Sunteți pe pagina 1din 213

CUPRINS

1. Introducere ]n =tiin\a =i ingineria materialelor


1.1Resurse materiale =i implica\iile lor
1.1.1 O perspectiv[ istoric[
1.1.2 Ciclul materialelor
1.1.3 Materiale, energie =i mediu
1.2 Materiale =i inginerie
1.2.1 Materiale-proiectare-prelucrare
1.2.2 Prelucrare-structur[-propriet[\i-performan\[
1.2.3 Alegerea materialelor
1.3Materiale structurale
1.3.1 Metale =i aliaje
1.3.2 Materiale ceramice =i sticle
1.3.2 Polimeri
2. Metale =i aliaje
2.1 No\iuni generale despre metale
2.1.1 Metal leg[tur[ metalic[
2.1.2 Structura cristalin[ a metalelor
2.1.3 Alotropia metalelor
2.1.4 Energia liber[ a fazelor =i echilibrul termodinamic
2.1.5 Cristalizarea primar[, structura policristalin[ a metalelor
2.1.6 Imperfec\iuni in re\elele cristaline reale ale metalelor
2.2 Aliaje
2.2.1 Constitu\ia fizico-chimic[ =i natura fazelor din aliaje
2.2.2 Legea fazelor
2.2.3 Difuzia =i autodifuzia n metale =i aliaje
2.2.4 Diagrame de echilibru pentru sisteme binare de aliaje
2.2.5 Dependenta dintre propriettile aliajelor =i diagramele de echilibru
2.3 Proprietti =i ncercri mecanice
2.3.1 Propriet\i mecanice
2.3.2 ncercri mecanice
2.3.3 Influenta temperaturii asupra propriettilor materialelor metalice
deformate plastic
2.3.4 Fluajul materialelor metalice
2.3.5 Oboseala materialelor metalice
2.4 Studiul aliajelor din sistemul fier-carbon
2.4.1 Sistemul metastabil Fe-Fe
3
C: o\eluri carbon =i fonte albe
2.4.2 Sistemul stabil Fe-C
2.5 Transform[ri de faz[ ]n sistemul Fe-C
2.5.1 Transform[ri ce au loc ]n timpul ]nc[lzirii o\elurilor (austenitizarea)
2.5.2 Cre=terea gr[untelui de austenit[; gr[unte real; ereditate granular[
2.5.3 Transformarea austenitei la r[cire
2.6 Tratamente termice aplicate o\elurilor
2.6.1 Recoaceri f[r[ schimbare de faz[
2.6.2 Recoaceri cu schimbare de faz[
2.6.3 C[lirea o\elurilor
2.6.4 Revenirea o\elurilor
2.7 Tratamente termochimice
2.7.1 Cementarea (carburarea) o\elurilor
2.7.2 Nitrurarea o\elurilor
2.8 O\eluri aliate
2.8.1 Raportul elementelor de aliere cu fierul
2.8.2 Raportul elementelor de aliere cu carbonul
2.8.3 Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor austenitei
2.8.4 Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor la revenire
2.8.5 Clasificarea o\elurilor aliate
2.9 O\eluri =i fonte comerciale
2.9.1 Clasificarea o\elurilor comerciale
2.9.2 Simbolizarea o\elurilor comerciale
2.9.3 O\eluri pentru construc\ii =i structuri sudate
2.9.4 O\eluri pentru construc\ii mecanice
2.9.5 O\eluri pentru scule
2.9.6 O\eluri =i aliaje pe baz[ de fier cu propriet[\i speciale
2.9.7 Fonte comerciale
2.10 Metale neferoase =i alaijele lor
2.10.1 Metale neferoase u=oare =i aliajele lor
2.10.2 Metale neferoase grele =i aliajele lor
3. Structurile =i propriet[\ile materialelor ceramice =i sticlelor
4. Structurile =i propriet[\ile polimerilor
5. Structura =i propriet[\ile materialelor compozite
6. Structurile =i propriet[\ile materialelor realizate prin agragare de pulberi

1.INTRODUCERE }N +TIIN|A +I INGINERIA
MATERIALELOR

1.1 Resurse materiale =i implica\iile lor
1.1.1 O perspectiv[ istoric[

Importan\a materialelor ]n diferitele epoci istorice ale omenirii =i-
au pus amprenta prin denumirile date acestora: epoca pietrei, a bronzului
=i a fierului. Trecerea de la o epoc[ la alta, a fost determinat[ de
schimb[ri revolu\ionare/EVOLU|IONARE tehnologice.
Asocierea unui material cu o epoc[ istoric[ este valabil[ =i ast[zi
c`nd societatea nuclear[ =i informa\ional[ contemporan[ au la baz[
uraniul respectiv siliciul.
La inceputul secolului XX, ]n plin av`nt al celei de a doua
revolutii industriale (cea a petrolului) num[rul de materiale exploatate
controlat era, surpinz[tor, nu cu mult mai mare dec`t cele accesibile
omului ]n ultimii 2000 de ani. O exep\ie notabil[ este o\elul care a
marcat =i marcheaz[ era ma=inilor. Dar ]n aceast[ perioad[ s-a produs o
cre=tere exploziv[ a ]n\elegerii =i explic[rii naturii fundamentale a
materialelor av`nd ca rezultat inventarea de materiale noi (polimerii,
compozitele, semiconductorii) =I a modurilor/tehnicilor sigure =i
eficiente de prelucrare a lor =i de ob\inere a bunurilor/m[rfuri pentru
satisfacerea nevoilor oamenilor =i trecerea la nivele de trai superioare.
Intensitatea progresului ]n domeniul utiliz[rii materialelor se poate
aprecia prin evolu\ia rezisten\ei mecanice specifice, K
R
, (fig. 1.1) =i a
vitezei de a=chiere (fig. 1.2)



Fig. 1.1


2

Fig. 1.2

Cre=terea rezisten\ei mecanice specifice a materialelor a avut =i
are ca efect reducerea greut[\ii ma=inilor (autovehicule, material rulant,
avioane) =i prin aceasta a consumului energetic ]n transporturi.
Cre=terea vitezei economice de a=chiere a stat la baza tuturor
marilor evenimente tehnologice ale revolu\iilor industriale pornind de la
realizarea alezajelor cilindrilor ma=inilor cu abur =i p`n[ la asigurarea
preciziei necesare pieselor destinate robo\ilor industriali. De asemenea
s-au putut produce bunuri cu consumuri mici de timp, deci la costuri care
au permis v`nzarea lor la pre\uri accesibile unui num[r mare de oameni
(v. produc\ia de mas[ la automobile inventat[ de Ford ]n anul 1913).

1.1.2 Ciclul materialelor

Omenirea a investit =i investe=te enorm ]n =tiin\a =i ingineria
exploat[rii =i utiliz[rii materialelor. O definire a problematicii specifice
celor dou[ domenii este prezentat[ ]n figura 1.3, care arat[ ciclul total al
materialelor.




3


Fig. 1.3

Resursele naturale se constitue din totalitatea z[c[mintelor de
minerale =i de minereuri, a terenurilor cultivabile, a p[durilor =i apelor de
care dispune un anumit teritoriu (\ar[). Ele sunt regenerabile =i
neregenerabile.
Resursele regenerabile sunt resursele vii care se pot reface atunci
c`nd nu sunt supravalorificate (p[durile) =i nevii (solul, apa, v`ntul,
mareele, radia\ia solar[)
Resursele neregenerabile sunt resursele minerale =i energetice
(c[rbuni, petrol, gaze).
Deci, toate resursele ]=i au originea ]n scoar\a terestr[ (uscat =i
ap[).
Resursele sunt extrase prin exploat[ri miniere, foraje sau sunt
crescute ]n ferme (resursele animale =i vegetale). Aceste materiale crude
(neprelucrate): minereuri, petrol, gaze, plante animale etc. sunt supuse
unui prim nivel de prelucrare care implic[ extrac\ia, rafinarea =i
purificarea ob\in`ndu-se materialele ]n vrac, ]n cantit[\i mari =i sub
forme simple (lingouri, pulbere, fibre).
Materialele ]n vrac sunt preg[tite pentru prelucr[ri (procese)
ulterioare domeniul =tiin\ei =i ingineriei materialelor- rezult`nd
materiale inginere=ti: metale =i aliaje, ceramice, polimeri.
}n fiecare etap[ se adaug[ valoare acestor materiale. Proiectarea,
prelucrarea =i asamblarea pieselor realizate din aceste materiale are ca
rezultat ob\inerea de bunuri care ridic[, uneori, exponen\ial valoarea
materialelor incorporate.
Func\ie de calit[\ile lor performan\[, mod de utilizare =i
condi\iile asigurate pentru ]ntre\inere =i reparare (service) toate bunurile,
dup[ o anumit[ perioad[ de timp devin de=euri =i/sau gunoi. Cele care
sunt complet epuizate se intorc ]n ciclul natural al materialelor. Ast[zi se
4
impune din ce ]n ce mai pregnant necesitatea buclei de scurt circuit a
recicl[rii, at`t din punct de vedere al protec\iei mediului c`t =i din punct
de vedere economic. Reciclarea a fost =i va fi un mod eficient de
asigurare a unor resurse rare, ca de exemplu, din totdeauna, pentru
metalele pre\ioase.

1.1.3 Materiale, energie =i mediu

Exploatarea =i utilizarea resurselor are impact asupra tuturor
celorlalte activit[\i =i fenomene de mediu, sociale =i economice, motiv
pentru care interac\iunea complex[ materiale, energie, mediu trebuie s[
fie mediat[ de c[tre guverne sau organisme interna\ionale (v. fig. 1.4).

Fig. 1.4
Exemple ale acestei intera\iuni sunt foarte numeroase dealungul
istoriei. Astfel, epuzarea resursei de energie dat[ de lemnul p[durilor
resim\it[ ]n Anglia (=i in alte zone ale Europei) ]n perioada 1450-1600,
]naintea primei revolu\ii industriale, a condus la folosirea unei surse
altenative de energie =i anume c[rbunele. Aceast[ surs[ a fost inlocuit[
de petrol ]n perioada celei de a doua revolu\ii industriale iar in prezent se
pune accentul pe folosirea unor resurse de energie regenerabile (v`nt,
energia mareelor, energia solar[), alternative (celulele de combustie) sau
atomic[ (ob\inut[ ]n prezent prin fisiune nuclear[ cu perspective pentru
cea ob\inut[ prin fuziunea nuclear[). Aceast[ scurt[ prezentare conduce
automat la ]ntrebarea: dup[ c`t timp o anumit[ resurs[ se va epuiza ?
Un r[spuns orientativ la aceast[ ]ntrebare poate fi ob\inut din
analiza distribu\iei celor mai abundente elemente, prezentat[ ]n tabelul
1.1. Trebuie avut ]n vedere =i faptul c[ distribu\ia resurselor este
neuniform[, astfel c[ fiecare \ara trebuie s[ importe anumite materiale
dintre care unele strategice (ca de exemplu elementele de aliere pentru
o\eluri speciale: Cr, Ni, Mo, Co, W, Ti, Zr etc.).
}n tabelul 1.2 se prezint[ energia teoretic[ =i cea efectiv necesar[
]n procesele industriale pentru extragerea/ob\inerea principalelor
materiale. Se remarc[ metalele energo-intensive Ti, Mg, Al, Ni, Cu cu
eficien\[ a proceselor de extragere forate sc[zute. Un alt caz interesant =i
de actualitate este cel al siliciului. }n tabelul 1.2 energia de 74 x 10
6

BTU/ton[ este necesar[ pentru ob\inerea siliciuilui utilizat ]n metalurgie
(dezoxidant la ob\inerea o\elului). Pentru utiliz[rile din electronic[ se
5
utilizeaz[ un siliciu de puritate foarte ridicat[ (EGS siliciu de grad
electronic) pentru care energia necesar[ este estimat[ la 1920x10
6

BTU/ton[.

Tabelul 1.1


Tabelul 1.2

Se remarc[, de asemenea, efectul economic favorabil al recicl[rii.



6

1.2 Materiale =i inginerie
1.2.1 Materiale proiectare - prelucrare

Inginerii sunt nevoi\i s[ gestioneze interac\iunile complexe ale triadei
materiale-proiectare- prelucrare (v. fig. 1.5) pentru a face posibil[
ob\inera unor bunuri utile, sigure =i accesibile.

Fig. 1.5
F[r[ a se lua ]n considerare optimizarea influen\ei tuturor factorilor
caracteristici se poate ajunge la situa\ii critice, uneori catastrofale, cu
implica\ii legale pentru cei r[punz[tori.
Exemple sunt foarte numeroase. Cele mai multe dintre ele implic[
comportarea fragila la rupere a materialelor metalice, ]n principal a
construc\iilor sudate din o\eluri, ca de exemplu ruperea vaselor Liberty,
pr[bu=irea unor poduri sau cl[diri, accidente ]n combinatele chimice si
petrochimice. Un alt exemplu de accident major datorat nelu[rii ]n
considerare a modific[rii caracteristicilor unor materiale de etan=are la
temperaturi sc[zute este cel a navetei spa\iale Challenger care a explodat
la 73 de secunde de la lansare ]n data de 28 ianuarie 1986.

1.2.2 Prelucrare- structur[-propriet[\i-performan\[

{n tedraedrul format consider`ndu-se cele patru v`rfuri enun\ate
prelucrare, structur[, propriet]\i, performan\[ - se definesc latura
cunoa=terii =tiin\ifice, corespunz[toare cercet[rii =tiin\ifice =i latura
cunoa=terii empirice corespunz[toare experine\ei =i nevoilor societ[\ii.
Propriet[\ile materialelor au fost dintotdeauna apreciate/sesizate
de oameni: culoare, duritate, maleabilitate, reflexia luminii etc. Leg[tura
dintre (compozi\ie) structur[ =i propriet[\i, natura propriet[\ilor, modul
]n care acestea pot fi controlate =i prev[zute a fost pus[ ]n eviden\[
numai o dat[ cu ]n\elegerea structurii atomice care se datoreaz[
dezvolt[rii =tiin\ei din ultimul secol.
Turnarea =i deformarea plastic[ a metalelor, topirea =i suflarea
sticlei, arderea =i emailarea ceramicii sunt exemple de prelucr[ri ale
materialelor cunoscute =i tradi\ionale. Toate aceste metode au avut un
caracter me=te=ug[resc apropiat mai mult de art[. Numai ]n ultima
perioad[ au devenit subiect al unor domenii =tiin\ifice care ofer[
7
instrumentele necesare studierii caracteristicilor ]n timpul prelucr[rii,
modelarea proceselor etc.. Trebuie remarcat faptul c[ prelucrarea este
unica cale prin care se adaug[ valoare materialelor.

Fig. 1.6

Performan\ele materialelor sunt eviden\iate prin caracteristicile de
utilizare ale produselor finite. Eviden\ierea lor se face prin test[ri ]n
condi\ii de laborator sau ]n condi\ii reale ale pieselor =i prin acumularea
de experien\[.

1.2.3 Alegerea materialelor

Speciali=tii ]n =tiin\a materialelor au dou[ mari sarcini:
- sinteza materialelor utile =i producerea lor in cantit[\i accesibile;
- utilizarea acestor materiale pentru: a) produse noi; b)
imbun[t[\irea produselor existente; c) situa\ii de urgen\[, a=a cum
ar fi e=ecul unui produs ]nso\it de pierderea ]ncrederii
consumatorului, deficite ale unor materiale care impun ]nlocuirea
lor etc.
Ast[zi sunt disponibile mii de materiale cu forme =i dimensiuni
potrivite pentru o aplica\ie dat[. Alegerea unui anumit material este o
problem[ de decizie pe baza urm[toarelor criterii:
- propriet[\ile de baz[ ale materialelor comparativ cu cele necesare
aplica\iei date;
- prelucrabilitate;
- accesibilitate/disponibilitate;
- costuri/pre\.
a) Propriet[\ile de baz[ ale materialelor sunt adesea considerate ca
prpincipal criteriu de decizie la alegerea materialelor. Totu=i, sunt foarte
pu\ine situa\iile ]n care exist[ un singur material pretabil pentru o
aplica\ie dat[. Este situa\ia materialelor func\ionale ca de exemplu cele
utilizate ]n criogenie (He sau N
2
lichid, func\ie de temperatur[),
8
catalizatori prntru reac\iile chimice (Pt), materialele semiconductoare,
magnetice, pizoelectrice, superconductoare =.a. Pentru domeniul
mecanic, c`nd solicitarea este de tipul unor for\e exterioare, se utilizeaz[
materiale structurale. La acestea de prim[ importan\[ sunt propriet[\ile
mecanice (elasticitate, plasticitate, comportare la rupere) corelate, func\ie
de domeniul de utilizare =i cu alte caracteristici ca de exemplu:
refractaritate, rezisten\[ la coroziune, uzur[, fluaj etc.
b) Prelucrabilitatea se apreciaz[ pe baza unor ]ncerc[ri tehnologice
care eviden\iaz[ aptitudinea unui material de a putea fi utilizat pentru
ob\inerea, ]n condi\ii tehnico-economice optime, de semifabricate =i
piese finite prin metode tehnologice ca: turnare (turnabilitate), sudare
(sudabilitate), deformare plastic[ (deformabilitate), prelucr[ri prin
a=chiere (a=chiabilitate). Aceste propriet[\i au apreciere calitativ[
(excelent[, mediocr[, proast[) =i func\ie de ele costurile prelucr[rii vor fi
mici, medii respectiv mari in condi\iile ob\inerii unei piese de aceea=i
calitate.
c) Accesibilitatea (disponibilitatea) sau raritatea unui material poate
determina cre=teri dramatice de costuri, la limit[ acestea fiind
inaccesibile. Pornind de la ideea c[ un material trebuie s[ aib[ o anumit[
calitate pentru a ]ndeplini o anumit[ func\ie, deci esen\ial[ este
calitatea/proprietatea =i nu un anumit material, inginerul specialist ]n
=tiin\a materialelor poate alege dintre mai multe posibilit[\i, exist`nd
deci ]nlocuitori. Exist[ ast[zi pentru majoritatea aplica\iilor ]nlocuitori ca
de exemplu \evile din PVC pentru ]nlocuirea celor de Cu sau alam[,
\evile de polietilen[ pentru ]nlocuirea celor de font[ la canaliz[ri sau a
celor din o\el la aliment[rile cu ap[ =i gaze, firele sintetice care le
]nlocuiesc pe cele naturale dar care, ]n plus ajung la calit[\i deosebite,
a=a cum este Kevlarul (firele aramidice) sau fibrele de carbon.
d) Costul materialelor trebuie s[ aib[ ]n vedere pre\ul de achizi\ie =i
costurile asociate produc\iei, asambl[rii, exploat[rii =i ]ntre\inerii
produselor realizate. Pre\urile, orientative ale principalelor materiale, pe
pia\a actual[ caracterizat[ de globalizare sunt prezentate ]n tabelul 1.3.

1.3 Materiale structurale
1.3.1 Metale =i aliaje

}n ordinea tonajului, fierul =i aliajele sale (fontele =i o\elurile) sunt
cele mai utilizate materiale metalice. Acestea sunt urmate, la mare
distan\[ de aluminiu =i cupru ]mpreun[ cu numeroasele lor aliaje. Lista
altor metale comerciale este foarte lung[ =i include Ni, Ti, Zn, Sn, Pb,
Mn, Cr, W =i metalele pre\ioase.
Metalele sunt elemente chimice cu caracter electropozitiv (]n
procesele chimice cedeaz[ electronii de valen\[ transform`ndu-se ]n ioni
pozitivi cationi). Metalele se caracterizeaz[ prin urm[toarele
propriet[\i fizice:
- conductibilitate termic[ =i electric[ ridicat[;
9
- rezistivitate electric[ cresc[toare cu temperatura;
- sunt opace =i prezint[ luciu specific (luciu metalic);
- sunt maleabile =i ductile.

Tabelul 1.3


Aceste propriet[\i sunt consecin\a structurii atomice a metalelor
caracterizat[ prin faptul c[ electronii din stratul de valen\[ sunt slab
lega\i de nucleu astfel ]nc`t ei se consider[ c[ formeaz[ un nor electronic
care intera\ioneaz[ complex cu matricea ionilor pozitivi gener`nd un tip
de leg[tur[ specific[ - leg[tura metalic[ (spre deosebire de leg[tura
covalent[ la care elctronii de valen\[ sunt colectiviza\i la nivelul unei
perechi de atomi, ]n cazul leg[turii metalice colectivizarea se extinde pe
]ntregul edificiu de atomi).
10
Pozi\iile de echilibru ale ionilor sunt rezultatul interac\iunii unor
for\e de respingere (ion-ion, electron-electron) =i for\e de atrac\ie (ion-
electron) astfel ]nc`t ]ntregul edificiu are o distribu\ie ordonat[ a ionilor
]n spa\iu form`nd o structur[ cristalin[.
De=i simplificat[ descrierea structurii cristaline a metalelor explic[
propriet[\ile de mai sus:
- mobilitatea norului electronic justific[ conductibilitatea termic[ =i
electric[;
- interac\iunea radia\iei luminoase cu norul electronic explic[ opacitatea
=i luciul metalic;
- posibilitatea rearanj[rii =i deplas[rii ionilor explic[ maleabilitatea =i
ductilitatea.
Aliajele sunt materiale metalice omogene macroscopic, ob\inute
prin solidificarea unei topituri care con\ine speciile atomice ale mai
multor elemente chimice dintre care unul de baz[, care este metal.
Celelalte pot fi metale sau nemetale =i se numesc elemente de aliere.
Exemple de aliaje sunt: aliajele Fe-C (fonte =i o\eluri), alam[ (Cu-Zn),
bronz (Cu-Sn) etc. Metalele =i ]n particular aliajele =i superaliajele
(o\eluri aliate =i ]nalt aliate) acoper[ acoper[ multe func\ii tehnice =i
tehnologice pentru care nu exist[ ]nlocuitori: ma=ini unelte, echipamente
energetice, reactoarele =i echipamentele de proces pentru ob\inerea =i
prelucrarea polimerilor, ceramicelor, motoare cu ardere intern[ =i cu
reac\ie etc.

1.3.2 Materiale ceramice =i sticle

Materialele ceramice =i sticlele sunt folosite cu mult ]naintea
metalelor =i ]n principiu sunt compuse din elemente metalice =i
nemetalice (apa\in`nd extremelor tabelului periodic al elementelor).
Exemplul primar =i clasic este cel al oxizilor metalici: Al
2
O
3
, TiO
2
, ZrO
2
,
SiO
2
, Na
2
O, K
2
O, Li
2
O. Mult mai frecvente sunt combina\iile,
amestecurile de mai mul\i oxizi care vor ]ntruni propriet[\ile necesare.
De exemplu marea varietate de sticle, c[r[mizi refractare, glazuri
decorative, vase de buc[t[rie rezistente la temperatur[.
Un alt domeniu este al carburilor metalice (SiC, TiC, WC, BC), al
nitrurilor (Si
3
N
4
, TiN, BN) =i al borurilor (TiB
2
) utilizate ]n aplica\ii
critice unde sunt necesare duritate extrem[ =i/sau rezisten\[ la
temperaturi ridicate ( de exemplu pentru partea activ[ a sculelor
a=chietoare).
}n prezent exit[ materiale ceramice cu propriet[\i optice,
magnetice, electrice etc. care le confer[ calitatea de materiale func\ionale
pentru aplic\ii ]n electronic[, electrotehnic[, industria chimic[,
metalurgic[ =.a.
Materialele ceramice sunt materiale anorganice, ob\inute din
materii prime sub form[ de pulberi prin sinterizare. Sinterizarea este un
proces de inc[lzire a unor semifabricate ob\inute prin presarea unui
11
amestec de pulberi. }n timpul men\inerii la temperatura de sinterizare se
produce consolidarea semifabricatului prin formarea de leg[turi stabile
]ntre granulele ini\iale ale materialului pulverulent datorate difuziei sau
topirii unui component. Materialul ini\ial pulverulent are leg[turi ionice
sau covalente astfel c[ =i ]n produsul finit realizat nu vor exista electroni
liberi. Ca urmare aceste materiale au conductibilitate termic[ =i electric[
foarte sc[zut[ =i pot fi utilizate ca materiale electroizolante =i
termoizolante.
Structura ceramicelor este ]n general cristalin[. Justificarea este
prezentat[ ]n figura 1.7 pentru cazul dioxidului de siliciu (SiO
2
).



Fig. 1.7

Baza structural[ o constitue tetraedrul [SiO
4
]
4-
care are ]n centru
ionul Si
4+
iar ]n v`rfuri ionii O
2+
c[rora le r[m`ne o valen\[ liber[ cu care
se pot lega de alte unit[\i structurale form[nd aranjamente
tridimensionale cu grad ]nalt de stabilitate.
Aceste aranjamente pot avea un caracter uniform dup[ trei direc\ii
]n spa\iu gener`nd materiale cristaline (fig. 1.7 a) sau zonele cristaline
pot fi legate prin zone amorfe /vitroase (fig. 1.7 b).
Sticlele sunt materiale anorganice cu structur[ amorf[ (corpuri
vitroase) ob\inute prin solidificarea unor topituri constituite din
amestecuri de oxizi din care cel pu\in unul are rol de vitrifiant (formeaz[
unit[\i structurale prin coordinarea atomilor de oxigen ]n jurul ionului
metalic prin leg[turi ionice sau covalente). Sticlele pot fi considerate ca
lichide subr[cite v`scoase.
Natura leg[turilor etomice caracteristic[ ceramicelor =i sticlelor le
confer[ propriet[\i avantajoase; punct de topire ridicat, densitate mic[,
duritate mare, stabilitate chimic[ dar =i dezavantaje, ]n primul r`nd
marea ]nclinare spre rupere fragil[.


12


1.3.3 Polimeri

Polimerii se produc ast[zi ]ntr-un volum mai mare dec`t toate
metalele deoarece prezint[ urm[toarele avantaje: densitate sc[zut[ (1,5
g/cm
3
comparativ cu aproximativ 7,5 g/cm
3
la metale), rezisten\[
mecanic[ specific[ ridicat[, prelucrabilitate u=oar[. Aceasta a condus la
utilizarea lor ca ]nlocuitori pentru metale, stic[, fibre naturale, lemn fiind
folosite ]n toate domeniile: \es[turi, ambalaje, mobil[, echipament
sportiv etc. Un exemplu concludent este utilizarea polimerilor la
fabricarea diferitelor elemente ale automobilelor. Acest lucru a condus,
]n timp, la reducerea cu 50 % a greut[\ii lor de=i participarea acestor
materiale este de maxim 20 % din greutate.
Spre deosebire de ceramice =i sticle polimerii acoper[ o plaj[
foarte extins[ de propriet[\i merg`nd p`n[ la foarte moi =i foarte
extensibile (elastomerii).
Polimerii sunt compu=i chimici (]n majoritatea cazurilor organici)
cu molecule de dimensiuni foarte mari (macromolecule) ob\inute prin
unirea ]ntr-un lan\ molecular (caten[) a unui num[r mare de monomeri
unit[\i structurale de obicei identice.
Propriet[\ile fizico-mecanice ale polimerilor sunt influen\ate de
compozi\ia chimic[ =i de structur[. Structura polimerilor se apreciaz[
prin urm[toarele dou[ caracteristici:
- configura\ia: se refer[ la rela\ia de ordine a unit[\ilor structurale
]n cadrul lan\ului macromolecular;
- conforma\ia: se refer[ la pozi\ia relativ[ a doi monomeri vecini,
realizat[ prin rotirea ]n jurul leg[turii simple dintre atomi, rezult`nd o
macromolecul[ sub forma unui lan\ flexibil ]ncol[cit (ca spaghetele) ]n
cazul polimerilor cu structur[ liniar[ sau macromolecule care se pot uni
la noduri pentru a forma re\ele tridimensionale (structuri reticulare).
Pozi\ia relativ[ a lan\urilor macromolecualre ]ncol[cite este
aleatoare ceea ce confer[ polimerilor o structur[ amorf[. (v. fig.1.8 a) }n
anumite cazuri se poate realiza o ordonare la distan\[ pe anumite zone,
prin alinierea unor segmente de lan\, ob\in`ndu-se o structur[ par\ial
cristalin[ (v. fig. 1.8 b) apreciat[ prin gradul de cristalinitate exprimat
prin procentul ]n volum al zonelor cu structur[ cristalin[. Por\iunile de
catene aranjate ordonat sunt numite cristalite =i au o dispunere
aleatoare]n masa polimerului; prin anumite procedee se poate realiza =i o
orientare a cristalitelor, ob\in`ndu-se o texturare a zonelor cristaline
(v.fig. 1.8 c).
Principala consecin\[ a structurii amorfe este faptul c[ materialele
respective nu au o temperatur[ definit[ de topire-solidificare, trecerea
c[tre starea lichid[, la ]nc[lzire, f[c`ndu-se treptat ]ntr-un interval de
temperaturi; ]n cazul polimerilor (ca =i la sticle) exist[ o temperatur[ de
tranzi\ie sticloas[ (vitroas[) T
v
(v.fig.1.9) sub care materialul se
13
comport[, din punct de vedere mecanic, ca =i solidele cristaline =i o
temperatur[ de curgere T
C
deasupra c[reia materialul se comport[ ca un
lichid v`scos. Dac[ temperatura dep[=e=te o anumit[ valoare
caracteristic[, se produce degradarea termic[ a polimerului prin ruperea
leg[turilor dintre monomeri =i oxidarea exoterm[ (arderea) acestuia.


Fig. 1.8

Fig. 1.9
Din punct de vedere al comport[rii la ]nc[lzire materialele
macromoleculare se clasific[ ]n trei categorii: termoplaste, termorigide =i
elastomeri.
Termoplastele sunt substan\e macromoleculare cu structura liniar[
sau ramificat[, complet amorf[ sau par\ial cristalin[, care pot fi ]nc[lzite
]n vederea prelucr[rii la temperatura T > T
C
de un num[r nelimitat de ori
( cu condi\ia evit[rii temperaturii de degradare). Ele se utilizeaz[ in
domeniu elasto-plastic (T
V
< T
ex
< T
C
, T
ex
temperatura la care se
exploateaz[/func\ioneaz[ piesa realizat[ din materialul respectiv) sau ]n
stare vitroas[.
Termorigidele sunt substan\e macromoeculare cu grad mare de
reticulare care se prelucreaz[ ]ntr-o stare de polimerizare incomplet[, ]n
care nu este complet format[ re\eua spa\ial[. Reticularea se produce prin
activare termic[ (]nt[rire la cald) sau prin activare chimic[ (prin
introducerea ]n masa polimerului de baz[ a unui agent de reticulare -
14
]nt[rire la rece). Leg[turile puternice caracteristice structurii reticulare le
confer[ propriet[\i de rezisten\[ corespunz[toare st[rii vitroase, iar la o
re]nc[lzire nu se mai atinge starea v`scoas[, materialul descompun`ndu-
se f[r[ s[ mai treac[ prin faza de ]nmuiere (T
V
are valoarea ridicat[, iar
T
C
nu mai exist[).
Elastomerii sunt substan\e macromoleculare cu catene lungi,
]ncol[cite care formeaz[ ochiuri elastice, astfel c[ sub ac\iunea
solicit[rilor mecanice se pot deforma u=or =i reversibil. Temperatura T
V

a elastomerilor este sub temperatura ambiant[, astfel c[ fragilizarea se
produce la temperaturi sc[zute, iar la ]nc[lzire nu trec prin faza de
]nmuiere datorit[ reticul[rii slabe, ele men\in`ndu-=i starea inalt elastic[
p`n[ la temperatura de degradare.
}n general, materialele macromoleculare au urm[toarele
caracteristici:
- propriet[\ile sunt afectate de radia\iile din spectrul vizibil, de
ultraviolete =i de radia\iile ionizante care pot rupe leg[turile dintre catene
=i/sau monomeri modific`nd astfel structura ini\ial[ prin reducerea
gradului de polimerizare;
- factorii fizico-chimici (temperatura, radia\ii, prezen\a oxigenului =i
ozonului, umiditatea) ac\ioneaz[ conjugat, av`nd ca efect ]mb[tr`nirea
materialului, care se manifest[ la nivel macroscopic prin apari\ia unor
fisuri, schimb[ri de culoare, ]nr[ut[\irea propriet[\ilor dielectrice,
reducerea rezisten\ei mecanice, sc[derea plasticit[\ii etc.
Acestea sunt motivele pentru care produsele finite realizate din
majoritatea polimerilor se execut[ din amestecuri formate din polimerul
de baz[ =i materiale de umplutur[ cu rol de plastifian\i, lubrifian\i, agen\i
de reticulare, stabilizatori, antioxidan\i, coloran\i, agen\i antistatici,
fungistatici =i bacteriostatici, ignifugan\i, catalizatori de reticulare.
1


2. METALE +I ALIAJE

2.1 No\iuni generale despre metale
2.1.1 Metal; leg[tur[ metalic[

Metalele sunt elemente chimice electropozitive, caracterizate
printr-un ansamblu de propriet[\i fizice =i chimice bine definite. Aceste
propriet[\i ]=i au originea ]n structura electronic[ =i ]n specificul leg[turii
interatomice de tip metalic (matrice de ioni pozitivi ]n interac\iune cu
gazul electronic format din electronii de valen\[).
Consider`nd atomii individuali, metalele sunt elementele chimice
care formeaz[ cationii, ]n general oxizi puternic bazici =i care se combin[
cu acizii form`nd s[ruri.
Ca agregate de atomi starea metalic[ (caracteristic[ metalelor =i
aliajelor) se caracterizeaz[ prin:
a) luciu metalic (datorit[ propriet[\ii de a reflecta lumina) =i
culoare (de la alb la cenu=iu - majoritatea sau galben - ro=iatic - Cu, Au,
Cs); sunt opace =i ]n foi foarte sub\iri (radia\ia luminoas[ este amortizat[
la impactul cu gazul electronic mobil);
b) conductibilitate termic[ =i electric[ ridicat[, explicate pe baza
teoriei zonelor de energie (ini\iat[ ]n 1928 de Bloch) dar =i pe baza
modelului simplificat al leg[turii metalice.
c) varia\ia rezisten\ei electrice cu temperatura (cre=te - cu
cre=terea temperaturii, datorit[ cre=terii mobilit[\ii atomilor ce determin[
m[rirea num[rul de ciocniri ale acestora cu electronii). La temperaturi
sc[zute atomii au pozi\ii regulate astfel ]nc`t , la unele metale, ]n
2
apropiere de zero absolut , rezisten\a electric[ scade brusc p`n[ la zero ,
fenomen denumit supraconductibilitate.
d) propiet[\i magnetice . Din punct de vedere al comport[rii
magnetice , corpurile sunt :
- diamagnetice (susceptibilitatea magnetic[ k< 0 si permeabilitate
magnetic[ < 1), fiind realizate din metale slab influen\ate de c`mpul
magnetic (Cu, Ag, Au, Bi etc.)
-paramagnetice (k >0, >1). Din aceast[ categorie, o importan\[
deosebit[ o au materialele feromagnetice (k si mari). Momentele
dipolare magnetice mari provin nu numai din mi=carea electronilor pe
orbite, ci =i din rota\ia lor ]n jurul axei proprii (mi=care de spin).
Feromagnetice sunt fierul , nichelul, cobaltul, si aliaje Mn- Bi , Mn - Al-
Cu, la care componen\ii lua\i separat nu sunt feromagnetici .
Corpurile feromagnetice au zone de magnetizare care constituie
magne\i elementari permanen\i. Acest[ stare stabil[ este valabil[ la
temperaturi sc[zute si corespunde la to\i spinii paraleli. Prin ]nc[lzire,
agita\ia atomilor face s[ nu se mai p[streze orientarea spinilor, metalul
demagnetiz`ndu-se treptat . Magnetizarea de satura\ie scade brusc,
metalul devenind paramagnetic, la dep[=irea unei temperaturi critice
denumit[ punct Curie si care are valoarea de: 770
0
C pentru fier , 1150
0
C
pentru cobalt si 360
0
C pentru nichel.
e) propriet[\i de plasticitate . Plasticitatea este o proprietate
mecanic[ care este luat[ ]n considera\ie ]n definirea general[ a metalelor
prin maleabilitate (proprietatea metalelor de a putea fi prelucrate sub
form[ de foi sub\iri) si ductilitate (proprietatea metalelor de a putea fi
prelucrate sub form[ de fire). Ordinea (descresc[toare ) a ductilit[\ii
metalelor este:
1.Aur; 2. Platin[; 3. Argint; 4. Fier ; 5. Cupru; 6. Aluminiu; 7. Nichel; 8.
Zinc; 9. Staniu; 10. Plumb.


3

2.1.2 Structura cristalin[ a metalelor

Metalele (=i aliajele) sunt corpuri solide cristaline . Ele difer[ de
solidele amorfe ]n care atomii sunt dispu=i dezordonat, prin faptul c[
distribu\ia atomilor (ionilor) este ordonat[, prezent]nd periodicitate ]n
cele trei direc\ii spa\iale.
Aranjamentul atomic ]ntr-un cristal este descris cu ajutorul unei
re\ele tridimensionale de puncte (noduri) numit[ re\ea spa\ial[.
Din condi\ia ca nodurile s[ fie identice si oricare dintre ele s[ aib[
acela=i num[r de vecini distribui\i ]n acela=i mod, Bravais a ar[tat c[ sunt
posibile numai 14 astfel de aranjamente numite re\ele Bravais sau
grupuri de transla\ie.
Re\eaua spa\ial[ (v.fig. 2.1a) poate fi divizat[ ]n paralelipipede
elementare ]n contact si egale ]ntre ele , numite celule elementare .
Celula elementar[ este deci cea mai mic[ parte a unei re\ele
spa\iale care prin transla\ie succesiv[ dup[ trei direc\ii necoplanare,
poate reproduce re\eaua spa\ial[.
Func\ie de valorile m[rimilor a,b, c, , , (v. fig. 2.1b) denumite
parametrii re\elei se definesc 7 sisteme cristaline (v. tabelul 2.1)
corespunz[toare celor 14 re\ele Bravais (v. fig 2.2).
Re\eaua spa\ial[ reprezint[ schema de repeti\ie ce caracterizeaz[
un cristal si nu aranjamentul real al atomilor. Acesta se ob\ine prin
ata=area la fiecare nod al re\elei spa\iale sau ]n corela\ie fix[ cu acesta, a
unei baze de atomi , rezult`nd structura (re\eaua) cristalin[ . Rezult[ deci
c[ ]n timp ce num[rul re\elelor spa\iale este limitat, num[rul structurilor
cristaline este nelimitat.
Pentru simplificarea expunerii, ]n continuare se consider[ ata=at
fiec[rui nod al re\elei spa\iale un atom sub forma unei sfere rigide ( v. fig
2.3). }n acest fel se formeaz[ structuri cristaline simple si majoritatea
metalelor apar\in acestei categorii. Mai mult chiar, metalele cristalizeaz[
4
]ntr-un num[r limitat de re\ele cristaline si anume : re\ea cubic[ cu
volum centrat - CVC (v. fig. 2.3a); re\ea cubic[ cu fe\e centrate - CFC
(v. fig. 2.3b) si re\ea hexagonal compact[ - HC (v. fig.2.3c).












a. b.

Figura 2.1
a. Re\eaua spa\ial[; b. Parametrii celului elementare





























Figura 2.2
Re\elele Bravais

5
Tabelul 2.1

Sistemele cristaline corespunz[toare celor 14 re\ele Bravais

Sistem Rela\ii ]ntre parametrii re\elei Re\ea Bravais
Cubic a = b = c; = = = 90
O
Simpl[
Cu volum centrat
Cu fe\e centrate
Tetragonal a = b c; = = = 90
O
Simpl[
Cu volum centrat
Ortorombic a b c; = = = 90
O
Simpl[
Cu volum centrat
Cu baz[ centrat[
Cu fe\e centrate
Romboedric (Trigonal) a = b = c; = = 90
O
Simpl[
Hexagonal a = b c; = = 90
O
; = 120
O
Simpl[
Monoclinic a b c; = = 90
O
Simpl[
Cu baz[ centrat[
Triclinic a b c; 90
O


Simpl[














a. b. c.
Figura 2.3
a. Re\eaua cristalin[ cubic[ cu volum centrat; b. Re\eaua cristalin[ cubic[ cu fe\e centrate;
c. Re\eaua cristalin[ hexagonal compact[

a) Retea cubic[ cu volum centrat[ - CVC
(a = b = c; = = = 90);
}n acest sistem cristalizeaz[ 15 metale (Fe, V, Nb, Ta, Cr, Mo, W
etc) metale cu rezisten\[ mecanic[ ridicat[ si plasticitate moderat[.
Consider`nd celula elementar[ si nota\ile din figura 2.4 a. se fac
urm[toarele conven\ii :
a1) coordonatele nodurilor re\elei se exprim[ sub form[ de frac\ii
de unit[\i axiale (consider`nd ca unitate de m[sur[ parametrul
dimensional al re\elei). De exemplu, punctul O are coordonatele (0,0,0),
punctul A (1,0,0), punctul I (1/2,1/2,1/2) etc.
6
a2) pozi\iile dreptelor ]n raport cu re\eaua spa\ial[ se exprim[ prin
trei indicii [u,v,w] numi\i indicii Miller care se determin[ astfel :
- se duce prin origine o dreapt[ paralel[ cu dreapta ai c[rei indicii
se determin[ ;
- se consider[ coordonatele unui punct pe aceast[ dreapt[ ;
- se aduc coordonatele punctului considerat la acela=i numitor ;
- num[r[torii reprezint[ indicii Miller.
De exemplu , dreapta OB, are indicii Miller [1,1,1] , B OB ,
B(1,1,1) sau I OB, I(1/2,1/2,1/2) sau dreapta AC are indicii [1,1,1]
(se duce OA AC, A(1,-1,1)).
Observa\ii:
- dreptele care au aceea=i indici Miller sunt ,evident , paralele;
-dreptele legate ]ntre ele prin rela\ii de simetrie ( cum sunt ,de
exemplu, diagonalele cubului) formeaz[ o familie de direc\ii, notat[
< u,v,w>, indicii Miller ai dreptelor familiei ob\in`ndu-se prin permut[ri
circulare, inclusiv consider`ndu-i negativi. De exemplu familia <1,1,1>,
diagonalele cubului, are patru direc\ii : OB

- [1,1,1] , AC

- [1,1,1],
A

C - [1,1,1] si O

B - [1,1,1] .
a3) pozi\ia planelor ]n raport cu re\eaua spa\ial[ se exprim[ prin
trei indici (h,k,l), denumi\i indici Miller, care se determin[ astfel:
- se stabile=te m[sura segmentelor, ]n unit[\i axiale, determinate de
intersec\ia planului considerat cu cele trei axe de coordonate;
- frac\iile care reprezint[ m[sura acestor segmente, se inverseaz[ si
se aduc la acela=i numitor;
- num[r[torii reprezint[ indicii Miller.
De exemplu indicii Miller ai planului A

ACC

sunt (1,1,0); ai
planului O

AC sunt (1,1,1) etc.


Observa\ii:
- o dreapt[ care are aceea=i indici Miller cu un plan este
perpendicular[ pe acel plan;
7
- planele legate ]ntre ele prin rela\ii de simetrie formeaz[ o familie
de plane notat[ h,k,l. De exemplu familia 1,0,0 con\ine trei plane
(planele cubului), familia 1,1,0 con\ine 6 plane (planele
dodecaedrului romboidal) iar familia 1,1,1 con\ine patru plane
(planele octaedrului).
Pentru re\eaua cristalin[ CVC, ]n planul A

ACC

1,1,0 sferele
rigide (atomii) sunt tangente (v. fig. 2.4.b). Se poate u=or scrie rela\ia R
a

= a 3/4 cu care se determin[ raza atomic[ R
a
, func\ie de parametrul
re\elei cristaline, a, parametru al re\elei cristaline care se poate determina
experimental, de exemplu prin difrac\ia razelor X.











a. b.












c.

Figura 1.4
a. Celula elementar[ CVC; b. Pozi\ia atomilor ]n planul (1,1,0); c. Pozi\ia atomilor ]n planul (1,0,0)

Re\elele cristaline se caracterizeaz[ prin urm[toarele m[rimi :
- num[rul de atomi pe celula elementar[, dat, pentru re\elele
cubice de rela\ia :
N = N
c
/8 + N
f
/2 + N
i

8
]n care: N
c
este num[rul de atomi din v`rfurile celulei elementare;
N
f
- num[rul de atomi de pe fe\ele celulei elementare;
N
i
- num[rul de atomi din interiorul celulei elementare.
Evident, pentru re\eaua CVC, N = 2 atomi pe celula elementar[.
-cifra de coordina\ie, C, reprezint[ num[rul de atomi din re\eaua
cristalin[ afla\i la o distan\[ minim[ de un atom dat.
Av`nd ]n vedere faptul c[ ]n cazul re\elei spa\iale CVC fiecare nod
este identic, atunci oricare ar fi nodul considerat el se g[se=te la aceea=i
distan\[ a 3/2 de alte 8 noduri. Deci, pentru re\eaua CVC, C = 8.
- coeficientul de compactitate (]mpachetare), reprezint[ raportul
dintre volumul atomilor care apar\in unei celule elementare si volumul
total al celulei.
Cunosc`nd valorile razei atomice, R
a
si a num[rului de atomi pe
celula elementar[, N, se deduce c[ , pentru cazul re\elei CVC, = 0.68.
Restul volumului (volumul liber al cristalului ]n propor\ie de 32 %) se
g[se=te fragmentat ]n goluri sau intersti\ii cu anumite dimensiuni si
amplasamente. Caracrteristicile acestor intersti\ii prezint[ importan\[ la
alierea metalelor c`nd atomii unor elemente (de aliere) le pot ocupa.
Consider`nd planul A

AB se constat[ c[ intersti\iile sunt de dou[ tipuri


(v. fig. 2.4 c.) :
-intersti\ii octaedrice, ]n care pot intra , f[r[ a distorsiona re\eaua
cristalin[, atomi str[ini cu raza atomic[ maxim[ r
a,oct
= 0.067 a. Aceste
intersti\ii se g[sesc ]n centrele muchiilor si ale fe\elor, num[rul lor ,
calculat similar lui N, este de 6 pe o celul[ elementar[.
-intersti\ii tetraedrice, ]n care pot intra, f[r[ a distorsiona re\eaua
cristalin[, atomi str[ini cu raza atomic[ maxim[, r
a,tetr
= 0.126 a, num[rul
lor fiind de 12 pe o celul[ elementar[.
Propriet[\ile unui cristal sunt dependente de modul de distribu\ie
al atomilor si deci de distan\ele dintre ei. Decurge ]n mod firesc, av`nd
]n vedere faptul c[ , de exemplu, pentru re\eaua CVC direc\iile, respectiv
planele cu densitate maxim[ de atomi apar\in familiei <1,1,1> respectiv
9
1,1,1, c[ toate cristalele sunt anizotrope, adic[ propriet[\ile depind de
direc\ia dup[ care sunt m[surate.
b) Re\eaua cristalin[ cubic[ cu fe\e centrate - CFC (a = b = c; =
= = 90);
}n acest sistem cristalizeaz[ 15 metale (Cu, Ag, Au, Al, Pb, Ni, Fe
etc.) cu plasticitate ridicat[.








a. b.
Figura 2.5
a. Celula elementar[ CFC; b. Pozi\ia atomilor ]n planul (1,1,0);

Consider`nd celula elementar[ si nota\iile din figura 2.5 a si b
rezult[ urm[toarele caracteristici ale acestui tip de re\ea cristalin[ :
- raza atomic[, R
a
= a 2/4;
- num[rul de atomi pe celula elementar[, N = 4;
- cifra de coordina\ie, C = 12;
- coeficientul de compactitate (]mpachetare), = 0.74;
- intersti\iile octaedrice sunt cele mai mari. Ele pot re\ine, f[r[ a
distorsiona re\eaua cristalin[, atomi str[ini cu dimensiunea maxim[ r
a,oct.

= 0.146 a si se g[sesc ]n centrul cubului si ]n centrele muchiilor, num[rul
lor fiind de 4 pe celula elementar[.
- intersti\iile tetraedrice se g[sesc ]n centrele celor opt cuburi
mici,egale, ]n care se poate ]mp[r\ii celula elementar[, deci ]n num[r de
8 pe o celul[ elementar[, fiind capabile s[ re\in[ atomi str[ini cu raza
maxim[ de 0.08 a;
10
- direc\iile, respectiv planele cu densitate maxim[ de atomi apar\in
familiei <1,1,0> , respectiv 1,1,1.
c) re\eaua hexagonal compact[ - HC
}n acest sistem cristalizeaz[ 25 de metale (Be, Mg, Zn, Cd, Ti, Zr
etc.) cu plasticitate sc[zut[.
Din punct de vedere cristalografic re\eaua HC nu figureaz[ printre
re\elele Bravais. Aranjamentul atomic se realizeaz[ pe baza unei re\ele
hexagonale simple (v. fig.2.2), reprezentarea uzual[ a re\elei ob\in`ndu-
se prin juxtapunerea a trei astfel de celule elementare simple (v. fig.2.6).
Pozi\ia planelor ]n raport cu cu re\eaua spa\ial[ astfel ob\inut[, este
exprimat[ prin patru indici Miller (h,k,i,l) corespunz[tori sistemului de
axe Ox, Oy, Oy

, Oz si care se ob\in pe baza acelora=i reguli. Re\eaua


hexagonal compact[ se ob\ine consider`nd ]n planul (0,0,0,2) nodurile P,
Q, R .











Figura 2.6
Celula elementar[ a re\elei HC


}n acest mod se ob\ine unul din cele dou[ moduri ]n care se pot
]mpacheta sfere rigide, cu densitate maxim[ posibil[, ]n spa\iu,
p[str`ndu-se un aranjament periodic. Cel[lalt mod de maxim[

11
]mpachetare ]l reprezint[ re\eaua CFC. Diferen\a dintre cele dou[ tipuri
de re\ele const[ ]n secven\a de a=ezare ]n spa\iu a straturilor atomice
compacte. Aceste straturi atomice de maxim[ compactitate apar ]n planul
bazal la re\eaua HC (v. fig 2.7 a.) respectiv ]n planul diagonal la re\eaua
CFC (v. fig 2.7 b.), distribu\ia atomilor ]n strat fiind identic[ ]n ambele
re\ele.












a. b.
Figura 2.7
a. }mpachetarea planelor cu densitate maxim[ de atomi ]n cazul re\elei HC; b. Idem
- ]n cazul re\elei CFC;

Prin calcule geometrice se determin[ urm[toarele caracteristici ale
re\elei HC :
- raportul dintre ]n[l\imea prismei hexagonale si latura
hexagonului de baz[, c/a = 8/3;
- raza atomic[ :R
a
= a/2;
- num[rul de atomi pe celula elementar[, N = 6;
- cifra de coordina\ie, C = 12;
- coeficientul de compactitate (]mpachetare) : = 0.74, identic cu
cel al re\elei CFC, deoarece cele dou[ tipuri de re\ele cristaline au
aceea=i cifr[ de coordina\ie.
De=i au aceea=i compactitate, ]ntre metalele cristalizate ]n re\eaua
CFC, respectiv HC, exist[ o diferen\[ mare de comportare din punct de
vedre al plasticit[\ii. Astfel, ]n timp ce la re\eaua cristalin[ CFC exist[
patru serii de straturi atomice cu ]mpachetare compact[, ]n re\eaua HC
12
nu exist[ dec`t una. Aceste plane cu densitate maxim[ de atomi au un
rol principal ]n explicarea, pe baza teoriei disloca\iilor, a plasticit[\ii.


2.1.3 Alotropia metalelor

Proprietatea general[ a unor corpuri ca, prin varia\ia temperaturii
sau a presiunii, s[ cristalizeze ]n sisteme diferite, poart[ numele de
polimorfism. }n cazul metalelor, proprietatea se nume=te alotropie , iar
trecerea de la un sistem la altul de cristalizare - modificare alotropic[.
Transform[rile sunt cauzate de schimbarea orbitelor electronilor
periferici sub ac\iunea c[ldurii. La temperaturi bine determinate, numite
puncte critice, va avea loc trecerea de la o form[ alotropic[ la alta.
Exist[ mai multe metale care prezint[ transform[ri alotropice : Ti, Zr, W,
Mn, Co, Ni etc. Cel mai important exemplu practic este, ]ns[ cel al
fierului, pentru care ]n figura 2.8 a. se prezint[ curba de r[cire ( t = f())
din stare lichid[ p`n[ la temperatura ambiant[, pe care, pe l`ng[ palierul
corespunz[tor cristaliz[rii primare apar si paliere corespunz[toare celor
dou[ transform[ri alotropice. Rezult[, deci c[ punctele critice ale
fierului sunt :
- A
3
= 912
O
C, temperatura p`n[ la care este stabil[ forma
alotropic[ Fe

cu re\ea cristalin[ CVC;


- A
4
= 1394
O
C : ]ntre punctele critice A
3
si A
4
este stabil[ forma
alotropic[ Fe

cu re\ea cristalin[ CFC.


}ntre temperatura A
4
si temperatura de topire solidificare (t
t-s
=
1538
O
C este stabil[ din nou, forma alotropic[ Fe

denumit[ si Fe

.
Observa\ii :
- punctul critic A
2
= 770
O
C este punctul critic Curie;
- punctul critic A
1
= 727
O
C este temperatura transform[rii
eutectoide ]n sistemul Fe - Fe
3
C;
13
- A
0
= 210
O
C este punctul critic Curie pentru compusul definit
Fe
3
C, denumit cementit[.
Varia\ia cu temperatura a valorilor parametrului re\elei cristaline
ale formelor alotropice ale fierului sunt prezentate ]n figura 2.8 b) Se
constat[ cre=terea liniar[ a parametrului re\elei, cu cre=terea temperaturii
si faptul c[ exist[, numai dou[ forme alotropice. Este, de asemenea
evident, conform figurii 2.8 a) c[ , transform[rile alotropice vor fi
inso\ite de modific[ri de volum. De exemplu, ]n cazul Sn modificarea
alotropic[ care are loc, ]n cazul r[cirii la temperatura de 13
O
C ( Sn

- alb
cu re\ea tetragonal[ trece ]n Sn

- cenu=iu cu re\ea cubic[) se face cu o


cre=tere specific[ de volum de 26 %, tensiunile induse provoc`nd
f[r`mi\area staniului cenu=iu caracterizat prin friabilitate. (Friabilitatea
este calitatea unui material de a putea fi u=or adus ]n form[ de pulbere;
f[r`micios).
}ntre formele alotropice ale acelui=i metal exist[ diferen\e de
dimensiuni ale intersti\iilor re\elei cristaline, ceea ce are drept consecin\[
o capacitate diferit[ a celor dou[ forme alotropice de a dizolva,
intersti\ial, atomi str[ini. Acest lucru se poate exemplifica pe cazul
fierului astfel :
- re\eaua cristalin[ a Fe

- CFC, de=i are o compactitate mare si un


volum liber mic, totu=i, modul de fragmentare al acestuia ]n intersti\ii,
permite, de exemplu ca la temperatura de 912
O
C s[ dizolve ]n
intersti\iile octaedrice atomi cu r
a, oct
= 0.146 a
CFC
= 0.531 , valoare care
cre=te cu cre=terea temperaturii;
- re\eaua cristalin[ a Fe

- CVC, la acea=i temperatur[ poate


dizolva ]n intersti\iile octaedrice atomi cu r
a,oct
= 0.126 a
CVC
= 0.365 ,
valoare care scade cu sc[derea temperaturii.

Observa\ii:
14
- transfrom[rile alotropice corelate cu capacitatea diferit[ a
formelor alotropice de a dizolva intersti\ial atomi str[ini, au importan\[
deosebit[ ]n cazul tratamentelor termice;















a. b.
Figura 2.8
a. Curba de r[cire a fierului; b. Varia\ia cu temperatura a parametrului re\elei cristaline a Fe

- razele ionilor ]n cristalele metalice se numesc raze metalice spre
deosebire de raza ionic[ a metalelor din cristalele s[rurilor pe care le
formeaz[. Raza metalic[ este superioar[ rezei ionice a aceluia=i metal
dintr-o sare a sa ca urmare a influien\ei for\elor de leg[tur[ interatomic[
care sunt diferite ]n cele dou[ tipuri de cristale. De exemplu razele
atomice ale fierului sunt : Fe

la 20
O
C, r
a
=1.2405 ; Fe

la 950
O
C,
r
a
=1.2625 ; Fe

la 1425
O
C, r
a
=1.2925 ; Fe
+3
(cation), r = 0.64.
- datele prezentate ]n literatura de specialitate, privind structura
cristalin[ a elementelor ]ndic[ faptul c[ nici un element nu are raza
atomic[ mai mic[ dec`t, de exemplu, cea calculat[ pentru intersti\iile
octaedrice ]n cazul fierului. De exemplu, carbonul ]n forma alotropic[
grafit , hexagonal are raza atomic[ de 0.71 . Rezult[ deci, c[ prin
dizolvarea intersti\ial[ a unor atomi str[ini se afecteaz[ echilibrul re\elei
cristaline a metalului.

2.1.4 Energia liber[ a fazelor =i echilibrul termodinamic

15

Starea unui sistem condensat (cazul metalelor solide si lichide la
presiunea atmosferic[) format dintr-un num[r mare de atomi (sau
molecule) este caracterizat cu ajutorul energiei libere F, definit[ prin
rela\ia F = U -TS unde U este energia intern[ a sistemului, T -
temperatura absolut[, S - entropia (m[rime propor\ional[ cu
probabilitatea de existen\[ a unei st[ri).
Din punct de vedere termodinamic starea de echilibru a unui
sistem corespunde energiei libere minime. Din acest punct de vedere
st[rile de echilibru pot fi :
- echilibru stabil, acea stare pentru care fluctua\iile ]nt`mpl[toare
ale parametrilor de stare conduc la cre=teri ale energiei libere (v. fig. 2.9
a.);










a. b.
Figura 2.9
a. Starea de echilibru stabil; b. Starea de echilibru metastabil

- echilibru metastabil, acea stare din care se poate trece ]n stare
ade echilibru stabil , numai printr-o stare intermediar[ cu energia liber[
ridicat[ (v. fig. 2.9 b.). Energia E
a
, ce trebuie furnizat[ sistemului
pentru a trece dintr-o stare de echilibru metastabil ]ntr-o stare de
echilibru stabil se nume=te energie de activare.
Consider`nd varia\iile cu temperatura ale energiilor libere ale fazei
lichide si a celor dou[ forme alotropice ale fierului (v. fig.2.10) se pot
explica transform[rile eviden\iate pe curba de r[cire (v. fig. 2.8 a.). Se
observ[ deasemenea , c[ la temperaturile corespunz[roare punctelor
critice fazele au aceea=i energie liber[. Pentru ca transformarea s[ se
16
produc[ ]ntr-un anumit sens este necesar[ ]ndep[rtarea sistemului din
aceast[ pozi\ie , cu o valoare t, pentru ca ]ntre energiile libere ale celor
dou[ st[ri s[ existe o diferen\[ F, care va constituii for\a motrice a
transform[rii.
C`nd transform[rile au loc la r[cire t poart[ numele de subr[cire,
iar c`nd transform[rile au loc la ]nc[lzire - supra]nc[lzire. Rezult[ deci,
c[ si valorile punctelor critice vor fi diferite fa\[ de pozi\iile de echilibru
cu energiile libere egale, cu valorile subr[cirii, respectiv ale
supra`nc[lzirii. punctele critice se noteaz[ cu indice r pentru r[cire
(A
r1,
,A
r2
,A
r3
, A
r4
) respectiv cu indice c pentru ]nc[lzire (A
c1
, A
c2
, A
c3
,
A
c4
).
}n mod obi=nuit, transform[rile au loc la r[cire, respectiv la
]nc[lzire continu[. Varia\ia temperaturii ]n timp este dat[ de curba de
r[cire, respectiv ]nc[lzire. Panta acestei curbe va reprezenta viteza de
r[cire, respectiv ]nc[lzire.
Valoarea subr[cirii, respectiv a supra]nc[lzirii este direct
propor\ional[ cu viteza de r[cire, respectiv de ]nc[lzire.

2.1.5 Cristalizarea primar[ a metalelor; structura
policristalin[



Metalele solide se ob\in, ]n mod obi=nuit, din topitur[, prin
solidificare, proces denumit cristalizare primar[. Trasform[rile
alotropice decurg dup[ mecanisme similare, dar desf[=urate ]n stare
solid[ motiv pentru care se numesc cristaliz[ri secundare.
Pentru ca un metal topit s[ solidifice este necesar[ (v. fig.2.10)
subr[cirea lui astfel ]nc`t F
s
<F
l
. Chiar si ]n aceste condi\ii solidificarea
nu ]ncepe de la sine, ci ea trebuie amorsat[ (activat[), motiv pentru care
procesul nu se decla=eaz[ (]n general) spontan ]n toat[ masa lichidului.

17
















Figura 2.10
Varia\ia cu temperatura a energiei libere a formelor alotropice ale Fe


Cristalizarea primar[ are la baz[ dou[ procese:
a) germinarea - formarea ]n masa de metal lichid a unor mici
forma\iuni solide numite centrii de cristalizare sau germeni cristalini si
care poate fi :
- germinare omogen[ c`nd germenii de cristalizare apar ]n anumite
zone cu nivele energetice mai mari dec`t nivelul mediu (pentru a asigura
energia de activare ), zone cu aranjament atomic apropiat de cel al st[rii
solide ;
- germinare eterogen[, caracterizat[ prin solidificarea metalului
lichid ]n jurul unor particule solide str[ine aflate ]nt`mpl[tor ]n topitur[
sau introduse inten\ionat. Aceste particule solide trebuie s[ aib[ o bun[
coeren\[ cu metalul lichid =i re\ea cristalin[ de acela=i tip.
b) cre=terea germenilor si formarea cistalelor se caracterizeaz[
printr-o cinetic[ eviden\iat[ ]n figura 2.11 din care se observ[ c[ viteza
macroscopic[ de solidificare este maxim[ ]n cazul ]n care 50% din
volum este solidificat.





Figura 2.11
Curble cineticii
cristaliz[rii
primare : varia\ia
volumului de
faz[ solid[ ]n
18





















a. b.
Figura 2.12
Dendrite : a - vedere tridimernsional[; b - sec\iune plan[

Forma exterioar[ a cristalelor nu sugereaz[, dec`t ]n cazul
cristalelor idiomorfe, aranjamentul intern, propriu,al re\elei cristaline.
(cristalele idiomorfe au aspect geometric regulat, care reproduce simetria
re\elei cristaline =i apar ocazional pe suprafa\a liber[ de solidificare, de
depunere din vapori sau de electrodepunere. }n structura aliajelor,
singurele cristale cu caracter idiomorf sunt constituite din compu=i
defini\i, ele form`ndu-se prin cristalizare liber[ din lichid) . }n condi\ii
obi=nuite cristalele au o form[ dendritic[ (arborescent[), consecin\[ a
caracterului nedirec\ionat al leg[turii interatomice de tip metalic (fig.
2.12). Cristalele cresc sub forma unor ramuri ortogonale primare,
secundare =i ter\iare (fig. 2.12a) p`n[ ce tot spa\iul se umple cu metal
solid (o sec\iune plan[ ob\inut[ la analiz[ microscopic[ indic[ aspectul
asem[n[tor unor frunze de ferig[ -fig. 2.12b).
Procesul de solidificare ]ncepe de la mai mul\i centri de
cristalizare, fiecare centru d`nd na=tere unei dentrite. Cre=terea ei are loc
p`n[ la ]nt`lnirea cu dentritele vecine; ]n acest moment cre=terea axelor
19
primare se opre=te =i solidificarea continu[ prin formarea axelor de ordin
superior.
(Mai poate interveni =i urm[torul proces: ]n timpul cre=terii lor puternice
pe direc\iile principale,bra\ele dendritelor r[m`n nestabile si, ating`ndu-
se se zdrobesc). Ca urmare, aspectul dendritic dispare si ]ntreaga mas[
solidificat[ este transformat[ dintr-un conglomerat de gr[un\i (v. fig.
2.13) aspectul dendritic ap[r`nd numai dup[ o preg[tire special[ a
probei.






















Figura 2.13
Cristalizarea primar[; structura policristalin[ a metalelor

Rezult[ deci, c[ metalele au o structur[ policristalin[ si, de=i
fiecare cristal luat separat este anizotrop, datorit[ orient[rilor diferite ale
re\elelor cristaline ale fiec[rui cristal, la scar[ macroscopic[ materialul
metaluic este cvasiizotrop.
Factorii care influen\eaz[ cristalizarea sunt extrem de numero=i :
temperatura de supra`nc[lzire a metalului topit peste temperatura de
topire-solidificare, t
t-s
, impurit[\ile din metal care sunt r[mase , eventual,
cristalizate ]n topitur[, viteza de r[cire, caracteristicile formei ]n care se
toarn[ etc.

20
G. Tammann (1910) a redus multitudinea acestor factori la dou[
m[rimi de calcul :
- viteza de cristalizare, V
cr
, care este viteza de cre=tere liniar[ a
cristalelor, pornind din centrul de cristalizare dup[ o anumit[ direc\ie.
- capacitatea de cristalizare, Q
cr
, care este exprimat[ de num[rul
centrilor de cristalizare N
c
ce se formeaz[ ]n unitatea de timp si unitatea
de volum ea reprezent`nd de fapt viteza de formare a acestora .
Aceste dou[ m[rimi sunt dependente de subr[cire, (care la r`ndul
ei este direct propor\ional[ cu viteza de r[cire v
r
= dt/d) conform figurii
2.14. Ambele m[rimi cresc cu cre=terea subr[cirii, ating un maxim si
apoi scad apropiindu-se de zero. Rezult[ deci c[ pe m[sur[ ce viteza de
r[cire cre=te apar mul\i centrii de cristalizare care vor cre=te mai rapid.
La subr[ciri foarte mari V
cr
si Q
cr
pot scade, tinz`nd c[tre zero, adic[
materialul s[ nu cristalizeze. Acest lucru se poate ]nt`mpla la materialele
amorfe. Metalele, care cristalizeaz[ ]n general u=or, nu prezint[ partea
descendent[ a curbelor (punctat[).
Analiz`nd cele trei cazuri prezentate ]n figura 2.14, rezult[ c[ la
cristalizare, gr[un\ii variaz[ ca form[, m[rime si orientare:
Cazul 1 (v. fig.2.14) - la o subr[cire foarte mic[, adic[ la viteze de
r[cire mici, capacitatea de cristalizare este extrem de mic[, mult mai
mic[ dec`t viteza de cre=tere. Se va ob\ine o structur[ grosolan[
(dimensiuni mari ale unor cristale echiaxiale).
Cazul 2 (v. fig. 2.14) - corespunde, de obicei si cu existen\a unei
direc\ii preferen\iale de cre=tere a gr[un\ilor, rezult`nd o structur[ cu
gr[n\i grosolani dezvolta\i cu prec[dere dup[ direc\ia ced[rii c[ldurii
(zona columnar[ sau de transcristalizare).
Cazul 3 (v.fig. 2.14) - la subr[ciri mari cre=terea capacit[\ii de
cristalizare va conduce la ob\inerea unei structuri fine (dimensiuni ale
unor cristale echiaxiale).
Toate aceste aspecte sunt confirmate ]n practic[, conferind
pieselor turnate si lingourilor o structur[ specific[ .
21






























Figura 2.14
Dependen\a de viteza de r[cire a vitezei de germinare, Q
cr
si a vitezei de cre=tere a gr[n\ilor, V
cr
;
varia\ia formei, m[rimii si orient[rii gr[un\ilor func\ie de subr[cire (viteza de r[cire).





2.1.6 Imperfec\iuni ]n re\elele cristaline reale ale
metalelor



}n descrierile anterioare s-a considerat c[ structura cristalelor este
perfect[, atomii (ionii) fiind distribui\i riguros ]n nodurile re\elei
cristaline (cristale ideale).
Metalele au o structur[ policristalin[ format[ din cristale reale ce
prezint[ anumite imperfec\iuni sau defecte de re\ea, care pot fi :
22
- dinamice : provoac[ depals[ri de atomi variabile ]n timp si sunt
datorate agita\iei termice (atomii execut[ o mi=care de vibra\ie ]n jurul
nodurilor re\elei a c[rei amplitudine cre=te cu temperatura). De exemplu
starea topit[ a metalelor se caracterizeaz[ printr-un num[r de
aproximativ 1 % locuri vacante ]n re\eaua cristalin[. Corelat cu cre=terea
distan\elor ]ntre atomi (volumul metalelor cre=tere la topire ]n medie cu 3
% ceea ce corespunde unei cre=teri de 1% a distan\elor dintre atomi)
rezult[ c[ la un anumit moment dat stabilitatea re\elei cristaline dispare.
-statice : produc deplas[ri de atomi care se men\in timp
indelungat. Prezen\a defectelor ]n re\eaua cristalin[ provoac[ perturb[ri
]n aranjamentul atomic din vecin[tatea lor cu modific[ri ale distan\elor
interatomice, a cifrei de coordina\ie etc.
Defectele statice de structur[ sunt de trei tipuri :
a) punctiforme;
b) liniare;
c) de suprafa\[.
a) Defecte punctiforme sunt (v. fig. 2.15) :
- vacan\e : locuri libere, neocupate de atomi, ]n re\eaua cristalin[;
- atomi intersti\iali : atomi suplimentari ]n pozi\ie intersti\ial[;
- defect complex : atom deplasat ]n pozi\ie intersti\ial[ si vacan\a
asociat[ pe care o creaz[.
Datorit[ agita\iei termice, vacan\ele sunt ]n continu[ mi=care si
acest proces st[ la baza unor fenomene ca autodifuzia ]n metalele pure
sau difuzia ]n solu\ii solide de substitu\ie si ]n compu=i intermetalici.
Dac[ temperatura este suficient de ridicat[ este posibil ca un atom
s[-=i p[r[seasc[ pozi\ia de echilibru din re\ea, trec`nd ]n pozi\ie
intersti\ial[, l[s`nd ]n urma sa o vacan\[. Deoarece dimensiunile
intersti\iilor sunt mult inferioare dimensiunilor atomilor, probabilitatea
fenomenului este mic[. Aceast[ probabilitate cre=te ]n cazul deform[rii
plastice la rece sau ]n cazul bombardamentului cu neutroni rapizi (cazul
materialelor metalice structurale din construc\ia reactoarelor nucleare).
23
Cre=terea concentra\iei defectelor punctiforme afecteaz[ caracteristicile
fizice si mecanice ale metalului (rezistivitatea electric[ cre=te, tenacitatea
scade).
b) Defectele liniare poart[ numele de disloca\ii si ele pot fi :
- liniare (marginale, pan[);
- elicoidale (=urub);
- mixte.
Disloca\ia liniar[ este linia de atomi care delimiteaz[ spre
interiorul cristalului, un plan incomplet de atomi, numit extraplan.
















Figura 2.15
Defectele punctiforme ]n cristalele reale

Distribu\ia atomilor ]n jurul unei disloca\ii liniare (v. fig. 2.16, ]n
care MNPQ este extraplanul, iar disloca\ia - linia de atomi MN) arat[ c[
]n jurul disloca\iei re\eaua este puternic deformat[. Ca urmare o
disloca\ie nu se reduce numai la linia linia MN, ci cuprinde ]ntreaga re\ea
dintr-o regiune cilindric[, cu axa linia DD

si de raz[ (3 ... 4)a.












24







Figura 2.16
Reprezentarea unui cristal cu re\ea cubic[ simpl[ care con\ine o disloca\ie pan[ (MN)

Disloca\ia elicoidal[ (v. fig. 2.17)
rezult[ printr-o forfecare a cristalului
]n plan vertical, linia de disloca\ie
AA

delimit`nd zona planului de


forfecare ]n care s-a produs deja
alunecarea , fa\[ de zona ]n care nu s-
a produs. Planele cristaline au forma
unor suprafe\e elicoidale care se
]nf[=oar[ ]n jurul liniei de disloca\ie
AA

.
}n majoritatea cazurilor disloca\iile sunt mixte, fiecare segment al
disloca\iei av`nd o component[ de tip pan[ si o component[ de tip
elicoidal.

c) Defectele de suprafa\[ (bidimensionale) sunt:

- limitele de gr[unte;
- limite de subgr[unte;
- structura ]n blocuri mozaic;
- defecte de ]mpachetare;
- limit[ de macl[.

}n materialele metalice policristaline regularitatea aranjamentului
atomilor ]n re\ea este puternic perturbat[ la limita de separare ]ntre
gr[un\i. Diferen\ele ]n orientarea cristalin[ a re\elei ]n gr[un\ii vecini
sunt considerabile, unghiurile de dezorientare av`nd valori de ordinul













Figura 2.17
Diloca\ie elicoidal[ (AA

)










Figura 2.18
Structura limitei de gr[unte



25
zecilor de grade. Tranzi\ia de la un gr[unte la altul se face printr-o zon[
cu grosime de c`teva diametre atomice, numit[ limit[ de gr[unte. }n
aceast[ zon[ aranjamentul atomilor nu corespunde nici unuia dintre
cristalele vecine, ci este un aranjament de tranzi\ie (v. fig. 2.18) cu un
pronun\at caracter de dezordine ]n care e prezent[ o re\ea complex[ de
disloca\ii si vacan\e. }n metalele de puritate tehnic[ l[\imea limitei de
gr[unte este m[rit[ de prezen\a impurit[\ilor care se concentreaz[ ]n
general ]n aceast[ zon[.
Limitele de gr[unte au o reactivitate chimic[ sporit[, aceasta st`nd
la baza punerii ]n eviden\[ a microstructurii prin atac chimic sau
electrochimic. Aceste zone sunt, deasemenea ]ntr-un echilibru
termodinamic metastabil si ca urmare vor constitui sediul de ini\iere al
trasform[rilor ]n stare solid[ (cre=terea gr[un\ilor, transform[ri cu
schimbare de faz[).
1


2.2 Aliaje


Aliajele sunt materiale metalice, omogene macroscopic ob\inute, de
obicei prin solidificarea unei topituri ce con\ine speciile atomice ale mai
multor elemente chimice.
Elementele chimice ce intr[ ]n alc[tuirea unui aliaj se numesc
componen\ii aliajului. Orice aliaj are un component de baz[ care este metal
=i unul sau mai mul\i componen\i de aliere, metalici sau nemetalici.
Totalitatea aliajelor cu aceea=i componen\i lua\i ]n diferite propor\ii
formeaz[ un sistem de aliaje. }n func\ie de num[rul componen\ilor acestea
pot fi: binare, ternare, cuaternare =i polinare.

2.2.1 Constitu\ia fizico-chimic[ =i natura fazelor din aliaje

Aliajele, privite ca sisteme termodinamice, se afl[ ]n echilibru dac[
atomii sunt distribui\i ]n func\ie de natura for\elor de leg[tur[ interatomic[
sub form[ de faze.
Fazele sunt p[r\i ale microstructurii aliajelor, separate de restul
aliajului prin suprafe\e de separa\ie, av`nd propriet[\i fizico-chimice =i
mecanice proprii. Natura =i num[rul fazelor ce formeaz[ structura unui aliaj
]n condi\ii date de presiune =i temperatur[ determin[ constitu\ia aliajului. }n
structura aliajelor se pot ]nt`lni trei tipuri de faze:
- solu\ii solide;
- compu=i difini\i (intermetalici);
- metal pur.
Apari\ia ]n structura aliajelor a fiec[ruia din aceste faze depinde de
raportul dintre for\ele de leg[tur[ interatomic[ dintre atomii identici =i
atomii diferi\i.
2

Solu\ii solide

Atunci c`nd for\ele de leg[tur[ dintre atomii identici sunt
aproximativ egale cu for\ele de leg[tur[ dintre atomii diferi\i, exist[
tendin\a ca ace=tia s[ se distribuie ]ntr-o re\ea comun[ cu o reparti\ie, de
obicei ]nt`mpl[toare, form`nd solu\ii solide.
Atunci c`nd doi componen\i pot forma solu\ii solide indiferent de
propor\ia ]n care se afl[ ]n aliaj se spune c[ ace=ti componen\i au
solubilitate total[ =i formeaz[ solu\ii solide continue (totale).
Atunci c`nd solu\iile solide se formeaz[ numai ]n intervale bine
definite ale propor\iei componen\ilor se spune c[ solubilitatea este par\ial[.
Componen\ii de aliere se pot distribui ]n re\eaua cristalin[ a
componentului de baz[ ]n dou[ moduri:
- ]nlocuind atomii componentului de baz[ ]n re\eaua cristalin[ a
acestuia, form`nd solu\ii solide de substitu\ie;
- prin ocuparea intersti\iilor din re\eaua cristalin[ a acestuia form`nd
solu\ii solide intersti\iale (de p[trundere).
Av`nd ]n vedere cele de mai sus, componentul de baz[ este dizolvant
(solvent), iar componentul de aliere - dizolvat (solut).
Solu\iile solide de substitu\ie sunt, ]n mod obi=nuit, solu\ii solide
dezordonate, dar ]n anumite cazuri se pot forma, la temperaturi sc[zute
solu\ii solide ordonate (faze Kurnakov) ]n care distribu\ia atomilor de solut
]n re\eaua solventului este ordonat[.
Formarea solu\iilor solide de substitu\ie, respectiv solubilitatea
reciproc[ a componen\ilor unui aliaj depinde de urm[torii factori:
- izomorfismul componen\ilor, condi\ie ]ndeplinit[ ]n cazul ]n care
componen\ii au acela=i tip de re\ea cristalin[;
- criteriul electrochimic: vor forma solu\ii solide de substitu\ie
elementele chimice care au electronegativitate (m[sur[ a tendin\ei de a
3
accepta electroni) apropiat[. Respect[ aceast[ condi\ie metalele care ocup[
locuri apropiate ]n tabelul periodic.
- factorul geometric: razele atomice apropiate. Aceast[ condi\ie poate
fi exprimat[ cu ajutorul diferen\ei relative a razelor atomice a
componen\ilor A =i B, definit[ astfel:
d
R R
R R
a B a A
a B a A
=

, ,
, ,
max( , )
[%] 100
Dac[ d < 8% exist[ tendin\a form[rii de solu\ii solide de substitu\ie
continue, iar pentru d > 15% nu exist[ solubilitate ]n stare solid[ ]n
componen\ii A =i B.
- concentra\ia electronic[ (raportul dintre num[rul electronilor de
valen\[ =i num[rul de atomi) redus[.
Toate condi\iile de mai sus sunt greu de ]ndeplinit astfel c[ din cele
aproximativ 1400 de sisteme binare cunoscute aproximativ 60 sunt sisteme
cu solubilitate total[.
Pentru a se forma solu\ii solide intersti\iale este necesar ca atomii
elementului dizolvat s[ aib[ raze atomice suficient de mici pentru a
p[trunde ]n intersti\iile re\elei cristaline a solventului.
Aceast[ condi\ie este ]ndeplinit[ numai de nemetale (N
2
, O
2
, H
2
, C,
B, etc.). Deoarece razele atomice ale elementelor de aliere sunt mai mari
dec`t dimensiunile intersti\iilor, solu\iile solide intersti\iale sunt solu\ii
solide par\iale.

Compu=i defini\i (intermetalici)

Compu=ii defini\i (intermetalici) se formeaz[ ]n situa\ia ]n care
for\ele de leg[tur[ dintre atomii diferi\i sunt mai mari dec`t for\ele de
leg[tur[ dintre atomii de acela=i fel.
4
}n cazul ]n care se formeaz[ la un raport fix al concentra\iei
componen\ilor poart[ numele de faze Daltonide, iar ]n cazul ]n care raportul
concentra\iei componen\ilor este variabil (]n limite restr`nse)-faze
Bertholide. Unii compu=i defini\i sunt foarte stabili, av`nd puncte de topire
mult mai ridicate dec`t ale componen\ilor. Ace=tia au o topire congruent[
(sunt stabili p`n[ la temperatura de topire, aici comport`ndu-se ca un metal
pur) =i cristalizeaz[ direct din topitur[.
Al\i compu=i defini\i au stabilitate mic[ =i se descompun la topire
(compu=i defini\i cu topire incongruen[). Formarea are loc ]n urma unei
reac\ii peritectice.
Tipul structurii cristaline =i tipul leg[turilor interatomice ale
compu=ilor defini\i depind de aceea=i factori analiza\i ]n cazul solu\iilor
solide, cu excep\ia izomorfismului. Ca urmare, dup[ cum predomin[ unul
sau altul din cei trei factori, compu=ii defini\i sunt:
- compu=i electrochimici;
- compu=i de tip geometric;
- compu=i de tip electronic.
}n cazul form[rii compu=ilor electrochimici factorul principal este
afinitatea electrochimic[. Ace=tia au re\ele cristaline simple (cubice sau
hexagonale), iar leg[turile interatomice sunt de tip ionic sau covalent (
Exemple: NaCl, CaF
2
, ZnS, NiAs, etc.).
Compu=ii de tip geometric sunt rezultatul ac\iunii preponderente a
criteriului geometric. C`nd diferen\a relativ[ a razelor componen\ilor este
mare se formeaz[ compu=i intersti\iali (Fe
3
C, Fe
4
N, etc.), iar c`nd
dimensiunile atomice sunt apropiate se formeaz[ faze Laves (MgCu
2
,
MgZn
2
, etc.) sau faze (FeCr, FeV, etc.).
}n cazul unor compu=i ca: CuZn, Cu
31
Sn
8
etc., criteriul principal de
formare ]l constituie concentra\ia electronic[.

5

Metal pur

}n cazul ]n care for\ele de leg[tur[ dintre atomii de acela=i fel sunt
mult mai mari dec`t for\ele de leg[tur[ dintre atomii diferi\i, exist[ tendin\a
separ[rii componen\ilor aliajului sub form[ de faze distincte.

2.2.2 Legea fazelor


Num[rul factorilor externi =i interni ale c[ror valori se pot modifica
f[r[ a afecta num[rul de faze aflate ]n echilibru ]n structura unui aliaj se
nume=te varian\a sistemului sau num[rul gradelor de libertate.
Factorii externi sunt presiunea =i temperatura (e=2), iar factorul
intern este concentra\ia.
}ntre num[rul gradelor de libertate al sistemului (V-varian\a),
num[rul componen\ilor ce formeaz[ aliajul (k) =i num[rul de faze (f) aflate
]n echilibru ]n condi\iile date, exist[ leg[tura: V=k-f+e denumit[ legea
fazelor sau regula lui Gibbs.
}n cazul ]n care V=0 sistemul este invariant, adic[ nu se poate
modifica nici-un factor intern sau extern f[r[ a se modifica num[rul de faze
aflate ]n echilibru.
Pentru sisteme condensate (f[r[ faze gazoase) ]n care influen\a
presiunii este neglijabil[ (e=1, temperatura), legea fazelor devine: V=k-f+1.
Deoarece V 0 rezult[ f k+1, adic[ num[rul de faze aflate ]n
echilibru este mai mic sau egal cu num[rul de componen\i plus unu.
Consider`nd cazul cristaliz[rii primare (f=2, lichid =i solid) a unui
metal pur (k=1) rezult[ c[ sistemul este invariant, transformarea decurg`nd
la temperatur[ constant[. }n mod similar cristalizarea secundar[ a unui
metal care prezint[ modifica\ii se va realiza la temperatur[ constant[ (De
6
exemplu transformarea polimorf[ a Fe la temperatura de 912C, k=1, f=2,
Fe

=i Fe

).

2.2.3 Difuzia =i autodifuzia ]n metale =i aliaje

Defini\ii. Tipuri de difuzie

Prin difuzie se ]n\elege modificarea pozi\iilor atomilor (ionilor) din
corpurile gazoase , lichide sau solide. Deplasarea prin difuzie a atomilor se
face pe distan\e foarte mari ]n raport cu distan\ele interatomice. Difuzia
este determinat[ de agita\ia termic[ a atomilor, la cre=terea temperaturii
m[rindu-se viteza de difuzie. Consider`nd un aliaj oarecare, difuzia se
produce deci ca rezultat al mi=c[rii atomilor individuali, excitarea termic[
constituind sursa energiei de activare a procesului de difuzie. Un atom,
c`nd are energia de excitare termic[ suficient de mare, sare din pozi\ia
de echilibru ]ntr-o pozi\ie atomic[ vecin[. Direc\iile de mi=care sunt
absolut ]nt`mpl[toare astfel ]nc`t atomul ]n mi=carea sa descrie un drum ]n
zigzag. Dac[ exist[ ]ns[ un gradient al concentra\iei, num[rul atomilor
dizolva\i fiind mai mare ]ntr-o anumit[ parte a corpului, chiar dac[ fiecare
deplasare ]n parte este ]nt`mpl[toare, se formeaz[ un flux stabil care tinde
s[ egaleze compozi\ia chimic[ adic[, s[ se anuleze gradientul de
concentra\ie. Este necesar s[ se precizeze c[ prin difuzie se ]n\elege nu
deplasarea atomilor individuali ci fluxul macroscopic de atomi determinat
de aceste depals[ri.
Difuzia se poate produce =i ]n lipsa unei diferen\e de concentra\ie
chimic[. Procesul de difuzie nelegat de varia\ia de concentra\ie se nume=te
autodifuzie.
Difuzia este un proces de mare ]nsemn[tate st`nd la baza celor mai
importante transform[ri care se produc ]n metale =i aliaje : solidific[ri,
7
transform[ri de faz[, recristaliz[ri etc. Toate transform[rile care presupun
modific[ri de compozi\ie chimic[ cum sunt tratamentele termice =i
termochimice, sinterizarea etc., nu ar putea fi imaginate f[r[ difuzie.

Mecanismele difuziei =i autodifuziei
Difuzia =i autodifuzia se realizeaz[ deci prin salturi atomice care au ca efect
crearea unor fluxuri macroscopice de atomi dintr-o parte ]n alta a corpului. Difuzia
atomic[ ]n metale =i aliaje se poate realiza prin diferite mecanisme.
}n cazul solu\iilor solide de substitu\ie sau al autodifuziei se pot imagina
urm[toarele mecanisme :
- schimbarea reciproc[ de locuri ]ntre doi atomi vecini, figura 2.19 a;
- difuzia prin internoduri, figura 2.19 b;
- difuzia prin deplasare ciclic[ a unor grup[ri de trei- patru atomi, figura 2.19 c;
- difuzia prin intermediul vacan\elor, figura 2.19 d.
Cel mai probabil mecanism de autodifuzie =i difuzie ]n solu\ii solide de
substitu\ie este difuzia prin intermediul vacan\elor; el const[ ]n trecerea unui atom aflat
]ntr-un nod al re\elei intr-un alt nod vacant, vecin. }n nodul din care a plecat atomul se
formeaz[ o vacan\[ care poate fi ocupat[ de atomul vecin =i a=a mai departe. }n acest
mod se realizeaz[ o deplasare continu[ a vacan\elor.
}n soli\iile solide intersti\iale de atomi B ]n re\eaua cristalin[ a solventului A,
atomii dizolva\i care difuzeaz[ sunt cu diametrul atomic foarte mic, ocup`nd intersti\iile
re\elei cristaline a componentului de baz[. }n acest mod atomii de B pot migra cu
u=urin\[ dintr-o pozi\ie ]n alta, difuzia realiz`ndu-se prin internoduri (figura 2.20).


Legile difuziei (legile lui Fick)


Coeficientul de difuzie D
i
al unei particule din componentul i aflat[ ]n amestec
sau ]n solu\ie ]ntr-un solvent este definit de legea I a lui Fick :
j D c
i i
=
i

sau pentru direc\ia x:
j D
c
x
i x i
i
,
=


unde j
i
este fluxul sau curentul de difuzie care trece prin unitatea de suprafa\[ a
solventului, ]n unitatea de timp; c
i
este concentra\ia componentului i (m[surat[ ]n
acelea=i unit[\i de mas[ ca =i j
i
). Coeficientul de difuzie are dimensiunile L
2
T
-1
, de
obicei cm
2
/s.
Modificarea concentra\iei ]n timp este descris[ de legea a II a lui Fick :
( )

c
D c
i
i i
=
sau pentru difuzia ]n direc\ia x :

c
x x
D
c
x
i i
=


iar pentru D independent de concentra\ie:
8

c
D
c
x
i i
=
2
2

Valoarea coeficien\ilor de difuzie este influen\at[ de temperatur[, de natura
elementului dizolvat =i a solventului, de concentra\ia ]n solu\ie =i de prezen\a
imperfec\iunilor ]n re\eaua cristalin[. }n metalele =i aliajele solide coeficien\ii de difuzie
au valori de ordinul 10
-10
cm
2
/s, ]n timp ce ]n metalele lichide valorile sunt de ordinul
10
-5
cm
2
/s . Varia\ia cu tempeartura a coeficien\ilor de difuzie este exponen\ial[, de tip
Arrhenius:
D D e
E
RT
=

0

unde R este constanta universal[ a gazelor, T - temperatura absolut[, E - energia de
activare =i D
0
- factorul de frecven\[. Factorul de frecven\[ are acea=i dimensiune ca =i
coeficientul de difuzie D, este independent de temperatur[ =i pentru metale =i aliaje
solide este cuprins ]ntre limitele 0.1 ... 10 cm
2
/s.












a b c d



Fig. 2.19 Mecanisme de difuzie posibile ]n solu\ii solide de substitu\ie sau la autodifuzie
a - schimbarea reciproc[ de locuri ]ntre doi atomi vecini; b - difuzia prin internoduri; c
- difuzia ciclic[;
d - difuzia prin vacan\e.



Difuzia la suprafa\a, la limitele =i ]n volumul cristalelor

}ntr-un monocristal difuzia poate avea loc numai prin interiorul re\elei cristaline
sau pe suprafa\a cristalului.
}n materialele metalice policristaline este ]n plus posibil[ difuzia prin limita de
gr[unte, figura 2.21. Din datele comparative ale coeficien\ilor de difuzie ]n volum (D
v
),
prin limita de gr[unte (D
L
) =i pe suprafa\a materialului (D
S
) rezult[ c[ : D
V
> D
L
> D
v
.
}n unele cazuri difuzia prin limitele de gr[unte poate fi mult mai mare dec`t
difuzia prin interiorul re\elei cristaline, mai ales la temperaturi joase.


9









Fig. 2.20 Difuzia ]ntr-o solu\ie solid[ Fig. 2.21 Posibilit[\ile de difuzie
intersti\ial[ ]n materialele metalice policristaline


2.2.4 Diagrame de echilibru pentru sisteme binare de aliaje

Diagramele de echilibru ale sistemelor de aliaje sunt reprezent[ri
grafice ]n coordonate temperatur[ - concentra\ie a domeniilor de stabilitate
a fazelor.
Pentru reprezentarea lor sunt necesare k axe de coordonate, o ax[
pentru temperatur[ =i k-1 axe pentru concentra\iile componen\ilor.
Rezult[ c[ diagramele de ehilibru ale sistemelor binare au
reprezent[ri grafice ]n plan,iar cele ale sistemelor ternare, spa\iale.
Pe diagramele de echilibru ale sistemelor binare domeniile de
stabilitate a fazelor sunt separate prin linii de transformare fazic[ ce
corespund transform[rilor lichid-solid, sau transform[rilor ]n stare solid[
(transform[ri alotropice ale componen\ilor, modific[ri ale solubilit[\ii
func\ie de temperatur[, ordon[ri ale solu\iilor solide, transform[ri
invariante).
Trasarea diagramelor de echilibru se poate face pe cale experimental[
prin determinarea punctelor critice (de transformare) ale aliajelor din
sistemul respectiv prin analiz[ termic[, dilatometric[, magnetic[,
rentgenografic[, etc.
10
Pentru analiza aliajelor dintr-un sistem binar se aplic[ urm[toarele
reguli generale:
- o vertical[ ]n diagrama de echilibru reprezint[ un aliaj cu evolu\ia
sa structural[ ]n func\ie de temperatur[;
- ]n zona ]n care verticala unui aliaj trece printr-un domeniu
monofazic structura este format[ din faza respectiv[ av`nd compozi\ia
identic[ cu aliajul considerat;
- o izoterm[ dus[ printr-un domeniu bifazic al unei diagrame de
echilibru taie liniile de transformare cele mai apropiate ]n puncte ale c[ror
abscise corespund cu compozi\iile fazelor ce formeaz[ structura la
temperatura izotermei respective;
- pe liniile de transformare ale diagramei de echilibru coexist[ ]n
echilibru toate fazele din domeniile adiacente liniei respective.
Func\ie de solubilitatea componen\ilor ]n stare lichid[ =i solid[, de
capacitatea de a forma compu=i intermetalici =i de influen\a transform[rilor
polimorfe, diagramele sistemelor reale de aliaje sunt, de obicei, complexe,
ele put`ndu-se analiza dac[ se descompun ]n diagrame de echilibru simple
de tipul celor prezentate ]n continuare.

Diagrama de echilibru a sistemelor binare cu componen\ii complet
solubili ]n stare lichid[ =i solid[

}n acest caz sunt ]ndeplinite condi\iile form[rii unor solu\ii solide de
substitu\ie continue, din aceast[ categorie f[c`nd parte sistemele binare:
Cu-Ni, Bi-Sb, Ag-Au, Mo-W, Ti-Nb, etc.
Forma diagramei de echilibru, prezentat[ ]n figura 2.22 a, pentru un
caz general ]n care componen\ii s-au notat cu A =i B, indic[ faptul c[ liniile
liquidus =i solidus o ]mpart ]n trei subdomenii: dou[ monofazice (unde sunt
stabile solu\ia solid[ , respectiv lichidul L, subdomenii ]n care sistemul
11
este bivariant, V=2) =i unul bifazic (]n care este stabil amestecul de lichid =i
solu\ie solid[ , subdomeniu ]n care sistemul este monovariant).
Pe liniile de transformare sistemul este monovariant.
Studiul transform[rilor la r[cire se face utiliz`nd curba de r[cire
pentru care temperaturile critice se ob\in la intersec\ia verticalei aliajului cu
liniile diagramei (v. fig. 2.22 b).
Se constat[ c[ solidificarea are loc ]n intervalul de temperaturi t
t
-
temperatura de topire, t
s
-temperatura de solidificare. }n acest interval curba
de r[cire ]=i modific[ curbura datorit[ degaj[rii c[ldurii de cristalizare a
fazei .
Pentru orice temperatur[ t(t
t
,t
s
) se poate determina procentul de faz[
(=i de lichid L), astfel:
- la temperatura t (v. fig. 2.22) ]n conformitate cu legea izotermei
lichidul va avea concentra\ia b
L
%B, iar faza concentra\ia b
s
%B;
- sunt evidente rela\iile:
G b G b G b
G G G
L L s s
L s
+ =
+ =


unde: G
L
este masa de lichid;
G
S
- masa de faz[ cristalizat[;
G - masa de aliaj.
- prin rezolvarea corespunz[toare a sistemului de mai sus se ob\ine:
%
%
=

b b
b b
L
b b
b b
L
s L
s
s L
100
100





12

















a b

Fig. 2.22
a - Diagrama de echilibru pentru sistemele binare cu componen\ii complet
solubili ]n stare lichid[ =i ]n stare solid[; b - curba de r[cire pentru aliajul cu b % B.

Aceste rezultate conduc la urm[toarea analogie, denumit[ regula
p`rghiei:
- se duce o orizontal[ ]n diagrama de echilibru, la temperatura la care
se calculeaz[ procentul fazelor, p`n[ c`nd intersecteaz[ liniile de
transformare cele mai apropiate;
- se consider[ <p`rghia> cu lungimea exprimat[ ]n procente
component B, la capetele c[reia ac\ioneaz[ greut[\ile fazelor, iar ]n punctul
corespunz[tor aliajului ac\ioneaz[ greutatea aliajului (v. fig. 2.22).
- din ecua\iile de echilibru ale p`rghiei se ob\ine sistemul de mai sus.
La sf`r=itul cristaliz[rii se ob\in cristale echiaxiale de solu\ie solid[
omogen[ , dac[ sunt ]ndeplinite condi\iile de echilibru termodinamic ]n
orice moment. Acest lucru este realizabil numai ]n cazul r[cirilor foarte
lente.
Aplic`nd regula izotermei se constat[ c[:
- la temperatura t
t
, germenele cristalin va avea concentra\ia b
s1
%B;
13
- la temperatura t
2
, faza solid[ depus[ va avea concentra\ia b
s2
%B,
figura 2.23.
}n condi\ii de echilibru omogenizarea prin difuzie va conduce la
omogenizarea fazei solidificate ]ntre t
t
=i t
2
la valoarea b
s2
(concentra\ia
fazei solide ]n component B variaz[ dup[ linia solidus =i similar pentru
lichid - dup[ linia liquidus).
}n realitate ]ns[, aceast[ omogenizare nu se produce complet astfel
]nc`t concentra\ia medie a fazei solide formate va fi b
s2
> b
s2
.
Ra\ionaliz`nd analog se constat[ c[ la temperatura t
s
r[m`ne o cantitate de
lichid netransformat[ (ce se poate determina cu regula p`rghiei) care va
cristaliza la temperaturi inferioare temperaturii t
s
, rezult`nd faza cu
concentra\ii ]n B mai mici de b, astfel ]nc`t la sf`r=itul cristaliz[rii
compozi\ia medie a cristalului s[ fie cea a aliajului considerat.
Rezult[ deci, c[ ]n condi\ii reale, cristalul (dendrita) este neomogen,
axa lui fiind mai bogat[ ]n componentul mai greu fuzibil, iar zonele
interdendritice bogate ]n elementul mai u=or fuzibil, fenomen denumit
segrega\ie interdendritic[, iar o astfel de solu\ie solid[-solu\ie solid[
neomogen[.
}nf[=ur[toarea tuturor curbelor de varia\ie real[ a concentra\iei fazei
solide b
s
', se nume=te curba solidus neomogen - curba de sf`r=it de
solidificare ]n condi\ii reale.

Diagrame de echilibru ale sistemelor binare, cu componen\ii complet
solubili ]n stare lichid[ =i par\iali solubili ]n stare solid[

}n aceast[ categorie se ]ncadreaz[ trei mari grupe de diagrame de
echilibru (sisteme de aliaje).
- sisteme cu transformare eutectic[;
- sisteme cu transformare peritectic[;
14
- sisteme f[r[ transformare eutectic[ sau peritectic[.



















Fig. 2.23 Explicarea segraga\iei interdendritice =i a liniei solidus neomogen



Se prezint n continuare cazul diagramei de echilibru a sistemelor de
aliaje cu componen\ii complet solubili ]n stare lichid[ =i par\ial solubili ]n
stare solid[ care prezint[ transformare eutectic[ (figura 2.24 a).
Un astfel de tip de diagram[ de echilibru prezint[ sistemele binare:
Ag-Cu, Al-=i, Cr-Ni, Pb-Sn, Pb-Sb, Al-Cu, Pt-Cr, etc.
Fazele sistemului sunt: solu\ia solid[ de B ]n A; solu\ia solid[ de
A ]n B;
Liniile diagramei sunt linii de transformare fazic[: linia liquidus:
t e t
t s
A
t s
B

( ) ( )
; linia solidus: t d e d t
t s
A
t s
B

( ) ( )
1 2
; linia d
1
c
1
de varia\ie cu temperatura a
concentra\iei ]n B a solu\iei solide =i similar pentru solu\ia solid[ -linia
d
2
c
2
. Liniile diagramei delimiteaz[ trei domenii bifazice (]n care sistemul
este monovariant) =i trei domenii monofazice (]n care sistemul este
bivariant). Pe linia d
1
ed
2
se g[sesc ]n echilibru trei faze: L, , , deci
sistemul este invariant.
15
Aliajele care au concentra\ie cuprins[ ]ntre d
1
=i d
2
sufer[, la r[cire,
transformarea eutectic[: lichidul cu concentra\ia punctului e se transform[
]n amestecul mecanic de solu\ie solid[ cu concentra\ia punctului d
1
=i
solu\ie solid[ cu concentra\ia punctului d
2
; pe toat[ durata transform[rii
temperatura r[m`ne constant[, pe curba de r[cire ap[r`nd un palier.
Structura la temperatura ambiant[ se stabile=te studiind, dup[ regulile
prezentate anterior, transform[rile la r[cire ale aliajelor.
a) aliajele cu concentra\ii mai mici dec`t c
1
, respectiv mai mari dec`t
c
2
, se transform[ la r[cire ca =i aliajele din sistemul tratat anterior av`nd la
temperatura ambiant[ structura format[ din solu\ie solid[ , respectiv .
b) pentru aliajele cu concentra\ie cuprins[ ]ntre c
1
=i d
1
, respectiv d
2
=i
c
2
(v. fig. 2.24 b.) cristalizarea primar[ decurge similar celor de la punctul
a). }n stare solid[, la intersec\ia curbei de solubilitate variabil[ cu
temperatura are loc separarea fazei secundare >, respectiv >.
c) aliajele cu concentra\ia cuprins[ ]ntre d
1
=i e, respectiv e =i d
2
(v.fig. 2.24 c) sufer[ transformarea eutectic[,preeutectic separ`ndu-se
solu\ie , respectiv . Fazele preeutectice ca =i cele din amestecul mecanic
vor avea solubilitate variabil[ cu temperatura. La temperatura ambiant[
constituent va apare faza secundar[ separat[ din faza preeutectic[
respectiv[.
d) aliajul cu concentra\ia e va prezenta la temperatura ambiant[
numai amestecul mecanic eutectic.








16












































Fig. 2.24
a- Diagrama de echilibru a sistemului cu componen\ii complet solubili ]n stare lichid[ =i par\iali
solubili ]n stare solid[, cu transformare eutectic[; b, c - curbe de r[cire; d - diagrama structural[ Tammann
pentru faze; e - diagrama structural[ pentru constituien\i



17



2.2.6 Dependen\a dintre propriet[\ile aliajelor =i diagramele
de echilibru


A. Propriet[\i fizice

Propriet[\ile aliajelor depind de natura fazelor ]n echilibru =i de
propor\ia lor ]n structur[. Prezen\a solu\iilor solide influen\eaz[ ]n special
propriet[\ile fizice, iar cea a compu=ilor defini\i, pe cele mecanice.
}n func\ie de concentra\ie se pot reprezenta propriet[\i care depind
pu\in de m[rimea gr[un\ilor: greutatea specific[, coeficientul de dilatare
liniar[ etc. sau propriet[\i care se iau - pentru compara\ie - corespunz[toare
st[rii cu gr[un\i mari: duritatea =i alte caracteristici mecanice,
conductibilitatea electric[ etc.
}n figura 2.25 este prezentat[ varia\ia acestor propriet[\i pentru o
serie de tipuri elementare de diagrame de echilibru. Pentru a se face
leg[tura ]ntre structur[ =i propriet[\i, trebuie cunoscute propriet[\ile
componen\ilor =i constiten\ilor. Varia\ia propriet[\ilor decurge dup[
urm[toarele legi:
- la amestecuri de faze (domenii bifazice) propriet[\ile variaz[ dup[ o
dreapt[ (liniar, aditiv);
- la solu\ii solide (domenii monofazice), propriet[\ile variaz[ dup[ o
curb[. Astfel, de exemplu, rezisten\a electric[ poate diferii foarte mult de a
componen\ilor (aliaje Cu - Ni). De aceea, descompunerea solu\iei solide
face s[ scad[ rezisten\a electric[;
- un compus definit prezint[ un maxim sau un minim al propriet[\ilor
fizice (punct singular).

18














Fig. 2.25 Dependen\a ]ntre propriet[\ile fizice =i diagramele de echilibru:
a - duritate, rezisten\[ mecanic[ etc. ;
b - conductivitate electric[, coeficient de temperatur[ al rezisten\ei electrice etc.

B. Propriet[\ile tehnologice
Exist[ de asemenea o corela\ie ]ntre diagrama de echilibru =i
propriet[\ile tehnologice , de prelucrare, ale aliajelor. Aliajele se ]mpart ]n
deformabile =i de turn[torie. Limita dintre ele este saturarea solu\iei solu\iei
solide (figura 2.26). Se constat[ c[ aliajele deformabile sunt aliaje
monofazice iar cele pentru turn[torie sunt aliajele care con\in eutectic.
Plasticitatea la cald este ridicat[ la aliajele monofazice, sc[z`nd mult
]n domeniul bifazic.
Fluiditatea prezint[ valori mai ridicate la aliajele care solidific[ la o
temperatur[ constant[ (metale pure sau aliaje eutectice) sau ]n interval
foarte redus de temperatur[. Contrac\ia la solidificare este deasemenea
minim[ ]n cazul aliajelor eutectice =i ]n plus ]n acest caz se ob\ine o retasur[
concentrat[. }n cazul aliajelor cu interval mare de solidificare, pe l`ng[
efectul nefavorabil al segrega\iei interdendritice se suprapune tendin\a de
formare a micoretasurilor (porozit[\i).
19

Observa\ie
Propriet[\ile metalelor =i aliajelor sunt puternic influien\ate de forma
=i dimensiunea gr[un\ilor cristalini, de distribu\ia =i gradul de dispersie al
fazelor. Prin prelucr[ri tehnologice - deformare plastic[, tratamente termice
etc., acestea pot fi modificate in limite foarte largi ob\in`ndu-se, deci, o
varia\ie mare a propriet[\ilor unui material metalic dat. De exemplu,
influen\a formei , modului de distribu\ie =i gradului de dispersie al fazelor
se manifest[ pregnant ]n cazul aliajelor bifazice av`nd structura format[
dintr-o faz[ secundar[ dur[ =i fragil[, distribuit[ ]ntr-o matrice (faz[) de
baz[ moale =i tenace. Dac[ faza secundar[ este distribuit[ sub form[ de
particule aciculare, aliajele prezint[ fragilitate accentuat[. Dac[ faza
secundar[ este dispersat[ ]n matrice sub form[ de particule lamelare sau
globulare, fragilitatea aliajelor este mult diminuat[; cele mai tenace structuri
de acest tip sunt cele av`nd faza secundar[ globular[ =i uniform distribuit[
]n matrice. Aliajele bifazice av`nd structuri cu grade mari de dispersie =i
distribu\ie uniform[ a fazei secundare globulare se caracterizeaz[ printr-o
asociere optim[ a propriet[\ilor de rezisten\[ mecanic[ =i plasticitate.













20




























Fig. 2.26 Dependen\a ]ntre propriet[\ile tehnologice =i diagrama de echilibru



1
2.3 Propriet[\i =i ]ncerc[ri mecanice



2.3.1 Propriet[\i mecanice
Principalele propriet[\i mecanice sunt : elasticitatea, plasticitatea =i
comportarea la rupere.

Elasticitatea
Elasticitatea este proprietatea unui material de a se deforma sub
ac\iunea sarcinilor exterioare =i de a reveni complet la forma ini\ial[ dup[
]ncetarea ac\iunii acestora.
Explicarea fenomenului are la baz deformarea elastic[ a
monocristalului care se realizeaz[ prin modificarea reversibil[ a distan\ei de
echilibru dintre atomi (ioni) =i deci a schimb[rii parametrilor re\elei
cristaline. La ncetarea ac\iunii sarcinii exterioare ionii revin ]n pozi\iile
ini\iale de echilibru.
}n cazul ]n care solicit[rile exterioare produc numai deforma\ii
elastice, intre starea de tensiune =i starea de deforma\ie exist[ o dependen\[
dat[ de legea lui Hook, care are expresia :
= E pentru solicitarea de ]ntindere/compresiune simpl[ (sau = G
pentru solicitarea de forfecare pur[), unde E este modulul de elasticitate
longitudinal (respectiv G - modulul de elasticitate transversal).


Plasticitatea
Plasticitatea este proprietatea unui corp de a se deforma sub ac\iunea
solicit[rilor exterioare =i de a nu mai reveni complet la forma ini\ial[ dup[
]ncetarea acestora.
Spre deosebire de deformarea elastic[, deformarea plastic[ a
monocristalului se poate realiza prin alunecare =i maclare cu p[strarea
2
constant[ a parametrului re\elei cristaline. Principalul mecanism de
deformare plastic[ a monocristalului este prin alunecarea unor zone ale
cristalului ]n lungul unor plane de alunecare, sub ac\iunea tensiunilor
tangen\iale. Planele de alunecare =i direc\iile din aceste plane ]n care se
produc alunec[rile, sunt planele =i direc\iile cu densitate maxim[ de atomi.
Un rol esen\ial ]n realizarea acestor alunec[ri ]l au disloca\iile. Prezen\a lor
justific[ plasticitatea ridicat[ a materialelor metalice, deoarece deplasarea
disloca\iilor este posibil[ la sarcini mult mai mici dec`t cele necesare
ruperii tuturor leg[turilor interatomice dintr-un plan de alunecare (v. fig.
2.27). Procesul de deformare plastic[ prin alunecare nu conduce la
mic=orarea num[rului de disloca\ii (a=a cum ar rezulta din analiza
prezentat[ ]n figura 2.27, care justific[ apari\ia pe suprafa\a mocristalului a
liniilor de alunecare a c[ror ad`ncime este multiplu al parametrului re\elei
cristaline) ci la m[rirea num[rului acestora. Pe m[sur[ ce disloca\iile se
deplaseaz[ ele interac\ioneaz[ cu alte disloca\ii sau defecte de re\ea =i sunt
blocate. Datorit[ acestui fapt for\a necesar[ deplas[rii lor trebuie s[ creasc[
fenomen denumit ecruisare.
Deformarea plastic[ a agregatelor policristaline se realizeaz[ prin
mecanisme asem[n[toare, prezent`nd urm[toarele particularit[\i:
- deformarea plastic[ ]ncepe ]n gr[un\ii cristalini av`nd planele de
alunecare cel mai favorabil orientate ]n raport cu solicitarea exterioar[;
- limitele gr[un\ilor sunt bariere greu de trecut de c[tre disloca\ii;
- m[rind solicit[rile, procesul de deformare poate cuprinde alte
cristale, cu orientare mai pu\in favorabil[;
- zonele intergranulare au o comportare diferit[ la deformare. }n
timpul deform[rii plastice gr[un\ii se rotesc =i iau pozi\ii favorabile ]n
raport cu solicitarea exterioar[. Acest lucru este dependent de propriet[\ile
acestor zone intergranulare.

3

- m[rind suficient de mult solicit[rile, se poate ob\ine o deformare
plastic[ global[ a materialului metalic policristalin. Se ob\ine o structur[ ]n
care cristalele vor avea aceea=i orientare cristalografic[ (textur[) =i vor fi
alungite ]n direc\ia deform[rii (v.fig. 2.28). Fiecare cristal ]n parte fiind
ecruisat, rezult[ c[ =i materialul metalic policristalin cu o astfel de structur[
va avea propriet[\i de rezisten\[ mai mari (se va deforma la valori mai
ridicate ale sarcinii exterioare) =i o plasticitate mai sc[zut[.





















Fig. 2.27 Deformarea plastic[ a monocristalului prin alunecare (deplasarea
deisloca\iilor)


Ruperea; comportarea la rupere
Prin rupere se ]n\elege fenomenul de fragmentare a unui corp ]n dou[
sau mai multe p[r\i =i apare atunci c`nd starea de tensiune determinat[ de
solicitarea exterioar[ este incompatibil[ cu capacitatea de deformare a
materialului din care este confec\ionat.
Procesul ruperii are trei faze:
4
- ini\ierea ruperii, care const[ ]n apari\ia unor microfisuri ca urmare a
unor procese de deformare plastic[ local[, unirea mai multor microfisuri
rezult`nd o macrofisur[ care constituie amorsa ruperii;
- propagarea fisurii;
- oprirea ruperii.














Fig. 2.28 Modificarea prin deformare plastic[ a formei cristalelor:
a - forma ini\ial[ a gr[un\ilor (echiaxiali, cu orient[ri cristalografice diferite);
b - textura de deformare

Comportarea la rupere a materialelor poate fi:
- comportare fragil[ (C.F.): materialul se rupe f[r[ deformare plastic[
sesizabil[ macroscopic, intercristalin; suprafa\a de rupere are un aspect
granular str[lucitor.
- comportare plastic[ (C.P.): materialul se rupe cu deforma\ii plastice
pronun\ate (vizibile macroscopic), transcristalin; suprafa\a de rupere are un
aspect fibros.
Comportarea fragil[ sau plastic[ a unui material metalic este
dependent[ de urm[torii factori :
- temperatura la care are loc solicitarea;
- viteza de solicitare;
- gradul de triaxialitate al tensiunilor (efect de crest[tur[).
5
Materialele metalice care cristalizeaz[ ]n sistemul CVC se
caracterizeaz[ prin existen\a unei temperaturi critice T
cr
sub care
comportarea la rupere devine fragil[.
Cre=terea vitezei de solicitare ca =i prezen\a concentratorilor de
tensiuni (geometrici sau structurali) m[resc pericolul ruperilor de tip fragil.
Ruperile de tip fragil sunt foarte periculoase =i trebuiesc evitate.


2.3.2 }ncerc[ri mecanice

Prin ]ncerc[ri mecanice se ob\in date calitative =i valorile unor
m[rimi fizice sau conven\ionale, denumite caracteristici mecanice cu
ajutorul c[rora se apreciaz[ propriet[\ile mecanice =i se definesc anumite
st[ri critice de deforma\ie sau tensiune care nu trebuiesc dep[=ite la
solicitarea ]n exploatare a pieselor executate din materialele respective.
}ncerc[rile mecanice pot fi : distructive (majoritatea) care constau ]n
solicitarea p`n[ la rupere a unor corpuri de prob[ av`nd form[ =i
dimensiune bine stabilite =i standardizate, denumite epruvete =i
nedistructive, care se pot aplica pieselor finite.
Condi\iile de ]ncercare sunt stabilite conven\ional si, de asemeni
standardizate. Din punct de vedere al vitezei de solicitare incerc[rile se
clasific[ ]n:
- ]ncerc[ri statice, la care viteza de solicitare este cel mult egal[ cu
100 N/mm
2
s;
- ]ncerc[ri dinamice, la care viteza de solicitare este mai mare de 100
N/mm
2
s (o solicitare dinamic[ se poate ob\ine printr-un singur ciclu de
solicitare sau prin cicluri repetate).



6
}ncercarea la trac\iune
Deoarece tipurile de solicit[ri ]nt`lnite ]n practic[ sunt foarte variate
este imposibil[ determinarea caracteristicilor mecanice pentru fiecare caz
]n parte. |in`nd cont de faptul c[ o stare de tensiuni oarecare se poate
echivala pe baza unor criterii (teorii de rezisten\[) cu starea de tensiuni cea
mai simpl[ =i cea mai u=or de realizat practic, aceea de ]ntindere
monoaxial[, ]ncercarea la trac\iune este ]ncercarea de baz[ a materialelor.
Caracteristicile mecanice definite prin ]ncercarea la trac\iune sunt (a
se vedea lucrarea de laborator cu aceast[ tem[) :
- modulul de elasticitate longitudinal, E ;
- limita de curgere (aparent[, R
e
, conven\ional[, R
p0,2
, remanent[, R
r0,2
) ;
- limita de extensie conven\ional[, R
t0,5
;
- rezisten\a la trac\iune (rezisten\a la rupere), R
m
;
- alungirea procentual[ dup[ rupere, A ;
- g`tuirea (stric\iunea), Z.

}ncercarea de ]ncovoiere prin =oc (rezilien\[)
Comportarea la rupere a unui material, ]n condi\iile unei viteze mari
de solicitare, a unei temperaturi =i st[ri de tensiune date se pune ]n eviden\[
prin ]ncerc[ri dinamice la care aplicarea unui singur ciclu de solicitare se
face cu vitez[ foarte mare (=oc). Aceste ]ncerc[ri sunt ]ncerc[ri distructive
=i constau ]n ruperea dintr-o singur[ dat[ a epruvetelor de c[tre o mas[
aflat[ ]n mi=care de rota\ie sau de c[dere liber[ =i determinarea energiei
consumate pentru ruperea lor.
Cea mai r[sp`ndit[ este ]ncercarea de ]ncovoiere prin =oc denumit[ =i
]ncercarea de rezilien\[.
}ncercarea const[ ]n ruperea dintr-o singur[ lovitur[, cu un ciocan
pendul, a unei epruvete prev[zut[ la mijloc cu o crest[tur[, epruvet[ a=ezat[
liber pe dou[ reazeme. Pentru executarea ]ncerc[rii se utilizeaz[ epruvete
7
cu crest[tura ]n U sau ]n V conform SR EN 10045 (v. =i lucrarea de
laborator aferent[ temei).
Caracteristica mecanic[ determinat[ prin ]ncercarea de ]ncovoiere
prin =oc este energia de rupere, notat[ KV dac[ s-a ]ncercat o epruvet[ cu
crest[tura ]n V, sau KU dac[ epruveta ]ncercat[ a avut crest[tura ]n U. }n
unele cazuri, caracteristica mecanic[ prin care se exprim[ rezultatul
]ncerc[rii este rezilien\a, notat[ KCV sau KCU, definit[ prin raportul dintre
energia consumat[ la rupere =i aria sec\iunii ini\iale a epruvetei ]n planul de
simetrie al crest[turii (0,8 cm
2
pentru epruveta cu cret[tura ]n V =i 0,5 mm
2

]n cazul epruvetei cu crest[tura ]n form[ de U).
Dac[ incercarea este condus[ dealungul unui domeniu de
temperaturi, pentru cazul materialelor metalice care cristalizeaz[ ]n sistemul
CVC, =i adopt`ndu-se un anumit criteriu, se poate stabili valoarea
temperaturii de tranzi\ie, a=a cu se exemplific[ ]n figura 2.29.

C



















Fig. 2.29 Varia\ia cu temperatura a energiei de rupere respectiv a rezilien\ei;
determinarea temperaturii de tranzi\ie pentru materialele CVC






8
Duritatea materialelor metalice
Duritatea reprezint[ capacitatea unui corp de a se opune tendin\ei de
distrugere a straturilor superficiale de c[tre un alt corp, care ac\ioneaz[
asupra sa cu presiuni localizate pe arii foarte reduse =i care nu cap[t[
deforma\ii permanente.
Duritatea unui corp se apreciaz[ prin valoarea unor caracteristici
conven\ionale, ob\inute ]n urma unor ]ncerc[ri nedistructive. Avantajele
acestor ]ncerc[ri sunt: se pot executa direct asupra pieselor finite, aparatele
au o productivitate ridicat[, sunt amplasate direct ]n atelier =i nu necesit[ un
personal de ]nalt[ calificare.
Clasificarea metodelor de ]ncercare la duritate se face consider`nd
drept criteriu modul ]n care are loc ac\iunea de distrugere a straturilor
superficiale. Din acest punct de vedere metodele de ]ncercare sunt :
- cu aplicare static[ a sarcinii (prin zg`riere, prin imprimare, prin
pendulare, prin rulare)
- cu aplicare dinamic[ a sarcinii, care la r`ndul lor pot fi: dinamico-
elastice =i dinamico - plastice.
Cele mai r[sp`ndite metode sunt cele cu aplicare static[ a sarcinii,
prin imprimarea unui penetrator, av`nd o anumit[ form[, pe suprafa\a piesei
de ]ncercat. Duritatea se exprim[ printr-o cifr[ dependent[ de m[rimea
amprentei (urma remanent[ l[sat[ de penetrator pe suprafa\a piesei).
Cele mai utilizate metode sunt :
- Brinell, penetrator osfer[ (bil[) confec\ionat[ di o\el HBS sau din
caburi metalice HBW;
- Vickers, penetrator piramid[ p[trat[ dreapt[confec\ionat[ din
diamant HV;
- Rockwell, penetrator con de diamant sau bil[ din o\el (cu diametrul
de 1,5857 mm sau 3,175 mm) HR(A,B,...,H,K).






9
2.3.3 Influen\a temperaturii asupra propriet[\ilor
materialelor metalice deformate plastic

A=a cum s-a ar[tat, deformarea plastic[ conduce la modific[ri
structurale ale materialelor metalice policristaline care constau ]n :
- modificarea orient[rii cristalografice, a formei =i dimensiunii
gr[un\ilor cristalini cu formarea texturii de deformare;
- modificarea structurii interne a fiec[rui cristal.
Acestea determin[ modificarea caracteristicilor fizico - mecanice
(fenomen denumit ecruisare - cresc caracteristicile de rezisten\[ =i scad cele
de plasticitate) =i anizotropia propriet[\ilor.
Metalul deformat plastic se g[se=te ]ntr-o stare termodinamic[
metastabil[. Aceasta face ca ]n metalul ecruisat s[ ia na=tere procese
spontane ce tind s[-l aduc[ ]ntr-o stare de echilibru stabil. Aceste procese,
av`nd la baz[ difuzia, se intensific[ o dat[ cu cre=terea temperaturii =i sunt
urm[toarele:
a) Reastaurarea are loc la ]nc[lzirea unui material metalic ecruisat la
temperaturi situate ]n jurul valorii T
r
= (0.2 ... 0.3 ) T
t-s
. Datorit[ cre=terii
mobilit[\ii atomilor sunt activate procesele de auto =i eterodifuzie, pe baza
c[rora se reduce distorsiunea re\elei cristaline deformate =i se deplaseaz[, se
redistribuie local =i se anuleaz[ reciproc imperfec\iunile acesteia (vacan\e,
atomi intersti\iali, disloca\ii) realiz`ndu-se o sc[dere a densit[\ii de defecte
con\inute ]n re\ea =i ]n consecin\[, o refacere par\ial[ a capacit[\ii ini\iale de
deformare plastic[ a materialului.
b) Recristalizarea primar[ are loc la ]nc[lzirea unui material metalic
ecruisat la temperaturi situate deasupra valorii T
rp
= (0.3 ... 0.4) T
t-s
. Acesta
este un proces de recristalizare secundar, f[r[ schimbare de faz[ =i const[ ]n
formarea germenilor unor cristale echiaxiale, ]n zonele materialului
prezent`nd cea mai mare instabilitate termodinamic[. Prin cre=terea acestor
10
germeni se formeaz[ o structur[ cu gr[un\i echiaxiali =i se atinge o stare
apropiat[ de echilibrul stabil.
Dimensiunea gr[un\ilor recristaliza\i depinde de temperatur[ =i de
gradul de deformare. Aceast[ dependen\[ este eviden\iat[ prin diagramele
de recristalizare de tipul celei prezentate ]n figura 2.30. Se constat[ c[
pentru un anumit grad de deformare se ob\ine, dup[ ]nc[lzire la temperaturi
peste T
rp
o granula\ie grosolan[. Aceste structuri au propriet[\i de
plasticitate sc[zute. Acest grad de deformare se nume=te grad critic de
deformare, este dependent de tipul materialului =i are valori cuprinse ]ntre 3
...15%.
c) Cre=terea gr[un\ilor are loc c`nd materialul metalic ecruisat =i
recristalizat primar este men\inut la temperatura de recristalizare sau este
]nc[lzit ]n continuare.












a. b.


Fig. 2.30 Diagrame de recristalizare

Procesul de cre=tere a gr[un\ilor este impus de necesitatea ob\inerii
unei st[ri cu energie liber[ minim[ ca urmare a uniformiz[rii dimensiunilor
11
gr[un\ilor la valori mari, la care suprafe\ele de separa\ie intergranular[ cu
nivele energetice ridicate sunt reduse la minim.
d) Recristalizarea secundar[ are loc ]n cazul ]n care materialul
metalic ecruisat =i recristalizat primar este ]nc[lzit la temperaturi ridicate
c`nd are loc un proces de cre=tere intensiv[, preferen\ial[ a anumitor
gr[un\i cu dimensiuni neuniforme.
Stadiile enumerate mai sus, determin[ transform[ri structurale care
afecteaz[ puternic caracteristicile mecanice ale materialelor, a=a cum se
prezint[ ]n figura 2.31.
}n cazul ]n care deformarea plastic[ are loc la temperaturi mai mari
de T
rp
, stadiile de transformare prezentate se realizeaz[ concomitent cu
procesele de deformare. }n acest caz se vorbe=te despre deformare plastic[
la cald.
}n cazul ]n care deformarea plastic[ are loc la temperaturi sub T
rp
se
spune c[ deformarea plastic[ are loc la rece.


















Fig. 2.31 Influen\a temperaturii asupra caracteristicilor mecanice
ale materialelor metalice ecruisate



12
2.3.4 Fluajul materialelor metalice

Fluajul este fenomenul de deformare lent[ =i continu[ ]n timp, a
materialelor metalice, sub ac\iunea unor sarcini constante.
Fenomenul de fluaj este influen\at de temperatur[, fiind puternic
amplificat la temperaturi de lucru superioare temperaturii de recristalizare
nefazic[ =i se poate manifesta =i ]n cazul ]n care solicit[rile determin[ st[ri
de tensiuni care nu dep[=esc limita de curgere.
Comportarea la fluaj a unui material metalic poate fi redat[ sintetic
prin curba de fluaj: = f(), unde este deforma\ia specific[, iar - timpul.
Pe aceast[ curb[, prezentat[ ]n figura 2.32, se pot eviden\ia cele trei etape
de desf[=urare a fenomenului de fluaj:
a) }n etapa ini\ial[ sub ac\iunea sarcinii constante aplicate iau na=tere
eforturile unitare care determin[ deforma\ia specific[ ini\ial[
0
de natur[
elastic[ (dac[ < R
p
(T)
) sau elasto-plastic[ (dac[ > R
p
(T)
).

















Fig. 2.32 Curba de fluaj


b) }n etapa I, numit[ fluaj primar sau nestabilizat (v.fig. 2.32), se
manifest[ un fenomen de cre=tere continu[ a deforma\iei , viteza de fluaj
13
(

=
d
d
) fiind descresc[toare (

=
d
d
2
2
< 0). }n aceast[ etap[ sediul
principalelor procese ce au loc este interiorul gr[un\ilor cristalini. }n prima
parte a acestei etape este predominant un proces de ecruisare a materialului,
care determin[ cre=terea rezisten\ei fa\[ de deforma\ii =i ]n consecin\[
mic=orarea vitezei de fluaj. Pe m[sura desf[=ur[rii procesului de ecruisare
au loc =i procese de restaurare - recristalizare (func\ie de temperatur[) motiv
pentru care viteza de fluaj, la sf`r=itul acestei etape nu atinge, de obicei o
valoare nul[.
c) Din momentul ]n care procesele de ecruisare =i de restaurare-
recristalizare si-au echilibrat reciproc efectele, viteza de fluaj devine
constant[ =i ]ncepe o nou[ etap[, etapa a II - a numit[ fluaj secundar sau
stabilizat. }n aceast[ etap[ principalele procese ce se desf[=oar[ sunt
localizate la limitele gr[un\ilor. Aceste procese conduc la apari\ia unor
goluri intergranulare submicroscopice (acestea se formeaz[ prin mecanisme
de deplasare =i interac\iune a disloca\iilor) care, av`nd posibilitatea s[ se
uneasc[ ]ntre ele, cresc ]n timp.
d) Datorit[ apari\iei =i cre=terii golurilor intergranulare, de la un
moment dat, viteza de fluaj cre=te, acest fapt marc`nd intrarea ]n etapa a III
- a , etapa fluajului ter\iar sau accelerat care se ]ncheie ]n momentul
producerii ruperii.
Din cele prezentate rezult[ c[, factorii principali ce influen\eaz[
comportarea la fluaj a unui material metalic sunt tensiunea de solicitare =i
temperatura T. Influen\a acestor factori asupra desf[=ur[rii fenomenului de
fluaj rezult[ din analiza diagramelor prezentate ]n figura 2.33.
La realizarea construc\iilor tehnice exploatate ]n condi\ii de
temperaturi ridicate trebuie avute ]n vedere :
- pericolul ruperii datorit[ fenomenului de fluaj;
- apari\ia unor deforma\ii inadmisibile.
14














Fig. 2.33 Influen\a st[rii de tensiuni =i a temperaturii asupra fenomenului de fluaj

Din aceast[ cauz[ la proiectarea unor astfel de construc\ii tehnice se
impune utilizarea unor criterii de durabilitate limitat[ (func\ionarea
construc\iei este asigurat[ un timp limitat luat ]n considerare la proiectare).
Pentru aceasta trebuiesc cunoscute caracteristicile de fluaj, care sunt:
- limita de fluaj conven\ional[ (tehnic[) reprezint[ tensiunea practic
constant[ care produce dup[ o durat[ de ]ncercare dat[ , o alungire la fluaj
de o valoare prescris[, la o anumit[ temperatur[. Aceast[ caracteristic[ se
determin[ conform STAS 6596, =i se simbolizeaz[ R
/
unde = 1 % =i =
100000 ore (R
1/100000
).
- rezisten\a conven\ional[ de durat[, reprezint[ sarcina static[
constant[ raportat[ la aria sec\iunii transversale ini\iale a epruvetei care
produce ruperea dup[ o durat[ de timp prescris[, la o anumit[ temperatur[.
Aceast[ caracteristic[ se determin[ conform STAS 8894 =i se simbolizeaz[
R
r/
(T)
, unde = 100000 ore (R
r/100000
).

2.3.5 Oboseala materialelor

Oboseala materialelor metalice este fenomenul de rupere al acestora
la tensiuni de solicitare variabile ]n timp, ce au valori mai mici dec`t R
m
.
15
De regul[, solicit[rile variabile la care sunt supuse piesele metalice
au caracter periodic =i se pot caracteriza prin ciclul de solicitare, care
reprezint[ varia\ia valorilor tensiunii de solicitare ]n timpul unei perioade
(v. Fig. 2.34). Un ciclu de solicitare se define=te cu ajutorul urm[torilor
parametrii :
- amplitudinea ciclului,

v
=

max min
2
;
- tensiunea medie,

med
=
+
max min
2
;
- tensiunea maxim[,
max
;
- tensiunea minim[,
min
;
- coeficientul de asimetrie a ciclului, R =

min
max
.










Fig. 2.34 Ciclul de solicitare la oboseal[


Ciclurile de solicitare pot fi :
- cicluri ondulante (
min

max
0); un caz important este ciclul de
solicitare pulsator ale c[rui caracteristici sunt :
min
= 0,
v
=
med
=
max
/2,
R = 0;
- cicluri alternante (
min

max
0); un caz important este ciclul de
solicitare alternant simetric ale c[rui caracteristici sunt :
max
=
min
;

med
= 0 ;
v
=
max
; R = -1.
Experimental se eviden\iaz[ urm[toarele aspecte privind comportarea
la oboseal[ a materialelor metalice :
16
a) Dependen\a dintre
v
- amplitudinea ciclului =i N - num[rul de
cicluri de solicitare p`n[ la rupere poate avea dou[ forme :
- pentru fier =i aliajele fierului, titan =i aliajele titanului etc.(v. fig.
2.35 curba II) se constat[ c[ la valori ale amplitudinii ciclului de solicitare
mai mici dec`t valoarea
R
, piesa (epruveta) nu se rupe, teoretic , la un
num[r infinit de cicluri de solicitare. Valoarea tensiunii
R
poart[ numele
de rezisten\a la oboseal[ a materialului, caracteristic[ care se determin[
pentru un num[r de cicluri de solicitare de 10
6
... 10
7
.
- pentru aluminiu =i aliajele sale =i pentru cazul solicit[rii ]n medii
corozive (v. fig. 2.35 curba I), practic nu se poate vorbi despre o rezisten\[
la oboseal[ .
















Fig. 2.35 Dependen\a
v
= f(N); curba Wller.

b) Cele trei stadii ale ruperii sunt foarte bine puse ]n eviden\[ de
aspectul suprafe\elor de rupere la oboseal[ al pieselor, suprafe\e care
prezint[ trei zone distincte:
- zona de ini\iere a ruperii, de extindere foarte mic[;
- zona de propagare a ruperii, cu aspect neted =i lucios ca urmare a
tas[rii microgeometriei la inchiderea =i deschiderea repetat[ a fisurii, ]n
etapa de propagare;
17
- zona ruperi finale prin smulgere, cu aspect cristalin str[lucitor.
Ruperile la oboseal[ sunt deosebit de periculoase deoarece intervin
f[r[ un avertisment prealabil av`nd caracterul ruperilor fragile, f[r[
deforma\ii globale importante.
Dintre factorii care influen\eaz[ rezisten\a la oboseal[ a pieselor, un
rol important ]l are prezen\a concentratorilor de tensiune, starea structural[,
puritatea =i dimensiunile gr[un\ilor =i calitatea suprafe\ei.


1


2.4 Studiul aliajelor din sistemul fier - carbon


Cele mai importante aliaje tehnice, din punct de vedere al cantit[\i
produse, al variet[\ii de utiliz[ri =i al comport[rii ]n serviciu, sunt aliajele
fierului cu carbonul (fontele =i mai ales o\elurile).
Fontele =i o\elurile sunt considerate aliaje Fe-C, de=i procesele
tehnologice utilizate industrial pentru ob\inerea lor introduc ]n compozi\ie
numeroase elemente chimice ca: S, P, Mn, Si, O
2
, N
2
, H
2
. Dintre acestea
unele sunt impurit[\i (con\inutul lor fiind limitat): S, P, O
2
, N
2
, H
2
, iar altele
sunt introduse special ]n compozi\ia chimic[ a o\elului (Si, Mn) =i poart[
numele de elemente ]nso\itoare.
Cu toate acestea, influen\a acestor elemente (]n afar[ de cazul
o\elurilor =i fontelor aliate) este constant[ =i relativ mic[, asupra structurii =i
constitu\iei de echilibru a aliajelor Fe-C. Din acest motiv diagrama de
echilibru binar[ Fe-C este utilizat[ pentru interpretarea constitu\iei,
structurii =i propriet[\ilor o\elurilor =i fontelor nealiate =i totodat[ ca baz[
pentru interpretarea transform[rilor structurale =i a comport[rii la opera\iile
de tratament termic.
Carbonul ca element de aliere poate apare, ]n sistemul Fe-C, ]n
urm[toarele faze:
- solu\ii solide rezultate prin dizolvarea atomilor de carbon ]n
intersti\iile re\elei cristaline a fierului;
- carbon liber sub form[ de grafit;
- compu=i defini\i (carburi).
Carbonul liber, sub form[ de grafit, apare ]n anumite condi\ii ]n
aliajele industriale ale fierului relativ bogate ]n carbon (fonte) =i se g[se=te
]n echilibru termodinamic stabil cu solu\iile solide ale carbonului ]n fier.
2
Grafitul este o form[ alotropic[ a corbonului, cu re\ea cristalin[ hexagonal[
simpl[ =i punct de sublimare la 3450C, are propriet[\i lubrifiante bune =i
caracteristici mecanice foarte sc[zute (excep\ie f[c`nd grafitul pirolitic =i
fibrele de carbon utilizate ]n materiale compozite; pentru fibrele de carbon
rezisten\a la rupere este de 310 daN/mm
2
).
Dintre carburile de fier, singura care se poate g[si ]ntr-un echilibru
termodinamic metastabil cu solu\iile solide ale carbonului ]n fier, este
cementita - Fe
3
C. Ea are o re\ea cristalin[ complex[, apar\in`nd sistemului
ortorombic, cu celula elementar[ con\in`nd 12 atomi de fier =i 4 de carbon.
Se caracterizeaz[ prin duritate foarte ridicat[ (800HV) =i caracteristici
mecanice foarte sc[zute (R
m
3,5 daN/mm
2
, A
s
= 0%). Cementita are
punctul Curie la 215C (punctul critic A
0
), iar temperatura de topire de
aproximativ 1250C. }n prezen\a Si la viteze de r[cire foarte mici (sau
men\ineri timp ]ndelungat la temperaturi ridicate) cementita din aliajele Fe-
C, ]n special cele cu con\inuturi ridicate de carbon, se descompune ]n
solu\ie solid[ de carbon ]n fierul stabil la acea temperatur[ =i grafit.
Av`nd ]n vedere cele expuse mai sus, se justific[ studiul sistemului ]n
dou[ variante:
a) sistemul metastabil, ]n care componen\ii sunt Fe =i Fe
3
C;
b) sistemul stabil, ]n care componen\ii sunt Fe =i C.

2.4.1 Sistemul metastabil Fe Fe
3
C

}n figura 2.36, este prezentat[ diagrama de echilibru Fe-Fe
3
C.
Notarea punctelor prin litere este unanim acceptat[ ]n literatura de
specialitate =i corespunde indica\iilor din SR EN 10052:1996. }n tabelul 2.2
se prezent[ coordonatele acestor puncte.


3
Fazele sistemului
Fazele sistemului Fe - Fe
3
C sunt:
- FERITA : Fe

(C) - solu\ie solid[ intersti\ial[ de carbon ]n Fe

.
Fierul dizolv[ maxim 0,02%C la temperatura de 727C, solubilitate care
scade cu temperatura dup[ linia PQ. (max. 0,0002 la temperatura ambiant[).
Ca urmare, aceast[ solu\ie solid[ este foarte apropiat[ de fier, propriet[\ile
fiind asem[n[toare (v. tabelul 2.3), iar aspectul la microscop fiind de
gr[un\i, aproximativ echiaxiali, de culoare deschis[ alb-g[lbui cu nuan\e
diferite (v. fig. 2.37 a).
Tabelul 2.2

Coordonatele punctelor diagramei de echilibru Fe - Fe
3
C

Punct Temperatura
C
Con\inut de C
%
A 1535 0
B 1495 0,54
C 1148 4,30
D 1250 6,67
E 1148 2,11
F 1148 6,67
G 910 0
H 1495 0,16
K 727 6,67
M 770 -
N 1390 0
O 770 -
P 727 0,02
Q 20 0,0002
S 727 0,77



Fa\[ de propriet[\ile fierului pur, propriet[\ile feritei variaz[ ]n
func\ie de prezen\a carbonului, a impurit[\ilor, a elementelor ]nso\itoare
(unele dintre ele fiind dizolvate ]n ferit[, ca Mn, Si, P) =i de m[rimea
gr[un\ilor.
4
Din punct de vedere magnetic, ferita este feromagnetic[ p`n[ la
temperatura de 770C (linia MO, punctul critic A
2
sau punctul Curie).
La temperatur[ ridicat[, solu\ia solid[ de carbon ]n Fe
()
denumit[
FERIT{ , poate dizolva maxim 0,1%C la temperatura de 1495C,
solubilitatea fiind variabil[ cu temperatura dup[ linia HN.

-AUSTENITA : Fe

(C) - solu\ie solid[ intersti\ial[ de C ]n Fe

.
Fierul dizolv[ maxim 2,11%C la temperatura de 1148C, solubilitate care
scade cu temperatura dup[ linia ES (0,77%C la temperatura de 727C).
Austenita este faza cea mai plastic[ a sistemului Fe-C, lucru exploatat ]n
practic[ la deformarea plastic[ a o\elurilor (corelat =i cu sc[derea limitei de
curgere cu cre=terea temperaturii).
Din punct de vedere magnetic austenita este paramagnetic[. Are
greutatea specific[ cea mai mare dintre fazele =i constituen\ii de echilibru ai
aliajelor Fe-C.

Fe
3
C - CEMENTITA - compus chimic, respectiv o carbur[ de fier,
con\in`nd 6,67%C, limita maxim[ a sistemului Fe-C studiat, deoarece
aliajele cu concentra\ii ]n carbon mai mari sunt ]n mod practic, greu de
ob\inut =i pu\in utilizate.
La microscop, cementita apare de culoare alb str[lucitoare ]n cazul
atacului obi=nuit cu Nital sau de culoare brun ro=cat[ ]n cazul atacului cu
picrat de sodiu ]n solu\ie alcalin[ la cald. Prin acest din urm[ atac,
cementita poate fi deosebit[ de ferit[ (care r[m`ne tot de culoare alb[).
}n ceea ce prive=te forma sub care apare, se disting urm[toarele
categorii de cementit[:
- cementit[ primar[, sub form[ acicular[ (cristale primare separate
din lichid dup[ linia DC, v. fig. 2.37 h);

5




























Fig. 2.36
Sistemul
Fe-Fe
3
C
6


a. b.



c. d.



e. f.



g. h
Fig. 2.37
7

- cementit[ secundar[, sub form[ de re\ea (v. fig. 2.37 d), separat[ din
austenit[ dup[ linia ES (=i cementit[ ter\iar[ separat[ din ferit[ dup[ linia
PQ, dar care este ]n cantitate foarte mic[ =i care de obicei se neglijeaz[);
- cementit[ sub form[ de c`mp, ]n constituentul ledeburit[ (v. fig.
2.37 e);
- cementit[ sub form[ lamelar[, ]n constituentul perlit[ (v. fig. 2.37f).
}n anumite condi\ii de prelucrare tehnologic[ (deformare plastic[,
tratament termic) cementita lamelar[ =i cea sub form[ de re\ea poate fi
transformat[ ]ntr-o cementit[ cu aspect globular (v. fig. 2.37 g).


Transform[ri invariante ]n sistemul Fe-Fe
3
C
A=a cum s-a ar[tat, liniile diagramelor de echilibru reprezint[ linii de
transformare fazic[, cele orizontale fiind liniile corespunz[toare unor
transform[ri invariante (V=0).

a) Transformarea peritectic[ :


H B
r
J
L +
acire



b) Transformarea EUTECTIC{:

L Fe C
C
racire
E
+
3
(amestec mecanic denumit ledeburit[)

c) Transformare EUTECTOID{:


S
racire
P
Fe C +
3
(amestec mecanic denumit perlit[ )

8
Ledeburita ]n care austenita a suferit transformarea eutectoid[ poart[
numele de ledeburit[ transformat[ =i aspectul ei la microscop este prezentat
]n figura 4.2 e, remarc`ndu-se aspectul globular al amestecului mecanic
rezultat ]n urma reac\iei eutectice. Este important de remarcat ]n aceast[
figur[ c[, datorit[ temperaturii sale ]nalte de formare din topitur[, ledeburita
are o microstructur[ grob[ =i cu puternic[ tendin\[ de disociere a fazelor
eutecticului.
Perlita, amestecul mecanic de ferit[ =i cementit[ rezultat ]n urma
reac\iei eutectoide, are ]n mod obi=nuit un aspect lamelar (v. fig. 4.2 f ), iar
]n cazul examin[rii cu putere de m[rire mai mic[, la microscop, apare de
culoare ]nchis[ (nu se distinge spectul lamelar v. fig. 4.2 b,c,d).

Structura la temperatura ambiant[ =i clasificarea aliajelor din sistemul
Fe-Fe
3
C
A=a dup[ cum este cunoscut, structura la temperatura ambiant[ se
poate cunoa=te prin analiza transform[rilor la r[cire =i trasarea curbei
respective de r[cire. De exemplu se consider[ aliajul cu 3 %C, care
inersecteaz[ liniile diagramei ]n punctele de coordonate t
1
, t
2
=i t
3
.
Transform[rile la r[cire =i structurile corespunz[toare sunt prezentate
schematic ]n figura 2.36, rezult`nd la temperatura ambiant[ o structur[
av`nd constituen\ii: perlit[, cementit[ secundar[ =i ledeburit[ transformat[,
iar faze: ferit[ =i cementit[. }n mod similar se poate stabili structura la
temperatura ambiant[ pentru toate aliajele apar\in`nd sistemului Fe-Fe
3
C
clasificate astfel:
a) Fierul tehnic cuprinde toate aliajele cu con\inutul de carbon mai
mic de 0,02%, care nu sufer[ la r[cire nici transformarea eutectic[, nici
transformarea eutectoid[. Structura la temperatura ambiant[ va fi feritic[.
La aliajele cu con\inuturi de carbon ]ntre 0,0002% =i 0,02% cementita
te\iar[ se separ[ la limita gr[un\ilor de ferit[.
9

b) O\eluri carbon-aliaje Fe-C deformabile, cu con\inutul de C cuprins
]ntre 0,02% =i 2.11% deci care sufer[ numai transformarea eutectoid[.
Func\ie de concentra\ia transform[rii eutectoide, o\elurile carbon sunt:
- o\eluri carbon hipoeutectoide (%C 0,77) av`nd structura format[
din (constituen\i) ferit[ =i perlit[;
- o\eluri carbon eutectoide (%C = 0,77) - structur[ perlitic[;
- o\eluri carbon hipereutectoide (%C > 0,77) - structur[: perlit[ =i
cementit[ secundar[.

c) Fonte albe -aliaje Fe-C, cu con\inut de C cuprins ]ntre 2,11% =i
6,67%, deci care sufer[ at`t transformarea eutectoid[ c`t =i transformarea
eutectic[. Func\ie de concentra\ia transform[rii eutectice, fontele albe sunt:
- fonte albe hipoeutectice (%C 4,3) cu structura, analizat[ ]n figura
2.37 d, format[ din (constituen\i) : perlit[, cementit[ secundar[ =i ledeburit[
transformat[;
- fonte albe eutectice (%C = 4,3) - structura: ledeburit[ transformat[;
- fonte albe hipereutectice (%C > 4,3) - structura: ledeburit[
transformat[ =i cementit[ primar[.
}n cazul fontelor albe, carbonul se g[se=te legat sub form[ de Fe
3
C.
Cementita este constituentul preponderent al microstructurii =i d[ aspectul
alb str[lucitor al suprafe\elor de rupere.

Procentul fazelor =i constituen\ilor metalografici; propriet[\ile
aliajelor Fe-Fe
3
C
Structura la temperatura ambiant[ a aliajelor din sistemul Fe-Fe
3
C
este format[ din fazele: ferit[ =i cementit[. Procentul lor se determin[
aplic`nd regula p`rghiei, la temperatura ambiant[ rezult`nd:
% 100 15 x , unde:
10
x(0,0002; 6,67) este concentra\ia ]n carbon a aliajului considerat.
Reprezentarea grafic[ (o dreapt[) este prezentat[ ]n diagrama
Tammann pentru faze, figura 4.4 a.
Pentru x = 0,77 % = 88,45 % =i Fe
3
C = 11,55 % care sunt
procentele fazelor ]n perlit[, iar pentru x = 4,3 % = 35,5 % =i Fe
3
C =
64,5 % - procentele fazelor ]n ledeburita transformat[.
Se constat[, analiz`nd rezultatele anterioare =i datele prezentate ]n
tabelul 2.3 c[ ledeburita are propriet[\i mecanice apropiate de ale
cementitei, iar perlita, o rezisten\[ =i duritate mai ridicat[ dec`t a feritei ca
urmare a durific[rii acesteia prin prezen\a fazei dure care este cementita.
Aplic`nd regula p`rghiei, av`nd ]n vedere transform[rile structurale
expuse, se poate trasa, ]n mod similar, diagrama structural[ pentru
constituen\ii metalografici, prezentat[ ]n figura 2.38 b.

Tabelul 4.2
Propriet[\ile fazelor =i constituen\ilor metalografici din sistemul Fe - Fe
3
C
Faza sau
constituentul
Densitatea
g/cm
3

Duritatea
HB
(HV)
Rezisten\a la
rupere, R
m

N/mm
2

Alungirea la
rupere, A
5

%
Ferita 7.86 80 300 35
Cementita 7.62 (750) - -
Perlita f. fin[ - 250 1100 10
normal[ - 205 850 15
grosolan[ - 185 550 25
Ledeburita - (700) - -
Observa\ie
Propriet[\ile perlitei prezentate ]n tabelul 2.3 sunt pentru cazul ]n care amestecul
lamelar de ferit[ =i cementit[ se ob\ine ]n condi\ii de echilibru (r[cire foarte lent[). Prin
modificarea condi\iilor de r[cire se pot ob\ine structuri lamelare mai fine (distan\a dintre
lamelele de ferit[ =i cementit[ mai mic[, adic[ grad de dispersie ridicat) =i prin aceasta,
cre=terea caracteristicilor de rezisten\[. De asemenea este posibil[ modificarea (prin
tratamente termice) a aspectului lamelar cu ob\inerea unor structuri ]n care faza dur[
(cementita) este globular[, ceea ce confer[ structurii ob\inute cele mai bune propriet[\i
de tenacitate.

Compar`nd diagrama constituien\ilor structurali cu varia\ia
caracteristicilor mecanice func\ie de con\inutul de carbon, prezentat[ ]n
11
figura 2.39 se constat[ c[ pentru propreit[\ile mecanice sensibile la
structur[, propriet[\i care caracterizeaz[ rezisten\a =i tenacitatea aliajelor,
aditivitatea ac\ioneaz[ func\ie de valorile caracteristicilor constituien\ilor =i
nu de cele ale fazelor. Anumite propriet[\i fizice (densitate, capacitate
caloric[, coeficient de dilatare liniar[) sunt rezultatul mediei ponderate a
propriet[\ilor fazelor constitutive ( propriet[\ile fazelor sunt aditive).
}n utilizarea datelor prezentate ]n figura 2.39 trebuie avute ]n vedere
dou[ aspecte importante:
- datele sunt valabile numai ]n cazul structurilor de echilibru;
- influen\[ asupra propriet[\ilor au elementele ]nso\itoare =i
impurit[\ile al c[ror con\inut este dependent de condi\iile de elaborare.
Aceste aspecte sunt deosebit de importante, mai ales ]n cazul
o\elurilor, motiv pentru care propriet[\ile =i domeniile de utilizare ale
acestor aliaje vor fi tratate ]n mod special ]n paragrafe separate. Se face
acum observa\ia c[ o\elurile pentru construc\ii mecanice sunt o\eluri
hipoeutectoide. La aceste aliaje o dat[ cu cre=terea con\inutului de carbon
cre=te cantitatea de perlit[ (]n cazul structurilor de echilibru) =i deci, cresc
caracteristicile de rezisten\[, sc[z`nd cele de plasticitate. O\elurile
eutectoide =i hipereutectoide sunt dure fiind utilizate, de exemplu pentru
scule a=chietoare. Cre=terea con\inutului de carbon are efecte nefavorabile
at`t asupra caracteristicilor de rezisten\[ c`t =i asupra celor de plasticitate
care, la valori de peste 1,4 %C sunt practic nule.
}n cazul fontelor albe se constat[ durit[\i foarte ridicate, valori care
recomand[ aceste aliaje ca materiale rezistente la uzur[ prin abraziune,
aplica\ie care constituie una din pu\inele utiliz[ri tehnice ale lor. Din
examinarea celorlalte propriet[\i mecanice (R
m
=120 ... 150 N/mm
2
,
rezisten\a la compresiune de 2500 N/mm
2
, alungire la rupere nul[) rezult[
c[, din cauza fragilit[\ii, utilizarea fontelor albe este posibil[ numai la
aplica\ii ]n care solicitarea la uzur[ nu este ]nso\it[ de =ocuri (de
12
exemplu corpuri de m[cinare la morile de ciment). Analiz`nd ]ns[,
diagrama de echilibru Fe - Fe
3
C se constat[ c[ fontele au temperatura de
topire mult mai mic[ dec`t a o\elurilor =i, corelat cu fluiditatea ridicat[ =i
contrac\ia la solidificare mic[, confer[ acestor aliaje o proprietate
tehnologic[ forate important[ : turnabilitate (aptitudinea de a se preta la
realizarea semifabricatelor turnate)

























Fig. 2.38 Procentul fazelor =i al constituien\ilor metalografici ]n aliajele Fe -
Fe
3
C
a - Diagrama structural[ Tamman pentru faze; b - Idem, pentru constituien\i

13






















Fig. 2.39 Varia\ia caracteristicilor mecanice ale aliajelor din sistemul Fe-Fe
3
C func\ie de
con\inutul de C



2.4.2 Sistemul stabil Fe C ; fonte cenu=ii, modificate =i
maleabile


Din punct de vedere =tiin\ific, formarea aliajelor ]n sistemul stabil Fe
C, reprezent`nd echilibrul dintre o faz[ metalic[ =i una nemetalic[,
constituie una dintre cele mai interesante probleme ale teoriei aliajelor.
A=a dup[ cum s-a ar[tat ]n cementita este o faz[ metastabil[, care ]n
anumite condi\ii se descompune ]n fierul stabil la temperatura respectiv[
care dizolv[ carbon (austenit[ sau ferit[) =i carbon liber sub forma
alotropic[ de grafit.
Apari\ia carbonului liber ]n structura aliajelor Fe C este favorizat[ de
urm[torii factori:
14
- con\inuturi relativ ridicate de carbon, ceea ce face ca fenomenul s[
fie caracteristic, ]n principal, fontelor;
- prezen\a unor elemente chimice care favorizeaz[ descompunerea
Fe
3
C, denumite elemente grafitizante: Si, P, Al, Ni (elementele care
stabilizeaz[ cementita antigrafitizante sunt: Mn,Cr, Mo, V);
- viteza de r[cire mic[ (determinat[ de mai mul\i factori cum ar fi:
materialul formei de turnare, grosimea de perete a piesei turnate).
Influen\a cumulat[ a acestor factori este prezentat[ ]n figura 2.40
denumit[ diagrama strutural[ Maurer.
La o prim[ analiz[ a structurilor care se pot ob\ine func\ie de suma
concentra\iilor de C =i Si =i de grosimea de perete, s, a piesei turnate se
constat[ posibilitatea coexisten\ei fazei metastabile cementita =i a fazei
stabile grafitul (de exemplu domeniile I + II fonte pestri\e, domeniul II
fonte cenu=ii peerlitice =i domeniul II + III fonte cenu=ii ferito perlitice).
Acest lucru conduce la concluzia c[ structura la temperatura ambiant[ a
acestor aliaje se ob\ine prin critaliz[ri primare =i secundare par\ial dup[
sistemul stabil =i par\ial dup[ sistemul metastabil func\ie de influen\ele
factorilor grafitizan\i =i antigrafitizan\i. Aceast[ constatare corelat[ =i cu
asem[narea dintre diagramele de echilibru ale celor dou[ sisteme face ca
reprezentarea lor s[ se fac[ ]n acela=i sistem de axe de coordonate a=a cum
este indicat ]n figura 2.41 ]n care cu linie continu[ se recunoa=te sistemul
metastabil iar cu linie punctat[ este reprezentat sistemul stabil, pentru care
fazele stabile ]n domeniile respective sunt trecute ]n paranteze.

Grafitizarea
Structura la temperatura ambiant[ a fontelor cu grafit este rezultatul
transform[rilor care au loc at`t ]n procesul cristaliz[rii primare c`t =i al
transform[rilor de faz[ ]n stare solid[, care au ca rezultat formarea
15
carbonului liber sub form[ de grafit, preoces denumit grafitizare. Acest
proces prezint[ particularit[\i specifice celor dou[ etape.












Fig. 2.40 Diagrama structural[ Maurer



















Fig.2.41 Diagrama Fe-C (suprapuse sistemele stabil =i metastabil)

16
Grafitizarea ]n cursul cristaliz[rii primare

}n cazul unei fonte hipereutectice, cristalizarea primar[ dup[ sistemul
stabil ]ncepe cu formarea grafitului primar. Aceste fonte nu prezint[ interes
tehnic din urm[toarel dou[ motive:
- grafitul primar are forma unor lamele groase care ]nr[ut[\e=te ]n mod
inadmisibil propriet[\ile mecanice ale acestor aliaje;
- o parte a grafitului primar se separ[ la suprafa\a b[ii sub form[ de
spum[, con\inutul topiturii ajung`nd astfel la concentra\ia eutectic[.
}n cazul fontelor hipoeutectice, cristalizarea primar[ ]ncepe, ca =i ]n
cazul transform[rilor analizate ]n tema anterioar[, cu formarea austenitei
preeutectice, concentra\ia lichidului cresc`nd p`n[ la valoarea
corespunz[toare transform[rii eutectice.
Transformarea eutectic[ ]n sistemul stabil are urm[toarele particularit[\i:
- fazele rezultate ]n urma transform[rii austenita =i grafitul nu au
efect germinativ reciproc, acest lucru av`nd ca efect absen\a unui
front de cristalizare primar[ comun fazelor care compun eutecticul;
- transformarea const[ ]n formarea de colonii eutectice (]ntre dendritele
de austenit[ preeutectic[, prin germinare repetat[, a=a cum este
exemplificat ]n figura 2.42
- ]n interiorul coloniei grafitul este interconectat ]n spa\iu =i se dezvolt[
sub forma unor foi\e datorit[ unei viteze de cre=tere maxim[ ]n
planul bazal al re\elei cristaline hexagonale simple planul (1,0,0,0)
=i minim[ pe direc\ia perpendicular[ pe acest plan; grafitul cristalizat
astfel este curbat ]n spa\iu, datorit[ unor macl[ri multiple rezultat al
faptului c[ el este ]nvelit din stadii precoce de masa de austenit[ ]n
care cre=te; o sec\iune plan[ - prob[ metalografic[ - indic[ o form[
lamelar[ cu v`rfuri ascu\ite;

17









Fig. 2.42 Transformarea eutectica in sistemul stabil

- prezen\a Si element grafitizant, are ca efect descompunerea
cementitei rezultat[ ca efect al unei cristaliz[ri par\iale dup[ sistemul
metastabil, grafitul rezultat cosntituind germeni de cristalizare. Dac[
aceast[ descompunere nu are loc integral, ]n structura aliajului se
poate ]nt`lnii at`t eutecticul ledeburit[ c`t =i grafitul liber sub form[
lamelar[. Aceste fonte se numesc fonte pestri\e.

Grafitizarea ]n cursul transform[rilor de faz[ ]n stare solid[
Indiferent de compozi\ia chimic[ a fontei, la sf`r=itul cristaliz[rii
primare structura va fi format[ din austenit[ saturat[ ]n carbon =i grafit,
deoarece eutecticul este de tip neregulat neput`ndu-se constituii ca parte
constitutiv[ a microstructurii aliajului.
Transform[rile secundare ale austenitei produc o cantitate suplimentar[
de grafit care prezint[ particularitatea de a se depune pe form\iunile deja
existente.
Presupun`nd c[ p`n[ la temperatura transform[rii eutectoide
transform[rile au decurs numai dup[ sistemul stabil, structura fiind format[,
]naintea acestei transform[ri din austenit[ =i grafit (doi constituen\i
18
monofazici), microstructura secundar[ a fontelor va fi decis[ de modul cum
decurge descompunerea eutectoid[ a asutenitei:
- dac[ descompunerea eutectoid[ a asutenitei se produce dup[ sistemul
stabil, grafitul eutectoid rezultat se depune pe cel existent, iar masa
metalic[ de baz[ va fi format[ din ferit[; ]n acest mod
descompunerea eutectoid[ a asutenitei conduce la un eutectoid
complet disociat, procesul purt`nd denumirea de feritizare direct[.
Structura ob\inut[ va fi format[ din ferit[ =i grafit (doi constituen\i
monofazici). Aliajul este o font[ cu grafit feritic[. Fontele ]n care
grafitul are form[ lamelar[ (rezultat al particularit[\ilor cristaliz[rii
primare a acestuia) poart[ numele de fonte cenu=ii.
- dac[ descompunerea eutectoid[ a austenitei se produce dup[ sistemul
metastabil, masa metalic[ de baz[ va fi perlitic[. Structura unei fonte
cenu=ii perlitice va fi format[ din: faze ferit[, cementit[ =i grafit,
constituen\i metalografici perlit[ =i grafit lamelar.
- ]n cazul unei feritiz[ri directe incomplete, aceasta are loc numai ]n
jurul lamelei de grafit, zon[ ]n care se formeaz[ aureole de ferit[.
Structura unei fonte cenu=ii ferito perlitice va fi format[ din: faze
ferit[, cementit[ =i grafit, constituen\i ferit[, perlit[ =i grafit
lamelar.


Distribu\ia grafitului lamelar; propriet[\ile =i utiliz[rile
fontelor cenu=ii
Factorii care favorizeaz[ grafitizarea ]n cursul cristaliz[rii primare
(compozi\ia chimic[ a topiturii, viteza de r[cire, capacitatea germinativ[ a
topiturii) determin[ ]n acela=i timp =i modul de distribu\ie al grafitului ]n
microstructura fontei.
19
Modul optim de distribu\ie al grafitului , care asigur[ valori maxime
pentru caracteristicile mecanice ale fontelor cenu=ii este: grosime =i
repartizare uniform[.
Fontele cenu=ii, func\ie de natura masei metalice de baz[, nu mai sunt
dure ca fontele albe, au propriet[\i foarte bune de prelucrare prin a=chiere =i
p[streaz[ caracteristica tehnologic[ general[ a fontelor - turnabilitate. De
asemenea, fontele cenu=ii au:
- resisten\[ bun[ la uzare (determinat[ de prezen\a grafitului pe
suprafe\ele de frecare, care este un lubrifiant solid);
- rezisten\[ bun[ la =oc termic (sunt utilizate la confec\ionarea
lingotierelor);
- rezisten\[ la coroziune superioar[ o\elurilor carbon (datorit[
con\inutului mai ridicat de Si);
- capacitate ridicat[ de amortizare a vibra\iilor (proprietate care ]n
corelare cu turnabilitatea le face apte pentru fabricarea batiurilor de
ma=ini unelte).
Datorit[ formei lamelare a grafitului, care se constitue ca =i
discontinuitate, de tipul fisurilor) ]n masa metalic[ de baz[, fontele ceenu=ii
sunt, la fel ca =i fontele albe, materiale fragile. Acest lucru are, ]ns[ =i un
minim avantaj sunt insensibile la efectul de crest[tur[.

Modificarea dimensiunii, distribu\iei =i formei grafitului
Propriet[\ile fontelor cenu=i vor depinde de:
- propriet[\ile masei metalice de baz[;
- distrubu\ia, forma =i dimensiunile grafitului.
Asupra propriet[\ilor masei metalice de baz[ se poate ac\iona prin
tratamente termice.
Asupra distribu\iei, formei =i m[rimii grafitului se poate ac\iona,
cunosc`nd particularit[\ile cristaliz[rii acestuia, prin urm[toarele metode:
20
A. Asigurarea unei compozi\ii chimice corespunz[toare. Pentru cazul
fontelor cenu=ii o distribu\ie uniform[ a unui grafit de dimensiuni mici se
asigur[ prin reducerea cantit[\ii de austenit[ preeutectic[, deci o compozi\ie
chimic[ apropiat[ de cea eutectic[. Acest lucru trebuie s[ aib[ ]n vedere =i
influen\a elementelor inso\itoare prin calculul unui echivalent ]n carbon =i
al gradului de saturare eutectic[.
B.Utilizarea de modificatori.
a. Modificatorii utiliza\i pantru ob\inerea ]n fontele cenu=ii ai unui grafit
de dimensiuni mici =i uniform distribuit sunt: carbura de siliciu, siliciura de
calciu, grafitul impur =i unele metale ca Al, Ca, Ti, Zr ]n procente mai mici
de 0,2 %. Ace=tia sunt foarte activi chimic =i dau un num[r mare de
particule insolubile ]n topitur[ care vor constitui germeni de cristalizare
eterogeni at`t pentru grafit c`t =i pentru austenit[.
b. O alt[ categorie de modificatori au o ac\iune mai radical[, ac\ion`nd
asupra formei grafitului prin efectele pe care le au asupra germin[rii
primare =i a cre=terii acestuia. Ace=ti modificatori sunt Mg (0,02 0,1%)
=i Ce (0,2 0,4 %) =i utilizarea lor determin[ formarea unui grafit
compact, aproape sferic, fontele denumindu-se fonte cu grafit nodular.
Aceast[ form[ a grafitului asigur[ efecte minime de discontinuitate =i de
crest[tur[ ]n masa metalic[ =i, ca urmare, propriet[\ile mecanice se apropie
de cele ale o\elului carbon turnat, men\in`ndu-se avatajele specifice fontelor
cenu=ii.
C.Aplicarea unor tratamente termice. Caracterul metastabil al cementitei
permite transformarea unei fonte albe ]ntr-o font[ cu grafit prin ]nc[lzirea =i
men\inerea o perioad[ lung[ de timp la temperatura de 900 1000
0
C.
Grafitul rezultat ]n urma descompunerii cementitei, numit carbon de
maleabilizare, are forma unor aglomer[ri compacte (cuiburi de grafit).
Forma aproape sferic[ (de=i imperfect[) a cuiburilor de grafit reduce efectul
de crest[tur[, asigur`ndu-se propriet[\i comparabile cu ale fontelor
21
nodulare. Opera\ia tehnologic[ de ]nc[lzire, men\inere, urmat[ de r[cire
aploicat[ unei fonte albe, ]n scopul ob\inerii grafitului sub form[ de cuiburi,
poart[ numele de recoacere de maleabilizare iar fonta rezultat[ - font[
maleabil[.



1
2.5 Transform[ri de faz[ ]n sistemul Fe C


A=a cum s-a prezentat anterior principala transformare ]n stare
solid[ a aliajelor din sistemul Fe - C este reac\ia eutectoid[. Ca urmare,
]n cazul o\elurilor punctele critice, ob\inute la intersec\ia verticalei c %C
a aliajului cu liniile diagramei de echilibru, sunt (vezi fig. 2.43) :
- punctul critic A
0
, punct Curie al cementitei (215
O
C);
- punctul critic A
1
, intersec\ia verticalei aliajului cu linia PSK,
corespunde transform[rii eutectoide (727
O
C)
- punctul critic A
2
, intersec\ia verticalei aliajului cu linia MOSK,
punct Curie pentru o\eluri;
- punctul critic A
3
, intersec\ia verticalei aliajului cu linia GSK
(peste aceast[ temperatur[, ]n structur[ nu mai exist[ ferit[)
- punctul critic A
cem
, intersec\ia verticalei aliajului cu linia ES,
caracteristic numai o\elurilor hipereutectoide.














Fig. 2.43
Punctele critice ale o\elurilor


2
2.5.1 Transform[ri ce au loc ]n timpul ]nc[lzirii o\elurilor
(austenitizarea)

Consider`nd cazul unui o\el eutectoid, la temparatura ambiant[
structura este format[ din perlit[ (amestec lamelar de ferit[ si
cementit[). Conform diagramei de echilibru transformarea la ]nc[lzirea
o\elurilor este cea invers[ reac\iei eutectoide : din amestecul mecanic a
dou[ faze ferit[ si cementit[ cu concentra\ii diferite rezult[ o singur[
faz[ - austenita. Procesul poart[ numele de austenitizare si poate avea loc
dup[ dou[ mecanisme: cu difuzie si f[r[ difuzie.

Austenitizarea dup[ mecanismul cu difuzie
Procesul are loc ]n condi\ii izoterme (]nc[zire rapid[ p`n[ la
temperatura dat[ si men\inerea la aceast[ temperatur[ c`t timp dureaz[
transformarea) la temperaturi inferioare celei a transform[rii alotropice a
Fe.
Transformarea perlitei ]n austenit[ este un proces de recristalizare
cu schimbare de faz[ (recristalizare fazic[) care se produce dup[
mecanismul cunoscut : apari\ia germenilor fazei noi si cre=terea acestora
p`n[ la consumarea fazei vechi.
Morfologia transform[rii are urmtoarele etape:
I. Apari\ia germenilor de austenit[ are loc, la temperatura A
c1
, pe
suprafe\ele de separa\ie ferit[ - cementit[, unde probabilitatea
fluctua\iilor concentra\iei ]n carbon si a energiei libere este maxim[.
II. Cre=terea germenelui de austenit[ se va produce cu vitez[ mai
mare spre ferit[ dec`t spre cementit[, ca urmare a difuziei carbonului
prin austenit[ spre ferit[.
III. Prima faz[ care se consum[ este ferita.
IV. Prin men\inerea la temperatura A
c1
are loc dizolvarea, prin
difuzie , a cementitei. Rezult[ o austenit[ neomogen[, cu un maxim al
concentra\iei ]n carbon ]n locul fostei lamele de cementit[.

3

V. Prin men\inerea ]n continuare la temperatura A
c1
, are loc , ca
urmare a difuziei carbonului, omogenizarea austenitei.
}n concluzie morfologia transform[rii perlitei ]n austenit[
(austenitizarea) prin mecanismul cu difuzie este urm[toarea :

+Fe
3
C ++Fe
3
C +Fe
3
C
neomogen

omogen


Mecanismul expus la transformarea cu difuzie a perlitei ]n
austenit[ conduce la concluzia c[ o dat[ cu cre=terea gradului de
dispersie al fazelor (mic=orarea distan\ei dintre lamele de ferit[ si
cementit[) cre=te num[rul germenilor de cristalizare deci viteza de
germinare.
Temperatura va influen\a ]n sensul cre=terii vitezei de difuzie a
carbonului, deci o data cu cre=terea temperaturii cre=te viteza de
transformare.
Reprezentarea ]n coordonate temperatur[ - timp a timpilor de
transformare izoterm[, pentru valori diferite ale temperaturii A
c1
, are
aspectul unei familii de curbe corespunz[toare etapelor morfologiei
transform[rii. Se constat[ din figura 2.44 c[ prin men\inerea izoterm[ la
temperaturi mai ridicate timpii de transformare scad.
}n cazul transform[rii la inc[lzire continu[, prin suprapunera
curbelor de inc[lzire peste diagrama cineticii transform[rii izoterme
(v.fig.2.45) se constat[ c[ temperaturile la care au loc transform[rile
descrise anterior cresc o dat[ cu cre=terea vitezei de ]nc[lzire.

Austenitizarea prin mecanismul f[r[ difuzie
La inc[lzirea continu[ cu viteze de ]nc[zire mai mari dec`t v
3

(v.fig. 2.45) formarea austenitei are loc ca urmare a transform[rii
alotropice a fierului. Rezult[ urm[toarea morfologie a transform[rii :
+Fe
3
C +Fe
3
C
neomogen

omogen


4
Se constat[, analiz`nd diagrama din figura 2.45 c[ temperatura
omogeniz[rii austenitei este foarte ridicat[ . O astfel de situa\ie se
]nt`lne=te ]n cazul unor viteze de ]nc[lzire foarte mari a=a cum este cazul
]nc[lzirilor prin induc\ie cu curen\i de ]nalt[ frecven\[ sau al ciclurilor
temice care determin[ transform[ri ]n zona influien\at[ termic la sudarea
prin topire.














Fig. 2.44 Fig. 2.45




2.5.2 Cre=terea gr[untelui de austenit[; gr[unte real; ereditate granular[

La sf`r=itul austenitiz[rii se ob\in gr[un\i de austenit[ cu
dimensiunile mai mici dec`t ale gr[un\ilor de perlit[ din care provin
(austenitizarea are loc cu o reducere de 1 % a volumului specific).
Prin men\inerea izoterm[ la temperatura de transformare sau prin
]nc[lzirea ]n continuare (v. fig. 2.46) exist[ tendin\a natural[ de cre=tere
a dimensiunii gr[un\ilor de austenit[. Dup[ un anumit ciclu de ]nc[lzire
=i men\inere se ob\in gr[un\i de austenit[ cu dimensiunea d

. La r[cire ,
transformarea perlitic[ are loc, deasemenea cu reducerea dimensiunii
gr[un\ilor ob\in`ndu-se o anumit[ m[rime a gr[un\ilor de perlit[ -
gr[unte real. Se poate constata u=or din figura 2.46 c[ pornind de la
acela=i gr[unte ini\ial de perlit[, prin cicluri diferite de inc[lzire (si
men\inere) se pot ob\ine dimensiuni diferite ale gr[untelui real de perlit[.
A=a cum se va prezenta ]n paragraful urm[tor, dimensiunea gr[untelui

5
real de perlit[ depinde de dimensiunea gr[untelui de austenit[ din care
provine, adic[ mo=tene=te dimensiunea acestuia. Tendin\a de cre=tere a
gr[untelui de austenit[ la inc[lzirea o\elului peste temperatura A
1
poart[
numele de ereditate granular[.
Din punct de vedere al tendin\ei de cre=tere la ]nc[lzire a
dimensiunii gr[untelui de austenit[ (ereditatea granular[) o\elurile se
clasific[ ]n (v.fig. 2.47) ;
- g.g. - o\eluri cu gr[unte ereditar grosolan; sunt o\eluri dezoxidate
cu feromangan (o\eluri necalmate) sau cu feromangan si ferosiliciu
(o\eluri calmate). La aceste o\eluri cre=terea gr[un\ilor are loc imediat
dup[ dep[=irea temperaturii A
1
.
- g.f. - o\eluri cu gr[nte ereditar fin, la care cre=terea gr[untelui de
austenit[ nu are loc imediat dup[ dep[=irea tempearturii A
1
. Aceste
o\eluri sunt dezoxidate suplimentar cu Al (cca. 0.05% ad[ugat ]n oala de
turnare) care impreun[ cu azotul formeaz[ nitruri care se dispun la
limitele gr[un\ilor de asutenit[ form`nd bariere care ]mpiedic[
cre=terea acestora la inc[lzire (sau men\inere). Acest fenomen are loc la
]nc[lziri p`n[ la temperatura de 1000 ... 1050
O
C, c`nd nitrurile sunt
dizolvate ]n austenit[, produc`ndu-se ]n continuare o cre=tere foarte
intes[ a dimensiunii gr[un\ilor de austenit[.
Dimensiunea gr[untelui real de perlit[ influen\eaz[ ]n primul r`nd
proprit[\ile de tenacitate ale o\elului si comportarea la rupere : KCU
scade, respectiv temperatura de tranzi\ie ducti - fragil cre=te cu cre=terea
dimensiunii gr[untelui real.
Ereditatea granular[ influen\eaz[, ]n primul r`nd propriet[\ile
tehnologice ale o\elului si prin aceasta dimensiunea gr[untelui real. De
exemplu, la opera\iile de tratament termic este mai u=or de lucrat cu un
o\el cu gr[unte ereditar fin dec`t cu un o\el cu gr[unte ereditar grosolan,
pentru asigurarea caracteristicilor impuse .



6










Fig. 2.46 Fig. 2.47


2.5.3 Transformarea austenitei la r[cire

Obs. Se consider[ ]n continuare cazul o\elului eutectoid.
Termodinamica transform[rii
La o anumit[ valoare a subr[cirii, t, (v. fig. 2.48) amestecul
mecanic de ferit[ si cementit[ (perlita) are energie liber[ mai mic[ dec`t
austenita, rezult`nd din punct de vedere termodinamic, necesitatea
transform[rii acesteia. Transformarea unei faze cu o anumit[
concentra\ie ]n carbon (austenita) ]n amestecul mecanic a dou[ faze cu
concentra\ii diferite ]n carbon impune existen\a posibilit[\ilor de difuzie
ale carbonului si de autodifuzie ale fierului.
Varia\ia coeficien\ilor de difuzie ai carbonului si fierului, func\ie de
temperatura, prezentat[ ]n figura 2.49 indic[ faptul c[ la valori sub M
s
,
fierul si carbonul nu mai pot difuza, iar la valori cuprinse ]ntre M
s
si t
MC

mai poate difuza numai carbonul.
}n cazul transform[rii la r[cire continu[ cu viteze de r[cire foarte
mari, c`nd subr[cirea are valori mai mari dec`t diferen\a dintre A
1
si M
s
,
transformarea alotropic[ a fierului corelat[ cu imposibilitatea difuziei
carbonului va conduce la formarea unei solu\ii suprasaturate de C in Fe

,
structur[ denumit[ martensit[. Transformarea va avea loc deoarece

7
energia liber[ a martensitei este mai mic[ dec`t a austenitei. Dar
deoarece martensita va avea energie liber[ mai mare dec`t a st[rii de
echilibru - perlita, (v.fig. 2.48) aceasta va fi o faz[ metastabil[.











Fig 2.48















Fig. 2.49 Fig.2.50




8
Cinetica transform[rii
La cre=terea subr[cirii, viteza de transformare a austenitei este
influien\at[ ]n sensuri diferite de urm[torii factori :
- cre=terea diferen\ei ]ntre energiile libere,F, ale fazei anterioare
(austenita) si fazei care rezult[, m[re=te viteza de transformare;
- reducerea coeficien\ilor de difuzie ai fierului si carbonului, reduc
viteza de transformare.
Influen\a cumulat[ a acestor factori conduce la o varia\ie a vitezei
de transformare de tipul prezentat ]n figura 2.50. Se constat[ c[ viteza
maxim[ de transformare se atinge ]n cazul unei subr[ciri t = A
1
- t
MC
,
unde t
MC
poart[ numele de temperatura maximului cinetic.
Volumul de faz[ transformat[ izoterm, ]n cazul subr[cirii
austenitei ]n intervalul (M
s
, A
1
) are o varia\ie de tipul celei prezentat[ ]n
figura 2.51, care poart[ numele de curba cineticii transform[rii izoterme
a austenitei.
Locul geometric, ]n coordonate temperatur[ - timp, al punctelor de
]nceput si de sf`r=it de transformare izoterm[ a austenitei la subr[ciri ]n
intervalul (A
1
, M
s
) poart[ numele de diagrame TTT -izoterme (timp -
temperatur[ - transformare), trasarea lor f[c`ndu-se pornind de la familia
de curbe cinetice ale transform[rii izoterme pentru grade de subr[cire
diferite. O astfel de trasare a curbelor TTT pentru cazul o\elului
eutectoid, care sintetizeaz[ no\iunile privind cinetica transform[rii, este
prezentat[ ]n figura 2.52.
Varia\ia coeficien\ilor de difuzie ai carbonului si fierului, func\ie de
temperatura, prezentat[ ]n figura 2.49 indic[ faptul c[ la valori sub M
s
,
fierul si carbonul nu mai pot difuza, iar la valori cuprinse ]ntre M
s
si t
MC

mai poate difuza numai carbonul.
}n cazul transform[rii la r[cire continu[ cu viteze de r[cire foarte
mari, c`nd subr[cirea are valori mai mari dec`t diferen\a dintre A
1
si M
s
,
transformarea alotropic[ a fierului corelat[ cu imposibilitatea difuziei
carbonului va conduce la formarea unei solu\ii suprasaturate de C in Fe

,

9
structur[ denumit[ martensit[. Transformarea va avea loc deoarece
energia liber[ a martensitei este mai mic[ dec`t a austenitei. Dar
deoarece martensita va avea energie liber[ mai mare dec`t a st[rii de
echilibru - perlita, (v.fig. 2.48) aceasta va fi o faz[ metastabil[.

Fig. 2.51


Mecanismul transform[rii
Cumul`nd rezultatele ob\inute, func\ie de gradul de subr[cire,
transformarea austenitei poate avea loc dup[ urm[toarele mecanisme :
- transformarea dup[ mecanismul cu difuzie, care poate avea loc
izoterm la subr[cire ]n intervalul de temperaturi (A
1
, t
MC
) c`nd au
posibilit[\i de difuzie at`t carbonul c`t si fierul, rezult`nd structuri de tip
perlitic, diferen\iate , func\ie de temperatura la care se ob\in ]n perlit[
(P), sorbit[ (S) si troostit[ (T).
- transformarea dup[ mecanismul f[r[ difuzie, care are loc la
r[cirea continu[ ]n intervalul de temperaturi (M
s
, M
f
) c`nd nu mai au
posibilit[\i de difuzie nici fierul nici carbonul, rezult`nd o solu\ie solid[
suprasaturat[ de C ]n Fe

.
- transformarea dup[ mecanismul intermediar, care are loc
izoterm la subr[ciri ]n intervalul (t
MC
, M
s
), c`nd mai are posibilit[\i de

10
difuzie numai carbonul, rezult`nd o structur[ denumit bainit[ (B), care
poate fii bainit[ inferioar[ (B
i
) sau bainit[ superioar[ (B
s
)


















Fig. 2.52
Trasarea curbeleor TTT - izoterme penrtu o\elul eutectoid

Diagramele TTT - izoterme pot da aprecieri calitative si ]n cazul
r[cirii continue. Prin suprapunerea curbele de r[cire peste aceste
diagrame (v. fig. 2.53) se pot trage urm[toarele concluzii :
- structura perlitic[ se ob\ine la viteze mici de r[cire (v
1
);
- transform[rile la r[cire continu[ pot decurge dup[ mecanisme
diferite (v
2
);
- transformarea austenitei numai dup[ mecanismul f[r[ difuzie are
loc la r[cirea continu[ cu vitez[ de r[cire mai mare dec`t viteza critic[
de c[lire, v
cr
, definit[ ca fiind viteza de r[cire tangent[ curbei de
]nceput a transform[rii.


11
Morfologia transform[rii
A.Transformarea dup[ mecanismul cu dufuzie (transformarea
perlitic[)
Faza conduc[toare a tansform[rii este cementita. Germenele de
cementit[ se formeaz[, de obicei,la limita gr[untelui de austenit[ si mai
pu\in probabil ]n interiorul lui (]n cazul germin[rii eterogene, pe carburi
nedizolvate sau ]n zone neomogene ale austenitei)
Formarea germenelui de cementit[ (v. fig. 2.54 a) conduce la
sc[derea concentra\iei ]n carbon din jurul lamelei de cementit[, fiind
astfel, posibil[ transformarea polimorf[ a fierului (v.fig. 2.54 b).
Ferita rezultat[ nu poate re\ine tot carbonul si, ca urrame acesta
difuzeaz[, concomitent cu autodifuzia ]n sens invers a fierului; prin
cre=terea concentra\iei ]n carbon ]n zonele ]nvecinate lamelelor de ferit[,
se creaz[ condi\iile form[rii unor noi lamele de cementit[ (v. fig. 2.54 c)
Perlita va cre=te, deci ]n lateral, prin mecanismul expus, dar si
frontal prin difuzia atomilor de fier si de carbon.
Dintr-un gr[unte de austenit[ se pot forma mai mul\i gr[un\i de
perlit[; \in`nd seama, ]ns[ de faptul c[ limitele de gr[unte nu constitue
bariere de netrecut ]n cre=terea lor de c[tre coloniile de perlit[, rezult[ c[
transformarea are loc cu reducerea dimensiunii gr[untelui real (v.fig.2.54
d). Este evident ]ns[ c[, dimensiunea gr[un\ilor de perlit[ forma\i va fi
dependent[ de dimensiunea gr[un\ilor de austenit[ care se transform[.
Morfologia, expus[ a transform[rii justific[ sc[derea vitezei de
germinare cu cre=terea dimensiunii gr[un\ilor de austenit[. Pe de alt[
parte, o dat[ cu cre=terea subr[cirii cre=te viteza de germinare dar scad
posibilit[\ile de difuzie ale fierului si carbonului, sc[z`nd distan\a dintre
lamele si dimensiunea gr[un\ilor forma\i. Func\ie de gradul de subr[cire
la care are loc transformarea, structurile rezultate vor prezenta
caracteristicile prezentate ]n tabelul 2.3
}n concluzie, la transformarea austenitei subr[cite ]n intervalul (A
1

, t
MC
), o dat[ cu cre=terea subr[cirii se ob\in structuri cu granula\ie mai

12
fin[, cu grad de dispersie al fazelor mai mare care prezint[ caracteristici
de plasticitate mai sc[zute concomitent cu cre=terea celor de rezisten\[.












Fig.2.53 Fig. 2.54


Tabelul 2.3
Caracteristicile structurilor de tip perlitic (lamelare)

B. Transformarea dup[ mecanismul f[r[ difuzie are loc prin
deplasarea mai multor atomi (deplasare colectiv[) pe distan\e mai mici
dec`t parametrul re\elei cristaline, f[r[ ca atomii s[-=i schimbe vecinii (
a=a cum se ]nt`mpl[ ]n cazul transform[rii cu difuzie)
Martensita - solu\a solid[ suprasaturat[ de carbon ]n Fe

, are re\ea
cristalin[ tertagonal[ cu volum centrat (TVC), gradul de tetragonalitate
fiind c/a 1,1 (gradul de tetragonalitate depinde de con\inutul de carbon
find dat de rela\ia c/a = 1 + 0.046 %C. Acest lucru face ca duritatea
martensitei s[ depind[, preponderent de con\inutul de carbon).
Formarea re\elei TVC a martensitei este explicat[ prin a=a numita
distorsiune Bain.
Denumirea
structurii
Temperatura
transform[rii,
O
C
Distan\a ]ntre lamele
m
Duritatea
HB
Perlit[ 720 ... 650 0.5 ... 1.0 170 ... 230
Sorbit[ 650 ... 600 0.2 ... 0.4 230 ... 330
Troostit[ 600 ... 500 < 0.1 330 ... 400

13
Celula elementar[ TVC ob\inut[ , conform figurii 2.55 din dou[
celule elementare CFC, ale austenitei, ar avea gradul de tetragonalitate
c/a = 1.43, mult mai mare dec`t cel real.
Rezult[, deci c[ pentru a se forma celula elementar[ a martensitei
are loc :
- o contrac\ie dup[ axa Oz, de 18 %;
- o dilatare dup[ axele Ox si Oy, de 12 %.
Per total transformarea martensitic[ are loc cu cre=tere de volum de circa
4 %.












Fig. 2.55
Formarea martensitei prin distorsiunea re\elei CFC a austenitei (distorsiunea Bain)

}n cazul aliajelor Fe - C martensita este, din punct de vedere
microstructural, platiform - lenticular[, ap[r`nd la ananliza metalografic[
sub form[ acicular[. Transformarea martensitic[ prezint[ urm[toarele
particularit[\i :
- formarea lamelei de martensit[ ]n interiorul gr[untelui de
austenit[ se produce f[r[ perioad[ de incuba\ie, cu vitez[ foarte mare,
primele lamele de martensit[ str[b[t`nd integral gr[untele de austenit[.
O lamel[ de martensit[ nu poate dep[=ii limitele gruntelui de austenit[
care se transform[, rezult`nd din acest punct de vedere importan\a
deosbit[ a dimensiunii acestuia. (v.fig. 2.56 a)

14
- transformarea este atermic[, continu`nd prin formarea de noi
lamele de martensit[ (v.fig. 2.56 b), ca urmare a cre=terii diferen\ei ]ntre
energiile libere ale celor dou[ st[ri, prin r[cirea ]n continuare. }n
concluzie transformarea are loc la r[cirea continu[ ]n intervalul de
temperaturi (M
s
, M
f
) unde M
s
poart[ numele de punct martensitic
superior (temperatura la care ]ncepe transformarea de tip martensitic la
r[cirea cu vitez[ de r[cire mai mare dec`t viteza critic[ de c[lire) iar M
f

- punct martensitic inferior.






a. b
Fig. 2.56
Formarea structurii aciculare a martensitei

Pozi\ia punctelor M
s
si M
f
depinde de con\inutul de carbon al
austenitei (aliajului) care se transform[ si este prezentat[ ]n figura 2.57.
Prin formarea lamelelor de martensit[, austenita este comprimat[
si deci eza se va transforma mai greu. Chiar ]n condi\iile r[cirii continue
intre M
s
si M
f
nu se transform[ intreaga cantitate de austenit[ ]n
martensit[. Austenita netransformat[ poart[ numele de austenit[
rezidual[ (v. fig. 2.58, curba 1) . Procesul de stabilizare a austenitei, care
va conduce la cre=terea cantit[\ii de austenit[ rezidual[, este favorizat de
men\inerea la o temperatur[ ]n intervalul (M
s
, M
f
). Acest fenomen este
prezentat ]n figura 2.58. Curba 2 reprezint[ procentul de austenit[
transformat[ ]n condi\iile ]ntreruperii r[cirii un timp
1
la temperatura t
i

(M
s
, M
f
) si ]n mod similar curba 3 , pentru intreruperea r[cirii un timp
2

>
1
la acea=i temperatur[ t
i
. Se constat[ c[ dup[ men\inerea la
temperatura t
i
urmat[ de continuarea r[cirii , procesul de transformare
martensitic[ are nevoie de o cre=tere a subr[cirii (pentru o majorare a

15
diferen\ei dintre energiile libere ale celor dou[ st[ri) cu at`t mai mare cu
c`t timpul de intrerupere al r[cirii este mai mare.











Fig. 2.57 Fig. 2.58


C. Transformarea dup[ mecanismul intermediar (bainitic) are loc,
]n condi\iile ]n care mai este posibil[ difuzia carbonului, dup[ schema
prezentat[ ]n figura 2.59.
Transformarea are urm[toarele asem[n[ri cu transformarea
perlitic[ : existen\a unei perioade de incuba\ie, curb[ a cineticii
transform[rii asem[n[toare si urm[toarele deosebiri ( asem[n[ri cu
transformare amartensitic[) : prezen\a austenitei reziduale, structura
acicular[. Se disting dou[ tipuri de bainit[ : bainita superioar[ format[ ]n
apropierea temperaturii maximului cinetic cu asem[n[ri mai multe cu
structurile de tip perlitic si bainita inferioar[, format[ ]n apropierea
temperaturii de inceput a transform[rii martensitice cu aspect
microstructural acicular, asem[n[tor martensitei.








16

















Fig. 2.59
Schema transform[rii dup[ mecanismul intermediar





1


2.6 Tratamente termice aplicate o\elurilor


Tratamentul termic este metoda tehnologic[ de prelucrare prin
ac\iune termic[ asupra semifabricatelor sau pieselor finite din metale sau
aliaje, ]n scopul ob\inerii structurilor =i prin aceasta a caracteristicilor
cerute .
Procesul de tratament termic se descrie printr-o diagram[ ]n
coordonate temperatur[ - timp (diagrama de tratament termic, v. fig.
2.60) care indic[ :
- parametrii regimului de ]nc[lzire : viteza de ]nc[lzire, v
i
]n
O
C/or[, durata ]nc[lziri,
i
]n ore, temperatura ini\ial[ =i final[;
- parametrii regimului de men\inere la tempeartura de tratament
termic : temperatura de tratament termic, t
t
]n
O
C, timpul de men\inere
m

]n ore;
- parametrii regimului de r[cire : viteza de r[cire, v
r
]n
O
C/or[, dat[
de mediul de r[cire, temperatura ini\ial[ =i final[.
Tipul de tratament termic
nu este dat de tipul de
diagram[ ci de transform[rile
care au loc, diagrama de
tratament termic indic`nd calea
de urmat pentru a se asigura
transform[rile structurale.

Determinarea influen\ei tratamentelor termice asupra
caracteristicilor fizico - mecanice presupune cercetarea
dependen\elor respective ]n succesiunea : regimul de tratament termic -
transform[ri structurale - structur[ - caracteristici fizico - mecanice.





























Fig.2.60


2
Func\ie de transform[rile care au loc, tratamentele termice se
clasific[ astfel :
1. Recoaceri f[r[ schimbare de faz[
2. Recoaceri cu schimbare de faz[
3. C[lire cu transformare polimorf[
4. C[lire f[r[ transformare polimorf[
5. }mb[tr`nirea
6. Revenirea
7. Tratamente termochimice
8. Tratamente termomecanice

2.6.1 Recoaceri f[r[ schimbare de faz[

Din grupa tratamentelor termice de recoacere f[r[ schimbare de
faz[ fac parte: recoacerea de omogenizare, recoacerea de recristalizare
nefazic[ =i recoacerea de detensionare.


Recoacerea de omogenizare
Tratamentul termic de recoacere de omogenizare se aplic[
lingourilor =i pieselor turnate ]n scopul elimin[rii eterogenit[\ii chimice.
}n cazul pieselor =i lingourilor din o\el, parametrii regimului de tratament
termic sunt :
i
= 950 ... 1150
O
C, v
i
=20 ... 60
O
C/or[,
m
= 20 ... 100 ore ,
figura 2.61, curba 1. Etapa principal[ a tratamentului, ]n care se elimin[
prin difuzie eterogenitatea chimic[, este etapa de men\inere la
temperatura de tratament termic. Din acest punct de vedere temperatura
de ]nc[lzire trebuie s[ fie c`t mai ridicat[ posibil. Stabilirea limitei
superioare a temperaturii de tratament termic de recoacere de
omogenizare are ]n vedere evitarea defectelor de tipul decarburare =i
arderea superficial[ a o\elului.

3
Omogenizarea structurii primare, ca urmare a aplic[rii acestui
tratament termic, determin[ cre=terea caracteristicilor de plasticitate.
Aceste efecte sunt ]ns[ diminuate de realizarea unor procese secundare ]n
timpul tratamentului : cre=terea gr[un\ilor ( datorit[ men\inerii
]ndelungate la temperaturi ridicate), precipitarea unor compu=i, apari\ia
de porozit[\i. Anularea acestor influen\e negative se poate realiza prin
aplicarea ulterioar[ a unui tratament termic de recoacere complet[ sau de
normalizare.

Recoacerea de recristalizare nefazic[
Tratamentul termic de recoacere de recristalizare nefazic[ se
aplic[ ]n general pieselor =i semifabricatelor ob\inute prin deformare
plastic[ la rece, ]n scopul restabilirii propriet[\ilor de plasticitate ale
materialului ecruisat. Parametrii de regim la recoacerea de recristalizare
nefazic[ se stabilesc ]n a=a fel ]nc`t ]n timpul etapelor de ]nc[lzire =i
men\inere, s[ se produc[ procesele de restaurare =i recristalizare primar[,
evit`ndu-se cre=terea gr[un\ilor =i recristalizarea secundar[.}n cazul
aplic[rii tratamentului la piesele =i semifabricate din o\el parametrii
regimului sunt: t
t
=650 ... 700
O
C,
]
+
m
=1 ... 4 ore , r[cire ]n aer.
Diagrama de tratament termc este prezentat[ ]n figura 2.61 - curba 2.

Recoacerea de detensionare
Tratamentul termic de recoacere de detensionare are ca scop
eliminarea tensiunilor interne zonale (macrotensiunile de ordinul I) ce se
extind =i se echilibreaz[ ]n ]ntregul volum al pieselor. Aceste tensiuni
interne apar, de obicei, datorit[ modific[rii neegale, ]n timp =i spa\iu, a
dimensiunilor unei piese. Principalele cauze sunt: ]nc[lziri sau r[ciri
neuniforme sau locale, deform[ri plastice, producerea nesimultan[ a unor
transform[ri de faz[ ]n masa piesei etc. Rezult[ c[ , astfel de tensiuni
interne pot apare ]n piesele realizate prin majoritatea procedeelor

4
tehnologice uzuale (turnare, deformare plastic[ la cald sau la rece,
sudare, prelucrare mecanic[ etc.).
Eliminarea sau diminuarea tensiunilor interne existente ]n pies[
(detensionarea) se poate ob\ine realiz`nd condi\iile necesare ca aceste
tensiuni s[ produc[ deform[ri plastice locale ale materialului piesei.
Aceste condi\ii constau, de obicei ]n ]nc[lzirea piesei =i
men\inerea la temperatur[. }n cazul ]n care la temperatura de tratament
limita de curgere a materialului piesei devine mai mic[ dec`t valoarea
tensiunilor interne are loc un proces de deformare plastic[ propriuzis[; ]n
cazul ]n care limita de curgere a materialului la temperatura de tratament
termic este mai mare dec`t valoarea tensiunilor interne deformarea
plastic[ are loc ]n timp prin mecanisme de difuzie - fluaj. Condi\iile
detension[rii se aleg astfel ]nc`t , prin men\inerea la temperatura de
tratament termic s[ nu se produc[ transform[ri structurale ale
materialului piesei.
Principiile prezentate mai sus stau la baza stabilirii parametrilor
regimului de tratament termic de detensionare aplicat pieselor din o\el : t
t

= 500 ... 650
O
C < A
1
, v
]
= 20 .. 40
O
C/or[,
m
= 2.5 minute/mm grosime
de pies[, r[cire lent[, pentru a nu apare noi tensiuni interne. Diagrama de
tratament termic de detensionare aplicat pieselor din o\el este prezentat[
]n figura 2.61 - curba3.












Fig. 2.61
Diagramele de tratment termic
de recoacere f[r[ schimbare de
faz[ aplicate o\elurilor:
1 - recoacere de omogenizare;
2 - recoacere de detensionare;
3 - recoacere de recristalizare
nefazic[

5
2.6.2 Recoaceri cu schimbare de faz[

Din grupa tratamentelor termice de recoacere cu schimbare de
faz[, se aplic[ pieselor din o\el: recoacerea complet[, recoacerea
incomplet[, recoacerea de gobulizare a cementitei, recoacerea izoterm[
=i normalizarea.

Recoacerea complet[
Tratamentul termic de recoacere complet[ se aplic[, ]n general,
o\elurilor hipoeutectoide =i const[ ]n ]nc[lzirea piesei la t
t
= A
3
+20 ...
40
O
C, men\inerea la aceast[ temperatur[ p`n[ la formarea unei austenite
omogene, cu gr[unte fin ]n toat[ masa piesei =i r[cirea cu o vitez[ de
r[cire care s[ asigure realizarea unei structuri de echilibru, ferito -
perlitice, cu duritate minim[. Scopul principal al aplic[rii acestui
tratment termic este ]nl[turarea structurilor neomogene sau cu gr[unte
grosolan din piesele turnate. Diagrama de tratament termic este
prezentat[ ]n figura 2.62 - curba R.C.
Tratamentul termic de recoacere complet[ se aplic[ =i o\elurilor
hipereutectoide care prezint[ granula\ie grosolan[ datorat[ prelucr[rii
prin deformare palstic[ la temperaturi ridicate. }n acest caz t
t
=A
cem
+20
..30
O
C, iar structura final[ va fi format[ din perlit[ =i cementit[
secundar[ ]n re\ea.

Recoacerea incomplet[
Tratamentul termic de recoacere incomplet[ se aplic[, ]n general,
o\elurilor hipoeutectoide, ]nlocuind recoacerea complet[ ]n cazul ]n care
granula\ia o\elului este corespunz[toare =i trebuie realizat[ numai
structura de echilibru ferito -perlitic[, cu duritate minim[. Parametrii de
regim sunt similari celor utiliza\i la recoacerea complet[, cu excep\ia
temperaturii de ]nc[lzire, care se adopt[ t
t
=A
1
+20 ... 30
O
C. Diagrama
de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.63.

6






















Fig. 2.62
Diagramele de tratament termic de reacoacere complet[ (RC) =i normalizare (N) aplicate o\elurilor


Recoacerea de globulizare
Tratamentul termic de recoacere de globulizare a cementitei se
aplic[ o\elurilor hipereutectoide ]n scopul ob\inerii unei structuri
perlitice globulare care prezint[ duritate minim[, are caracteristici
optime pentru aplicarea unor tratamente termice ulterioare =i se
prelucreaz[ mai u=or prin deformare plastic[ =i a=chiere. Regimul de
lucru la aplicarea acestui tratament termic const[ ]n : ]nc[lzirea o\elului
imediat deasupra temperaturii A
1
, men\inerea p`n[ la terminarea
transform[rii perlitei ]n austenit[ =i r[cirea cu vitez[ de r[cire foarte mic[
sau prin pendulare, la traversarea intervalului transform[rii perlitice.
Aceste condi\ii asigur[ realizarea proceselor de difuzie =i de reducere a
energiei libere a sistemului prin globulizarea cementitei rezultate la
transformarea austenitei (at`t cea preeutectoid[ c`t =i cea eutectoid[).
Diagrama de tratament termic de recoacere de globulizare acementitei
este prezentat[ ]n figura 2.64.

7

Recoacerea izoterm[
Tratamentul termic de recoacere izoterm[ se aplic[ o\elurilor
hipoeutectoide =i const[ ]n ]nc[lzirea =i men\inerea piesei ]n condi\ii
similare aplic[rii recoacerii complete, r[cirea rapid[ la o temperatur[ de
men\inere izoterm[ t
iz
=A
1
- (30 ... 100)
O
C, men\inerea la aceast[
temperatur[ p`n[ la terminarea transform[rii cu difuzie a austenitei =i
r[cirea ulterioar[ ]n aer. Diagrama de tratament termic de recoacere
izoterm[ este prezentat[ ]n figura 2.65.












Fig. 2.63 Fig. 2.64

Avantajele aplic[rii acestei recoaceri ]n locul recoacerii complete
constau ]n ob\inerea unei structuri uniforme ]n toat[ masa piesei =i
reducerea timpului total de tratament al pieselor din o\eluri aliate.

Normalizarea
Tratamentul termic de normalizare se aplic[ o\elurilor hipo =i
hipereutectoide =i const[ ]n ]nc[lzire =i men\inerea ]n condi\ii similare
recoacerii complete =i r[cirea ulterioar[ cu o vitez[ de r[cire care s[
asigure o structur[ cvasieutectoid[, de tip sorbitic ( de obicei, r[cirea se
face ]n aer), cu precipit[ri minime de ferit[ liber[ (]n cazul o\elurilor

8
hipoeutectoide) sau de cementit[ secundar[ (]n cazul o\elurilor
hipereutectoide). Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura
2.62 - curba N.











Fig. 6.25



}n urma aplic[rii acestui tratament termic se ob\in durit[\i =i
rezisten\e mecanice mai mari dec`t ]n cazul recoacerii complete, f[r[ a fi
afectat[ ]n mod inadmisibil plasticitatea. Ca urmare, normalizarea poate
constitui tratamentul termic final al piselor din o\el av`nd sec\iuni mari
=i forme geometrice complicate care se pot deforma sau fisura ]n cazul
aplic[rii tratamentului termic de c[lire martensitic[ urmat[ de revenire
]nalt[ (]mbun[t[\ire). De asemenea , normalizarea se aplic[ ca tartament
termic premerg[tor, prin care se ob\in structuri optime pentru
tratamentele sau prelucr[rile ulterioare. Astfel, ]n cazul o\elurilor
hipoeutectoide, normalizarea asigur[ structura optim[ ]nainte de c[lire
(cu cantitate minim[ de ferit[ preeutectoid[) =i ]mbun[t[\e=te
prelucrabilitatea prin a=chiere (]n special la o\elurile cu < 0.3 % C), iar
la o\elurile hipereutectoide - se asigur[ aplicarea mai eficient[ a
recoacerii de globulizare a cementitei (prin distrugerea re\elei de
cementit[ secundar[).

9

2.6.3 C[lirea o\elurilor
}n cazul o\elurilor se aplic[ c[lirea martensitic[. Acest tratament
termic const[ ]n ]nc[lzirea o\elului deasupra unui punct critic de
transformare, men\inere =i r[cire cu vitez[ de r[cire mai mare dec`t
viteza critic[ de c[lire. Realizarea corect[ a tratamentului termic de c[lire
martensitic[, func\ie de tipul o\elului, impune stabilirea parametrilor
optimi de regim : t
]
, v
]
,
m
, v
r
(mediul de r[cire).
Parametrii regimului de tratament termic de c[lire
Stabilirea parametrilor optimi ai regimului de tratament termic
aplicat o\elurilor se face pe baza datelor prezentate ]n continuare.
Pentru o\elurile hipoeutectoide, temperatura de ]nc[lzire, t
]
, care
asigur[ structuri de c[lire optime, pentru aplicarea ulterioar[ a
tratamentului de revenire, este t
]
=A
3
+(30 ... 50)
O
C - c[lire complet[.
Dac[ ]nc[lzirea s-ar face la A
1
< t
]
< A

- c[lire incomplet[, o
cantitate de ferit[ nu se va transforma ]n austenit[, iar la r[cire structura
va fi format[ din martensit[ (dur[ =i fragil[) =i ferit[ (moale =i plastic[).
O astfel de structur[ - cu pete moi, este necorespunz[toare at`t din punct
de vedere al caracteristicilor de utilizare ]n stare c[lit[ c`t =i din punct de
vedere al aplic[rii ulterioare a tratamentului de revenire. Dac[ ]nc[lzirea
s-ar face la t
]
>> A
3
- c[lire cu supra]nc[lzire, se va produce o cre=tere
pronun\at[ a granula\iei austenitice, iar structura final[ de c[lire va fi
format[ din martensit[ grosolan[ =i o cantitate mare de austenit[
rezidual[. O astfel de structur[ are tendin\[ mare spre fisurare =i
propriet[\i mecanice sc[zute.
Pentru o\elurile hipereutectoide temperatura optim[ de ]nc[lzire ]n
vederea c[lirii este t
]
=A
1
+(20 ... 40)
O
C - c[lire incomplet[. Structura
ob\inut[ prin c[lirea unui astfel de o\el de la aceast[ temperatur[ va
con\ine martensit[, cementit[ secundar[ =i austenit[ rezidual[. Prezen\a

10
cementitei secundare (constituent cu duritate mai mare dec`t a
martensitei) conduce la cre=terea durit[\ii o\elului c[lit =i ]mbun[t[\irea
unor propriet[\i ale acestuia (de exemplu se m[re=te rezisten\a la uzur[).
Aceast[ influen\[ pozitiv[ se manifest[ numai ]n cazul ]n care cementita
secundar[ este globulizat[. }nc[lzirea o\elurilor hipereutectoide la t
]
>
A
cem
- c[lire complet[, nu este indicat[ deoarece este favorizat[ cre=terea
granula\iei austenitice (care determin[ ob\inerea unei structuri finale
formate din martensit[ grosolan[ cu cre=terea cantit[\ii de austenit[
rezidual[ =i propriet[\i mecanice sc[zute) =i exist[ posibilitatea apari\iei
la r[cire , a unor tensiuni interne mari (ce pot produce deformarea sau
fisurarea pieselor c[lite).
Domeniul temperaturilor optime de ]nc[lzire a o\elurilor ]n
vederea c[lirii este indicat ]n figura 2.66.
Viteza de ]nc[lzire, v
]
, a unei piese din o\el ]n vederea c[lirii este
limitat[ superior de o valoare admisibil[ v
ad
, ce reprezint[ viteza de
]nc[lzire maxim[ pentru care , tensiunile interne ce apar datorit[
neuniformit[\ii temperaturii pe sec\iunea piesei, nu produc fisuri sau
deforma\ii nepermise ale acesteia.
Durata de men\inere ,
m
, a piesei la temperatura t
]
trebuie s[
asigure ob\inerea unei austenite omogene =i uniformizarea temperaturii
pe sec\iunea piesei supus[ tratementului termic.
}n timpul desf[=ur[rii etapelor de ]nc[lzire =i men\inere pot avea
loc reac\ii chimice ]ntre componentele o\elului =i atmosfera cuptorului ce
produc oxidarea =i decarburarea superficial[ a pieselor tratate. Pentru
prevenirea acestor procese, se pot lua urm[toarele m[suri tehnologice :
- folosirea cuptoarelor cu atmosfer[ controlat[ (protectoare);
- realizarea etapelor de ]nc[lzire =i men\inere ]n b[i de s[ruri
topite;
- ]mpachetarea pieselor ]n medii cu con\inut ridicat de carbon ( de
exemplu a=chii de font[ cenu=ie).

11
Ob\inerea structurilor corespunz[toare dup[ tratametul termic de
c[lire martensitic[ =i prin aceasta a efectelor dorite, este influen\at[ ]n
mod deosebit de mediul ]n care are loc r[cirea. Condi\iile de r[cire la
c[lire se stabilesc pe baza urm[toarelor criterii :
- asigurarea unei viteze de r[cire v
r
> v
cr
;
- asigurarea unei anumite ad]ncimi de p[trundere a c[lirii pe
sec\iunea piesei;
- asigurarea unor valori reduse =i a unei reparti\ii convenabile a
tensiunilor interne la r[cire, astfel ]nc`t s[ nu se produc[ deforma\ii
inadmisibile sau fisurarea pieselor.




















Fig. 2.66
Domeniul optim de temperaturi pentru ]nc[lzire
la c[lirea martensitic[ a o\elurilor

Av`nd ]n vedere aceste considerente, mediul ideal de r[cire trebuie
s[ asigure o vitez[ mare de r[cire ]n zona maximului cinetic =i o vitez[
redus[ de r[cire ]n rest, astfel ]nc`t tensiunile termice s[ fie c`t mai
reduse pentru a nu se suprapune peste tensiunile structurale caracteristice
transform[rii (cu cre=tere de volum) martensitice. Diferitele medii de
r[cire utilizate ]n practic[ la c[lirea o\elurilor (ap[, ulei, solu\ii de s[ruri
sau alcalii, topituri de s[ruri etc.) corespund numai par\ial mediului ideal

12
de c[lire. Din acest motiv, alegerea mediului de c[lire este o problem[
ce trebuie analizat[ diferen\iat, ]n func\ie de caracteristicile constructive
ale pieselor supuse tratamentului, de calitatea =i propriet[\ile o\elurilor
din care sunt confec\ionate acestea.
La r[cirea unei piese ]ntr-un anumit mediu, vitezele de r[cire vor
fi diferite pe sec\iunea piesei (evident c[ viteza de r[cire ]n centrul
sec\iunii piesei, v
m
va fi mai mic[ dec`t viteza de r[cire la suprafa\a
piesei, v
s
).
Situa\ia realizat[, ]ntr-un caz concret de aplicare a tratamentului de
c[lire, va fi determinat[ pe l`ng[ caracteristicile mediului de r[cire =i de
caracteristicile materialului tratat luate ]n considerare prin capacitatea de
c[lire =i c[libilitate.
Capacitatea de c[lire este proprietatea tehnologic[ ce descrie
aptitudinea unui o\el de a-=i m[ri duritatea prin c[lire. Aceast[
proprietate este dependent[ de con\inutul ]n carbon al o\elului =i se
apreciaz[ prin duritatea martensitei.
C[libilitatea este proprietatea tehnologic[ ce descrie aptitudinea
unui o\el de a se c[li pe o anumit[ ad`ncime. Aceast[ proprietate se
determin[ printr-o ]ncercare specific[ (proba c[lirii frontale, Jominy,
STAS 4930) =i se apreciaz[ prin indicele de c[libilitate , J definit ca
valoarea l
sm
, ]n mm , m[surat[ de la cap[tul r[cit al unei epruvete
cilindrice p`n[ la zona cu 50 % martensit[ ]n structur[.

Procedee de c[lire
}n practic[, pentru realizarea tratamentului termic de c[lire martensitic[, se
folosesc procedeele prezentate ]n continuare.

A. C[lirea ]ntr-un singur mediu, este procedeul folosit ]n mod curent.
Deoarece nici unul din mediile de r[cire utilizate ]n practic[ nu asigur[ condi\iile de
r[cire corespunz[toare mediului ideal, la c[lirea prin acest procedeu, vitezele de
r[cire sunt mari, tensiunile interne termice ating valori ridicate =i suprapunerea
acestora peste tensiunile structurale pot conduce la fisurarea sau deformarea piesei
tratate. Diagrama de tratamente termic de c[lire cu r[cirea ]ntr-un singur mediu este
prezentat[ ]n figura 2.67.


13
B. Pentru realizarea tratamentului termic de c[lire al sculelor din o\eluri
hipereutectoide se folose=te procedeul de c[lire ]n dou[ medii sau c[lirea ]ntrerupt[ ,
figura 2.68. }n acest caz piesele sunt r[cite mai ]nt`i rapid ]n ap[, p`n[ la o
temperatur[ t < t
MC
=i apoi sunt transferate ]ntr-un mediu de r[cire (ulei, aer) care
asigur[ r[cirea lor mai lent[ ]n domeniul transform[rii martensitice. Utiliz`nd acest
procedeu se diminueaz[ pericolul deform[rii sau fisur[rii pieselor c[lite.

C. Pentru realizarea tratamentului termic de c[lire al sculelor sau pieselor de
ma=ini din o\eluri aliate (care prezint[ o c[libiliate mai ridicat[) se folose=te
procedeul de c[lire ]n trepte (martempering). }n acest caz, r[cirea pieselor se
realizeaz[ ]n trei etape :
- r[cirea de la temperatura de tratament termic, p`n[ la t =M
s
+(20 ... 30)
O
C,
]n b[i de s[ruri topite;
- men\inerea la temperatura t, p]n[ la egalizarea temperaturii pe sec\iunea
piesei, dar f[r[ a se permite ]nceperea transform[rilor austenitei dup[ mecanismul
intermediar;
- r[cirea ]n ulei sau aer.
Diagrama de tratament termic este prezentat[ ]n figura 2.69.











Fig. 2.67 Fig. 2.68
C[lirea ]ntr-un singur mediu C[lirea ]n dou[ medii

D. C[lirea izoterm[, figura 2.70, se realizeaz[ ]n acelea=i etape ca ]n cazul
c[lirii ]ntrerupte, cu deosebirea c[, men\inerea la temperatura t =M
s
+(20 ... 30)
O
C
se face p`n[ la transformarea complet[ a austenitei ]n bainit[. Structura de bainit[
inferioar[ asigur[, pentru anumite aplica\ii tehnice caracteristici de rezisten\[ ridicate
=i de plasticitate acceptabile.

E. }n cazul o\elurilor cu con\inut ridicat de carbon sau aliate, la care M
f
< 0
O
C, se folose=te procedeul de c[lire la temperaturi sc[zute (sub 0
O
C). Prin aplicarea
acestui procedeu se realizeaz[ transformarea aproape complet[ a austenitei ]n
martensit[, asigur`ndu-se stabilizarea dimensional[ =i cre=terea durit[\ii pieselor
tratate. Din acest motiv, aplicarea procedeului este indicat[ ]n cazul pieselor tratate
termochimic, rulmen\ilor, instrumentelor de m[sur[, sculelor speciale, magne\ilor
etc. O aten\ie deosebit[ trebuie acordat[ duratei de men\inere a piesei la temperatura
ambiant[, p`n[ la transferarea ei ]n mediul de r[cire cu temperatura t< M
f
, durat[
care trebuie s[ fie mai mic[ de 30 minute, figura 2.71.


14
F. }n cazul ]n care se urm[re=te numai durificarea superficial[ a unei piese
din o\el (]n scopul cre=terii rezisten\ei la uzur[ sau la oboseal[) se folose=te
procedeul de c[lire superficial[. Varianta uzual[ de aplicare a acestui procedeu este
c[lirea folosind ]nc[lzirea prin induc\ie cu curen\i de inalt[ frecven\[ (c[lirea C.I.F.).
}n acest caz piesa ce trebuie tratat[ trece printr-un inductor ]n care circul[ un curent
alternativ de ]nalt[ frecven\[. Fluxul magnetic generat de acest curent str[bate piesa
=i produce ]n aceasta curen\i de induc\ie de o anumit[ intensitate. Ad`ncimea de
p[trundere a curen\ilor de induc\ie ]n piesa ce trebuie tratat[, ]n mm, depinde de
frecven\a, f, ]n Hz, a curentului din inductor =i de caracteristicile electromagnetice
ale materialului piesei tratate : permeabilitatea magnetic[, , ]n H/m =i rezistivitatea
electric[, , ]n m, =i este dat[ de rela\ia :
=

5 10
4

f












Fig. 2.69 Fig. 2.70
C[lirea ]n trepte (martempering) C[lirea izoterm[

Ca urmare, ]nc[lzirea piesei, prin efectul termic al curen\ilor de induc\ie, se
realizeaz[ numai pe o zon[ superficial[ de grosime aproximativ egal[ cu , miezul
r[m`n`d neafectat.
Deoarece ]nc[lzirea zonei superficiale, parcurse de curen\ii de induc\ie,
decurge cu vitez[ mare de ]nc[lzire, formarea austenitei are loc dup[ mecanismul
f[r[ difuzie. |in`nd seama de aceast[ particularitate, se impune ca piesele supuse
c[lirii C.I.F. s[ prezinte o structur[ ini\ial[ fin[ =i omogen[, neorientat[ =i f[r[
carburi stabile (care se dizolv[ greu ]n austenit[). Aceste condi\ii sunt ndeplinite
satisf[c[tor de o\elurile nealiate, cu 0.4 ... 0.6 % C, supuse, ]n prealabil c[lirii
superficiale, unei normaliz[ri.
Dup[ ]nc[lzirea superficial[, r[cirea piesei se face (de obicei cu ap[)
utiliz]ndu-se un du= de r[cire amplasat ]n spatele inductorului. Schema unei astfel de
instala\ii este prezentat[ ]n figura 2.72.
Procedeul de c[lire C.I.F. este foarte productiv, se preteaz[ la automatizare =i
asigur[ caracteristici mecanice ridicate pieselor tratate. Utilizarea lui este limitat[ de
dificultatea sau imposibilitatea realiz[rii inductoarelor necesare =i este justificat[
economic numai ]n cazul trat[rii unor loturi mari de piese de acela=i fel (c`nd costul
inductorului nu afecteaz[ inadmisibil costul pieselor tratate).


15
2.6.4 Revenirea o\elurilor

Structurile ob\inute prin c[lire martensitic[ nu asigur[ propriet[\i
mecanice optime pieselor tratate (de exemplu, duritatea =i rezisten\a
mecanic[ sunt ridicate dar tenacitatea sc[zut[). Din aceast[ cauz[, dup[
c[lirea martensitic[ se aplic[ tratmentul termic de revenire.
Revenirea este tratamentul termic care const[ ]n ]nc[lzirea unui
o\el c[lit, la o temperatur[ t
]
< A
1
, men\inerea un timp suficient la
aceast[ temperatur[ =i r[cirea cu o anumit[ vitez[ de r[cire. Scopul
aplic[rii acestui tratament termic este ob\inerea unei st[ri structurale mai
apropiate de echilibru, cu un complex de propriet[\i mecanice favorabil
utiliz[rii ulterioare a piesei tratate.
Structura de dezechilibru ob\inut[ la c[lire, format[ din martensit[
tetragonal[ =i austenit[ rezidual[, inc[lzit[ =i men\inut[ la o temperatur[
inferioar[ punctului critic A
1
, sufer[ transform[rile prezentate ]n
continuare. Aceste transform[ri sunt rezultatul posibilit[\ilor de difuzie
ale carbonului.
A. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 80 ... 200
O
C are ca
efect transformarea martensitei tetargonale ]n martensit[ cubic[ ca
urmare a precipit[rii unor particule de carbur[ , sub forma unor lamele
foarte fine, de dimensiuni submicroscopice, coerente cu re\eaua
martensitei din care provine. Datorit[ precipit[rii acestor carburi,
martensita cubic[ prezint[ un volum specific mai mic, transformare care
este ]nso\it[ de o mic=orare a nivelului tensiunilor interne =i a stabilit[\ii
austenitei.
B. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 200 ... 300
O
C are ca
efect transformarea austenitei reziduale ]n martensit[ cubic[ printr-un
mecanism asem[n[tor transform[rii bainitice. De asemenea, datorit[
intensific[rii proceselor de difuzie, ]n aceast[ etap[ se continu[
precipitarea carburilor, starea =i propriet[\ile acestora apropriindu-se de
cele ale cementitei.

16










Fig. 2.71 Fig. 2.72
C[lirea sub zero C[lirea superficial[


C. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 300 ... 400
O
C are ca
efect reducerea apreciabil[ a nivelului tensiunilor interne, cu caracter
similar celor ce se produc ]n stadiul de restaurare al materialelor
ecruisate prin deformare plastic[ la rece.
D. }nc[lzirea ]n intervalul de temperaturi de 400 ... 600
O
C va
conduce la pierderea coeren\ei dintre carburile formate =i re\eaua
martensitei, coagularea acestora =i formarea cementitei globulare.
Totodat[ au loc =i procese de recristalizare a masei metalice de baz[,
feritice, ]n care vor fi distribuite, cu grad mare de dispersie carburile
globulare. Aceast[ structur[ poart[ numele de sorbit[ de revenire.
Transform[rile la ]nc[lzire ale martensitei, analizate anterior, pot fi
puse ]n eviden\[ prin metoda dilatometric[ diferen\ial[. Principiul acestei
determin[ri este urm[torul: se supun ]nc[lzirii , m[sur`ndu-se dilatarea
lor , dou[ probe din acela=i o\el, una ]n stare recoapt[ =i alta ]n stare
c[lit[. Se reprezint[ grafic varia\ia cu temperatura a m[rimii l = l
r

l
c
unde l
r
este dilatarea probei ]n stare recoapt[, l
c
- dilatarea probei
]n stare c[lit[. Pe acest grafic se pot delimita cele patru etape ale

17
transform[rilor ce au loc la ]nc[lzirea martensitei =i sunt prezentate ]n
figura 2.73.
Deoarece toate transform[rile structurale ale o\elului c[lit
martensitic sunt guvernate de difuzie, rezult[ c[ parametrii pricipali ai
tratamentului termic de revenire sunt t
]
=i
m
. }ntre ace=ti doi parametri
=i efectul tratamentului de revenire (structur[, complex de propriet[\i,
vezi fig. 2.73 f) exist[ o dependen\[ func\ional[ strict[, ce se exprim[ de
obicei sub forma :
P
HJ
= T
]
(18 + lg
m
)
]n care, P
HJ
este parametrul Hollomon - Jaffe, ce caracterizeaz[ efectul
reveniri, luat ]n considerare prin ob\inerea acelea=i durit[\i. Rezult[, deci
c[ acela=i efect se poate ob\ine cu perechi diferite (t
]
,
m
) pentru care
P
HJ
= constant . Aceste regimuri de tratament termic de revenire se
numesc regimuri izosclere.
}n practic[ se aplic[ urm[toarele variante ale tratamentului termic
de revenire:
- revenirea joas[, prin care se urm[re=te reducerea nivelului
tensiunilor interne ale piesei c[lite, f[r[ sc[derea durit[\ii. Parametrii de
regim ]n acest caz se stabilesc astfel ]nc`t s[ se produc[ numai primele
dou[ etape ale transform[rilor la revenire =i s[ se ob\in[ o structur[ de
martensit[ cubic[ (]n mod obi=nuit : t
]
= 120 ..250
O
C,
m
= 1 ... 3 ore,
r[cire ]n aer). Revenirea joas[ se aplic[ sculelor, pieselor de uzur[
tratate termochimic etc.
- revenirea medie, prin care se urm[re=te asigurarea unor limite de
elasticitate ridicate ale pieselor tratate (de exemplu la arcuri, membrane
etc.) se realizeaz[ de obicei la temperatura de 350 ... 400
O
C.
- revenirea ]nalt[ (t
]
= 450 ... 650
O
C) prin care se urm[re=te
ob\inerea unei structuri formate din sorbit[ de revenire, cu rezisten\[
mecanic[ ridicat[ =i tenacitate bun[. Tratamentul se aplic[ pieselor de
ma=ini confec\ionate din o\eluri cu 0.35 ... 0.60 % C. Deoarece prin
aplicarea lui se ob\ine cuplul optim de propriet[\i de rezisten\[ mecanic[

18
=i tenacitate la aceste o\eluri, tratamentul termic const`nd ]n c[lirea
martensitic[ urmat[ de o revenire ]nalt[ poart[ numele de ]mbun[t[\ire.







Fig. 2.73
Transform[rile ce au
loc la revenirea
o\elurilor c[lite :
a - curba
dilatometric[;
b - varia\ia
concentra\iei ]n
carbon a martensitei;
c - varia\ia
con\inutului de
austenit[ rezidual[;
d - varia\ia tensiunilor
interne;
e- varia\ia dimensiunii
carburilor;
f - varia\ia
caracteristicilor
mecanice


19



1
2.7 Tratamente termochimice aplicate o\eluri

Tratamentul termochimic este metoda tehnologic[ de prelucrare a
pieselor =i semifabricatelor din materiale metalice, prin ac\iune termic[
]n medii active chimic (medii care pot pune ]n libertate atomi ai unor
elemente chimice in stare activ[ - in statu nascendi). Scopul urm[rit
este modificarea compozi\iei chimice a straturilor superficiale =i prin
aceasta a structurii =i deci a propriet[\ilor acestora.
Principiul tratamentelor termochimice este, deci ]mbog[\irea
straturilor superficiale cu un anumit element chimic, ]n condi\ia ca acesta
s[ formeze cu masa metalic[ de baz[, la temparatura la care se
efectueaz[ tratamentul, structuri monofazice (solu\ii solide sau compu=i
defini\i).
Comparativ cu c[lirea superficial[, prin aplicarea tratamentelor
termochimice, ]n stratul superficial pot fi ob\inute compozi\ii chimice =i
deci structuri =i propriet[\i fizico-mecanice ce nu pot fi ob\inute prin
nici-o alt[ metod[ tehnologic[, cu diferen\e foarte mari fa\[ de cele ale
miezului piesei, f[r[ restric\ii privitor la caracteristicile geometrico-
dimensionale ale acesteia.
La baza tratamentelor termochimice stau trei procese
fundamentale :
- disocierea mediului;
- adsorb\ia elementului cu care se face ]mbog[\irea stratului
superficial la suprafa\a piesei;
- difuzia acestuia spre interiorul piesei.

Disocierea mediului const[ ]n descompunerea moleculelor =i
ob\inerea elementului chimic dorit in stare atomic[ activ[. Procesele de
disociere pot fi: procese de descompunere a compu=ilor chimici =i
procese de disociere a moleculelor. Cantitatea de atomi liberi este
determinat[ de gradul de disociere care poate varia intre limitele 0 ...

2
100 %, ]n func\ie de temperatur[ =i, ]n cazul mediilor gazoase, de viteza
de deplasare. Important este faptul c[, gradul de disociere poate fi
reglat.

Adsorb\ia - aderen\a atomilor activi la suprafa\a piesei, depinde
de : natura materialului, natura elementului chimic, gradul de disociere,
temperatur[, starea suprafe\ei. Acest proces este foarte greu de controlat
=i reglat.

Difuzia - p[trunderea atomilor adsorbi\i la suprafa\a piesei spre
interiorul acesteia, este posibil[ dac[ : elementul care difuzeaz[ este
solubil in materialul metalic de baz[ =i temperatura este suficient de
ridicat[ pentru a asigura atomilor mobilitatea necesar[.
Consider`nd, calitativ, desf[=urarea celor trei procese
fundamentale cu vitezele d - viteza de disociere a mediului, A - viteza de
adsorb\ie a atomilor la suprafa\a piesei =i D - viteza de difuzie,
rezultatele tratamentului termochimic depind de corela\ia intre acestea,
astfel:
I. a) d< A procesul este fr`nat;
b) d> A dac[ mediul care disociaz[ este gazos, atomii se
recombin[ ]n molecul =i nu apar influen\e negative; dac[ moleculele
formate sunt solide, acestea se depun pe suprafa\a piesei form`nd un
strat solid cu permeabilitate redus[ care va fr`na procesul.
c) d A este situa\ia cu rezultate optime ]n practic[ dar ]n
corela\ie cu A =i D.
II. a) A< D atomii elementului adsorbit vor difuza =i se va
ajunge la sc[derea gradientului concentra\iei acestuia, ajung`ndu-se la
saturarea stratului superficial (spre sf`r=itul procesului);
b) A> D de la inceputul procesului se ob\in concentra\ii
maxime ]n stratul superficial, condi\iile difuziei men\in`ndu-se o
perioad[ mai indelungat[, rezult`nd grosimi de strat mari.

3
}n stratul superficial apar la temperatura de tratament termic numai
structuri monofazice, deoarece difuzia prin straturi bifazice nu este
posibil[. Func\ie de tipul diagramei de echilibru (v. fig. 2.74) ]n stratul
superficial se formeaz[ straturi monofazice cu varia\ii ]n salt ale
concentra\iei de la un strat la altul. Dac[ structurile formate la
temperatura de tratament termochimic prezint[ transform[ri de faz[ ]n
stare solid[, r[cirea p`n[ la temperatura ambiant[ va conduce la
ob\inerea ]n stratul superficial a unor structuri bifazice.
Observa\ie
}n cazul tratamentului termochimic aplicat aliajelor ternare ]n
stratul superficial se pot forma =i structuri cu mai mult de dou[ faze.















Fig. 2.74
Formarea, la tratametul termochimic, ]n stratul superficial a structurilor monofazice cu varia\ia ]n
salta a concentra\iei de la un strat la altul, fun\ie de tipul diagramei de echilibru a sistemului A - B (A
-metalul de baz[ al piesei, B - elementul cu care se face ]mbog[\irea stratului superfiacial)





2.7.1 Cementarea (carburarea) o\elurilor

4

Cementarea este tratamentul termochimic aplicat o\elurilor cu 0.1
... 0.25 % C care const[ ]n imbog[\irea stratului superficial ]n carbon cu
scopul realiz[rii unei suprafe\e dure =i a unui miez moale. Principalele
domenii de aplicare a acestui tratament termochimic ]l constuie cre=terea
rezisten\ei la uzare =i la oboseal[ a pieselor.
Carburarea ]n mediu solid const[ ]n ]nc[lzirea pieselor, complet
prelucrate, ]ntr-un amestec format din c[rbune de lemn (mangal), o
substan\[ de activare ( de obicei, un carbonat) =i un liant. Este
recomandat amestecul alc[tuit din 60 % c[rbune de lemn de mesteac[n =i
40 % BaCO
3
. Se mai pot ad[uga Na
2
CO
3
, K
2
CO
3
, c[rbune de oase,
funingine etc.
Carburarea ]n mediu lichid const[ ]n ]nc[lzirea pieselor ]n b[i de
s[ruri topite, de exemplu 75 ... 85% Na
2
CO
3
, 10 ... 15 % NaCl =i 6 ... 10
% SiC. Procedeul se utilizeaz[ rar, pentru piese mici, care necesit[ o
grosime mic[ a stratului de difuzie (0.4 ... 0.5 mm). Durata de tratament
este mic[, de 2 ... 3 ore =i piesele se c[lesc direct de la temperatura de
cementare.
Carburarea ]n mediu gazos se poate efectua ]n acetilen[ (C
2
H
2
),
monoxid de carbon, metan (metoda cea mai larg utilizat[), gaze de la
cracarea petrolului etc. Procedeul prezint[ urm[toarele avantaje:
- scurtarea duratei de de tratament (comparativ cu procedeul ]n
mediu solid);
- ad`ncime mai mare a stratului carburat;
- piesele se supra]nc[lzesc mai pu\in =i se pot c[li direct de la
temperatura de carburare;
- condi\ii mai bune de produc\ie (lipsa unor opera\ii ca
]mpachetarea =i despachetarea pieselor ]n cutii);
- posibilit[\i mai mari de reglare a proceselor fundamentale;
- suprafa\a pieselor rezult[ curat[ (f[r[ aderen\e de amestec folosit
ca mediu solid).

5
Dezavantajul const[ ]n aparatura complicat[ =i scump[ pentru
ob\inerea , cur[\irea, uscarea gazelor, m[surarea compozi\iei =i presiunii
lor.
Piesele ce se cementeaz[ trebuie s[ aib[ - dup[ prelucrarea
mecanic[ - suprafa\a neted[ =i curat[, f[r[ urme de ulei =i rugin[.
Uneori este necesar s[ se cementeze numai unele p[r\i ale piesei,
iar celelalte se acoper[ cu amestecuri de argil[ =i alte materiale refractare
(nisip, silicat de sodiu, talc), un alt metal (de exemplu, cupru prin
galvanizare sau metalizare) sau cu alte piese metalice.
}n cazul produc\iei de unicate, se aplic[ uneori cementarea ]n
paste, care permite reducerea duratei procesului. Piesele se acoper[ cu un
strat de past[ de 3 ... 4 mm grosime =i se a=eaz[ ]n cutii care se etan=eaz[
cu argil[. }n compozi\ia majorit[\ii pastelor intr[ negru de fum, carbonat
de sodiu =i ferocianur[ de potasiu care se diluiaz[ cu ulei, sticl[ solubil[
=i alte substan\e. Datorit[ ferocianirii de potasiu, ]n stratul superficial
difuzeaz[ =i azot (]n cantitate foarte mic[).
}n cazul carbur[rii ]n mediu gazos, carbonul ]n stare activ[ rezult[
din descompunerea gazelor ce alc[tuiesc mediul de carburare, conform
reac\iilor:
2 CO C + CO
2

CH
4
C + 2 H
2

C
m
H
n
m C + n/2 H
2

La carburarea ]n mediu solid, procesul are loc prin faza gazoas[,
form`ndu-se monoxid de carbon ]n urma arderii incomplete a carbonului
:
2 C + O
2
2 CO
Ad[ugarea carbona\ilor ]n amestecul de carburare activeaz[
procesul, deoarece descompunerea lor d[ o surs[ suplimentar[ de carbon
activ :
BaCO
3
+ C BaO + 2 CO
2 CO C + CO
2

6
CO
2
+ BaO BaCO
3
Temperatura de cementare este de 920 ... 950
O
C, necesar[ pentru
ca o\elul s[ prezinte structura monofazic[ de austenit[; men\inerea la
aceast[ temperatur[ duce la ]mbog[\irea austenitei ]n carbon, put]nd s[
ajung[ la valori apropiate de cea a solubilit[\ii la temperatura respectiv[.
La r[cirea lent[, structura stratului carburat va fi format[ din
constituen\ii structurali corespunz[tori concentra\iei atins[ ]n fiecare
punct : la exterior o zon[ hipereutectoid[, iar c[tre interior av`nd loc o
trecere c[tre structura ferito-perlitic[, corespunz[toare compozi\iei
ini\iale a o\elului (vezi figura 2.75).
Ad`ncimea, x ]n mm, a stratului de difuzie cre=te odat[ cu
cre=terea temperaturii =i duratei de carburare (v. fig. 7.36) =i poate fi
determinat[ cu rela\ia :
x K
m
=
unde K este un coeficient ce depinde de temperatura la care se realizeaz[
tratamentul (de exemplu, pentru t
]
= 930
O
C, K = 0.6).
Scopul cement[rii, ob\inerea unei durit[\i superficiale ridicate cu
un miez tenace, nu se realizeaz[ numai prin carburare. }n aceast[ etap[
se realizeaz[ numai repartizarea necesar[ a carbonului pe sec\iune. Prin
tratamentul termic ulterior - c[lire =i revenire joas[ - se ob\ine ]n stratul
superficial martensit[. La stabilirea regimului de tratament termic
trebuie s[ se \in[ seama de urm[toarele particularit[\i :
- ]nc[lzirea de lung[ durat[, necesar[ realiz[rii grosimii impuse a
stratului carburat va conduce la cre=terea granula\iei o\elului;
- stratulul superficial =i miezul piesei reprezint[ aliaje diferite (v.
fig. 2.77) pentru care temperatura de ]nc[lzire ]n vederea c[lirii se
stabile=te diferit.
Func\ie de importan\a pieselor tratate, ]n practic[ se aplica una din
variantele de tratament termic prezentate ]n figura 2.78.



7









Fig. 2.75 Fig. 2.76

Diagrama de
tratament termic din figura
2.78 a, corespunde cazului
unor piese de importan\[
redus[, confec\ionate din
o\eluri cu ereditate
granular[ fin[, la care nu
sunt necesare tratamente de
recristalizare a miezului;
c[lirea pentru m[rirea
durit[\ii stratului
superficial se realizeaz[
direct de la temperatura de
cementare
( sau dup[ o r[cire lent[ p`n[ la temperatura de ]nc[lzire
corespunz[toare tratamentului de c[lire aplicat unui o\el eutectoid) =i
este urmat[ de o c[lire la temperaturi sc[zute =i de o revenire joas[.
Diagrama din figura 2.78 b, corespunde cazului unor piese de mare
r[spundere; dup[ cementare se realizeaz[ o c[lire (sau
normalizare) pentru recristalizarea miezului, de la o temperatur[



















Fig. 2.77
Stabilirea temperaturii de ]nc[lzire pentru strat =i miez la
tratamentul termic ulterior cement[rii o\elurilor


8
corespunz[toare compozi\iei chimice a miezului, urmat[ de c[lirea
pentru m[rirea durit[\ii stratului =i revenire joas[.













a. b.
Fig. 2.78
Variante de tratament termic de cementare aplicate :
a- pieselor de importan\[ redus[; b - pieselor de mare r[spundere

2.7.2 Nitrurarea o\elurilor

Nitrurarea este tratamentul termochimic prin care se urm[re=te
]mbog[\irea stratului superficial al unei piese din o\el ]n azot. Scopul
acestui tratament termochimic este ob\inerea unor straturi superficiale cu
duritate ridicat[ (pentru cre=terea rezisten\ei la uzur[ a pieselor) sau cu
propriet[\i chimice speciale (pentru cre=terea rezisten\ei la coroziune a
pieselor). La fel ca ]n cazul tratamentului termochimic de cementare
starea de tensiuni remanente in stratul superficial (tensiuni de
compresiune) va conduce =i la cre=terea rezisten\ei la oboseal[ pieselor
de ma=ini.
Startul superficial nitrurat ]=i p[streaz[ duritatea p`n[ la
temperaturi ridicate (500 ... 550
O
C) spre deosebire de straturile
cementate la care temperatura de exploatare nu trebuie s[ dep[=easc[
temperatura de revenire joas[.

9
Conform diagramei
de echilibru Fe - N ]n
stratul superficial se pot
forma urm[toarele faze (v.
fig. 2.79) :
- ferit[ cu azot -
solu\ie solid[ de N ]n Fe

,
con\in`nd maxim 0.42 % N
la 591
O
C =i 0.01 la 20
O
C;
- austenit[ cu azot -
solu\ie solid[ de N ]n Fe

,
stabil[ la temperaturi
superioare temperaturii
trasform[rii eutec-toide de
591
O
C;
- solu\ie solid[ pe baza nitrurii de fier Fe
4
N (faz[ de p[trundere
cu re\ea cubic[ cu fe\e centrate);
- solu\ie solid[ pe baza nitrurii de fier Fe
2
N (faz[ de p[trundere
cu re\ea hexagonal[).
}n mod obi=niut nitrurarea se execut[ ]n mediu gazos de amoniac,
care la ]nc[lzire se descompune dup[ reac\ia :

2 NH
3
2 N + 3 H
2

Azotul ]n stare activ[ difuzeaz[ in fier =i la temperatura de
nitrurare (mai mic[ de 591
O
C) formeaz[ fazele prezentate mai sus.
Prezen\a carbonului face posibil[ formarea unei cementite cu azot
Fe
3
(C,N) =i a carbonitrurilor Fe
2
(N,C) sau Fe
4
(N,C). }n prezen\a =i a
unor elemente de aliere se formeaz[ nitrurile acestora. Cele mai
corespunz[toare o\eluri pentru nitrurare ]n vederea cre=terii durit[\ii
stratului supeficial sunt o\elurile de ]mbun[t[\ire aliate cu aluminiu.






















Fig. 2.79
Diagrama de echilibru Fe - N



10
Durificarea stratului superficial se produce direct prin formarea de nitruri
(AlN) nemaifiind necesar tratamentul termic ulterior. }naintea nitrur[rii ,
piesele se supun tratamentului termic de imbun[t[\ire cu scopul realiz[rii
unei rezisten\e =i tenacit[\i ridicate ]n miezul piesei. Urmeaz[ prelucrarea
de finisare =i apoi nitrurarea la 500 ... 550
O
C, timp de 20 ... 60 ore.
Grosimea stratului de difuzie este de 0.2 ... 0.5 mm . P[r\ile din pies[ ce
nu trebuiesc nitrurate se protejeaz[ cu pelicule de staniu (depus
electrochimic), silicat de sodiu sau vopsele speciale.
Nitrurarea aplicat[ ]n scopul cre=terii rezisten\ei la coroziune a
pieselor se poate aplica oric[rui o\el, procesul fiind astfel condus ]nc`t ]n
stratul superficial s[ se formeze faza .
Grosimea stratului nitrurat cre=te cu cre=terea temperaturii =i a
duratei procesului. Ridicarea temperaturii de nitrurare reduce durata
procesului pentru acea=i grosime a stratului, dar mic=oreaz[ duritatea.
Comparativ cu carburarea, nitrurarea prezint[ urm[toarele
avantaje :
- duritate foarte mare, la grosimi mici ale stratului;
- temperatur[ sc[zut[ de tratament;
- piesele se pot supune tratamentului ]n stare finisat[ ;
- straturile nitrurate au rezisten\[ mai mare la uzare, coroziune =i
oboseal[.
}n ultima perioad[ de timp se aplic[ =i urm[toarele procedee noi
de nitrurare:
- nitrurarea sub presiune, se efectueaz[ folosind capsule umplute
cu amoniac lichid =i inchise cu dop dintr-un metal u=or fuzibil. Prin
inc[lzire dopul se tope=te =i amoniacul se evapor[.
- nitrurarea prin ]nc[lzire C.I.F. permite accelerarea procesului de
nitrurare care la temperaturi de 500 ... 550
O
C are o durat[ de 3 ... 5 ore.
Aceasta se poate explica prin crearea unor condi\ii speciale de disociere
a amoniacului care se produce numai ]n apropierea suprafe\ei ]nc[lzite a
piesei din o\el tratate.

11
- nitrurarea ionic[. La cest procedeu se utilizeaz[ o mufl[ ]n care
piesele , ce reprezint[ catodul, se conecteaz[ la circuitul de ]nalt[
tensiune (800 ... 3500 V), iar anodul se amplaseaz[ deasupra sau ]n jurul
lor. }n mufl[ se men\ine o presiune sc[zut[ (3 ... 10 mm Hg). Prin
producerea desc[rc[rii luminiscente, ionii de gaze lovesc suprafa\a
pieselor =i o ]nc[lzesc rapid. Avantajele constau ]n reducerea duratei
procesului =i ob\inerea de straturi nitrurate cu ad`ncime uniform[ la
piesele cu configura\ie geometric[ complex[.




1
2.8 O\eluri aliate

O\elurile aliate sunt aliaje complexe fier - carbon, care pe l`ng[
elementele ]nso\itoare (Si, Mn, Al) =i impurit[\i (S, P, O
2
, H
2
, N
2
) con\in
cel pu\in un element chimic ( de aliere ) ]ntr-o cantitate suficient[ pentru
a produce modific[ri sensibile ]n structur[ =i deci ale propriet[\ilor fizic -
mecanice, chimice =i tehnologice .
Principalele elemente de aliere folosite sunt : Cr, Ni, Mn, Si, W,
Mo, V =i ]n cazuri mai rare : Co, Ti, Al, Cu, Nb, Zr, B, N, Be etc.
Varia\ia calitativ[ =i cantitativ[ a propriet[\ilor o\elurilor aliate
este func\ie de natura, num[rul =i cantitatea elementelor de aliere
ad[ugate ]n compozi\ia chimic[, precum =i de raportul lor cu principalii
componen\i ai o\elului : fierul =i carbonul.
Unele elemente pot exista ]n o\el ]n stare liber[ (Pb, Ag, Cu -
elemente care sunt insolubile sau foarte pu\in solubile ]n fier) sau se pot
reg[si sub form[ de incluziuni nemetalice (oxizi, sulfuri, silica\i, nitruri).


2.8.1 Raportul elementelor de aliere cu fierul

Majoritatea elemenetelor de aliere formeaz[ cu fierul solu\ii solide
de substitu\ie =i mai rar intersti\iale ; Ni =i Co formeaz[ cu Fe un sistem
continuu de solu\ii solide (sunt solubile ]n orice propor\ie).

Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor alotropice ale
fierului

Elementele de aliere : Ni, Co, Mn, N, Cu, Pt, C , denumite
elemente -gene (sau elemente din grupa nichelului) m[resc domeniul de
existen\[ al Fe

prin cobor`rea temperaturii punctului critic A


3
=i
ridicarea temperaturii punctului critic A
4
(v. fig. 2.80 a) . Primele trei

2
elemente din aceast[ grup[ formeaz[ cu fierul solu\ii solide ]n orice
propor\ie, domeniul nefiind limitat la nici-o concentra\ie; diagrama de
echilibru Fe - element de aliere -gen are, ]n acest caz forma prezentat[
]n figura 2.80 b. Se constat[ c[ la aliajele cu concentra\ii mai mari de X
% element -gen transformarea alotropic[ a Fe este suprimat[,
stabiliz`ndu-se la temperatura ambiant[ forma alotropic[ de Fe.
Elementele de aliere : Cr, Mo, W, V, Ti, Al, Nb etc. denumite
alemente -gene (sau elemente din grupa cromului) m[resc domeniul de
existen\[ al Fe

prin ridicarea temperaturii punctului critic A


3
=i
cobor`rea temperaturii punctului critic A
4
(v. fig. 2.81 a). Majoritatea
elementelor -gene (cu excep\ia B, Zr), fiind foarte solubile ]n Fe ]nchid
complet domeniul d`nd diagrame de echilibru cu Fe de tipul celei
prezentate ]n figura 2.81 b. La fel ca ]n cazul anterior, se constat[ c[
aliajele cu concentra\ii mai mari de X % element de aliere -gen, nu mai
prezint[ transform[ri de faz[ ]n stare solid[.

Influen\a elementelor de aliere asupra punctelor =i liniilor diagramei
Fe - Fe3C

Majoritatea elementelor de aliere mic=oreaz[ con\inutul de carbon
din eutectoid (deplaseaz[ spre st`nga punctul S). Excep\ii fac Al, Co,
Cu care m[resc con\inutul de carbon al eutectoidului.
De asemenea punctul E, de satura\ie ]n carbon al austenitei, este
deplasat spre st`nga, influen\a cea mai mare av`nd-o, ]n ordine
cresc[toare : Cr, Si, W, Mo, V, Ti. La con\inuturi ridicate de elemente
de aliere cu influen\[ puternic[ asupra pozi\iei punctului E este posibil[
apari\ia transform[rii eutectoide ]n aliaje Fe - C cu con\inut mai mic de
2.11 % C.

3
Temperatura transform[rii eutectoide =i pozi\ia liniei GS sunt
influen\ate diferit, ]n sensul prezentat anterior, func\ie de tipul
elementului de aliere.

Influen\a elementelor de aliere asupra propriet[\ilor feritei

Propriet[\ile feritei sunt determinate de m[rimea razelor atomice
ale elementelor care se dizolv[ (al[turi de carbon) ]n Fe

, deoarece , prin
distorsionarea re\elei cristaline se realizeaz[ o ecruisare a acesteia. Ca
urmare duritatea feritei este m[rit[ de toate elementele de aliere, efecte
importante av`nd, ]n ordine cresc[toare Si, Mn, Ni, Mo, W, Cr.
Tenacitatea, evaluat[ prin rezilien\a feritei aliate, scade la alierea
cu Mn, W, Mo, Si etc, practic nu este influen\at[ prin alierea cu Cr =i
cre=te la aliarea cu Ni.

2.8.2 Raportul elementelor de aliere cu carbonul

Din punct de vedere al raportului elementelor de aliere cu
carbonul, acestea se impart ]n :
- elemente care se combin[ cu carbonul fom`nd carburi;
- elemente care nu se combin[ cu carbonul.

A. Elementele chimice care preponderent se combin[ cu carbonul,
fac parte din grupa metalelor de tranzi\ie care au un substrat electronic d,
mai pu\in complet dec`t fierul. Cu c`t acest substrat este mai incomplet,
cu at`t afinitatea fa\[ de C este mai mare =i stabilitatea termic[ a
carburilor formate mai ridicat[. }n ordinea cresc`nd[ a afinit[\ii fa\[ de C
=i a stabilit[\i carburilor formate elementele se ]nscriu ]n urm[torul =ir :
(Fe), Mn, Cr, W, Mo, Zr, Nb, Ti, Hf, Ta.

Carburile formate se clasific[ dup[ urm[toarele criterii :

4
A1. - starea de agregare a aliajului ]n momentul form[rii. Din
acest punct de vedere carburile sunt carburi primare, care se formeaz[
direct din faz[ lichid[ =i carburi secundare, care se formeaz[ ]n stare
solid[.
A2. - compozi\ie. Din acest punct de vedere carburile sunt:
- carburi simple de tipul Cr
23
C
6
, Cr
7
C
3
, Mo
2
C - carburi care
se formeaz[ la con\inuturi ridicate ale elementului de aliere;
- carburi duble sau complexe de tipul Fe
2
Mo
2
C, Fe
2
W
2
C -
care sunt carburi propriu-zise sau (FeCr)
2
C
3
, (FeCr)
4
C - care sunt soli\ii
solide ale fierului ]n carburile simple respective; carburile duble se
formeaz[ la con\inuturi medii de carbon;
- cementite aliate de tipul (FeMe)
3
C - care se formeaz[ la
con\inuturi mici ale elementului de aliere Me.


















a. b.



Fig. 2.80
Influen\a elementelor de aliere - gene asupra punctelor critice ale fierului




5





















a. b.

Fig. 2.81
Influen\a elementelor - gene asupra punctelor critice ale fierului

A3. - dup[ structur[. Din acest punct de vedere carburile sunt:
- cu structur[ cristalin[ complex[ : Fe
3
C, Mn
3
C, Cr
23
C
6
,
Cr
7
C
3
, Fe
2
Mo
2
C.
- faze de p[trundere : Mo
2
C, WC, TaC, Ta
2
C etc. Aceste
carburi se dizolv[ greu la inc[lzire ]n austenit[, protej`nd o\elul la
supra]nc[lzire (impiedic[ cre=terea granula\iei)
}n compara\ie cu cementita, toate celelate carburi ale elementelor
de aliere sunt mai pu\in fragile =i mai dure.

B. Elemente chimice ca : Co, Cu, N pot forma carburi, dar ]n
absen\a Fe, carburile lor fiind mai pu\in stabile. Elemente chimice ca :
Ni, Si, Al se g[sesc dizolvate ]n Fe =i ]n anumite condi\ii (men\ineri timp
]ndelungat la tempartur[ ridicat[) pot favoriza descompunerea cementitei
conduc`nd la apari\ia carbonului liber ]n structur[.

6
Distribu\ia ]n o\el a elementelor care formeaz[ carburi depinde de
con\inutul elementului respectiv, de con\inutul de carbon, de prezen\a
altor elemente de aliere, de starea de tratament temic etc. }n condi\iile
unor con\inuturi mari de elemente de aliere care dau carburi =i al unui
con\inut sc[zut de carbon , acestea se vor combina cu carbonul ]n
ordinea afinit[\ii, iar restul se vor distribui sub form[ de solu\ii solide cu
fierul =i ]n cazul unor con\inuturi foarte ridicate, pot forma compu=i
intermetalici cu fierul.


2.8.3 Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor
austenitei

Influen\a asupra transform[rii la ]nc[lzire

Toate elementele de aliere, cu excep\ia Mn =i Al, ]mpiedic[
cre=terea, la supra]nc[lzire a dimensiunii gr[untelui de austenit[.
Elementele care, preponderent se g[sesc sub form[ de solu\ii
solide cu fierul au, din acest punct de vedere, o influen\[ pozitiv[ dar
mai slab[. }n cazul form[rii carburilor, acestea se distribuie la limitele
gr[un\ilor fom`nd bariere mecanice care se opun unirii =i dezvolt[rii
gr[un\ilor respectivi.
Manganul favorizeaz[ cre=terea gr[un\ilor, m[rind sensibil
tendin\a de supra]nc[lzire =i fragilitatea o\elurilor.
Aluminiul, ]n cantit[\i mici (p`n[ la 0,1 %) favorizeaz[ ob\inerea
la supra]nc[lzirea limitat[, a unor structuri fine ca urmare a prezen\ei
unor pelicule submicroscopice de oxizi =i nitruri de aluminiu, care au
rolul de bariere mecanice. La con\inuturi ridicate sau la supra]nc[lzire,
efectul aluminiului este contrar.




7
Influen\a asupra transform[rii la r[cire a asutenitei

Toate elementele de aliere cu excep\ia Co, m[resc stabilitatea
austenitei subr[cite, deplas`nd spre dreapta curbele TTT - izoterme,
figura 2.81 a.
De asemenea, elementele de aliere pot modifica cinetica
transform[rii. Astfel ]n cazul o\elurilor aliate cu Cr, W, Mo curbele
cineticii transform[rii al r[cire a austenitei, prezentate ]n figura 2.81 b,
au dou[ maxime cinetice corespunz[toare transform[rilor la r[cire dup[
mecanismul cu difuzie =i dup[ mecanismul intermediar; ]n cazul
o\elurilor de cementare Cr-Ni-W sau Cr-Ni-Mo se suprim[ tansform[rile
la r[cire dup[ mecanismul cu difuzie (v. fig. 2.81 c) iar ]n cazul
o\elurilor Cr-Mn-Si cu 0,6 % C se suprim[ transform[rile dup[
mecanismul intermediar (v. fig. 2.81 d.).

Influen\a asupra c[libilit[\ii

Prin reducerea vitezei critice de c[lire, elementele de aliere m[resc
c[libilitatea o\elurilor. Ordinea descresc[toare a elementelor de aliere
care favorizeaz[ c[libilitatea este : Mo, Mn, Cr, Si, Ni =i Cu.

Influen\a asupra transform[rii martensitice

Majoritatea elementelor de aliere coboar[ M
s
, m[rind cantitatea de
austenit[ rezidual[. Excep\ie fac Co =i Al care ridic[ M
s
=i Si care nu
afecteaz[ pozi\ia acestetuia.
Punctul M
f
este cobor`t de majoritatea elementelor de aliere, dar
mai pu\in semnificativ.




8
2.8.4 Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor la
revenire

La revenirea o\elurilor aliate se produc acelea=i transform[ri ca =i
]n cazul o\elurilor carbon, elementele de aliere av`nd urm[toarele efecte:
- cre=te temperatura la care au loc aceste transform[ri;
- cre=te gradul de dispersie al fazelor;
- se mic=oreaz[ vitezele de transformare.
La revenirea unor o\eluri aliate utilizate ]n construc\ia de ma=ini
(]n special o\elurile de ]mbun[t[\ire Cr - Ni) se constat[ apari\ia unui
fenomen de fragilitate ]n cazul revenirilor aplicate ]n intervalele de
temperaturi 250 ... 400
O
C =i 500 ... 600
O
C, f[r[ a fi afectate celelate
propriet[\i.
Fenomenul poart[ numele de fragilitate la revenire =i se
eviden\iaz[ prin rezultatele ]ncerc[rii de ]ncovoiere prin =oc, prezentate
]n figura 2.82.
Fragilitatea produs[ ]n cazul revenirii o\elurilor ]n intervalul de
temperaturi 250 ... 400
O
C este ireversibil[, o dat[ instalat[ nu mai poate
fi ]nl[turat[. Explica\ia apari\iei acestui fenomen este legat[ de
transformarea austenitei reziduale, care juca rol de liant. Evitarea lui se
face printr-o revenire ini\ial[ la 400
O
C urmat[ de revenirea ]n intervalul
critic (dac[ este necesar).
Fragilitatea produs[ ]n cazul revenirii o\elurilor ]n intervalul 500
... 600
O
C este reversibil[ =i apare la r[cirea lent[ ]n acest interval de
tempearturi, chiar =i ]n cazul unei a doua reveniri. Evitarea fenomenului
se face printr-o r[cire rapid[ (]n ap[ sau ulei) sau prin alierea o\elului cu
Mo (0,2 ... 0,5%) sau W (1,0 ... 1,5 %).





9



























Fig. 2.81
Influen\a elementelor de aliere asupra transform[rilor la r[cire ale austenitei
a - toate elementele de aliere deplaseaz[ spre dreapta curbele ]n C;
b - curbe ]n C cu dou[ maxime cinetice;
c - curbe ]n C pentru o\eluri aliate care nu prezint[ transformare dup[ mecanismul cu difuzie;
d - curbe ]n C pentru o\eluri aliate care nu prezint[ transformare dup[ mecanismul intermediar



2.8.5 Clasificarea o\elurilor aliate

Criteriile de clasificare a o\elurilor aliate sunt :
- structura ]n stare recoapt[;
- structura la normalizare (la r[cirea ]n aer);
- elementul principal de aliere.

10
A. Clasificarea o\elurilor aliate din punct de vedere al structurii ]n
stare recoapt[ (de echilibru) se bazeaz[ pe influen\a elementelor de aliere
asupra pozi\iei punctelor =i liniilor diagramei de echilibru Fe-Fe
3
C =i pe
efectul -gen al carbonului. Astfel conform figurii 7.5 ]n cazul alierii
o\elurilor cu elemente -gene structurile posibile sunt : feritice,
ledeburitice =i perlitice (hipo sau hipereutectoide) iar conform figurii 7.6,
]n cazul alierii cu elemente -gene - austenitice, austenito - feritice
(duplex), perlitice (hipo =i hipereutectoide) =i ledeburitice.

B. Clasificare din punct de vedere al structurii ob\inut[ la
normalizare (la r[cirea ]n aer) are ]n vedere modificarea de c[tre
elementele de aliere a pozi\iei curbelor TTT =i a punctului M
S
. |in`nd
cont de acest lucru rezult[ c[, la r[cirea ]n aer pot apare urm[toarele
structuri : perlitic[, martensitic[ =i austenitic[.
n concluzie, conform criteriilor de clasificare de mai sus, rezult[
c[ o\elurile aliate fac parte din una din urm[toarele cinci clase structurale
: perlitice, feritice, austenitice, martensitice, ledeburitice.

C. O\elurile aliate sunt ]n general aliaje complexe, ob\inute pe
baza unor re\ete ]n care intr[ mai multe elemente de aliere. Av`nd ]n
vedere c[, de obicei unul este element principal, iar pe de alt[ parte
influen\a fiec[rui element de aliere este specific[, devine foarte util[
clasificarea din acest punct de vedere a o\elurilor aliate.










11











































Fig. 2.82
Fragilitatea ireverisbil[ - I =i
reversibil[ - II la revenire a o\elurilor de
imbun[t[\ire Cr - Ni


1

2.9 O\eluri =i fonte comerciale


Otelurile =i fontele utilizate n tehnic sunt produse industriale de mare
important, care se elaboreaz, se transform n semifabricate =i se utilizeaz[ ]n
diverse aplica\ii conform unor reglement[ri stricte, a c[ror cunoa=tere =i respectare a
impus, ca =i ]n cazul altor produse, standardizarea acestora.
Standardul este un document stabilit prin consens =i aprobat de un organism
recunoscut, care stabile=te reguli, prescrip\ii sau caracteristici pentru activit[\i sau
rezultatul acestora, ]n scopul ob\inerii unui grad optim de ordine ]ntr-un context dat.
Standardele se clasific[ folosind trei criterii :
A. Domeniul la care se refer[ : standarde pentru industrie, agricultur[, comer\,
protec\ia vie\ii, bunurilor =i mediului ]nconjur[tor etc.
B. Con\inut : standarde generale =i standarde de produs.
C.Nivelul de aplicare : standarde de firm[, standarde na\ionale (in \ara noastr[
organismul de standardizare este Asocia\ia de Standardizare din Rom`nia), standarde
regionale (standarde europene, elaborate de Comitetul European de Standardizare
CEN), standarde interna\ionale (standarde elaborate de Organiza\ia Interna\ional[ de
Standardizare ISO).
Notarea standardelor rom`ne se realizeaz[ prin folosirea unui indicativ format
pe baza urm[toarelor de reguli :
- pentru standardele aprobate ]nainte de 28 august 1992 notarea se face cu sigla
STAS, urmat[ de num[rul standardului =i de ultimele dou[ cifre ale anului edi\iei ;
de exemplu STAS 791-88 ;
- pentru standardele aprobate dup[ 28 august 1992 notarea se face cu sigla SR
(Standard Rom`n), urmat[ de num[rul standardului de ASRO =i de anul edi\iei, de
exemplu SR 13172 :1993 ;
- pentru standardele rom`ne identice cu cele interna\ionale se folose=te sigla SR ISO,
iar pentru cele identice cu standarde europene sigla SR EN, numerele acestor
standarde fiind identice cu cele ale standardelor internaionale sau europene.
Criteriul de identificare a unui o\el sau o font[ este marca, prin standardizarea
c[reia se realizeaz[ o uniformizare planificat[ a compozi\iei chimice =i/sau a
caracteristicilor principale, ceea ce ]nl[tur[ barierele tehnice din calea comercializ[rii

2
produselor din aceste materiale =i face posibil[ cooperarea tehnologic[ na\ional[ =i
interna\ional[.
Simbolurile cu ajutorul c[rora se noteaz[ m[rcile sunt =iruri de litere =i cifre
(simbolizare alfanumeric[) sau numai cifre (simbolizare numeric[).
Deoarece procesul de preluare al standardelor europene sau interna\ionale ca
standarde na\ionale nu este finalizat, sunt opera\ionale cele dou[ sisteme de
simbolizare a m[rcilor de fonte =i o\eluri, STAS =i SR.

2.9.1 Clasificarea o\elurilor comerciale

A. STAS

Conform STAS R 7171 clasificarea o\elurilor se face func\ie de
gradul de aliere S, definit ca suma concentra\iilor elementelor de aliere,
]n o\eluri carbon, o\eluri slab aliate =i o\eluri ]nalt aliate.
O\elurile carbon nu con\in ]n mod voit alte elemente de aliere cu
excep\ia celor impuse de procesul tehnologic de elaborare =i turnare
(Mn, Si, Al). }n unele cazuri, determinate de domeniul de utilizare,
acestea pot con\ine elemente care confer[ stabilitate ]n timp , coboar[
pragul de fragilitate sau u=ureaz[ prelucrarea prin a=chiere .
O\elurile carbon pot fi : de uz general, de calitate =i superioare.
O\elurile carbon de uz general (calmate, k sau necalmate, n ) sunt
o\eluri produse ]n mas[, folosite ]n mod curent f[r[ tratament termic,
produc[torul garant`nd propriet[\ile mecanice ale acestuia, propriet[\i
(R
m
) care sunt reg[site =i ]n simbolizare.
O\elurile carbon de calitate sunt folosite, ]n general ]n stare tratat[
termic sau termochimic, ]n simbolozare fiind indicat con\inutul mediu ]n
carbon. La aceste o\eluri, produc[torul garanteaz[ compozi\ia chimic[,
caracteristicile mecanice corespunz[toare tratamentului termic prescris
precum =i con\inutul de impurit[\i.
Pentru o\elurile superioare, produc[torul garanteaz[ ]n limite mai
restr`nse con\inutul de impurit[\i (S, P, incluziuni nemetalice) =i respect[

3
condi\ii referitoare la structur[ (m[rimea gr[untelui de austenit[,
c[libilitatea etc)
O\elurile slab aliate (S < 5 %) sunt, ]n general o\eluri perlitice,
destinate construc\iei de ma=ini, construc\iilor metalice etc, la care prin
simbolizare se indic[ compozi\ia chimic[. Ele sunt folosite ]n diverse
st[ri de tratament termic sau termochimic. Se pot elabora =i ]n varianta
de o\eluri slab aliate superioare.
O\elurile mediu aliate (5 < S < 10 %) sunt o\eluri hipereutectoide,
perlito-carburice sau martensitice, folosite la execu\ia sculelor de
deformare, instrumentelor de m[sur[ etc.
O\elurile ]nalt aliate (S> 10 %) sunt o\eluri ledeburitice, feritice
sau austenitice , ]n general o\eluri cu propriet[\i speciale.

B. SR

Conform SR EN 10020, m[rcile de o\el se clasific[, func\ie de
compozi\ia chimic[ determinat[ pe o\el lichid, ]n :
- o\eluri nealiate, cele la care concentra\iile masice ale elementelor
nu dep[=esc valorile limit[ prezentate ]n tabelul 2.4 ;
- o\eluri aliate, cele la care concentra\ia masic[ a cel pu\in unui
element atinge sau dep[=e=te valoarea limit[ din tabelul 2.4
Tabelul 2.4


4

At`t o\elurile nealiate c`t =i o\elurile aliate se ]mpart ]n clase
principale de calitate, ]n func\ie de gradul de puritate, de tehnologia de
elaborare =i de nivelul prescrip\iilor pentru anumite caracteristici, a=a
cum se arat[ ]n ]n figura 2.83.


Fig. 2.83

2.9.2 Simbolizarea o\elurilor comerciale

A. STAS

Criteriul de cuprindere a m[rcilor de o\eluri ]n standardele
elaborate p`n[ ]n 1992 era domeniul de utilizare. Acest paragraf este
elaborat pe baza acestui criteriu =i prezint[ ]n detaliu simboliz[rile
specifice.

B. SR

Conform SR EN 10027-1 simbolizarea alfanumeric[ a m[rcilor de
o\eluri cuprinde trei grupe de simboluri (care se scriu f[r[ spa\ii ]ntre
ele) :
- simboluri principale, care constau ]n grupe de litere =i cifre ;
- simboluri suplimentare pentru o\el, formate din caractere
alfanumerice scrise dup[ simbolurile principale ;

5
- simboluri suplimentare pentru produse, formate din caractere
alfanumerice, separate de simbolurile o\elului prin semnul =i
care codific[ condi\iile speciale impuse produselor, tipul de
acoperire sau o anumit[ stare de trtament a acestora.
}n func\ie de semnifica\iile simbolurilor principale, o\elurile se ]mpart
]n dou[ categorii :
- o\eluri simbolizate ]n func\ie de utilizare =i caracteristici mecanice
sau fizice ;
- o\eluri simbolizate dup[ compozi\ia chimic[.
Structura =i con\inutul simbolurilor m[rcilor de o\eluri comerciale
este prezentat[ ]n tabelul 2.5

Tabelul 2.4



6




2.9.3 O\eluri pentru construc\ii =i structuri sudate (prin topire)

Acestea sunt o\eluri carbon =i slab aliate destinate realiz[rii prin
procedee tehnologice de mare productivitate (deformare plastic[, t[iere,

7
sudare etc) a structurilor metalice, satisf[c`nd dup[ caz condi\ii de
rezisten\[ =i/sau etan=eitate.
Din punct de vedere metalurgic se pune problema asigur[rii
sudabilit[\ii, problem[ care este rezolvat[, ]n cazul o\elurilor carbon prin
limitarea con\inutului de carbon la maxim 0.25 % iar ]n cazul o\elurilor
aliate prin limitarea carbonului echivalent (carbonul echivalent este o
m[rime care \ine seama de efectul stabilizator pe care ]l au elementele de
aliere asupra austenitei).

A. O\eluri cu destina\ie general[
M[rcile de o\el cu destina\ie general[ sunt : OL 37, OL44, OL52 -
STAS 500/1,2, OLT 35 OLT 45, OLT 65 - STAS 8183 =i 8185 =.a.
Simbolizarea lor con\ine informa\ii privitor la tipul de semifabricat (L -
laminat, T - \evi) =i caracteristicile mecanice garantate de produc[tor (
R
m
]n daN/mm
2
).
Acestea sunt o\eluri carbon =i slab aliate, livrate sub form[ de
semifabricate deformate plastic. Se utilizeaz[ ]n stare netratat[ termic
motiv pentru care produc[torul garanteaz[ caracteristicile mecanice prin
garantarea compozi\iei chimice (con\inutul de carbon influen\eaz[ prin
determinarea propor\iei ferit[/perlit[, iar manganul prin efectul de aliere
al feritei). Caracteristicile mecanice ale acestor o\eluri sunt func\ie de
grosimea semifabricatului : o dat[ cu cre=terea grosimii produsului, ca
urmare a r[cirii cu viteze de r[cire mai mici, la acea=i compozi\ie
chimic[, produsele vor avea o rezisten\[ mecanic[ mai sc[zut[.
Referitor la caracteristicile de sudabilitate se are ]n vedere comportarea
la rupere =i temperatura de tranzi\ie ductil fragil. Din acest punct de
vedere aceste o\eluri se grupeaz[ ]n patru clase de calitate, func\ie de
garan\iile oferite de produc[tor, astfel :
- clasa de calitate 1 , garanteaz[ compozi\ia chimic[, R
m
, R
p02
, A
5
;
- clasa de calitate 2, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV la temperatura de 20
O
C de 27 J;

8
- clasa de calitate 3, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV determinat[ pe epruvete transversale, la
temperatura de 0
O
C de 27 J;
- clasa de calitate 4, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV determinat[ pe epruvete transversale, la
temperatura de -20
O
C de 27 J;
Pentru ]ncadrarea produselor ]n condi\iile de omogenitate =i
tenacitate proprii fiec[rei clase de calitate se folosesc solu\iile
tehnologice cunoscute : o\eluri calmate, k, calmate suplimentar cu Al sau
o\eluri necalmate, n.
Toate acestea se reg[sesc in simbolizare, de exemplu OL 37. 2k
este un o\el carbon de uz general, calmat, cu rezisetn\a la rupere de 37
daN/mm
2
, pentru care porduc[torul garanteaz[ caracteristicile
corespunz[toare clasei de calitate 2.

Obs.
Conform datelor din tabelul 2.4 noua simbolizare a m[rcii
OL 37.2k este S235J2G3 iar pentru marca OLT 45 este L360N

B. O\eluri cu rezisten\[ m[rit[ la coroziune atmosferic[ (o\eluri
patinabile)
M[rcile de o\eluri patinabile sunt RCA 37 =i RCA 52 - STAS
500/3.

Obs. Simbolizarea nou[ : S235W, S355W

Caracteristicile mecanice =i tehnologice ale acestor o\eluri sunt
similare celor de uz general, fiind echivalente din punct de vedere al
claselor de rezisten\[ =i sudabilitate.
Caracteristica de utilizare propire este rezisten\a m[rit[ la
coroziunea atmosferic[ (se folosesc ]n stare neprotejat[ prin vopsire ]n

9
atmosfere industriale sau urbane) rezultat[ ]n urma alierii cu Cr, Cu, P,
de obicei ]n cantitate total[ sub 1 %. Sub ac\iunea agresiv[ a agen\ilor
naturali, aceste elemente formeaz[ treptat la suprafa\a metalului un strat
compact =i aderent de oxizi care au efect at`t de protec\ie mecanic[ fa\[
de contactul direct al suprafe\ei metalului cu mediul ]nconjur[tor, c`t =i
de protec\ie electrochimic[. Pierderea de metal datorit[ coroziunii,
determin[ cre=terea continu[ a con\inutului ]n elemente de aliere la
suprafa\a metalului =i prin aceasta o reducere apreciabil[, ]n timp a
vitezei de coroziune.

C. O\eluri cu granula\ie fin[
M[rcile de o\eluri cu granula\ie fin[ sunt : OCS 44, OCS 52, OCS
55, OCS 58 - STAS 9021.
Acestea sunt o\eluri slab aliate de tip carbon - mangan, cu adaosuri
]n cantit[\i sub 0,15% de Al, V, Nb, Ti livrate ]n stare deformat[ plastic
controlat (se controleaz[ temperatura sf`r=itului deform[rii plastice) sau
normalizat[, av`nd limita de curgere de 285 ... 460 N/mm
2
, fiind
destinate realiz[rii de construc\ii (C) sudate (S). La aceste o\eluri,
comparativ cu cele de uz general, procesul tehnologic de fabricare
urm[re=te mic=orarea con\inutului de C =i Mn pe baza efectului favorabil
de durificare a solu\iei solide =i de finisare a granula\iei cu ajutorul
nitrurilor sau carbonitrurilor de Al, V, Nb, Ti. Pe aceast[ baz[
caracteristicile de rezisten\[ se asigur[ ]n condi\iile unei sudabilit[\i
ridicate, respectiv a unor garan\ii de tenacitate p`n[ la - 50
O
C. Din acest
punct de vedere sunt prescrise =apte clase de calitate (numerotate ]n
continuarea celor prezentate anterior). Astfel :
- clasa de calitate 5, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV determinat[ pe epruvete transversale, la
temperatura de -30
O
C de 27 J;

10
- clasa de calitate 6, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV determinat[ pe epruvete transversale, la
temperatura de -40
O
C de 27 J;
- clasa de calitate 7, garanteaz[ caracteristicile clasei 1, =i ]n plus
energia minim[ de rupere, KV determinat[ pe epruvete transversale, la
temperatura de -50
O
C de 27 J sau rezilien\a, KCU, determinat[ pe
epruvete longitudinale, de 35 J/cm
2
la - 60
O
C.
Aceste o\eluri se elaboreaz[ ]n dou[ variante : f[r[ garantarea
limitei de curgere la cald, a =i cu garantarea limitei de curgere la cald, b.
Toate acestea se reg[sesc ]n simbolizarea o\elului , de exemplu
OCS 52. 5 a, este un o\el pentru construc\ii sudate, cu rezisten\a la
rupere de 52 daN/mm
2
, pentru care produc[torul garanteaz[
caracteristicile corespunz[toare clasei de calitate 5, f[r[ garantarea
limitei de curgere la cald.

Obs. Producerea o\elurilor cu granula\ie fin[ pentru construc\ii
sudate este reglementat[ prin SR EN 10113, care ]mparte aceste o\eluri
]n : o\eluri normalizate, simbolizate SxxxN sau SxxxNL =i o\eluri
laminate termomecanic, simbolizate SxxxM sau SxxxML. Grupul de
cifre xxxindic[ nivelul minim al limitei de curgere R
p0,2
, ]n N/mm
2
.
M[rcile SxxxN sau SxxxM au tenacitatea garantat[ (sub forma unei
valori minime prescrise a KV) p`n[ la -20
O
C, iar m[rcile simbolizate
SxxxNL sau SxxxML au tenacitatea garantat[ la 50
O
C.

D. O\eluri pentru aparate =i recipiente sub presiune utilizate la
temperatura ambiant[ =i ridicat[
M[rcile de o\eluri pentru aparate =i recipiente sub presiune
utilizate la temperatuara ambiant[ =i ]nalt[ (K - cald) sunt : K 41, K 47,
K 52, 16 Mo 3, 14 MoCr 10, 12MoCr 22 - STAS 2883/3, OLT 35 K,
OLT 45 K, 10 CrMo 10 - STAS 8184.

11
Sunt oteluri carbon, carbon - mangan sau aliate ]n diferite
propor\ii cu Cr, Mo, =i alte elemente (V, W s.a.) pentru asigurarea
garan\iilor privind limita de curgere =i rezisten\a la fluaj ]ntr-o gam[
larg[ de temperaturi (20
O
C ... 640
O
C). M[rcile de o\eluri K =i OLT
con\in ]n simbolizare valoarea rezisten\ei la rupre, ]n daN/mm
2
=i sunt
elaborate ]n acelea=i clase de calitate =i variante ca OCS -urile. De
exemplu K 41. 2b este un o\el cu rezisten\a la rupere de 41 daN/mm
2
,
care are garantat[ energia de rupere minim[ de 27 J la temperatura de 20
O
C. M[rcile de o\eluri slab aliate con\in ]n simbolizare informa\ii
privind compozi\ia chimic[, de exemplu 14 CrMo 4 este un o\el cu
con\inutul de carbon mediu de 0.14 %, aliat cu Cr, Mo (elementele de
aliere ]n ordinea importan\ei lor) , elementul principal de aliere Mo ]n
procent de 0.4 %.

Obs.Simboliz[rile noi ale acestor m[rci de o\eluri, conform
SR EN 10028-2 sunt :
- P265GH pentru K41 ;
- P295GH pentru K47 ;
- P355GH pentru K52
- 16 Mo 3 pentru 16 Mo 3 ;
- 13CrMo4-5 pentru 14 MoCr 10 ;
- 10 CrMo9-10 pentru 12 MoCr 22

E. O\eluri pentru aparate =i recipiente sub presiune utilizate la
temperatura ambiant[ =i sc[zut[
M[rcile de o\eluri pentru aparate =i recipiente sub presiune
utilizate la temperatuara ambiant[ =i sc[zut[ sunt : R 37, R 44, R 52
STAS 2883/2, OLT 35 R, OLT 45 R, 10 Ni 35 - STAS 10382 .
Sunt o\eluri carbon sau carbon mangan, din clasa o\elurilor cu
granula\ie fin[, precum =i o marc[ de o\el aliat cu Ni. Aceste o\eluri
ofer[ garan\ii de tenacitate p`n[ la 100
O
C.

12
Se elaboreaz[ ]n acelea=i clase de calitate =i variante ; pentru
clasele de calitate 4,5,6,7 con\inutul de Ni cre=te p`n[ la max. 0.70 %.

Obs. O\elurile cu granula\ie fin[ PxxxNL sunt echivalente
o\elurilor R37, R44, R52 Stas 2883/2

2.9.4 O\eluri pentru construc\ii mecanice

Prin construc\ii mecanice, ]n sensul prezentului paragraf se ]n\eleg
ma=inile pentru producerea =i transformarea energiei (motoare, pompe,
turbine), organele pentru transmiterea puterii (angrenaje, axe, arbori,
rulmen\i) =i piesele de fixare (=uruburi, pene) ale acestora.

A. O\eluri carbon de uz general
M[rcile de o\eluri carbon de uz general sunt OL 30, OL 32, OL
34, OL37, OL42, OL50, OL 60, OL70 - STAS 500/1,2.
La realizarea construc\iilor mecanice o\elurile carbon de uz
general sunt utilizate ]n mod curent deoarece prezint[ propriet[\i
tehnologice =i de utilizare satisf[c[toare pentru multe aplica\ii tehnice =i
]n plus sunt cele mai economice din punct de vedere al costurilor. Se
folosesc ]n stare netratat[ termic =i ca urmare o importan\[ deosebit[ o
are tehnologia aplicat[ de furnizorul de semifabricate. Din acest punct
de vedere, trebuiesc avute ]n vedere opera\iile de prelucrare la rece , care
pot fi :
- opera\ii de prelucrare mecanic[ cu ]ndep[rtare de a=chii, care nu
determin[ o modificare important[ a valorilor caracteristicilor mecanice
ale o\elului (cojire, rectificare, =lefuire etc)
- opera\ii prin deformare palstic[ la rece (tragere, trefilare,
laminare la rece, profilare etc). Produsele ob\inute ]n acest caz sunt
ecruisate, cu consecin\ele cunoscute asupra caracteristicilor mecanice.
M[rcile OL 30 p`n[ la OL 42 sunt sudabile.


13

B. O\eluri carbon de calitate
M[rcile de o\eluri carbon de calitate sunt OLC10, OLC15, OLC20,
OLC25, OLC35, OLC45, OLC50, OLC55, OLC 60 - STAS 880.
Principalul mijloc de punere ]n valoare a capacit[\ii de rezisten\[ a
o\elurilor este tratamentul termic aplicat adecvat compozi\iei chimice a
acestora =i tipului dat de pies[. Comportarea corespunz[toare la
tratament termic =i mai ales reproductibilitatea caracteristicilor ob\inute,
]n condi\iile respect[rii acelora=i parametrii ai regimului de tratament
termic se pot realiza numai ]n cazul unor o\eluri de calitate - C, cu
con\inuturi ]n elemente reziduale =i impurit[\i c`t mai reduse. Ca urmare
]n compozi\ia chimic[ se indic[ con\inutul ]n carbon. Aceste o\eluri se
livraz[ sub form[ de semifabricate deformate plastic - L. }n concluzie,
de exemplu OLC45, este un o\el carbon de calitate de ]mbun[t[\ire cu un
con\inut de carbon de 0,45 % iar OLC20 este un o\el carbon de calitate
pentru cementare cu un con\inut de carbon de 0.20 %.
}n general o\elurile carbon de calitate se utilizeaz[ pentru
realizarea de piese supuse unor solicit[ri moderate. Principalul lor
dezavantaj este c[libilitatea redus[.

Obs. Noile simboliz[ri ale acestor m[rci, conform SR EN 10027-1
sunt : C45, respectiv C20 (v. Tabelul 2.4, B1. O\eluri nealiate cu
%Mn<1%)

C. O\eluri carbon turnate ]n piese
M[rcile de o\eluri carbon turnate ]n piese sunt OT40, OT45,
OT50, OT55, OT60, OT70 - STAS 600.
Acestea sunt o\eluri utilizate pentru semifabricate turnate - T =i se
elaboreaz[ ]n trei clase de calitate :
- clasa 1 corespunde o\elurilor de uz general pentru care sunt
garantete Rm =i A5 ;

14
- clasa 2 corespunde o\elurilor de calitate pentru care sunt
garantate Rm, Rp02 =i A5 ;
- clasa 3 corespunde o\elurilor superioare pentru care sunt
garantate Rm, Rp02, A5, Z sau KCU.
}n simbolizarea m[rcii este indicat[ valoarea rezisten\ei la rupere,
]n daN/mm
2
, de exemplu OT 40.2 este un o\el carbon turnat ]n piese cu
rezisten\a la rupere de 40 daN/mm
2
de tipul o\el de calitate.

Obs. }n principiu, orice o\el poate fi utilizat =i pentru ob\inerea
semifabricatelor turnate =i noul sistem de simbolizare reglementat prin
SR EN 10027 prevede la fiecare marc[ de o\el posibilitatea de a fi
utilizat pentru astfel de aplica\ii, caz ]n care ]n simbolul m[rcii se
ata=eaz[ la ]nceput litera G.

D. O\eluri slab =i mediu aliate pentru construc\ia de ma=ini
O\elurile slab =i mediu aliate pentru construc\ia de ma=ini (STAS
791) sunt o\eluri prelucrabile prin deformare plastic[, folosite la
solicit[ri mari, motiv pentru care trebuie s[ prezinte o asociere de
propriet[\i ca:
- rezisten\[ la rupere c`t mai ridicat[;
- tenacitate;
- rezisten\[ la oboseal[.
Aceste propriet[\i se ob\in prin tratamente termice =i
termochimice aplicate ]n mod corespunz[tor compozi\iei chimice a
o\elului =i prin aliere.

Influen\a principalelor elemente de aliere utilizate, asupra caracteristicilor
o\elurilor este prezentat[ ]n continuare.
Cromul ]n o\elurile pentru construc\ii mecanice se g[se=te ]n propor\ie de
aproximativ 1 %. Avantajele utiliz[rii lui ca element de aliere sunt: m[re=te
c[libilitatea, se dizolv[ ]n ferit[ ridic`ndu-i rezisten\a mecanic[ =i afect`nd pu\in
tenacitatea, m[re=te stabilitatea martensitei la revenire. El ridic[ punctele critice A1
=i A3, motiv pentru care temperaturile de ]nc[lzire pentru diferite prelucr[ri

15
tehnologice (tratamente termice, deformare plastic[ la cald) sunt mai mari dec`t ]n
cazul o\elurilor carbon.
Nichelul se adaug[ ]n o\elurile pentru construc\ii mecanice p`n[ la maxim
5%. Prezen\a nichelului determin[ cre=terea c[libilit[\ii, cobor`rea punctelor critice
A1 =i A3 contribuind la ob\inerea unei structuri fine cu tenacitate ridicat[, m[rirea
rezisten\ei =i tenacit[\ii feritei (]n care se dizolv[). Prin cobor`rea puternic[ a
punctului de ]nceput al transform[rii martensitice nichelul conduce la cre=terea
cantit[\ii de austenit[ rezidual[.
Manganul se adaug[ ]n o\elurile pentru construc\ii mecanice ]n propor\ie de
p`n[ la 1.6 %. pentru cre=terea c[libilit[\ii =i rezisten\ei feritei, c[reia ]i afecteaz[,
]ns[ tenacitatea. Manganul determin[ cre=terea gr[untelui de austenit[ la
supra]nc[lzire, motiv pentru care la piesele de importan\[ con\inutul acestuia trebuie
s[ fie sub 0.6% =i deasemenea m[re=te pericolul fisur[rii la ]nc[lzire deoarece scade
conductibilitatea termic[ a o\elului.
Titanul utilizat ]n propor\ie de p`n[ la 0.1 % al[turi de alte elemente (vanadiu
p`n[ la 0.2 %) finiseaz[ granula\ia =i m[reste c[libilitatea.
Molibdenul ]n propor\ie de p`n[ la 0.4 % (sau wolfram p`n[ la 1 %) reduce
sensibilitatea o\elurilor cu Cr =i Cr -Ni la fragilitatea reversibil[ la revenire.

Func\ie de tipul de tratament termic aceste o\eluri se clasific[ ]n :
o\eluri pentru cementare, o\eluri de ]mbun[t[\ire =i o\eluri pentru
nitrurare.
M[rcile de o\eluri de cementare sunt:
- o\eluri cu Cr (15 Cr 08) sunt destinate pieselor de form[ simpl[,
cu ad`ncimea stratului cementat de 1 ... 1.5 mm.
- o\eluri Cr - V; vanadiul mic=oreaz[ sensibilitatea la
supra]nc[lzire; nu sunt utilizate datorit[ calibilit[\ii reduse.
- o\eluri Cr -Mn =i Cr -Mn - Ti (18 MnCr 10, 21TiMnCr 12);
pentru cementare nu sunt utilizate o\eluri aliate numai cu mangan
datorit[ sensibilit[\ii mari la supra]nc[lzire; acest inconvenient este
anulat de alierea cu titan.
- o\eluri Cr - Ni (10 CrNi 30); alierea simultan[ cu crom =i nichel
m[re=te rezisten\a =i tenacitatea miezului, ]n care se ob\ine dup[ c[lirea I
o martensit[ s[rac[ ]n carbon sau bainit[ inferioar[ ca urmare a
c[libilit[\ii ridicate a acestor o\eluri; nichelul are ac\iune favorabil[
asupra stratului cementat cresc`nd at`t rezisten\a c`t =i tenacitatea
acestuia.
- o\eluri Cr - Ni - Mo (18 MoCrNi 13); molibdenul mic=oreaz[
sensibilitatea la supra]nc[lzire, m[rind mult c[libilitatea; prin aceasta

16
piese cu diametru de 150 ... 200 mm se pot c[lii ]n aer reduc`ndu-se,
astfel tensiunile =i deforma\iile.
M[rcile de o\eluri de ]mbun[t[\ire sunt :
- o\eluri cu Cr (40 Cr 10) au c[libilitate ridicat[, sec\iunile cu
diametru mai mic de 50 mm put`ndu-se c[li ]n ulei;
- o\eluri Cr -Mo (42 MoCr 11, 33 MoCr 11) sunt unele din cele
mai utilizate m[rci; molibdenul reduce pericolul fragilit[\ii reversibile la
revenire.
- o\eluri cu Mn (35 Mn 16, 40 Mn 10);
- o\eluri Cr -V (50 VCr 11); vanadiul asigur[ o structur[ fin[
(tenacitate) =i micsoreaz[ sensibilitatea la supra]nc[lzire;
- o\eluri Cr -Ni (41 CrNi 12); alierea simultan[ cu Cr =i Ni imbin[
avantajele =i anuleaz[ dezavantajele alierii numai cu unul din cele dou[
elemente; se asigur[ ]n primul r`nd cre=terea c[libilit[\ii; prezint[
fragilitate reversibil[ la revenire;
- o\eluri Cr - Ni - Mo (34 MoCrNi 15) sunt o\eluri foarte utilizate
datorit[ c[libilit[\ii ridicate =i a faptului c[ sunt insensibile la fragilitatea
reversibil[ la revenire.
O\elurile pentru tratamentul termic de nitrurare sunt o\eluri de
imbun[t[\ire la care elementul principal de aliere este Al; se asigur[,
astfel durit[\i ridicate ale stratului (38 MoCrAl 09).

Obs. Conform indica\iilor din tabelul 2.4, B2. O\eluri nealiate cu
%Mn1% =i o\eluri aliate, noile simboliz[ri ale m[rcilor de o\el de mai
sus devin:
- 15 Cr 3 pentru 15Cr08 ;
- 20CrMnTi4-4-1 pentru 20TiMnCr12 ;
- 40Cr4 pentru 40Cr10 ;
- 34 CrMo4-2 pentru 34MoCr11 ;
- 42CrMo4-2 pentru 42MoCr11 ;
- 51CrMnV4-4-1 pentru 51VMnCr11

17
- 17NiCrMo6-4-2 pentru 17MoCrNi14 ;
-34NiCrMo8-8-2 pentru 34MoCrNi16 ;
- 38AlCrMo10-6-1 pentru 38MoCrAl09

E. O\eluri aliate pentru construc\ii de ma=ini, turnat ]n piese
M[rcile de o\eluri pentru construc\ii de ma=ini turnate ]n piese,
conform STAS 1773, sunt: T20Mn14, T35 Mn 14, T30 SiMn 12, T35
MoCrNi 08 =.a. ; sunt o\eluri similare din punct de vedere al compozi\iei
chimice (alierii) celor deformabile. De regul[ se livreaz[ sub form[ de
semifabricate turnate (T) tratate termic (omogenizare, normalizare, c[lire
=i revenire) caracteristicile mecanice depinz`nd de starea de tratament
termic, motiv pentru care ]n simbolizare este indicat[ compozi\ia
chimic[.

Obs. Noile simbolizri ale acestor mrci sunt:
- G20Mn6
-G30MnSi5-4
-G35NiCrMo3-4-2

F. O\eluri cu destina\ie precizat[
O\elurile cu destina\ie precizat[ sunt : o\eluri pentru arcuri, o\eluri
pentru organe de asamblare, o\eluri pentru rulmen\i, o\eluri pentru
deformare plastic[ la rece, o\eluri rezistente ]n medii de hidrogen =.a.
F1. M[rcile de o\eluri pentru arcuri sunt : OLC 65 A, OLC 75 A,
OLC 85 A, 40 Si 17 A, 51 Si 17 A (Arc 5), 51 VCr 11 A (Arc 2), 56 Si
17 A (Arc 4), 60 Si 15 A (Arc 3) - STAS 795.
O\elurile pentru arcuri trebuie s[ ]ndeplineasc[ urm[toarele
condi\ii : limit[ de elasticitate ridicat[, rezisten\[ la oboseal[ inso\it[ de
o sensibilitate redus[ fa\[ de concentratorii de tensiuni, stabilitate ]n timp
a caracteristicilor mecanice ]n condi\ii de mediu =i temperaturi specifice

18
utiliz[rii, caracteristici de plasticitate care s[ permit[ fabricarea lor prin
tehnologii accesibile.
}n func\ie de compozi\ia chimic[ o\elurile pentru arcuri se
clasific[ ]n :
- o\eluri carbon pentru arcuri - sunt o\eluri de calitate cu
con\inuturi apropiate de compozi\ia eutectoid[;
- o\eluri aliate pentru arcuri - compozi\ia chimic[ aproximativ 0.6
... 1.0 % Si p`n[ la 2 % Si ( siliciul m[re=te elasticitatea); tratamentul
termic const[ ]ntr-o c[lire urmat[ de revenire medie la 300 ... 500
O
C
rezult`nd o structur[ de troostit[ de revenire.
F2. Organele de asamblare sunt piese de ma=ini caracterizate, din
punctul de vedere al configura\iei geometrice, prin existen\a unui
puternic concentrator de tensiuni care este filetul. Ca urmare, o\elurile
folosite trebuie s[ prezinte o sensibilitate minim[ la efectul de crest[tur[,
]n condi\iile unei rezisten\e mecanice corespunz[toare.
}n func\ie de caracteristicile mecanice impuse se utilizeaz[ cinci
categorii de o\eluri :
- o\eluri carbon de uz general - sunt folosite p`n[ la rezisten\e
maxime de 400 N/mm
2
;
- o\eluri pentru prelucr[ri pe ma=ini unelte automate - sunt folosite
p`n[ la rezisten\e maxime de 480 ... 880 N/mm
2
. Aceste o\eluri, prin
con\inutul ridicat de sulf (max. 0.2 %), fosfor (max. 0.15 %) =i plumb
(max. 0.3 %), pot fi utilizate la prelucr[ri pe ma=ini unelte automate,
deoarece formeaz[ a=chii fragmentate. M[rcile de o\eluri folosite sunt :
AUT 12 (0.08 .. 0.16 % C), AUT 20 (aprox. 0.2 %C ), AUT 40 M
(aprox. 0.4 % C, 1.20 ... 1.60 % Mn), OL 56 Pb, 38 Cr 05 Pb =.a.
- o\eluri carbon de calitate - sunt folosite p`n[ la rezisten\e de 880
N/mm
2
.
- o\eluri cu mangan =i bor (20 MnB 5 STAS 11 511) - sunt folosite
p`n[ la rezisten\e de 1050 N/mm
2
. Acestea sunt o\eluri mangan,
microaliate cu bor (0.001 ... 0.005 % B). Borul finiseaz[ granula\ia,

19
m[re=te duritatea prin formarea de boruri, m[re=te termostabilitatea =i
m[re=te c[libilitatea la o\elurile cu con\inut mic de carbon.
- o\eluri aliate - utilizate la rezisten\e peste 1220 N/mm
2
.
Cu excep\ia o\elurilor de uz general, toate celelalte sunt o\eluri
c[rora li se aplic[ tratamente termice. }n cazul aplic[rii tratamentului
termic de ]mbun[t[\ire se recomand[, ca dup[ c[lire structura ]n miezul
por\iunii filetate s[ fie format[ din min. 90 % martensit[.
Tehnologia de fabricare a acestor elemente trebuie s[ aib[ ]n
vedere cre=terea (prin metode tehnologice) rezisten\ei la oboseal[, care
nu poate fi asigurat[ numai prin cre=terea rezisten\ei la trac\iune ca
urmare a tratamentului termic. De asemenea la aceste piese de ma=ini
trebuie avute ]n vedere =i alte condi\ii speciale de lucru ca: medii care
favorizeaz[ coroziunea fisurant[ sub tensiune, condi\ii de fluaj =.a.
F3. M[rcile de o\eluri pentru rulmen\i sunt: 55 SiMo - STAS
11507 (rulmen\i pentru sapele de foraj), RUL 1, RUL 2 - STAS 1456
(cifra reprezint[ num[rul de ordine al m[rcii), RUL 3v - STAS 11250,
90 VMoCr 180 - STAS 11523 (rulmen\i care lucreaz[ ]n medii
corozive).
}n mod obi=nuit, o\elurile pentru rulmen\i sunt o\eluri
hipereutectoide (aprox. 1 % C), aliate cu Cr (1.30 ... 1.65 %), cu
con\inuturi foarte sc[zute de impurit[\i (sulf =i fosfor) ob\inut eventual
prin tratarea sub vid (v). Alierea cu Ni nu este admis[ deoarece acesta
m[re=te cantitatea de austenit[ rezidual[. Pentru cre=terea c[libilit[\ii se
practic[ alierea cu Mn =i Si ]n limitele obi=nuite pentru o\elurile de
construc\ii de ma=ini.
Caracteristicile impuse acestor o\eluri sunt : duritate, stabilitate
dimensional[ ]n timp, rezisten\[ la oboseal[ de contact. Aceste
caracteristici se asigur[ ]n principal prin tratament termic, care const[ ]n:
- normalizare pentru distrugerea re\elei de cementit[ secundar[;
- recoacere de globulizare a cementitei, dup[ care duritatea de 180
... 200 HB permite prelucrarea prin deformare plastic[ =i prin a=chiere;

20
- c[lire de la o tempetur[ de 800 ... 820
O
C, cu r[cire ]n ulei,
continuat[ cu calirea sub zero;
- revenire joas[ la 150
O
C, care asigur[ duritatea maxim[ (aprox.
62 HRC) =i rezisten\a la oboseal[ de contact. Aceste caracteristici scad
foarte repede cu cre=terea temperaturii de revenire.

2.9.5 O\eluri pentru scule

Dup[ destina\ie, sculele se clasific[ ]n : scule a=chietoare, scule de
lovire - matri\are =i instrumente de m[sur[

A. O\eluri pentru scule a=chietoare
A=chierea este un proces complex care d[ na=tere unor puternice
for\e de frecare ]ntre materialul prelucrat =i scul[, frecare ce detrmin[
]nc[lzirea sculei. Acest fenomen poate conduce la cre=terea temperaturii
ei p`n[ la temperaturi mai mari de 500 ... 600
O
C.
Pentru a rezista acestor condi\ii de lucru, materialele sculelor
a=chietoare trebuie s[ aib[ urm[toarele propriet[\i :
- duritate mare (cel pu\in 60 HRC) pentru a se asigura capacitatea
de t[iere =i rezisten\a la uzur[;
- tenacitate pentru a se asigura rezisten\a la solicit[rile cu =oc (]n
cazul a=chierii discontinue);
- rezisten\a la uzur[ pentru a se asigura durabilitate ridicat[;
- stabilitate la cald pentru a se asigura duritatea la temperaturi
ridicate.
Duritatea se ob\ine prin c[lire; la o\elurile carbon de scule
c[libilitatea este redus[ (3 ... 8 mm).
Tenacitatea se ob\ine printr-un tratment termic corect =i prin
folosirea unor o\eluri cu puritate ridicat[.
Rezisten\a la uzur[ este determinat[ de duritate.

21
Stabilitatea la cald se ob\ine, exclusiv prin aliere. Astfel : o\elurile
carbon de scule prezint[ stabilitate p`n[ la temperatura de 180 ... 250
O
C;
prin aliere cu min. 15 % elemente ca Cr, W, V, Mo se asigur[ stabilitate
p`n[ la temperatura de 500 ... 600
O
C. Stabilitate p`n[ la temperaturi
foarte ridicate de 900 ... 1000
O
C se asigur[ prin utilizarea unor materiale
speciale: aliaje dure cu care se realizeaz[ ]nc[rcarea prin sudare a p[r\ii
active a sculei a=chietoare, carburi metalice din care se realizeaz[ prin
sinterizare pl[cu\e cu care se armeaz[ sculele =.a.
Pentru confec\ionarea sculelor a=chietoare se utilizeaz[
urm[toarele o\eluri : o\eluri carbon de scule, o\eluri slab aliate de scule,
o\eluri ]nalt aliate de scule.
M[rcile de o\eluri carbon de scule sunt : OSC 7, OSC 8, OSC 8M,
OSC 10, OSC 11, OSC 13 - STAS 1700. Sunt o\eluri carbon de scule
(S) de calitate (C) eutectoide sau hipereutectoide. Din aceste o\eluri se
confec\ioneaz[ scule a=chietoare utilizate la viteze de a=chiere mici.
Sculele se c[lesc p[truns ]n ap[ c`nd au diametrul mai mic de 10 ... 12
mm. La diametre ale sculelor de 15 ... 300 mm miezul r[m`ne moale,
situa\ie favorabil[ ]n cazul unor scule solicitate cu =oc (d[l\i).
Prin alierea corespunz[toare la o\elurile slab aliate de scule se
m[re=te c[libilitatea =i stabilitatea la cald p`n[ la temperatura de 280
O
C.
Aceste o\eluri sunt aliate cu 1 ... 2 % (6 %) cu elemente ca Mn, Cr, W,
V, de exemplu: MnCrW 14, VMn 18, CrW 20 - STAS 3611 (con\inutul
de carbon este de 0.8 ... 1.3 % =i nu se mai trece ]n simbolizare).
O\elurile ]nalt aliate pentru scule (3.8 ... 4.4 % Cr, 5 ... 18 % W, 1
... 4 % V, aprox. 0.3 % Mo =i Co p`n[ la 5 %) sunt o\elurile rapide (Rp1,
Rp2, Rp3, Rp5, Rp9, Rp10 - STAS 7382; cifra reprezint[ num[rul de
ordine al m[rcii) care au stabilitate p`n[ la temperatura de 550 ... 650
O
C =i din care se execut[ scule a=chietoare ce se pot folosi la a=chierea cu
regimuri de lucru intense (viteze mari de a=chiere). Stabilitatea termic[ a
acestor o\eluri este dat[ de particularit[\ile transform[rilor structurale.

22
Aceste o\eluri sunt o\eluri ledeburitice, ]n stare turnat[ av`nd
structura format[ din carburi primare, ledeburit[ =i austenit[. }n vederea
deform[rii plastice se aplic[ o recoacere de globulizare (]nmuiere) la
temperatura de 720 ... 750
O
C cu r[cire foarte lent[. C[lirea se execut[ de
la temperatura de 1260 ... 1300
O
C ]n ulei. Ca urmare a faptului c[
austenita ob\inut[ este foarte bogat[ ]n elemente de aliere, prin
dizolvarea unei cantit[\i mari din carburile primare, dup[ c[lire structura
va con\ine un procent foarte ridicat ( peste 30 %) austenit[ rezidual[.
Revenirea (realizat[ la temperatura de 560 ... 590
O
C, timp de o or[ cu
r[cire rapid[ ]n ulei, ]n dou[ - trei cicluri de tratament de revenire) are ca
scop transformarea austenitei reziduale ]n martensit[. Astfel dup[
revenire duritatea cre=te la 64 ... 65 HRC, de la 62 ... 63 HRC c`t este
duritatea dup[ c[lire.
Obs. Noua sombolizare a m[rcilor de o\eluri rapide este, de
exemplu : HS2-9-1-8, care are urm[toarea compozi\ie chimic[ : 2%W,
9%Mo, 1%V, 8%Co

B. O\eluri pentru scule de lovire matri\are
Dup[ condi\iile de lucru ale sculelor, aceste o\eluri se clasific[ ]n : o\eluri
folosite la scule pentru deformarea plastic[ la rece =i o\eluri folosite la scule pentru
deformarea plastic[ la cald.
Principalele tipuri de scule folosite la deformarea plastic[ la rece sunt
matri\ele, poansoanele de perforare, filiere etc. O\elurile utilizate pentru astfel de
scule trebuie s[ aib[ duritate ridicat[, rezisten\[ la uzur[ =i tenacitate. }n mod curent
pentru sculele din aceast[ categorie se folosesc o\elurile cu 0.8 ... 1.2 % C c[lite =i
revenite la temperaturi joase, astfel ]nc`t s[ aib[ o duritate de 58 ... 60 HRC. Pentru
condi\ii de lucru u=oare se folosesc o\eluri carbon iar pentru condi\ii de lucru mai
grele o\eluri aliate cu Cr, Mo, V, W cu con\inutul de crom de la aprox. 1 % la cel
mult 7 %, ca de exemplu marca CrV 7. Pentru condi\ii de lucru foarte grele sunt
utilizate o\eluri din clasa ledeburitic[ cu mai mult de 1.5 % C =i peste 11 % Cr ca de
exemplu m[rcile Cr 120, VMoCr120.
Principalele scule pentru deformarea plastic[ la cald sunt matri\ele. O\elurile
pentru matri\e trebuie s[ aib[ tenacitate ridicat[, rezisten\[ la uzur[ la temperaturi
ridicate =i c[libilitate ridicat[. }n func\ie de condi\iile de lucru se pot folosi fie o\eluri
carbon cu 0.3 ... 0.7 % C, fie o\eluri cu 0.3 ... 0.7 % C aliate cu cel mult 9 % Cr ( ]n
mod curent cel mult 3 % Cr) cu p`n[ la 4.5 % Ni =i cu 0.15 ... 0.60 % Mo. Re\etele
acestor o\eluri con\in =i p`n[ la 5 % W, p`n[ la 0.5 % V =i circa 1 % Si, ca de
exemplu MoCrNi15, VMoCrNi 17, VCrW 85. Aceste o\eluri sunt calite =i revenite la
500 .... 600
O
C.



23
C. O\eluri pentru instrumente (aparate) de m[sur[
Aparatele de m[sur[ trebuie s[ aib[ dimensiuni =i forme c`t mai precise ,
stabile ]n timp =i s[ prezinte rezisten\[ la uzur[. Pentru confec\ionarea lor sunt
utilizate at`t o\eluri carbon c`t =i o\eluri aliate, con\inutul de carbon al acestor o\eluri
fiind cuprins ]ntre 0.8 ... 1.5 %. }n mod curent sunt utilizate o\eluri din categoria
o\elurilor pentru scule a=chietoare foarte folosit fiind o\elul CrW 20. Tratamentul
termic al acestui o\el const[ ]n c[lire de la 800 ... 825
O
C =i revenire joas[ la 150 ...
230
O
C. Dup[ tratament duritatea este de 60 ... 63 HRC. }n vederea stabiliz[rii
dimensiunilor dup[ c[lire =i revenire, piesele se supun unei ]nc[lziri prelungite (10
... 30 ore) la 120 ... 170
O
C . Pentru a m[rii rezisten\a la uzur[ aceste piese sunt
cromate dur.

2.9.6 O\eluri =i aliaje pe baz[ de fier cu propriet[\i speciale

Din aceast[ categorie fac parte : aliaje cu propriet[\i termice
speciale, aliaje cu rezistivitate mare, o\eluri =i aliaje pe baz[ de fier cu
propriet[\i magnetice speciale, o\eluri cu mare rezisten\[ la uzur[, o\eluri
=i aliaje rezistente la coroziune, stabile la cald, refractare =i o\eluri
rezistente la temperaturi sc[zute.

A. O\eluri =i aliaje cu propriet[\i termice speciale
Din aceast[ categorie fac parte aliajele care, ]n anumite intervale de temperatur[ au coeficient
de dilatare foarte mic. Un astfel de aliaj numit INVAR este aliajul fier - nichel cu aproximativ 37 %
Ni =i p`n[ la 0.3 % C care are p`n[ la 100
O
C un coeficient de dilatare practic nul. Se folose=te la
fabricarea instrumentelor de m[sur[ care nu trebuie s[-=i schimbe dimensiunile la varia\ia temperaturii
(etaloane de lungime, pendule, aparate geodezice etc.). Dac[ la invar se adaug[ 10 ... 12 % Cr se
ob\ine ELINVARUL deosebit de rezistent la coroziune =i cu mare elasticitate. Aliajul fier - nichel -
carbon cu peste 0.3 % C =i 42 ... 48 Ni se nume=te PLATINIT; are coeficient de dilatare egal cu al
platinei =i al sticlei.

B. Aliaje pe baz[ de fier cu rezistivitate ridicat[
Din aceast[ categorie fac parte aliajele pe baz[ de fier utilizate la confec\ionarea elementelor
de ]nc[lzire pentru cuptoare electrice =i pentru reostate. }n general astfel de aliaje sunt solu\ii solide =i
trebuie s[ posede rezistivitate electric[ ridicat[, coeficient de temperatur[ al rezistivit[\ii electrice mic,
rezisten\[ la oxidare la temperaturi ridicate. Dintre aliajele cu baza fier care respect[ aceste condi\ii, se
exemplific[ cu aliajele denumite FECRAL =i CROMAL. Fecralul este un aliaj Fe -Cr - Al care
con\ine C< 0.12 %, circa 17 % Cr =i 5 % Al; el poate fi utilizat p`n[ la 1100
O
C. Cromalul este tot un
aliaj Fe-Cr-Al cu compozi\ie asem[n[toare (Cr 26%) put`nd fi utilizat p`n[ la temperatura de 1200
O
C. M[rind con\inutul de crom p`n[ la 27 % =i cel de aluminiu p`n[ la 8 % temperatura maxim[ de
utilizare poate cre=te p`n[ la 1300
O
C. }n aceste cazuri aliajele Fe - Cr - Al pot ]nlocui baghetele de
silit[ de la cuptoarele electrice.

C. O\eluri =i aliaje pe baz[ de fier cu propriet[\i magnetice speciale
Dup[ propriet[\i =i condi\ii de lucru materialele metalice utilizate pentru caracteristicile lor
magnetice se ]mpart ]n materiale magnetice moi, caracterizate prin permeabilitate magnetic[ mare =i
pierderi prin histerezis =i curen\i Foucault mici, folosite pentru miezuri de transformator, relee,
electromagne\i, rotori =i statori de masini electrice etc. =i materiale magnetice dure care se
caracterizeaz[ prin c`mp coercitiv =i energie magnetic[ mare. }n aceast[ categorie intr[ materialele
pentru magne\ii permanen\i.
Dintre materialele magnetice moi se men\ioneaz[ fierul pur =i aliajele Fe - Si, Fe - Ni, Fe - Al
- Si =i Fe - Al. Fierul pur este folosit la miezurile =i la piesele polare ale electromagne\ilor, ecrane
magnetice, membrane telefonice etc. Propriet[\ile magnetice ale fierului pur sunt puternic influen\ate

24
de impurit[\i, de m[rimea de gr[unte =i de tensiunile interne. Aliajele fier - siliciu sunt utilizate ]n
principal la ob\inerea tablelor pentru transfomator; ele con\in 3.5 ... 4.5 % Si =i prezint[ propriet[\i
bune dup[ texturare. Aliajele fier - nichel sunt folosite pentru a detecta =i transmite semnale de
intensitate mic[. Sunt cunoscute sub denumirea de PERMALLOY =i con\in p]n[ la 80 % Ni. Aliajele
fier - siliciu - aluminiu cu 9.5 % Si =i 6.5 % Al cunoscute sub denumirea de ALSIFIER au propriet[\i
similare pemalloyului.
Dintre aliajele magnetice dure pe baz[ de fier se men\ioneaz[ o\elurile pentru magne\i,
aliajele Fe - Ni - Al =i Fe - Ni - Al - Co. O\elurile pentru magne\i permanen\i sunt o\eluri cu 0.9 ... 1.0
% C c[lite martensitic. Propriet[\ile magnetice ale acestor o\eluri sunt ]mbun[t[\ite considerabil prin
alierea cu 4.5% Cr, cu circa 6 % W sau cu 4 % Cr, 3 % Co =i 0.4 % Mo; sunt utilizate ca o\eluri
pentru magne\i permanen\i =i o\eluri cu 35 % Co, 5 % W =i 4 % Cr. Un progres important ]n acest
domeniu s-a ob\inut prin folosirea aliajelor Fe -Al - Ni cu aproximativ 63 % Fe, 12 % Al, 25 % Ni,
cunoscute sub denumirea ALNI. Propriet[\i =i mai bune se ob\in prin folosirea aliajelor Fe - Al - Ni -
Co numite ALNICO cu compozi\ia aproximativ[ 63 % Fe, 12 % Al, 10 % Ni =i 5 % Co.


D. O\eluri cu rezisten\[ foarte mare la uzur[ (o\eluri HADFIELD)
Piesele care lucreaz[ ]n condi\ii de frecare abraziv[, la presiuni de
contact mari =i solicit[ri cu =oc cum sunt : cupele pentru excavatoare, ace
=i inimi de macaze, f[lcile concasoarelor etc. se realizeaz[ din o\eluri
austenitice cu ]nalt con\inut de mangan (o\eluri austenitice manganoase).
Compozi\ia chimic[ a m[rcilor T 105 Mn 120, T 100 NiMn 130, T 120
CrMn 130 - STAS 3718 este: 0.9 ... 1.3 % C =i 11.5 ... 14.5 % Mn. }n
mod obi=nuit se folosesc sub form[ de semifabricate turnate; dup[
turnare structura este format[ din austenit[ =i din carburi (FeMn)
3
C ]n
exces precipitate la limitele gr[un\ilor. Deoarece acestea altereaz[
rezisten\a =i ductilitatea o\elului, dup[ turnare se aplic[ o c[lire de
punere ]n solu\ie de la temperatura de 1050 ... 1100
O
C rezut`nd o
austenit[ suprasaturat[ care prezint[ urm[toarele caracteristici : R
m
= 31
... 35 daN / mm
2
, A
5
= 25 %, Z = 25 %, 180 ... 220 HB. Prin deformarea
plastic[ la rece, ca urmare a unui intens proces de ecruisare duritatea
cre=te foarte mult (la grade de deformare de 60 % se ating valori ale
durit[\ii mai mari de 500 HV). Prin ecruisare se men\in caracteristicile
de tenacitate, spre deosebire de celelalte materiale rezistente la uzur[ la
care cre=terea durit[\ii afecteaz[ tenacitatea.





25
D. O\eluri inoxidabile
Prin o\el inoxidabil se ]n\elege, ]n mod obi=nuit, un o\el rezistent
la coroziunea ]n atmosfer[, ]n vapori de ap[, ]n solu\ii de s[ruri =i de
acizi etc, adic[ rezistent la coroziunea electrochimic[.
Fierul pur =i o\elurile carbon =i slab aliate nu sunt rezistente la
coroziune.
Rezisten\a la coroziune electrochimic[ se asigur[ prin aliere cu
minim 12,5 % Cr. Prin aceasta poten\ialul de oxidare al o\elului devine
electropozitiv.
O\elurile inoxidabile sunt, ]n general, o\eluri inalt aliate at`t cu
elemente - gene c`t =i elemente - gene. Structura lor, func\ie de
influen\ele cumulate ale acestor elemente de aliere este dat[ de diagrama
structural[ Schaeffler, prezentat[ ]n figura 2.84.
Din punct de vedere al elementelor principale de aliere o\elurile
inoxidabile se clasific[ ]n o\eluri cu Cr =i o\eluri Cr - Ni.
O\elurile inoxidabile cu Cr, se ]mpart, func\ie de con\inutul de Cr
]n o\eluri cu 13, 17 =i 27 % Cr. Con\inutul de carbon variaz[ intre
limitele 0.08 ... 0.45 % C pentru o\elurile Cr 13, respectiv maxim 0.15
%C pentru o\elurile Cr 17 =i Cr 27. Func\ie de structura ob\inut[ la
r[cirea ]n aer, o\elurile cu Cr pot fi :
- feritice, de exemplu m[rcile 7 AlCr 130, 8 Cr 170, 8 TiCr 170 -
STAS 3583, T 15 Cr 130 - STAS 6855;
- martensitice, de exemplu 20 Cr 130 - STAS 3583, T 20 Cr 130 -
STAS 6855.
Din exemplele prezentate rezult[ c[, aceste o\eluri la con\inuturi
mici de carbon (< 0.15 % C) sunt feritice; ele nu prezint[ transform[ri de
faz[ ]n stare solid[, motiv pentru care nu li se pot aplica tratamente
termice cu schimbare de faz[; singura posibilitate de modificare a
dimensiunii gr[un\ilor este deformarea plastic[ la rece urmat[ de
recoacere de recristalizare nefazic[. La cre=terea con\inutului de carbon

26
o\elurile devin ferito - martensitice sau martensitice; la aceste o\eluri se
pot aplica tratamente de c[lire sau normalizare urmate de revenire joas[.
O\elurile inoxidabile Cr -Ni sunt de regul[ o\eluri austenitice care
con\in peste 18 % Cr =i peste 8 % Ni (re\eta de baz[ care d[ =i denumirea
de o\eluri inoxidabile austenitice 18 -8). Con\inutul de carbon este de
0.02 ... 0.15 % C. Structura la temperatura ambiant[ rezultat[ la r[cirea
]n aer este de austenit[ =i carburi. Rezisten\a la coroziune este maxim[ ]n
cazul structurilor monofazice . Ca urmare aceste o\eluri se supun unui
tratament termic de c[lire de punere ]n solu\ie, rezult]nd o structur[
monofazic[ de austenit[ metastabil[ . }n anumite condi\ii (]nc[lzire un
timp critic ]ntr-un interval critic de temparaturi) carbonul in exces,
dizolvat ]n austenit[ difuzeaz[ la limitele gr[un\ilor unde formeaz[
carburi de crom. Deoarece cromul are posibilit[\i mici de difuzie, ]n
aceste zone se poate ajunge la concetra\ii mai mici de 12.5 % Cr. Un
o\el inoxidabil austenitic, ]ntr-o astfel de stare structural[ - sensibilizat,
introdus in mediul de lucru coroziv sufer[ un proces intens de coroziune
care avanseaz[ la limitele gr[un\ilor, put`nd ca, ]n stadii avansate s[ se
ajung[ la pierderea coeziunii intre cristale, materialul devenind friabil.
Fenomenul poart[ numele de coroziune intercristalin[ =i evitarea lui se
poate face prin urm[toarele metode :
- utilizarea unor o\eluri cu con\inuturi foarte mici de carbon, sub
limita solubilit[\ii lui ]n austenit[ la temperatura ambiant[ care este de
0.04 % C;
- cre=terea con\inutului de Cr al o\elului p`n[ al 25 ... 30 % Cr;
- alierea suplimentar[ a o\elului cu Ti, Nb, Ta, elemente chimice
cu afinitatea fa\[ de carbon mai mare dec`t a cromului, o\eluri numite
stabilizate;
- aplicarea, ]n cazul ]n care materialul a fost sensibilizat, a
tratamentului termic de c[lire de punere ]n solu\ie.



27
Obs. Simboliz[rile dup[ normativul SR EN 10088 =i STAS 3583
ale o\elurilor inoxidabile sunt prezentate ]n tabelul 2.5.
Tabelul 2.5


F. O\eluri rezistente la oxidarea la cald (o\eluri rezistente
coroziunea gazoas[)
Prin o\eluri stabile la coroziunea gazoas[ sau rezistente la oxidare
la cald se ]n\eleg o\elurile care nu se oxideaz[ ]n gaze cu temperaturi mai
mari de 560
O
C, temperatur[ de la care o\elurile carbon obi=nuite =i slab
aliate sufer[ un proces intens de oxidare. }n cazul ]n care solicit[rile
mecanice nu sunt importante, stabilitatea la coroziunea gazoas[ este
criteriul principal de alegere al acestor materiale.
Rezisten\a la oxidare se ob\ine prin aliere cu elemente mai u=or
oxidabile dec`t fierul cum sunt Cr, Si, Al. Aceste elemente formeaz[
straturi de oxizi compacte =i aderente capabile s[ protejeze o\elul de
ac\iunea oxidant[ a mediului de lucru. Ca urmare se utilizeaz[ o\eluri

28
Cr, Cr - Si, Cr - Si - Al cu structur[ martensitic[, martensito - feritic[ sau
feritic[. Prin alierea cu Ni corespunz[tor re\etei 18 -8, rezult[ o\eluri
austenitice stabile la cald cu propriet[\i superioare celor feritice sau
martensitice.
Aceste m[rci de o\eluri sunt cuprinse ]n acele=i standarde - STAS
3583 =i STAS 6855, ca =i o\elurile inoxidabile.


















Fig. 2.84 Diagrama structural[ Schaeffler

G. O\eluri refractare
Refractaritatea este proprietatea materialelor de a rezista la deformare plastic[
=i la rupere sub ac\iunea sarcinilor mecanice aplicate la temperaturi ridicate. Ca
urmare caracteristicile mecanice impuse unor astfel de o\eluri sunt limita de curgere
la cald =i caracteristicile de fluaj (limita de fluaj conven\ional[, rezisten\a de durat[
conven\ional[). Av`nd ]n vedere faptul c[ fenomenele de fluaj sunt intensificate la
temperaturi superioare temperaturii de recristalizare nefazic[, to\i factorii care
m[resc aceast[ caracteristic[ vor conduce la cre=terea refractarit[\ii. Astfel
consider`nd rela\ia lui Bocivar, Trp = k Tt rezult[ c[ vor fi refractare materialele cu
temperatura de topire ridicat[ (metalele greu fuzibile : V, Nb, Ta, Cr, Mo, W). De
asemenea coeficientul k este dependent de natura materialului =i puritate, de exemplu
k =0.2 pentru metale pure, k = 0.4 pentru materialele metalice de puritate tehnic[, k =
0.5 ... 0.6 pentru solu\ii solide cu concentra\ie mic[ =i k = 0.7 ... 0.8 pentru solu\iile
solide suprasaturate.
Al\i factori de care depinde rafractaritatea metalelor =i aliajelor sunt :
- tipul re\elei cristaline: refractaritatea cre=te cu cre=terea gradului de
compactitate al re\elei, deci va fi mai mare la metalele =i aliajele cu re\ea cristalin[
CFC;
- pariculelele disperse : acestea ]mpiedic[ deplasarea disloca\iilor deci
deformarea pin alunecare conduc`nd, deci la cre=terea refractarit[\ii;

29
- m[rimea gr[untelui; refractaritatea cre=te, din acelea=i considerente, cu
cre=terea dimensiunii gr[untelui real.
Refractaritatea o\elurilor se ob\ine prin aliere cu elemente care :
- se dizolv[ ]n ferit[, m[rind temperatura de recristalizare nefazic[ a aceteia;
- precipit[ sub form[ de carburi sau de compu=i intermetalici;
- stabilizeaz[ austenita.
Aceste elemente sunt : Cr, Mo, W, V, Nb, Ta, Ni, N. Dac[ temperataura de
lucru este mai mare de 560
O
C trebuie acordat[ acea=i importan\[ =i rezisten\ei la
oxidare.
Din punct de vedere structural o\elurile refractare sunt :
- o\eluri perlitice. Sunt o\eluri slab aliate Cr -Mo -V, cu con\inuturi sc[zute de
carbon (sunt utilizate cu prec[dere sub form[ de construc\ii sudate), care prezint[
refractaritate p`n[ la 500 ... 580
O
C. Exemple de astfel de m[rci de o\eluri sunt 16
Mo 3, 14 CrMo 4, care sunt utilizate ]n stare tratat[ termic astfel ]nc`t s[ se asigure o
structur[ perlitic[ fin[, structur[ lamelar[ cu refractaritate mai mare dec`t cea
globular[ (sorbit[ de revenire).
- o\eluri martensitice. Sunt o\eluri cu con\inut sc[zut de carbon dar complex
aliate cu W, V, Mo, Nb, Ti, ca de exemplu 10 CrMo 10, 10 CrMo 50 care prezint[
refractaritate p`n[ la temperatura de 600 ... 620
O
C. Tratamentul termic aplicat
semifabricatelor executate din astfel de o\eluri const[ ]ntr-o c[lire ]n aer sau ulei
urmat[ de revenire ]nalt[, la o temperatur[ superioar[ celei din exploatare.
- o\eluri ferito - martensitice. Sunt o\eluri folosite ]n mod obi=nuit ca o\eluri
inoxidabile ca 7 Cr 120, 12 Cr 130, 20 Cr 130 care prezint[ refractritate p`n[ la
600 ... 700
O
C.
- o\eluri austenitice care prezint[ refractaritate p`n[ la 750
O
C.

H. O\eluri pentru temperaturi sc[zute
O\eluri destinate lucrului la temperaturi mai mici dec`t cea ambiant[ , se
impart ]n func\ie de temperatura de exploatare ]n :
- o\eluri destinate lucrului ]n condi\ii aspre, caracterizate prin temperaturi
climaterice sc[zute, de la tempeartura camerei p`n[ la aproximativ - 60
O
C;
- o\eluri destinate lucrului ]n condi\ii extrem de aspre de la temperatura
camerei p`n[ la temperaturi sub - 80
O
C, apropiate de 0K, numite o\eluri criogenice.
Din prima categorie fac parte o\elurile pentru construc\ii metalice =i o\elurile
pentru construc\ia de ma=ini destinate s[ func\ioneze la temperaturi sub 0
O
C.
Acestea sunt o\eluri carbon sau slab aliate cu temperatura de tranzi\ie mic[.
Din categoria a doua fac parte o\elurile destinate ob\inerii, transportului,
depozit[rii =i utiliz[rii gazelor lichefiate. Caracteristic acestor o\eluri este faptul c[
ele trebuie s[ lucreze ]ntr-un domeniu de temperaturi larg ]n care caracteristicile
mecanice se modific[ substan\ial. Astfel cu sc[derea temparaturii caracteristicile de
rezisten\[ cresc, deci rezisten\a la rupere trebuie garantat[ la temperatura ambiant[,
iar tenacitatea scade, fiind necesar[ deci, garantarea ei la temperatura de lucru.
Elementul principal de aliere care asigur[ tenacitatea la temperaturi sc[zute
este nichelul. Con\inutul ]n nichel al o\elurilor , func\ie de temperatura de exploatare
trebuie s[ fie de 3.5 % Ni pentru temperaturi p`n[ la - 100
O
C, 5 % Ni pentru
temperaturi p`n[ la - 140
O
C =i 9 % Ni pentru temperaturi p`n[ la - 200
O
C. Pentru
temperaturi sub -200
O
C se folosesc o\eluri austenitice 18 -8.
La alegerea m[rcii de o\el destinat[ lucrului la o temperatur[ dat[ trebuie s[
se \in[ seama =i de condi\iile de solicitare (statice sau dinamice). De exemplu o\elul
feritic cu 6 % Ni se folose=te p`n[ la - 100
O
C ]n condi\iile unor solicit[ri dinamice
=i p`n[ la -196
O
C ]n condi\iile unor solicit[ri statice.



30

2.9.7 Fonte comerciale

Ca =i ]n cazul o\elurilor, simbolizarea alfanumeric[ a fontelor,
conform normativului SR EN 1560, se poate face fie ]n func\ie de
caracteristici, fie ]n func\ie de compozi\ia chimic[. Structura =i
con\inutul simbolurilor pentru cele dou[ criterii de simbolizare sunt
prezentate ]n tabelul 2.6.

Tabelul 2.6

Simboliz[rile conform STAS sunt ]nc[ mai cunoscute =i unanim
acceptate, motiv pentru care, la fel ca =i ]n cazul o\elurilor, prezentarea
porne=te de la acestea =i apoi se prezint[ noile simboliz[ri.


31
A. Fonte cenu=ii
M[rcile de fonte standardizate prin STAS 568 sunt prezentate ]n
tabelul 2.7. Simbolizarea lor se face prin ad[ugarea la grupul de litere Fc
- font[ cenu=ie, a rezisten\ei minime la rupere ]n N/mm
2
.
A=a cum se constat[ din analiza datelor prezentate, propriet[\ile
acestor fonte depind de grosimea de perete a piesei turnate ( R
m
scade cu
cre=terea grosimii).
Fontele cenu=ii feritice prezint[ rezisten\[ la rupere p`n[ la 120
N/mm
2
, iar fontele cenu=ii perlitice - p`n[ la 240 N/mm
2
. }n general ele
se utilizeaz[ pentru piese av`nd configura\ie geometrico - dimensional[
complex[, caracteristic[ care impune utilizarea de semifabricate turnate,
ca de exemplu : batiuri de ma=ini unelte, corpuri de ma=ini, pistoane,
cilindri =.a.
Obs. Exemplu de simbolizare nou[ a unei fonte cenu=ii :
EN-GJL-250 sau EN-GJL-HB180 SR EN 1561

B. Fonte modificate
B1. Fonte modificate cu grafit lamelar
}n compara\ie cu fonta cenu=ie perlitic[ cu grafit lamelar
nemodificat, ]n care separ[rile de grafit sunt lungi =i cu v`rfurile ascu\ite,
]n fontele modificate cu grafit lamelar (m[rcile Fc 350, Fc 400) lamelele
de grafit sunt mai scurte =i mai numeroase, cu v`rfurile rotunjite, av`nd
o distribu\ie uniform[ ]n masa metalic[.
Drept elemente modificatoare se utilizeaz[ : Ca, Ba =i Sr.
Ca elemente ajut[toare se introduc ]n compozi\ia chimic[ a fontei:
- Al, Si, C (grafit), Zr =i Ti pentru m[rirea num[rului separ[rilor de
grafit;
- Cu, Sn, Mn =i Cr pentru m[rirea ponderii perlitei din structura
masei metalice.



32
B2. Fonte modificate cu grafit vermicular
Simbolizarea m[rcilor de fonte cu grafit vermicular, conform STAS
569 cuprinde, ca =i ]n cazul fontelor cenu=ii, indicarea rezisten\ei minime
la rupere. Caracteristicile mecanice prezentate ]n tabelul 2.8 indic[ faptul
c[ aceste materiale au garantate =i caracteristici de plasticitate (A
5
, KCU).
Acest lucru se datoreaz[ formei grafitului : lamele uniform repartizate ]n
masa metalic[ la care raportul dintre lungime =i grosime este mai mic de
20.
Elementele modificatoare utilizate la producerea acestor fonte sunt
Mg =i Ce, acelea=i ca la fontele nodulare, dar folosirea de elemente
ajut[toare ca Al =i Ti fr`neaz[ compactizarea grafitului p`n[ la stadiul de
grafit nodular, oprind-o la stadiul de grafit pseudolamelar.
Obs. Exemplu de simbolizare nou[ a unei fonte cu grafit
vermicular: EN-GJVP-400-1S-D

C. Fonte modificate cu grafit nodular
}n fontele cu grafit nodular compactizarea grafitului este maxim[,
av`nd drept consecin\[ minimizarea efectului de crest[tur[ al acetuia.
Ca urmare, fontele nodulare au rezisetn\e la rupere =i alungiri la rupere
care reprezint[ aproximativ dou[ treimi din cele ale masei metalice
lipsite de incluziuni de grafit. Acest lucru este indicat =i ]n simbolizarea,
conform STAS 6071, acestor materiale (vezi tabelul 2.9) care pe l`ng[
grupul de litere Fgn - font[ cu grafit nodular =i a grupului de cifre care
reprezint[ rezisten\a minim[ la rupere, cuprinde =i un grup de cifre care
este valoarea alungirii minime la rupere.
Datorit[ calit[\ilor ei, fonta nodular[ este utilizat[ din ce ]n ce mai
mult pentru turnarea unei mari variet[\i de piese pentru construc\ia
automobilelor, tractoarelor, ma=inilor agricole =i ]n general ]n construc\ia
de ma=ini mecanice =i electrice, ]nlocuind o\elul. Aceast[ ]nlocuire este
justificat[ ]n primul r`nd din ra\iuni economice ; consumul de energie
electric[ este de 55 ... 570 kWh/tona de font[ nodular[, fa\[ de 750 ...

33
800 kWh/tona de o\el; consumul specific de metal este de 1,4 ... 1,5 tone
de font[ lichid[/tona de piese din font[ nodular[, fa\[ de 1,8 ... 2 ]n cazul
pieselor turnate din o\el (deci un indice de scoatere cu 25 ... 30 % mai
mare ]n cazul utiliz[rii fontei nodulare fa\[ de o\el).
Obs. Exemplu de simbolizare nou[ a unei fonte nodulare:
EN-GJS-370-17 SR EN 1563

Tabelul 2.7
Fonte cenu=ii standardizate

Marca Diametrul ]n mm R
m
,min HB
fontei Prob[ Epruvet[ N/mm
2

Fc100 9
13
20
30
6
8
12.5
20
160
140
120
100
100 ... 150
Fc150 9
13
20
30
45
6
8
12.5
20
32
250
230
180
150
110
140 ... 190
Fc200 13
20
30
45
8
12.5
20
32
170
230
200
160
170 ..210
Fc250 13
20
30
45
8
12.5
20
32
320
270
250
210
180 ..240
Fc350 20
30
45
12.5
20
31
320
300
250
190 ... 250
Fc400 30
45
20
32
400
350
230 ... 300


Tabelul 2.8
Fonte cu grafit vermicular standardizate

Marca fontei R
m
, min
N/mm
2

R
p02
, min
N/mm
2

A
5

%
KCU
J/cm
2

HB 10
-3
E
N/mm
2

Fgv300 300 200 3.0 5...15 120...160 120...140
Fgv350 350 240 1.5 - 160...220 140...160
Fgv400 400 280 1.0 - 200...280 160...170






34

Tabelul 2.9
Fonte cu grafit nodular standardizate

Marca fontei Structura T.T. R
m
, min
N/mm
2

R
p02
, min
N/mm
2

A
5

%
KCU
J/cm
2

HB
Fgn370-17 100% F r 370 230 17 16 160
Fgn420-12 100 % F r 420 250 12 15...20 175
Fgn450-5 F+P - 450 320 5 5...20 190
Fgn500-7 F+(70%)P N 500 350 7 12...20 205
Fgn600-2 F+(90%)P N 600 400 2 8...20 245
Fgn700-2 P N 700 450 2 8...20 265
Observa\ie:
F - feritic[. F+P - ferito - perlitic[, P - perlitic[
r -recoacere, N - normalizare


Tabelul 2.10
Fonte maleabile standardizate

Marca fontei Diametrul probei R
m
, min
N/mm
2

R
p02
, min
N/mm
2

R
p05
, min
N/mm
2

A
5

%
HB
Fma350 9
12
15
340
350
360
-
-
-
-
-
-
6
4
3
240
240
240
Fma400 9
12
15
360
400
420
200
220
230
200
240
260
10
5
3
220
220
220
Fmn300
Fmn320
Fmn350
Fmn370
15
15
15
15
300
320
350
370
-
-
170
190
-
-
190
210
6
8
10
12
160
160
150
150
Fmp450
Fmp500
Fmp550
Fmp600
Fmp650
Fmp700
15
15
15
15
15
15
450
500
55
600
650
700
260
300
330
360
390
500
280
320
360
390
430
550
6
5
4
3
3
2
220
240
260
270
270
280


C. Fonte maleabile
M[rcile de fonte maleabile standardizate ]n STAS 569, prezentate
]n tabelul 5.4, sunt:
- F
ma
- fonte maleabile cu miez alb;
- F
mn
- fonte maleabile cu miez negru;
- F
mp
- fonte maleabile care dup[ opera\ia de maleabilizare este
supus[ unor prelucr[ri prin ac\iune termic[ (tratamente termice), prin

35
care se transform[ masa metalic[ de baz[ ]n structuri de neechilibru cu
propiet[\i mecanice mai ridicate.
}n simbolizare se indic[ valoarea rezisten\ei minime la rupere, ]n
N/mm
2
.
Principalul dezavantaj al acestor materiale este durata mare
necesar[ la opera\ia de maleabilizare.
Procesul de grafitizare poate fi accelerat prin:
- ]nocularea fontei lichide cu aluminiu (mai rar B, Bs);
- ridicarea temperaturii de ]nc[lzire a fontei, ]nainte de turnare;
- ridicarea temperaturii de ]nc[lzire la opera\ia de maleabilizare
f[r[ a dep[=i valoarea de 1080C;
- o ]nc[lzire de 350 400C timp de 7 8 ore ]nainte de
maleabilizare ]n scopul elimin[rii mai complete a oxigenului =i azotului
din font[.
Toate acestea ac\ioneaz[ ]n direc\ia mic=or[rii stabilit[\ii
cementitei, m[ririi vitezei de difuzie a carbonului =i acceler[rii, ]n
consecin\[, a procesului de grafitizare. Ob\inerea unor propiet[\i
mecanice ridicate este =i rezultatul faptului c[, pe l`ng[ forma de cuiburi
(mai pu\in compact[, totu=i, ca la fontele nodulare), cantitatea de grafit
este relativ redus[. Aceasta se asigur[ prin alegerea pentru maleabilizare
a unei fonte albe cu con\inut redus de carbon ( 2,3%). }n ceea ce
prive=te con\inutul de Si, acesta este cuprins ]ntre 0,8 1,2 %. Fontele
maleabile se utilizeaz[ pentru executarea unor piese de importan\[
ridicat[, solicitate la sarcini statice mari, precum =i la sarcini dinamice
(cu =oc sau variabile), ca de exemplu: cartere de reductoare, pun\i spate
pentru automobile, buc=e, coliere, c`rlige etc.
Obs. Exemplu de simbolizare nou[ a unor fonte maleabile:
EN-GJMW-400-3
EN-GJMB-370-12
EN-GJMQT-700-2


36
D. Fonte speciale (aliate)


Fontele speciale (aliate) corespund unor aplica\ii ]n care se cere:
A. rezisten\[ la uzur[;
B. refractaritate;
C. rezisten\[ la coroziune;
D. propriet[\i magnetice.

D1. Rezisten\a la uzur[ poate fi asigurat[ =i de fontele nealiate, dar numai ]n anumite
condi\ii. Astfel:
- fontele albe corespund aplica\iilor ]n care solicitarea la uzur[ nu este ]nso\it[ de =ocuri;
-fontele cenu=ii cu eutectic fosforos corespund aplica\iilor ]n care se cere rezisten\[ la uzur[
]n condi\ii de frecare cu ungere;
- fontele cu strat dur (de font[ alb[) corespund aplica\iilor ]n care se cere rezisten\[ la uzur[
f[r[ ungere, ]n condi\iile ]n care miezul din font[ cenu=ie nealiat[ este capabil s[ suporte =ocurile din
timpul func\ion[rii (cilindrii de laminor).
Pentru alte numeroase aplica\ii ]nt`lnite ]n tehnic[, sunt standardizate m[rcile de fonte
antifric\iune (STAS 11246) =i m[rcile de fonte de fric\iune (STAS 11246) .

D2. Refractaritatea permite materialului s[ func\ioneze la temperaturi ridicate (arm[turi,
schimb[toare =i recuperatoare de c[ldur[, piesele cuptoarelor industriale). }n cazul fontelor, aceast[
propietate se ob\ine prin alierea masei metalice cu unul din elementele: Cr, Si, Ni, Al.
Alierea cu 1 3% ]nso\it[ de o cre=tere corespunz[toare a con\inutului de Si la 3 6%
pentru contracararea ac\iunii antigrafitizante a Cr, dar =i pentru m[rirea rezisten\ei la oxidare a masei
metalice, permite utilizarea fontelor cenu=ii ]n domeniul de temperaturi 650 1000C. Alierea ]nalt[
cu Cr (12 35%) permite func\ionarea la temperaturi de 1000C. Alierea concomitent[ cu Cr =i Ni
(< 2,5% Cr, 18 24% Ni) sau cu Cr =i Cu (5 30% Cr, 7 10% Cu) asigur[ fontelor (cu grafit
lamelar sau nodular) acoperirea domeniului de temperaturi de func\ionare 800 1000C, iar alierea
]nalt[ cu aluminiu (19 25% Al) asigur[ acoperirea domeniului de temperaturi 1000 1100C. }n
practic[ fontele refractare au denumiri comerciale ca: silal, microsilal, nirezist, cingul, piroferal =.a..

D3. Rezisten\a la coroziune maxim[ se ob\ine ]n cazul fontelor cu grafit prin alierea ]nalt[ cu
Ni (11 21%) =i Cu (7 11%). }n preze\a acestor elemente, denumite elemente -gene (vezi
paragraful 7.1), se stabilizeaz[ austenita, ob\in`ndu-se la viteza de r[cire de la turnare structuri grafito
- austenitice (fonte Nerezist).
Alierea ]nalt[ cu Si (10 18%), element grafitizant =i -gen conduce la ob\inerea fontelor
antiacide cu masa feritic[ puternic aliat[ cu Si (fonte Ferosilid).
Alierea ]nalt[ cu crom (30 35%), element antigrafitizant =i -gen conduce la ob\inerea
fontelor albe rezistente la coroziune (fonte Sormait).

D4. Din punct de vedere al propiet[\ilor magnetice prezint[ interes practic fie fontele
magnetice cu permeabilitate magnetic[ ridicat[, fie fontele paramagnetice.
}n prima categorie se ]ncadreaz[ fontele nodulare feritice sau fontele maleabile cu miez
negru.
}n a doua categorie se ]ncadreaz[ fontele austenitice utilizate ]n industria electrotehnic[
pentru carcasele dispozitivelor de conectare, ale transformatoarelor cu ulei, supor\i magnetici etc.


1
2.10 Metale neferoase =i aliajele lor

2.10.1 Metale neferoase u=oare =i aliajele lor

}n categoria metalelor neferoase u=oare sunt ]ncadrate, ]n mod
conven\ional, metalele cu densitatea mai mic[ de 5 kg/dm
3
: litiu, sodiu,
potasiu, rubidiu, cesiu, beriliu,magneziu, calciu, stron\iu, bariu,
aluminiu, scandiu, seleniu, titan =i ytriu.

Aluminiul =i aliajele sale
Aluminiul este un metal u=or ( = 2.7 kg /dm
3
), alb - argintiu,
re\ea cristalin[ CFC, f[r[ transform[ri polimorfe. Este foarte r[sp`ndit ]n
natur[ (clarkul 8.8) sub form[ de minerale ca: micele (aluminosilica\i de
fier =i magneziu sau metale alcaline), feldspa\i (aluminosilica\i de
potasiu sau sodiu), caolin (silicat de aluminiu hidratat), corindonul
(trioxid de aluminiu), criolit (hexafloroaluminat trisodic), bauxita (hidrat
de aluminiu =i fier).
De=i foarte r[sp[ndit, utilizarea lui tehnic[ este relativ recent[.
Procedeele industriale de ob\inere a aluminiului, bazate pe
descompunerea electrolitic[ a aluminei dizolvat[ ]n criolit[ tipit[ (AlF
3

3NaF) au fost brevetate simultan ]n anul 1886 ]n Europa de Heroult =i ]n
SUA de Hall, procedeul fiind cunoscut ast[zi sub denumirea Heroult -
Hall.
Analizat din punct de vedere energetic (pentru producerea unei
tone de aluminiu rafinat se consum[ 33 MW h energie electric[, din care
15 MW h este consumul pentru electroliza aluminei) aluminiul face parte
din categoria metalelor energofage, al[turi de Ti, Ni =i Cu. El prezint[,
]ns[ un complex de propriet[\i care au determinat o enorm[ aplicabilitate
industrial[ a lui, at`t sub form[ de metal pur, c`t mai ales sub form[ de
aliaje.
Principalele caracteristici ale aluminiului sunt :
2
- mai u=or de aproape trei ori dec`t o\elul, rezult`nd =i un foarte
bun raport ]ntre rezisten\a mecanic[ =i greutate specific[, denumit
rezisten\[ specific[. Calculele efectuate au demonstrat c[ prin utilizarea
la fabricarea elementelor auto =i material rulant ( locomotive, vagoane)
a unei tone de aluminiu, aduce o economie, la 100 000 tone kilometrice
de 12 t benzin[, economie mai mare dec`t energia consumat[ pentru
ob\inerea respectivei tone de aluminiu.
- caracteristici mecanice bune : rezisten\a mecanic[ la unele aliaje
comparabil[ cu a o\elurilor carbon obi=nuite, elasticitate ridicat[,
tenacitate la temperaturi scazute, propriet[\i tehnologice cel fac apt
pentru ob\inerea pieselor at`t prin turnare (temperatura de turnare de
710...730
0
C, contrac\ia la solidificare de 1,7%) c`t =i prin deformare
plastic[ la cald sau la rece (deformabilitate bun[ - se pot ob\ine prin
laminare folii cu grosimea sub 5 m);
- rezisten\[ la coroziune (datorit[ pasiviz[rii) ]n medii ca: acizi,
apa de mare, aer umed, aer industrial, etc.
-conductibilitate termic[ (material excelent pentru vase, pistoane,
blocuri motor) =i electric[ (60%din cea a Cu) foarte bune;
-capacitate mare de reflexie a luminii.

Aliaje pe baz[ de aluminiu
Alierea aluminiului poate ]mbun[t[\i considerabil propieta\ile de
rezisten\[. Este evident ]ns[ c[ prin aliere propiet[\i ca plasticitatea,
conductibilitatea electric[ etc. se mic=oreaz[. Ca urmare la adoptarea
unui aliaj se admite un compromis ]ntre propiet[\ile care se exclud ,
astfel ]nc`t s[ se pun[ ]n eviden\[ propietatea necesar[ pentru o aplica\ie
bine definit[.
Principalele elemente de aliere sunt Cu, Mg, Si =i mai rar sau ca
elemente secundare de aliere : Mn, Ni, Fe, Cr =i Zn ; cele mai utilizate
sunt aliajele complexe.
3
Consider`nd diagrama de echilibru Al-element de aliere, care are,
]n general, aliura prezentat[ ]n figura 2.85, aliajele aluminiului se
clasifica ]n :
-aliaje deformabile, aliaje cu concentra\ii mai mici de a
2
%
element de aliere;
-aliaje pentru turn[torie, aliaje hipoeutectice =i eutectice .
Aliajele deformabile sunt nedurificabile prin tratament termic
(cele care nu prezint[ transform[ri de faz[ ]n stare solid[, deci cu
concentra\ii ale elementului de aliere mai mici de a
1
%) =i durificabile
prin tratament termic (aliaje care prezint[ varia\ie cu temperatura a
solubilit[\ii ]n aluminiu a elementului de aliere ).
Tratamentul termic aplicat aliajelor durificabile const[ ]n c[lirea
de punere ]n solu\ie urmat[ de ]mb[tr`nire .

















Fig. 2.85 Diagrama de echilibru Al - element de aliere

C[lirea de punere ]n solu\ie are ca scop ]mpiedicarea separ[rii
fazei secundare =i const[ ]n ]nc[lzirea aliajului ]n domeniul monofazic
(la temperatura t
cs
) urmat[ de r[cire cu vitez[ mare de r[cire. Se ob\ine
la temperatura ambiant[ o solu\ie solid[ suprasaturat[ ]n element de
aliere .
}mb[tr`nirea este un fenomen evolutiv natural, de obicei de lung[
durat[, datorit[ c[ruia un material metalic ]=i modific[ anumite

4
caracteristici fizico-mecanice prin precipitare ]n timp de faze noi, dintr-o
solu\ie solid[ suprasaturat[. Ca tratament termic, ]mb[tr`nirea se aplic[
dup[ c[lirea de punere ]n solu\ie =i const[ ]n ]nc[lzirea solu\iei solide
suprasaturate astfel ]nc`t procesele de precipitare a fazei noi s[ fie
accelerate.
}nc[lzirea la temperaturi inferioare t
]mb
(v. fig. 8.1) va conduce la
formarea unor aglomer[ri de atomi numite zone Guinier - Preston (dup[
numele celor doi cercet[tori care le-au descoperit ]n mod independent).
Aceste zone au aceea=i re\ea cristalin[ ca =i matricea solu\iei solide, dar
diferen\a dintre diametrele atomice ale aluminiului =i elementului de
aliere provoac[ distorsiuni locale ]ntre planele atomice, care determin[ o
apreciabil[ deformare elastic[ a acesteia. Acest lucru conduce la o form[
lamelar[ (discuri) a zonelor G-P cu dimensiuni de ordinul 10 ... 100 (]n
diametru). De mare importan\[ practic[ este faptul c[ zonele G-P se
formeaz[ cu mare u=urin\[ ]n ]ntregul volum al solu\iei solide =i au un
foarte mare grad de dispersie (un centimetru cub de solu\ie solid[
con\ine 10
17
... 10
18
zone G-P).
}nc[lzirea peste temperatura de solubilitate a zonelor G-P (v. fig.
8.1) va avea ca efect dizolvarea acestora =i germinarea unor faze
metastabile (la temperaturi apropiate de t
]mb
) sau faze stabile (la
temperaturi apropiate de curba de solubilitate - t
ls
). Diferen\a dintre
aceste faze =i zonele G-P const[ ]n faptul c[ cele din urm[ nu sunt faze,
conform defini\iei cunoscute, ci numai zone ale unei solu\ii solide
suprasaturate, cu grosime comparabil[ cu parametrul re\elei cristaline,
care are compozi\ia chimic[ ]n element de aliere mai mare dec`t
compozi\ia chimic[ medie a acesteia.
Prin ]mb[tr`nire se m[resc rezisten\a =i duritatea mic=or`ndu-se
caracteristicile de plasticitate, efectul cel mai puternic fiind dat de zonele
G-P =i de precipitatele coerente cu solu\ia solid[.
Temperatura =i durata de men\inere la ]mb[tr`nire sunt parametrii
de baz[ care determin[ propriet[\ile materialului. }n general, rezisten\a la
5
rupere, limita de curgere =i duritatea unui aliaj cresc cu cre=terea duratei
(sau temperaturii) ating`nd un maxim dup[ care scad. Procesul care are
loc ]naintea atingerii maximului de rezisten\[ este denumit durificare
prin ]mb[tr`nire, iar continuarea men\inerii va avea ca efect
supra]mb[tr`nirea.

Aliaje de aluminiu deformabile, nedurificabile prin tratament
termic

Din aceast[ categorie fac parte aliajele din sistemele Al - Mn, Al - Mg =i Al
- Mn - Mg.
Pentru cazul sistemului Al - Mn punctul a
1
corespunde unei concentra\ii de
1.82 % Mn, temperatura transform[rii eutectice este de 658
O
C, iar faza este
compusul Al
6
Mn. }n prezen\a fierului (impuritate acceptat[ p`n[ la 0.7 %) se
formeaz[ compusul ternar Al
6
(MnFe) care nu mai este solubil ]n Al, f[c`nd aliajele
nedurificabile prin tratament termic. Aliajele utilizate con\in maxim 1.5 % Mn =i se
folosesc pentru laminare sub form[ de table. Acestea prezint[ o bun[ rezisten\[ la
coroziune (Mn spre deosebire de celelalte elemente ]mbun[t[\e=te rezisten\a la
coroziune a aluminiului) fiind utilizate, ]n special pentru executarea obiectelor
casnice =i a recipientelor pentru industria alimentar[.
Pentru cazul sistemului Al - Mg, punctul a
1
corespunde unei

concentra\ii de
1.4 % Mg iar punctul a
2
la 17.4 % Mg; temperatura transform[rii eutectice este de
450
O
C iar faza este compusul Al
3
Mg
2
. Rezult[ deci, c[ aliajele cu maxim 1.4 %
Mg nu sunt durificabile; la con\inuturi mai mari, p`n[ la 3 % Mg, aliajele se pot
durifica, dar efectul tratamentului termic este foarte mic. Alierea cu Mg reduce
greutatea specific[ a aluminiului, m[re=te rezisten\a mecanic[, ]mbun[t[\e=te
a=chiabilitatea =i prelucrabilitatea prin lustruire. Aliajele se utilizeaz[ la fabricarea
robine\ilor, ]n construc\ii navale, la producerea tablelor pentru vagoane =i elemente
de caroserii, rezervoare =i conducte, la confec\ionarea obiectelor de menaj =i ]n
scopuri decorative.
Aliajele Al - Mg - Mn con\in 1 ... 1,5 % Mn =i maxim 3 % Mg. Ele se
deformeaz[ plastic la rece foarte u=or, ecruis`ndu-se (]n stare recoapt[ R
m
150
N/mm
2
, A
5
25 % iar ]n stare ecruisat[ - R
m
250 N/mm
2
, A
5
5 %). Sunt
utilizate sub form[ de semifabricate ca: table, bare, profile etc.

Aliaje de aluminiu deformabile, durificabile prin tratament termic

Reprezentatul tipic al aliajelor din aceast[ grup[ este sistemul Al -
Cu. Punctul a
1
al diagramei de echilibru are concentra\ea de 0.2 % Cu iar
punctul a
2
de 5.7 % Cu; temperatura transform[rii eutectice este de 548
O
C; faza este compusul Al
2
Cu. Aceste aliaje sunt relativ pu\in utilizate.
Cele mai ]nt`lnite aliaje deformabile, durificabile prin tratament termic
6
sunt aliaje complexe, apar\in`nd sistemelor Al - Cu - Mg, Al - Mg - Si,
Al - Cu - Ni - Mg etc.
Aliajele Al-Cu-Mg care con\in 0.5 ... 5 % Cu, 0.2 ... 0.7 % Mg, 0.2
... 1.5 % Mn =i mici propor\ii de Mn, Si =i Fe (maxim 0.7 % fiecare)
sunt cunoscute sub denumirea de DURALUMINIU.
Semifabricatele din duraluminiu se ob\in sub form[ de bare prin
turnare continu[. Acestea se supun unui tratament termic de recoacere
pentru omogenizare =i detensionare la o temperatur[ de 440 ... 480
O
C.
Structura de echilibru este format[ din solu\ie solid[ , compu=ii
intermetalici solubili in : faza (Cu
2
Al), faza S (Al
2
CuMg) , Mg
2
Si =i
compu=i intermetalici de fier =i mangan, insolubili. Dup[ tratamentul
termic de c[lire (t
i
= 505 ... 510
O
C, r[cire ]n ap[ cald[) se ob\ine o
solu\ie solid[ suprasaturat[ ]n Cu =i Mg =i compu=i intermetalici
primari, nedizolva\i.
Procesele de ]mb[tr`nire ]ncep spontan, imediat dup[ c[lire =i ca
urmare durificarea se realizeaz[, de obicei, pe cale natural[. De altfel
fenomenul a fost descoperit ]nt`mpl[tor ]n anul 1906 , c`nd metalurgistul
german Alfred Wild cerceta posibilit[\ile de c[lire a unor astfel de aliaje.
Descoperirea a fost hot[r`toare pentru construc\ia de avioane, ]ntruc`t la
nici un alt material cunoscut p`n[ ]n acel moment rezisten\a specific[ nu
era a=a de mare. Duraluminiul (c[lit =i revenit) are propriet[\i mecanice
asem[n[toare o\elurilor moi : R
m
500 N/mm
2
, R
e
300 N/mm
2
=i A
5

15 %.
Dintre aliajele aluminiului durificabile prin tratament termic se
mai citeaz[ :
- aliajele Al - Mg - Si (AVIAL) care se ]mb[tr`nesc numai
artificial la temperatura de 100 ... 200
O
C;
- aliajele Al - Mg - Si - Mn (ALDREY) folosite pentru conductori
electrici;
- aliajele de ]nalt[ rezisten\[ Al - Cu - Mg - Mn - Zn (p`n[ la 6 %
Zn) folosite la fabricarea pr[jinilor de foraj din aluminiu;
7
- aliajele rezistente la temperaturi ridicate Al - Cu - Ni - Fe - Mg
cu 1 ... 2.3 % Ni care asigur[ un coeficient de dilatare redus =i o bun[
refractaritate.

Aliaje de aluminiu pentru turn[torie

Aluminiul nu prezint[ propriet[\i bune de turnare : are tensiune superficial[
mare =i fluiditate redus[. }mbun[t[\irea propriet[\ilor de turnare (contrac\ie la
solidificare mic[, susceptibilitate sc[zut[ de fisurare la cald =i de formare a porilor
etc.) se ob\ine ]n cazul ]n care ]n structur[ exist[ eutectic. Dintre aliajele pentru
turn[torie, cele mai larg utilizate sunt cele din sistemul Al - Si denumite
SILUMINURI. La concentra\ii de aproximativ 9 % Si (aproape de concentra\ia de
11,6 % Si a transform[rii eutectice) fluiditatea lor este foarte bun[. Conform
diagramei de echilibru generale, faza este Si pur. La solidificarea eutecticului +
Si, cristalele de Si se depun la limitele cristalelor de solu\ie solid[ sub form[
acicular[, ceea ce afecteaz[ caracteristicile mecanice. Propriet[\ile acestor aliaje se
pot ]mbun[t[\i prin introducerea ]n topitur[ a unui modificator (de exemplu, 0.005 ...
0.150 % Na), care impiedic[ segrega\iile grosolane de Si, finiseaz[ eutecticul =i
structura dendritic[ .
Aceste aliaje au rezisten\[ bun[ la coroziune =i sunt utilizate pentru piese
supuse ]n exploatare la solicit[ri mecanice sc[zute sau la condi\ii de mediu corozive
ca : produse casnice, corpuri de pomp[, r[citori, fitinguri etc.
Adaosuri de Cu, Mg, Ni, Mn chiar ]n procente mici, fac posibil[ aplicarea
tratamentelor termice =i deci, ob\inerea de propriet[\i mecanice superioare. Dintre
cele mai r[sp`ndite aliaje din aceast[ categorie fac parte :
-aliajele Al - Si - Mg - Mn (10 % Si, 0.3 % Mg, 0.4 % Mn, simbolizat ]n
normativele rom`ne=ti AT Si10Mg) care se toarn[ u=or, asigur[ dup[ c[lirea de la
510
O
C =i ]mb[tr`nirea la 180
O
C o rezisten\[ de minim 220 N/mm
2
; este utilizat
]n fabrica\ia de motoare (cartere, cutii de vitez[) =i aparataj electric;
- aliajele Al - Si - Cu - Mg - Ni - Mn (12 % Si, 1.2% Mg, 1.2 % Cu, 1.1 %
Ni, 0.3 % Mn - At Si12CuMgNi) care au pe l`ng[ o capacitate de turnare foarte
bun[ =i coeficient de dilatare redus, stabilitate la cald, ceea ce ]l face potrivit pentru
turnarea pistoanelor motoarelor cu ardere intern[;
- aliajele Al - Si - Cu - Mn (5% Si, 3 % Cu, 0.5 % Mn - AT Si5Cu3) ]=i
p[streaz[ calit[\ile destul de bune de turnare, asigur[ prin tratament termic rezisten\e
mecanice ridicate (minim 260 N/mm
2
) =i prezint[ o prelucrabilitate bun[; se
utilizeaz[ la fabricarea pieselor cu solicit[ri ridicate: carcase, corpuri de ma=ini etc.
Aliajele din sistemul Al - Cu pentru turn[torie sunt mai pu\in utilizate pentru
c[ se toarn[ greu prin procedeele clasice =i prezint[ tendin\a de fisurare la cald; ]n
schimb se trateaz[ termic asigur`nd rezisten\e mecanice peste 350 N/mm
2
=i se
prelucraz[ bine prin a=chiere, fapt pentru care sunt utilizate ]n construc\ii de
performan\[.
Aliajele din sistemul Al -Mg (cu maxim 12 % Mg) sunt cele mai u=oare aliaje
de aluminiu, cu rezisten\[ mecanic[ acceptabil[, se prelucreaz[ foarte bine prin
a=chiere =i au rezisten\[ ridicat[ la coroziune; prezint[ dezavantaje tehnologice
importante : se elaboreaz[ greu, au propriet[\i de turnare sc[zute, iar piesele prezint[
tendin\[ de fisurare (la cald =i la rece). Din ele se toarn[ totu=i piese de
importan\[ pentru industria chimic[, avia\ie, decora\iuni etc.


8
2.10.2 Metale neferoase grele =i aliajele lor

Din categoria metalelor neferoase grele fac parte metalele cu
densitate mai mare de 5 kg/dm
3
, except`nd fierul care, ]mpreun[ cu
aliajele sale formeaz[ o categorie separat[. Cel mai greu metal neferos
este osmiu cu densitatea de 22.70 kg/dm
3
, cu densit[\i apropiate fiind =i
platina (21.45 kg/dm
3
), wolframul (19.32 kg/dm
3
), aurul (19.30
kg/dm
3
) =.a. numite metale supragrele. Din punct de vedere al
temperaturii de topire ]n aceast[ grup[ sunt cuprinse at`t metale u=or
fuzibile (mercur, staniu, cadmiu, plumb, zinc) c`t =i metale greu
fuzibile (cupru, nichel, cobalt, crom).


Cuprul =i aliajele sale

Cuprul, primul metal folosit de om ]n scopuri practice este =i
ast[zi unul dintre cele mai utilizate metale, ocup`nd, din acest punct de
vedere locul trei dup[ fier =i aluminiu. Cu toate c[ se caut[ metale,
aliaje sau materiale nemetalice mai ieftine care s[-l ]nlocuiasc[, aproape
c[ nu exist[ domeniu de activitate tehnico-industrial[ care s[ poat[
renun\a la utilizarea lui =i aceasta datorit[ propriet[\ilor pe care le
prezint[ : excep\ionala conductibilitate termic[ =i electric[, maleabilitate
=i ductilitate asociate cu o bun[ rezisten\[ mecanic[ =i la coroziune.
Cuprul este un metal mai greu dec`t fierul av`nd densitatea de 8.9
kg/dm
3
, de culoare ro=ie caracteristic[, temperatura de topire 1083
O
C,
re\ea cristalin[ CFC, f[r[ transform[ri polimorfe.
Propriet[\ile cuprului sunt puternic influen\ate de puritate. Din
punct de vedere al conductibilit[\ii termice =i electrice cele mai
d[un[toare impurit[\i sunt P, Si, As =i Al iar cele mai pu\in d[un[toare
Ag, Cd =i Zn. Conductibilitatea electric[ este afectat[ =i prin
ecruisarea datorat[ deform[rii plastice la rece. Din punct de vedere al
deformabilit[\ii cele mai d[un[toare impurit[\i sunt Bi =i Pb. Aceste
9
metale, practic sunt insolubile ]n cupru =i datorit[ faptului c[ au
temperatura de topire sc[zut[ la ]nc[lzirea ]n vederea deform[rii plastice
la cald se topesc determin`nd fragilitate la cald. Din acest motiv, ]n
calit[\ile superioare de cupru nu se admite mai mult de 0.005 % Bi =i
maxim 0.02 % Pb. Cu oxigenul cuprul formeaz[ un eutectic care are
temperatura de topire de 1065
O
C, motiv pentru care este considerat ]n
general o impuritate relativ inofensiv[; cu toate acestea prezen\a
oxigenului determin[ fragilitate la cald denumit[ =i boala de
hidrogen. Aceast[ fragilitate se explic[ prin faptul c[ la ]nc[lzirea ]n
vederea deform[rii plastice la cald, dac[ atmosfera cuptorului con\ine
gaze reduc[toare H
2
, CO, CH
4
etc. aceste gaze p[trund ]n cupru
reac\ioneaz[ cu oxigenul con\inut de acesta =i formeaz[ vapori de ap[
care creeaz[ presiuni locale foarte mari ce conduc la fisurarea
materialului.
Cuprul este utilizat pe scar[ larg[ pentru conductori electrici,
schimb[toare de c[ldur[, radiatoare, r[citoare etc. Ca material pentru
construc\ii de ma=ini este pu\in folosit ]n principal datorit[
caracteristicilor de rezisten\[ relativ sc[zute (]n stare turnat[ R
m
= 20
daN/mm
2
, laminat =i recopt R
m
= 25 daN/mm
2
, ecruisat R
m
= 40
daN/mm
2
), fiind ]ns[ foarte folosit sub form[ de aliaje.

Aliaje cupru - zinc (alame)

Conform diagramei de echilibru Cu - Zn prezentat[ ]n figura 2.86,
fazele sistemului sunt:
- : solu\ie solid[ de Zn ]n Cu, moale =i plastic[, cu re\ea
cristalin[ CFC (aproximativ 60 HB duritate =i alungire la rupere de 40
%), se poate prelucra prin deformare palstic[ la cald =i la rece;
- : solu\ie solid[ format[ pe baza compusului electronic CuZn,
cu re\ea cristalin[ CVC; sub temperatura de 454 ... 468
O
C devine o
10
solu\ie solid[ ordonat[,

; este mai dur[ =i mai fragil[ (75 HB, A


5
=
5%) deformabil[ plastic numai la cald;
- : solu\ie solid[ pe baza compusului electronic Cu
5
Zn
8
; este dur[
=i fragil[ av`nd re\ea cristalin[ cubic[ complex[.
Cre=terea con\inutului de Zn, conduce la cre=terea fragilit[\ii
aliajelor, acestea devenind neutilizabile a=a cum este prezentat ]n figura
2.86. Ca urmare utilizare practic[ au aliajele cu maxim 45 % Zn.
Alamele cu p`n[ la 25 % Zn sunt cunoscute =i sub denumirea de
TOMBAC.
Alamele au propriet[\i mecanice superioare cuprului fiind ]n
acela=i timp =i mult mai ieftine. Ele se caracterizeaz[ printr-o mare
rezisten\[ la coroziune, de=i ]n anumite condi\ii pot suferii dou[ forme de
coroziune : coroziunea sezonier[, care se produce ]n timpul
anotimpurilor umede =i const[ ]n atacul limitelor gr[un\ilor sub ac\iunea
atmosferei umede =i a tensiunilor remanente de la opera\iile de
deformare plastic[ la rece =i pittingul - un fenomen de coroziune
localizat[, punctual[ produs[ ]n prezen\a apei calcaroase sau a apei de
mare.
Alamele se pot utiliza sub form[ semifabricate turnate sau
deformate plastic. Propriet[\ile de turnare bune sunt consecin\a formei
diagramei de echilibru care se caracterizeaz[ printr-o distan\[ mic[ ]ntre
liniile lichidus =i solidus ceea ce determin[ o tendin\[ redus[ de
segrega\ie, fluiditate bun[ =i contrac\ie redus[ la solidificare. Din punct
de vedere structural alamele pot fi alame monofazice caracterizate
printr-o mare capacitate de deformare plastic[ la rece =i alame bifazice
+ care se pot deforma plastic la cald.
Alamele utilizate ]n practic[ pot fi alame binare, con\in`nd alte
elemente numai sub form[ de impurit[\i sau alame aliate - aliaje
complexe ]n care se introduc =i alte elemente de aliere ca Al, Sn, Mn,
Si, Ni, Pb atc.

11


















Fig. 2.86 Sistemul Cu -Zn
a - diagrama de echilibru; b - varia\ia propriet[\ilor mecanice func\ie de compozi\ia chimic[

Alame binare
- tombac ro=u : este o alam[ cu 2 ... 10 % Zn , monofazic[, foarte
plastic[ =i cu o mare rezisten\[ la coroziune. Alamele cu 2 ... 6 % Zn
sunt utilizate pentru \evi de radiatoare iar cele cu 10 % Zn sub form[ de
semifabricate deformate plastic : table, benzi fire sau pentru ornamente.
- tombac galben : este o alam[ cu 15 ... 20 % Zn, de asemeni cu
plasticitate foarte ridicat[ =i rezisten\[ la coroziune . Datorit[ culorii se
utilizeaz[ =i pentru imitarea bijuteriilor din materiale nobile.
- alama pentru cartu=e : este o alam[ cu 30 % Zn, monofazic[,
care poate fi prelucrat[ prin deformare plastic[ la rece cu grade mari de
deformare. Propriet[\i asem[n[toare are =i alama cu 37 % Zn, care ]n
stare turnat[ are structur[ bifazic[.
12
- alama pentru monede (metal Muntz) este o alam[ bifazic[ cu 40
% Zn, care prezint[ cea mai bun[ asocia\ie ]ntre propriet[\ile de
rezisten\[ =i de plasticitate. }n general alamele bifazice utilizate ]n
practic[ con\in 39 ... 46 % Zn =i sunt utilizate fie pentru turnare ]n piese,
fie pentru deformare plastic[ la cald.

Alame aliate (alame speciale)
}mbun[t[\irea diferitelor propriet[\i ale alamelor ca rezisten\a mecanic[,
propriet[\ile de plasticitate, tenacitatea, rezisten\a la coroziune, rezisten\a la oxidarea
la cald, prelucrabilitatea prin a=chiere etc. se realizeaz[ prin aliere.
Toate elementele de aliere, cu execep\ia Ni mic=oreaz[ solubilitatea Zn ]n Cu
afect`nd microstructura ]n acela=i mod ca =i zincul, adic[ favoriz`nd apari\ia fazei .
Capacitatea elementelor de a ]nlocui Zn atunci c`nd sunt ad[ugate ]n alame se
exprim[ prin echivalentul ]n Zn, care este de exemplu 10 pentru Si (1 % Si are
acela=i efect cu un procent de 10 % Zn) =i 1.2 pentru Ni.
}n practic[ sunt utilizate urm[toarele tipuri de alame aliate :
- alame cu Pb : sunt alame bifazice utilizate pentru ob\inerea de semifabricate
turnate sau deformate plastic, plumbul ad[ug`ndu-se pentru ]mbun[t[\irea
prelucrabilit[\ii prin a=chiere.
- alame cu Al : sunt caracterizate prin rezisten\[ mecanic[ ridicat[, rezisten\[
la coroziune =i la oxidare la temperaturi ]nalte. Un exemplu de alam[ cu aluminiu
este alama cu 76 % Cu, 22 % Zn =i 2 % Al utilizat[, datorit[ rezisten\ei mari la
coroziune pentru \evi de condensatoare.
- alame cu Sn : prezint[ o mare rezisten\[ la coroziune; un astfel de aliaj este
alama AMIRAL care con\ine 70 % Cu, 29 % Zn =i 1 % Sn.
- alame cu Si : con\in ]n mod obi=nuit 3 % Si =i la un procent de 37 % Zn
structura este aproape integral faz[ . Aceste alame sunt caracterizate printr-o
fluiditate foarte ridicat[ fiind folosite la turnarea pieselor cu pere\i sub\iri; au o
rezisten\[ bun[ ]n apa de mare, petrol, benzin[, alcool etc.
- alame cu Ni . Sunt dou[ clase de alame cu nichel : alame =i alame + .
Alamele monofazice con\in de la 7 la 30 % Ni, aproximativ de la 5 la 30 % Zn.
Pentru culoarea lor (la aproximativ 20 % Ni alama are o culoare alb argintie) aceste
alame poart[ numele de argint german sau argint de nichel. Aceste aliaje se lustruiesc
foarte bine, au mare rezisten\[ la coroziune, sunt deformabile la rece =i la cald, au
carecteristici mecanice bune; sunt utilizate la fabricarea tac`murilor =i ornamentelor,
]n telefonie =i radiotelegrafie pentru contacte =i arcuri, sub form[ de benzi =i fire
pentru rezisten\e electrice, fitinguri pentru nave, grupuri sanitare, edificii publice etc.
Alamele bifazice cu Ni au compozi\ia chimic[ aproximatv[ : 45 % Zn, 10 % Ni =i se
pot prelucra u=or prin extrudare; se utilizeaz[ ]n scopuri arhitecturale fiind cunoscute
=i sub denumirea de bronzuri de argint.
O grup[ important[ de alame aliate o reprezint[ alamele complex aliate
numite =i alame de ]nalt[ rezisten\[. Sunt alame bifazice aliate cu Al, Fe, Mn =i Ni
elemente care cresc puternic rezisten\a f[r[ a afecta ductilitatea. Se utilizeaz[ la
fabricarea elicelor =i c`rmelor pentru nave maritime.



13
Aliaje cupru - staniu (bronzuri obi=nuite)

Aliajele Cu - Sn se numesc bronzuri obi=nuite. Sistemul Cu - Sn
prezint[ o diagram[ de echilibru complex[ (]n figura 2.87 a, este
prezentat[ o form[ simplificat[ a acestei diagrame; de altfel unele
aspecte ale acestei diagrame nu sunt complet elucidate). Fazele
sistemului sunt : - solu\ie solid[ de Sn ]n Cu, care ]n condi\ii de
echilibru poate dizolva maxim 14 % Sn; - solu\ie solid[ pe baza
compusului Cu
5
Sn, cu re\ea cristalin[ CVC; solu\ia solid[ ordonat[ se
noteaz[

; - compus definit Cu
31
Sn
8
cu re\ea chimic[ complex[. La
temperatura de 520
O
C se formeaz[ eutecticul (+) la o concentra\ie de
26.8 % Sn.
Cu cre=terea con\inutului de Sn fazele devin foarte dure =i fragile
(v. fig. 2.87 b) astfel ]nc`t utilitate practic[ au aliajele cu maxim 25 %
Sn.
Forma diagramei de echilibru Cu -Sn este puternic influen\at[ de
viteza de r[cire la solidificare. La vitezele de r[cire obi=nuite domeniul
monofazic se ]ngusteaz[ la maxim 6 ... 7 % Sn. Bronzurile tehnice, ]n
func\ie de concentra\ie vor fi monofazice () sau bifazice (+(+)).
Bronzurile au fluiditate bun[, contrac\ie la solidificare redus[ dar au o
puternic[ tendi\[ de segregare datorit[ intervalului mare de solidificare;
propriet[\ile cele mai bune de turnare le au bronzurile bifazice cu
con\inut hipoeutectoid. Bronzurile monofazice sunt plastice =i se pot
prelucra bine prin deformare plastic[.
Dup[ con\inutul ]n staniu se deosebesc mai multe grupe de
bronzuri =i anume :
- bronzuri cu 6 ... 7 % Sn, sunt bronzuri monofazice care con\in
pentru dezoxidare maxim 0.1 % P. Sunt utilizate pentru ob\inerea de
piese prin deformare plastic[ (la rece), pentru monede =i obiecte de
art[.
14
- bronzuri cu 6 ... 7 % Sn aliate cu Zn =i Pb, a=a numitele
bronzuri universale, de exemplu aliajul 5/5/5 care con\ine 5 % Sn , 5 %
Zn =i 5 % Pb.
- bronzuri pentru construc\ii mecanice con\in de la 8 la 10 % Sn
=i propro\ii diferite de alte elemente de aliere. Din punct de vedere
structural sunt bifazice fiind utilizate pentru cuzine\i, angrenaje etc.
Fiind vreme ]ndelungat[ utilizat pentru turnarea de tunuri mai este, ]nc[
cunoscut sub denumirea de bronz de tunuri.
- bronzuri fosforoase sunt bronzuri cu 6 ... 14 % Sn, 0.1 ... 0.6 % P
=i eventual alte elemente de aliere ca Ni =i Pb. Sunt utilizate ]n stare
brut[ turnat[ la confec\ionarea cuzine\ilor =i a ro\ilor din\ate; av`nd
propriet[\i mecanice bune =i rezisten\[ mare la coroziunea ]n apa de
mare sunt utilizate ]n construc\ii navale.
- bronzuri cu mult staniu con\in de la 16 la 22 % sau chiar p`n[ la
30 % Sn =i procente mici de Zn =i Pb. Sunt aliaje bifazice ]n care
cantitatea mare de eutectoid le confer[ fragilitate ridicat[, dar propriet[\i
bune de turnare. Sunt pu\in utilizate, de exemplu la turnarea clopotelor
de unde =i denumirea de bronz de clopote.
}n concluzie bronzurile sunt aliaje cu utilizare practic[ foarte mare
at`t sub form[ de piese ob\inute prin deformare plastic[ (din bronzuri
laminabile ) : arcuri, membrane, lamele arcuitoare, piese de alunecare,
piese de aparatur[ pentru industria chimic[ =i petrochimic[, c`t =i sub
form[ de piese ob\inute prin turnare (din bronzuri pentru turn[torire) :
organe de ma=ini supuse la frecare uzare, lag[re, ro\i melcate, piese de
articula\ie, arm[turi, carcase, corpuri de pompe etc.

Bronzuri f[r[ staniu
Aliajele cuprului cu Al, Si, Be, Pb etc. cu con\inut sc[zut ]n aceste
elemente se numesc tot bronzuri : bronzuri de aluminiu, bronzuri de
siliciu, bronzuri de beriliu, bronzuri de plumb etc.

15
Bronzuri de aluminiu
Bronzurile de aluminiu au rezisten\[ bun[ la coroziune =i
propriet[\i mecanice =i tehnologice ridicate. La con\inuturi de Al p`n[
la 7 % se prelucreaz[ u=or prin deformare plastic[ la rece , iar la
con\inuturi mai ridicate de p`n[ la 10 ... 11 % Al prin deformare palstic[
la cald. Propriet[\ile bune de turnare ale acestor materiale permit
utilizarea lor la turnarea ]n blocuri sau piese.
}n practic[ sunt utilizate at`t bronzuri de aluminiu binare c`t =i
bronzuri de aluminiu aliate cu Fe, Ni =i Mn cu procente de p`n[ la 5 %
fiecare. Fierul finiseaz[ granula\ia =i amelioreaz[ propriet[\ile mecanice
=i de antifric\iune; nichelul ]mbun[t[\e=te propriet[\ile mecanice la rece
=i la cald =i cre=te rezisten\[ la uzur[; manganul m[re=te rezisten\a la
coroziune.
Aceste aliaje se utilizeaz[ pentru ob\inerea de table, benzi, bare,
profile extrudate, \evi, s`rme, piese forjate, piese turnate ca de exemplu
pentru industria chimic[ =i alimentar[, arm[turi, utilaje chimice, pompe
de ap[ pentru mine, rotori de pompe centrifuge, cuzine\i, angrenaje
elicoidale, elice =i flan=e pentru industria naval[.

Bronzuri de siliciu
Dintre aliajele sistemului Cu -=i importan\[ practic[ prezint[
aliajele cu con\inut de 1.5 ... 5 % Si, aliaje care se disting prin
propriet[\i mecanice =i prin rezisten\[ la coroziune foarte bun[. Nichelul
=i manganul amelioreaz[ propriet[\ile acestor bronzuri. Ele se pot
prelucra prin deformare plastic[, se pot suda =i prelucra prin a=chiere
bine. Cracteristicile de elasticitate fac aceste aliaje recomandate pentru
fabricarea arcurilor =i elementelor elastice ale aparatelor =i
echipamentelor radio. De asemenea bronzurile de siliciu se utilizeaz[ la
fabricarea unor piese destinate lucrului la temperaturi p`n[ la 250
O
C sau
]n medii corozive (ap[ dulce =i ap[ de mare).

16
















a b
Fig. 2.87 Sistemul Cu - Sn
a - diagrama de echilibru (forma simplificat[);
b - varia\ia propriet[\ilor mecanice la cre=terea con\inutului ]n staniu




Bronzuri de beriliu
Dintre aliajele sistemului Cu - Be interes practic prezint[ aliajele
cu 2 % Be, aliaje durificabile prin tratament termic const`nd ]n c[lire de
la 800
O
C urmat[ de ]mb[tr`nire artificial[ la 300 ... 350
O
C. }n urma
aplic[rii acestui tratament termic se ob\in durit[\i de 300 ... 400 HB.
Rezisten\a mecanic[, la coroziune, la deform[ri elastice mari,
sudabilitatea =i prelucrabilitatea prin a=chiere bune fac ca aceste bronzuri
s[ fie utilizate la confec\ionarea arcurilor, diafragmelor, contactelor
arcuite etc. }n afar[ de aceasta bronzurile de beriliu sunt ]ntrebuin\ate la
confec\ionarea sculelor antisc`ntei utilizate ]n combinate petrochimice
sau rafin[ri =i ]n lucr[rile de minerit.
17

Bronzuri de plumb
Cuprul =i plumbul sunt par\ial solibile ]n stare lichid[ =i complet
insolubile ]n stare solid[. Din acest sistem sunt utilizate ]n construc\ia de
ma=ini pentru propriet[\ile lor de antifric\iune ridicate, la confec\ionarea
de lag[re, bronzurile cu 25 ... 30 % Pb; structura unui astfel de aliaj este
format[ din gr[n\i de cupru ]n care sunt dispersate particule de plumb.
Bronzurile de plumb pot con\ine =i staniu p`n[ la 10 %, un astfel de
material prezent`nd propriet[\i anticorozive bune.

Aliaje cupru nichel

Cuprul =i nichelul formeaz[ o serie continu[ de solu\ii solide cu
re\ea CFC. Alierea cuprului cu nichel duce la cre=terea net[ a
propiet[\ilor mecanice, la m[rirea rezisten\ei la coroziune, a rezistivit[\ii
electrice =i a propiet[\ilor termoelectrice ale cuprului. Dintre aliajele
cuprului cu nichelul se men\ioneaz[ cupronichelurile =i constantanul.
Cupronichelurile sunt aliaje care con\in de la 15 la 35% Ni: sunt
caracterizate prin capacitate mare de a se deforma plastic la rece =i la
cald, prin rezisten\a la coroziune foarte ridicat[, prin refractaritate =i
rezisten\[ la oxidare la cald. Din aceast[ grup[ fac parte:
a - aliaje cu circa 20% Ni numite =i maillechort, extrem de
plastice, asem[n[toare cu alama de cartu=e dar mai rezistente la
coroziune =i de culoare alb[:
b - aliaje cu circa 25% Ni utilizate pentru monede av`nd
culoarea, de asemenea alb[;
c - aliaje cu circa 32% Ni numite nichelin[, caracterizate prin
rezistivitate mare. Cupronichelurile sunt utilizate la confec\ionarea
instrumentelor medicale, tac`murilor,bijuteriilor etc.
Aliajele de tip constantan con\in 40-45% Ni. Ele posed[ o mare
rezistivitate electric[ =i o for\[ termoelectric[ ridicat[. Sunt utilizate la
18
fabricarea reostatelor, cuplurilor termoelectrice =i a aparatelor de
]nc[lzire care lucreaz[ p`n[ la 500..700
0
C.

Aliaje cupru-mangan
Aliajele cuprului cu manganul utilizate ]n practic[ sunt aliaje
solu\ii solide. Dintre acestea se men\ioneaz[ aliajele cu 5 =i 12% Mn,
caracterizate prin rezistivitate electric[ mare, motiv pentru care au
utiliz[ri similare nichelinei =i constantului. Ad[ug`nd 2- 4% Ni aliajului
Cu-Mn cu 12 % Mn se ob\ine aliajul numit manganin caracterizat prin
rezistivitate electric[ foarte mare (0.43 mm
2
/m) =i un coeficient de
temperatur[ al rezistivit[\ii electrice foarte mic, caracteristic[ care face
ca manganinul s[ fie utilizat la confec\ionarea reostatelor. }n afar[ de
rezistivitate, aliajele cuprului cu manganul se caracterizeaz[ =i printr-o
rezisten\[ deosebit[ la coroziunea ]n apa de mare =i la oxidare la
temperaturi ]nalte.

Nichelul =i aliajele sale

Nichelul este un metal greu ( = 8.89 kg/dm
3
) , alb cenu=iu, cu
re\ea cristalin[ CFC, feromagnetic =i cu conductivitate electric[ sc[zut[
(14 % din cea a Ag). Poate fi forjat, laminat =i trefilat. Este rezistent
=i tenace. Rezisten\a la rupere variaz[ ]ntre 40 =i 75 daN/mm
2
, ]n
func\ie de procedeul de prelucrare la care a fost supus.
Utilizarea nichelului este determinat[ ]n principal de marea sa
rezisten\[ la coroziune.
Nichelul este foarte mult folosit sub form[ de aliaje fie ca element
de baz[ fie ca element de aliere (aproximativ 50 % din produc\ia
mondial[ de Ni este folosit[ pentru ob\inerea o\elurilor aliate).
Propriet[\ile de utilizare ale aliajelor de nichel difer[ foarte mult de la un
aliaj la altul : rezisten\[ foarte mare la coroziune, rezistivitate electric[
ridicat[, propriet[\i remarcabile la temperaturi ridicate, permeabilitate
19
magnetic[ mare sau constant[ la varia\ia c`mpului magnetic, coeficient
de dilatare termic[ mic etc.
Ob\inerea nichelului se realizeaz[ din minereuri oxidice sau
sulfidice dup[ procedee tehnologice asem[n[toare metalurgiei cuprului.

Aliaje nichel - cupru
Cele mai importante aliaje ale nichelului cu cuprul sunt aliajele de
tip MONEL. Aceste aliaje con\in 67 ... 70 % Ni, 26 ... 30 % Cu =i mici
propor\ii de Fe =i Mn. Sunt solu\ii solide; dup[ laminare =i recoacere
au rezisten\a la rupere de 46 ... 60 daN/mm
2
, alungirea la rupere de 35 ...
53 % =i g`tuirea la rupere de 65 ... 75 %. Aceste aliaje au rezisten\a la
coroziune comparabil[ cu cea a nichelului pur; se pot lustrui, au
propriet[\i mecanice superioare =i sunt mai ieftine dec`t acesta. Sunt
folosite la fabricarea pieselor de ma=ini care lucreaz[ ]n mediu coroziv
(pompe, turbine, aparate pentru industria chimic[ =i petrochimic[ etc.)
=i la obiecte de menaj.

Aliaje nichel - fier
Aliajele nichel - fier cu con\inut ridicat de nichel posed[
propriet[\i magnetice, termice sau elastice deosebit de interesante. Ca
urmare principalele aliaje nichel - fier se ]mpart ]n aliaje cu propriet[\i
magnetice speciale, aliaje cu propriet[\i termice speciale =i aliaje cu
propriet[\i elastice speciale.
Din grupa aliajelor cu propriet[\i magnetice speciale se
men\ioneaz[ aliajele de tip PERMALLOY (aproximativ 78.5 % Ni restul
fier) =i aliaje de tip PERMINVAR (45 % Ni, 30 % Fe, 25 % Co)
utilizate ]n electronic[ =i automatiz[ri.
Dintre aliajele cu propriet[\i termice speciale se men\ioneaz[
aliajele INVAR, SUPERINVAR, KOVAR =i PLATINIT. Invarul =i
superinvarul, carcaterizate prin coeficient de dilatare foarte mic =i
constant la cre=terea temperaturii, sunt utilizate pentru producerea
20
instrumentelor de m[sur[, etaloane pentru m[surarea lungimii, piese de
ceasornic[rie etc. Kovarul =i platinitul au un coeficient de dilatare egal
cu al platinei.
Dintre aliajele cu propriet[\i elastice speciale se men\ioneaz[
ELINVARUL care are modulul de elasticitate constant de la 0 la 400
O
C.
Este utilizat la fabricarea instrumentelor de precizie, resoarte pentru
ceasuri etc.

Aliaje nichel - crom =i nichel - crom - fier
Aliajele Ni - Cr =i Ni - Cr - Fe sunt aliaje refractare. Rezisten\a la
oxidare a aliajelor din sistemul Ni - Cr este dat[ de con\inutul de crom.
La procente peste 20 % Cr prelucrarea lor este dificil[. }n practic[ sunt
utilizate aliaje Ni - Cr cu aproximativ 15 ... 20 % Cr numite
cromonicheluri.
Din sistemul Ni - Cr - Fe sunt utilizate aliajele cu 50 ... 70 % Ni,
10 ... 30 % Cr =i 10 ... 30 % Fe numite cromonicheluri cu fier. Aceste
materiale sunt mai ieftine dec`t cromonichelurile binare ]ns[ sunt mai
pu\in stabile la oxidare la temperaturi ridicate, put`nd fi utilizate p`n[ la
temperatura de 900
O
C. Se utilizeaz[ la confec\ionarea rezisten\elor
electrice, cutiilor de cementare =i de recoacere =i ca materiale pentru
fabricarea unor piese pentru cuptoarele electrice.

Aliaje complexe pe baz[ de nichel durificabile structural
Aliajele complexe pe baz[ de nichel durificabile structural sunt
aliaje ale nichelului cu elemente ca Mn, Be, Al, Si, Ti, =i Mo care
formeaz[ compu=i ce precipit[ provoc`nd efecte de durificare prin
tratamentul termic de c[lire (de la 800 ... 1200
O
C, ]n ap[) =i revenire
(la 600 ... 800
O
C). Principalele grupe din aceast[ categorie sunt aliajele
de tip : MONEL, INCONEL, HASTELLOY, NIMONIC =i UDIMET.
Aliajele monel sunt formate ca =i aliajele monel binare din nichel
=i cupru, con\in`nd =i aproximativ 3 % Al =i uneori circa 4 % Si.
21
Aliajele inconel sunt aliaje ternare Ni - Cr - Fe cu adaosuri de
circa 2 % Ti.
Aliajele hastelloy sunt aliaje complexe Ni -Fe - Mo care pot
con\ine Cr =i W.
Aliajele nimonic sunt aliaje complexe Ni - Cr - Fe - Ti - Al =i
uneori Co =i Mo.
Aliajele udimet sunt aliaje complexe Ni - Cr - Co - Fe - Mo - Ti -
Al care con\in =i alte elemente C, Mn, Si, B.
Aliajele complexe pe baz[ de nichel durificabile structural sunt
caracterizate prin propriet[\i mecanice ridicate, refractaritate mare =i
rezisten\[ la coroziune foarte bun[.