentru progresul gandirii omenesti este acela de a fi supus spiritul uman si puterea lui de cunoastere la o analiza
profunda pentru a gasi originea si valabilitatea cunostintei. Fitc-te vrea sa continue gandirea lui 8ant, in care vede o
baza temeinica, dar care i se pare a fi fost inteleasa mai ales prin prisma amanuntelor ce nu aratau adevarata intentie
a lui 8ant si pe care acesta nu a stiut sa le puna in adevarata lor lumina. Fic-te vrea sa deduca din spirit atat formele
cat si continutul cunoasterii, lumea din afara. De aceea Fic-te pleaca de la constiinta eului, e(istenta absoluta este
acea a eului pur, infinit, care este spirit, ratiune, activitate. #ul, fiind activitate, are nevoie de libertate pentru
manifestarea sa. )tiinta sau doctrina morala se ocupa cu armonizarea diverselor impursuri si instincte din om. #tica
lu Fic-te este prin esenta o etica a efortului si progresului uman. Filosofia lui )c-elling este o filosofie
transcedentala. #l studiaza problema posibilitatii unei cunoasteri obiective, a stiintei deci, problema libertatii si a
posibilitatii imperativelor noastre morale si problema artei. #l sustinae ca daca este posibila o cunoastere obiectiva a
stiintei, aceasta nu se poate concepe fara o corespondenta intre natura si spirit. )c-elling intelege sa patrunda
absolutul care determina spiritul si natura. FaIa de )c-elling, /egel are o natura tot atat de adanca dar mai
sistematica. Filosofia este pentru el, intai de toate, sistem de gandire. )istemul lui /egel este sistemul ratiunii care
domina lumea. a /egel, absolutul este inteles prin ratiune, prin 3mi*locirea4 obiectiva a acesteia. Filosofia
spiritului a lui /egel cuprinde toate ideile timpului sau1 de progress, de evolutie, de creatie. a /egel ele sunt
centrate de idea providenIei ratiunii. Filosofia clasica germana a elaborat dialectica moderna, a adus contributii
considerabile la constituirea teoriei cunoasterii, ca disciplina autonoma (8ant), subliniind caracterul activ al
cunoasterii, subordonand unei analize sistematice formele si categoriile logice si gnoseologice.
1$. Filosofia mar0ista. Creareadialecticii materialiste si a conceptiei materialiste despre istorie.
Mar(ismul apare in prima *umatate a secolului 7E. !n Mar(ism ideile filosofice au un caracter dinamic. !n filosofia
lui 8arl Mar( un loc important il are conceptul de pra(is, care indica unitatea teoreticului si practicului, teoria ca
sistem edificator. !n opinia lui Mar(, operele teoretice isi gasesc adevarul in modelul in care transforma realitatea
umana. ,n adevar teoretico'practic nu poate e(ista intr'o societate dominata de instrainare. 3!nstrainarea4 in
filosofia mar(ista are o anumita semnificatie. Mar( afirma ca omul care nu dispune de mi*loace necesare pentru
satisfacerea conditiilor vietii sale, nu depinde nici de sine insusi. #l nu'si mai apartine, este instrainat de sine, a
devenit proprietatea altcuiva. !n societatea capitalista oamenii se impart in 2 clase sociale1 cei ce detin mi*loace de
productie (capitalistii) si muncitorii instrainati. !n esenta sa este instrainat insasi actul muncii. !n acest conte(t Mar(
elaboreaza o sc-ema care poate fi aplicata la intreaga istorie a omenirii. #l considera ca motorul istoriei a fost si
ramane lupta de clasa dintre posesori si e(ploatati. !n Mar(ism istoria este plasata in centrul gandirii si a conditiei
umane. !storia nu este supusa naturii, ci munca omeneasca transforma natura. !n teoria mar(ista este caracterizata
atotputernicia umana. umea materiala este produsul unei activitati orientate, organizate a oamenilor. a intrebarea1
Ce sunt obiectele6 Mar( raspunde1 concretizarea activitatii umane, o realitate practica in mod subiectiv, categoriile
cu sens imuabil ca1 materialism, subiect, obiect, teorie etc. si'au pierdut fi(itatea, au suferit o sc-imbare dialectica.
!nsasi cuvintele de care ne folosim pentru a enunIa miscarea dialectica, au devenit dialectice. !n Mar(ism conceptul
de adevar devine oricum instabil, cel de pra(is suprima intr'un fel obiectivitatea lumii, in sanul careia ar trebui sa
putem verifica ipotezele facute. !potezele depend de alte ipoteze, care in parte au contribuit la producerea celor
dintai. Aceasta situatie intelectuala, creata de Mar(, a fost aprobata mai apoi prin raportul de interactiune reciproca
de fizica moderna. !n istoria moderna Mar( deosebeste @ etape ale metodelor si conditiilor de munca. 0rima etapa
este cea primitiva, in care omul este lipsit de unelte, n'are constiinta individuala dezvoltata. !n etapa a 2, omul lent,
dar sigur, isi inventeaza unelte de productie. ,tilizand uneltele de productie, individual descopera ca este avanta*os
sa'si divizeze sarcinile. Diviziunea muncii ii individualizeaza pe oameni1 individul se concepe ca atare. Omul
devine membrul unei clase si clasa careia ii apartine il defineste, facand din el prizonierul unei necesitati. Omul nu
mai este sclavul unui stapan ce il domina, ci sclavul unui simplu proces. Fiinta omeneasca isi pierde libertatea si
inceteaza sa'si apartina, este supusa instrainarii. #tapa a @ este cea a viitorului, a comunismului. !n aceasta etapa
societatea comunista se elibereaza de contradictii, in care nu mai e(ista oamenii instrainati, gratie proprietatii
colective asupra mi*loacelor de productie. Acestei societati ii corespunde un om absolut nou, care se va realiza prin
munca creatoare.
1). *rationalismul, +oluntarismul si problema omului in filosofia lui #. &c3open3ouer si F. 4ietzs3e.
A. )c-open-ouer isi propune sa elaboreze o filosofie a vointei. 0entru a'si realiza intentia, el depune eforturi prin
care reduce comple(ul la simplu, multiplu la singular, spiritual la materie. /egel afirma ca la baza lumii si c-iar
lumea reprezinta o constiinta, gandire numita idQe absoluta, fiecare lucru continand in sine o esenta ideala.
)c-ope-ouer insa spuna ca lumea in realitate reprezinta o forta cosmica inconstienta, irationala, nelimitata in
puterea sa de realizare. Aceasta energie este numita vointa cosmica si oricare lucru din natura reprezinta niste
B
manifestari ale aceste vointe. De aceea in lucrarea sa 3umea ca vointa si reprezentare4 lumea este vointa, multimea
lucrurilor din lume fiind reprezentarea lor. !n om,, vointa cosmica la fel se manifesta, si anume prin vointa de a trai1
multimea pasiunilor, instinctelor, afectelor ce'l domina pe om. Caracteristica acestei vointe este de a se realiza cu
orice pret, fiindca ea fiind lipsita de oricare constiina fiind irationala nu'si poate cunoaste limitele. )c-open-ouer
defineste filosofia prin formula 3cunoasterea neconditionata a esentei lumii4. Dar filosoful nu e(pune consideratii
despre esenta lumii, el se opreste la reflectia subiectului asupra lui insusi. )c-open-ouer subliniaza ca principala si
singura diferenta dintre om si animal este aceea ca omul gandeste prin concepte. Conceptul se obtine prin
eliminarea tuturor elementelor care nu sunt comune reprezentarilor respective. %ietzs-e dezvolta conceptul
supraomului, care presupune increderea in progres. AdmiIand ideea stiintifica a progresului, se poate sustine ca
individul uman nu reprezinta ultimul stadiu evolutiv in dinamica e(istentei. Dupa cum omul sa dezvoltat din specii
inferioare, tot astfel se poate presupune ca si din el se va naste o noua intruc-ipare de viata care il va depasi.
%ietzs-e construieste o filosofie a vietii in centru careia este plasat omul, creator de cultura, indeosebi geniul care in
formula 3supraomului4 a capatat interpretari nedorite, in forma unei teorii a cultului fortei si a arbitrarului in actele
umane. )upraomul este omul care isi transcende necontenit realitatea data in fapt si limitele pe care le implica
aceasta, gratie unei forte creatoare mereu reinoite. !n conceptia lui %ietzs-e omul nu este cu adevarat om, daca nu se
straduie sa fie ceea ce nu poate fi, adica supraom. Cel ce vrea sa fie supraom pierde din aceasta cauza posibilitatile
autentice care i se desc-id ca om, vrand sa fie supraom, el nu este omul care ar putea si ar trebui sa fie. 0e de alta
parte el nu este om daca el nu incearca sa fie mai mult decat om.
1,. Filosofia sec.55. !rincipalele curente filosofice contemporane.
!n aceasta perioada in filosofie se desfasoara procesul 3reevaluarii valorilor4. Filosofia contemporana se ocupa de
formele nerationale a e(perientei spirituale a omului1 vointa, intelect, inconstient. Filosofia contemporana adopta
un spirit critic fata de sistemele de referinta sistematizate anterior, fata de propriile realizari. a fel filosofia
contemporana are un caracter social deoarece fiinta umana se realizeaza pe deplin in activitatea sociala. Filosofia
contemporana se afla in process de dezvoltare, dat fiind faptul ca se dezvolta si stiinta. Filosofia contemporana
vorbeste despre rolul fortei divine, despre om, societate, viata, moarte. 0rezinta itneres faptul ca tendintele
principale ale filosofiei contemporane nu adera nici la doctrine materialiste, nici la cele idealiste. Deosebin cateva
curente filosofice contemporane ca1 realism, scepticism, positivism, e(istentialism, neotomism1 posivitismul
consta din reguli generale cu privire la cunoastere si metodologia ei generala. )copul acestora era asigurarea unei
3discipline4 a inteligentei si a unei 3practice rationale4. #(istentialismul consta in studierea sensului e(istentei
umane si caile dobandirii autenticitatii ei. Materialismul sensualist consta in studierea problemei recuperarii
naturii umane, inserarea
omului in retzeaua de cauze si efecte ale naturii. %eospiritualismul promova un program de afirmare a unei
proprietati specific umane refle(ivitatea. !n realismul idealist tema principala era reculerarea ideii unei 3ordini
ideale4, ratzionale. #mpirismul este un current filosofic ce fi(a originea si fundamental cunoasterii in e(perienta
sensibila. 0ragmatismul promova o metoda de obtinere a claritatii lingvistice si conceptuale atunci cand oamenii
se confrunta cu problemele intelectuale.
1-. #paritia si dez+oltarea gandirii filosofice in 6oldo+a.
$Jndirea filosoficH din Moldova cunoaGte o cale lungH de dezvoltare de la primele elemente ale realitHIii
generalizate conGtient pJnH Jn zilele noastre. CreaIia poeticH popularH este o protofilosofie filosofie primordialH,
apHrutH Jnainte de e(istenIa filosofiei ca GtiinIH, dezvoltJndu'se sub influenIa gJndirii colective. egendele Gi
folclorul reflectH concepIia popularH despre crearea universului, a omului, lumii animale Gi vegetale. Nn creaIia
popularH se evidenIiazH anumita elemente de refle(ie filosoficH, se e(primH Jn formH artisticH a convingerii cH lumea
este materialH, infinitH Gi veGnicH. Nn perioada iniIialH de dezvoltare gJndirea filosoficH din Moldova purta un
caracter mitologico'religios Gi nu prezenta un tot Jntreg. iteratura, cronicile bisericeGti Gi letopiseIele au devenit
purtHtorii concepIiei despre lume din epoca feudalismului. #tapa a doua Iine de sec.L.!! Gi este reprezentatH de
letopiseIele lui $.,rec-e Gi M Costin. "oate domeniile conGtiinIei sociale, cultura din aceastH epocH sunt pHtrunse
de spiritul religios creGtin. $Jndirea filosoficH din aceastH ep cH la fel fiinIa Jn corelaIie cu religia. Criteriul principal
al filosofiei medievale Jl constituie atJt categoriile religioase, cJt Gi 3limba religioasH4. O largH rHspJndire capHtH
ideile umanismului care avea un caracter patriotic. ,maniGtii moldoveni au pledat pentru independenIa patriei, au
luptat Jmpotriva *ugului turcesc. $rigore ,rec-e Jn 3etopiseIul RHrii Moldovei4 afirmH, cH istoria, pHstrarea
trecutului Jl deosebeGte pe om de animale, cH istoria *oacH Jn acelaGi timp rolul educativ Gi cognitiv. $.,rec-e este
Jntemeietorul analizei istoriografice Jn cronografia moldoveneascH. Miron Costin continue ideile predecesorului sHu.
Nn lucrHrile 3De neamul moldovenilor4, 3Crobnica IHrilor Moldovei Gi Munteniei4 sc-iIeazH ideile despre originea
romSnH a neamului nostru. Nn 3.iaIa lumii4' poem de maditaIie filosoficH se pun probleme despre sistemul solar,
dezec-ilibru cosmic, fericirea Jn viaIa omului. . O mare contribuIie a avut'o Gi %icolae Costin ), feciorul lui
M.Costin. #l proslHveGte pacea Jntre popoare Gi condamnH rHzboaiele de cotropire, pleda pentru rHspJndire GtiinIei,
literaturei Gi artei. . Filozofia Jn Moldova Jn sec. L.!! L.!!! depinde de condiIiile social'economice, politice Gi
culturale. Moldova Jn aceastH perioadH era un stat feudal Jn care domina gospodHria naturalH. $Jndirea progresivH a
Moldovei din aceastH perioadH era dominatH de ideea generalH de luptH Jmpotriva 0orIii Gi fHrHdelegilor feudalilor
locali. Milescu')pHtaru recunoaGtea facerea lumii de cHtre Dumnezeu, JnsH Jncerca sH o e(plice mai departe de pe
D
poziIiile materialiste. a baza lumii stau patru elemente ' pHmJntul, apa, aerul Gi focul. "impul Gi spaIiu e(istH
JmpreunH cu lumea, afirma cH Jn afara lor nu e(istH nimic. Milescu')pHtaru formuleazH Gi unele idei de dialecticH
spontanH, referitor la unitatea Gi lupta contrariilor, miGcare ca formH de e(istenIH a materiei. NncearcH sH e(plice
unele fenomene sociale, argumentJnd necesitatea unui stat centralizat Gi puternic. Nn teoria cunoaGterii respinge
agnosticismul idealist'religios, afirma cH raIiunea umanH poate sH cunoascH realitatea. Dimitrie Cantemir sustinea ca
la baza lumii stau patru elemente ' apa, aerul, focul, pHmJntul, obiectele Gi fenomenele sunt combinaIia atomilor Gi
celor patru elemente. Materia a fost 3insuflatH3 supranatural de Dumnezeu, dar mai departe se dezvoltH dupH legile
sale proprii.AnalizeazH noIiunile filosofice de timp, spaIiu, miGcare, necesitate G.a. Fenomenile Gi obiectile sunt
cauzal, determinate. Nn teoria cunoaGterii afirma unitatea sensorialului Gi raIionalului, rolul e(perienIei Gi practicii Jn
dezvoltarea GtiinIei. &ecunoGtea teoria adevHrului dublu ' cH e(istH adevHruri a credinIei Gi GtiinIei, pleda pentru
separarea GtiinIei, filosofiei de teologie. !nterpreteazH omul ca unitate a trupului Gi sufletului, el se deosebeGte de alte
fiinIe din naturH prin spiritualitatea sa. #(plicH fenomenele sociale Jn conformitate cu anumite legi. a baza
dezvoltHrii societHIii pune factorii interni, materiali. AfirmH caracterul ciclic al dezvoltHrii, cH toate IHrile trec
anumite cicle ' apariIia, maturizarea Gi pieirea, dupH dispariIia unor IHri ori imperii ' apar altele. 0rogresul societHIii
depinde de culturH, moralH. )ecolul L!L Jn Moldova este secolul iluminismului. &eprezentanIii lui luptau pentru
instaurarea lumii raIionale, societHIii bazate pe egalitate, libertatea politicH drepturilor civile. Din iluminiGti fac parte
$-. Asac-i, C.)tamati, C.%egruzzi, A Donici, A /J*deu, M. 8ogHlnicianu, +.0 /aGdeu G.a. Nn operele sale ei
criticau nea*unsurile societHIii e(istente. ,n loc deosebit ocupH A. &usso, .. Alecsandri, M #minescu, care luptau
Jmpotriva feudalismului Gi e(ploatHrii naIionale. ucrHrile lor conIin idei social'politice Gi filosofice, gJnduri despre
om, naturH, locul Gi rolul lor Jn viaIa societHIii, despre monar-ie Gi formele guvernHrii statale, despre religie Gi
proceduri *uridice G.a. M . 8ogHlnicianu afirma, cH eliberarea naIionalH Gi socialH, prosperarea neamului este
posibilH numai pe baza cunoaGterii istoriei. %ecunoaGterea istoriei e ec-ivalent cu pieirea neamului. Ca sociolog el
JncearcH sH stabileascH cauza fenomenelor sociale, cerceteazH legitHIile sc-imbHrii Gi dezvoltHrii societHIii.
DezvoltJnd filosofia istoriei el formuleazH teotia procesului istoric Gi teoria istoriei ca GtiinIH. A /J*deu in e(plicarea
fenomenelor sociale era idealist, se gHsea sub influenIa filosofiei -egeliene. Considera cH filozofia Jn sistemul
cunoGtinIelor GtiinIifice poate fi comparatH cu soarele Jn sistemul planetelor, ca Gi soarele ea lumineazH toate sferele
GtiinIifice. )ubliniind rolul filosofiei el nu nega Gi rolul religiei. +ogdan 0etriceicu /aGdeu considera cH Jn toate
lucrurile este prezent un spirit, cH GtiinIa fundamentalH trebuie sH fie GtiinIa despre spirit. %atura Gi cosmosul Gi este
Dumnezeu. DezvoltH idei valoroase despre cunoaGtere. "itu Maiorescu se ocupa de un spectru larg de probleme1
corelaIia dintre filosofie Gi GtiinIH, teoria Gi metodologia cunoaGterii, ontologie, esteticH, culturH G.a. 0roblema omului
ocupH un loc de seamH Jn cercetHrile filosofice ale lui Maiorescu. De aceea problema e(istenIei este analizatH de pe
poziIiile valorii Gi destinului omului. CriticH morala religioasH Gi concepIia acelor intelectuali care socoteau, cH
religia constituie temelia moralei. Maiorescu afirma cH morala poate e(ista Jn om indiferent dacH este credincios ori
nu. 0roblema principalH Jn filosofia lui +laga este problema e(istenIei omului Jn ,nivers. a baza lumii el pune un
3produs mistic'filosofic4 al imaginaIiei omului, numit Mare Anonim, pe care'l JnzestreazH cu calitHIi divine Gi
demonice. +laga remarcH la om douH moduri de e(istenIH1 primul, care consituie baza vieIii umane Gi care Jl apropie
pe om de animale, e e(istenIa lui Jn lume Gi tendinIa de a se autopHstra. Al doilea mod de e(istenIH, diferit de cel al
animalelor, care Jl transformH din 3preom4 Jn 3om deplin4, e e(istenIa omului Jn arealul misterului, Jncercarea lui de
a JnIelege acest mister, necHtJnd la acele 3cenzuri transcendente4, pe care le impune Marele Anonim. Mi*loacele,
prin care omul aspirH sH cJGtige o viaIH mai superioarH decJt cea a animalului, demnH de mJndrie Gi satisfacIie
sufleteascH, dupH +laga, sunt miturile, viziunile religioase, concepIiile metafizice, teoriile GtiinIifice, operele de artH
Gi de civilizaIie. Constantin %oica s'a ocupat de un spectru larg de probleme ca ontologia, gnoseologia, filosofia
culturii, a(iologia, antropologia filosoficH, logica, istoriei filosofiei G.a. NncearcH de a reanaliza problematica
filosofiei romSne Gi de a ridica la nivelul filosofiei universale.
2.. Ontologia ca parte componenta a filosofiei.4otiunea de e0istenta si materie,formele lor.Obiecti+itatea
materiei si obiecti+itatea spiritului.
Ontologia reprez. Domeniul reflectiei filosofice ce cauta sa surprinda fundamentele e(istentei,formuleaza
presupuneri asupra e(istentei universului cosmic si social'uman.Ontologia ca disciplina filosofica e(ista inca de pe
timpurile lui Aristotel ce o numea 3filosofie prima4, atribuindu'i ca obiect 3e(istenta4 ca e(istenta."ermenul
ontologie dateaza de la incep. )ec.L.!!. 0roblematica ontologica consta in formularea ipotezelor despre e(istenta
umana,problematicii destinului omului.Ontologia traditionala se referea cu precadere la natura,dar cea moderna la
societate,la antripologia filosofica.!ncepind cu sec.L.!!! ontologia se spri*ina tot mai mult pe cunoasterea
stiintifica."ermenul ontologie intra in vocab. filosofic in 7B2E cind filosoful german C-ristian Tolf editeaza
lucrarea 3Ontologie4."ermenul semnifica stiinta despre e(istenta. #(istenta semnifica tot ce e(ista.Opus e(istentei
este non'e(istenta sau nefiinta.Daca e(istenta este tot ce e(ista in spatiu si timp,atunci non'e(istenta ar trebui sa
insemne ceea ce nu esta in spatiu si timp,dar p?u ca e(istenta poate fi nu numai materiala,ci si ideala(ginduri,teorii)
atunci non'e(istenta poate insemna1 7) potenta,posibilitatea de a fi si in acesta caz ar insemna ceea ce nu este dar
poate fi5 2) nu este si nu poate fi nicicind.
&eferindu'ne la sensul conceptului 1e(istenta4,termenul 3a fi4 are mai multe sensuri1
'existential ' desemneaza faptul ca ceva se afla,e(ista (la +alti este o universitate)
'atributional ' o insusire ce apartine unui altceva (diamantul este dur)
E
'de)initional desemneaza ec-ivalenta,sinonimia (oamenii sunt fiinte rationale)
'de inclu1iune omultime e cuprinsa in alta (romanii sunt indo'europeni)
'de apartenenta un individ e inclus intr'o clasa (caisul este un pom)
Formele e0istentei:
natura 'totalitate de sisteme,structuri si niveluri materiale (fizice si biologice) ce e(ista independent de om.#a
reprez. forma primara a e(istentei.
)ocietatea se constituie in procesul actiunii omului.Din universul social fac parte creatiile, valorile si relatiile
spirituale.
#(istenta ideala' are o baza materiala si nemateriala,fiind dependenta prin origine si functionalitate de om.Creatorul
acesteia este omul si prin constiinta sa se incadreaza in realitatea subiectiva (conceptii,torii,stari de spirit), prin
organism biologic incadrindu'se in realitatea obiectiva (mediul ambiant).
6ateria'un anumit material din care e compus tot ce e(ista5realitatea obiectiva care e(ista de la
sine,independent de atitudinea omului fata de aceasta realitate.Cind spunem ca materia e abstractie 9Ureprez. toate
lucrurile e(istente in spatiu si timp.
Formele materiei:
miscarea ' orice sc-imbare,transformare ,influentare reciproca a elementelor unui sistem5
spatiul ' desemneaza intinderea,marimea sau figura corpurilor5
timpul intinderea,structuralitatea,coe(istenta si interactiunea.
Obiectivitatea materiei si a spiritului consta in faptul ca lumea fizica e(ista,nefiind o creatie a imaginatiei,o
productie a spiritului subiectiv,fiind universal valabile.
22. &pa7iul 8i 9impul. 9impul 8i &pa7iul social.
Obiectele lumii materiale aflJndu'se Jntr'un anumit mod unul faIH de altul, formeaza unele configuratii stabile cu
frontiere cu lumea ce le incon*oara. 0roprietatile genrale de organizare structuralH a lumii materiale, proprietHIile
obiectelor ce pretind sH ocupe un loc printre altele de a se face margini cu alte obiecte, prezintH caracteristica
fundamentalH ale spaIiului.
Nn procesul dezvoltHrii lumii poate fi evidenIiat o repetare, o continuitate, o duratH, o vitezH de desfHGurare a
proceselor, un anumit ritm Gi tempou caracteristici ce reprezintH timpul.
&pa7iul oferH posibilitatea reprezentHrii ordinii generale a coe(istenIei obiectelor materiale. Ca formH de e(istenIH
a materiei sunt caracterizate de urmHtoarele JnsuGiri1 Jntinderea, structuralitatea, coe(istenIa Gi interacIiunea.
9impul e(primH o ordine generalH de stHri, o formH a consecutivitHIii a unor stHri. )paIiul Gi "impul sunt
obiective. 0rin caracterul lor general )paIiul Gi "impul sunt absolute.
&pa7iul este o categorie filosoficH ce desemneazH Jntinderea, mHrimea, forma sau figura corpurilor. Orice corp are
o Jntindere (mHrime) Gi figurH, iar Jntre corpuri, constituie prin proprietHIile lor de mHrime Gi figurH, apare raportul
de coe(istenIH. &pa7iul ca mHrime Gi figurH, aparIine unui corp individual. NntrucJt orice corp are o Jntindere Gi o
figurH, spaIiul este general. $eneralul este legat de individual. "rHsHturile )paIiului' tridimensionalitate lungime,
lHIime, JnHlIime. O altH caracteristicH reversibilitatea Jn sensul cH, principial, un mobil poate parcurge o
distanIH A+, dar Gi distanIa +A. Caracteristica a @a simetria, Jn ideea cH, cel puIin, Jn principiu, se poate concepe
simetria unui obiect Jn raport cu un punct, o dreaptH, un plan. De altfel, e(istH simetria c-iar Jn naturH.
9impul este numai o relaIie, Gi anume relaIie de succesiune. 9impul este categoria filosoficH ce e(primH durata,
succesiunea, simultaneitatea proceselor Gi fenomenelor din ,nivers. Deseori, "impul este definit fie prin
simultaneitate Gi succesiune, fie prin duaratH. )imultaneitatea este o relaIie. Vi durata este un termen de relaIie, o
succesiune simultanH cu o altH succesiune. #lementele "impului care se succeed sJnt1 clipele, momentele care nu
au Jn sine timpul, nu sJnt pline de "imp. Caracteristicile "impului sJnt1 unidimensionalitatea o singurH
dimensiune. Cel mai general aspect al unidimensionalitHIii este cel al trecerii de la trecut prin prezent spre viitor,
deci drmul JndHrHt este imposibil. O a 2a caracteristicH a "impului este asimetria, Jn ideea cH viitorul Gi trecutul nu
sJnt simetrice Jn raport cu prezentul. #le nu se pot suprapune, deoarece trecutul poate influenIa, Jntre anumite
limite, viitorul, dar viitorul nu poate influenIa trecutul, datoritH ireversibilitHIii.
&pa7iul 8i 9impul &ocial se referH la societatea care a re coordonatele spaIio'temporale proprii, diferite de cele
ale naturii. 0entru societate )paIiul Gi "impul fizic, cosmic, biologic reprezintH doar cadrul natural al acIiunii
umane, deoarece la acest nivel ele JnceteazH a fi doar realitHIile naturale, devenind forme ale gJndirii, cu a*utorul
cHrora oamenii JGi organizeazH Gi desfHGoarH acIiunile. &pa7iul social desemneazH ansamblul condiIiilor de loc,
Jntindere Gi desfHGurare a acIiunilor umane, a structurilor Gi proceselor sociale. Nn el se desfHGoarH producIia
materialH, viaIa politicH, *uridicH, morala, miGcarea demograficH, etc. )paIiul social cuprinde mediul Jn care
trHieGte, gJndeGte Gi munceGte o comunitate umanH.
9impul social desemneaza devenirea vieIii sociale, durata Gi succesiune fenomenelor sale specifice, ritmul
evoluIiei Gi densitatea evenimetelor sociale pe unitatea de timp fizic. Asemenea particularitHIi ale timpului social
cum sJnt curgerea rapidH, variabilitatea, tensiunea, legHtura unicalH dintre trecut, prezent Gi viitor, ireversibilitatea
i'au preocupat Jn permanenIH pe oameni, deoarece ele atingeau laturile intime ale e(istenIei lor. O parte din aceste
particularitHIi cu greu pot fi supuse analizei Gi de aceea Jn conGtiinIa de masH au cHpHtat deseori un aspect mistic.
0roprietHIile specifice ale timpului social sunt legate indisolubil Jntre ele.
7C
23.6iscarea si formele ei.4otiunea de progres si regres.
Miscarea (dinamismul) cel mai semnificativ atribut al materiei, inteleasa ca o permanenta actiune, interactiune,
trecere a ceva in altceva, ca sc-imbare in genere. Orice transformare, orice influentare reciproca a elem unui
sistem, activitatea oamenilor5 Obiectivitatea ei reiese din independenta sa fata de constiinta umana ..Caracter
contradictoriu prin interactiunea fortelor contrare(atragere ?respingere).)tabilitatea e necesara leg reciproce intre
elem unui sistem. Misc reprez orice sc-imbare.#a nu treb inteleasa ca o simpla sc-imb a pozitiei corpului in
spatiu, ca o deplasare mecanica.Misc reprez orice transformare, orice influientare reciproca a elementelor unui
sistem, sc-imbul de substante in, sc-imul de substante in celulele organismului, activitatea oamenilor ca temelie a
vietii lor sociale etc. Miscarea e completata de starea de repaos, care defineste acele stari ale miscarii ce asigura
stabilitatea obiectului si conservarea calitatii lui.
Conform structurii materiei deosebim A forme principale de miscare1mecanica(o simpla deplasare a
macrocorpurilor,maselor mecanice,o deplasare a corpurilor ceresti in spatiul universal)5)i1ica(miscarea
moleculelor,include procesele ce au loc in interiorul stelelor si plantelor,interactiunea particulelor elementare) 5
chimica(miscarea atomilor in interiorul moleculelor,ca rezultat are loc transformarea calitativa a interactiunii
moleculelor)5biologica(procesele de formare si activare vitala a organismelor vii,a plantelor,animalelor,a
omului)9 sociala(aparitia si dezvoltarea societatii umane,activitatea vitala a ei).
&aportul dintre miscare si dezvoltare da nastere la o noua forma a miscarii Forma )ociala a ei, care reflecta
aparitia si dezvoltarea societatii umane, activitatea vitala a societatii.
*e1voltarea progresiva este determinata de sc-imbari calitative si?sau cantative, ce sunt ilustrate printr'un
progres, adica trecerea dintr'o stare inferioara in alta superioara, care manifesta caracteristici evolutive.
*e1voltarea regresiva reprezinta procesele de stagnare,este o miscare distuctiva a fenomenului.#a se e(prima in
reprimari si refulari. Dezvoltarea regresiva consta transformari ce conditioneaza pierderea, disparitia sau
degenerarea unor anumite caracteristici, trasaturi si insusiri a anumitor fenomene, lucruri, obiecte, si care de
obicei determina simplificarea sau in genere disparitia acestora.!n economie, putem e(emplifica drept dezvoltare
regresiva, disparitia anumitor profesii, aparitia inflatiei, a soma*ului.!n domeniul culturii, dezvoltarea regresiva se
manifesta prin degenerarea unor anumite obiceiuri, pierderea completa a lor, sau inlocuirea unor traditii cu
elementele contemporane ale te-nologiei si te-nicii.
24.'senta dialecticii si legile ei.
Dialectica este invatatura fundamentala a invataturii -egeliene,conform careia tot ce e(ista are caracter
contradictional,apare in rezultatul luptei contrariilor,fiind caracteristica universala a e(istentei.Dialectica e
invatatura conform careia tot ce e(ista este in vesnica sc-imbare si transformare ca rezultat al luptei contrariilor.0rin
metoda dialectica de gindire filosofia e afirmata stiinta universala despre natura,societate,gindire.
:egile dialectice1
7)unitatea si lupta contrariilor toate lucrurile sunt contradictorii,dar nu orice 2 parti contrare formeaza o
contradictie.Contradictiile sunt formate de parti contrare care concomitent se e(clud, fiind diferite,dar si sunt
identice,caci una fara alta nu poate e(ista.!ntre partile contrare,la o etapa de e(istenta incepe o lupta intre ele,trecind
prin @ etape1 aparitie,dezvoltare,realizare,proces ce se inc-eie cu victoria uneia din parti,dupa care apare o noua
realitate care e contradictorie de la inceput.
2)transformarilor calitative si cantitative vine ca confirmare a primii legi,afirmind ca orice fenomen consta din
calitate si cantitate.,nitatea calitatii si cantitatii o prezinta masura.Calitatea este ceea ce face ca lucrul sa fie ce
este.Cantitate este calitatea in timp si spatiu.Fiece lucru ramine nesc-imbat cit se pastreaza masura,insa la un
moment calitatea nu mai suporta transformarile cantitative dinamice,trecindu'se la o alta stare calitativa si
cantitativa.
@)negarea negatiei se caract. prin triada care e unitatea tezei, antitezei si sintezei ce reprez. 2 negari1 logico'
formala si dialectica (trecereala o alta stare de e(istenta prin pastrarea principalelor aspecte pozitive ce asigura
dezvoltarea progresiva a fenomenului).
Determinismul este o formulare ce cauta sa e(plice caracterul determinant(cauzal,logic,necesar) al lucrurilr si
proceselor.!n filosofie termenul 3determinism4 stabileste caracterul determinant al proceselor din univers,dar si
teoriile care releva caracterul determinant si mecanismele determinarii din univers.
!n dezvoltarea gindirii filosofice,pornind de la teoriile si realitatile stiintifice,s'au constituit 2 tipuri fundamentale
de e(plicatie determinista1 metafizic si probabilist.
Concepte privind mecanismul determinismului1
7)necesitate si intimplare 2 modalitati(diferite dar corelate reciproc) de e(istenta sau dezvoltare a sistemelor,de
realizare a unor tendinte posibile ale acestora.
%ecesitatea modalitate de e(istenta?manifestare a unor stari ,tendinte ale sistemelor ce decurge din natura
interioara,determinind integritatea,esenta si directia principala de miscare a sistemelor.
!ntimplarea mod de e(istenta?manifestare a unor stari ce decurge din factorii e(teriori si se caract prin
variabilitate si inconstanta.
77
2)posibilitate/realitate/probabilitate prin realitate intelegem fenomenele,procesele produse in timp,iar
posibilitatea se refera la tendinte care nu au avut loc.&ealul este posibilitatea infaptuita,iar posibilitatea este una
din modalitatile virtuale ale realitatii viitoare.
@)Cauzalitatea o relatie dintre cauza (fenomenul?ansamblul de fenomene care genereaza sc-imbarea) si efect
(rezultatul procesului de generare).egea cauzalitatii poate fi formulata1 o anumita cauza produce cu
necesitate,intotdeauna si pretutindeni acelasi efect numai daca e(ista aceleasi conditii.&aportul de necesitate
dintre cauza si efect este mi*locit de conditii (comple( de fenomene ce nu pot genera nemi*locit efectul,dar
insotind cauzele in timp si spatiu si influentindu'le,asigura o evolutie a acestora p?u aparitia efectului),iar variatia
conditiilor o determina pe cea a efectelor acelorasi cauze.
:)finalitate si scop finalitatea e(prima raportul de necesitate,ce asigura unui lant cauzal o directie de evolutie a
fenomenelor.)e manifesta ca o tendinta spre ec-ilibrul sistemelor,spre conservare calitativa,izvorul ei fiind
unitatea
contrariilor interne.)copul'categorie aplicabila numai la studierea cauzalitatii fenomenelor sociale,caci in natura
nu e(ista scop.0osibilitatea scopului nu rezulta din 3liberatea absoluta a alegerii4,ci din cunoasterea cauzalitatii.)e
manifesta ca o actiune constienta,intentie,act de vointa.
*ndeterminismul conceptie filosofica antistiintifica,idealista,opusa determinismului conform careia fenomenele
naturii si ale societatii nu sunt determinate cauzal,nu se supun necesitatii si legitatii obiective,iar oamenii dispun
de o libertate absoluta a vointei.!ndeterminismul submineaza bazele stiintei si desc-ide calea conceptiilor
religioase,absolutizeaza rolul istoric al actiunilor constiente si al vointei oamenilor,considerind ca determinismul
ar e(clude posibilitatea oricarei alegeri,orice rol al activitatii constinte al omului.
!ndeterminismul se manifesta in forme diverse1
'interpretarea neintemeiata a relatiilor de nedeterminare in sensul infirmarii legii cauzalitatii in microcosm5
'tendintele din sociologia burg-eza ce neaga legile obiective ale dezvoltarii sociale,inlocuind studiul lor cu analiza
statica a legaturilor functionale si structurale din cadrul grupelor sociale.
Din punct de vedere filosofic,indetrm. reprez. un caracter al naturii sau un efect de limitare a cunoasterii de catre
noi a naturii.
:egea este o categorie ce desemneaza raporturi necesare,relativ stabile si repetabile intre sisteme sau
prcese,aspecte interne ale sistemului sau stadiile succesive ale unui anumit proces."rasatura fundamentala a legii
este esentialitatea,caci legea si esenta sunt concepte de acelasi ordin ce asigura o cunoastere mai profunda de catre
om a fenomenelor si universului.egea e un raport necesar ,e(primind identitatea in diversitatea si deosebirea
fenomenelor ce fac parte din aceeasi clasa.
Dupa gradul de generalitate legile se clasifica in1
' universale ' studiate de ontologie5sunt legi cu caracter general,guvernind totalitatea universului natural si
social,materila si ideal.(legile dialectice).#le sunt valabile p?u toate formele de miscare,nivelele de organizare a
e(istentei si cunoasterii.
' specifice guverneaza sisteme si procese intr'un anumit domeniu de e(istenta,forme de miscare (legi
c-imice,biologice,fizice).
Dupa criteriul complexitatii actiunilor1
' dinamice actioneaza in fiecare caz individual (legea punctului material in fizica clasica,conservarea si
transformarea energiei)
' statice e(prima necesitatea fenomenelor intimplatoare,o e(presie a necesarului la nivelul fenomenelor de
masa.
Mai sunt si legi1
'de stare stabilitatea unor structuri sau a unor dependente coe(istente intre fenomene
'de desfasurare mecanismele variabilitatii sistemelor,ele reprezentind succesiuni de stari si mecanizme genetice
(cauzale).
2). 4otiunea de constiinta. &tructura constiintei. !roblema constiintei in Filosofie si !si3ologie.
O contribuIie esenIialH priveGte structura psihicului uman, Jn opera fondatorului psi-analizei (care, fireGte, a
evoluat Jn timp) e(istSnd o dublH tripartiIie. !niIial, s'a distins Jntre incon:tient (condus de Kprincipiul plHcerii4 care
rHspunde tendinIelor noastre instinctual'pulsionale), precon:tient (Jndeplinind precumpHnitor funcIii de KcenzurH4,
filtrSnd, escamotSnd Gi deformSnd conIinuturile primei instanIe) Gi con:tient (guvernat de Kprincipiul realitHIii4,
format Jn virtutea preluHrii Gi asimilHrii normelor socio'morale Gi a acceptHrii unor constrSngeri de aceastH facturH),
impulsurile circulSnd Kpe verticalH4 Jn mod ascendent (prin recanalizHri Gi sublimHri) sau descendent (prin reprimHri
Gi refulHri).
,lterior (dupH 7E2C), legat de personalitate, se disociazH Jntre #ine5 4u Gi #upra-eu, Jntre atari paliere stabilindu'
se relaIii dinamice Gi genetice comple(e (investiIii energetice, compensHri Gi decompensHri etc.). )inele (das 4s)
constituie structura primarH Gi ar-aicH, o zonH obscurH, -aoticH Gi inabordabilH pe cHi nemi*locite, iraIionalH Gi
imoralH, incluzSnd tot ceea ce este ereditar Gi JGi are originea Jn organizarea cerebralH, instinctele Jn primul rSnd. )ub
JnrSurirea Klumii reale e(terioare4 Gi impactul sistemului percepIie'conGtiinIH, o parte a sa suferH anumite modificHri,
dSnd naGtere #ului (das ch), sediul concilierii dintre celelalte douH nivele, Jndeplinind sarcini de asimilare a
stimulilor din afarH, de Jnmagazinare mnezicH a e(perienIei dobSndite, de protecIie psi-o'somaticH, de JngrHdire Gi
control a fondului pulsional, de identificare cu anumite modele, de adaptare la mediu Gi transformare a acestuia prin
72
activitate G.a. Nn fine, derivSnd din #u dar fiind autonom faIH de el, )upra'eul (das ;berich) este o instanIH ce se
dezvoltH progresiv JncH din copilHrie, pe baza interiorizHrii diverselor imperative Gi pro-ibiIii de caracter social, ca Gi
a stHvilirii tendinIelor individuale de satisfacere nemHsuratH a propriilor KplHceri4. "utelat de principiul datoriei,
funcIioneazH asemeni unui *udecHtor sever Gi intransigent care JnHbuGH, din poziIia KconGtiinIei morale4, apetiturile
interzise depozitate Jn )ine.
&#;
Constiinta este cea mai inalta forma de reflectare a realitatii, proprie numai oamenilor, un produs al activitatii
creierului uman ce a aparut sub actiunea conditiilor sociale. Constiinta etse o forma de reflectare specific umana,
care din punct de vedere genetic se constituie in urma modificarii calitatilor, a formelor preumane de reflectare, sub
influenta decisiva a factorului social. Din punct de vedere structural ea reprezinta unitatea comple(a a unor procese
psi-ice cognitive, afective si volitive, iar din punct de vedere functional este o functie a creierului uman.
!n structura constiintei pot fi delimitate @ parti1 cognitiva, emotiva si volitiva. Activitatea psi-ica constienta a
oamenilor presupune capacitatea de abstractizare proprie gindirii, formata prin interiorizarea, sub forma unui sistem
de imagini notionale si sc-eme logico'verbale, a unor procedee si operatii din planul activitatilor umane. Ca proces
de cunoastere, gindirea, asociata cu alte procese psi-ice, se desfasoara in @ coordonate temporale (trecut, prezent si
viitor), ceea ce ii imprima un caracter e(plorator, investigator. O alta trasatura importanta a gindirii este
creativitatea. $indirea are un rol activ, constructiv, creatia in constiinta anticipind si pregatind creatia reala,
obiectuala, in sfera actiunii practice.
2,. Constiinta de sine: esenta, caracteristica, manifestarea.
Con8tiin7a de sine constituie reflectarea Jn conGtiinIa individului a propriei e(istenIe psi-ice Gi sociale. )e
structureazH Jn cadrul relaIiilor sociale, individul cunoscSndu'se pe sine Gi delimitSndu'se de ceilalIi prin
comparare cu semenii sHi. !ndividul devine, astfel, o conGtiinIH personalizatH, individualizatH. Constiinta de sine in
sens filosofic general constiinta ca propria e(istenta si actiune depend de o cunoastere de sine implicita in orice
actiune. "rebuie sa destingem o constiinta de sine reflectata cand se cunoaste sinele si propria activitate prin
revenire la un act precedent de cunoastere si o constiinta de sine concomitenta, adica o activitate ccare insoteste o
alta cunoastere care cunoaste un obiect particular si determinat si in acelasi timp este constienta ca se gandeste la
acel obiect.
#laborarea primelor perceptii este conditionata, evident, de dezvoltarea cerebrala si de dezvoltarea cone(iunilor
dintre ariile de proiectie corticala, ele (perceptiile) reprezentand un proces comple( la care, initial vor participa un
numar redus de analizatori, printre care, in mod special, cel vizual si cel gustativ.
0e baza primelor perceptii se vor forma in scurt timp reprezentarile, la inceput avand un caracter rudimentar
si primar, sc-ematic si neelaborat.
Constiinta de sine are insa mult mai multe fatete si face referire la o multitudine de continuturi diferite ea ne
tine in contact (acumuland in permanenta date despre noi) nu numai cu fizilogicul si cu afectivul, ci si cu vasta
retea de procese si continuturi cognitive, permitandu'ne, astfel, sa fim constienti de eficienta noastra intelectuala,
de calitatea si fiabilitatea proceselor noastre de procesare cognitiva, de stabilitatea si operativitatea mnezica, de
stabilitatea si distributivitatea atentiei, de baga*ul de ac-izitii teoretice si practice, etc (eul epistemologic).
Constiinta de sine ne mai permite ca, in baza unei educatii adecvate, sa fim permanent constienti de pozitia
noastra in fata celorlalti, de raporturile dintre noi si ceilalti si ne a*uta sa abordam conduite, atitudini si
comportamente adecvate conte(tului social si sa ne pozitionam corect in grupurile de apartenenta (eul social).
0rin urmare, asa cum spuneam mai devreme, la nasterea si dezvoltarea constiintei de sine concura toate aceste
euri, primul dintre ele care se contureaza in cursul unei dezvoltari tipice fiind eul corporal W 3(#u) suntX.
!mediat dupa el se dezvolta eul biografic (3Cine sunt64) si cel material (Eu am) si apoi, mai tarziu, prin
ramificarea si imbogatirea cone(iunilor dintre copil si mediu ' eul social (Eu si ceilalti), eul
epistemologic (Eu cunosc), eul axiologic (Eu ma indoiesc) si, in ultima instanta, cel mai comple(
eul spiritual (Eu cred
Kant imparte constiinta de sine in constiinta a intelectului si constiinta a simtului intern
prin care eul este in acelasi timp, subiect al gandirii si obiect al perceptiei. Constiinta de
sine este constiinta pe care eul o are despre sine ca subiect al gandirii ca o contitie a
oricarei cunoasteri si de aceea nu creaze propriul obiect, cu materialul ii este dat, ii
insoteste reprezentarile. La Schelling actul constiintei de sine este ideal si real deopotriva.
La Hegel, Constiinta de sine este ratiunea inteleasa ca substanta, ca realitate.
2-.Constientul si incostientul.*n+atatura lui &.Freud si neofreidismul.
!ntemeind psi-analiza ,Freud a demonstrat ca psi-icul uman nu este unul reductibil la fenomenele constiente ce
tin de incostient.Formele incostientului uman,aflate intr'o interactiune permanenta la nivel psi-ic cu constiinta
,sunt date eriditare,autonomiste,instincte,comple(e psi-ologice,fenomene de refulare,obsesii si dorinte..iata
incostienta a omului se divizeaza intr'un incostient organic,care se refera la functionarea organelor si glandelor
endocrine,si un inconstient psi-ic. Acestea sunt mereu in interactiune,in tensiune si c-iar conflict cu
constiinta.!mpreuna, e(plica comportamentul uman.%umai prin contiinta putem cunoaste actele incostientului si
sa ne dam seama de prezenta si actiunea sa la nivel psi-ic.Dar amenintarea degradarii sale,a constientului,prin
predominarea inconstientului,a irationalului planeaza mereu asupra omului ca fiinta rationala si constienta si doar
7@
prin eforturile sale neincetate el poate ramine astfel.!mpulsurile inconstientului sunt asunse in profunzimile
biologice ale fiintei umane,fiind opus constiintei.A deveni constient inseamna totodata a cenzura actiunea
inconstientului.
!n anii DC ai sec 7E Freud vine cu declaratia si descopera ca activitatea omului este determinate nu atit de
factorul rational de constientizarea faptelor sale cit de factorul irrational, inconstient. #l propune pentru prima
oara in medicina si filosofie o noua structura a psi-icii omului si anume evidentiaza @ trepte in psi-ica omului1
)inele #ul si )upraegoul. "raditional, spune el, se considera de veaPuri ca omul este diri*at de propria constiinta
#ul, sovestea si valorile sociale normele, traditiile, idealurile, morala care esre e(istanta in societate. Freud
rastoarna aceasta reprezentare si spune ca in afara de constiinta de sine, a individului si constiinta sociala
)uper#goul e(ista o lume interna in fiecare om, o lume necunoascuta, inconstienta care consta din ansamblul
tuturor instinctelor care il domina pe om, care ii determina toate fortele de gindire a omului.)inele este forta
motrice a omului si a societatii. 0roblema consta in faptul ca intre sinele si #u si )uper#u apare contradictie,
contradictie care uneori obtine caracteristica fundamentala, caci )inele spune 3.reau4 5 )uper#ul spune 3nu se
poate4 si #ul trebuie sa solutioneze problema data. !n cazul in care problema nu este solutionata, adica
contradictia data, atunci are loc devierea de la constiinta normala.
4eofreudistii conserva ideile principale ale lui Freud referitoare la natura umana, la fortele ei propulsatoare si la
tulburarile psi-ice functionale. #i considera la fel ca si Freud ca conduita omului este determinata de impulsuri
emotionale inconstiente, numai ca acestea nu sunt generate de instinctele se(uale innascute, ci de factori sociali
3nevrozele sunt provocate de factori culturali4 scria 8aren /orne< in 3Our !nner Conflicts4.
#. Fromm era ferm convins ca pe om nu'l formeaza instinctele si infranarea lor ci istoria. Caracterul omului ,
pasiunile si gri*ile lui sunt produsul culturii5 defapt omul insusi este creatia si realizarea cea mai importanta a
eforturilor neintrerupte ale omenirii, a caror 3naratiune4 Fromm o denumeste istorie.
)unt 2 curente principale in neo'freudism1
' psi-oterapia socialH (tendinIa culturalistH Jn psi-analizH) via #. Fromm (umanism socio'psi-analitic)
(individul e
purtHtorul socialului Gi nu elementul constitutiv lui), 8. /orne< (an(ietate fundamentalH),
' neopsi-analiza clinicH via Y. M. acan (-ermeneutica psi-analiticH), O. &anP (traumatismul naGterii), T.
&eic- (orgasmul e intrinsec oamenilor normali) (energia biologicH in-ibatH devine sursa comportamentelor
iraIionale Gi ca atare revoluIia se(ualH se declarH necesitate stringentH)
%eo'freudismul ramane un bun castig in desc-iderea obiectului psi-ologiei spre influentele e(terne, sociale.
31. Con8tiin7a 8i limba. Con8tiin7a 8i memoria. *ntelectul artificial 8i modelarea procesului de g<ndire.
0e parcursul evolutiei specie umane constiinta isi asuma functia de simbolizare , care consta in asigurarea unei
comunicari intersubiective. Constiinta, gindirea nu se poate realiza Jn afara limba*ului. 0recizind deosebirile
dintre limb= Gi limba* F. )aussure defineGte limba ca instituIie socialH pHstratH prin uz, dar supusH
modificHrilor Gi ca sistem semantic 3cod4 format din inventarul de semne Gi de reguli dupH care se
realizeazH combinHrile de semne. :imba include ansamblul semnelor prin intermediul cHrora se cunoaGte Gi
se comunicH Jntr'o comunitate umanH, precum Gi totalitatea normelor gramaticale sintactice Gi semantice
de fromare a propoziIiilor Gi frazelor cu sens. :imba>ul reprezintH fenomenul lingvistic prin care limba
e(istH Gi funcIioneazH realmente, cuprinzJnd infinitatea propoziIiilor concrete enunIate de indivizi, pornind
de la sistemul de cuvinte Gi reguli gramaticale specifice limbii. :imba are un conIinut semantic ce nu se
sc-imbH cu fiecare act al gJndirii individuale, ci formeazH o bazH stabilH de la care omul porneGte Gi prin
care JGi realizeazH activitatea sa de gJndire. :imba, sub aspect semantic, apare ca un sistem de analizH,
sintezH Gi generalizare a fenomenelor, elaborat Jn dezvoltarea istoricH a societHIii, incluzJnd e(perienIa
cognitivH anterioarH.
Constiinta este memorie, fara de care nu am a*unge la identitate, la noi insasi. 6emoria le fel ca si
limba este un element al gindirii. 6emoria este capacitatea constiintei, a gindirii, de a actualiza trecutul,
de amentine si de a nu da uitarii cunostintelor obtinute. 6emoria este si un factor cultural pe care se
bazeaza cultura oricarui popor, care consta in bucurii, traditii, norme'morale. Memoria este identitatea
eului nostru pe a(a timpului. +ergson definea constiinta, in primul rind, ca memorie. ,n om care si'a
pierdut memoria si'a pierdut o parte din constiinta, identitatea de sine. Memoria ca element al culturii
determina si spiritual national prin care un popor se caracterizeaza.
#lementul de baza al intelectului artificial este gandirea. "oate procedeele caracteristice gandirii pot fi
identificate cu rezolvarea unor probleme. &ezolvarea unei probleme presupune alcatuirea unui algoritm conform
caruia solutia poate fi gasita. )e disting 2 tipuro de probleme1 mecanice si intelectuale. &ezolvarea problemelor
mecanice presupune efectuarea unor operatii simple (calcul mat-ematic) dupa un algoritm de*a stabilit (ceea ce
poate fi efectuat de catre om sau orice masina de calcul sin u necesita constientizarea procesului si rezultatul
obtinut). &ezolvarea problemelor intelectuale necesita anumite abilitati intelectuale de a analiza, sintetiza, deduce,
concluziona etc. Misiunea intelectului artificial este de a alcatui acesti algoritmi. Ma*oritatea problemelor de acets
gen pot fi clasificate in grupuri care necesita un algoritm comun.
7:
32. 4o7iunea de cunoa8tere 8i cuno8tin7e. &ubiectul 8i obiectul cunoa8terii .
0rocesul cunoasterii e acel proces obiectiv , spontan ce se desfasoara ca urmare a inzestrarii naturale a omului
cu capacitati cognitive , omul nefiind constient de el , ci numai de rezultatele lui
0rin cunoa8tere, omul JGi descrie Gi e(plicH e(istenIele concrete, e(pliH condiIiile, cauzele Gi legile
acestora, scoate la ivealH structurile, JnsuGirile Gi funcIiile lor.
Cunoa8terea este procesul elaborHrii cunoGtinIelor, producerii ideilor sau enunIurilor despre realitate,
ea este procesul specific uman de reflectare activH, comple(H Gi conGtientH a lumii reale, procesul
transpunerii Gi traducerii naturii, societHIii Gi gJndirii Jn sistemul lumii de idei, Jn limba*ul specific al
abstracIiilor.
Deci cunoa8terea se bazeazH pe reflectare Gi putem conc-ide cH cunoaGterea este cazul specific uman
de reflectare Gi JnsuGire informaIionalH a realitHIii. Cunoa8terea este un proces, o JnlHnIuire comple(H de
acte, un proces care Jl JnsoIeGte Gi Jl anga*eazH pe om pe tot parcursul dezvoltHrii lui, ca individ Gi ca specie.
%umai omul este agent cunoscHtor, numai el poate intra Jn relaIii de cunoaGtere cu Jntregul sHu cosmos
e(terior Gi interior. #(istH mai multe tipuri de cunoaGtere comunH Gi sistematicH, empiricH Gi teoreticH,
GtiinIificH, filosoficH, artisticH etc.
a o analizH globalH a procesului cunoaGterii, putem distinge douH pHrIi structurale fundamentale ale lui1
obiectul cunoa8terii 8i subiectul cunoa8terii. Nntreaga lume reala este sau devine obiect al cunoaGterii. Obiect
al cunoaGterii este nu numai esenIa, ci Gi fenomenul, momentele dezvoltHrii unui sistem. )ubiectul cunoaGteri
este omul, Jnzestrat doar el cu structurile Gi funcIiile necesare producerii de idei. Dar omul este nu numai subiect
al cunoaGterii, dar Gi subiect al practicii Gi subiect al valorii. CondiIiile ce'i instigH pe om spre cunoaGtere sJnt cele
ale raIionalitHIii care le presupun Gi cele ale perceptibilitHIii. Nn manifestarea acestor condiIii M raIiune, memorie,
percepIie M intervin, de regulH, Gi elementele limbii. imba constituie mi*locul de comunicHre al produselor
cunoaGterii, dar Gi un instrument al elaborHrii Gi producerii cunoGtinIelor. CapacitHIile omului de cunoaGtere
senzorialH sJnt limitate de naturH, dar prin inventivitate te-nicH omul Gi'a suplimentat sistemul structurilor prin
care produce procesul cunoaGterii1 (microscoape, telescoape, aparate de mHsurH etc.), capacitHIile de
memorare (cHrIi, biblioteci, instalaIii te-nice de stocare etc.) Gi c-iar de prelucrare Gi utilizare a informaIiei
cognitive (calculatoare Gi roboIi). AceastH te-nicH nu are menirea de a substitui omul Jn procesul cunoaGterii, ci
doar de al a*uta. )tructurile si operaIiuniile care fac din om agent al cunoaGterii au un caracter social'istoric, care
depinde de concursul educaIional al unui mediu social, de premisele perceptibilitHIii, memoriei, limbii, gJndirii.
Ca subiect al cunoasterii omul nu apare Gi nu se manifestH ca un individ izolat, ci ca persoanH concretH
cuprinsH Jn anumite structurii ale vieIii sociale, determinatH de ele.
34. Cunoa8terea ?tiin7ific=, &pecificul 8i &tructura ei. 'pistemologia, paradigma ?stiin7ific= .
Cunoa8terea 8tiin7ific= reprezintH procesul de creaIie al ideilor prin acIiunea subiectului asupra obiectului.
&ezultatul acestei acIiuni are un conIinut determinat de obiecte Jn mHsura Jn care acesta este JnsuGit sub aspect
cognitiv de subiect. Orientarea GtiinIificH cHtre studierea obiectelor care pot fi incluse Jn activitatea practica a omului
repre<intH o particulH importantH a cunoaGterei GtiinIifice. CunoaGterea GtiinIificH reflectH obiectele Jn forma
practicii. Acest proces este condiIionat atJt de particulele obiectului de studiu, cJt Gi de o mulIime de factori socio'
culturali.
6etodele 8i formele de cunoa8tere 8tiin7ific= pot fi clasate confrom urmHtoarelor criterii1 gradul lor de
generalitate, specificul inferenIei logice, caracterizeazH cunoGtinIelor obIiinute prin aplicarea lor, tipurile de
concepte necesare pentru formularea lor.
Nn acest sens putem vorbi de metode generale, particulare Gi singulare, inductive Gi deductive, empirice,
teoretice Gi logice, analitice Gi sintetice, calitative Gi cantitaive. Desigur, la cercetarea formelor Gi metodelor de
cunoaGterii GtiinIifice trebuie sH purcedem de la observare la e(periment.
"ermenul de observaIie GtiinIificH este utilizat Jn sens larg Gi Jngust. Nn sens larg, observaIia cuprinde atJt
observaIia propriu'zisH cJt Gi e(perimentul GtiinIific. Nn sens Jngust, observaIia este o formH a cunoaGterii perceptive
realizate pentru descoperirea Gi formularea faptelor GtiinIifice. Observarea GtiinIificH este un proces JncepJnd cu
observaIiile senzoriale directe. Obiectivitatea Gi precizia observHrilor GtiinIifice depind de o serie de factori obiectivi
Gi subiectivi1 7) natura fenomenului cercetat5 2) sensibilitatea organelor de simI ale observatorului5 @) numarul
observHrilor realizate5 :) aparatele, utila*ele Gi instrumentele utilizate5 A) natura teoriilor prin care conGtientizHm
percepIiile Jn fapte de observaIie.
'0perimentul este o fromH a cunoaGterii Jn scopul descoperirii Gi formulHrii faptelor GtiinIifice Gi a legilor ce le
guverneazH, presupunJnd intervenIia premeditatH a omului Jn desfHGurarea fenomenelor Gi proceselor reale.
#(perimentel GtiinIifice pot fi clasificate dupH urmHtoarele criterii1 7)naturale Gi sociale5 2) clasice Gi neclasice5 @)
reale Gi ideale,etc.
Dezvoltarea cunoaGterii GtiinIifice nu se reduce numai la acumularea faptelor de observaIie, ci dimpotrivH, ea
este de neconceput fHrH Jnaintarea Jn permanenIH a unor ipoteze care sH e(plice aceste fapte, sH scoatH la ivealH
corelaIiile dintre ele, sH rezolve contradicIiile ce apar Jn mod inevitabil Jntre faptele noi Gi concepIiile precedente.
0rocesul cunoaGterii VtiinIifice este rezultatul concurenIei dintre ipoteze Jn soluIionarea situaIiilor problematice, de
proporIii mai mici sau mai mari, e(istente Jn orice moment Jn cadrul unei sau altei GtiinIe. 0rocesul de elaborare a
ipotezelor depinde de o mulIime de factori informaIionali Gi sociopsi-ologici, aria lor desfHGurJndu'se de la
generalizarile inductive pJnH la ipotezele matematice.
7A
(a o analiza globala a cunoasterii a procesului cunoasterii putem distinge 2 parti structural ale lui1obiectul
cunoasterii si subiectul cunoasterii. )i anume obiectul cunoasterii se refera la lumea reala,la esenta ,la fenomene
precum si la dezvoltare.0e cind subiectul cunoasterii analizeaza omul cu structurile si functiile necesare producerii
ideilor. CunoaGterea GtiinIificH presupune douH niveluri relativ distincte, care se JntrepHtrund JnsH Gi se implicH
reciproc1 nivelul empiric Gi nivelul teoretic. %ivelul empiric constH din fapte, date empirice ale GtiinIei. Orice
cunoaGtere GtiinIific, porneGte Gi se spi*inH permanent pe un mare numHr de fapte, care reprezintH JnregistrHri,
Zdecupa*eZ specifice ale caracteristicilor obiectelor Gi fenomenelor individuale. 0rin gruparea Gi compararea
faptelor, ea descoperH regularitHIilor empirice sau legile empirice. Acestea nu sunt incH legi teoretice JntrucSt nu
e(plicH Gi nu prevHd fenomenele ci surprind o repetabilitate observata. &egularitHIile empirice apar adesea sub
formH de corelaIii. #le reprezintH materia primH a GtiinIei care JnsH nu se rezumH la acestea. #a aspira constant cHtre
elaborarea de teorii, de e(plicaIii esenIiale, generale, fundamentate pe o concepIie deterministH, Jn cardul cHreia se
urmHreGte sa se descopere cauzele acestor regularitHIi.)
'pistemologia reprezintH o ramurH a teoriei )tiintei si a Filosofiei. #a analizeaza aparitia structurii, metodei si
veridicitatea cunoasterii stiintifice. ,na din sarcinile epistemologiei consta in a stabili conditiile, valoarea si limitile
cunoasterii stiintifice, gradul de certitudine cunostintelor obtinute da a analiza metodele ce duc la sporirea
certitudinii ei. #pistemologia formuleaza probleme si'i sugereaza si metode de solutionare a lor, caile de integrare a
noilor solutii stiintifice in ansamblul cunoasterii umane.
!aradigma este o construcIie mentalH larg acceptatH, care oferH unei comunitHIi sau unei societHIi pe perioadH
JndelungatH o bazH pentru crearea unei identitHIi de sine (a activitHIii de cercetare de e(emplu) Gi astfel pentru
rezolvarea unor probleme sau sarcini. a "-omas 8u-n baza practicii cercetHrii Gi a consensului Jntr'o GtiinIH care a
atins stadiul maturitHIii nu este teoria GtiinIificH, ci ceva mai comple(, paradigma. 8u-n argumenteazH cH cercetarea
GtiinIificH Jn disciplinele care au a*uns Jn acest stadiu nu este condusH Jn primul rSnd de teorii Gi reguli metodologice
generale, ci de e(perienIe JmpHrtHGite Jn comun, ce sunt Jncastrate Jn paradigme. 0aradigmele JnIelese ca realizHri
GtiinIifice e(emplare, ca e(emple concrete de formulHri Gi soluIii ale problemelor GtiinIifice, sunt baza acelui acord
al oamenilor de GtiinIH asupra fundamentelor, ce distinge orice cercetare GtiinIificH maturH. 0aradigmele sunt
realizHri GtiinIifice universal recunoscute care, pentru o perioadH, oferH probleme Gi soluIii model unei comunitHIi de
practicieni. Ca realizHri GtiinIifice care oferH modele de formulare Gi rezolvare de probleme unui grup de cercetHtori,
constituie entitHIi comple(e ce cuprind elemente de naturH teoreticH, instrumentalH Gi metodologicH. CunoaGterea
cuprinsH Jntr'o paradigmH este Jn mare mHsurH una tacitH. Formularea Gi rezolvarea de probleme pe baza cunoaGterii
tacite cuprinse Jn paradigme constituie ceea ce 8u-n numeGte KGtiinIH normalH4 sau Kcercetare normalH4.&egulile
derivH din paradigme, dar paradigmele pot g-ida cercetarea c-iar Jn lipsa regulilor.
3$. !roblem a ade+arului in stiinta si filosofie. Obiecti+itatea ade+arului. #de+arul si stiinta.
"eoria adevarului este una din cele mai fundamentale teme ale reflectiei filozofice, referndu'se la valoarea
cunoasterii umane in genere si a celei stiinifice in special. $noseologia plaseaza tema adevarului cunoasterii in
conte(tual restrans al relatiei cognitive relatia dintre om, ca subiect epistemic, si lume, ca obiect al cunoasterii. Au
aparut noi conte(te de abordare a problemei in cauza1 7) cel logico'semantic, cercetarile caruia privesc
reconstituirea conceptului de adevar in cadrul unor sisteme semantice sau limba*e formalizate5 2) cel metodologic,
in cadrul caruia sunt studiate aspectele pragmatice ale adevarului, regulile si normele procedurilor de confirmare si
respingere5 @) cel epistemologic, prin care se umrareste elaborarea unui concept intergral al adevarului. Aristotel a
elaborat o conceptie comple(a asupra adevarului1 3A enunta ca ceea ce este ' nu este, constituie o propozitie falsa,
dimpotriva, o enuntare adevarata este aceea prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este.4
Aceastra fraza reda miezul teoriei adevarului'corespondenta. Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca propozitiile
spun ceva despre realitate, astfel incat daca spun cum este realitatea, atunci sunt adevarate si daca nu spun cum este
realitatea, atunci sunt false. #ste numita astfel deoarece adevarul consta in corespoondenta dintre continutul
propozitiei si realitate. !n decursul secolelor au mai fost formulate inca 2 teorii. Conform teoriei coerentei a spuna
ca o propozitie este adevarata inseamna a spune ca este in concordanta cu toate celelalte propozitii acceptate.
Coerenta nu este numai un criteriu al adevarului, ci c-iar caracteristica definitorie a acestuia. Ceva e adevarat atunci
si numai atunci cand concorda cu alte propozitii, nu cu faptele. Adeptii teoriei pragmatiste a adevarului au luat drept
baza punctul de vedere, conform caruia functia gandirii consta in a forma idei care sa se deosebeasca si sa fie utile
in activitatea practica. %umai activitatea practica ofera un criteriu pentru a stabili ca unele propozitii sunt adevarate,
iar altele false. Astfel in stiinta adevarul unei idei este determinat de verificarea, confirmarea e(perimentala. Daca,
utilizand o idQe stiintifica, am produs o anumita stare de lucruri dorita, atunci aceasta idQe este adevarata. A spune
ca o idQe este adevarata, nu inseamna a spune ca ea corespunde faptelor, ci altceva1 ca ea s'a dovedit a fi
functionala, utila in gasirea unor solutii acceptabile la problemele si necesitatile practice. 0erspectiva definirii
adevarului ca adecvare a imaginii noastre gnoseologice impune plasarea pe prim'plan a ideii obiectivitatii
adevarului. Obiectivitatea adevarului inseamna reproducerea adecvata a unui continut real ce e(ista independent de
constiinta subiectului cunoscator. Obiectivitatea adevarului trebuie inteleasa ca o tendinta mereu reinnoita si
niciodata realizata definitiv. Cunostintele noastre despre realitate nu se obtin printr'un sinur act de cunoastere, ci in
cadrul unui proces, ceea ce face ca ele insele sa se constituie intr'un proces care reda devenirea obiectului
cunoasterii. Ceea ce inseamna ca adevarul cunostintelor este in continua devenire. Cunoasterea umana este prinsa
intre polii unei contradictii1 de pe o parte posibilitatea si tendinta subiectului de a cunoaste integral totul si, de pe
7O
alta parte, imposibilitatea realizarii acestei tendinte din cauza infinitatii obiectului cunoasterii si limitarii cunoasterii
a subiectului concret. Din aceasta cauza adevarul nu se obtine dintr'o data, dar reprezinta un process destul de
complicat ce presupune e(istenta atat a adevarului relative, cat si a celui absolute. Adevarul relative reflecta cu
apro(imatie starea obiectului, iar adevarul absolut reflecta starea obiectului intr'un mod deplin.
3).&ocietatea ca obiect de studiu al filosofiei.&tructura societatii,elementele ei.
)ocietatea este ca un sistem nemarginit,-ipercomple(,care e capabila de autoreglare si autoperfectionare,dar si de
autodepasire a propriei sale organizari.Aristotel spunea ca 3omul este fiinta politica,destinata a trai in
societate.Omul este o fiinta sociabila mai mult decit albinele.Anu face parte dintr'o cetate este a fi o natura
degradata sau superioara omului (fiara sau zeu)4. Fenomenele sociale au caracter obiectiv.O trasatura a societatii
sunt relatiile sociale,care leaga indivizii si actiunile lor individuale intr'o unitate.&elatiile sociale leaga individul cu
grupul,grupurile mari realizindu'si activitatile economice,politice,*uridiciare,morale in societate.
Dupa 8.Mar( formatiunile sociale reprez trepte in dezvoltarea societatii.Orice formatiune se caract printr'un
sistem propriu si specific de relatii de productie.Acest concept a minimalizat si negat rolul factorilor spirituali in
viata sociala,vulgarizind rolul factorilor materiali,4construind societatea socialista si in mintaliattea
oamenilor4.Conform conceptului 3stadiilor cresterii4 a lui T.&osto[ societatea e un tot intreg care trece prin
anumite faze p?u a avansa de la societatea 3traditionala4 la cea postindustriala.Aceasta teorie abordeaza etapele
dezvoltarii pe baza dezvoltarii te-nicii si conform ei,societatea contemporana si'a sc-imbat natura.0rin cresterea
numerica a paturi mi*locii,preluarea functiilor de conducere de te-nocratie,cresterii nivelului de trrai,inlaturarea
conflictelor si luptei de clasa,s'a deplasat accentul de pe conflictul bazat pe interese de clasa spre 3conducatori'
condusi4?
)ocietatea si socialul presupun fiintarea colectiva.&aportul individ'societate1
'!ndividul si societatea nu sunt autonome,individul e(istind in incinta societatii,iar societatea impreuna cu
indivizii.0rivind raportul acesta au e(istat mai multe conceptii1 la grecii antici era autonomia individului,a
demnitatii sale,dar principiul spiritual era colectivismul.Abia in epoca &enasterii si cea moderna se promoveaza
individualismul prin Y.ocPe.
)ocietatea este un sistem de interactiuni,relatii intre elementele sale constitutive.!ndividul si societatea sunt
realitati mereu impreuna.
#lementele principale ale unei societati sunt 1
'clasele (Ansamblu de persoane grupate dupH criterii economice, istorice Gi sociologice.),
'natiunile (Comunitate stabilH de oameni constituitH istoriceGte Gi apHrutH pe baza unitHIii de limbH, de teritoriu, de
viaIH economicH Gi de facturH psi-icH, manifestate Jn particularitHIile specifice ale culturii),
'popoarele (FormH istoricH de comunitate umanH, superioarH tribului Gi anterioarH naIiunii, ai cHrei membri locuiesc
pe acelaGi teritoriu, vorbesc aceeaGi limbH Gi au aceeaGi tradiIie culturalH.)
3,.&istemul economic al societatii.'conomia ca scop de e0istenta a societatii.
Cultura si economia au o relatie foarte strinsa,astazi vorbindu'se despre intreprinderi 3inteligente4 cu un
comportament suplu si adaptabil la sc-imbari si cu o productie bazata pe munca de creatie intelectuala.Activitatea
economica reprez un proces de con*ugare asubiectului si obiectului,o actiune a omului asupra naturii,si a ceea ce
aceasta ne ofera ca resurse,o obiectivizare a subiectului si o umanizare a naturii.!n acest proces omul realizeaza o
transpunere a actiunilor legilor naturi (mecanice,c-imice,biologice) in activitatea productiva.!n procesul muncii
omul apare ca principiu activ,iar natura ca cel pasiv.Datorita rolului activ al omului, natura e recreata prin cultura si
munca,supunindu'se nevoilor si sopurilor oamenilor,a societatii.)atisfacerea nevoilor omului de -rana
,adapost,imbracaminte constituie obiectivul prim al activitatii economice.0?ua rezolva acest obiectiv omul a creat
unelte,dispozitive si s'a asociat si organizat p?u a fi mai eficient,oate acestea fiind posibile prin limba*,valori
morale,*uridice prin care omul se umanizeaza pe sine si relatiile dintre indivizi.
'#conomia este o 1suspendare a consumatiei4,in sensul ca omul nu consuma tot ce are la dispozitie sau ceea ce
produce la un moment dat,ci rezerva si conserva o mare parte p?u viitor,p?u conditii neprielnice.
'economia este o 3utilizare ma(ima a minimului4, acesta fiind raspunsul omului la raritatea bunurilor.
Forma superioara a economiei este capitalul cu rolul de a produce si alte valori sau bunuri economice,de a le
inmulti si a se inmulti pe sine.)copul sau este acumularea prin reinvestire in largirea productiei,rete-nologizare p?u
a asigura progresul economic.
.iata sociala a fost si ramine un proces economic ce concentreaza cele mai multe energii umane si fizice fara de
care nu ar fi progresul in general a unei societati.!n epoca noastra o natiune se face resimtita prin puterea
economica.0rogresul economic inseamna si unul social si cultural.(invatamintul si pregatirea p?u scoala a fortei de
munca,dar si productia abundenta a unor bunuri ca automobilul,electrocasnice).0rogresul economic genereaza si o
crestere a nr. de intelectuali.0iata si comertul initial au avut si o semnificatie culturala si istorica,punind in legaturi
oamenii si culturile.
3-.&ocietatea si natura,corelatia lor.!robleme ecologice contemporane,biosfera si noosfera.
7B
%otiunea de 3natura4 inglobeaza in sine lucrurile din natura1lumina stelelor,intinderile nemarginite ale
oceanelor,riurile,padurile,adica tot ce e(ista,universul si in acest sens e identica cu 3materia4.%atura e materia in
multiple forme,iar in sens ingust inseamna ansamblul conditiilor naturale ale e(istentei omului si omenirii.
$indirea antica concepea natura ca pe un intreg ce se sc-imba,iar omul era o parte a ei..iata ideal era considerata
cea traita in armonie cu natura.!n epoca medievala natura se considera creata de Dumnezeu,dar la un nivel mai
iferior ca omul (care era inzestrat cu suflet).%atura era conceputa ca izvor al raului,care trebuie depasita si
supusa,iar viata omului e prezentata ca o lupta a inceputului dumnezeiesc'sufletul ,cu inceputul natural pacatos'
corpul.!n epoca &enasterii atitudinea fata de natura se sc-imba ,omul descoperind frumusetea si splendoarea
ei.F.+acon proclama scopul stiintei si te-nicii'dominatia asupra naturii.Atitudinea fata de natura incepe sa domine
principiul responsabilitatii si apare spiritul de organizare,constientizare.
Cele mai generale reprezentari despre corelatia dintre oamnei si natura ni le ofera mediul incon*urator.)e disting
mediul natural si cel artificial.6ediul natural cuprinde geo si biosfera (sisteme ce au aparut si e(ista independent
de om).Mediul natural insereaza izvoarele naturale ale vietii (flora,fauna) si bogatiile naturale (carbune,titei).
6ediul artificial include nu numai organismele neinsufletite dar si cele vii1plante,animale.Corelatia dintre societate
si mediu in urma cresterii productiei industriale apare pericolul pieirii omenirii ca rezultat al epuizarii resurselor si
poluarii mediului.
0roblema ecologica consta in epuizarea resurselor naturale,poluarea e(cesiva a mediului,defrisarea
padurilor,cresterea cantitatilor de deseuri,pericolul sc-imbarii climei care poate duce la marirea nivelulu apei in
oceane.
@iosfera este un sistem integru in cae actioneaza diferite biocenoze (e(1 padurea este o biocenoza populata de
diverse populatii)atit intre ele,cit si cu invelisul aerian,realizind sc-imbul de caldura al 0amintului cu spatiul
cosmic,apa si rocile de munte.a o anumita treapta de dezvoltare a biosferei apar conditii p?u aparitia oamenilor.
4oosfera reprez sfera ratiunii.!narmata cu gindirea stiintifica,omenirea influenteaza procesele
biologice,c-imice,fizice ce au loc in biosfera.
42. Aaportul dintre natural si social in om. 4otiunile de indi+id, indi+idualitate, om, personalitate. O
problema importanta in determinarea esentei umane o cosntituie provlema corelatiei dintre factorul biologic si
social in om, adica in ce masura omul este om datorita naturii si in ce masura datorita societatii. Omul reprezinta
unitatea acestor 2 factori, caci ca fiinta biologica, omul de*a se naste pentr a fi om, doar el devine om, se transforma
din posibilitate in realitate, numai datorita factorului social, conditiilor social'economice, conditiil de trai in care se
gaseste, se educa, activeaza. Acesti 2 factori in natura umana, in acest aspect au aceeasi pondere, fiindca numai
fiinta biologica umana in conte(tual societatii devine om si orice alta fiinta, ce conditii nu ! s'ar acorta, nu poate
deveni om. Factorul biologic care desemneaza natura omului se cre a fi evaluat coretc, fiindca absolutizarea unor
aspecte ale factorului biologic poate avea consecinte negative asupra unor grupe mari de oameni. &eferitr la
filosofia umana se folosesc notiunile om, individ, individualitate, personalitate. Omul este unitatea biologica si
sociala care determina esenta finite umane, care il face pe om sa se deosebeasca nu numai prin faptul ca gandeste, ci
prin faptul ca el creeaza ceea ce nu e(ista in natura. %otiunea de individ il caracterizeaza pe om ca reprezentant al
speciei umane. %otiunea de individualitate caracterizeaza ceea prin ce el nu este identic cu altii. 0rin ce individual
se deosebeste de semenii sai. Daca individual semnifica unitatea sa cu specia umana, atunci individualitatea arata
prin ce el se e(clude de multime. %otiunea de personalitate implica caracterul social al individului ca membru al
societatii date. 0ersonalitate ca notiune istorica filosofica reprezinta particularitatile sociale ale omului ca membru
al societatii.
43.Obiectul si problematica antropologiei filosofice,notiunile ei de baza.!rincipalele conceptii filosofice
despre om.
0roblema omului esle una dintre problemele fundamentale abordate in filosofie.Dm cele mai vec-. timpuri omul isi pune
intrebarea 1 cine este el6 )i ce ii face sa se deosebeascH de alte finite. a fel. coniinuu este actuala si problema originii fiindcH din
toate ipotezele Jnaintate pe parcursul aezvoiiarii GtiinIei si filosofiei nici una nu este acceptata ca fiind unica adevararata cu
certitudine. O poziIie e comuna tuturor teoriilor 1 poziIia ca omul reprezintH o taina nedescoperita. !n viziunea concepIiilor
religioase , omul este rezultam\ creatiumi divine, creat duna c-ipul lui Dumnezeu dar oricare Jncercare a omului de a se identifica
cu Dumnezeu e strict respinsa de toate religiile. Omului i se acorda posibilitatea de a ir.telege lumea din *urul sau. de a se concepe
pe sine intr'o mHsura limitata dar nu de a se egala cu Dumnezeu.
!n filosofia laica problema omului are trei modalitHIi generale de abordare, m dependenta de caracterul istoric al filosofici
respective. )tim ca filosofiei antice ii este c-aractens-c cosmocentrismul, adicH filosofia respective pune in centrul atenIiei sale
sarcina de a cunoaGte iurnea in Jntregime si in centrul acestei lumi mereu a fost omul. Omul se identifica cu cosmosul
si invers, adicH daca omul gindeste inseamna ca Jntregul cosmos gindeste . FiindcH si la 0laton si la Aristotel totul e determinat de
conGtiinIa si daca Jntreg cosmosul gindeste, atunci si omul gindeste cu intreg corpul sau, deaceea concepIia despre om in filosofia
antica e considerate a fi cosmocentrista. ConcepIia medievala despre om este o comeeptie teocentrista, fiindcH in epoca respective
religia domina toate sferele de activitate a omului si toata e(istenta , toate problemele &i caile de rezolvare a lor sunt legate de
credinIa in Dumnezeu. %ivelul credinIei determina caracterul uman. Daca in filosofia antica omul intr'un mod reprezenta
cosmosul, era conceput ca un cosmos, atunci in filosofia medievala omul e determinat de pregHtirea lui de a slu*i Domnului, de a
se consacera pe deplin credinIei in Dumnezeu, din care cauza idealul omului medieval este considerat ascezul, cHlugHrul, care se
dezice de toate bunurile si plHcerile pamintesti pentru a se consacra credinIei. !ncepind cu epoca moderna, concepIia despre om
este antropocentrista, adicH natura este privita prin prisma omului. 0roblema dintre om si natura, omul care dispune de natura si
cunoGtinIe si natura care conIine o mulIime de taine necunoscute omului, determina procesul de dezvoltare a,fiinIei umane. ,ltimul
reprezentatnt al renaGterii si primul reprezentant al modernismului Francis +acon spunea ca sarcina cunoaGterii umane o constiniie
cunoaGterea tainelor naturii. 0entru a o domina omul trebuie sa devinH domnitor al naturii.
Filosofia vine cu o noua abordare a problemei omului incepind cu 0rotagora. care Jnaintase teza ca Zomul este mHsura tuturor
lucrurilorZ, omul este acel care da sens si valoare e(istentei si lumii e(istente. !n afara evaluHrii umane, natura nu'Gi are valoarea sa
7D
proprie. %umai fiind inclusa in cimpul de activitate a omului, ea JnseamnH ceva. Aceasta poziIie numai ca prin alte metode, a fost
aprofundata de )ocrate prin teza autocunoasterii omului, care'si gHseGte deplina definiIie in formula lui .Aristotel, atunci cind spune
ca omul este anima\ rational'politic, ceea ce inseamna ca omul se evidenIiazH prin raIiune iar raIiunea se manifesta pe deplin prin
activitatea social'politica a omului adicH prin contribuIia iui conGtienta la dezvoltarea societHIii in care se afla.
Filosofia moderna continuu cautH rHspuns la Jntrebarea esenIei omului. Descartes defineGte omul ca o substanIa ginditoare fiindcH
pentru el omul omul este in primul rind subiectul cunoaGterii5 pentru /ops omul este o fiinIa egoista care continuu lupta doar
pentru interesurile sale. Omul pentru om este lup, si prin asta este e(pusa concepIia filosofiei sec. 7B. in filosofia europeanadin
antic-itatea pina in sec. 7E domina tendinIa rationalista. "oti filosofii promovau ideea ca omul e superior tuturor flintelor, datorita
raiiuniii sale. C-iar si 8ant refuza omului posibilitatea de a cunoaGte esenIa lucrurilor, doar din intenIia de a gasi totuGi careva
posibilitHIi in *ustificarea cunoGtinIelor umane. Apogeul raIionalismului in concepIia omului o prezintH filosofia lui /egel care are
un caracter pur speculativ, abstract, absolutizat, unde omul real, istoric nu'si poate gasi loc pnetru ca la /egel omul este doar
subiect care cunoaGte si aceste subiect nu poarta caracter pur istoric, este acelaGi in oricare condiIii si are o singura cale de a
cunoaGte , deaceea urmaGul sau. Foe-rbac- spune ca filosofia lui /egel uita definitive de omul real. a /egel omul este doar
noIiune, pe cind in realitate omul este unitatea organismului biologic si a unei psi-ici alcHtuita din sentimente, intuiIie, raIiune,
instinct, care luate Jmpreuna ii determina natura adevHrata.Omul ca subiect cum considera /egel, in viziunea iui Foe-rbac- este
doar un aspect al fiinIei umane. Omul este determinat nu atit de raIiune cit de sentimental dragostei. Mai mult ca atit, daca ar fi sa
fie lic-idata religia creGtina, care dupa Foe-rbac- este antiumana, contradicorie esenIei omului si s'ar inventa o noua religie, caci
omul fara religie nu poale trai. atunci la baza ei ar fi iubirea. Alta poziIie este promovata de filosofia mar(ista, endc omul este
definit ca ansamblu a realitaii sociale, adicH omul este om in mHsura in care el este implicat in anumite relaIii din societate,
principalele fiind economice. Caracterul vieIii economice determina esenIa omului, deaceea in filosofia mar(ista omul este in
primul rind produs, rezultat, obiect al mediului social. &elaIiile in care este implicat omul, dar omul este implicat intr'o mulIime de
relaIii il detennina sa fie ceea ce esle. Daca in viziunea mar(ista, caracterul oricHrei societHIi e determinat de caracterul relatiiJc'r de
producIie atunci si in societate, mar(ismul vede burg-ezi si proletari., feudali si tarani Gerbi, stapini de sclavi si sclavi, aceasta fiind
structura logica a societHIii, reieGita din concepIia mar(ista.
44.&ensul si scopul +ietii omului.Fenomenul alienarii.
#ensul vie<ii presupune capacitatea individului de a trHi in c-ip uman, adicH de a da vieIii semnificaIii pe care aceasta, ca fapt
biologic nu le are. 0rin e(istenIa valorilor, sensul vieIii depHGeGte simpla supravieIuire :i adaptare la mediu :i implicH diverse
modalitHIi de manifestare socialH, ca Gi Jnzestrarea indivizilor cu JnsuGirea de a modifica realitatea, conform unor scopuri Gi criterii
a(iologice.
OpIiunea pentru un anumit ansamblu de +alori sub semnul cHrora se contureazH o personalitate umanH, valori reprezentSnd repere
apreciative, norme ale activitHIii cotidiene, elemente ale unui comportament specific, constituie idealul de viaa5 cHruia Ji sunt
subordonate scopurile propuse Gi modalitHIile de *udecare a rezultatelor oricHrei activitHIi aparIinSnd personalitHIii respective.
Alegerea unor valori devine constantH cSnd acestea sunt interiorizate Jn calitate de convingeri, iar decizia raIionalH Gi motivaIia
umanistH sunt JnsoIite de o adeziune subiectivH. Jn cazul in care omul nu este capabil sH se simtH el JnsuGi, ca fiind posesorul activ al
propriilor facultHIi Gi JnsuGiri, transformSndu'se Jntr'un ZlucruZ dependent de forIe e(terioare persoanei sale, avem de'a face cu una
din formele elementare ale alienHrii.
+enomenul social al alienarii' Fenomen social comple(, cu determinHri concret'istorice, alienarea apare ca e(presie a relaIiei
sociale dintre om Gi produsese creativitHIii sale (obiecte, instituIii, sisteme de relaIii, idei, teorii etc), Jn condiIiile Jn care aceste
obiectJvHri'creaIii, rezultat al activitHIii teoretice Gi practice, se separH de omul creator, se autonomi1ea1= :i >l domin=5
subordon?ndu-l :i aserv>ndu-L m aceastH accepIiune, conceptul de alienare surprinde un reper de ma(imH generalitate1 omul
creator :i produc=tor5 >n rela<ie cu ansamblul obiectiv=rilor sale5 de natur= material= :i spiritual=.
!nstituindu'se Jn prelungirea naturii, omul o supune procesual, adaptSnd'o propriei sale naturi. "ransformSnd realitatea e(istentH, ef
creeazH, Jntr'un Jndelungat proces istoric, o realitate nouH, lumea valorilor
5
prin care supraeta*eazH mediul natural Gi Ji
perfecIioneazH pe cel social, smulgSndu'se astfel necesitHIii naturale Gi statuSnd un cSmp de acIiune specific e(istenIei sale. !n
creaIiile lui, omul trans)orm= @ceea ce este mai umanZ Jn el, acel KcevaZ, prin care s'a JndepHrtat cel mai mult de originile sale
ancestrale Gi prin care face dovada libert=<ii5 cu greu cucerite. CreaIia valorilor reprezintH aGa'numitul proces de obiectivare, prin
care valoarea dobSndeGte o istorie proprie, independentH de cel care i'a dat viaIH
Dar cum, dezvoltarea istoricH se desfHGoarH Jn mod contradictoriu, ca toate formele devenirii, nu orice pas Jn supunerea lumii
e(istente Gi Jn supraeta*area ei prin valori este urmat automat de o dezvoltare corespunzHtoare a omului, a fiinIei lui. Jn mod
parado(al, odatH cu JndepHrtarea, prin obiectivare, de originea sa naturalH, manifestatH Jn ipostaza omului de fiinIH socialH, apare
Jntre el Gi societate o prHpastie greu de JnlHturat. !ndividul social se aflH Jn situaIia sH suporte din partea socialului, o determinare
inuman=5 JntemeiatH, dintr'un anume punct de vedere, tocmai pe libertatea cSGtigatH, Jn raport cu determinismul natural.
Apo1i<ia dintre om :i re1ultatele creativit=<ii sale5 a*unsH Jn stadiul Jn care acestea pun stHpSnire pe el, nu este un caz particular, nu
priveGte un om anume Gi un lucru anume Gi nici nu relevH Jntotdeauna, Jn ce mod KobiectivHrileZ Jl supun Gi Jl oprimH pe creator,
afectSndu'i esenIa Gi e(istenIa.
Conceptul de alienare5 Jn generalitatea sa, JnglobeazH aGadar, cu semnificaIia corespunzHtoare, totalitatea proceselor5 >n care
produsele umane5 socialmente obiective5 )unc<ionea1= independent de voin<a :i inten<iile omului5 oblig=ndu-l ast)el pe acesta s=
devin= din st=p?n5 supus5 cu posibilit=<i limitate de exprimare5 ca )iin<= uman=5 creatoare.
Folosind termenul de KJnstrHinareZ
7
a /egel teoretizeazH Jn Jntreaga Gi cutremurHloarea lui amploare Gi intensitate, sentimentul
JnstrHinHrii de sine a spiritului absolut,ca formH ideaticH a JnstrHinHrii reale.
4.#0iologia/stiinta despre +alori.'senta B+aloriiC si caracteristicele ei.
A(iologia (gr.a(io9valoare5logos9invatatura)' domeniu filosofic ce studiaza natura valorilor, locul lor in viata
omului si a societatii.Cele mai importante probleme filosofice comple(e se rezolva prin a(iologie,printre ele fiind
7
7E
definirea sensului vietii si a istoriei,aprescierea scopului final,elucidarea continutului corelatelor om'natura,om'
cultura,om'societate..alorile sunt mai mult decit valente,ele reprezentind si principii
abstracte1+inele,Adevarul,Fumosul,Dreptatea. .alorile au aparut din necesitati ale e(istentei si activitatii
umane.%otiunea de valoare e(prima relatia dintre subiect si obiect in care prin polaritate si ierar-ie se e(prima
aprecierea data unor insusiri sau fapte naturale,sociale,psi-ologice conform capacitatii lor de a satisface
necesitatile ,dorintele,aspiratiile determinate din practica sociala..aloarea este produsul raportului dintre obiectul si
subiectul a(iologic..alorile reprez.estimari sociale specifice a obiectelor lumii reale prin care este pusa in evidenta
importanta lor pozitiva sau negativa p?u om si societate.Obiectul a(iologiei il constituie 1studiul valorii generice si
al legaturilor generale ale sistemului de valori.umea valorilor reflecta nu aprecieri,necesitati individuale,ci
necesitatile unei perioade istorice.
"rasaturile valorii1
'nu sunt concepte (e(1 orice rationamente ar face cineva nu se poate e(plica de ce ii place muzica lui .erdi sau
sculptura lui +rincusi)
'nu sint lucruri,ci o lume de sesuri ce o dubleaza pe cea a obiectelor fizice (e(1 marmura unei statui nu este o
valoare,nici figura sculptata in ea,ci sensul ei)
'nu sint fenomene psi-ice (faptul ca sunt traite nu inseamna ca tin de e(istenta individului e(clusiv)
'nu sint obiecte ideale asemeni modelelor din fizica toretica.
.alorile indeplinesc functia de orientare,motivare,reglare a actiunilor,gindirii si comportamentului uman,servesc
drept criterii de apreciere.
Dialogurile lui 0laton,studiul valorilor teoretice,morale si estetice ale lui 8ant se prezinta ca o conceptie despre
bine si frumos,considerate valori eterne.
!erar-ia valorilor e stabilita de criteriile1
' durata' (valorile inferioare sunt de scurta durata,cele superioare vesnice)
' intemeierea (valoarea care o intemeiaza o alta ii este superioara)
' profunzimea satisfactiei si relativitatea ei (care tinde spre zero pe masurace urcam pe scara ierar-ica de
valori)
.
4).Cultura ca obiect de studiu al filosofiei.Cultura si natura.
%otiunea 3cultura4 desemneaza totalitatea produselor materiale si spirituale ale muncii omenesti,rezultate ale
practicii transformarii mediului natural si social,al dezvoltarii si perfectionarii omului.a romani,la inceput, ea
insemna cultivarea pamintului,iar incepind cu Cicero si /oratiu si in epoca moderna,presupunea efortul de
educatie,de formare spirituala,de cultivare a facultatilor sufletesti.Cultura reprez etape ale umanizarii ,cuprinzind o
latura materiala si una spirituala.Cea materiala e legata de activitatea utila a omului,spre usurarea muncii sale,p?u a
produce cit mai bine si a avea un confort cit mai bun.Aici includem ansamblul bunurilor dobindite de omenire
(locuinte,alimentatie,imbracaminta) si te-nicile si mi*loacele de producere ale lor.Cultura spirituala e(prima rolul de
satisfacere a omului si necesitatil sale ca fiinta sociala.Aici se includ valorile
etice,estetice,filozoice,religioase,limba,obiceiurile,traditiile si institutiile ce raspindecs
culrura( scoala,radio,tv,teatrul).Cultura apare ca un sistem din A momente constitutive1
7)cunoasterea' reflectarea unor legi,fapte sau procese naturale sau sociale
2) a(iologic' raportarea rezultatelor cunoaterii la necesitatile sau aspiratiile omului,aprecierea critica a rezultatelor
ca valori..aloarea e(ista potential (inainte de actul de valorizare) dar capata realitate numi in urma practicii sociale
@)creativ creatia este cel mai dinamic factor al procesului social.0rin creatie are loc saltul de la un fapt natural sau
social,individual sau colectiv la un fapt de cultura
:)pra(iologic (actional)' generalizarea sociala si asimilarea critica a valorilor culturale,integrarea culturii in cadrul
practicii sociale
A)comunicational' valorile culturale se realizeaza si se amplifica prin circulatie si integrare in mod de viata si munca
a oamenilor.
Cultura ia nastere si se defineste in opozitie cu natura.$ratie omului natura devine cultura,iar prin cultura omul
dobindeste natura sa umana.Dcaca prin cultura intelegem ceea ce tine de cuprinsul omenesc,atunci natura este ceea
ce nu e facut de om.De multe ori unele realizari culturale coincid cu unele necesitati biologice.#(1 e diferit faptul
cum omul raspunde la instinctul foametei fata de animal,p?u ca modul sau de alimentare reprez un aspect al
culturii(prepararea alimentelor,folosirea veselei).%ecesitatea de adapost la om e satisfacuta prin proiectarea
locuintei de ar-itecti,ingineri.Deci comportamentul omului este unul socio'cultural,iar cel al animalului
biologic.Actionind asupra naturii omul umanizeaza mediul natural in care traieste si se umanizeaza si pe sine.
..Cultura si ci+ilizatia:unitatea si deosebirea.Contradictiile ci+ilizatiei contemporane .
Conceptul de civilizatie a fost impus in e(plicarea istoriei mai ales in epoca iluminismului. "ermenul provine din
lat. 3civilis49orasenesc,statal,cetatenesc,ce desemna calitatile generale ale cetateanului in relatiile cu ceilalti
cetateni.a romani conditita omului era aceea de cetatean cu un comportament civilizat,supus regulilor
cetatii.Civilizatia inseamna totalitatea mi*loacelor cu a*utorul carora omul se adapteaza mediului,reusind sa'l
impuna si sa'l transforme,sa'l organizeze si sa i se integreze."ot ceea ce apartine orizontului satisfacerii nevoilor
materiale,confortului si securitatii inseamna civilizatie.
2C
;nitatea1!n functionarea si dezvoltarea civilizatiilor un rol important il au si componentele culturii precum stiinta
si te-nologia,invatamintul si educatia,opinia publica etc.
'Civilizatia gaseste in cultura largirea ariei nevoilor umane
'Civilizatia este totalitatea valorilor culturale care s'au integrat efectiv in modul de viata
'Civilizatia este modul cotidian al devenirii culturii
'#(istenta omeneasca este intru cultura si civilizatie
'Civilizatia este insertia culturii in e(istenta oamenilor,circulatia valorilor culturale
Deosebirea1
'Dupa Os[ald )pengler cultura si civilizatia sunt foarte succesive in dezvoltarea societatii.Cultura este faza
prima,cind se formeaza si se dezvolta formele creatiei culturale'miturile,religia,arta.
'Cultura reprez ascensiunea iar civilizatia declinul iremediabil
'a +laga cultura are o finalitatea spirituala,iar civilizatia una practica.
Contradictiile1
Civilizatia a fost interpretata diferit1 pe de o parte ca criteriu al dezvoltarii,depasire a barbarismului,depasire a
originii inculte si animalica, dar si ca dauna a progresului social.Criza valorilor morale se e(prima si in degradarea
relatiilor umane,care e(tinde violenta,criminalitatea. !n sec nostru se trece la o civilizatie postindustriala,unde se
dezvolta stiinta si te-nologiile,dar valorile spirituale ramin in urma.Criza valorilor se e(prima si in degradarea
relatiilor umane cotidiene.
1.4otiunea de morala.&tructura moralei.&pecificul normelor morale.
Morala este ansamblul deprinderilor,sentimentelor,normelor ce priveste raporturile dintre individ si colectivitate si
care se manifesta in fapte,in modul de comportare.Morala cultiva componenta umana a vietii,aratind ca si cum
trebuie facut ca prin actiunele noastre sa fim demni de calitatea de om.
)pecificul normelor morale1 se constituie ca produs al vointei colective a oamenilor,prezentind un sistem de
priincipii si aprecieri aprobate de cerintele sociale si opinia publica.%ormele morale cuprind relatiile,manifestarile si
conduita morala.%ormele morale de omenie,cinste,demnitate,libertate fiind modele de actiune ce arata ce trebuie de
facut p?u ca actiunea si fapta omului sa fie inscrisa intr'un univers valoric pozitiv.
)tructura moralei1
'moralele binelui (scopul final al omului este fericirea)
'moralele datoriei (scopul final al omului este virtutea).
Morala este un fenomen social si spiritual ce se caract si intruneste in sine un sir de norme,valori
si idei ce caract individul si societatea la o anumita etapa de dezvoltare.#ste inclusa in vocabular ce catre Cicero
care propune ca sinonim al eticii not. de morala.Morala contine in sine @ domenii1 activitatea morala,relatiile morale
si constiinta morala.Constiinta morala include in sine normele,valorile,motivarea,constiinta de sine a
individului.%ormele reprez un sistem de cerinte care sunt inaintate de catre societatea fiecarui individ si care cer a fi
respectate in baza constientizarii valorii importantei lor de catre fiecare om.
2.'tica in afaceri:esenta si principiile fundamentale.
#tica semnifica initial obiceiurile,normele de conduita caracteristice unei comunitati de oameni.
Astazi in literatura de specialitate termenul etica semnifica stiinta despre morala.
7))e spune ca etica si morala nu sunt identice,caci morala este obiectul de studiu al eticii,etica fiind stiinta despre
morala
2)etica si morala sunt identice,sinonime ce semnifica aceleasi realitati.
#tica in afaceri este un domeniu care urmareste sa clarifice problemele de natura morala ce se ridica in mod curent
in activitatea agentilor economici dintr'o societate capitalista.Dupa aura %as- etica in afaceri este studiul modului
in care normele morale personale se aplica in activitatile si scopurile intrreprinderii comerciale.#tica se straduie sa
afle raspunsuri cu valoare universal valabila. Ce ar trebui sa faca un om spre a'si realiza dorintele,scopurile si
idealurile astfel incit sa poata atinge ma( implinire a fiintei sale,fara a face inutil rau celorlalti,el lasind pe fiecare
sa'si caute propria implinire personala si c-ia sa contribuie la progresul intregii socieati6'aceasta este interogatia
fundamentala ce sta in universul investigatiilor etice.Care sunt valorile si principiile morale indispensabile in
afaceri6!n primul rind ma(imizarea valorii pe termen lung a proprietarilor solicita o perspectiva de lunga
durata.Afacerile presupun un comportament care e(clude minciuna,inselatoria,furtul,crima.
3. Aaportul dintre morala si alte forme ale culturii: religia, >urisprudenta, stiinta.
"ermenul 3morala4 are origina latina, 3mos'mores4 referindu'se la obiceiuri, obisnuinte, moravuri.
Morala cuprinde valori, norme etic-ete, tipuri ideale si modele e(emplare prin care se urmareste
reglementarea raporturilor interumane.
Aeligia are si continut si finalitate morala5 e(ista insa un specific al moralizarii prin credinta1 ,,Continutul moral e
dat direct in actul de percepere si de intelegere, deoarece acest act se combina cu un anga*ament moral]] .0t 8ant
religia e ,,morala aplicata la cunoasterea lui Dumnezeu]]5 religia intra deci in moralitate.
Cercetarile de sociologie si antropologie culturala indica, ca la toate popoarele primitive, credintele religioase sunt
27
anterioare preceptelor morale. Concluzie1 morala este intemeiata pe religie.
Daca din punct de ved. psi-ologic, morala si religia sunt realitati apropiate, in viata sociala ele pot fi separate5
religia nu se reduce la moralitate, dupa cum morala nu poate fi conceputa in sens religios.
Din punct de vedere al invataturii crestine, analiza raportului morala religie implica prezenta urmatoarelor
aspecte1
7. &eligia si morala sunt realitati spirituale diferite
2. Desi sunt diferite si nu sunt identice, ele se situeaza intr'un raport special care nu e nici de coordonare si nici de
subordanare
@. &aportul morala religie indica ca cele 2 se implica si se conditioneaza reciproc
:. Desi din punct de vedere teoretic sunt diferite si separate, in viata spirituala autentica ele sunt inseparabile
A. Morala si religia se raporteaza la om ca la o fiinta inzestrata cu vointa libera, capabila de *udecata morala
O. )i morala si religia opereaza cu *udecati si valori
B. )i morala si religia au ca scop implinirea spirituala a omului ca persoana
D. Ambele opereaza cu ideea de rasplata si sanctiune, pedeapsa
E. &eligia e de neconceput fara morala, dar principiile morale ale religiei nu provin din e(perienta, din viata
sociala, ci sunt de natura transcendentala 5 acestea nu ! se impun omului din e(terior, ca ceva strain, ci sunt
conforme datelor si nevolilor spirituale ale acestuia.
6orala e inrudita cu >urisprudenta, fiindca si dreptul, la fel se bazeaza pe inaintarea unor cerinte sub forma de
norme *uridice, legi fata de individ. Deosebirea dintre morala si drept e destul de evidenta. De e(emplu, legile
*uridice sunt scrise, adunate in coduri speciale, normele morale nu. Morala actioneaza intotdeauna, in primul
rind asupra constiintei individului si cere constientizarea de catre individ a normelor ce se cer a fi respectate, pe
cind normele *uridice sunt impuse omului, deseori contra vointei sale. Forma de influenta a normelor morale si
*uridice di nerespectarea lor e diferita, caci nerespectarea normelor morale are doar influenta spirituala sub forma
de mustrare a constiintei, diferite emotii, neaprobarea a activitatii omului, pe cind incalcarea normelor *uridice nu
e(clude ba Piar foloseste pe larg diferite pedepse.
4. Aeligiile mondiale: particularitati, unitatea si deosebirea dintre ele.
Aeligiile sal+arii (mozaismul, crestinismul, islamismul) considera omul ca fiind o faptura pacatoasa, cazuta din
starea paradisiaca, iar miza credintei consta in redobindirea acestei stari originare prin mintuirea de pacate. Alte
religii (bra-manismul, budismul) accepta metempsi-oza, respectiv stramutarea sufletului dintr'un corp in altul,
capacitatea sufletului nemuritor de a'si sc-imba purtatorul material, fiecare revenire in lumea concreta fiind
insotita de suferinta5 calea credintei urmareste eliberarea de suferinta si desavirsire spirituala.
Crestinismul devine religie autonoma odata cu definitivarea dogmelor de baza si producerea rupturii dogmatice
definitive fata de practicile credintei mozaice. !n toate variantele, Crestinismul este credinta in !sus /ristos fiu si
mesager al lui Dumnezeu, venit pe 0amint pentru a rascumpara omenirea din capcanele raului originar, si ai arata
omului calea mintuirii. !sus are o dubla natura (fire)1 divina si umana5 s'a intrupat de la )fintul Du- si din
Fecioara Maria )'a facut om. !ntruparea nu presupune numai aspectul fizic aparenta trupului omenesc ci in
omenirea (enant-ropesis salasluirea lui Dumnezeu in trup). Cele 2 naturi sunt ec-ivalente5 cea divina primeaza5
ele constituie o unitate, dar nu se amesteca, ramin distincte.
!n ortodo0ie, cele @ ipostasuri ale )fintei "reimi dezvaluie in agala masura un Dumnezeu unic5 nu este acceptata
ierar-izarea valorica inauntrul )fintei "reimi. )e afirma astfel un monoteism foarte riguros (un Dumnezeu in trei
ipostasuri). umea este considerata ca fiind plina de Du-, care se afla deopotriva in om si in *urul sau.
Monoteismul este sustinut de o teologie mistica, potrivit careia Dumnezeu nu poate fi cunoscut1 Dumnezeu nu
este nici..., nici..., nici..., nu este un obiect al intelectului, ci un Dumnezeu viu pe care il reveleaza credinta.
Dumnezeu este nenascut, Fiul este nascut din "atal, iar )fintul Du- purcede numai de la "atal, eventual si prin
Fiul. !n catolicism, )fintul Du- purcede de la "atal, dar si de la Fiul5 din aceasta dubla cauzalitate rezulta intensa
sacralizare a lui !sus, care este mai ales *udecatorul.
!n catolicism este acceptata o ierar-ie valorica descrescatoare inauntrul )fintei "reimi, ceea ce implica o ma(ima
distanta intre om si Dumnezeu, iar imediata apropiere este rarefiata de Du-. 0entru a sustine monoteismul, se
apeleaza la instrumentele dialecticii si logicii5 teologia speculativa practicata de catolicism este una din sursele
filosofiei europene moderne. !n catolicism, se postuleaza posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu.
!rotestanismul, a treia varianta a crestinismului este impartit in trei biserici1 lut-erana, calvina si anglicana.
0rotestanismul apare initial ca reactie anticatolica5 refuza traditia, componentele mitico'magice si fastul ritual5 in
sPimb, propune revenirea la +iblie pt a'i descoperi sensurile initiale si invataturi pentru viata. Din punct de
vedere dogmatic protestanismul acorda un rol absolut predestinarii. Dumnezeu are autonomie totala de vointa,
mintuieste pe cel care il alege, iar omul nu are dreptul de a *udeca alegerea aceasta si nici nu poate impune nimiP
prin ceea ce face. !gnoranta si lenea sunt pacate de neiertat. Aptitudinile si calitatile personale sunt daruri
dumnezeiesti ce trebuiesc folosite.
*slamismul este centrat pe credinta lui Alla-. #l este considerat singura putere voluntara si creeatoare din
,nivers, conform unui monoteism e(clusivist. &elatia credinciosului cu Dumnezeu este fundamentata mai ales pe
teama si supunere neconditionata. !n centrul se afla figura prorocului Mo-amed, cel ce a primit revelatia
Coranului. Obligatiile credinciosului1 participarea in razboiul sfint pentru raspindirea credintei5 efectuarea celor A
22
rugaciuni zilnice cu fata catrea Mecca5 a*utarea sHracilor si bolnavilor5 cel puIin un pelerina* la Mecca5
)Hrbatorirea &amadanului5 cele trei zile de +airam.
!slamismul structureazH viaIa familialH Gi acIiunea politicH. )tatul Gi instituIiile, de providenIH europeanH, transplantate Jn
mediul islamic, JGi sc-imbH sensibil funcIiile socio'culturale. Nn islamism, omul este considerat ca nimicnicie Jn raport cu
singura putere voluntarH, cea a lui Alla-. 0rin urmare, omul este liber sH JntreprindH orice cu condiIia pHstrHrii
aparentelor sociale. Micile lipsuri personale nu'7 pot coborJ mai mult pe om Jn faIa lui Alla-, ci numai Jn fata
comunitHIii omeneGti Jn care individul se integreazH. )acrificiul personal pentru !slam conduce automat la
mJntuire.
&eligiile de tipul bra3manismului 8i budismului sunt centrate nu pe ideea eliberarii de pHcat, ci pe aceea a
eliberHrii de suferinIa prin Gi pentru obIinerea desHvJrGirii personale. +ra-manismul structureazH JnIelegerea
universului Gi a omului pe baza paralelei dintre douH cupluri categoriale1 +ra-man ' Ma<a, %irvana ' )amsara .
+ra-man este o divinitate impersonalH, abstractH, suflet Gi voinIH a universului, spiritul universal. +ra-man este
atote(istentul, o substanIH spiritualH acorporalH, acalitativH, temeiul e(istentei reale Gi posibile, absolutul cosmic din
care fiecare fiinIH posedH o pHrticicH numitH Atman (sufletul individual). +ra-man este e(istenIa nemanifestatH,
originarH, suficientH, sieGi, este lumina luminilor, cauzH Gi scop a tot ceea ce e(istH. AceastH divinitate impersonalH a
creat lumea Jn mod gratuit, printr'un *oc magic cu iluzia pentru propria sa satisfacIie.
@udismul s'a despHrIit pe parcursul rHspJndirii Gi dezvoltHrii sale Jn douH curente ma*ore1 /ina<ana Gi
Ma-a<ana. Denumirile vizeazH pur Gi simplu gradul de permisivitate prin care se obIine eliberarea de suferinIH.
+udismul /ina<ana, cel al cHii Jnguste (ve-icol mic), s'a dezvoltat Jn sudul !ndiei, Jn comunitHIi miciAceastH
tendinIH este puternic conservativH5 JGi propune sH urmeze cJt mai fidel calea descrisH de +udda JnsuGi. Fiecare om
este un +udda posibil, iar atingerea stHrii de iluminare depinde doar de efortul fiecHruia. +udismul Ma-a<ana, al
Marelui ve-icol sau ZCalea largHZ, pune accent pe prozelitism, se vrea o religie de masH, cu structuri
instituIionale. Ca Gi Jn +ra-manism, omul este considerat slab, deci are nevoie de preoIi pentru a se elibera de
suferinIH.
6aDa desemneazH nivelul realitHIilor concrete, plurale, fenomenice, imperfecte, instabile care nu'Gi au temeiul Jn
ele Jnsele. umea Gi viata sunt Ma<a ' adicH iluzie. "rebuie precizat ca Kiluzie4 inseamna aici nimicnicie,
vremelnicie, parelnicie5 lumea, fiind Ma<a, este formata e(clusive realitatii aparente, inconstiente. +ra-ma,
provenind din +ra-man, este divinitatea inceputului creatiei. +ra-ma este insusi principiul creator, constituind
impreuna cu .iGnu principiul ordinii, o energie centripetH, pHstrHtorul Gi cu Viva energia centrifugH, principiul
distrugHtor, al dezordinii, -aosului triada bra-maticH. +ra-ma, .iGnu Gi Vivu sunt principii e(plicative pentru
totalitatea lumii aparente. "ot din +ra-man decurg Gi Parma, d-arma Gi moPGa5 Parma este principiul cauzalitHIii
energetice a vieIii. D-arma ' legea ' este datoria, ceea ce trebuie Jndeplinit. MoPGa este JnsHGi eliberarea de suferinIH spre
care se JnainteazH prin cunoaGtere, pe cHi mistice sau prin magie, prin ascetism, te-nici psi-o'somatice G.a.m.d.
&amsara descrie ciclul re^nvierilor ce alcHtuiesc peregrinarea sufletului prin lumea concretH sub forma JncarnHrilor
succesive, Jn numHr limitat sau nelimitat. Acest ciclu este mecanismul pierderii sufletului Jn Gi acapararea sa de
cHtre aparenIele lumii Gi vieIii. 0rin )amsara, sufletul devine prizonierul Ma<ei. &eJnvierea este regula generalH a e(istenIei
sufletelor desprinse din )ufletul ,niversal, adicH din +ra-man, iar eliberarea din acest ciclu alienant pentru materia
spiritualH este c-iar ultima reJncarnare care conduce obligatoriu la desHvJrGire. Nntotdeauna )amsara JnseamnH suferinIH,
morIile sunt aparente Gi e(istH marea spaimH faIH de reJncarnHrile viitoare, deoarece este vorba de o reJnviere Jntru
suferinIH, indiferent pe ce treaptH a societHIii sau a sfinIeniei se va regHsi individul. %irvana este sfJrGitul )amsarei,
adicH stingerea absolutH, Jn sens mitic, %irvana poate fi interpretatH ca o stare originarH, paradisiacH, analogH stHrii
omului Jnainte de pHcat Jn creGtinism.
$. Aeligia si &tiinta. Aeligia si libera e0primare
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l'a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un
semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii 1
' mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in
care se gaseste astazi conform principiilor e(puse pentru prima data de C-arles Dar[in si mai tarziu de alti
evolutionisti 5
' in al doilea rand avem parerea e(pusa drept revelatie de catre +iblie, dupa care omul ar fi fost creat direct in
starea in care se gaseste astazi.
&tiinta si religia sunt doua e(emple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar e(ista o diferenta
semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. "ocmai de aceea, de'a
lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe care
le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s'a nascut ca urmare a incercarilor disperate a
comunitatii religioase de'a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in +iblie. Citit
literal, mesa*ul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile oferite de
stiinta si cele oferite de religie.
!nca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea in
imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan
secundar, plus de asta, stiintei i s'au impus anumite limite in cautarea adevarului. !n acest sens e cunoscut
faptul ca, inca din #vul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut 3fraiele4 modului in care se
2@
derulau toate aspectele vietii social'politice si economice. 0re*udecatiile din acea vreme, bazate pe vec-ile
teorii religioase, au produs un fel de 3bariera intelectuala4 sau altfel spus o piedica imensa in calea progresului
stiintific. Doua e(emple in acest sens ar fi 1 in primul rand e cazul lui $alileo $alilei caruia, capii bisericii
catolice i'au impus sa'si retracteze toate ideile privitoare la teoria sa stiintifica referitoare la pozitia 0amantului
in ,nivers. !n al doilea rand e cazul si mai dramatic a lui $iordano +runo, care a fost ars pe rug de catre
inc-izitori in anul 7OCC pentru ca ideiile sale erau incompatibile cu doctrina crestina (pentru acesta, religiile nu
erau decat un cumul de superstitii utile pentru tinerea sub control a popoarelor ignorante).
&eligia a avut si are in continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand
crime in societate si c-iar razboiaie. !ntrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi
multi teologi nu mai incearca sa conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum @CC de ani, ci au
tendinta sa includa in conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu'le insa pe cele care li se
par contrarii.
Desi, dupa unii, ar e(ista o multime de fapte care depun marturie in favoarea creatiei, foarte multi oameni
accepta evolutia. Cei care spri*ina teoria evolutiei traiesc cu impresia ca ea este acum un fapt stiintific. Dar sa
nu uitam ca in urma cu cateva secole se credea ca pamantul este plat. Acum s'a stabilit, cu toata certitudinea, ca
el are forma sferica, oarecum. De asemenea, se credea ca pamantul este centrul universului. %oi stim astazi,
mai presus de orice posibilitate de indoiala, ca pamantul este departe de'a fi undeva in centrul universului si ca
el este acela care e(ecuta o miscare de revolutie in *urul soarelui. Avand in vedere ca insusi C-arles Dar[in, cel
mai cunoscut aparator al evolutiei, a dat de inteles ca era constient de limitele teoriei sale si ca subiectul originii
vietii ramane desc-is pentru e(aminari ulterioare, e foarte posibil ca intreaga teorie evolutionista sa cada.
Cu toate ca religia nu dispune de dovezi faptice sau logice care sa confirme ideea de putere divina, biserica si
teologii lasa impresia ca ar detine niste dovezi aparte, ceva ce ratiunea si stiinta nu ar fi capabile sa combata.
0entru multi altii insa religia se tine departe de stiinta, restrangandu'se doar la conceptul de morala si la
sistemele de valori.
#(ista totusi o cone(iune intre acestea doua. )tiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia
morala, astfel a a*uns in prea*ma unor adevaruri periculoase pentru e(istenta umana (fizica nucleara si ingineria
genetica sunt doar doua e(emple in acest sens). De aceea este necesar un 3arbitru4 moral. "ocmai aici religia ar
trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si in nici un caz sa impuna
adevaruri imposibil de demonstrat. &amane evident ca nu se poate demonstra strict rationl nici e(istenta, nici
ine(istenta lui Dumnezeu. %umai e(perienta personala a credintei este potrivita pentru a gasi un raspuns
cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e cea crestina, budista, islamica etc., ca
o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta ca o forma de cunoastere a adevarului dedus
teoretic si e(perimental.
Conc-idem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se
preocupa de domenii absolut distincte.
). locul si rolul religiei in conte0tual ci+ilizatiei contemporane.
&eligia isi mentine pozitiile si in societatea contemporana. #a cuprinde ideile religioase, actiunile de cult si de
ritual, legate cu anumite institutii religioase socializate (biserica), adica de relatii dintre credinciosi si organizatiile
religioase. Constiinta religioasa corespunde cerintelor obiective ale spiritului uman, si atit timp cit ele nu's
satisfacute de alte forme ale constiintei sociale, religia va continua sa e(iste. Constiinta unei lumi reale si
semnificative este strins legata de descoperirea functiilor creierului. 30rin e(perienta sacrului spiritului omenesc4,
afirma M.#liade, 3a surprins deosebirea dintre ceea ce se releva ca real, puternic, logat si semnificativ, si ceea ce nu
poseda aceste calitati, adica flu(ul -aotic si prime*dios al lururilor, aparitiile si disparitiile lor intimplatoare si lipsite
de sens4, religiile induc( o dedublare a lumii. 0e de o parte lumea divina, lumea divina populate de persona*e,
semnificatii, care depasesc realitatea nemi*locita5 pe de alta parte, lumea imediata, profanam precana sub raport
valoric a omului. %ivelul sacrului cuprinde totdeauna ceea ce este aut-entic valoros, cu adevarat semnificativ,
modelul absolute, a carui e(istenta nu depinde de nimic. )acru religios, desemneaza lumea divina care are functii
creatoare, orientative, de supraveg-ere continua in raport cu lumea reala. umea divina este postulate prin
intermediul credintei.
2: