BACILUL ANTRAXULUI (BACILLUS

ANTHRACIS)
Germenii sunt raspanditi in sol, fiindgermeni
foarte rezistenti in mediul exterior; pe sol se
gasesc sub forma de spori care pot fi ingerati in timpul
pasunatului de catre animale ierbivore (boala este
astfel o zoonoza); in organismul animalului sporul se
transforma informa vegetativa care traverseza
mucoasa lezata a tubului digestiv si trece in torentul
circulator dand o boala septicemica, cu mortalitate
foarte ridicata, cu consecinte economice grave. Omul
poate interveni in lantul epidemiologic al germenului
prin consum de carne de animal infectata sau prin
contact direct cu animalele bolnave sau pe cale
respiratorie.
La om Bacillus anthracis determina infectia
carbunoasa ce poate fi, in functie de calea de
patrundere, cutanata, respiratorie, digestiva.
Carbunele cutanat, manifestarea cea mai
frecventa, este reprezentat de pustula maligna,
localizata mai ales pe fata, gat sau membre. La locul
de inoculare apare o cula cu lichid sero-sanguinolent,
care se ulcereaza si se usuca,
dand nastere uneicruste negre (carbune).
Regiunea subjacenta leziunii prezinta un edemul alb,
nedureros, gelatinos.
Daca tabloul clinic este dominat de un edem extins,
febra, stare generala toxica se vorbeste despre edem
malign, care reprezinta o forma grava a carbunelui
cutanat.
Carbunele pulmonar se manifesta printr-
o pneumonie sau bronhopneumonie
hemoragica severa, cu sputa hemoptoica, insotita de
stare septicemica, ce poate duce la deces. Prognosticul
este foarte grav.
Carbunele digestiv se manifesta sub forma
de enterocolita acuta, cu scaune cu sange, febra,
stare toxica, colaps, deces.
Meningoencefalita carbunoasa este o forma
rara, fiind aproape totdeauna mortala.
Diagnosticul de laborator vizeaza izolarea germenului si
reproducerea bolii la animal si implica urmatoarele
etape:
a. Caracterelor de cultura
In bulion simplu: Bacillus anthracis determina un depozit
floconos, mediul ramanand limpede; tulpinile de tip S tulbura
uniform mediul.
Pe geloza simpla: determina colonii de tip R: colonii mari,
de 2-4 mm, albe-cenusii, cu suprafata rugoasa, cu margini
neregulate datorita prelungirilor laterale similare suvitelor de par,
care confera coloniilor un aspect caracteristic de cap de
meduza (ura1).
Pe geloza sange: aspectul coloniilor este identic cu cel de pe
geloza simpla; bacilul antraxului nu produce hemoliza sau la unele
tulpini, dupa 24 de ore poate sa apara o zona discreta de hemoliza
(urile 2 si 3).
Pe geloza dreapta, insamantat prin intepare, se dezvolta sub
forma unui brad inversat.
Pe mediu cu cartof se dezvolta repede si abundent, formand
un strat alb-cenusiu, mat.
Pe medii sintetice cu tiamina, formeaza colonii mici, dupa 24
de ore.
b. Caracterelor morfologice
Pe frotiul din cultura colorat Gram se evidentiaza bacili Gram
pozitivi, cu capetele taiate drept, izolati sau in lanturi scurte sub
forma de trestie de bambus, cu un halou incolor in jurul celulei
bacteriene (capsula) si cu o vacuola ovalara centrala, in corpul
colorat al formei vegetative (sporul) (urile 4 si 5).
ura 1: Colonii de B. anthracis la
microscop, x 28.
Dupa: A Colour Atlas of Microbiology,
R.J. Olds 1975, 1986


ura 2: Colonii de tip R - Bacillus
anthracis.
Dupa: A Colour Atlas of Microbiology,
R.J. Olds 1975, 1986


ura 3: Colonii de Bacillus anthracis
nehemolitice pe geloza sange.
Dupa: Schneierson`s Atlas of
Diagnostic Microbiology - Seventh
Edition,
Edward J. Bottone 1979



ura 4: Frotiu din cultura colorat Gram - Bacillus anthracis
(http://www. microbes_edu.org./diagn.antrax)
ura 5: Frotiu din cultura colorat Gram -
Bacillus anthracis
Dupa: A Colour Atlas of Microbiology,
R.J. Olds 1975, 1986


c. Caractere biochimice
Bacillus anthracis produce catalaza, fermenteaza fara gaz
glucoza, maltoza, fructoza; este uree negative; nu produce indol,
reduce nitratii in nitriti, reactia Voges-Proskauer este pozitiva, citrat
pozitiv, lichefiaza gelatina, hidrolizeaza cazeina, produce lecitinaza,
reduce albastrul de metilen din lapte.
d. Caractere de patogenitate
Inocularea subcutanata la cobai sau soarecii de laborator
genereaza, dupa 24-72 ore, o septicemie mortala. La examenul
necroptic se evidentiaza la locul inocularii un edem gelatinos,
saiguinolent, viscerele sunt congestionate, sangele este de culoare
inchisa si se coaguleaza tardiv, splina este marita, foarte friabila si de
un rosu inchis. In lichidul de edem, dar mai ales in sange, in organele
toracice si abdominale, se gasesc numerosi bacili incapsulati.
e. Caractere antigenice
Se studiaza prin reactia de precipitare in inel (termoreactia
Ascoli) cu importanta in diagnosticul retrospectiv al antraxului.
Antigenul este reprezentat de substanta P capsulara de natura
polipeptidica si fractiunea somatica polizaharidica, preparat din
fragmente de organ ale animalului suspect (splina, ficat) sub forma
unui filtrat. Serul imun standard anticarbunos se prepara pe cal.
Principiu: serul anticarbunos formeaza un precipitat specific in
contact cu extractele de organe provenite de la cadavre cu infectie
carbunoasa.
Tehnica: Intr-un tub de precipitare se pun 0,5-0,6 ml filtrat, iar
cu o pipeta Pasteur se introduce incet in fundul tubului aceeasi
cantitate de ser anticarbunos, avand grija sa nu se amestece. Daca in
decurs de 5-l0 min, la linia de contact a celor doua lichide se
formeaza un inel albicios de precipitare, reactia este pozitiva.
2.4. Antibiograma
Bacillus anthracis este sensibil la antibiotice si sulfamide, de
tipul: penicilina, tetraciclina, eritromicina, cloramfenicol. Aceste
antibiotice se asociaza terapiei cu ser anticarbunos.


http://www.esanatos.com/ghid-medical/microbilologie/Bacilul-
antraxului-bacillus-an82943.php





Bacilus anthracis, cunoscut sub denumire de bacilul
antraxului sau bacilul crbunos este factorul patogen ce
determin antraxul. Aparine genului Bacillus, fiind
o bacterie gram pozitiv.
Istoric[modificare | modificare surs]
Primul care semnaleaz bacilul ca principal factor al antraxului
este bacteriologul Robert Koch, n anul 1877. Denumirea de
anthracis provine din grecescul anthrakis (), crbune,
care se refer la o leziune des ntlnit antraxul cutanat (pielea
afectat este de culoare neagr, cu aspect de crbune).
Virulen[modificare | modificare surs]
n condiii vitrege sau de secet bacilul produce endospori, care
pot rmne ngropai n sol muli ani. Atunci cnd animalele (oi,
vite sau alte rumegtoare) pasc pe solul respectiv, sporii ajung
n interiorul organismului animal, unde se nmulesc, putnd
provoca chiar moartea acestuia, iar nmulirea poate continua i
pe animalul mort. Odat nutrienii epuizai, sporii ajung din nou
la nivelul solului unde ciclul se reia. Bacilul antrax are 89 lanuri
proteice cunoscute, unele (de tipul Ames
[1]
sau Vollum) fiind
utilizate n bioterorism, iar altele (Sterne) pot fi utilizate pentru
inoculare. Fiecare lan are grad diferit de virulen i de
producere a toxinelor, acestea fiind imprimate de variabilitatea
genelor care le codeaz. Virulena este dat de 2 plasmide
[2]
:
plasmida pXO1 (182 kb) i plasmida pXO2 (95 kb), ambele
fiind rspunztoare pentru virulen. Plasmida pXO1 conine
genele lef, cya, and pag, ce codeaz toxinele factorului letal,
factorului edematos i a factorului protector. Plasmida pXO2
conine genele capA, capB i capC, necesare pentru formarea
capsulei.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacillus_anthracis


Ce este antraxul?
Antraxul este o boal infecioas acut cauzat de bacteria
Bacillus anthracis. Acest microb sub form
de bastona crete n murdrie i poate fi ingestat de oi, vaci,
cai sau capre (animale ierbivore).Antraxul apare cel mai
adesea la animalele cu snge cald, dar poate infecta i
oamenii. Cnd este inhalat de
oameni bacteria cauzeaz insuficien respiratorie i
decesul pacientului n mai puin de o sptmn.
Transmiterea la oameni se face n mod normal prin
intermediul contactului cu animalele infectate dar poate
aprea i ca urmare a inhalrii aerului umplut cu sporii
bacilului. Boala afecteaz n special indivizii care
manevreaz pielea animalelor (fermieri, mcelari i veterinari)
sau care torc lna. Exist trei tipuri deantrax: cutanos,
respirator i intestinal.

Antraxul cutanos: cele mai multe infecii cu antrax apar
atunci cnd bacteria intr printr-o tietur sau abraziune a
pielii. Cu oterapie antimicrobial propice, moartea survine n
cazuri rare.

Antraxul respirator: infeciile cu antrax din sistemul
respirator (contractate prin respirarea particulelor infectate)
produc moartea pacientului la 1-2 zile dup manifestarea acut
a simptomelor.

Antraxul intestinal: infecia cu antrax a tractului
intestinal apare cel mai adesea dup consumul crnii
contaminate. Se caracterizeaz prin inflamarea acut a
tractului intestinal.

Simptomele antraxului

Simptomele antraxului depind de tipul de expunere.

Expunerea pielii: antraxul cutanat se caracterizeaz prin
apariia unei leziuni de forma unui abces pe mini, fa i gt.
Acesteleziuni pot forma eventual un centru negru.
O umfltur a glandelor limfatice de sub mn este i ea un
semn al bolii. Forma cutanat a antraxului nu este fatal la
oameni.

Expunerea respiratorie: simptomele antraxului pulmonar se
pot asemna cu cele ale unei rceli banale i pot progresa
ctrerespiraie sever i chiar deces. Antraxul
pulmonar cauzeaz leziuni le
plmnilor i creierului. Simptomele apar n circa 7 zile de la
expunere.


Efectele antraxului

Forma inhalat a antraxului (antraxul pulmonar) este o form
rar i fatal. Studiile unor cazuri precedente au indicat c o
doz cuprins ntre 2.500 i 55.000 de spori de antrax este
letal, iar simptomele se pot ntinde de la cteva ore la cteva
zile i implic efectele unei rceli, cum ar fi febra, tusea,
slbiciunea sau durerile n capul pieptului. Al doilea stadiu al
bolii este de obicei fatal, n doar cteva zile. Deteriorarea
pulmonar priveaz corpul de oxigen. Infecia
creierului poate aprea i ea. Antibioticele sunt eficiente doar
n fazele timpurii ale bolii pentru c ele lupt
mpotriva bacteriei, i nu mpotriva toxinelor produse n
abunden de aceasta.

Forma cutanat a antraxului este cauzat de
acelai germene dar acesta este contractat prin intermediul
unei leziuni a pielii. La trei-cinci zile dup infectare,
pe suprafaa pielii apare un abces nedureros. Dup una sau
mai multe zile aceast abces se nnegrete i devine o ran
deschis. n Statele Unite ale Americii, antraxul cutanos are
un procent de 95% din toate cazurile de antrax i poate fi trata
cu uurin cu ajutorul antibioticelor. Dac este lsat netratat,
5% din cazuri progreseaz ctre o infecie sanguin
periculoas care, de obicei, este fatal.

Tratamentul antraxului

Antraxul este tratat cu ajutorul antibioticelor
prescrise de medic. Pentru a fi eficient, tratamentul trebuie
administrat de timpuriu.

Cum este diagnosticat antraxul?

Antraxul este diagnosticat prin izolarea bacteriei B.
anthracis din snge, leziunile pielii sau secreiile
respiratorii. Este diagnosticat de asemenea prin
msurarea anticorpilor specifici din sngele persoanelor
suspectate cu boala.



http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/infectioase/antrax--
forme-simptome-cauze-si-tratament/


GENERALITATI
Bacillus anthracis face parte din genul Bacillus, gen ce cuprinde
48 de specii, caracterizate prin faptul ca au dimensiuni mari,
grupandu-se frecvent in lanturi, formeaza spori centrali sau
subterminali, si se cultiva pe medii simple. O singura specie, B.
Anthracis, este patogena pentru numeroase animale si pentru om.
Unele specii, ca B. Cereus si B. Subtilis pot cauza uneori infectii
umane (meningite, pneumonii, toxiinfectii alimentare).
Majoritatea speciilor genului sunt saprofite, larg raspandite in
natura (sol, apa, alimente, materii fecale, tegumente, plante, praf,
balegar, namol, etc).
MORFOLOGIE-STRUCTURA
Agentul antraxului este un bacil imobil, cu dimensiuni relativ
mari, avand 3-15 microni lungime si 2 microni latime, cu capetele
taiate drept, Gram pozitiv.
In conditii favorabile sporogenezei prezinta un spor central sau
subterminal, cu diametrul mai mic decat grosimea bacteriei.
In produsele patologice bacilii sunt incapsulati,
nesporulati, dispusi fie izolati fie in lanturi scurte. Ca
urmare a fixarii bacililor capetele lor devin usor concave,
lantul imitand trestia de bambus.

Bacillus anthracis, frotiu colorat Gram dintr-o leziune cutanata
In frotiuri de pe medii simple bacilii sunt necapsulati,
sporulati, formand lanturi lungi.

Coloratie Gram, X1500. Observam capetele taiate drept, endosporii
elipsoidali, cu localizare centrala, rezistenti la colorare. ( Todars
online textbook of microbiology)
Capsula
Capsulogeneza are loc in organismul animalelor receptive,
respectiv al omului.
.
Evidentierea capsulei prin coloratia cu Tus de India (X1000) si prin
folosirea anticorpilor marcati cu floresceina (X1000) (Todars online
textbook of microbiology)
Sporogeneza are loc doar in prezenta oxigenului, pe medii de
cultura sau in cadavrele deschise, etc.
Prin coloratiile uzuale, sporii nu se coloreaza, ei apar sub forma
unei vacuole ovalare in corpul colorat al formei vegetative. Prin
metode speciale, prin metoda cu verde malachit, sporii se coloreaza in
verde.

Spori de Bacillus anthracis, microscopie electronica
Boala la om
Infectia se transmite prin contactul cu:
a. animalele bolnave (in timpul ingrijirii, sacrificarii, tunderii,
etc)
b. produsele obtinute de la animalele bolnave (sange, carne,
oase, piele, lana)
c. consumul de produse alimentare provenite de la animalele
bolnave
d. exista posibilitatea contaminarii in situatii de criza ( arme
biologice)



Antraxul este o infectie produsa de Bacillus
anthracis, transmisa de la animale (ierbivore) la om
(zooantroponoza).

Boala este cauza de sporii bacilului (bacterie cu forma de
bastonas), ajunsi in organismul uman dupa contactul cu
animalul infectat sau cu produsele de origine animala
contaminate. Infectia se poate transmite si prin intepaturile unor
insecte, prin inhalarea sporilor sau prin ingestia acestora. Cea
mai comuna forma de infectie la om, este antraxul cutanat.
Boala produsa prin inhalare are o evolutie rapida si grava, cu
paritia mediastinitei hemoragice si moarte. Mai rar, infectia se
poate localiza la nivel visceral si prezinta de asemenea risc
crescut de deces. Bacilul a fost identificat pentru prima data in
anul 1850, demonstrandu-se ca fiind primul agent patogen
implicat in aparitia unei boli infectioase.

Bacilul antraxului este o bacterie gram-pozitiva, sporulata si
aeroba; ea sporuleaza in prezenta oxigenului. Aceasta bacterie
produce trei proteine cunoscute sub denumirea de: toxina
antraxului. Sporii au capacitatea de a supravietui cativa ani in
solul uscat, dar pot fi distrusi prin fierbere (minim 10 minute), si
prin contactul cu solutiile antiseptice (formol). Cele mai multe
tulpini de bacil sunt sensibile la tratamentul cu penicilina.
Antraxul este raspandit pe intreg mapamondul; cel mai adesea
infecteaza animalele ierbivore domestice (vite, capre, oi, cai)
dar si pe cele salbatice. Infectarea animalelor se face prin
consumul de vegetale contaminate cu spori. La animale, boala
are o evolutie severa, finalizata cu moartea gazdei.

Musca reprezinta unul dintre vectorii implicati in raspandirea
antraxului (prin intepaturi). Sursele de apa dintr-un areal
geografic pot fi si ele contaminate in urma migrarii animalelor
infectate. Omul are o rezistenta naturala mai mare in fata
infectiei, fata de animalele ierbivore. Frecvente cazuri de
imbolnavire apar in domeniul agricol, acolo unde exista contact
strans cu sursa de infectie, dar si in indrustria ce prelucreaza
produse de origine animala contaminate (piei, lana).
Patogeneza Bacilu antraxului este capabil de a traversa
tegumentele si mucoasele, patrunde rapid in circulatie, se
multiplica usor si poate ucide. Toxina antraxului este principalul
factor de virulenta.