Sunteți pe pagina 1din 390

E.

L o VIN E seu

T. MAIORESCU
i

CONTEMPORANII LUI

V. ALECSANDRI, M. EMINESCU,
A. D. XENOPOL

CASA :COALELOR
1943

www.dacoromanica.ro

T. MA1ORESCU
1

POSTER1TATEA LU1 CRIT1CA

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

T. MAIORESCU
SI

POSTERITATEA LUI CRITICA

BUCUREST1,

CASA SCOALELOR
1

943

www.dacoromanica.ro

PREFATA
Dupei studiul vie(ii pi operei lui T. Maiorescu1),
era firesc sit ne ocupeun pi de acfiunea inveifeiturii
lui in cele trei generafii urmiitoare. 0 astfel de lucrare presupuneintrebuinfarea unei indoite metode.
Mai intdi inetoda criticii, adicii studiul principiilor
estetice pi al apliciirilor pe terenj, ale marelui critic),
raportate pi la chipul in care au lost infelese1 con-

tinuate, deformate sau chiar respinse de urmapi,

metodd ce duce la un studiu critic de caracter


definitiv, in limitele reispunderii autorului.
Acestei genealogii ideologice i s'a dat fundalul
unei cerceterri de istorie literard pentru a stabili fi
natura legeiturilor perionale dintre T. Maiorescu fi
urmapii siii, cel pa fin a celor crescufi in atmosf era
magistraturii lui critice.

lntru cat nu e o creafie subiectivd)ci una obiectivei, o astf el de cercetare nu poate avea decit un
caracter imperfect pi provizoriu; ea se bazeazii pe
un num& limitat de acte scrise, cele orale neputind
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, 2 fOl. Ed. Fundalia pentru
literaturfi i arta Regele Carol H, 1940,

www.dacoromanica.ro

fi intrebuinfate ; corespondenfa scriitorilor abia

acum se adunei in importanta colecfie a lui I. E.


Toroufiu i e incei departe de a da roadele ateptate. Cind vor iefi la lumina documente noi, partea
aceasta istoriograficei, pinzei incii in stativele istoriei,
va trebui ref dcutei.

Urmind destinul tuturor fenomenelor biologice,


in studiul criticei postmaioresciene am inglobal fi
studiul reacfiunilor impotriva difuziunii ideilor ei;
acestui fapt i se datorefte prezenfa mifccirii critice
siimliniitoriste, poporaniste, moderniste inteo carte
inchinatii posteriteifii critice a lui T. Maiorescu.
Viafa ideilor e dialecticei.
E. LOVINESCU
Noembrie 1942.

www.dacoromanica.ro

INTIIA GENERATIE
POSTMAIORESCIANA

www.dacoromanica.ro

I.
CARACTERELE ACESTEI GENERATII
1) 7'. MaiorescComul celor cloud revolulii: revolujia calturald incheiatii la 1873; revolutia esteticd la 1886. 2) Se
poate spune cd de la 1895 atdt T. Alaiorescu cat 61 Convorbirile literare ifi devin postural. 4) Italia generafie postamioresciand, caracterele ei.

1. Critica cultural a lui 'I'. Maiorescu se cuprinde

in uringtorul ciclu de articole :


Despre scrierea limbii romine, 1866.
0 cercetare criticii asupra poeziei romine, dela 1867 .
Asupra poeziei populare, 1867.
Contra coalei Barnufiu, 1868.
Limba rominei in jurnalele din Austria, 1868.
ln contra direcfiei de astiizi, 1868
Observeiri polemice, 1869,
Direcfia nouii, 1872.
Befia de cuvinte, 1873.
Blispunsurile Revistei Contimporane", 1873.

Cu aceste zece articole publicate in spatiul a


sapte ani, 1866 1873, se incheie ciclul primei
lui activitAti sustinute, imbrAtisind mai multe prowww.dacoromanica.ro

10

E. LOVINESCU

bleme, privite insa toate dintr'o conceptie unitara,


ale culturii romine, pusa pe temeliile false ale
unor forme Fara fond. Aceasta epoca militanta con-

stitue lupta pentru restaurarea adevilrului" In toate


domeniile culturii: in limba, in literatura, In tiinta,
in coala, In conceptiile juridice i de slat.

Odata cu intrarea In parlament (Mai 1871)

apoi in ministerul Lascar Catargi (7 Aprilie 1874),


activitatea lui T. Maiorescu devine excluziv politica;
el nu-i mai expune ideile In Convorbiri literareici
la tribuna Camerei.
Revolutia lui culturala se sfirete, astfel, la 1873,
de cind i-ar fi supravietuit, daca n'ar fi fost urmata
de o noua revolutie: revolujia esteticii, cristalizata
in articolul Comediile d-lui Caragiale din 1885. T.
Maiorescu este, prin urmare, omul a cloud revolutii:
cea dintli impotriva formei Fara fond; cea de a doua
in slujba eliberarii fenomenului. estetic din simbioza elementelor cu care se amesteca adese, punind,
astfel, bazele ideologice ale criticei estetice, Fara a
o

fi practicat sau macar a-i fi inteles legitimi-

tatea, aa cum avea sa se desvolte chiar sub ochii

lui intr'una din cele mai insemnate discipline a


timpurilor noastre. In amindoua revolutiile el n'a
plecat de la o idee originala, originalitatea fiind
nespus de rara i T. Maiorescu ne avind nici un
fel de inventivitate: In prima, a pornit de la istoricismul german i de la evolutionismul englez; In
cea de a doua de la estetica idealista a lui Platon,
filtrata IntIi prin Hegel i apoi prin Schopenhauer.

Meritul lui sta In a le fi aplicat In chip judi-

cios Imprejurarilor vielii noastre culturale.


www.dacoromanica.ro

INTAIA GENERATIE POSTMAIORESCIANA

11

A doua revolutie, cca mai irnportanta, dei s'a


formulat la 1885, cu adaos schopenbauerian, Ii
adincete radacinile in articolul 0 cercetare criticd
din 1867... Pe cind intiia revolutie s'a manifestat
printr'o activitatea masiva, dind Junimii o formula

ideologica unitara, capitol important in evolutia


culturii romine, i Convorbirilor literare un prestigiu neegalat pina acum, a doua s'a manifestat
printr'o activitate sporadica, provocata de imprej u-

rani exterioare, prefete de carti (Comediile d-lui


Caragiale, 1885); Eminescu fi poeziile lui, 1889 ;
scurte polemici (Poeti Fi critici, 1886; Contraziceri ?

1892) sau i mai scurte rapoarte academice. Se


poate afirma, aadar, ca adevarata activitate rnai
sustinut a lui T. Maiorescu s'a incheiat la 1873;
absorbit de catedra, de politica, de avocatura, de
viata sociala, tot ce a publicat dupil aceasta data
ore un caracter ocazional.

2. Strins legate de personalitatea lui,

onuor-

birile literare ii urmeazil destinul. Rolul lor istoric


i ideologic de creatie se incheie i el odata cu
incheierea activitatii lui; dup 1886 ele ii devin
postume, prelungindu-se inteo viata moarta care
dureaza de peste jumatate de veac. Marele glasuri
care au contribuit la stralucirea Junimii ieene au
amutit: T, Maiorescu nu mai scrie; P. P. Carp *i
Th. Rosetti sunt acum numai barbati de stat ;
V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creanga, Vasile
Conta plutesc in lumea umbrelor; I. Slavici, A. D.
Xenopol pleaca de la revista, ca i Caragiale, G.
Cobuc i Al. Vlahula printre tineri abia se inalta
www.dacoromanica.ro

E, LOVINESCU

12

steaua incerta Inca a lui Duiliu Zamfirescu ; in


asteptarea eruptiei samanatoriste intreaga noastra
literatura trecea, de altfel, printr'o faza de sleire.
De la mutarea ei la Bucuresti (1885), revista Ii
pierduse nu numai colaboratorii principali, forta
propulsiva a unui ideal comun, ci i climatul spiritual al Iasilor. Daca T. Maiorescu nu mai scria
decit rar, Iacob Negruzzi nu mai scria de loc, asa
ca activitatea lui de secretar perpctuu" nu mai
avea nici un rost; obosit, voia s treaca directia
altora. 0 sarcinil nu, se suporta voios de cit prin
constiinta unei misiuni de implinit; cind a disparut,

sarcina devine o povarfi. Planuita mai de mult,


el nu si-a putut realiza intentia de cit la 1 Ianuarie

1895, la inceputul anului al XXVIII al revistei.

Ne avind in jurul lui un grup de scriitori formati i, mai ales, un cap vrednic de conducere, T.

Maiorescu s'a gindit la studentii lui, selectati la


lucrarile scrise, in discutiile de acasa ; le-a deschis
mai intii paginile Convorbirilor, i-a ajutat apoi s
obtina burse in strain:Rate, le-a usurat calea catedrelor universitare. Acesti tineri redactori ai revistei
sunt: Mihail Dragomirescu, S. Mehedinti, P. P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. A. Radulescu-Pogo-

neanu, D. Evolceanu, pentru a nu pomeni decit pe


cei cc au avut un rol efec.tiv in conducerea noilor
Convorbiri.

Dela 1 Ianuarie 1895 putem, asa dar, privi ciclul


existentei Junimii, a Convorbirilor literare i a lui

T. Maiorescu ca definitiv incheiat iar pe cei cc


se incearca s le duca mai departe spiritul, Ii putem
considera ca intiia generatie postmaioresciana.
www.dacoromanica.ro

INTAIA GENERATIE POSTMAIORESCIANA

13

3. Caracterele acestei prime gencratii se vor


desprinde din capitolele ce urmeaza; e o generatie
de ucenici, formati la scoala si la glasul profesorului, alesi din multimea studentilor, introdusi de
pe bancile Universitatii in familia" junimista, sprijiniti in cai;iera lor literara, univcrsitara si academica; desi unii 1-au parasit, politiceste, in suflete
le-au ramas pururi amintirca i recunostinta; nici
unul nu l'a hulit si nu i-a dat sarutul tradarii, semn
al intiparirii adinci lasate
Ei sunt creatorii unci adevarate hteraturi apologetice in j urul
profesorului", cu caractere de exaltare si de idealizare sub forma simplei cvocari, a comemorarii,
prin articole, amintiri, discursuri, intretinind in

jurul lui un adevarat cult, asa cum s'a dovedit

in recenta anivcrsare a centenarului, cca mai impunatoare din istoria culturii noastre. La aceasta a
contribuit si existenta Convorbirilor literare, mauzo-

leul amintirii maioresciene de peste o jumatate de


vcac i prezenta la posturilc de comanda culturale

a fostilor elevi.
Dinteo generatic de cult", care n'a adus nici un
fel dc obiectic operci lui T. Maiorescu, singur Mihail Dragomirescu reprezinta o adevarata posteritate critica: el a continuat insa linia criticismului
estetic cu exageratiile ce-i sunt firesti.

Prin faptul c n'a facut nici critica, nici lite-

ratura apologetica, prezenta lui Duiliu Zamfirescu


in accasta generatie postmaioresciana ar putca mira,
dacil nu nc-ar fi ramas dela dinsul o corespondenta,

care, in afara de marea ci valoarc literarkconstitue tezaurul cel mai insemnat pentru cunoasterea

www.dacoromanica.ro

14

E. LOV1NESQU

hii T. Maiorescu si a postumittii lui totusi marling,


pc care o considcrAm ea Incepe la 1895adicA odat6

cu trecerea directiei Convorbirilor literare in sarcina cclei dintli generalii postmaioresciene.

www.dacoromanica.ro

11.

MIHAIL DRAGOMIRESCU
1. Legilturile lui M. Dragomirescu cu T. Maiorescu si de-

buturile lui la Convorbiri literare. 2. M. Dragomirescu la


conducerea efectivii a Convorbirilor literare (M95-19001
3. Ruptura i hztemeierea Convorbirilor (1907) devenite
apoi Convorbiri critice. 4. Critica stiintifica si Eminescu,
prima (ormulare a criticei lui M. Dragomirescu. 5. Privire
generald asupra Stiinlei literaturii. 6. Concluzie.

1. Intiia generatie postmaiorescianh a dat culturii noastre citeva personalitiiti distinse in diferite
discipline, universitari i academicieni, dar n'a produs decit un singur critic, care, parilsind apoi cercul
Convorbirilor literare,
croit un destin propriu
in Convorbiri (1907) : pe Mihail Dragornirescu.

Pentru a expune pe scurt i in elemente strict


objective natura legturilor personale dintre dasc51

discipol, ne vorn referi, in buna parte, la articolul lui Mihail Dragomirescu: Legiitarile mete cu
,Convorbirile literare, intrucit corespondenta lor
1) M. Dragomirescu, art. cit. in Convorbiri lit. Numgr jubilar, 1867-1937, LXX, 1-5. IanuarieMart. 1937, p. 88.

www.dacoromanica.ro

16

E. LOVINESCU

nu s'a publicat pina astazi i nu voirn s ne folosim


de amintiri proprii sau de informalii orale.
Legaturile yin, firete, din epoca studenfiei, din

atenlia ce i-a acordat profesorul chiar dela examenul primului an, urmata de invitalii la serate
i la masa. Cu tot felul lui academic, protocolar,
prin contrast probabil, T. Maiorescu pare a fi preWit irupfia tinarului rural pus pe disputa intr'o
asistenla de studenli obedienfi.

Inca din 1890, din preajrna aniyersiirii de un


sfert de veac, Jacob Negruzzi voind sa se retragii
dela direclia revistei, T. Maiorescu se gindise hi
cifiva din studentii lui, devenifi deocaradata colabo-

ratori, ca la nite urmai posibili la conducerea ci.


Aparifia in publicistica a acestei prime generalii

postmaioresciene se leaga de lupta dintre criti-

ca estetica" i cea tiinfifica", adica intro T. Maiorescu i I. Gherea. Pozifia estetica, adica a artei
pentru arta", fusese expusa de T. Maiorescu in ccle
dou articole din 1885 i 1886 Comediile d-lui Caragiale iPoefi i Critici; I. Gherea o combatuse in articolul

sau din Contemporanul, intitulat Personalitatea in


arta (1886). Replica lui T. Maiorescu venise abia
peste ase ani, in 1892, in Contraziceri? model do
polernica peremptorie i formala, in care se mulfumise sa reduca disculia la citeva schematisme
logice, in scopul de a doyedi insuficienla de pregatire elementara a adversarului; punindu-se i el
pe teren tot formal, Gherea ii raspunsese peste doi
ani, in 1894 in Asupra esteticei metafizice i ftiinfifice. Cu aceasta ultima incruc4are de spade pole-

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

17

mica trecu la scutierii primei generatii, iei(i din


faza larvaril a discutiilor cenaculare.
Activitatea convorbirist5, M. Dragomirescu ui-a
pornit-o in 1892 prin incercari literare : un poem
in prozA Seniniitate i mai multe poezii. Abia In
anul urmator debutii in criticii printr'un articol
aprut in dou numere, sub titlul :. 1) Criticele
d-lui T,Maiorescu; Studii de criticei generalet; 2) lntroducere: Contra curentelor critice de astilzil

Articolul nu ajunge a se ocupa de T. Maiorescu

se mfirginete la o polemicfi preliminara cu


Gherea, dusii de altfel tot formal, in'maniera lui
T. Maiorescu, cu scopul de a dovcdi lipsa de pre-

ciziune a notiunilor, de care se folosca criticul


socialist. Spirit didactic Inca de atunci, tinrul
critic fixa tabloul mijloacelor, de care se servea
Gherea pentru a rriffici judecata cetitorilor" :
Mai intii in ce privete tesatura internA a gindurilor am gilsit lipsa de preciziune in legarea
notiunilor. Din aceasta deriva celclalte. Astfcl :

In ce prive*te forma generalil a expunerii .=


forma externii
am gAsit (Ic ast5dat o form
polemicei banal etc.
1) Semefia etc,

2) Spiritul vulgar etc,


3) Flatarea cititorului etc.
Dar cel mai puternic mijloc particular al d-sale
e mijlocul intern, care presupune In om lipsa de
&mei credinfei i care se traduce in scriere prin
1) Com". lit. 1903 (XXVII), p. 8 i p. 248,
2

www.dacoromanica.ro

18

E. LOVINESCU

neadevaruri..." Prefiguratie a didacticisrnului viitor


al criticului.
Un ecou contemporan asupra acestui articol ne-a
ramas inteo scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu
catre Iacob Negruzzi din 13-25 Mai 1893 : 1) Acum

o parere greu de formulat este acea asupra lui


Dragomirescu. Cuno.sti impresia mea despre dinsul,

e curioasa : oH de citeori l'am vazut seara, mai


cu seama in discutii literare, mi s'a parut de o inte-

ligenta cu totul superioara, oH de cite oH l'am


vazut ziva, la intreaga lumina a soarelui, mi s'a
parut spalacit, fara ton colorant, atit la fizic cit i
la moral.
Si, din nenorocire, poeziile sale publicate pina
aici imprumuta tonul de ziva; Dragomirescu, pentru

mine, nu e poet. In ceiace privete articolul de


critica, lucrul se schirnba.
Tocmai zilele astea am primit de la Graeve Literaturd i $tiinfei a lui Gherea, cu articolul contra
d-lui Maiorescu, astfel ca critica d-lui Dragomirescu

venea la vreme. Dragomirescu scrie linitit, mai


ou seama in generalizari cu perioade pline, placute, pe cita vreme Gherea scrie pripit i desMat.
Dar in polemica, Dragomirescu devine confuz
si e lipsit de sare ; pe cita vreme celalt e picant pi
mai cu seama limpede, calitate asupra careia
insista intr'un mod atit de curios amicul nostru
Dragomirescu. i bagati de seamh crt eu socot ca
Dragomirescu are dreptate, ca Gherea e mai putin
1) I. E. Toroutiu, Studii ;i documente literare, I. p. 85.

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

19

cult la temelie ; ca arta si literatura in sine il


intereseaza mai pufm de cit alte scopuri sociale
tagaduite. De altminteri va rnarturisesc cil, dupa
titlu si .dupa inceput, nici nu ma asteptam la polemica, ce se desvalue in studiul lui Dragomirescu,
si era mai bine sa nu se desvalue de loc.
Criticele d-lui Maiorescu sunt un subiect mi-

nunat, considerate din punct de vedere al teoriei


filozofice ce reprezinta, al esteticei si al inriurilor
sociale".

Cit despre partea a (loua a studiului Criticele


d-lui Titu Maiorescu 1) gasim in alta scrisoare din
7
19 Iulie 1893 urrnatoarea apreciere : Urmarea
criticelor amicului nostru Dragomirescu imi place
din ce in ce mai putin 2).
Articolul ramase neispravit ; insusi autorul lui
marturiseste in Legeiturile mete cu Convorbirile
literare"3) ca nu era destul de pregatit ca sa-1 duca

la bun sfarsit; el pleca, de altfel, cu o bursa in


strainatate ca si ceilalti viitori redactori ai revistei:
P. P. Negulescu, D. Evolceanu, S. Mehedinti, C. Radulescu-Motru, I. A. Radulescu (Inca nu Pogo-

neanu), Teohari Antonescu. Studiul nu fu reluat


(Ie cat in articolul Criticele d-lui Maiorescu publicat in Convorbiri literare din 18964), formulind
cele doua principii rectoare ale criticei maioresciene: 1) o desvoltare sinatoasa adica statornica
1) C. L. 1893. XXVII. p. 248.

2) I. E. Toroujiu, op. cit. I. p. 89


3) Cony. lit. numr jubilar 1937, p. 89
XXX Nr. 1 din 1 Ian. 1896.
4)

www.dacoromanica.ro

20

E. LOVINESCU

a unui popor nu se poate intemeia de cat pe adeval." 2) In perioada in care un popor este influentat in desvoltarea lui de cunotintele intelectuale
i sociale ale altor popoare mai inaintate in civilizatie, el nu poatc da natere la productii adevarate i deci capabile de a forma parte integranta
din desvoltarea lui viitoare, de cat rezorbind" i
mistuind in inteligenta lui acele cuno*tinte care
se potrivesc cu natura lui proprie".
Formularea nu reprezinta poate un maiorescianism ortodox; mai putin impreciziunea expresiei,
ea constitue unul din temeiurile Istoriei civilizatiei
romcine moderne, al originalitatii prin asimilare.
Si in acest articol gasim o prefiguratie a viito-

rului critic in latura viziunii lui ipertrofice. Pe

lng valoarea lor nationala incontestabilii, Criti-

cele lui T. Maiorescu ar mai fi avind i : o va-

loare universal, pc care nu toti pot a o recunoate".


Criticele d-lui T. Maiorescu, adaug6 el, sunt
astfel critice cu caracter sociologic i intru cit
studiaza o intreag desvoltare cultural la un popor,

pc care influentele externe l'au scos din calea sa


proprie de progres, este dup cunotinta noastra,
in literatura universalii, un monument original f i
unic in felul sem". In materie de cultura, ideologia
rnaioresciana nu prezinta in realitate nici o originalitate ; importanta ei sta in aplicatia la ni*te
stari de fapt determinate, i in actiunea exercitata prin valoarea personala a celui ce a minuit-o
cu destoinicie i prestigiu.
Cu toate c ui-a adunat in cele doua volume de
Critic& multe din articolele tineretii sale, ce nu-i

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

21

meritau soarta, de cit doar prin satisfactia intimA


de a se fi indeprirtat de isvorul lor de inspiratie,
M. Dragomirescu a lilsat la o parte aceste douil
articole, in care se oglindete totui mai exact.
2) Intors din striiiniltate, viitorul critic fu ajutat
de T. Maiorescu cu o mie cinci sute de lei, rezul-

tali din vinzarea poeziilor lui M. Erninescu, cu


obligatia de a scrie un studiu asupra poetului :
iatri originea opusculului Critica tiin fificd fi Emi-

nescu1), privit de autor ca unul din fundamentele


Esteticei integrate, despre care ne vorn ocupa mai
tirziu. In 1895 Convorbirite literare trecur sub
conducerea cornitetului compus din Teohari Autonescu, I. Al. BrAtescu-Voineti, P. P. Negulescu, D.
Evolceanu, C. Rdulescu-Motru, I. A. Radulescu
(nu 'Inca Pogoncanu), Francois Robin, Nicolae Basilescu, I. S. Floru i Mihail Dragomirescu, cruia

Ii reveni sarcina efectiva a partii redac(ionale, sub


supravegherea, intermitent de altfel, a lui T. Maiorescu... FArii *area lui publicii, de pild, articolul
Directiunea noastrii literard (1907) 2), atacind pe
Dern. 011nescu-Ascanio i pe N. Petracu, care,
rupindu-se de Convorbiri literare ji de T. Maiorescu, scoseser impreun cu Duiliu Zamfirescu
Literatura fi arta rominii...

Pricina polemicii venia din articolul program


al nouei reviste. Stiu, sustinea autorul lui, di a
1) Apfirut intli in Convorbiri literare, 1894 (XXVIII) ;
1895 (XXIX); in vol. Buc. 1895 si apoi 1926.

2) Articolul e reprodus in Critica, I., Directive, (1896

1910) Ed. Casa Scoalelor, 1927, p. 6.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

22

sprijini litera tura i arta unei OH pc ideia nationalismului e o parere tagaduita de unii a priori
Dar principiul ca: numai ce e bun la popoarele
culte e bun qi la noi, i Ca cc e rau la cle e rau
prctutindeni, dei cuprinde un adevar i e in acela
timp plin de o nobila ambitie, are totui in el raul

ca e un principiu absolut, adica prea mare pentru


noi, incit nu-1 putem imbratia deocamdata, ne
rapune". Obiectie veche; in alta forma o facuse i
A. D. Xenopol in scrisorile lui catre Iacob Negruzzi
din 1869. M. Dragomirescu relua, bfithios, argumentarea lui T. Maiorescu ; Superficialitatea i mediocritatea, cu un cuvint, minciuna literara, existii de

fapt, o constatam cu toti, dar nu s'a gindit nimeni


sa o sustina, necum sa-i bata capul sa inventeze

teorii pentru a o ocoli. Caci cine va fi avut curajul, acum, dupa trei zeci de ani de lupta, din
care minciuna literara a ieit cu desavirire sdrobita,

dupa cc din sinul natiunii noastre, ca o protestarc


reala in contra galagioaselor secaturi de pe vremuri,
au rAsiirit talentc ca Eminescu, Creanga, Caragiale,
Slavici, Delavrancea, Vlahula, Cobuc, PopoviciBanaleanul, Bratescu-Voineti, 0. Carp,
chic ar

fi indrasnit sa villa in public sa sustina, ea lipsa


de talent i literatura proasta e un merit i trebuie
incuraj ate pentru ca sunt nationale? Gine i-ar
fi putut inchipui aceastii enormitate, tocmai la
noi, uncle zeflemeaua in contra prostiei omeneti,
e poate mai pu.ternica de cit chiar in multe tall
culte ale lumii ?.."

Violenta tonului cra sii-i aduca finrului critic


un duel cu Duiliu Zamfirescu, nemultumit probabil
www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

eft,

23

dei colaborator la Con vorbiri, nu fusesc trecut

i el in rindul scriitorilor de talent, despre care ne


amintesc i M. Dragomirescu 1) i Duiliu Zamfirescu

intr'o scrisoare catre N. Petracu, din 10/22 Oct.


18972) ;

Care e pozitia mea, personalii, fara de

Convorbiri ? precizeaza el. S'a scris acolo un articol injurios la adresa celor ce colaboreazii la
noua revisal. Eu eram printre aceia. Ai dreptate
cind zici c eram cel mai aprins dintre d-voastril.
Aa este. E inutil s mai reamintim aici pentru
ce. V'am spits atunci foarte limpede, c eram hotilrit

sa nu las lucrurile balt ; am spus acela lucru i


d-lui Maiorescu. In locul rectificarii globale, care
trebuia s' apar peste o lun5, am cerut o indreptare personalit Autorul articolului a dat-o, prin
scrisoarea pe care o cunoti i 'pe care o am
atunci unde gaseti d-ta umilirc? Trebuia s rup
relatiile meth personale i literare cu oameni pe
care-i iubesc i cu o revist la care lucrez de 12
ani, fiindc6 aceast rectificare nu a fost fcut in
public, cum fusese articolul ?
La intrebarea mea e un indoit ra'spuns : a) articolul insultAtor nu ma numea personal, dupil cum
nu numea pe nimeni ; b) scrisoarea se poate publica, clack' nevoia o va cere. N'am publicat-o pia!
acum i sper s nit fiu silit a o publica nici odatii
dintr'un sentiment de pudoare de scriitor".
1) M. Dragomirescu, op. cit. p. 91. Autorul mai afirma cii
articolul 1i Meuse in fond plicere lui T. Maiorescu, nemul-

Omit doar pen truca trecuse printre scriitorii de valoare


i

pe Delavrancea.
2) I, E. Toroutiu, op. cit. VI, p. 194.

www.dacoromanica.ro

24

E LOVINESCU

Cum N. Petracu voia, probabil, s-1 constringa


sa aleaga intre dinsul i T. Maiorescu, el continua

pe acest ton demn : La 40 de ani, oamenii inceteaza de a mai batatori locul ca sa-si gaseasca
de ezut. Eu m'am statornicit cu casa, cu familia
i vreau & ma statornicesc i cu prietenii. Pe Maiorescu, pe 011anescu, pe dumneata i pe alti doi
trei, nimeni nu mi-i scoate din suflet. Ca parca
m'ar jena ti mi-ar fi ruine.
Iar cit despre intoarcere la unii sau altii, nu ma
voi intoarce, ci voi raminea, daca ma yeti primi.
Insa de intrat intr'o gaca (cum zici) mai de graba
de cit in alta, nu intru,
cel putin pe cit timp
voi trai in strainatate".
In ceia cc privete atmosfera ce domnia in aceasta

epoca de cinci ani (1895-1900) in rcdactia Convorbirilor literate, avem informatii i de la M. Dragomirescu i de la nepretuitul Duiliu Zamfirescu.

De la accasta data, scrie criticul in articolul

sau1) mai cu voe, mai fall voe, Convorbiri literare


an ramas in ingrijirea mea. Dar trebuia s facern
un pas mai departe i, dupa un studiu ortografic
al lui I. A. Radulescu, am introdus citeva modifican jn ortografia vechii reviste, iar inlocuirea lui
el, e cu I i a pretutindeni s'a facut sub influenta
staruitoare a lui Dumitru Dan, fost profesor trei-

zeci de ani la Galati, iar astazi pensionar pe malurile Dunarii. Firete, sub aceasta forma, conduceam eu Convorbirile literare, dar cu multe discutii

inteo camera intunecoasa, in Pasagiul romin, la


1) M. Dragomirescu, op. cit. p. 90.

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

25

spatele librriei Muller, care luase cditura revistei.

In urma acestor disculii am introdus in formele


genetivului feminin monstruozitatea celor trei i (fa-

miliii in loc de familiei, gloriii in loc de gloriei),


pe care dupii citiva ani am pArAsit-o. Acolo, in dimilruta aceia, dupii o discutie de citeva ceasuri, au
cautat colegii mei
arate liludra5ia cind afirmam ca in zece ani 'sistemul meu de Esteticri, ce

de abia atunci incoltia, are s fie primit de toatil


lumea.

S'a intocmit atunci un proces verbal in reguld


care s'a dat in pristrarea lui Dan. Lucrurile nu s'au
intimplat formal tocmai aa, crici sistemul meu n'a
ieit la iveald in toat integralitatea lui de cit dupa
treizeci de ani, cu aparitia (in frantuzete a crirlii
La science de la littrature" bine preluit in str5inatate acum. Dar in fond mai toti recunosc di am
avut dreptate". Dovad c, dupil cum inert din 1862
'1'. Maiorescu era T. Maiorescu, M, .Dragomirescu
era M. Dragomirescu Inca din 1895.
Intr'un schimb de scrisori dintre Duiliu Zamfirescu i T. Maiorescu din 1896 pi, se consemneazii
impresia tulbure liisata de prezenla stri(lenta a tinarului critic in fruntea Convorbirilor literare.1) Ce
este corespondenta de la finele revistei, cu stringeri

de min, in care M. Dragomirescu pontific6 la


persoana a doua din singular, dar nu eti destul
(Ie inderninatic in stil, ciici pentru asemenea bu1) Ern. Bucuta, Duilin Zunifirescu Fi Tila Maiorescu in
scrisori (188I-1913). Ed. Fundalia pentru, literatur
artii
Regele Carol II", 1937.

www.dacoromanica.ro

26

E. LOVINESCU

cdti mici, ware, se cere i Un stil uor", Ii scria


dela Roma de 9/21 Febr. 1896 Dui liu Zamfirescu

lui T. Maiorescu. Pe urrnii, uneori se simte ci

purtgrile lui Boier Costache nu-li sunt indiferente


dei nu pretutindeni
ceiace denota ca nu ai
scris cu destul impersonalitate artisticii. In mice
caz, noi am vrea sA te cunoatem: atunci Ii voi
ar5ta i indreptArile pe care le-ai putea face etc.
Simbt de la 9-11", Ce sunt astea, domnule Maiorescu? Mie imi pare cA visez. Asernenea corespondent demnd de Grandea, de abia ar merge prin
scrisoare particular, cu tonul ei doctoral i
rat, i cu M. D. in coada. Imi pare rAu ch nu sunt
de fat5, ca sa spun verde d-lui Dragomirescu ca,
clack' asta e intonatia ce comitctul de redactie da
Revistei, incep s regret vremea cind Convorbirile
ap5reau cu 70 de pagini in loc de 150 cu un uor
miros de vechitur5, dar cu demnitate. Chiar ironia
strident de atunci (zadarnick pentru mine),era mai
buna de cit placiditatea burghezh a acestor povete.
Dar articolul Ziaristicei i Literaturii, in care nu
sbirnie o not personal5, o frazA de spirit, nimic, ci
e un aglomerat de bana1it5ti, spuse cu ton emfatic!
Curios lucru, cum un om aa de inteligent ca Dragomirescu s scrie astfel de nimicuri.
In general, tonul dat Revistei e antipatic: c'est
bourgeois et plat. 0 intimitate cu publicul, invadent, sup5r2itoare, de mitocan boerit, care nu are
nimic cu caracterul de Ore noble al Convorbirilor
din trecut. Recunosc c exista oarecare vigoare sau
mai bine oarecare violentri de viat5 United in noua
direcfie a Revistei, insa pentru noi, care am trecut

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

27

peste pragul violentelor, care tim cit e de largA,


de inc5patoare lumea pentru toti, veleitatile acestea
de combativitate au ceva donchisotesc si vulgar,
mai cu searrja vulgar, ceiace nu poate si nu trebue
sa se tolereze intr'o revista literara serioasa 1)".
Greu s'ar putea Inchipui o caracterizare psihologica mai fidela a nouei directii" a venerabilelor
Convorbiri literare. In raspunsul sari din 8/20 Martie
1896 T. Maiorescu Ii replica :

De altminteri e adevarat, siZdupa parerea mea,


ceeace zici despre actualele Convorbiri, dar nu uita
meritul lui Dragomirescu, e energic, foarte activ,
singurul redactional-activ; prin urmare c'tait

it

prendre ou a laisser" i ramine un plus in favoarea actualelor Convorbiri, care a militat i rniliteaza

pentru prendre" si incontra lui laisser". Apfirarea nu e strAlucita; ea caracterizeaza situatia.


In revista, pe care Duiliu Zamfirescu o ilustra
de unsprezece ani, pentru a reveni asupra omisiunii
numelui sau din prirnul articol, M. Dragomirescu

II caracterizeaza tot atit de nesatisfacator in alt


articol : Pe de alta parte, Duiliu Zamfirescu n'a
dat tot ceiace poate da. Cu toata, relativ, marea
sa productie, totusi, considerind lunga evolutie a talentului sari, care a inceput sa se manifeste Inca de

pe la 1880, se pare ca e numai la inceputul frumoasei sale cariere literare. Lucrarile lui ne produe totdeauna interes, admiram finelea artei lui,

delicatetea gindirii lui, gingasia i plenitudinea, cu


deosebire a tipurilor de femei din romanele lui, dar
1) Ern. Bucuta, op. cil., p. 354.

www.dacoromanica.ro

28

8 LOVINESCU

toate aceste minunate caliti, raspindite in deose-

bitele lui productii, n'au fost 'concentrate de el


intr'o singura opera, care sa isheasca sufletul rominese, silindu-1 sa descopere in profuziunea lui noi
orizonturi. Pe cind Caragiale e un scriitor clasat,
Duiliu Zamfirescu nu e Inca ; noua lui maniera e

susceptibila de a se ridica la inlirni, pe care ar


fi nedrept i imprudent sa le hotarIm1)". Pentru

astfel de sentinie, ii lipsea semnatarului prestigiul


virstei i al autoritatii; avea insa cu prisosintacurn
se spune popular arta de a calca in strachini..
Raportul psihologic din acea epoch' intre dascal
i elev ni-1 precizeaza autorul insui, tot in artico-

lul citat2), in trasaturi caracteristice naturii lui:


Dei iubearn pe Maiorescu ca putini a1ii, aveam
totui fata de dinsul un fel de neindeminare. Mi
se parea c toate incordarile nide pe tarim literar
i filozofic nu-i erau pe plac. Bilnuia in mine un
(1uman incontient (!?) i eu ma temeam & nu
dau pe fata lucruri ce i-ar intari banuiala". Se
temea, vorba vine, caci tot i-a facut una i buna":
in 0 controversil metafizicii publicata in Ornagiul"

de 60 de ani, in mod piezi a insinuat o rezerva


asupra felului cum ii facea T. Maiorescu cursul de

istorie a filozofiei, criticind, iar nu cautind s lumineze intentia filozofului ce explica. Credeam
ca n'o sa se bage de seama, adaoga cu naivitate
1) M. Dragomirescu. Asupra ualorii lilerafilor noPri ac-

luali (1897) ; articol republicat in Crilia, 192 , I. p. 53.


2) M. Dragomirescu Legiiturile mete etc., Cony. lit.,Ian.=
Mart. 1937, (LXX), p. 88.

www.dacoromanica.ro

OL

DRAGOMIRESCIT

29

autorul. Ei bine, el a observat-o. Mi-a aratat-o cu


degetul, privindu-ma adinc i cu mustrace in ochi.
Dei era o pfirere, la care nu puteam renunta, privirea lui Maiorescu m'a durut, i o am i astazi pe
contiint". Pornea apoi polemici fara sa-1 mai
consulte; intr'o discutie cu Ilarie Chendi asupra
literaturii Ardealului i a Regatului: nici Maiorescu
n'a prea fost multumit. I se 'Area ca ma substitui
lui, mai cu seama ca o facusem de capul meu".
Bilantul celor cinci ani (1895-1900), cit a ingrijit
Convorbirile, i se pare criticului multumitor; in
realitate, adevaratele forte literare ale momentlifui
(G. Cobuc, Al. Vlahuta, Caragiale, Slavici, Delavrancea i altii mai tineri) nu mai colaborau la

Convorbiri. In 1900, cind se hotari trecerea directiei revistei lui Ion Bogdan, o parte din membrii

noului comitet cerura inlaturarea tinarului critic.


T. Maiorescu se opuse; iar cind se propuse ca N.
Iorga sa colaboreze cu studii literare, M. Dragomirescu amehinta cu demisia ; se conveni ca sa i
se limiteze colaboratia la studii istorice.
In tot timpul directiei de apte ani (1900-1907)
a lui Ion Bogdan, M. Dragomirescu n'a colaborat
decit cu tin singur articol 13irecfia noastrel literard"
publicat, fail placere din partea Directiei", adauga

el cu sinceritate, in numarul jubilar al revistei

intrate in anul al XL de existenta. In acest articol


de directivacaci autorul fusese totdeauna predestinat directiei" el recapituleaza sensul luptelor
vechilor Convorbiri i, in special, ale lui T. Maiorescu, pomenind apoi i de lupta impotriva lui
Gherea dusa mai mult de noi cei tineri" i Impo-

www.dacoromanica.ro

30

E. LOVINESCU

triva Literaturii ci artei romine. a lui N. Petrascu,


opera excluziva a lui M. Dragomirescu. Normele
rectoare ramin tot cele maioresciene; in cadrul unei
simtiri adevarate poetul poate alege orice materie
de inspiratie, ceeace, insa, i se cere dup ce a

fost absolut liber in alegerea materiei este de a


realiza intr'insa frumosul, adica a-i da o forma,
prin care sa se exprime cu claritate sentimentul,
ce se leaga in mod natural de acea materie".
Conflictul criticului ce se credea inca autorizat
sa scrie despre Directia noastr literar intr'o revista, cu care nu se mai intelegea, i matca junimista, se accentua tot mai mult prin influenta
actiunii Seimiincitorului. Era in miezul luptei iscate

in jurul reprezentarii piesei Manasse a lui Ranetti

Roman pe scena Teatrului National in lanuarie


1905. Bataios, peste masura necesitatii, M. Drago-

mirescu pornise o lunga serie de foiletoane in


Epoca in apararea piesei ca o propedeutica estetica in legatura cu ideia lui Maiorescu a adevarului in arta". Depasit in intentia lui, T. Maiorescu
ridica miinile in sus: Prea ne-a manassit", se plingea el tuturor, intrucit nu se poate spune ca
masura, tactul, strajuisera la capatiiul leaganului
tin arului critic, care, in schimb, pretindea ca miscarea semanatorista Ii cucerise pe toti junimistii
.si ca, in loc sa le dea Convorbirilor literare, insusi
T. Maiorescu trimetea poeziile lui P. Cerna si G.
Vilsan Siitrainsitaralui.

In timpul acestei campanii criticul fu inlaturat


din comitetul de redactie al Conuorbirilor; rcprimit

dupa sase luni, e totusi banuit Ca n'ar fi pe linia

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

31

nationalist" a revistei. La retragerea lui Ion


Bogdan dela directie, acesta 11 propuse in locul lui;

comitetul, cu aprobarea lui T. Maiorescu, nu-i ratific6 insa propunerea. Directia trecu asupra lui S.
Mehedinti; criticul se retrase pe ziva de 28 Noun-

brie 1906 desprtindu-se, astfel, de acest mare


profesor, care mi-a fost multi ani ca un tat sufletesc", cum se exprimii el, iar la 1 Ianuarie 1907,
fund Convorbirile. E de prisos sil spunem c acci(lentata lui carier universitarA i-o Meuse in rilstimp sub auspiciile lui T. Maiorescu1).
3. In articolul Care scriitori si cititori, apfirut in
fruntea revistei, directorul ei ii aratri motivele
plecarii dela Convorbiri literate. fiir a sublinia
deocamdata eruptiunea nationalismului" silmiiniitorist in cadrele Vatrinei reviste. Voia sil incerce o
critica obiectivg, rece, aezat" aa cum 1i propune oricine cind pornete la drum ; mai voia sil
lupte pentru desavirita autonomie a artitilor i
poetilor, cilutind sa-i libereze de tirania individualitAtilor strimte, a curentelor (Ie moda, fie streine,
fie nationale i, in genere, a orciirei alte influente

care nu s'ar potrivi cu propriul lor fel de a fi"2)


Linia e maiorescianii, iar convergenta antismilniitoristd evidentil, cel putin pentru moment, cind
cultura romin6 traia sub semnul siimntorismului. Si mai precis : tiu cii preocupatia politic6 i
1) Asupra debuturilor lui universitare, vezi I. Petrovici,
Amintiri'uniuersitare, Alcalay, p. 55.
2) M. Dragomirescu, Criticei, I, p. 75.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

32

culturala a intrat atit de mult in sufletul cititorului, fie el naiv, fie el cult, in cit pretuirea poctilor nu se face dupa adincimea, dupfi noutatea,
dupa cfildura, dupa bogfitia i amplitudinea imaginatiei unui poet ci dupa nationalismul i rominismul lui". Sau : Aceasta insemneaza ca, in apre-

cierea operelor de artar in vremea de fatfi, este


precumpfinitor criteriul politic i cultural, nu criteriul artistic..."
Constatarea era indreptfitit, i pozitia criticului
ferma pe linia esteticfi. Critica nu este Irish' numai

o tiinta de principii ci i o problema de gust literar, de sensibilitate esteticfi i de simt de nuante


in evalufiri.

In cei patru adi de existentfi Convorbirile (devenite din 1908 Convorbiri critice) au stat, ideologic,

neclintit pe principiul autonomiei estetice maioresciene reclamind mereu libertatea inspiratiei


artistului", i proclamind ca: Nu cei ce-i striga
mai tare rominismul lor, sunt mai romini ; ci cei
ce, credincioi felului lor de a fi, au aj uns sa Intrapeze din suflet rominesc vreun mare adeyfir

ce va fi legat pe vecie cu numele de romin".

Adicfi, mai putin stilul, o parafraza a ideilor maioresciene parasite de Convorbirile literare.
Convorbirile i Convorbirile critice au reprezentat, aa dar, adevarata traditie maioresciana a
eliberfirii esteticului din simbioza elementelor streine, ori care ar fi ele; din nefericire, prin structura
sufleteascfi, continuatorul era cel mai putin maiorescian din toti discipolii indrumfitorului.

Nu e in planul acestei cari de a ne ocupa de

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

33

-critica in sine a nirnanui, de cit doar in interfe,


rentele ei cu cea a lui T. Maiorescu. Nu putem,
totui, ocoli constatarea contrastului absolut de
structura intre T. Maiorescu, expresia cea mai inalta

a masurii, a tactului, parintele bunului simt i al


bunuIui gust in literatura noastra, obiectiv atit cit
poate fi obiectiv un om ce reprezinta o ideologic
si o coal, i deci o pornire naturala spre partia,
litatc, clasic cu o forma limpede, abstracta, glaclan', cu o ironic distanta, polemist inciziv, concis,
mai presus de toate logic, aristocratic in toate manifestarile sale publice 0 literarc, foarte curnpanit
in elogii, valorificindu-le tocmai prin cumpatarea
impinsil pinii la uscaciune i avaritie ; 0 continuatorul sau ce se afla la antipodul acestor calitati:

lipsit adesea de gust i de bun simt, mai totdeauna de tact, dincolo de tolerabil, bine intentionat
dar exaltind valori modeste in elogii stridente, pus

pe barta marunta, de un personalism acut 0 hipertrofic, creinduli ori umflindu-i meritel-e in pro-

portii ametitoare, intronind" i detronind" scriitorii dupa criterii proclarnate obiective dar coincidind suspect cu situatia lor speciala fata de coala
noua" a Convorbirilor critice, totul exprimat inteun

stil plebeu 0 cu mult prea cacofonic pentru a


putea acorda o autoritate estetica celui ce se exprima atit de inestetic. Nu principiile reprezinta
adevarata forta: principiul autonomiei estetice, de
pilda, nu apartinea lui T. Maiorescu; in literatura
apuseana era 0 este un bun comun ; originalitatea
0 meritul criticului sta in aplicarea lui in cadrele
literaturii noastre, in gust i tact, in ccia ce se nu3

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

34

mete l' esprit dc finesse. Lunecat din minile lui T.


Maiorescu, principiul i-a pierdut preciziunea In
cele ale lui M. Dragomirescu, dind loc la rezultate
deplorabile, la iperbole i deformari cu sublinierea
excesiva a propriului sau rol.
lata un singur exemplu : detronarea" lui Oct.

Goga i intronarea" lui P. Cerna datorita staru-

intii sale.1)

Nu Goga trebuia sa fie recunoscut ca cel mai


insemnat poet al vremurilor noi, nu el era poetul
care ne putea da un drept mai mult s intram in
micarea literara a omenirii, (!1) ci Cerna etc..."
Fapta Convorbirilor critice, in adevar, era analoaga cu acea a d-lui Maiorescu, care, in 1872, relevase in Convorbiri literare meritele nerecunoscute ale lui Eminescu; ba trebue sa fim drepti (?)
fapta Convorbirilor critice era mai de sine starttoare i mai curagioasa chiar decit a d-lui Maiorescu ( !)". i aa mai departe. T. Maiorescu n'a
pomenit nici odata de meritul de a fi pus in lumina valoarea lui Eminescu; cit despre P. Cerna,
care urma sa ne impinga in curentul micarii universale, istoria literaril 1-a aezat de mult in rindul
modetilor poeti didactico-retorici.
T. Maiorescu se amesteca in lucrarile unora din
colaboratorii revistei; corespondenta lui, e plink' de
felurite propuneri in vederea citorva mici corecturi

stilistice: inadmisibil suavitate, p. 310, suicid"


p. 316 ; .,inadmisibile prea brutalele expresii de la
p. 390 *i 391; a venit, fa" i taca-ti fleoanca". Pro'I) M. Dragomirescu, Criticii, I, p. 241.

www.dacoromanica.ro

M DRAGOMIRESCU

35

pun ca rindurile de la apoi lua guitara din cuiu...


pina dincolo la p. 316 miscind-o pina la lacrami"
sa se suprime". etc. etc. matreata" e absolut inadmisibila"... nu cred ea merg cele doua matale"
si Inca un ,.matale" P. 990" etc. etc. Amestecul
minutios in lucrul scriitorului rfimas discret in
corespondenta criticului a luat la discipol un caracter de mare ostentatie si a devenit subiect de
multe articole, in care participatia in creatia scriitorilor este prezentata ca un merit esential; exaltarea

valoriii colaboratorilor are aerul unei exaltri

proprii. Procedeul maiorescian s'a deformat, astfel,


peste ingaduit.

In afara de preocuparea obsesiva de a afirma


superioritatea Convorbirilor critice, pe care n'o
mai contesta nimeni", continuind lupta pe pozitia
maioresciana a artei pentru arta" (expresie, pe
care T. Maiorescu n'a Intrebuintat-o), criticul s'a
luptat mereu cu cele doua ipostaze ale artei cu tendinti : una reprezentata sincer de G. Ibraileanu

mostenitorul" criticei sociale a lui Gherea, i cealalta, mascat, de S. Mehedinti rnotenitorul vesel"
al luiT.Maiorescu. Atacul masiv i repetat s'a dat mai
ales impotriva mostenitorului vesel", asupra caruia

avea si el o creanta clironomica. Invinuirea criticului era c S. Mebedinti s'a departat de linia
conceptiei maioresciene a separatiei sferelor de
activitate ; politicul se amesteca cu esteticul. Invinuire intemeiata, nu pe Mak' de expunere de principii ci pe baza de temperament. Unul din argu-.
mente aduse se ref era la valorificarea lui Emiuescu
mai mult prin latura lui nationala i folklorica
www.dacoromanica.ro

36

E. LOVINESCU

de cit prin latura lui artistic, filozofica, adic


Eminescu cel adinc, cel universal, cel care poate
impresiona nu numai pe un Romin ci pe oHce om
de culturg".1) Felul acesta de a privi apartinea, in
fond, intregei epoce, micarii sarnAnAtoriste, lui N.
Iorga, in deosebi, care, ca i S. Mehedinti de altfel,

ii lega intreaga ideologie nationalist, ruralist,


conservatoare, de noul" Eminescu al Doinei, at
evocrii figurilor istorice ori legendare, al poetului
motivelor populare, al folklorului poetic publicat
atunci, i, mai ales, .al autorului articolelor politice din Timpul, care dAdea, pe dea'ntregul, o doc-

trina micgrii. Din declaratia program a directiei


sale, se vede noua Indrumare a biltrinei reviste
spre nationalism. Acum, deci, mai mult ca oricInd,
e vorba de a fi, de a persista ca individualitate etnic5, spre a putea da, cind va veni timpul, toatii
masura puterii sale ca popor de cultur" E argumentul ce se aducea impotriva doctrinii j unimiste in inceputurile ei; nu este deci o exageratie
afirmatia criticului c revista intra pe noul drum
al artei in marginile idealului national 2)".

4) Prima lucrare mai consistent a lui M., Dragomirescu este, dup cum s'a spus, Critica t n
(if ice( pi Eminescu, apdruth mai intii in Convorbiri
literare (1894) in conditiile tiute. Ea face parte din
linia ofensivA a primei generatii postmaioresciene
1) M. Dragomirescu, Dotal ipostase ale artei ea tendinfdin

Criticd, I, p. 28. Atte articole : ldeologia Convorbieilor


literare", Gongorismul Convorbirilor literare etc.
2) M. Dragomirescu, op. cit. p. 270.

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCTT

37

impotriva criticei socialiste a lui C. DobrogeanuGherea... si nu ne intereseaza in sine, decit prin


legatura ce o are cu pozitia lui T. Maiorescu.
Luind ca pretext pe Eminescu, autorul ii fixeaza
dou obiective polernice : critica psihologica a lui
Sainte-Beuve i critica sociala a lui I. Gherea, pe
baza disociatiei personalitatii artistice de cea
umana, intrucit : Operele de arta sunt, in ordinea
cunostintii sintetice, tot atitea reprezentari esentiale
ale existentei, precum legile mecanicei i astronomiei, in ordinea cunostintei analitice, sunt formularile unei parti din relatiunile esentiale, ce constitue aceias existenta, nici unele, nici altele nu mai
evoluiaza, i uncle i altele participa din acea imutabilitate, caracteristica lucrurilor esentiale si permanente 1)" ;
1ntrucat nu mai exista nici o permeabilitate intre cele dou personalitati, studiul

persanalitatii umane" devine inutil pentru cu-

noasterea operelor de arta i, prin derivatia atentiei spre obiective laturalnice, indiferente, poate
deveni primejdios, inlaturind studiul esentialului.
Iata felul cum 10 recunoaste insusi autorul filiatia criticei sale din cea a lui T. Maiorescu intr'o

scrisoare aparuta in revista Orizonturi 2). Totul


este exact afara de o mica nuantil intre crezul Convorbirilor critice j intre maiorescianism. Teoria

artei pentru arta' este a lui Maiorescu dar e i a


') M. Dragomirescu, Critica pliinfilicii ci Eminescu, ed.

III. p. 30.
2) Orizonturi, 1938, no. I, p. 8 apud I. E. Torouliu, op.
cit. VI. Introducerea, LIX.

www.dacoromanica.ro

38

E. LOVINESCU

altora, i a putut fi i a Convorbirilor critice. Dar


deosebirea dintre personalitatea omeneasca i per-1
sonalitatea artistica e numai a subsemnatului i e
Intrebuintata i definit pentru Intiiaq data in
Critica ftiinfificd i Eminescu. Ca dovada pentrIF

aceasta este ea pe acea vreme Maiorescu faeea


istorism, facea biografii de autori (Popovici-Banateanul, Vlad dela Marina), facea istorie, fficind literatura. Punctul meu de vedere e ca o capodopera,

care reprezinta un fragment din personalitatea

artistica, nu trebue pusa in legatura cu viata


scriitorului; operele de talent, operele de virtuozi-

tate da, pot fi puse in legatura cu viata scriitorului ; dar numai ele, nu i capodoperele. Impersonalismul, de care vorbete Maiorescu, e de natura psihologicfi. Lipsa de legatura intre personalitatea omeneascil i artistica', de care vorbesc eu, e
de natura psihofizica. Personalitatea artistica' e de
natura psihofizica in sensul ca elementele psihice
nu au sens fara elemente fizice i elementele fizice 1i pierd sensul fizic fiindca sunt neaparat in
legatur cu elementele psihice. Marmura din Moise

de Michel Angelo nu mai e marmura ci palpit


de viala luat din conceptia intregului. Iar sensul
sufletesc al versurilor lui Eminescu :
Peste cite mit de valuri stilpinirea ta strthate,
Cind plutesti pe misclitoarea marilor singurcitate:

nu este cel adevarat, daca nu se pastreaza forma


fizica a versurilor aa cum le-a scris EminescuDe aceia nu trebue sa virim elemente fizice i
sufleteti in explicarea capodoperelor, pentruca.

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

39

capodoperele nu sunt nici fizice nici sufleteti ci


sunt psihofizice in sensul cA fizicul n'are inteles
fara psihic i psihicul n'are inteles ffirfi fizic.

E cu desfivir0re alt idee decht aceea a lui

Maiorescu. Tot aa cit am fost i maiorescian am


adoptat i eu teoria sinceritfitii simtirii in arta.
Mai tirziu am vfizut ca teoria e fal. Sinceritate,

da; dar nu sinceritatea simtirii psihice ci a simtirii estetice, care e cu desfivir0re altceva".
0 astfel de teorie antiistoricfi i antipsichologic6

porne0e, negreit, dela pozilia estetica maiorescianfi i e o reactiune binevenit impotriva istorismului, a psihologismului, a biografismului, a materialismului istoric, vegetatie inextricabil 0 parazitar a unor preocupfiri secundare care infibueau elementul esential al criticei, studiul estetic
al operelor de arta' considerate in structura lor
intima, in tecnica realizfirii lor... Spirit exagerat,
criticul ii pfirgsi pozitia sfintoasii, care nu exclu-

dea nici una din celelalte cercetgri ( in acea

epoch' insu0 T. Maiorescu, dupfi cum aratfi autorul,

amesteca in studiile sale elementul biografic in


prezentarea lui I. Popovici-Bfinfiteanul

i chiar a

lui M. Eminescu) ci le limita numai importanta


la un rol secundar, pentru a se reviirsa in teorii
absolute, excesive, lArgindu-le himericul in acea
tilhpi a literaturiD de mai tirziu, care izoleazii
opera de timp, de spatiu i de cauzalitate
Orice istorie literarrt, scrie el, ia din operele
poetice geniale partea care le leagfi de curentele
istorice, de influentele cutfirei alte opere, de particularitatile vietii individuale sau _sociale a poetu-

www.dacoromanica.ro

40

E. LOVINESCU

lui. Dar partea care o leag de curentele generale


e constituit de originalitate, de perfecta ei individualizare, de unicitatea ei. PArtile operei geniale,

in care se vdesc influente streine stint tocrnai


elementele far insemnsatate ji subordonate altor
elemente, care constitue lamura de aur, ce o are
esenta ei. ParticularitAtile care s'ar explica prin
viala individual i social a poetului fac parte din
personalitatea lui omeneasc6 ce se desf4oar in
lumea fizic, i deci e strein6 cu des'fivir*ire de
planul idealitlii crealiunii, de viata estetica, pc

care trebue sa o aibg. OHce alilturare la un cu-

rent, mice revelAri (Ie influente, oHce legturi en


viata fizic, sunt deadreptul diiunritoare operei literare". Concluzie inadmisibilil.

5. Nu e in planul acestei cfirti de a relua critica


Esteticei integrate, luptindu-ne cu indivizii psihofizici", Prometei inlantuiti de stincele capodope-

relor" ce strajuesc hotarele artei; operatia am

flcut-o, de altfel, aiurea i nu e cazul de a reveni


asupra eP). Nu e de asemenea locul de a arata ea'
operele de arta traesc in timp, spatiu i cauzalitate
0 sunt semnul estetic al unor civilizatii, al unor
momente istorice : numai la fascicolul de lumina' al
aeestui studiu, putem pi inauntrul marilor creatii

literare... Ne multumim sa constafam c, pornind


(Iela reactiunea impotriva unui exces de interpretare tiintific" pe baz de psihologie, sociologic,
1) E. Lovinescu, 1st. lit. rom. contemp., v. II. p. 149 si

urnatoarele.

www.dacoromanica.ro

M. DRAGOMIRESCU

41

istorie literara, critica.lui M. Dragomirescu a ras-

bit, in alta directie, la un abuz de estetism, de


dogmatism, i de organicism ctt rezultate tot atit
(le insuficiente, din care am dat exemple aiurea 1).

6. Concluzia ramine evidenta : M. Dragomirescu


a fost continuatorul lui T. Maiorescu, singurul din

prima generatie care a luptat vreo patru decenii


pe pozitia autonomiei esteticului, disociindu-1 de
toate elementele intrate in shnbioza. Meritul pozitiei i dirzenia luptei Ii revine, incontestabil ; el
trebue sa-i fie recunoscut. Din nefericire, principiile

nu se valorifica de cit prin oamenii ce le reprezinta, i intre dascal i discipol nu existau asemanari structurale.; masura, tactul, bunul simt, gustul
artistic, eleganta, rezerva, talentul literar al inaintaului nu intrau in alcatuirea psihologica i artistica

continuatorului, motivul probabil al preferintei


altuia cind s'a pus, in 1907, problerna (irectiei
Convorbirilor literare.
a

I) In privinta ideologiei estetice a lui M. Dragomirescu


de consultat lectia de deschidere a cursului de Esteticd
i crilicd dela 20 Ianuarie 1939 a ha T. Vianu, Bucure5ti,
1939.

www.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI
1. Legiiturile lui S. Mehedinfi cu T. Maiorescu. 2. Debutul

situ antigherist" la Conyorbiri literare, 3. S. Mehedinli di,


rector al COnvorbirilor literare; siimilndtorismul stlu;devierea

Convorbirilor dela rolul lor istoric. 4. S. Mehedinfi organizatorul hagiografiei maioresciene.

1. S. Mehedinti pare a -fi fost ucenicul preferat


al lui T. Maiorescu, situatie de Apostol Ioan meritata printr'un devotament nedesmintit pina astazi.
E de regretat ins di' raporturile lor personale nu
pot fi urmarite nick din memorialistica, nici din
corespondenta. Colectia lui I. E. Toroutiu nu con tine

decit vreo zece scrisori ale lui T. Maiorescu, numar cu totul neinsemnat fat-a de o legatura de un
sfert de veac i nici una a lui S. Mehedinti. Cu
un material atit de sumar nu se poate macar stabili o simpla schema.
Obtinind o bursa de geografie, prin sprijinut tut

i al lui Al. Odobescu, tinarul student se afla in


Germania in toamna anului 1893.

Din prima scrisoare de indrumare (28 Oct.-9

www.dacoromanica.ro

44

E LOVINESCU

.Nov. 1893) dam peste vechile norme maioresciene.

Studiul modern al geografiei, in sensul lui Karl


Ritter, presupune o serie de cunotinji preliminare,
de geologie, de statistica, (Ie etnografie, de craniologic, de linguistica, de istoriografie, pe care geograful le folosete. Ne existind la noi, un asemenea

studiu al geografiei este imposibil astazi pentru


Rominia". T. Maiorescu se situa la 1893 tot pe temelia vechei lui ideologii dela 1870, adica in cadrul realitalilor noasfre nationale; nu mai desfiinja
teoretic Universitfijile i colile de belearte, dar inlatura problema tiinii geografice, pe cuvintul ca
degpie noi n'ai statistica, n'ai geologie, n'ai craniologie, n'ai nici macar o istoriografie mai asigurata.

Prin urmare d-ta nu pop face geografie romina,


ar trebul sa devii prealabil geolog, craniolog, etc.,
adica ji-ai consuma viaja cu prealabile i nici n'ai
ajunge la geografie".
Ce-1 indemna deci sa faca ? Sa paraseasca geografia i s sara rezolut" in istoria roming la
care rivnise i dinsul Inca dela Theresianum; sa
se arunce" in arhivele dela Berlin, Viena, Paris,
Roma, etc. pentru a scrie o istorie a Rominilor, de
pilda, dela 1750 incoace dar o istorie in sensul
coalei lui Ranke, nu fantasmagorism a la Hasdeu,
Xenopol, N. Densuianu". E un scandal cultural,
adauga el, ca dupa inceputurile Magazinului isto-

ric", ale lui Sincai, dupa publicarea documentelor Hurmuzachi" *i a Arhivei" lui Hasdeu, sat
toatfi tinerimea universitara cu limba scoasa dupa
1) I. E. Torouliu, op. cit., IX, p. 249.

www.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI

45

apa din isvoarele istorice, si in loc de apA imbelsugat, ne dau picAturi dinteun pahar mic de epigrafie A la Tocilescu si din sticla de doftorii sifilitice ale lui Xenopol(!) si din tucalul lui Ureche"...

Desi credea c at geografia rorninA ai s vii


un crimpei de dascril, cu istoria romin6 ai s fii
profesorul profesorilor" discipolul nu i-a urmat
povala; i-a continuat calea inceput. Peste vreo
trei ani, intrerupindu-si studiile din cauzA de surmenage" si aflindu-se profesor la liceul internat
din Iasi, T. Maiorescu staruia pe lingA generalul
G. Manu, presedintele SociefAtii Geografice Romine,

prelungeascri bursa Inca pe un an, in vederea sustinerii tezei de (loctorat la Lipscal) ; aceiasi
solicitudine Ii al-Ma prin interventii fAcute la rege
(scrisoarea din 9/22 Mai 1901), sau pe linga Take
Ca sii-i

Ionescu, ce-i promisese c va prevedea pentru


aceastii Universitate i crearea unui agregat pentru
geografie (Mehedinti) i pentru limba latin (Evolceanu) 2). Adaug insh rezerva, se aratA ci previiztor, di promisiunile lui Take Ionescu pot sa nu prezinte toaa siguranta". Peste o lun6 (11/30 Dec. 1899)
Ii scria cu aceiasi solicitudine parinteascA, in timpul

crizei ministeriale latente. Iti simt situatia sufleteascA din laconica scrisoare. De citeva zile mi-o
inchipuiam, inainte de a fi sosit scrisoarea.
0 singura vorb5 am s-ti zic: nu face niciodat
'In act cu consecinte perrnanente pe temeiul unei
1) Scrisoarea din 25. I. 1893. I.E. Toroutiu, op. cit. IX, p.254.

2) D. Evolceanu fusese numit conferentiar in toamna lui


1894 (o scrisoare a hit cfitre S. Mehedinti din 1 Nov. 1894)
I. E. Toroutiu, op. cit, IX, p. 99.

www.dacoromanica.ro

46

-E. LOVINESCTJ

dispozitii sufletesti esential trecatoare. Asteapta (Nu

stim ce anume). Du-te de vacanta la Sovej a sau


aiurea. Aici am dela 15 Ianuarie inainte o odae
disponibila (probabil, odaia In care adfipostise Ina-

inte pe Eminescu)... Daca poi veni atunci la noi


in gazda,
congediu i daca poi sta cit
mai mult, ne va face cea mai mare multumire".
Ace las interes 11 are si fata de primele incercari
literare ale discipolului sau preferat. Este vorba de
o modesta nuvela lirico-presiimanatorista Buruianci, retiparit in Oameni dela munte. Buruiana
d-tale, ii scrie el din Abbazzia la 17/29 Aprilie 1899,
este una din cele mai frumoase flori ale nuvelisticei
romine, o adevarata buna novela si in sensul occidental
iaca impresia mea si a celorlalti doi
auditori (Ana Maiorescu si P. P. Negulescu, pe care
II luase, probabil, cu dinsul la Abbazzia). Urmeaza
o analiza strmns, recunoscindu-i mari merite: o ca-

tastrofa internii, moral sufleteasca (nu ca la Pawl'


Trcisnea sfintul, unde catastrofa e reprezentata prin-

tr'un accident extern ; o minunata perspectiva a


figurilor"; o mare finete de stil pentru toate aceste
transitii de perspectiva. Mai urmeaza o lunga serie
de observatii de amanunt, neologisme, repetitii de
cuvinte de Inlocuit, de suprimari de rinduri, chiar

la sfirsitul nuvelei (pe care autorul le-a acceptat,


dupa cum se constata din volum) ; pentru a nu-si
compromite, probabil, cariera stiinlifice, ti propune
un pseudonim i discrelie: Odata pseudonimul

ales, sa-mi dai voe s trimit novela direct la tiparul Convorbirilor. Voi cauta, de se poate, s nu
vaza Dragomirescu manuscriptul i sa fac eu singur
www.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI

47

corecturile. Daca va vedea totui manuscriptul, il


voi obliga sji-ti pastreze secretul". Solicitudine, in
adevar, parinteasca prelungita apoi i prin informatia din scrisoarea din 18/30 Dec. 1899: Tocmai
aseara ne-a citit d-na Elisa Marghiloman, nascutii
5tirbei, traducerea franceza a novelei Buruiand (pe
frantuzete intitulata Ravenelle=ridiche salbatica).
E vorba & o publice in Hebdo-Debats" i. prin
comunicarea impresiei Emiliei Humpel: Aceste
demi-teintes sunt ceva nou in literatura noastra, i
toata novela are mult farmec". Buruiand avea sii
devina subject de discutie i in corespondenta lui
Duiliu Zamfirescu 1).

Asupra legaturilor politice dintre T. Maiorescu


i S. Mehedinti nu ne oprim; este, in deobte, cunoscut ca discipolul a ramas credincios liniei das-

calului sau pina la moartea lui, adica pina in


Iunie 19172).

2. Contributia lui S. Mehedinti Pe frontul atacului


concentric al celei dintai generatii postmaioresciene
intreprins de M. Dragomirescu, P. P. Negulescu, D.
Evolceanu impotriva lui I. Gherea nu e pe plan

literar ci sociologic, raportindu-se la broura criticului socialist asupra Concepftei materialiste a


istoriei. Articolul a aparut in Convorbirile literare
din 7 Iunie 1895 (XXIX). Intimplarea face ca asupra
lui sa avem ecouri -venite i din izvorul lui T. Ma1) Ern. Bucuta, op. cit., p. 259.

2) Asupra debuturilor universitare ale lui S. Mehedinti,


vezi 1. Petrovici, Amintiri universitare. Alcalay, p. 43 si
E. Lovinescu, Memorii, I. p. 275.

www.dacoromanica.ro

48

E. LOVINESCU

iorescu i din cel al lui D. Evolceanu, din care ii


putem constata partialitatea binevoitoare. Foarte
bun articolul asupra concep(tei materialiste in istorie,
ii scria T. Maiorescu autorului ce se afla la studii

in strfiinatate la 27 Febr. 11 Martie 18951). La fn-

ceput (eu nu aveam atunci nici un moment


ber) 1-au citit numai tinerii notri intre ci (I. A.
Radulescu, C. Motru, Robin, Litzica, Floru, Dragomirescu) i n'au citit de cit primele 14 pagini; aceste

le-au parutafara de Dragomirescuslabe i n'au


citit mai departe. Slabe, fiindca polemica d-tale
prea lunga contra inlaturarii brevi manu a concepliei teologice din partea lui Ghcrea le 'Area deplasata i nepotrivita. Dar ramasese sa se citeasca
studiul intreg intr'o edinta, la care sa asistam cu
toti. Aceasta s'a facut in prima Simbata dup plecarea d-lui Litzica. Efectul a fost cu totul altul. Dupfi

primele 15 p. in adevar prea lungi, restul a captivat auditorul aa incit era un hohot de ris i de
placere pe spinarea socialitilor. Felul particular
al stilului d-tale nemeria cu atita j ustete, unde
voia sa isbeasca i totodata cu atita haz de bon
aloi" in cit succesul a fost deplin, cu atit mai hotaritor, cu cit a avut s invinga o prima impresie
contrara.

Daca nu te finpotriveti, voi face eu scurtarile


necesare in acele pagine. Scurttiri, nu schimbare

de pareri. Firete eh nu. Cad parerea d-tale o

i eu j usta asupra elementului religios. S'a


incins atunci seara o vie discutie in aceasta pri-

cred

1) I. E. Toroutiu, op. cit. IX. p, 251.

www.dacoromanica.ro

13. NEEIEEDINTI

49

vinta (0 poate afara de Robin) toti au admis-o la


sfirit.

Articolul nu s'a publicat pink' acum din cauze


de simpla convenienta redactional. Erau dej a
incepute in Convorbiri articolele lui Negulescu tot

contra lui Gherea aceste s'au terminat. Mai erau


insa ale lui Dragomirescu ; aceste se vor termina
in Aprilie. Pe la Mai vine rindul articolului d-tale.

A fost una din cele mai animate edinte ce

am petrecut-o cu discutarea studiului d-tale. Chid


ne rnai dai o asemenea edintii ?" Doua saphimini

dup aceia li scria din Florenta (In 6/18 Aprilie

1895) : Am avut articolul d-tale asupra lui Gherea


aici la Florenta cu mine, ham recitit i ham scurtat
cu vre-o opt pagini din cele 50 (i at;a riimine
destul de lung fata cu broura Gherea). Scurtarea
consista in suprimarea partii relative la religie i
la conceptia spiritualista a istoriei. Adica se mentioneaza aceste doua conceptii, se zice ca sunt

rezerve de facut in privinta afirmarii lui Gherea


ca i-au trait traiul" dar ca aceasta discutie ne-ar
abate prea mult dela broura in chestie i ea de
aceia venim indata la obiectul propriu al ei, la
conceptia istorico-materialistii. Firete cu transiIiile necesare in stil".
Alt ecou ne vine dinti..'o scrisoare a lui D. Evolceanu catre autor; in tonul lui obinuit de umor,
putin cam plat, el ne descrie atmosfera edintei,
in care s'a citit articolul.
Alaltaeri seara edint foarte impozanta la Jak,
li scrie la 1/13 Februarie, comitetul de redactie
era reprezentat prin apte membri, a-poi mai multe
4

www.dacoromanica.ro

50

E. LOVINESCII

persoane de cinste i de omenie: Radu


( = I. A.
Radulescu Inca nu Pogoneanu) da citire articolului
lui Alberich (= S. Mehedinta), rezultatul final :
Maiorescu i Hagen (= M. Dragomirescu) 11 gasesc

publicabil, top ceilalli, intre care i eu, suntem


contra. Ti se va 'Area foarte curioasa sans gene-a
cu care IP spun, aa verde in fata, ca am opinat
in contra publicarii.
Ascult s vezi in ce dilema am sa te incurc : 1)

ori vrei sa faci o expunere i o refutare a materialismului economic i atunci trebuia sa-ti iei
argumentele din Marx, Engels i Loria i nu din
Leibulescu (= Gherea) ceia ce n'ai facia; 2) ori
vrei sa combati numai pe Leibulescu i atunci
acesta e considerat oH ca Teprezentantul suprem al

materialismului economic, oH e un personaj aa


de extraordinar de important in cit oHce moft al
su merita combaterea. Iat argumentele ce le-am
adus noi in contra 'aqui batrIn (= Maiorescu) care
e insui de o parere diametral opusa, i, findca
pentru respingerea unui articol se cere unanimitate,
articolul nu poate fi respins, i va fi publicat
indata dupa terminarea articolului lui Hagen, care,
de altfel, se arata dispus"sali cedeze locul. Al batrin

crede anume ca pentru o tara tinara ca a noastra


materialismul economic trebue lovit in persoana
lui Leibulescu i nu a altora i in chipul cum
loveti d-ta este cel mai eficace, i eu mai mai ca
a fi dispus sa ma conving ea' are dreptate".
Partialitatea lui T. Maiorescu in relatarea scenei
e evidenta; ca de obiceiu, criticul punea, dealtfel,
chestiunea In cadrul problemelor ce ne intereseaza

www.dacoromanica.ro

S. IVEICEIEDINTI

51

si nu in teorie; pentru noi important era Gherca


i. nu Marx si Engels. Se pomeneste si de conceptia teologica a autorului scoasA apoi din articol.

Casi la T. Maiorescu entuziasm privitor la stil ;


Dil-mi voe pentruca s64i fac sincerele mele fellcitAri de chipul de a scrie; atita ordine, atita
spirit si din timp in timp cite un souffle poetique
m'a incintat si pe mine ca si pe ceilalli, flcindu-ne
totusi a regreta c nu le-ai intrebuintat cu o ocazie
mai vrednicg". Adevarath fish." de consolalie.

Intru cit articolul in sine nu ne intereseaz6

din punctul de vedere al argument6rii lui, ii citilm


doar finalul ca un indiciu stilistic de miscare

oratorica si de ton maiorescian ; asa, de pildil,


acel, legitim si energic : iesi !" dela urmil rspunde energicului in lturi !" al lui T. Maiorescu 1) :

Atunci, cind adied omul politic falsificii metodele stiintei si pune combingrile sale personale
sub etichete stiintifice pentru a prezenta ca logicii
si evident opinia sa asupra stdrilor sociale, cind,
plecind dela nevoi actuale si imboldit de ambilia
pozei filozofice, s'apuca s comenteze intreaga istorie

si vede o chestiune de brutrie in tot procesul


istoric adia. vede ca o simpla vrabie numai
malai" pe toat arena istoriei ; cind intrebuinleaz6 in acest scop metode noi, ca ale lui nu

stiu, n'am vazut", si a hopurilor" atunci, cu toatil

dorinta ce avem ca o societate mai bun, mai

ideal decit a noastrii, s6 vie in curind : cik toatil


1) Con. lit. 7 Iunie 1895, (XXIX), p. 560:

www.dacoromanica.ro

E. LOVTNISECU

52

bucuria cu care o asteptam spre a-i zice, dupi


vorba dela sfirsitul brosurii intra"; still*, cind
se vede imbiata sa pue masca neadevfirului

sa se vire inteo arena de lupta nevrednia de,


(linsa, are si ea tot dreptul s spue, celui ce se
aproPie de ea cu aceasta intentie un legitim pi
energic iesi" ')

3. Pe linia ideologica, succesiunea critica a lui


T. Maiorescu la Convorbiri literate s'ar fi cuvenit
s revina lui M. Dragomirescu; ea i-a revenit totusi

lui S. Mehedinti. Fara vocalic de critic, primirea

unei satcini necorespunzatoare timp de 17 ani


trebue privita ca un act de devotament personal.
Originea rural, punctul de plecare al ideologiei

noului director, 1-a pus de la inceput in contradictie cu adevgratul spirit al Junimii esential urban:
T. Maiorescu, P. P. Carp, fratii Negruzzi, V. Pogor,
Th. Rosetti, A. D. Xenopol, N. Scheletti, N. Man-

drea, Gr. Buicliu, Gh. Racovit, M. Cornea, Gh.


Panu, Th. Serbanescu, Matilda Cugler-Poni, P. Missir

etc. etc., au fost, unii boieri, mosieri, allii oraseni,


din lumea funetiodfirimii sau a claselor burgheze;
conservatismul lor era de natur ideologica, la unii
poate chiar i arhondologica, dar, in genere, influentat si de formatia lor streina, gerniana in deosebi; cei mai multi n'au avut contact cu tranii

de cit doar ca proprietari; fgr o cultura istorica


I) Ecou junimist asupra articolului: Am recitit articolul
tau din Convorbiri, ii scrie P. P. Negulescu lui S. Mehedinti la 10122 Iunie 1895. E minunat. Ce a dracului executie. Ceiace probeaz5, el am'filcut noi o trebsoar5 buni in
iarna asta". (I. E. Toroutiu, op. cit. IX. p. 293).

www.dacoromanica.ro

/3. NLEHEDINTI

53

organica, n'au reprezentat un traditionalism national, de unde i invinuirea de cosmopolitism.


Ft Ira a fi de extractie ruralii, singur M. Eminescu a constituit exceptia unei structuri profund
15rAneti i traditionaliste: conservatismul lui nu
era de esent ideologica, streinil, ci venia dintr'o
cunoatere adincil a trecutului national, amplificard de un temperament puternic, capabil de a
colora i deforma totul printr'o viziune personalii,
apocalipticil. Dep5ind cu mult j unimismul, mistica lui social se MU la baza tuturor micArilor
extremiste din veacul nostru. Dei s'a format in or-

ganul oficial al partidului, adevdratul ei sens nu


s'a dezvaluit decit in aurora veacului, mai ales in
timpul samanatorismului, cind s'a proclamat descoperirea unui nou Eminescu, nu poetul universal,
ci nationalistul, traditionalistul i folkloristul. De
aceia calitate extremistii e i structura lui S. Mebedin ti

Pornind sub semnul luptei impotriva aninciunii"


pentru adevilr", actiunea majora a lui T. Maiorescu

a mers pina la nationalitatea in marginile adevilrului". Conceptia lui despre tiint i frumos este
universalista ; infuzA in momentele esentiale ale
activittii lui, iat-o expusi explicit intr'un pasagiu
din Diree(ia mud, apilrut in ConVorbiri literare
din 15 Mai 1871, dar suprimat In Critice : Cit
pentru critica spiritului tiintific, in parte unit cu
cel politic, rezistenta in contra ei o vedem de citva
timp incoace, mai ales dela un discurs solemn al Academiei din Bucureti, rezurnat in cuvintul cosmopo.
Winn, cu care suntem intimpinati la fiecare moment.
www.dacoromanica.ro

54

E. LOVINESCU

Daca ne aducerin aminte, c aci este vorba de


tiint6 i numai de *tiinta, va fi permis a Intreba

pe aceti domni, nu cumva cred cfi tiinta este

excluziv nalionalei? c exist un rominism al ade-

vArului, c d, e. Academia din Bucureti, care


pentru orice stat cult ar fi o concentrare de netiint pretentioasfi, s' poat fi un focar al llintii
adeviirate cel putin unde curge valul Dimbovitei ?
c teoriile linguistice ale d-lui Cipariu, care pentru
orice filolog apusean nu sunt deal un ir de erori,
sh fie bune i juste mficar in circumscriptia Tir-

navelor, eg Dreptul public al d-lui Barnut, care


pentru un jurist cu notiuni elemenOre de tiinta
este o tesiiturfi de fale interpretfiri, de confuzii
neiertate, sfi rfiming Tablcle dreptului rornin" cel
putin pe malul Bahluiului ? cfi scrierile lui Pralea,
Thutu, Tichindeal, Sfiulescu, Densuianu etc. care

in alte state ar deveni un izvor nesecat de im-

prumutare pentru foi umoristice, sfi fie destul de


bune pentru Lepturariul scrios al d-lui Pumnul, din
care s se nutreascfi mintca tinerimii romine ?
Dacfi acesta este Rominismul d-voastr i altul
nu este, atunci a devenit o datorie de onoare national de a-1 combate. Oricit v'ati opune : adeveirul este i reimine cosmopolit ; tiin fa
i in
aceastei privinfil fi arta
se desvoltfi in vederea
i spre binele lumii intregi i nu cresc ocrotite
sub lingu*irile ignorantei locale. Demnitatea noastrii de oameni nu ne permite, ca din produceri,

cc la popoare culte ar fi obiecte de ris sau de


compAtirnire, sA facem o eclectic venerabila i s

o depunem pc altarul patrici. Ce este reiu pentru


www.dacoromanica.ro

S MEHEDINTI

55

alte popoare este rew f i pentru noi fi frumoase f i

juste nu pot fi decit acele scrieri romine, care ar


fi frumoase f i juste pentru orice popor cult". Textul a fost suprimat din Critice poate 0 pentru a
nu fi deformat in intentiile lui de adversarii ce-1
invinuiau de cosmopolitism, din rea credinta sau
neputind sil prinda nuantele. El reprezintii insa pe
adevaratul Maiorescu universalist in ceia ce privete frumosul i adevarul,/adversar al rninciunii
sub orice forma s'ar fi infhtiat. Daca-i mai adogam atitudinea raspicata in formularea principiului disocierii esteticului de etnic i de etic ,i
al eliminarii oricarei tendinti, ii tragern adeva-

ratul contur al personalitatii i al poziliei ideologice. E drept ca gasirn la dinsul i preocupari


ce pot fi considerate ca o adeziune la o pozilie
contrara i au i fost exploatatc, daca nu de ad-

versari, de samanatoriti i de socialiti, ce i-au


dat seama ca nu era nici o apropiere intre dinii
i. adevaratul T. Maiorescu, cel putin de unii din
junimitii primei generatii postmaioresciene ce
ui-au interpretat dascalul in intelesul proprici lor
ideologii, crezindu-1 nationalist" tocrnai in sensul
pe care 11 combatuse el ; etnicisrnul" lui T. Maiorescu se raporta, in realitate, la materialul impus
de ambianta fizica i moral, fara ca prin aceasta
sa contina i o calificatie estetica : nurnai prelu-

crarea lui li da o valoarc de arta i un caracter


universal : arta c una, in timp ce, prin forta lucrurilor, materialul c variat. Interesul aratat insistent

poeziei populare, caracterului specific al literaturii, teoria romanului cu oameni ie*iti din stratele
www.dacoromanica.ro

E LOVINESCU

56

de jos, cu eroi pasivi, preferintele lui pentru elementele sanAtoase", morale, au luat-o ca adevgirata ideologie maioresciangt ; una este insfi o preferintA temperamentalil i alta un principiu de caracter permanent.
Din aceiai categoric antimaiorescianil in fond,
sub raportul esentei, e *i S. Mehedinti de structura' ruralfi, pasionalfi, traditionalist, eticistfi, din
stirpea lui M. Eminescu *i neadoptind dela T. Ma-

iorescu dccit uncle forme de cugetare i de expresie i citeva inclinfiri personale ce nu-i reprezintil adevarata ideologic. Ca Eminescian, cl s'a
incadrat in chipul cel mai natural in micarea siimAdfitoristii, nefiind, in realitate, un adept al lui
T. Maiorescu, al cArui discipol fidel s'a arfitat totui pin5 clincolo de moarte, ci al lui N. Iorga, al
crui adversar e i astfizi, tot dincolo de moarte.
Nu ideologia unete ci consonantele temperamentale.

Adeziunea a fficut-o, de altfel, i formal prin


publicarca in Seimemcitorul (Martie 1905) a artico-

lului Prindivara literard. Ccitre cei alefi ai tinerimii de astlizi. Titlul singur incadreazil accentul
mesianic al scriitorului In tonalitatea miarii epocei. AsistAm apoi la o explozie impotriva zolis-

mului", a florilor rfiului", privite ca forme dccadente de conruptie. Cu toate di au schimbat


fata literaturii universale, mari scriitori ca Bau(Haire, Flaubert, Maupassant, Daudet, Goncourt
erau, astfel, condamnati) din consideratii etice 1).
1) Prinulvara literard, Prefata din 1914.

www.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI

57

Putin orientat in literatura franceza, T. Maiorescu


dispretuia si el literatura lui Zola si ignora, prohabil, poezia lui Baudelaire ; limitarea gustului e
o problema de formatie si formatia lui fiind excluziv clasica' si romantica, nu era receptiv fata
de literatura franceza noua si, in materie epica,
in epoca lui Balzac, Dostoewski, Tolstoi, formula
teoria romanului poporan si isi arfita preferintele
pentru micii povestitori regionali germani (Fritz
Reuter, Auerbach, Ganghofer etc.)
Atitudinea nu-i venea numai dintr'o limitare de
gust si de informatie ci si din convingerea teoreHa a desvoltfirii evolutive : literar ca si cultural,
ne aflam Inca in perioada scoalei primarc ; nu ne
trebuiau Universitati. Dupa citeva decenii, ufmasul

sail priponea si cl literatura romina hi icoancle


din viala Arominilor ale lui Beza" si la novelele
atit de caracteristice ale lui Mihail Chiritescu",
adica la literatura poporana si etnografica si
se ridica impotriva zolismului si a florilor raului
.decadent din apus". *i T. Maiorescu, de altfel,
afirmase In raportul asupra poeziilor lui Oct.
Goga, din 1906, ea poezia noastra n'are aface cu
efeminarea scrierilor dccadente" dar decadenta
incepe imediat dincolo de limita perceptiei noastre
estetice... E drept ca la urmasul sail problema se

punea mai mult in eadrul literaturii de imitatie


a unor modelc strfiine.

N'o putem relua aici; pe line' asta, fail nici o


prelucrare prin adaptare la o sensibilitate originalfi
si

la conditiiIe etnice, imitatiile directe sunt in

.afara de discutie ; nu pot fi luate in considerare


www.dacoromanica.ro

58

g. LOVINESOU

decit acele opere, carora asimilarea, elaborarea,.

personalizarea le da un caracter de specificitate


national, cum e o buna parte din literatura lui
Vasile Alecsandri din Dumbrava rofie, Dan Capitan de plai, Grui Singer. Alecsandri, ii incheia
Charles Drouhet studiul sate), a nalionalizat dementele luate dela Hugo ; cintecul acestuia 1-a
transpus pe alt cheie ; i-a dat o tonalitate necunoscuta romantimului francez ; patriotismul care
Insufletete poemele sale a schimbat nuanta ideilor

morale, a dat alt inteles temelor literare i a


modificat infatiarea personagiilor imprumutate,
aa inclt opera sa epica, care purcede in privinte
atit de felurite i intr'un chip aa de puternic de
la o opera straina, e in liniile sale generale, o opera
romineasca". Nici la M. Eminescu, problema nu stk.

altfel. Nu e vorba, scriam in Istoria literaturii

romine contemporane2), numai de elemente secundare de imprumut ca; floarea albastrei" a lui

Novalis, de dulcele corn", de teiul sfint" al poeziei germane sau de unele imitatii (cum ,e La
steaua, sonetul Venetia etc.) ; in personalitatea lui
de o mare intelectualitate i de adinca rezonanta
sufleteasca, influenta a trecut, multiplicindu-se, de
la amdnuntul formal de ideologic i la sensibilitate:
idealismul transcedental, ura fata de prezent, reac-

tionarismul politic, medievalismul (poezia lui e


plina de castele, de paji, etc.), dragostea fata de
1) Charles Drouhet, Vasile Alecsandri i serittorii f rancezi, Cultura Nationali.

2) E. Lovinescu, /st. lit. rom. contemp., I, 188.

www.dacoromanica.ro

MEECEbINTI

59

literatura populara, sentimentalismul in inteles


german, entuziasmul pentru poezia orientala i apoi
budismul, ironia romantica" vizibila in uncle din
poeziile lui sunt note caracteristice ale influentei
romantismului german asupra lui Eminescu, cu
mult mai adinca de cit influenta spiritualisrnului
asupra lui Alecsandri ; i fcrmentul era mai pu-

ternic dar i terenul in care cadea multiplica


mai rodnic".

Pentru a reveni la Primiivara literati', in afarA


de isbucnirile impotriva zolismului" i a florilor

rAului" pe motive etice, gasim o exaltarc a lui


M. Eminescu, in caracterul lui shmanatorist i nu

de inalt poet; a Nurzfii Zamfirei in prezenta lui


Pepelea i Barde i cine Dumnezeu nu era dintre

toli aceia, care iti dau un fior de mindrie, ca


sunt creatiuni ale geniului tau national i ale
nimanui altuia; a lui Duiliu Zamfirescu cu inalta
valoare eticei a otenilor din lilizboi

acela popor

ominesc, transfigurat prin maretia j ertfei". Inteun

cuvint, totul rezumat in teoria trandafirului Marchal Niel, care oricit de frurnos ar fi, ar fi pagubita lumea intreaga, daca ar picri de pe fata pamin-

tului trandafirul salbatec, rasura dealurilor i a


muntilor notri, din care, cine tie ce nobila floare

va iei cu trecerea vremii,

poate mai nobila

chiar decit Marchal Niel".

Inainte de a ajunge la directia Convorbirilor


literare, S. Mehedinti s'a inramat, aadar, singur
in ideologia samanatorista: a artei in cadrcle etnicului, eticului, rasurii dcalurilor, _cAlAuzit de criterii nationaliste i eticiste. Ilaportata la T. Maiowww.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

60

singura problerna ce ne preocupa aici


a titudinea lui n'are puncte de interferenta cu marea
linie limes romanus
a ideologiei lui; ea se
rescu,

apropie doar prin anumite preterit* personale i


mai ales prin limitari de forma tic, informatie, i
de gust, legat de amindoua. Oamenii nu trebue sa
se apropie insa prin lipsuri ci prin calitati pozitive.

Cu aceasta structura sufleteasca a directorului


lor, peste inimicitii personale, Convorbirile literare

nu se puteau Ingloba decit In micarea samanatotista. Ideologia maioresciana s'a bifurcat astfel
in 1907 in doua ramuri: linia mare a revolutiei
estetice proclamata prill autonomia csteticului fata
de etic i etnic, continuata, dupa secesiunca de la
match', cu riscuri i aecidente, de M. Dragomirescu,

prin Convorbirile crake; linia minora, a preferintelor personale, etice i etnice, a limitrii de
gust i de cunotinti printr'o formatie literara din
prima jumatate a veacului al XIX ce se continua,
strimtindu-se, prin S. Mehedinti, ramas la cirma
batrinii reviste, pazitorul cultului valorilor j uministe, 'plistratorul unor procedee stilistice, al unor
mici teorii maioresciene, ieite din actualitate, exprimate totui cu vehementa retorica, intr'un moment

cind apa literaturii se departase de albia revistei.


Iata pentru cc, dupa apte ani, in 1914, la bilant,
directorul nu putea prezenta, singura contributie,
decit ca o insernnata manifestare artistica opera
d-lui M. Chiritescu. In novelele i schitele aparute
'Ana acum, tinrul scriitor este ceiace s'ar putea
numi un regionalist. Cu Popa Tanda, Slavici ridicase
www.dacoromanica.ro

8. WIEFIEDINTI

61

\rani de pe viata Ardelenilor. Mai tirziu, PopoviciBanateanul 0 Vlad Delamarina au adus" etc. etc.

Aceia0 netagaduita originalitate se arata 0 in

opera arominului Marcu Beza... acum, cind se lasa

peste traiul neamului nostru din peninsula balca,


nica etc..." In 1914, S. Mehedinti ne credea Inca in
faza literaturii regionale; racorda productia zilei la
I. Popovici-Banateanul 0 Vlad Dklamarina ! La
coala primara, repetenti pe vecie !
De0 se pot stabili unele asemanari 0 constata
apucfituri mimetice in stilul discipolului fata de eel

al dascalului,structural, el este cu totul deosebit.


Ti Maiorescu era un sobru, un clasic, un lapidar,
academic i distant, cu o incizivitate unica; stilul
lui a ramas i astazi de o prospetime desavir0ta;
nu e un singur cuvint care sil fi imbatrinit. S. Mehedinti e un romantic, un exploziv, un pasionat
un pamfletar

cu mult mai apropiat de N. Iorga


decit de T. Maiorescu; stilul lui e, deci, pitoresc,

colorat, umflat, dep4ind realitatea, de un patetic


esential.

Vom da un exemplu. Principiul dezinteresarii


activitatii artistice facea parte din vechiul arsenal
al ideologiei juministe; revista nu-0 platia colaboratorii i, in genere, epoca nuii intretinea scrii-

torii. Nicaerispunea T. Maiorescu in raspunsul


sail la discursul de receptic al lui A. Naurn din 2
Aprilie 1894 0 nici odata nu ai facut opera tendentioasfi, nu ai vinat scopuri practice, in atara de

menirea artei, nici nu ti-ai injosit lira in urma-

Area intereselor materiale. Acea auri sacra fames,


care Incepe sa bintue pc unii autori din tinara gewww.dacoromanica.ro

62

E, LOVENESCII

neralie, nu te-a atins. Ai fost totdeauna deasupra


cetei de scriitori, care de abia tin condeiul cu o
mina i cu ceailalta o i intind spre cistig,t care cred

numai chestiunile de capital si de salariu pot sa


miste omenirea si care, sub cuvint de proletariat
intelectual, vor sh faca si arta proletar i cersetoare. Ai Himas nemolipsit de aceasta vremelnica

ratacire a unor spirite, ai ramas in toata activita,


tea d-tale literara un idealist".
Teoria lui T. Maiorescu nu se raporta la ra'splata legitima a muncii intelectuale, pe care au
oblinut-o toti marii artisti ai lumii i ai tuturor
timpurilor ci la independenta creatiei fata de beneficiul ei material... Actul creatiei trehue sa fie

dezinteresat; artistul nu trebue s scrie pentru


bani, ci numai potrivit elanului sau creator. Din
moment ce si-a terminat lima opera, ea devine un
produs de o valoare materiala... Aceasta teorie ele-

mentara a luat insa forme excesive sub pana pateach' a discipolului. In faptul remuneratiei colaboratorilor de unele reviste, el a vazut un americanism literar" ba chiar un inceput de pierzanie:
o larga industrializare a scrisului, insolita de inrolarea baneascfi a autorilor... Condeile incep a fi
arvunite, ca i secera, sapa sau alte unelte de inunca".

OH pe ton alit de retoric: Sarmana vreme a seri,


sului pentru jertfa ! Sarmane timpuri ale generatiei cind Barit in Transilvania, i altii... etc."

Ca si cum ar fi de regretat vremile cind scriitoHi se jertfeau fara nici o rasplata : in adevar,
sermane timpuri! Creatia literara, scrie S. Mehedinti, cit timp ramine vrednica, e o jertfet... o lepawww.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI

63

dare de tine insuti". Daca e o lepadare de tine in


momentul productiei, nu inseamna sa o lepezi" apoi

neplatita la redactia unei reviste... Pe Ion al lui


Stefan din Humulesti l.a" impiedicat oare boj deuca

de pe dealul Sarariei, oH lefusoara de institutor,


ori galagia copiilor... si alte neajunsuri ca s scrie
Aminlirile i Arap Alb?".Nu, fireste; nu inseamna
insa ca nu i s'ar fi cuvenit alta locuinta decit insi putern
spaimintatorul lui bordei de troglodit
presupune, fara exagerare, ca, in alte conditii de
viata, productia lui literara n'ar fi avut de cit sii
cistige.

S. Mehedinti nu era critic literar in momentul


luarii directiei batrinei reviste si nici n'a devenit
pe urma in practica a saptesprezece ani de conducere. El e un om de culturfi generala, 'rural prin
nastere si ramas rural prin ideologie, strins legat
de pamint si de traditie, cu pilonii estetici infipti
pentru totdeauna in literatura lui Creanga si in
poeziile nationaliste ale lui Eminescu, el insusi creator de literatura samanatorista (Oameni dela munle),

exaltat romantic al trecutului, Para aderente fatil


de contemporaneitate, neintelegator al noilor valori

artistice, si un liric al gruparii, al revistei si al


propriului sau partid, gasindu-le tot felul de merite: Recunoasteti de asemenea ea o norocit imprejurare pentru neamul nostru Ca, pe cind aiurea
vintul international din 1848 ridica orbitoare vir-

tejuri de praf, revista, unde Alecsandri a ajuns

maturitatea talentului sau si unde s'au revelat Eminescu si Creanga, a fost un paladium pentru tot ce
ne era scump din rnostenirea trecutului nostru ca

www.dacoromanica.ro

64

E. LOWNESOU.

limbil, datini i documente. Dacfi nu mai mult, binecuvintate sa fie Convorbirile pentrucA din preajma

lor a pornit 1ndemnul pentru serbarea dela Putna,


pentru grija de aducere a documentelor culese de
Hurmuzache, ptecum i pentru restaurarea inAnristirii dela Curtea de Arge. In orice caz, binecuvin-

tate s fie pentru ziva cea mare, cind In cercul.


Junimii s'a auzit Doina cu dureroasa chemare a
poetului: $tefane, Maria ta... un strigia de sincer
cald patriotism, in acele timpuri gata spre atitea
manifestOri de patriotism verbal".
Tonul, retoric; preocupOrile, strict culturale i
i

nationaliste...

Ne fiind critic, S. Mehedinti s'a mentinut, aa


dar pinfi la urma in consideratii generale asupra
americanismului literar", de ordin etic sau nationalist, linind pasul, modest de altfel, samOniltorismului. Prin activitatea sa personal, redusd la arti-

colae ocazionale, el a abatut marea matc5 junimista in fgaul uvoiului epocii, fgra s isbuteascfi

intr'o lunga directie de 17 ani s punil in lumina'


o singura valoare literara nouci: literatura samOnatoristd, se desvolta in albia ei fireascA, iar literatura modern avea cu totul alte vaduri. Con,
vorbirile literare ieiserfi, de altfel, mai de mult
din functia lor de creatoare de valori; cu toat prezenta lui T. Maiorescu, ele ii supravietuiau. T. Ma-

iorescu nu mai avea legOturi cu scriitorii noiiar


cei vechi se despOrtiser de dinsul de mult: Caragiale, Vlahut, Cobuc, Delavrancea, Slavici i
mai recent chiar I. Al. BrOtescu-Voineti.Literatura
modernfi n'o putea intelege prin limitele fireti ale

www.dacoromanica.ro

S MEHEDINTI

65

virstei 0 formatiei; personal, de altfel, nu se mai


interesa de revist, nici S. Mehedinti n'avea vreun
contact cu scriitorii tineri 0 cu atit mai putinil aderent5 cu m*iirile noi; prezenta sa la Convorbiri se
reducea la oficierea cultului vechilor valori junimiste, in latura lor etnica i nationalistii: Amintirile lui Creang i Doina lui M. Eminescu erau
ccle dou5 piscuri ale crezului ski estetic.
4. E meritul neindoios al lui S. Mehedinti de a fi

publicat, la implinirca virstei de 70 de ani, biografia lui T. Maiorescu, punct de plecare al tuturor
incercilrilor de mai tirziu. Prin numeroase articole,
conferinte ocazionale, el a mai pornit o apologeticii
maiorescianii. Actiunea oamenilor politici inceteazA

de obicei odat cu viata lor; oamenii de cultura


isi prelungesc insti actualitatea dincolo de mormint.

Nc practicind critica, prima generatie postmaioresciana a practicat numai cultul, fiind la originea
unei vaste literaturi omagiale in timpul vietii, comemorative i pioase dupa moarte. Aniversarea
centenarului na0crii din 1940 a dovedit marea urm

lsat de T. Maiorescu in cultura noastrA printr'o


impunAtoare serie de manifcstari publice, asociind
nu numai institutiile, forte ale trccutului, ci 0 intreaga criticii tinfirfi, girul nouei generatii literare.
Ind5ratul acestor manifestari de intrelinere a fla-

c5rii sfinte"se aflii, dup5 cum am mai spus, S.

Mehedinti, biograful 0 apologetul.


Faptul publichrii ei in Convorbiri literare (1910)
Inca din timpul victii lui T. Maiorcscu i sub con-

trolul lui, face din biografia lui Sovej a un docu5

www.dacoromanica.ro

66

E. LOVINESCU

ment de caracter aproape oficial: datele sunt riguros exacte, iar tonul pgstreazA o noth obiectiva.
Dei nu li se poate contesta autenticitatea, se pot
totui face i rezerve asupra lurninii in care au fost
aezate, lumina proectatd probabiI de insui T. Maiorescu, cum ar fi, de pild'a, cazul persecutici cc 1-a

urmrit: faptul c tinrul intors dela Universitatea


din Giessen cu o brour de compilatie filozoficil a
trebuit s atepte un an ca magistrat, inainte de a

fi numit profesor de istoric la Universitatea din


Iasi (4 Dee. 1862) nu e un act de persecutie vrednic

de a fi inregistrat de istorie; dei afirmase inch'


de student o mare activitate, A. D. Xenopol a stat in
rnagistraturA apte ani (1870-1878) i apoi in avo-

catura alti cinei ani (1878-1883) pin la numirea


lui la Universitate, fAra s se pling6 de persecutie.
T. Maiorescu a avut, in realitate, o carieril exceptional, potrivit i meritelor lui exceptionale si
timpurilor. La 23 de ani era profesor de Universitate, director al Colegiului national i al internatului, membru i apoi preedinte al Consiliului de
inspectie colaril; la 24 de ani era director al Scoalei
normale Vasile Lupu i Rector al Universitatii din

Iasi; la 27 de ani, pe-cind nu scrisese in limba rominA decit o browed, membru fundator al Academiei romine; la 31 de ani deputat i la 34 de ani
Ministru de culte i Instructie Public6; inscenarile
locale sau neplAcerile politice sunt de putina irn-

portant6 in comparatie cu cele intimplate altor


fruntai ai vietii noastre publice. Ca a trezit in jurul
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, II, p. 372.

www.dacoromanica.ro

S. MEHEDINTI

67

lui numeroase dusmrmii, se datoreste dirzeniei convingerilor i intransigentii lui morale de mare polemist ideologic. Pentru a-si fixa locul nu e, asa
dar, nevoe de a-I ridica pe piedestalul persecutiei.

Biografia lui nu trebue sprijinit pe pilotii martiriului i ai idealizarii; plina i armonioas, viata
lui poate fi prezentat Fara fardul exagergrii. Cad,
daca in biografia din 1910, autorul piistreazil Inca
un ton sobru, dup moartea lui T. Maiorescu, el
s'a consacrat literaturii excluziv i excesiv apologetice, din care vom produce chteva exemple numai
din cuvintarea tinuth. la Academia Romin6 in 1920
sub titlul in amintirea lui Titu Maiorescu 1). Tata o
afirmare:

Ce ar fi ajuns inv4Amintul la noi, daca in


plina putere a biirbMiei, cel care fusese de tin6r:
profesor de liceu, profesor la scoala normal, rector,
ministru, critic plin (Ie autoritate 1 i om de culturd

european6 in cel mai inalt inteles al cuvintului,


ar fi fost el si indrumatorul oficial al tineretului
tarii! FArA indoiala, aliituri de aminarea improprietAririi Pranilor i neglij area Dobrogei, absenta
lui Titu Maiorescu din fruntea inviltiimintului a
fost una dintre cele mai regretabile erori ale politicei rominesti dela proclamarea Regatului i pinA
astrizi". Dobrogea, aminarea improprietaririi i lipsa

lui T. Maiorescu din ministerul Lascar CatargiP.


P. Carp (18 Dec. 1891-3 Oct. 1895), iata lucruri
fiira nici o legatura. N'a fost ministru pentrucil n'a
2) Republicatil in broura : Soveja, T. Maiorescu, ed.

Cartea Romineasel

www.dacoromanica.ro

68

E. LOVTNESCU

vrut-o, preferind s cistige ca avocat; nu trebue 85


uitam, de altfel, ea intreaga actiune legislativii a
lui T. Maiorescu a fost lovit de o paralizie total5;
din cei peste patruzeci de ani de parlamentarism

si sapte ani de ministeriat n'a rmas dela dinsul


nici o singur lege; cu toate c despre Take Ionescu

se exprimase cindva arogantul tinr Ionescu", i-a


iliudat, totutsi, activitatea si hrnicia din timpul marelui minister L, CatargiP. Carp, aprobindu4 legile
(legea organizArii Ministerului Cultelor, a Invt-

mintului normal, a clerului mircan, a fixgrii parobiilor).

Astfel autorul scrierii de fatii, cu respectul ce-1


are pentru realithtile date si cu cunoasterea dreptului majoritAtilor de a fi cum stint, consimtia el, a
renuntat la orice gind de legiferare in materic de
coli si asteapta aid progresul de la indreptarea
metodelor i personalului profesoral, fArA nici o
privire la vicisitudinile parlamentare".
Apologetul afirmA mai departe : Repet, asa dar,
c5, de la Unirea de sub Cuza (expresie defectuoasa,
deoarece nu c Norba de Unirea de la 1839 ci de
n einsemnata micare separatista din 1866), pc care

a apilrat-o in mijlocul unei rilscoale de la Iasi


pin la marea Unire. din 1918, nimeni n'a reprezentat mai intransigent i maiimpersonal ideia
national5, decit Rominul ieit dintre ruralii Ardealului". Sau in alt pagina : Titu Maiorescu a fost
de la Unirea din timpul lui Cuza i pinii la Unirea
din 1918 si cel mai serios reprezentant al idea natio-

nale: Citeva decenii s'a dus o campanie neIntemciat de cosmopolitism Impotriva lui T. Maio-

www.dacoromanica.ro

8. MEHEDINTI

69

rescu ; a-1 proclama drept cel mai intransigent na-

tionalist romin, pe omul care scrisese in Direcfia


nouei: Oricit v'ati opune: adeveirul este, reimine
cosmopolit; tiintai in aceasta privinta i arta
se desvolta in vederea i spre bucuria lumii intregi
i nu cresc ocrotite sub linguirile ignorantei locale... Ce este ran pentru alte popoare este rau i
pentru noi i frumoase i jfiste nu pot fi de cit
acele scrieri romine, care ar fi frumoase i juste
pentru orice popor cult" este insa o exagerare
apologetica. Sau mai departe : Voi cei cazuti

pe cimpiile de lupta de la Cerna la Oituz i la


malul marii, daca imensa voastra jertfa n'a fost
anulata i daca n'am fost cu totii in venica oeara,

sa mu1umii acolo in imparatia umbrelor btrInului neclintit, care in fata dumanilor Patriei, n'a
cunoscut decit legea aspra a Rominilor : impotriva dumanilor eternil impotrivire". Aluzie la
atitudinea plina de demnitate a lui T. Maiorescu

fala de ocupanti 1 la refuzul lui de a adera la


intentia lui P. P. Carp (urmat numai de putini
ambitioi i aventurieri) de a inlocui dinastia
printeun guvern personal... Putin i-a trebuit biografului pentru nu-1 proclama creatorul Rominiei
intregite. Li se cuvine oamenilor mari sa fie erntati de astfel de exageratii.

www.dacoromanica.ro

IV.
P.

P. NEGULESCU

1) Legalurile lui P. P. Negule.wu cu T. Maiorescu. 2. Originea Psihologiei stilului si a linpersonalitatii i moralci in


arta'. 3. Psihlogia stilului, 1892. 4. Impersonalitatea 5i morala in arta, 1893. 5. Socialismul .5i arta, 1394.

1. Intrucit coresponclenta dintre 1'. Maiorescu si


P. P. Negulescu nu s'a publicat Inca, pentru a da
oarecare indicatii asupra naturii raporturilor lor
vorn recurge la izvorul unic al articolului Ceva
despe Maiorescu,l) scris de altfel prea impersonal
pentru a luneca la amanunte. Ca si C. RadulescuMotru, tinarul venise in Bucuresti si se inscrisese
la facultatea de stiinte, destinindu-sc scoalei politecnice; Inca din liceu, inclinarea ii ducea spre
matematica... Until din prieteni 11 lua la cursul
de lstoria filozofiei contemporane al lui T. Maio:
rescu, In care vorbia tocmai despre clasificarea
stiintelor dupa Auguste Comte. Matematicile, se
dumeri el, nu explicau nici o categoric de fenomene ale universului. Ele stabileau, e drept, legile
1) P. P. Negulescu, Ceva despre Maiorescu in Comemorarea Junimii la lcui, Mai 1936, L.i, 1937, p. 65.

www.dacoromanica.ro

72

E. LOVINESCU

numerelor i figurilor ; dar aceste pareau a fi


simple produse subiective ale mintii omeneti, nu
realitati objective ale lumii de afara". Nici celelalte
tiinte nu-I multumeau. Toamna urmatoare "Irma
regulat cursul lui T. Maiorescu, pasionindu-se pentru

Principiile de psihologie i Primele principii ale


lui Spencer, asupra caruia prezinta o lucrare primita cu bunavointa. Mi-a adresat la Universitate
citeva cuvinte de incuraj are, m'a invitat, pentru
o convorbire mai lunga acas, untie Ipre marea
mea mirare, rn'a retinut la dejun". Urrna o conversatie, in care tinarul ii expuse nedumeririle asupra
tuturor tiintelor ce nu duceau la o intelegere ge-

nerala i unitara a lumii. Vocatiile se manifesteaza uneori prin asemenca crize"


11 lamuri

T. Maiorescu; cuvinte ce determinara o cariera i-1

fixara pe finar in cadrul activitatii junimii, fara


abateri timp de mai multe decenii.
Si P. P. Negulescu face parte din echipa pornita
sub auspiciile lui T. Maiorescu la studii in strainatate, prima generatie postmaioresciana, de profesori... In citeva imprejurari, ii gasirn cu T. Maiorescu in calatorie; e unul din preferatii lui. Dintr'o

scrisoarc a lui D. Evolceanu &are S. Mehedinti


la 11 Ianuaric 18961), in care ni se dau oarecarc
raga asupra concursului i competitici dintre C.
liadulescu-Motru i P. P. Negulescu pentru catedra
de istorie a filozofiei de la Iai, vedem ca T. Maiorescu era de partea lui P. P. Negulescu. Tit (Maiorescu), scrie D. Evolceanu, nu-I poate suferi in ochi,

') I. E. Toroutiu, op. cit. IX, p. 113.


www.dacoromanica.ro

r, NEGUI.ZSCU

73

(pe C. Radulescu-Motru) hinde s'a prezentat, ca


si cum o catedr universitar e un lucru de nimic,
Ia pierderea cAreia, atunci cind respectivul are
credinta eA o meri1, s'ar putea decide din amabilitate pentru cineva".
lath' cum il zugraveste insusi T. Maiorescu intr'o
scrisoare de la 16-29 Julie 1902 ca.tre Jacob Negruzzi asupra congresului de_ la Teatrul Liric : 1)
Interesant a lost Negulescu ; cea mai distinsiI
figur, gestul sobru, glasul cam incet, dar potrivit
cu distinctia figurii, care nu admite un sgomot
mai mare ; inceputul discursului foarte inteligent
pi sugestiv (in public se soptea : viitor ministru) ;
dar dupii cea dintii treime,o lunga, anostil, expunere a relatiilor en Liga Culturald, pe care ei au
intemeiat-o (Mehedinti, Negulescu, Dragomirescu
etc.) dar care n'avea ce cAuta la congres ; tonul
devenit doctoral, aproape pedant ; din viitorul
ministru iesia actualul profesor".
2. rtsupra genezei celor (loud stuthi, Psihologia stilului2) i Impersonalitatea morala in arta 3), au-

torul ne (l oarceari referinte in articolul Ceva


despre Junimea. 4) Primul escu a iesit dintr'o discutie dela o serata a /anima la T. Maiorescu din
iarna 1891-92 asupra criticelor lui Gherea *i a ca-

racterului variabil al opiniilor litcrare. Student inert,


1) I. E. Torouliu, op. cit. I, p. 31.
1 C. L. lunie, Iulie j August 1892.
3) C. L. Mai 1893.
!`8 C. L, Ianuarie-Mai 1937.

www.dacoromanica.ro

-E, LOVINESCU

74

tinarul afirma dr sunt totusi posibilitati de a cerceta

obiectiv cel putin calitatea procedeelor stilistice.


Maiorescu m'a aprobat si m'a Intrebat, daca n'as
voi sa fac eu o asemene incercare. I-am raspuns ca
ma gaseam deabia la inceputul pregatirii mele filozofice si ca, de altfel, eram prins intr'o alta directie...

Maiorescu a insistat totusi; de vreme ce avusesem


cu ideea de a examina mecanismul psihologic al
efectelor stilului, era natural sa-mi iau sarcina de

a o face". Dintr'un astfel de indemn, dup doua


luni de rnunca, a iesit Psihologia stilului.

La alta seratii, venind vorba de polernica din


j urul lui Gherea, Maiorescu declara c nu intelegea sa duca discutia mai departe. Mie Insa mi
se paruse ca uncle din punctele In discutie mai
aveau Inca nevoe de uncle precizari. Si fiindca
avusesem aceasta parere, Maiorescu mi-a cerut, iarasi, sa tree la realizare. Am fost astfel silit din
nou sa incep o lucrare, la care nu ma gindisem, si
a carei initiativa n'o aveam". Lucrarea a fost scrisa

In primavara anului 1893 la Paris, unde tinarul


autor se afla la studii. Reiese ca polemica impotriva lui I. Gherca era regizata in buna parte de
insusi T. Maiorescu.

3. Gel dinIii din echipa de postmaiorescieni cc

avea sa se manifeste in publicistica a fost, asa


dar, P. P. Negulescu, spirit academic Inca de pc
atunci, de cultura filozofica, de expresie ponderata,
de stil abstract revarsat in ape, ses, fara mordant"
polemic, si. mentinIndu-se in plan strict ideologic.
Nu era un critic si nici nu avea &A incerce sa devina.
www.dacoromanica.ro

P P. NEGULESCU

75

Prima sa lucrare de eseistich Psihologia stilului1)


se incadreaza in discutia problemei pusa filozofic,
asa cum o pusesera si Spencer, Souriau, Henne-

quin, Leon Dumont, dar mai ales M. Guyau, de


care autorul se apropie mai mult, asezind, cum
se si cuvenea, elementul esential al stilului in calitatea lui sugestiva.
Ceia ce permite dar recompunerea elernentelor

rasletite de expresia linguistica, ale unei stari de


constiintii, isi incheie autorul disertatia, e sugestia;

fiecare element, evocind prin sugestie un numar


oarecare de alte elemente, reconstitue acea multiplicitate sau complexitate psihica fundamentalti a
starilor afective si acea pluralitatc de senzatii reviviscente sau de irnagini, care e indispensabila in
reprezentari si reproduce astfel in cititor starca de
constiinta exprimata".
Exemplele sunt luate din Balzac, Flaubert, Hugo,
Goethe, Gautier, si, foarte caracteristic, pentru atmosf era dela Convorbiri, din Emile Zola; in romi-

neste, din Erninescu si Crean&


De natura excluziv teoretica si psihologica, studiul are totusi si o nota ce ne aminteste ca lupta
cu I. Gherea incepuse.

In articolul sau asupra lui Eminescu din Sludii


eritice, vol. I, scrie autorul, d. Gherea critica principiul economici de forta al lui Spencer in sensul
teoriei excitaliei. Menirea poeziei e nu numai sa
1) P. P. Negulescu, Psihologiu stilului, in Cony. lit. XXVI,
1892, Nr. Iunie, Iu lie, August; ap5ruth In brostr la 1906, ed.
Carol Muller.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

76

economiscasca, ci i sa atite fortele nervoase ale


cititorului in margini intelepte" sau in margini
normale". Obiectiile aduse teoriei excitatiei sustinuta de Dumont i Hennequin sunt aplicabile i
11-lui Gberea" 1) .

Intimpinarea criticului e de natura maioresciana,

adica mai mult formala. Calificatiile de margini


intelepte" i in margini normale" nu stint determinante tiintifice, ci subjective, conventionale. Ce

pot, in adevar, incheie d-sa, determina aceste cuvinte in tiinta, unde se cauta preciziunea obiectiva, independenta de regularea vol un tar* subiectiva

a inteligentei cititorului, de interventia lui contienta in limitarea efectului?".


4. In articolul lmpersonalitatea i morala in arta
aparut anul urmator, 1893, in Convorbiri literare,
tinarul eseist face o expunere academia obiectiva
a polernicii dintre I. Gherea i T. Maiorescu, pe

care acesta o oprise in Contrazieeri? (1892) iar


Gherea avea sii o mai continue i in articolul sau
Asupra estelicei metafizire fi tiint,if ice din 1894.
Tcoria ernotiei impersonale" este prezintata cu argumente ce nu depaesc cele expuse de T. Maiorescu.

Afirmatia acestuia ca egoismul e ridacina oricarui

rau" sau tot raul icse din egoism" (adica toti S.


sunt P.) nu- trebue inteleasa ca ciuma san holera
vin din egoism. Nu e vorba (le raul din ordinca
fizica, ci de rata din universul moral, provocat de
stari sufleteti. Gherea sugine totui ca clack' sfcra
1 ) P. P. Neguleseu, op. cit., nota dela p. '77.

www.dacoromanica.ro

P. P. NEGITLESCU

77

noiunii rAu, daca tot raul plat la cea din urm5


picatura Provine din egoism, atunci i boalele: frigurile, holera, ciuma care sunt, slava Domnului, rele
destul de mari, provin asemenea din egoism i nu
din microbi patogeni, dupil cum tiam pina acum1) ".

5. Dela studiul strict al polemicii MaiorescuGherea, obiectivul eseistului se extinde la insa0 coneeptia socialisti asupra artei in articolul Socialismul
si arta, din 1894 2).

Gherismul este pus in legatura cu teoriile lui


Proudhon, care sustinea ca arta a servit totdeauna
o cauza sociala 3). Sociali0ii nu ataca arta pentru
arta, pentru cuvintul cS ar fi o arta fara fond, intrucit nu existS o arta fara idei i sentimente, ci

pentru ca e lipsita de un anumit fond fondul de


idei si tendinte, mai ales tendinhe sociale, adicii
socialistc". Satirele lui Eminescu i comediile lui
Caragiale, de pilda, sunt lipsite de acest fond socialist". Ele sunt deci condamnate pur i simplu,
pentruca fondul lor social nu convine socialistilor,
pentru ca acest fond nu servii adica tendintele gi
interesele socialismului". E (Inept Ca fondul nu-le
i l'au si combatut, dar nu-i mai putin
adev5rat, ca. din motive estetice, i chiar sociale
(pentru a lovi prin ei societatea burgheza), sociali*tii au fost cei mai ca1duro0 propagandi01 ai poe-

convenea

1) I. Gherea, Asupra esteticei metafiziee si stiinlifice, in


Critice, Ill, p. 215.
2 ) Cony. lit., XXVIII, 1894.

3) Proudhon, Du principe de Part el de sa destimdion


sociale.

www.dacoromanica.ro

E. LOVI.NESCII

78

ziei lui Eminescu si ai satirei lui Caragiale. Conceplia socialista impune, asa dar, artei o servitute.

De indata ce se cere artistului sa lucreze intr'o


anume direclie, Ii incheia el polemica, de indata
ce i se impune o anume formula, artistul nu mai
e liber, ci sclav al unei actiuni streine de arta, al
unei actiuni politice i sociale. Formula socialista
introduce in arta, ca pretutindeni, munca silit i

regulata dupa un tipic comun, introduce, cu alte


cuvinte, sclavia in locul libertatii i initiativei indlivid u ale.

De indata ce se cere operei de arta sa reprezinte societatea sub anumite culori, dictate de formula socialista, de indata ce se cerc operei de arta
sa SG conducil de tendintele, intentiile i interesele
socialismului, de indata ce i se cere sa calomnieze
i s condamne in vederea unui scop politic, arta
nu mai e o expresie irnpersonala a realitatii si adevarului.

Asa dar, nu libertatea, ci selavia, nu realitatea


adevarul, ci minciuna i calomnia,
iata principiul artei i iata conditia artistilor, dupa formula
socialist"... Totul, ramine, prin urmare, in planul
unei disculii academice, de stil i factuil maioi

resciana, asupra problemei, artei cu tendinti"


punctul concentric al primei man disculii estetice
cunoscute ht. litera tura noastrfi.

www.dacoromanica.ro

V.

C. RADULESCU-MOTRU
1. Legeituri le cu T. Maiorescu. 2. Cultura romItnA k;i politiciani smul. 3. Rominismul.

1: Intr'o recentri comunicare la Radio asupra ca.:


rierei sale),C. Rridulescu,Motru a al-Mat eh', venit la

Bucuresti pentru a se inscrie la politehnicri, si


asistind din inthnplare la unul din cursurile lui
T. Maiorescu, si-a schimbat directia studiilor urmind

filozofia : e cazul de conversiune si al lui P. P.


Negulescu...

5i el face parte din echipa celei dintii generatii de


postmaiorescieni cultivatri in bulionul" cenaclului

din strada Mercur; trimisa in strAinhtate pentru


studii, sprijinit in cariera universitarri si inschunatri in succesiunea Convorbirilor literare pe ziva
de 1 Ianuarie 1895. Nu pare, totusi, sa" fi fost chiar

printre preferatii lui T. Maiorescu; dintr'o serisoare a lui D. Evolceanu chtre S. Mehedin(i din
11 Ianuarie 18961), am vzut di in competitia
dintre d-sa si P. P. Negulescu pentru catedra de
1) I, E. Torouliu, op. cit. IX. p. 113.

www.dacoromanica.ro

80

E. LOVINESCU

istorie a filozofiei dela Universitatea din ta*i, T.


Maiorcscu a inclinat de partea lui P. P. Negulescu;
el vorhete chiar de dut;mAnia din partea lui Tit
in contra lui Costachi" sau Ca Tit nu-1 poate suferi
in ochi".

In comitetul de redactie al Convorbirilor dela


15 Ianuarie 1900 d-sa nu mai figureazii, deoarece
la 1 Ianuaric scosese Noua revistii rominri,

ceeacc,

de sigur, nu putca fi privit cu ochi buni de implacabilul T. Maiorcscu. In cunoscuta scrisoare calre
Iacob Negruzzi din 15/29 Julie 1902 asupra congresului dela Liric, iatil cum il apreciazil : Cu tact a

fost Rildulescu-Motru, mic, de altminteri, nesimpatic. Avea insiircinarea sii vorbeasca numai zece
minute ca tranzilie spre oameni de politicil mai
practic5. A vorbit, in adevilr, numai zece minute
dei venia imediat dup Mehedinli, a tiut s fie

ascultat cu oare care respect i si dea o not


nouri cu accentuarea rolului presei".
2. Acliunea maioresclani-i asupra lui C. Ilildulescu-

Motru nu s'a desvoltat in cadrele criticei literare,


singura cc ne intereseazil in aceastii lucrare; chiar
la Convorbiri, activitatca i-a fost de scurt durat,
intemeind, dupil cum am spus, la 1 Ianuarie 1900
Noua revistei romin, si urmind apoi un destin poli-

tic propriu, ceiace nu 1-a impicdicat ca in toate


manifestArkle festive, comemorative, din viata sau
postume, s arate totui o fidelitate exemplari
cultului maiorescian.
1) I. E. Toroutiu, op. cit. I. p. 32.

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCU-MOTRU

81

Legatura sa cu locul de formatie spirituala a


lasat Insa o urma si mai durabila intr'o carte de
tinerete Cultura romind si politiciantsrnul (1904).
Critica junimista, mai ales maioresciana, fata de
procesul de formatie revolutionara a civilizatiei
noastrc, risipita in articolc, in discursuri, in polemici, a fost pentru intliasi data strinsa si organizata intr'o forma sisternatica...
Critica sa pleaca, asa dar, ca i la junirnisti dela
o conceptie a culturii deosebita de acea a civili-

zatiet Pc cind civilizaia reprezinta o seama dB


bunuri materiale, de forme fara realitate sufleteascii, de obiceiu importate din Wile inaintatc,
privitoare la confortul vietii moderne, i extinse
mai mult la paturile superficiale ale unui popor,
urbane si oarecum internationalizate, cultura este
o elaboratie a intregului popor de deprinderi morale si intelectuale, de valori sufletesti, mult mai

adinci, mai solide, chiar daca s'ar exprima sub


forme materiale mai rudimentare. Civilizatia este
un object de hnprumut repede uniformizat, pc cind
cultura e un produs organic de credinte religioase,
valori morale, limba, expresie artistica, institulii
comune elaborate prin truda secular a intreg6i
colectivitati; ea constitue unitatea de directiva a
vieii poporului si nu se poate imprumuta ca civilizatia.
De origine streina, aceste idei constitue elementul
esential al ideologiei junimiste, exprimate de nenumarate ori de T. Maiorescu, P. P. Carp, Th. RoAetti,
M. Erninescu, Ak. D. Xenopol, etc. si aplicate forma-

tiei civiljzaljei noastre; la C. Radulescu-Motru se


6

www.dacoromanica.ro

E. -LOVINESCU

82

adaug6 si elemente de filozofie culturalii germanii


mai noua. Revolutia dela, 1848 e privit ca o solutie de continuitate ; neamul nostril a fost abfitut
dela calea normal a formatiei culturei sale, multumindu-se cu o civilizatie apuseang imprumutath,

ceiace s'a numit forma' fileii fond": nu avem o


sumii de valori morale ci numai echivalentul lor
material.

In tesgtura acestor idei junimiste foarte cunoscute, C. RAdulescu-Motru a introdus un fir tot

junimist, prezent in multe din discursurile lui P.


P. Carp si T. Maiorescu, dar mai ales in articolele
vehemente ale lui M. Eminescu, transformindu-1
inteun element cristalizator: arnestecul politicianis-

mului in mecanismul vietii sociale, ce ne-a atras


pacostea unei constitutii prea liberate, a unor institatii economice, cu privilegii ce a adus dupti
dinsele beneficiile personale, cu un protectionism
ce a adus avantagii nurnai capitalistilor si politicie-

nilor. Progresul nostru este numai aparent si noi


vom plfiti scump sarcina ce ne-a aruncat in spate
generatia pasoptist, surpind sentimentul de rasKi,
de clasA socialk nimicind mica propietate, adev5rata fort de coeziune a vechei noastre organizatii sociale, 16sindu-ne in prada unui capitalism ffir nationalitate...

Nu e locul de a intreprinde aici o criticA a


acestei sociologii junimiste, cu atit mai mult cu
cit am facut-o in volumul II al lstoriei civilizafiei
romine moderne. Prefacerea vechiului regim agrar

in noul regim burghez e un fenomen revolut, pe


care nu-I putem decit constata; polcmicile in jurul

www.dacoromanica.ro

C. RADULESCII-MOTRU

83

lui intra azi in categoria unor discutii pur teoretice


si

inutile. Gauze le crizei noastre culturale sunt

mult mai indepartate decit le constatil C. RadulescuMotru ; politicianismul, pe care ii sprijine intregul
&au sistem critic, nu e un efect al revolutiei papp-

tiste; n'avern decit s studiem, ca mai aproape de


noi, domniile regularnentare i, in genere, politicianismul boerilor din timpul tuturor dornniilor
pamintene, pentru a ne convinge c, daca dupa
1848 rnanifestarile politicianisrnului sunt altele,
ele sunt *it mai aprige i mai dictate de interese
personale *i de ambitii in epoca voivodala, cind
tara era sfi*iata intre citeva familii ce rivneau la
puterea suprem5, batind cline Tarigradului *i ale
Petersburgului, pribegind in Polonia sau in Ardeal
pentru a se intoarce cu ajutor strein; epoca noastra

nu s'a resimtit de cit putin de astfel de vechi

apucaturi in timpul rasboiului mondial fara a depai cadrul agitatiei ideologice, 0 afirmatie de un
timbru atit de maiorescian i junimist ca ultima
generatie formata la coala culturii stramoeti este

aceia care a realizat in 1859 actul eroic al Unirii ;


cu disparitia acestei generatii se taie i firul de
este espresia
continuitate al culturii romine"
unei atitudini critice imbratiatil, dcaltfel, i de
altii, ea, de pilda, de N. Iorga,real in constatarea
sa, dar determinata de legi sociale ineluctabile.
Nu mai revenim aid, intru cit am facut-o in lstoria
civilizatiei romine moderne, asupra careia C. 116dulescu-Motru a citit o comunicare in edinta -de

la 21 Mai 1925 a Acaderniei Romine raminind,


firete, la punctul sau de vedere, invinuindu-ma

www.dacoromanica.ro

84

E. LOVINESCII

Ca am sus(inut ea la formarea civilizaliei romin


fondul sufletesc n'a contribuit cit nimic. El este

un mare necunoscut inform care sta sub pa-

mint. Stim despre el numai ca se formeaza dupa


bataia vintului. Cit bate vintul de la rasarit este
ran i tulbure in civilizalia romina; cit bate vintul
de la apus este bine. Aceasta fatalitaie de hotare
i-a ffiramifat poporului romin cu desavirire oriice

veleitate de autodeterminare. El este o fiinla pur


pasiva". I-am faspuns ca fondul sufletesc propriu

al poporului romin" n'a contribuit cu nimic la


descoperirile i inveniiIe lui Gutenberg, Papin,
Stephenson, Edison, Marconi, la codul Napoleon, la
intreaga tecnica moderna,
fiind beneficiar inte-

gral ; in elaboratia civilizaiei lui a fost pasiv ;;;i


imitator" ca la toate popoarele ce se folosesc automat

de mice citig al tiintii sau de mice experienta


sociala facuta pe orice punct al globului1). Bunurile

aceste materiale ale civilizaliei" unui popor, C.


Radulescu-Motru le considera fr importanla ;
importante sunt numai valorile morale ale culturii.

Drumul de hi cultural la civilizalie nu este insa


ireversibil, devenind condiiile vicii noastre, aceste

bunuri materiale intra in deprinderi *i se prefac


cu timpul, prin adaptarc la unitatea noastra ternperamentala, in valori sufleteti: cu alte cuvinte,
civilizatia se transformil In cultura.

3. Autorul a revenit de curind asupra ideilor exprimate in finer* in Rominismul (1938). El con1) E. Lovinesen, Isl. civil. rom. mod. III, p. 18.

www.dacoromanica.ro

C. RADIJLESCU-MOTRU

85

stata crt in veacul al XIX ideologia nationalistii nu era

complectata cu idea continuitatii, deoarece a pornit


dela convingerea ca legile si institutiile bune se pot
copia de od unde, cu. o aplicare egala ori unde. Au

fost si cugetatori care sa sustina ca trebuc sa legam viitorul cu trecutul, fara & isbuteasca a face
ceva : anume Junimistii1). Criticele unui Titu Maiorescu, cu deosebire, au impresionat adinc opinia
noastra publica in a doua jumatate a secolului trecut, asa ca devenise la noi "o formula banala ne-

potrivirea dintre fond si forma imprumutata din


civilizatia apuseana; cu toate acestea, la nici unul
dintre membrii societatii Junimea, nici la Titu Maiorescu, in afara de critica, nu gasim indicate institutiile politice ale trecutului, de care sa poatrA fi
legate imprumuturile; nu gasim o preferinta rnacar

pentru anumite traditii. Ccia ce au unnarit junimistii pe terenul politic pare sa fi fost numai impiedecarea introducerii unor institutii prca inaintate
pentru viata poporului nostru nepregatit Inca. Ex-

ceptie au facut nurnai pe terenul cultural si aici,


numai pe acel propriu al literaturii, uncle membrii
Junimii au fost mai pozitivi; aci ei au indicat tra(itia literara care trebue continuat.
Pe terenul politic, rolul Junimii s'a marginit la
un rol negativ. Ei au recornandat educatia politica,
nu insa continuitatea politica. Foarte probabil ca
ei, impreuna cu top contemporanii lore nu puneau
Ila indoiala validitatea institutiilor burglieze din
Apusul european. Contra burgheziei n'au luat ati1) C. Rdulescu-Motru, Rominismul, p. 171.

www.dacoromanica.ro

86

E. LOVINESCIT

tudine: au criticat numai falsa burghezie creatil

din bugetul statului".


Constatarile scriitorului asupra ineficacitglii practice a criticei junimiste sunt la temelia lstoriei civilizafiei romine moderne, unde am sustinut caracterul teoretic si speculativ al criticisrnului junimist; introducerea constitutiei din 1866 a fost opera

unei Camere conservatoare; dup ce au combgtut


aceast constitutie, actiunea junimistilor s'a bazat pe

apArarea ei, de teama unor noi concesii viitoare


fcute ideilor democratice, sfirsind prin a se organiza intr'un partid constitutional" cu misiunea
de a se linea strict la aplicarea ideilor, pe care le
combAtuser atita vreme, a unei constitutii, despre

care T. Maiorescu spusese : avem chiar o constitutie !" Critica prezentului e usor de fcut : a FAcut-o .si N. Iorga, care vedea in opera anului 1866
un bloc de negatie" fatil de desvoltarea constitutional a trecutului: ea face, inainte de toate,
gresala de a ignora acest proces constitutional in
legatur cu viata intregei societti".
Inteo conferint asupra istoricului constitutiei
rominesti" el n'a dovedit insii decit lipsa dementului pozitiv in structura criticei traditionaliste
aplicate la formele vietii noastre politice" dupii
cum am aratat-o aiurea1).
Inca de atunci ceream dela cunosciitorii trecutului nostru s'a ne dea un corpus al vechii culturi
rominesti imbralisate sub toate formele, ea s ne
convingem de ce elemente viabile nu s'a tinut seama

in constructia nouii organizatii a statului.


11 E. Lovinescu, Isl. civil. row. mod. I. p. 201.

www.dacoromanica.ro

C. RADTJLESCU-MOTRU

87

Pentru a reveni la C. Radulescu-Motru, constatam c5, dupa mai bine de treizeci de ani, d-sa a
ramas alaturi de Junimifti in critica procesului de
formatie a civilizatiei noastre, critica, de altfel, teoretie indrepfatita: dar, in Rominismul, recunoaste
ea' ea s'a marginit nurnai la o atitudine negativa

aril sa indice institutiile politice ale trecutului.

de care sa' poata fi legate imprumuturile; nu grisim


o preferinth pentru anurnite traditii".
Scriitorul o recunoaste abia acum; nu recunoaste
ins'a ca, desi indreptatifa, aceasta critica nu putca
avea vreo influenta apreciabila asupra procesului
de formatie a civilizatiei romine, intrucit formatia

statului nostru, ca si a altora puse in aceias situa-

tie, se precipia, nu prin chibzuiala

i logica, ci
prin impulsiunea fatalri a unor legi sociale, de care
m'am ocupat aiure.
C. Rildulescu-Motru Ii propune sri umple lacuna
junimista printr'un program propriu, procedind la

reforina statului" prin reforma satului", con-

structie proprie, ce cade alaturi de scopul nostru


de a studia numai filiatiile junimiste de ordin
literar.

www.dacoromanica.ro

VI.

D. EVOLCEANU
1. Debuturile lui D. Evolceanu: piirerile lui T. Muiorescu
.i Duiliu Zainfirescu despre dinsul. 2. D. Evolceanu despre
sine insui. 3. Crilica lui.

1: Nu *tiu in cc imprcjur6ri acest boto*encan,


elcv al liccului local, student apoi la Scoala normal Superioaril din Ia*icamarad al lui N. Iorga
a ajuns la Bucure*Li, in preajma lui T. Maiorescu,
in grupul tinerilor, din care avea sa sc selecteze
intiia generatic postmaiorescianti. Sub auspiciile
marelui critic a plecat *i el in striliniitate cu o bursil

pentru studiul limbii latine, impreurai cu restul


echipei: S. Mehedin(i, C. 115dulescu-Motru, P. P.
Negulescu, Mihail Dragomirescu, I. A. Iiiidulescu
(Inca nu Pogoneanu), Teohari Antonescu. Sub ace-

lca*i auspicii, il gAsim apoi in 1894 mare conferentiar aici la universitate, iar Iorga mare suplinitor"; prin 1899 T. Maiorcscu oblinuse dela Take
Ionescu promisiunea ca va creia o agregatic pentru
1) I. E. Toroutiu, op. cit. IX, p. 100.

www.dacoromanica.ro

90

E. LOVINESCU

limba latina (D. Evolceanu1). Colaboratia lui la


Convorbiri literare dateaza din 1894; la trecerea
revistei in ziva de 1 Ianuarie 1895 de sub proconsulatul lui Jacob Negruzzi, sub conducerea unui
comitet, D. Evolceanu face parte dintr'insul, alaturi
de Teohari Antonescu, I. Al. Bratescu-Voineti, Mihail Dragomirescu, I. S. Floru, P. P. Negulescu, C.
R. Motru, L A. Radulescu (pc atunci Inca nu Pogoneanu), Francois Robin, mai toti destinati carierei universi tare.
D. Evolceanu i-a facut, aa dar, aparitia in publieistica, in noua echipa a celei de a doua gene_
ratii junimiste, mai mult de comentatori al primei

faze creatoare; ea urma sa apere pozitia estetica


idealista a vechii Junimi, adica a lui Maiorescu,
impotriva criticei materialiste a lui Gherea, pe atunci

in floare. Despre felul cum au fost apreciate debuturile lui D. Evolceanu chiar de 'I'. Maiorescu
avem dovezi scrise. Iatii ce spune criticul intr'o serisoare din 7/19 Februarie 1894, &atm Duiliu Zamfirescu 2) :

Micarea noastra literara lnfiripata cu

fotii mei colari universitari crete. Remarca in


Convorbiri dela Februarie final articol de Evolceanu
(un cap excelent), dei explicarea lui Fulger e prea

lunga... Floru e aci, dar acest Antonescu i acel


Evolceanu au fost (Evolceanu este Inca) impreuna
cu Dragomirescu i Negulescu primavara aceasta la

Berlin i. au format acolo Junimea" generatiei a


douii, prin entuziasmul lor de buna credinta pentru
1) I. E. Toroutiu, op. cit., IX, p. 260. 0 scrisoare a lui T.
2) Eni. Bucuta, op. cit., p. 342 i apoi p. 344.

Maiorescu cAtre S. Mehedinti, din 11/23 Nov. 1899.

www.dacoromanica.ro

D EVOLCEANU

91

tot ce este aspiratie curat, nematerialistil (in deosebire de Vlahutil, I. Slavici, Caragiale, care asupra
acestei note caracteristice s'au desbinat de noi) in

cautarea i iubirea adevilrului i frumosului". Iar


peste citeva luni (17/29 Iunic 1894), li scria tot lui
Duiliu Zamfirescu: Illifcarea noastrif literarli se
intilre,te. La Septemvrie se vor fi intors definitiv
in 1ar5 Dragomirescu, Negulescu, finul Evolceanu,

arheologul Teohari Antonescu din Atena, solidul


Floru. Ace.tia consolidati in pozitia lor materialit
i fixati la Bucureti i Iai, vor spori avintul"...
Duiliu Zamfirescu, care in atite aprecieri (asupra
lui Caragiale, Slavici, Vlahutii etc.), era in opozitie,
cu T. Maiorescu, e de acord cu dinsul in ceeace il
privete pe D. Evolceanu. Un exemplu de aceast
indreptare, li scria el din Bruxelles la (22/6 Martie
1894), sunt criticele din urmg ale tinerilor, scrise
cu seniniitate, cu moderare in expresic, cele mai
multe fAriIi personalitkti, in care se oglindete lucrarea, iar nu autorul. Evolceanu scuturii putin pe
Lazu, dar Cu sfialii i parcA nurnai fiindcA acesta a
fost prea brutal cu Cobuc. Nu cunosc pe niciunul

din trei, dar pia' acum Lazu e cel mai pulin simpatic. Cobuc e irnobilizat de dou forte contrarii,
iar Evolceanu e cel simpatic. Ce frumos lucru e sa
iei din umbra necunoscutului, sa te infiripezi pe
tiicute i sii spui lumii cu modestie ceeace ai s-i
spui !". 1)

Aprecierile converg, aa dar, pentru a-i recunoate

lui D. Evolceanu chiar dela inceput finetea i tac1) Em. Bucuta, op, cit., p. 133.

www.dacoromanica.ro

92

E LOVINESCU

tul; nu se putea insii prevede &A lipsa de vocalic


criticri avea sri inniibuse aceste calitati reale fril
a le da putinta unei desvoltAri normale.
Duiliu Zamfirescu avea, ce-i drept, sii-si schimbe
pa'rerea. Cind incepu sa aib6 dificultilli cu noua
redactie a Convorbirilor i sii fie nemultumit mai
ales de Mihail Dragomirescii, el il atac si pe D.
Evolceanu intr'o scrisoare din 9121 Febr. 1896: Dar
cronica d-lui Evolccanu! care da un scurt fi admirabil pasagiu din Haralamb Lecca:
... iar tu tristejea
Ai nimici-o, urmiirind
De-asupra paltinului verde
Al rinduneleior cadril

$i cintul tdu cu-al lor s'ar pierde


In ciripirea unui tril..."

Pentru mine asta e negatia celui mai elementar


simt poetic. Al rindunelelor cadril i ciripirea unui
tril sunt aberatii, pe care poate sil le spuie Cincinat
Pavelescu si sri le admire Macedonsky, nu sh le
publice si sa le laude Convorbirile. Nestatornicia
judectilii d-lui Evolceanu este cu alit mai evidentil,

cu cit d-sa a fost mai partial, mai crud si mai

antiestetic cu Vlahulii, diruia nici chiar in cronica


asupra lui Lecca nu-i iartA. In 1116niistire, cea mai
bunii poezie din ultimul volum:
Fantastic luna ii-1 aratii,
Cum 1-al visit de atilea ori,
Un sfint cu fala 'ndurerat,
Cu ochii mari 0 rugiitori.

Ei, da! Un sfint cu fata 'ndureratii, cu ochii mall.


si rugAtori. E vorba de fantazia unci cAlugilrite.
www.dacoromanica.ro

D. EVOLCEANU

93

Ce gAsete d. Evolceanu atit de extraordinarn".


Nici opinia lui D. Evolccanu despre Duiliu Zamfirescu nu era prea bun: Romanul lui Zamfirescu
poate s fie mare lucru, ii scria lui S. Mehedinti la
29 Iulie 18942)
dar cretinul, dei talentat, pe cit
mi se pare nu-i artist de ajuns, neingrijit, ori poate
neindeminatec in ingrij ire"... Un Duiliu Zamfirescu

care, nu-i artist de ajuns:.


in gard!

co

reuitil oite

2. Mai bine decit T. Maiorescu, i decit Duiliu


Zamfirescu, D. Evolceanu se cunotea pc sine in-

sui. El nu putea realiza speranta cc se pusese


intr'insul de a fi un critic literar sau criticul li-

terar al acestei echipe de intelectuali, de profesori.


Mijloacele lui erau mult mai modeste; o intelectualitate medie, lipsit de putere de speculatie,
cap antimetafizic" prin excelentil, cum sc caracteriza singur, contiincios, lipsit de vederi generale,
(Ie darul comunicativitatii, dascM legat de brazda

lui, fail elan i putere asociativii.


Scrisorile lui catre S. Mehedinti (din epoca
1894-1896) sunt interesante nu nurnai ca material de
informatie ci i din punctul de vedere al psihologiei lui; un moldovean cu resurse modestc, dar care,

ne vrind s par mai mult decit e, se rnicoreaza


vOit, imprtiind, astfel, un oare care urnor i sugerind un bun simt, pe care 11 i avea. D. Evolccanu e un informator" umoristic, dei infiltra1) Em. Bucuta, op. cit., p. 166.
2) I. E. Toroutiu, op. cil. IX. p. 98.

www.dacoromanica.ro

94

E LOVINESCU

tiile caragialesti in expresia lui par azi insuportabile; felul cum se ia singur peste picior si isi recunoaste ingradirile il face simpatic, trezind iluzia
ca se calomniaza poate, desi, in realitate, era, probabil, cum se vedea
cu un cimp de viziune limitat. Asa dar, Ii scria el lui S. Mehedinti 1) mata
nu te impaci cu directia modestelor mele critice,
si ti-ar placea studii asupra scriitorilor maH... Dar
ce s ma leg eu, nenorocitul i pirlitul de Mime
(porecla lui), de Creanga ori de Slavici, mai ales
tie primul i sa cirpesc cerul cu stele si s minjesc
marea cu valuri, si sa-mi amestec prozaicele mac
parafraze printre clarele si limpezile imagini poefice
o, aceasta e grozav, o, aceasta e un... moft
modern inventat inteadevar de litcratura moderna
plina de literati rates" De la un critic, care, pornind
la drum, Creanga si Slavici i se par uriasi de neprofanat prin comentariu, nu te poti astepta la mult,
cum s'a s,i intimplat. On : cursuri de literatura
insa nu voi mai face de cit atunci cind ma va putea
decide cineva sa-mi rad barba i mustatile si sa-mi
las favuride ca un chelner englezesc. Iar de scris
voi scrie cum am inceput, ocupindu-ma cu cei slabi
nu chiar de tot slabi
dati-mi voe, ci cu tineH
ca Gheorghe, ca Stavri, ca Dulfu...
Eminescu,
sh mi se
Creanga, Caragiale, jamais de la vie

usuce condeiul i sa mi se rupa penita de-a incerca asemenea profanatie, nu, nu de o mie de ori
nu!".
1) I. E. Toroutio, op. cit. IX. p. 108. Scrisoarea e din 4/16
Mai 1895.

www.dacoromanica.ro

D. EVOLCEANII

95

lath' i aceasta catastrofala delimitare a propriei


sale valori :

Cel care m'a apreciat pe mine mai fin i mai


inteligent e Pompiliu Eliade intr'o epistolie adresata boerului (= T. Maiorescu), care mi-a citit-o i
mie,

care, citind numai pe Gheorghe al meu

(articolul asupra poetului Gheorghe din Moldova)


i necunoscindu-mi pe cele din anul trecut, dupa

unele laude ce-mi aducea, exprima temerea ca


constructiv nu va fi nimic la mine, ceiace am recunoscut de cind sunt eu i ceiace m'a facut s
scrin numai de silii, avind in mine ferma convingere ca, dei voi fi posedind cu uurinta aparenta
de stil i poate i un fel de spirit i ilaritate de
polemist, n'am insa nici idei, nici originalitate; cel
mult un polemist de nimicuri s'ar alege din mine".
Se poate spune c D. Evolceanu a avut in cel
mai inalt grad, darul socratic al cunoaterii de sine.

3. Activitatea lui se rezuma la vreo douilzeci de


scurte recenzii fara continuitate i fara merite care
sfi depeasca cronica.
Pe la sfiritul veacului trecut, dupa marea epoca

de creatie a Junimii, literatura intrase intr'o faza


de intelenire ; pamintului ostenit Ii trebuia o pauza
de 10-15 ani pentru a razbi odata cu micarea samanatorista intr'o noua perioada de creatie, aceea
din prima decada a veacului nostru. Convorbirile

literare, in deosebi, se aflau intr'o criza de anemiere, de sleire; rolul lor istoric era, de fapt, sfirit;
generatia convorbirista daduse tot ce putea da din
simburele ci, caci formele culturale au acela

www.dacoromanica.ro

96

E. LOVINESCU

destin ca ti formele biologice: al expansiunii si al


decrepitudinii. Fata de mi*carea noua socialista, a
materialismului istoric, a artei cu tendintil, a artei
proletare, Convorbirile literare nu puteau opune decit
autoritatea lui Maiorescu, rnanifestata sporadic prin
scurte polemici dispretuitoare de caracter mai mult

logic si formal. Rezerva lui tot mai pronuntata fata

de literatura impunea asa dar o primenire la directia Convorbirilor. Era timpul sa intervina prima
genera tie postmaioresciana.

In lupta intreprinsa impotriva asa zisei critice


stiintifice de noua echipa convorbirista, Evolceanu

n'a jucat un rol pe plan principial; discutia polemica a cazut asupra lui Mihai Dragomirescu i P..
P. Negulescu, filozofii" echipei. D. Evolceanu nu
era un cap teoretic i nici n'avea o doctrina; el se
manifesta numai pe teren, in evaluarea practica,

condus de bun simt si de oarecare finetil a percepliei estetice. Asa s'a arhtat chiar dela inceput
in articolul asupra brosurii lui Grigori N. Lazu
Adeviirul asupra poeziilor lui Gh. Cofbuc" aparuta

cu mult sgomot in 1893. Ciudata figura i acest


poet si publicist provincial, care, pendulind intre
enciclopedism i impostura, practica o franca grafomanie poetica i o acerba ura impotriva scriitorilor de talent. Scopul criticei mele, preciza el in
brosura sa, fiind de a pune bete in roate plagiatorilor, prin urmare mediocritatilor, proletarilor
literari, cred ca se vor imputina poetii in Rominia
si in acelasi timp se vor ininuli cismarii, croitorii
romini si alte de asemenea bresle utile si onorabile; cu tot talentul sau poetic, mai bine 1-ar

www.dacoromanica.ro

D. EVOLCEANU

97

prinde pe Cosbuc, sa ne faca ghete de Paris, decit


sa ne creada pe noi Rominii boi incaltati, di nu stim,

nu citim nimic. Ca prima victima el isi alesese,


asadar, pe Cosbuc, ale and Balade fi idile constituiau evenimentul literar al momentului. Operatia
ar fi fost desigur mai fructuoasa, daca 1-ar fi scos

din circulatie pe Eminescu; dar, dupa ce aminleste ca nici Eminescu nu e fara patii sub raportul
plagiatului", sustinind, de pildfi, ca visul Sultanului
din Scrisoarea a treia e plagiat" dupa visul Rheei
Silvia al lui Ovidiu, cu deosehire ca vestala viseaza
ca-i creste din trup doi arbori, da motivele pentru
care-1 crula pe Eminescu, caci aceste lucruri, scrie
el, se numesc asa cum nu va voi spune, din simpatie pentru Eminescu, pentru colegul meu ea prac-

ticant la tribunalul de Botosani, la masa sefului


de birou depe atunci Cristache Pilat, fost presedinte al aceluiasi tribunal acum patru sau cinci ani
in urma si cunoscutul antisemit". Asa ca, daca n'ar

fi fost impreuna colegi la masa sefului de birou


Cristache Pilat, e usor de inteles ce-ar fi devenit
opera lui Eminescu sub pana tenebrosului detectiv
literar, care se multumi atunci sa caute isvoarele

poeziilor lui Cosbuc in tot felul de modele dalmate, rutene, sanscrite, persane, in dialectele germane, etc.
I-a fost usor unui om de gust, de tact, ponderat,
sa reduca extravagantele acerbului poliglot la proportia lor adevarata, din nefericire existentfi. Darea
de seama asupra Baladelor fi ldilelor constituie singurul studiu al lui Evolceanu, organizat oarecum

in critica, pasind la analiza uneia din poezii eu


7

www.dacoromanica.ro

98

E. LOVINESCU

finete de gust dar i cu un uwr caracter didactic;


la el se referfi aprecierea lui T. Maiorescu. In cel
de al doilea articol despre Fire de tort gasim mai
multe rezerve, constatind, de pild, manierismul
formei", Intrebuintarea multor intorsfituri de fraze
familiare, mersul 'Meet al cuget6rii" i dind ca
motive ale acestor defecte putin bogatul fond de
idei i sentimente, i imposibilitatea exploathrii
acestui fond la infinit... lipsa de spirit critic,
lipsa de disciplinfi". Adie rezervele ce Incepusera sA se schileze in cercul Convorbirilor 9i
aveau sfi fie formulate de inui T. Maiorescu
in 1898: Relativ format", zicea el, despre Cobuc.
CAci la deplina formare, la acea inMtime a manifestArii artistice, la care se urcase Eminescu, nu a
ajuns Cobuc, i nu credem ca va putea ajunge
vreodatfi. Cobuc are prea putinfi culturfi generalfi,
nu cunoate destul nici istoria veche nici societatea
modern i citirea pe apucate a traducererilor ger-

mane din limbi aziatice nu-i pot implini lacuna.


De aceia, cu toatfi magistrala stfipinire a limbii
i cu toat minunata not distinctiv a veseliei
d. e. in nunta Zamfirei" adeseori diformitAti,
lungimi i repetitii chiar in mult pretuita Moartea
lui Ffilger; de aceia i pericolul clieului". Se vede
crei lipsete varietatea cuno*tintelor i acea neobosit i nemiloasfi cizelare, care transfigureazA pe

cei pfitruni de sfintenia formei, precum a transfigurat pe Eminescu in epoca sa de maturitate".


La acest studiu asupra lui Cobuc s'ar mai putea
adfiuga un articol din 1895 asupra volumului lubire
al lui Al. Vlahutfi, in care am fi dispu0 s vedem o

www.dacoromanica.ro

D. EVOLCEANU

99

reactiune a Convorbirilor impotriva poetului ce le


pilrasise i trecuse de partea literaturii proletare a
lui Gherea, dacA n'am g'fisi articolul judicios, pre-

cursor al actiunii altor critici mai noi, dovedind


caracterul mai mult didactic al unei poezii de desvoltari retorice i. de analize psihologice, lute() forma
echilibrat, clasicizatil oarecum, dar ffird originalitate.

In colo, ieind din sinul unei epoci de mare mediocritate, articolele lui D. Evolceanu nu ne fixeazil
interesul prin obiect : literatura lui Ciru Oeconomu,
Virgil Onitiu, Arthur Starvi, Ion Bacalbaa, Ursacili,
Gheorghe din Moldova, V. Prasin, Sofia Nfidej de
*i chiar Haralamb Lecca nu mai are azi nici o cir-

culatie; la InlAturarea ei va fi contribuit i ironia


recenziilor lui D. Evolceanu, care ins, rAzbunare
imanent, s'a prabuit sub ruinile victimelor lui...
Care e atitudinea acestor recenzii a unei literaturi
evident mediocre? Indignarea? Vehementa? Tonul
superior? Respingerea categoricil? Nu. Moldovean
blajin, D. Evolceanu a intrebuintat fat de victimele lui ironia; nu Ins o ironic muciltoare, energic, ci o ironie uoar4, domoalil, pfirind mai

mult a consimti decit a refuza: de aici caracterul


de finete nu numai in judecata criticii ci i In expresie, imprfitiind o atmosfer de umor conciliant,

vechea .0 esentiala calitatea moldoveneascil. Ca


model poate servi cu deosebire articolul asupra romanului De vdnzare" al lui Constantin Nottara,
pe ale ca. rui elucubratii criticul le studiazA cu
fal seriozitate i aplicatie. Misticul erou al romanului trAia, dup spusa autorului, in lectura sfin-

www.dacoromanica.ro

E LOVINESCU

100

tilor OHO ai bisericii, a sfintului Augustin, a


Sfintului Toma din Aquino *i a lui Petroniu, adica
a celui mai realist .5i sensual romancier latin, pe
care romancierul Il crezuse tot un sfint al bisericii

catolice 1 Unui astfel de erou, Incheia ironic D.


Evolceanu, cu greu i s'ar putea g5si pereche nu
numai In celelalte literaturi dar nici chiar intea
noastr". 0 frazil ca nu numai in celelalte literaturi, dar nici chiar Intea noastrfi", da mAsura
ironiei acestui om, care, din lips- de vocalic i de
idei, i-a pArAsit dupgt citiva ani prelioasele scule
ale bunului gust, ale mAsurii i umorului pentru

a se dedica excluziv unei caricre didactice filri


postumitate.

www.dacoromanica.ro

VII.

I. A. RADULESCU-POGONEANU
1. Legiiturile lui 1. A. Rildulescu-Pogoneanu cu T. Maiorescu. 2. Editor al InsemnArilor zilnice f i exponent al hagiografiei maioresciene.

1. Discipol al lui T. Maiorescu, trimis in striliniltate, cu o carierii universitaril fiicut sub auspiciile
lui, in cinul maiorescian I. ligdulescu-Pogoneanu a

fost i este inteo situatie, pe care nu i-o poate


disputa decit S. Mehedinti, reprezentind ortodoxia
cultului, suflind in spuza tuturor comemor5rilor,
tuturor numerelor festive, contribuind cu mid articole ocazionale, rectifiari, ai ferind-o nu numai

de indiferentil, ci i de indiscretia celor ce n'au


motenit dela T. Maiorescu decit viaticul spiritual
al criticismului aplicabil oricui.
T. Maiorescu poate reprezenta tipul unei existente eleatice, adicA a egaliratii cu sine; viata este
ins'a mobilii *i evolutivfi; a urma directiva cuiva nu
inseamnii a rilminea la punctul lui de plecare, chiar
clack' ar fi i cel de ajungere. In aceasta st deosebirea pozitiei primei generatii postmaioresciene de

cea a generatiilor urmaloare: prima a intretinut

www.dacoromanica.ro

102

E. LOVINESCU

cultul maestrului prin amintiri, comemorri, printr'o

literatur hagiografica, urmind directiva maiorescianA; celelalte au adaptat-o la condifiile evoluate


ale nuimentului. In ochii primei generatii incerc6rile de a-1 actualiza au p6rut ereziile unor dusmani ai maiorescianismului.
2. Lui I. A. Rgdulescu-Pogoneanu ii revine marele merit de a fi publicat, din ins'ircinarea Liviei
Dymsza, Insemneirile zilnice ale lui T. Maiorescu,
din care au aprut pink' acuma:
Vol. I, 1855-1880. Ed. Socec 1937

Vol. II, 1881-1886,

1940

Volumul III e in curs de aparitie.


Nu e cazul de a mai sublinia importanta acestor
Insernnari pentru reconstituirea vietii si, in primul
volum, a formatiei sufletesti a lui T. Maiorescu 1
trebue s5 i se recunoascA editorului meritul unei
munci incordate in stabilirea textului incilcit si a
traducerii lui in limba romind. Lucrarea i-a cerut
multa trud. 0 singur obiectie am avea sa-i facem;
d-sa traduce pretutindeni Al-de j'h. Rosetti absenti"
(die Rosetti) ; al-de Kremnitz la Sinaia (die Kremnitz) ; al-de Nasta la Cernica; al-de Negruzzi; al-de
Carp ; al-de Bals; al-de Mandread etc., etc. de sute, de

mii de oH. Al-de are astAzi un sens vulgar si peiorativ :

al-de Ionescu, al-de Popescu, etc. Pluralul numelor


proprii se face sau din singular : Rosettestii, Negruzzestii sau din forme perifrastice : sotii Carp.
Cuvintele trebue intrebuintate in nota lor actual.
Cele dou volume de Insemneiri zilnice aprute
pina astAzi sunt precedate de niste introduceri ale

www.dacoromanica.ro

I. A. RADULESCU-POGONEANU

103

editorului destul de intinse, contributie personala


ce consta, pe lInga prezentarea sumara a informatiilor mai importante din cuprinsul volumului, i
din oarecari'consideratii generale asupra lui T. Maiorescu, am putea spune asupra eroului" sau, model
de literatura hagiografica.
Oricit ar fi de obositor vom face un foarte lung
citat dintr'un pasagiu mai mare pentru a da o pilda
categoricfi din aceast specie de literatura. E vorba
de definirea psihologiei lui T. Maiorescu in faza
adolescentei:

Iata avintul de inteligenta al acestei incintatoare virste, cu intlia filflire de aripi a judecatii
personale i a sufletului framIntat de implacabilul
spirit critic ispitit spre marile probleme insolubile

ale metafizicei; iata inevitabila criza religioas,


urmata de nevoia imperioasa de dernonstratie si
de propaganda intre camarazi i cunoscuti a nouilor convingeri de negatie a credintei traditionale
i a orinduirilor existente;iata setea, de o intensitate arzatoare, dupil o prietenie ideala, i desperarea ca cei in care o cauta nu corespund idealului absolut, pe care ar vrea sa-1 afle intrupat
aievea in cineva; iata intlia iubire, cu naivitatile
i cu seriozitatea ei absoluta ; rigorismul moral
in judecarea caracterului oamenilor; afirmarea
indrazneala a personalitatii ce s'a deschis de o data,
ca mugurul ce se trezete devenit floare;nazuinta
1) Observatia a fost facut de Vladimir Streinu in articolul Spre Titu Maioreseu in Pagini de critica literard, ed.
Fund. pent. lit. i arta. Regele Carol II", 1938, p. 219.

www.dacoromanica.ro

104

E. LOVINESCU

de a-i asigura un nume nepicritor, prin creatii literare, alternind cu momente de desperare metafizicii ce merg pina la ginduri de sinucidere;nemultumit, firete, de lumea cum o vede, i purtind
in sine o lume viitoare, gilse*te in lumea Inchipuit
a poetilor i a dramaturgilor iniatimea i aerul pur

ce le cere sufletul romantic al virstei; de aceea,


fire mai tare, daca nu evadeazA din cadrul orinduit al vietii de *coalii i al vietii de familie de-adreptul in lumea vagabondil a teatrului, ca un Eminescu i un Conta, el cautfi in lectura pagionatil a

marilor scriitori i in frecventarea tcatrului acel


adaos de idealism, necesar aspiratiilor virstei i ale
temperamcntului; iat apoi, ca o rfisfringere fi-

reasc a procesului de cretere organicg i intelectual, increderea in superioritatea propriei sale


inteligente i fatala crizii de despartire in gindire
de generatia precedentfi, desconsiderare a opiniei
pArintilor oH depArtare sufleteascil de ei;sentimentul c nu e iubit i nu e inteles de nimeni pe
fume, afar doar de sora cam de aceeai etate, cu
care, de altfel, nu lipsesc conflictele, ce se incheie,
negreit, cu impilcilri duioase; un puternic sentiment national, care insufletete intreaga munch' i
vieatii a prezentului i inspira mari planuri de actiune pentru viitor;plAcerea cugetilrii care-i simte
puterea, j ucindu-se in aforisme i in antiteze: Niciodat nu sunt fericili cugetAtorii plini de simtire;

totui intre ci, acela este cel mai fericit, care in


afar e nefericit"e, poate, cea dintii notit a adolescentului (scris, in nemtete, pe fata interna a
copertei intiiului su jurnal).

www.dacoromanica.ro

I. A RADULESCIIPOGONEANU

105

Si dintr'o alta lature, de psihologie generala, a


formayunii marilor personalitali, sunt pretioase
aceste insemnari din timpul adolescentii si al tineretii: ele confirma constatarea destul de freeyenta ca liniile ,mari ale caracterului si ale vocatiei

oamenilor cu rol conducator in lume, in cercuri


mari sau in cercuri mici, incep a se desena Inca din
pragul tineretii, ca o anticipare a cea cc va s villa.

Astfel, din aceste insemnari, ies in lumina, dela


inceput chiar:
disciplina i organizarea vietii proprii, cu orin-

duire precisa a muncei si a recreatiei zilnice, cu


plan amanuntii de lucru, cu trezire la ore foarte
matina1ei ocupare plat in ore tirzii ale noptii;
un zel neobosit .de studiu, de lectura atentit a
marilor scriitori ai lumii, de completare a culturii
literare prin cultura muzicala, prin arta desenului,
prin frecventarea teatrului,o activitate necurmata,
neobositit, vccinic proaspata, cu nfizuinta permanenta de a se perfectiona;
punerea pe primul plan al vietii a intereselor
ideate lumea artei (muzica, teatru, artele pjaslice), lumea literaturii si a cugetarii filozofice, a

preocuparilor de educatie ;
o stapinire de sine, o liniste in afara, uimitoare,
ascunzind adesea mari furtuni launtrice; de o potriva de superior si succesului i neizbindei, prin
atitudinea calma cu care le priveste si le primeste
pe amindoua;
un sentiment de demnitate a vietii, care-i d o
aparenta de raceala si distanta, dar in inima cu o
caldura pururea nestinsa i o trebuintit de viata de

www.dacoromanica.ro

106

E. LOVINESCII

societate in cerc intim, din care nu puteau lipsi; ca


un element esential vietii i cugetarii sale, farmecul
feminin i tinerimea iubitoare de literaturd 0 filozofie, cultivata, talentatii, sau in care el credea a
zari fagaduinte de viitor;
o calda, adinca, dar continutd, afectiune i grije
pentru tineri in care descoperea o inteligenta sau
un talent remarcabil ; nevoia sufleteasca de a-i
cauta, bucuria de a-i descoperi, a-i ,ajuta, a le In

druma i urmari activitatea, a-i avea aproape de


sine: ia par'ca de la inceput, ca regulator al vielii,
cugetarea lui Goethe (ce i-o notase Impreuna 'cu
altele) : Ni se duce tot ci0igul vietii, cind nu ne
putem imparta0 altora";
un spirit critic de o logica sigurd, de o cumpa-

nire justii, de un gust desdvir0t, cu necesitatea


morala de a se examina pe sine 0 valoarea faptelor, a operelor 0 a oamenilor din jurul sau, necrutator, dar drept, onest, sincer, cu respectul odeviirului, inainte de toate;
obiceiul de a nota pasagii interesante din lecturile
facute, fapte 0 anecdote semnificative pentru caracterul oamenilor sau pentru nivelul lor de culturil;
deprinderea unui examen de contiinta la incheierea unui an, spre a stabili bilantul moral al vietii;
fixarea planului de lucrari pentru anul ce vine;

o misiune de conducdtor i educator, de animator dezinteresat al unui cerc de prieteni, atra0


de magia personalitatei sale, grupati in jurul sau
ca in jurul unui maestru, darul superior de organizator al unei activitati colective de luminare
indrumare in problemele culturii, in forme care sa_

www.dacoromanica.ro

I. A. RADULEISCU-POGONEANU

10 7

dea un cadru i sa asigure durata unor astfel de


preocupAri;

o autoritatestiveranii, care se impunea de la sine


in lumea in care aparea i lucra, un prestigiu neegalat la noi. (Mi-aduc aminte de o expresie pitoreased,

caracteristia in felul ei] glumet, dar

plin de veneratie, pentru sentimentul contemporanilor despre aceastii situalie unicA a lui Titu Maiorescu in cultura romineasch,
cu care-I numea

seninul junimist" Ioan Paul, profesor la Iasi i


apoi la Universitatea din Cluj : Tata Jupiter") ;
pasiunea (devenitil o regulii de higien6 sufleteasc, urmat cu exactitate pina la sfiritul vietii)
pentru excursiuni in plinA natur, calatorii spre
vizitarea impreunA cu altii a locurilor frumoase din
tarri 1 din strainAtate, a muzeelor i colectiilor de

art6, a monumentelor i cldirilor interesante; o


trebuint sufleteascii de comuniune cu natura, iubirea frumusetilor ei (flori, peisagii, prinse uncori

in desenuri proprii in album sau in vederi foto-

grafice)."
Aceasta literaturd de cult cu un caracter pios exprima un sentiment de recunotint liludabil in ra-

porturile dintre oameni; lipsit de elemente de


judecat critica, ea nu servete ins6 cit ar fi de dorit
memoria unui om mare. Cultivind stricta masur a

formuliirii, T. Maiorescu n'a scris despre nimeni


in termeni atit de uniform exaltati; marele modele
se imit in spiritul lor. Criticismul aplicat chiar
asupra criticului va fi opera altei generatii decit
a aceleia crescute chiar din tulpina arborelui stufos, care mai mult inabue decit 1mp5nete.

www.dacoromanica.ro

VIII.

G. BOGDAN-DUICA
1. Legaturi pi debut: Studii critice de I. Gherea. 2. G. Bog-

dan-Duicti urmapul lui T. Maiorescu la Academie ci discursul lui despre T. Maiorescu.

1. G. Bogdan autorul .articolului Studii critice


de I. Gherea" aparut in Convorbirile literare din
18901) nu e altul !decit G. Bogdan-Duica de mai
tirziu. Despre legaturile lui cu T. Maiorescu
avem citeva referinte intr'o scrisoare a lui Duiliu
Zamfirescu din 26 Oct. 1890, uncle, dupa ce-i sem-

naleaza prezenta la Roma a tinarului Bogdan,


slavistul", poetul adauga 2) : In convorbirea mea
cu dinsul mi-a spus ca are Inca un frate, care scrie
critici. Eu sunt blazat asupra acestui fel de scriitori,

care rasar la noi 0 se Inmul(esc ca iepurii din


Canada, dar fiindca e autorul unui studiu din
Convorbiri, asupra Criticilor lui Gherea, destul de
sfinatos In urzeala lui, m'am interesat sa tiu ce-i
1) Cony. lit. 1890, XXIV, p. 383.

2) Em. Bucufa, op. cit. p. 81.

www.dacoromanica.ro

110

E. LOVINESCU

ce-a invatat, et mal m'en a pris: se pare ca d-sa


a descoperit ca sonetul meu Bout e luat dupa Carducci

i aceasta v'a spus-o dv. Sper ca ati luat

imediat volumul Rime nuove spre a Ira incredinta.


It Bove de Carducci, e a cincea sau a asea poezie.
Cind eu am scris Bout nu cunoteam sonetul ita-

lienesc, fiindca m'a* fi pazit de a-1 boteza pe al


meu tot aa i a-i da forma tocmai de sonet. Dar,
ca nu e luat dupa Carducci i dup nimeni, e dovada faptul ca sonetul meu e mai bun decit al lui
Carducci (!) Stiti, modestia s'o lsam, ca ea nu
probeaza nimic bun contra faptului. Oricine a trait
la -* Frascatti, Albano sau Marino, in Campania
romana, va recunoate exactitatea impresiei mele.
Din acest punct de vedere are defectul de a fi poate
prea topic,
insa fie care ii ia impresile unde
le gasete.
Banuesc ca d. Bogdan criticul, cind ma denunta,
era fata de Carducci, in stadiul in care eram eu cind
scriam sonetul".

Care era piirerea lui T. Maiorescu despre G.

Bogdan-Duica, o an:Am dinteo scrisoare adresata


lui I. Petrovici 15 ani dupa aceia, la 16 Februarie/7
Martie 1906 Raspunsul d-tale la observarile bietului
Bogdan-Duica (nomen et omen: cind te chemi Duica,

lasa-te de filozofie i indeosebi de estetica 1), etc."

I-a fost dat lui G. Bogdan, devenit G. BogdanDuica, om foarte harnic, unul din cei mai informati cercetatori ai istoriei noastre literare, cu studii
temeinice publicate mai tirziu in Convorbiri literare
1) I. E. Toroutiu, op. cil. p. 275.

www.dacoromanica.ro

G. BOGDAN - DUICA

111

(Or. Alexandrescu, Conachi, S. Gesner in lit. romind, Tiganiada, Al. Russo, etc. 0 istorie a literaturii romine moderne, Cluj, 1922, etc., etc.), poligraf,

atingind cele mai variate subiecte din diverse discipline dar fled gust literar si de ireprosabilii
inaptitudine pentru critica, s' deschidii seria atacurilor finspotriva gherismului, premergind astfel
pe adevratii discipoli ai lui T. Maiorescu, postmaiorescieni din generatia Intlia: M. Dragomirescu,
P. P. Negulescu, S. Mehedinti.
Punctul de vedere al pozitiei lui antigheriste este

excluziv estetic, limitind interesul criticei numai


la problemele strict literare si nu la altele de im-

portanta relativh ce se pot ridica in jurul unei

opere de arte.
Nu mai incape nicio Indoiala, i.i inchcia el articolu11), ca operele unui autor atirna si dela societatea, pentru care scrie acel autor, si dela irn-

prejurarile in care el traeste. Pot deci sa fie interesante cercetilrile fAcute cu scopul de a afla,
cum anume a inriurit viata zilnic i mediul social

asupra unui autor oare care. On si cit de interesante ar fi ins, cercetarile de felul acesta nu
sunt criticil literara si nu ne lAmuresc deloc asupra
valorii estetice a operelor, nici ne ajut sa inainthm

in miscarea noastr literar.


Noi vroim sh stim, dac anumite opere de artil
sunt on nu frumoase. Numai acela, care ne d rspuns lgmurit la aceasta intrebare, face o critica
literani, care poate s aibri inriuririle hinefiletoare
1) G. Bogdan, art. cit. in C. L. 1890, XXIV, p. 414.

www.dacoromanica.ro

112

P. LOVINESCtJ

asupra micarii noastre literare. Privind lucrurilc


din punctul de vedere literar, estetic, ne este indiferent cine anume a fosi autorul, 'cum i In ce fel
de imprejurari a trait, daca era oache sau balan,
om Intreg sau cocoat. Toate aceste pot sa aiba im4

portanta pentru istoria literaturii, in critica lite .


rara ins ele nu ne inainteaza citu de putin.
Iar d. Gherea i-a publicat scrierile drept critica
literara`l.

Cum acest articol reprezinta primul atac venit


din lagarul convorbirist, el s'a bucurat de cinstea
unei lungi replici a lui I. Gherea: Asupra criticei
rnetafizice si celei tiinfifice (Rlispuns d-lui Bogpoarta, prin
dan) cules in Studii critice, vol. IL
care G. Bogdan a intrat in critica romina.
2. Prin aceia ciudata intorsaturii a soartei, G.
Bogdan-Duica a ajuns in 1920 &A ia succesiunea lui
de data asta nomen
T. Maiorescu la Academia
nu mai era omen! aa ca ne-a ramas de la dinsul i un discurs academic rostit la 25 Mai 1921

o sinteza de tot ce putea face. Avem, de pildfi,


referinte noua, pentru acea epoca, asupra opusculului filozofic al lui T. Maiorescu: Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form (Berlin, 1861),
cu o serie de maruntiuri, de date, i de mici aprecieri personale: nu i se putea cere Insa unui erudit,
care n'a gindit nici odata sintetic i estetic, sa ne
dea portretul moral al indrumatorului literaturii
noastre.

www.dacoromanica.ro

Ix.
DUILIU ZAMF1RESCU
1. I ndreptafirea prezenfei lui Duiliu Zamfirescu in aceastii
carte: el e cel mai important epistolier" al nostru. 2. Corn parafia cu M. Eminescu, T. &I aiorescu, I. L. Caragiale. 3. Duiliu
Zamfirescu i Italia. 4. Dragostea lui pentru T. Maiorescu.
5. Dezinteresarea atitudinii lui fafil de T. Maiorescu. 6. Constanfa caracterului Mu. 7. Caracterul documentar al corespondenfei lui pentru epoca de decadenfd a junitnismului literar. 8. Controuersele dintre Duiliu Zamfiresca i T. Maio,

rescu. 9. Portretul psihologic al lui Ijuilin Zamfirescu. 10


Portretul lui T. Maiorescu.

1. Prezenta lui Duiliu Zamfirescu intr'un capitol

separat ar putea, dup cum am mai spus, pArea


ciudat; prezenta lui in celelalte capitole a dat
totui suficiente indicatii prcliminare privitor la
necesitatea ei; Duiliu Zamfirescu e cel mai pretios
informator asupra atmosferii maioresciene .0 convorbiriste intre anii 1884-1913.

Soarta scriitorilor e plint de neprevraut; luminile contemporanilor *i ale posteritfitii nu cad tot-

deauna pe aceia* laturil a activitalii lor; poet pe


linia clasicizanth, asa cum au cunoscut-o toate ge8

www.dacoromanica.ro

114

E. LOVINESCU

neratiile junimiste (Anton Naum, D. 011nescu,


Duiliu Zamfirescu etc.), el 5i-a cl5tigat o situatie
onorabila, discreta, fara sa isbuteasca sa se impuna
publicului i sh-5i Intinda notorietatea dincolo de
umbra copacului sub care se adapostise; cu toate
marile lui calitati stilistice, cu tot suecesul de stima
al Vietii la ((it'd, el nu s'a impus nici ca prozator
ist,oriei literare, in planul, in care se afla, de pild6,
Ion Slavici, 5i se afla chiar i in cugetul lui T.
Maiorescu; piesele de teatru din faza lui ultima nu
puteau decit sa-i scada reputatia, neconsolidatfi nici
prin succesele sociale dela sfir5itu1 vietii sau prin

rotunjirea intregei personalitati artistice, pe

care o aduc de obiceiu maturitatea i experienta.


Adevaratul lui destin nu e de ordin poetic, epic
sau dramatic, ci epistolar. Publicarea corespondentei
lui cu T. Maiorescu') 5i a celei cu N. Petra5cu si
Iacob Negruzzi 2) a integrat in literatura noastra un
nou gen literar, genul epistolar, dindu-i dinteodata
un reprezentant de valoare... Amintirea poetului
Harpistei i chiar a romancierului Vietii la tara
va fi disparut poate, pe cind cea a epistolierului"

va fi Inca prezenta, nu numai prin lumina documentarii aruncatil asupra unei epoci literare, ci ai
printeun talent incontestabil de expresie. Nu e
vorba de scrisoarea" conceputa ca gen literar, din
care avem un model in Ion Ghica, de fapt in linia
povestirilor, ci de simpla corespondenta personala,
1) Em. Bueuta, Duiliu Zamfirescu i Titu Maiorescu in
scr!sori (1884-1913), Ed. Fundatiei Regale, 1937.
2) I. E. Toroutiu, op. cit:, VI i I.

www.dacoromanica.ro

DUILIII ZAMPIRESCU

115

in care literatura noastra e atit de saraca. Culegerile de scrisori constitue un fenomen de maturitate

a unei culturi, cind se string documentele de pretutideni in vederea inventariului: e rostul publicatiei lui I. E. Toroutiu, Studii i documente literare, din care au aparut plat acum ,apte volume,

iar cinci tiparite, far sa fie in circulatie, ne-au

fost puse la dispozitie de editor. Din aceasta masiva


publicatie, cit i din citeva altele razlete (cum e, de
pilda, volumul pomenit al lui Emanoil Bucuta sau
Corespondenfa lui I. L. Guragiale (ed. Fund. Reg.
1942) ingrijita de *erban Cioculescu) ne putem convinge ca. Duiliu Zamfirescu este eel mai important

epistolier" al nostru i chiar singurul. Locul de


preerninenta, pe care atit si 1-a dorit in literatura
de imaginatie, 1-a obtinut, postum, intr'o activitatc

nedestinata publicitatii. Faptul de a fi trait multi


vreme in strainatate 1-a pus, negreit, intr'o stare de

spirit epistolara"; el explica multimea scrisorilor,


nu insa i talentul.
Din volumele publicate pina acum, doi epistolieri" ni se impun atentiei prin merite deosebite:
A. D. Xenopol i Duiliu Zamfirescu... In ce-1 privete pe A. D. Xenopol, ne referim numai la corespondenta lui cu Jacob Negruzzi din anii 1867
1871, cind, student la Berlin, se afla Inca in stapinirea viei lui inteligente, intr'o epoca de formatie
si de asimilatie in adevar remarcabile. A. D. Xenopol nu era un scriitor" in sensul artistic al cuvintului, i nici n'a devenit vreodata; pur ideologica, de caracter mai mult eseistic, prolixa ea expresie, corespondenta lui e plina de ptincte de vedere
www.dacoromanica.ro

116

E. LOVINESCU

personale aparate deschis chiar impotriva lui T.


Maiorescu, a carui neincredere avea sa si-o atraga

mai tirziu; se situiaza, asa dar, prin calitatca ei


intelectuala si nu literara.
Corespondenta lui Dui liu Zamfirescu constitue un

gen literar; dincolo de document, ea se impune


prin insusiri stilistice, prin investigatie psihologica,
prin bogatie de senzatii, daca nu si de idei. A cornpune o scrisoare cu frumuseti literare, la capatul
unei sfortari, cade in putinta oricarui scriitor. Arta

epistolara nu consta inteun efort" ci in capacitatea de a produce involuntar, cu necesitatea indi-

ferenta a bradulni ce d rasina, alimentata de o


seva continua si fatal; ea e efectul unei stari sufletesti ce reclama nevoia comunicarii directe a unor

senzatii, a unor impresii. Dacatinind seama de


raporturile de subordonaream putea banui in
corespondenta cu T. Maiorescu o oarecare aplicatie
In compozitie si in stil caligrafic, in scrisorile &atm

N. Petrascu nu mai putem avea aceleasi banueli;


facilitatea elcganta a expresiei ne dovedeste o pro-

ductie spontana a spiritului, conditie indiferenta


in creatia propriu zisa, indispensabila in arta epistolara.

2. Prin frumusetea stilistic, prin tensiunea intelectitala a continutului, prezenta chiar i in momente de destindere, prin puritatea liniei, importanta acestei corespondente este, inainte de toate,
de ordin literar. Masura ei se poate desprinde din
1) T. E. Toroutiu, op. cil., II, p. 119.

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

117

camp tiratia cu alli scriitori. Din putinele lui scrisori

publicate, constatam ca Eminescu, de pilda, nu


era un epistolier", nu avea geniul confesional, expansiune, cordialitate afectuods; chiar scrisorile
catre Veronica _Miele isi piistreaza tonul de gravitate, de demnitate virila, de relinere caracteristic
personalitatii lui: Veronich",ii scria el in toamna
anului 1879 la moartea lui Stefan Micle,1)e intiia
data ca-li scriu pe nurne si cutez a-1 pune pe
hirtie nu voi sa-li spun, dar tu nu stii, nici nu
poti sa stii cit te-am iubit, cit te iubesc. Atit de
mult Inca mai lesne as intelege o lume fara soarie,
de cit pe mine fara ca sa nu te iubesc.
Tp nu m'ai facut fericit si poate ca nu sunt nici

capabil. de a fi, tu nu m'ai facut nici atit de ne-

fericit, in cit sa ma nimicesc, dar ceiace era adinc

ascuns in sufletul melt, privirea ta 1-a scos la


lumina zilei. Vazindu-te, am stint ca tu esti singura

ninth in lume, care in mod fatal, fall sa vrea ea,


fara ca eu sa voesc, are sa determine intreaga mea
vialii... Tu stii doar bine, ca nu voesc fericire si,
desi esti in stare a-mi da si numai mie mult
mai mult de cit ai tu insati, tu care in zimbete neinsemnate pentru altul, pe mine ma indumnezeesti,

totusi am renuntat de mult de la toata fericirea,


care pentru mine e una cu persoana ta; eu as putea
sa mor, nedorind alt nimic decit linistea ta... Dum-

nezeu nu e in cer, nu-i pe pamint ci in inima ta.


Am inteles Ca un om poate avea totul neavind
nimic, si nimic avind totul.." Oricit i-o cerea momentul
1) I. E. Torouliu, op. cit. IV, p. 137.

www.dacoromanica.ro

118

F. LOVINESCU

(moartea sotului), se simte lipsa sinceritatii efuziunii; dragostea e exprimata teoretic, impersonal,

sententios, cu gravitatea omului ce voia, de fapt,


sil tafe firul oricarel speranfe a Veronicai, sub pretextul ca, nefiind facut pentru fericire, renunta la
lubirea ei, ca sa nu devinil cumva fericit! Si serisorile dare T. Maiorescu, Iacob Negruzzi etc., sunt
pline de rezerva si de demnitate, de orgoliu acoperit
sub masca deferentil, tratind chestiuni determinate
fdra urmele spontaneitatii.
T. Maiorescu n'a fost nici el nu epistoliee; .scr:sorile lui rfispund necesitafflor vielii, expediate rapid,
cu Pare care destindere catre saru-sa Emilia, destul
de uscate lath de altii, pline de informatii de ordin
practic, Baedeker de itinerare feroviare si de inchcatii turistice, cal exceptia a doua dintre ele: scrisoa_
rea trimisa In iarna anului 1883 lui Eminescu, la Sanatoriul din Ober-Dblin.g1) emotionanta prin tonul
de afectie. de admiratie i prin fineta cu care stia s
crute susceptiblitatea poetului revenit din boala; scrisoarea catre Stefan Virgolici din 71X11875,2) de retinut doar prin valoarea etica a celui ee 0 ser:a, care
nu califica insA i valoarea estetica a artei epistolare.
Lipsita de mice semnificatie literal* i ceeace e mai
paradoxal, chiar de spirit, desi Ii cauta rnereu, este
corespondenta lui Caragiale3). In cuprinsul celor sase

sute de pagini ale ei, nu yam gasi, de pilda, echivalentul acestor simple rinduri ale lui Duiliui Zamfi1) I. E. Torouliu, op. cit., IV, p. 186.
2) I. E. Torouliu, op. cit., V, p. 1.
3) Serban Ciooulescu: I. L. Caragiale, Opere", VII, Corespondenta, Ed. Fundat.dlor Regale, 1942.

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

119

rescu'): Dar Caragiale? ii scria el aui T. Maioreson


la 6 August 1893. Ce paean *tip, cu legea privirii
Inapcti care sta in raport direct cu meritele reale ale
omului, eu ajung s uit caracterul lui j sa nu_mi

am:ntesc decit mlnunata inteligenta a omului...


Vreau sa va spun ca 1-am intilnit asta iarna, dup

ce-i murisera copila1, sarmanu, 1-am intiln:t in poarta


Alinisterului de Externe, i nu 1-oi uita niciodatii din

cauza felului cum era rilsfr1nt gulerul paltonului, a


, caciulei, de imitatie de astrahan, din care leva cleiul.
,,a ochilor m!opi, pe care-i supilra frigul, a modului
ctun inLa zis ce mai faci, ma Dutila?"... Era o a*a
triviala desnatlajduinta in bietul om. meat mi-am

z's: haiti, a sburat pasarica i a ramas numai cioCana. Cu un an inainte de a se fi petrecut. seem
eu ce mai laci, ma Dun?" 11 judecase tot atit de
plastic formulatoriu: Ce piicat ca nu se poate face
nimic dintr'un asemenea om! Firea I-a inzestrat
bine i viala 1-a tentat cu toate prefacktorille i bunurile ei: a fest siirac, a fost bogat. a avut slujbe, le-a
pierdut; o fi iubit probabil i o fi fest iubit,
niciedat5 nu *i-a uitat mcnirea, pe care eel ce 1-a zrunislit
se pare eh' i-a suflat-o la ureche, dup ce l'a gtit, zicindu-1, en un picior in spate: du,-te 1 66 fii trivial!"

3. N'ar intra in cadrul cartii de fala cercetarea valorii literare a corespondentei lui Duiliu Zamfirescu,
daca publical n'ar ignora-o; chiar 1. printre eritici
wnii nu reounose Inca inteinsa cea mai inalta expresie romineasca a genului literar: Vedea Italia pentru
1) Ern. Buctea, op. cii., p. 124.

www.dacoromanica.ro

12J

F LOVINESCU

Intlia oarA, scrie de pildh G. Chlinescu. in Isloria lite-

raturii romine". Impresiile lui despre Italia, cu rare


except:i, sunt in general plate. El n'are valoarea ideologieh a unui TaMe, nici dialeetica policroma a unui
Barres, nici mhcar uimirea de salbatec a lui Slavici. 0

noapte este ideal de clara", numele veneliene sunt


poeme intregi". Cind pune mai multa coloare, scriitorul flu iese din eliseele de carte postala: O, Doamne, de ce n'ati mers Si la Porto d'Anzio ? A inebunit
natura. Curge seva in vinele arborilor si a florilor cu
o putere de viat extraordinara. E 'viiat i s'a iprL
vit". In Italia de sud, e seninhtate l eleganta", lumea e nostimh", hotelurile stint comode", etc...
A eompara eartile lui Taine i Barres asupra Italiei,
de mare tensiune artistica, cu schitele fugare ale unei
corespondente particulare, inseamnA a pune rau
problema; a compara lush impresiile din Italia ale lui
Duiliu Zamfirescu cu cele ale lui I. Slavidi, este a 'it's_

turna proportiile in sens Myers. In intreaga noastr


literatura epistolara, mai mult chiar, in intreaga noastra literaturh,nu vom gasi notatii atit de fine, de poe-

lice si de variate ea notatiile italiene ale lui Dulliu


Zamfirescu, din corespondenia lui eu T. Maioreseu
si cu. N. Petrascu. lath tin fragment dinteo scrIsoare
dela Castenamare da Stabia, din August 1889 1): La
dreapta Vezuviul, cu girla sa de lava aprinsa, in vale,
dealungul malului, mile de lumini dela Torre Annuli,
ziata, Torre del Greco, etc. si la dreapta ruinele Pornpei. Era aseara o lunA care esea din gitul muintilor si
irnprhstia un fel de maiestate incomparabilh de se1) Em. Buctqa, op. cit., p. 45.

www.dacoromanica.ro

DUILIU Z AMFIRESOU

1 21

mina pe toata scena asta, Inca, cu. that luarea mea


aminte catre femei. am sihntit ca ma racesc, nu mai
fierb. nu mai tremnr. Clarul de sus ma limpezise
cu desavirsire. Linistea cea mai larg si mai blind
imi cuprinse orizontuI sufletesc i pe nesimtite trecui
la a dori imaginea ideala a vietii noastre, ce se pre_
zinta in toate imprejurarile de rasfringere intru sine
si mai la tali amenii cu hipertrofia facultatii de a-si
imagina propra br viola".
Sau din alta scrisoare din 18 Mai 1889, din Porto
d'Anzio 1)
Mama fosnea mereu cu horbota sa de spuma. Pace
in tot tioutul apelor. Luna cea iertatoare umplea seninul vazduhurilor cu armonia sa de argint, IntinzIndart' parcii sufletului o punte stralucitaare spre etern.
In adevar, cc neperitoare imagine ramine In constiinta dela acea fantastica oglindire a Junii in fundul
apelor I Colarile eunoscute pina azi sunt absolut In
neputinta de a da adevarata lumina lunara, poate toemai fiindea ea e indirect dela soare si nu se mai tioate descompune in curcubeu"..
Sau, pentru a varia tonal, accasta mica idila marina
(linteo scrisoare ,dela Roma, din 12 Mai 1889: 2)
,,La Porto d'Anzio, era o femeiusea ca un fulg, si
numa ce Sa vezi: curgea o biata. fintina dIntr'un mal
si se strecura pe nisip Nreo zece pa*i pina la mare.
Hal sa abatem apa, ii zic.
C'est une ide, hai s'o abatem.
1) Em. 13wculaa, op. cit., p. 40.

2) Em. Bucuia, op. cit., p. 38.

www.dacoromanica.ro

122

E. IOVINESCII

ne puncm pe sapat, cu doua seindurele. Di, dat,


cu siipatu, pima abatem apa.
Ei, acu ce mai facem, c'am abtut_o?
Acu vin'encoa, imi zice, i o luaram printeun
git ingust i umed,pina ieiram iar pe plaj e, dar Inteun loe meat, pe Ufl nis.p binevoitor 1 discret, de
uncle se vedea pe brciu aripele umflate ale bancilor ca

niste fluturi albi. Ne intimeram jas, singumi Intre


apa i cer i... o sa rIdeti de mine, 1-a scos palaria
cea cu margaritarel din cap i s'a culcat pe bratele
subscrIsului 1 luindu-mi mlinile 1 le-a lipit de obraji.
Acum spune-mi vensuri, imi zise.

Era aa de firesc ceace se urma Intre noi, ineit


acum, eind va scriu rizind, Imi pare tot atit de natural ca i cand am facut-o. Credeti-ma mi-ar fi lost rusine de s:nguratatea maril s fiu brutal..."
Acestea nu sunt carp petale ihrstrate, ci mid tablo.
uri lucrate cu o penita fina, pe care n!menea nu le-a
aruncat la noi, in, yoia intImiplarii, Intr'o scrisoare
E arta.
4. Importanta pentru noi a acestei corespondente
nu sta Insa In valoarea ei artistica, ci in elementul ei
documentar: dinteinsa seoatem materialul informally
ceI mai bogat asupra junirnismului literar epigonic
de dupa 1885, referintele cele mai exacte asupra Iiui
T. Maiorescu din aceeai epoca, prilejul de a injghe_
ba mm portret psiliologic al lui Duilu Zamfireseu, neounoscut sau depreciat pina acum, pe care II vom aleatui, oricit ne-am abate dela linia cartii; nedrepttile imbue reparate cu orlce prilej venit la Indemina;
voim sai restauram pe scriitor nu numai in adevii_

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZANIFIRESCU

123

rata luj valoare literara. ci i in demaitatea psiholo_


giei sale. 1).

Dintre atiti barba0 Insemnati ce au trait in jurul


lui T. Maiorescu, prietenii de tinerete, P. P. Carp,
Jacob Negruzzi, V. Pogor, Th. Rosetti, M. Eminescu,
A. D. Xenopol etc., etc.,)sau tineri ce au crescut in putern:ca lui mnbra: S. Mehedinti, P. P. Negulescu. M
Dragomirescu, I. Al. Bratesen-Voine5ti, I. A. Radulescu-Pogoneanu, C. Radulescu-Motru. etc., etc.,dintre

care unii i-au ramas eredincio0 pia' la maarte,

si

dincolo de ea, eonsacrindu-i un cult pios prin come-

moraH, necrutind nimic pentru a-i intretine vie in


constiiinta publica flacara amintirli, putem afirma cil
nimerri nu 1-a iubit mai mult pe T. Maiorestu decit
Duiiu Zamfirescu.

Poate sa fie nnmai o iluzie a artei, deoarece dragostea lui nu ni se ofera prin gesturi trecatoare, el
pEn pagini nemuritoare aUt cit pot fi nernuritoare
nite biete slave incremenite pe foala alba de hlrtie.
Nu stim nimic de sentimentele" celorlalti, de ale lui
Dunk' Zamfirescu luam Irma cunostin(a din scr:sori
cu 0 constanta de manifestare, cu o varietate de expresie. cu o plenitudine de forth' afectuoasil ce ne impresioneaza, prig spectacolul xmor astfel de raporturi
intre oameni: de gemeratii deosebite, amestec de gratitudine denm exprimata, de nesfir*it admiratie, de
dragoste fi1iiaI. i totuF1 i de virila lindependentrt de
caraeter.
Azi am piiimit Ctonvorbirile" cu studiul asupra liii
1) 0 prima Incemare an filaut-o in Menwrii, III.

www.dacoromanica.ro

124

E. LOVINESCU

Eminescu, Ii scria el la 28 Oct. 1889.1. Pentru ca sa


exprim toata phicerea mea fall' de partea I, imi aduc
aminte ca primeam odata niste scrisori, mri incepeau Si sfirseau cu vorbele aceste cher, cher" repetate. Asa imi vine mie s zic iubite, iubite Domnule
Maiorescu". Sa nu va surprinda aceste declaratii, fi_
indeh eu ma incalzesc repede i prea mult. Trebue sa
luati numai partea Mina a gindului men, aceea adica
in care sta ca o lampa veche ce arde de veacuri cu o
lumina militia i pe rare un artist puternic o inalta,
apEnzind-o pina a-mi umplea tot capul de vibrafii
calde" etc. Ton exaltat de indragostit (Maiorescu avea
49 de ani i Zamfirescu 31).
Sau:

Numarul din 11131111 al Corworbirilor" .dovedeste

ca ati inceput din nou s lucrati, ii scrie el la 21 Noembrie 1891. Eu ma bucur, flindca e totdeauna ceva
de invatat din cele ce faceti Dvs. i daca trebue sa-mi
spui cu sinceritate ideea intreaga, udese ma Intreb:
dece, cu o asa de annonich si superioara minte, lucrati asa de putin? cunosc teoria muncii pentru pro-

zi (existen4a), dar nu mrt indestuleaza si de aceea


hni pun o noua intrebare: oare ceeace e usa de fru_
mos armonizat, nu e prea armonizat? Dac ma socotiti prea Indrbnet, WA' obrazul sa-ani dati parinteste
o pahna i punct". Nimeni n'a indraznit sa-i puna lui
T. Maiorescu niste intrebari mai juste si mai indiscrete, in tonul de afectuoasa dragalasie al unui copil
rasfatat. Cind T. Maiorescu Ii enumera lucrarile in
curs, el ii raspunde pe acelas ton de indligostith iro1) Em. Bucula, op. cit., p. 57.

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

125

nie, la 6 Dec. 1891: Scrisoarea D-voastril imi face o


deosebit'a pldcere si am s'o pastrez (cum, de a1tfe1 , fac

cu toate), fancied, dacii vreodatil posteritatea va va


acuza, ca, avfind mijloace cu totul exceptionale, ati
creeat putin, sa fie un inventar autograf cu care sa 1
se poat5, dovedi contrarui. Eu lush' in marea mea prietenie i admiratie pentru Dvs., socoteam c se poate

face mai mult etc., etc. Trehue sa stili c. criticele


lui Gherea, sau mai bino conduziile criticilor sale, nu
m5 lash s5. dorm. Eu socotesc c problema, astazi, e
mult mai grea, fiinded avem a face cu oameni hatchgenti phi culti, care pun frumosul In slujba Economiei
Po Mice, lucru cliscutabil dar dup mine fals. Alci e
un tin5r profesors Loria, care a scris o minunat brosurd in felul lui Gherea, asupra Constitutiei politice,
remiltind din fapte economice. E un intreg sistern, interesant ca date, dar fak ca sistem. Cind ne vom vedea o sa vA ar5t notite interesante. Asupra acestor si
alte asemenea niicri socoteam c ati putea fi foarte
superior si foarte util fat en ceilalti". Nu se putea o
provocare mai afectuoas6 si mai abil pentru a-I
scoate peT.Maioreseudintr'o tcere din care nu va iei
decit doar cu parada pur formal5 din Gontrazicer 1".
Iat o non.' liuuic, profund, de violoncel, inteun
moment dnd I se p5rea c5 T. Maiorescu se tinea in
rezerv 1'45 de dinsul: Iar acum, ii scria la 1/13
Martie 1896. ce Tan iMi paTe ca prietenia pentru Dvs.
nu gseste poarta sufletului totdeauna deschisii! Imi
pare rail, fiindc5 v5d ca nu intelegeti totdeatma cit e
de dezinteresatil, de nesuptis5 vremli i intimplrtrilor.
Eu nu pot sii fac nimic. M1 cuprinde mila i descura-

jarea fata cu firea noastr omeneasci, care are atiwww.dacoromanica.ro

126

E. Lovncrscu

tea unghiuri adinci, in care nu se poate intra deodata,


ha poate niciodata. *Hu cil experienta v'a fdeut sceptic, cu genul ir:tabil al asa zii.Lor oameni de talent".
Dar, totusi, parch' o nevoe puternica de a crede in ci'neva riimine nebiruita de experienta. Altfel, viala

n'ar mai fi o vale de lacrimi, ci o vale seaca de lacrimi si de orice alte isvoare curate". Sau aceste emotionante rinduri dintr'o scrisoare din 7/19 Februarie
1898: Nu stiti si nki nu va puteti inchipul cu ce emotie
am call.
a indrAsni sh zic aproape fiial
ultimele rinduri ale scrisorii Dvs. Ca e ceva comun
felului nostru sufletesc, incep i eu a crede, mai cu
seamil dela impresia ce mi-a lasat-o astazi citirea romanului meu. Eu, acolo, incep s. ma fad in liniile
mele estetico-morale, i cred ea, r:dicindu-ma, ma
apropI de Dvs., nu cum sunt, ci cum as putea sa fiu".
Admirabil.

Si pentru a incheea, iata citeva rinduri scrise cu


ocazia revenirii lui T. Maioreseu asupra dutentiei de a
se muta. in strainItate, din scrisoarea dela 10 Decem..

brie 1901: La mine nu era atita interesul partidului


junimist, cit imaginea unei patrii rominesti, personificata, in partea el topica, In contururile cimpiior
noastre. iar in partea ei etica, in cei citiva barbati, pe
care de mult m'am cleprins a-i considera ea adevaata expres!e a sufletului nostru rominese. Din acest
punct de vedere sunt gala sa va urmez totdeauna
uncle yeti fi: junimist sau altceva, imi este absolut
indiferent". Pe o astfel de scrisoare atit de elevata a
lasat T. Maiorescu ghi:otina rece a insemniirii lui:
N'au eAldura cei dela Canvorbiri" ti au caldura
miselul de Petrascu i secatura cinica. de Ascanio".

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

127

Dragostea" fata de T. Malorescu nu si-o arat5 numai in scrisorile ce-i adresa lui. Cind D. 011Anescu
cfiui s-I smulga de linga dinsul, iat cum avea sa-i
r5spund, in scrisoarea din 6/18 Aprilie 1896 1): Tiu
s5 pastrez afectiunea i stima lui T. L. M. Cind m5
cobor citeodata in suflet, vhcl c atitea lucturi s'au
schrmbat in mine incit imi pare c m'am reinoit de
mai multe orL i cu toate astea totul se preface pe
acelas fond. Instrumentut r5inine acondat in nota In

care a fost War


Tirziu dupa aceea, adica duprt rAspunsul la discursul de receptie la Academie, din 16 Mai 1909 si
duph naprasnica lovitura ce-i daduse. T. Maiorescu)
ca Prim Ministru, suspendindu-I din Comisla Dunarean5, pentru aetudine nepatriotic, adica intr'un
moment cind relatiP.e Mr luasera o intors'atura tragich

in sensibiitatea lui Duiiu Zamfirescu, in lima in


care ii scria lui T. Maiorescu: Dela intirnplarea mea

sunt ca un cm dupa cutremur: mi se pare ea toate


asezgmintele se surp. via multumesc cii mi-all redat

pacea si mai cu seamil ca all dat Orli o provincie


minanatil. In acest mare interes rominesc, se pierd
mizerii!te noastre personale"; 2) in aceeasi luna de Au_
gust 1913,1i scria dela Odobesti i lui S. Mehedinti:

Citeodata ma duc la biser:cuta uncle e ingropat tatameu, i mi se pare cg nu mai sunt asa de singur. Dup5
tatal meu adevarat, am iubit pe un alt GM, care m'a
r5nit adinc i pe care a* vrea sn-1 pot ierta 3).
1) I. E. Toroutiu, op; cit., VI, p. 108.
2) Ern. Emilia, op. cit., p. 304.
3) I. E. Toirouliu, op. cit., XI, p. 113.

www.dacoromanica.ro

128

E. LOVINESCU

Epilogui acestei admirabile: de amicitia.


5.

S'a incercat sa se explice afectia lui Duiliu

Zamfirescul prin interesul de a-1 eultiva pe omul implicat In multe din etapele carierei lui literare i po_
litiee,
dar ee discretie in raporturi, ce eleganta mo-

rala in tot ce priveste aceasta categoric a vietii!

D-voastra trebue si Intelegeti, Ii scria la 4 Sept.


1890 1), ce sentiment penibil se isca In inimile noastre, cind trebue s te cobori dela lualtimea eurata a
unei simpatii, a unei puternice si personale sim_
patii, pe pmlntu1 protectiei i al interesului. Va
marturisesc ea eu m'am glnidit adesea ea poate sa. vie
un moment, in care, ocupindu-va de unii si de altii, ca
critic, sa trebulasca a zice un cuvint si despre mine,
va spun drept ca m'am simlit ranit numai la ideea
aceasta. Va rog, daca aveti pentru mine putina prie_

tenie, sa ma eonsiderati ca mort sau nenascut, sub


acest raport. Va rog a ma rasa a ma bueura linistit
si de &parte, de ideea unei prietenii absolut personale". Sau, ease ani dupa. aceea, cu ocazia mortil so..
crului san Allievi, intfo.scrisoare din 4/10 Iunie 1896:
In toate cazurile, vi multumesc de mina discreta ce

ati voit sa-mi intindeti. Cind va veni ceasul s'o primese ea ajutor, voi eauta-o; pink- atunci, dati-mi voe
s'o pastrez in milnile mele, cu respectul i caldura ce
v'am purtat intotdeauna; af.mic nu e mai incintator
decit sa poti iubi pe eineva fara scof.
Delicateta ferninina, sentimentala, pistrati, de altfel, In toate scrisorile lui, peste interes; am dat de1) Em. Bucula, op. cit., p. 73.

www.dacoromanica.ro

DUI= ZAMFIRESC1J

129

stule exemple, vom mai da eiteva i. din placerea de


a reproduce rinduri de atita inaltime etica i estetiea,
dar i. din dorinta de a implinta in constiinta cittorului ca astfel de pagini sulot unice in literatura noastra si trebue euncscute. Iata cum evoca prima lor

apropiere, in urma lecturli nuvelei Noapte band",


intr'o scrisoare din 22 Februarie 1893 1); Adevarata

mea simpatie si admirare pentru Dvs. dureaza de


atunci3O. cu cit timpul a trecut si m'am gindit la asta.

cu.atit mai mult m'am incredintat ca nu era o secrela placere de maestru, de a inlantui prin farmec sPiritul tmui tingr, ci o spontanee si franca desvaluire a

firii Dvs. calde, prinsa de partea bunk' a nuvelei;


aceasta cu atit mai mult, cu cit am Inteles pe urma
.c5 toemai pe atunci erati in suparari de famil:e,
despartenie, si, daca n'ar fi fost in dvs. un fond senin
de artist, pe care sa-1 prinda incercarea aceea de poezie, ati fi avut mil de cuvinte de a nu da ascultare
glasului meu". Sau aceasta declaratie solenma in
ziva impliniril a 40 de ani, din scrisoarea din 30 Oc-

tombrie-11 Noembrie 1898: Nu V mirati ca ma


adresez dvs. In ziva aceasta solemna pentru mine.
Ali Inteles, cred, de mult, cit de mare pret pun pc
stima dvs. Trebue sa adaug astazi, ea imaginea dvs.,
a fost ca il m.io buon Duce", cum ziee Dante, in acest
seas ca nici odata nu am luat o hotarire insemnata,
fara sa ma intreb ,,ce ar zice d. Maiorescu".

Fidelitatea si-o arata, dealtfel, nu =mai fata


6.
de T. Maiorescu ci isi fata de alg prieteni; e de admi1) Ern. Bucula, op. cit., p. 112.
9

www.dacoromanica.ro

130

E. LOVINESCU

rat cum, intrati in. conflict cu bAtrimil critic, mai ales

din pric:na aparitiei revistei Literatura ri arta romind" (in realitate mai mult efect decit cauzA), pus
deci inteo situatie echivoca fatA de un protector"
atAt de intransigent In astfel de chestiunii, el nu_i
parAsete nici un moment, susinndu- in toate vfimile vietii. Putea T. Maiorescu sA-1.cread pe N. Petracu miser si, pe D. 011Anescu-Ascanio secilturA
cinich", Dui liu Zamfirescu le ia totdeauna aphrarea,
compromitandu-0 propria-i situatie. In capitolul consacrat lui, N. Petra*cu, vom da eitate in aceastA priyin* aci vom reproduce un singur pasagiu asupra
secAturii cinice", D. 011dneseu-Ascanio, dinteo serisoare din 21 Noembrie 1891: 011anescu rAmine tot
01151)e-ion: autorul Basmului Japonez 1), omul nostim
tiu CA dvs. judecali alt-

si senin, bunul prieten etc.

fel lucrurile. A dori sA v Incredintati cA omul e


mult mai bun decit e in general judecat, mult mai
de talent si mult mai inteligent. Eu nu l'am vAzut de
paint ani, i, tab.*, 11 am in imagine ea a dtoua zi
dupla plecare; atita via
i intelect poartA in sine.
Ca n'o fi statornic in politicA si cam miop in unele
'mAruntiwri ale traiului zilnic, nu dovedeste nimic.
Cite lueruri ciudate nu ne e dat sA vedem, cit trAim
si ce crude sunt eiteodat imprejurArile pentru oame-

nii cei mai fericiti in aparent"..


Aceeas1 generozitate o arat i altora. Despre Al.
VlahutA cu toat lunga del:oat-tare dintre noi, in toaie sensurile, urmez a-I crede cel mai cinstit i mai de
1) Poezie publicatii In Convorbiri lilerare, XIX, 1 Aprilie
1885. p. 89.

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

131

talent dintre adversaiii miscarii noastre" (24/6 Iulie


1894); despre tinarul" I. N. Roman, de care T. Maioreseq opinase ea ar fi socialisto-liberalo-despoticocoinfuzo-pehlivan", Duiliu Zamfirescu.

refer%

din

Bruxelles: L-am vazut din chid in eind, l'am avut la


mas si totdeauna m'a interesat; de aceea trenul acesta de calificative ce-i trhneteti pentru intimpinare
ma mira mult. Eu eredeam c de toate poate sa fie,
dar pehlivan nu". Sau in scrisoarea din 6 Iulie 1894:
E posibil ea Roman sa fie cumnat cu Slavici (in care
ea nu stiu, dar
'F. Maioreseu vedea un tradator),
1111 cred ca rudenia asta prin alianc?" sa inglobeze pe
unul celuilalt. Nu ma pot rosti Inca de are sau nu ta-

lent, hind ea am citit patine lucruri de dinsul; are


ceva, e o coarda pe carc, daca o atingi, vibreaza. Nu
e o insula de quart, din care vintul si valurile scot
simete prelungi, de o adinca melancolie, pe care corabierii se epresc sa le asculte in singuratatea drumurilor; nu. E Insa un om cinstit,
asta o afirm".

Admirabila discretie in a apara un tinar aproape


necnnoscut de banuelile zeului implacabil ce adulineca 'Ana i. inteo presupusa rudenie o nestatornicie si ,,o lipsa de caracter".
Pentru istoricul literar adeviirata importanta
a acestei eorespondente sta Insa In faptul ca va gasi
in ea filonul eel mai bogat de informatie junimista,
dela 1884 incoace. Epoca e, in adevar, de decaden7.

tr; e de regretat ea pentru laza eroica a Junimii"


dela MO, Alu avem. un informator de valoarea lui
Duiliu Zamfirescu, decit doar Intfo masura oarecare,

pe A. D. Xenopol in anii de studii la-Berlin (1867


www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

132

1871). Odata au muturea Convorbirilor" la Bucuresti, rolul lor critic era incheiat; ctitorii lor, T. Ma..
lorescu, 1vI. Emiuescu, V. Pogor, T. Rosetti, P. Carp,
I. Creanga, A. D. Xenopol, I. Slavici, Vasile Conta, I.
L. Caragiale muriserg, se despartiser ofi i.i Incetasera activitatca i participarea; noua generatie de
scriitori G. Cosbuc, Al. Vlahul si Barbu Delavrancea se retrasesera j dinsii; literatura n fomatie
curgea alaturi, in fagasurile profetului socialist; din
uctile mladite abia se pot cita N. Petrascu, C. 01 lanes_
cu-Ascanio, curind plecati i ei; rAmasese doar Duiliu Zamfirescu, singurul talent real, devenit astazi,

fara voe, istoriograful ce1 mai important al acestei


epoci declinante. pupa un sfert de veac de truda,
Iacob Negruzzi se gandia sa paraseasca directia revistei, lax T. Madorescu 10 pregatia echipa studentilor
lui pentru a_i trece marca mostenire a Convorbirilor"
de odinioara. Insusi fidelul Dui liu Zamfirescu. are
sentimentul decadentel 0-1 exprima lui Iacob Negruzzi Intr'o scrisoare din 14 Martie 1891 1): Cre-

dinta mea este ca venirea Convorbirilor" la Bucuresti, a semnalat un moment de Intoarcere a purului
singe catre speta vulgara. Imi aduc aminte de primele timpuri ale intrunirilor Junimii dela Bucuresti, in
care eu fricos, cu un cult ascuns pentru oracolii ternplului, veneam sa ascult, sa sorb vorbele lor, aducnd

cu mine imaginea alit de plastica a statuei albe din


criticile d-lui Maierescu.

Eu eram crescut de civil in citania Convorbiri_


tor". SI regulat esiam cu o histete ascunsa In suflet,
1)

I. E. Toroutiu, op. cit., I, p. 71.

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCIT

133

flindca mi se 'Area ca ce n'est pas ca.". In adevar


pe acele vremuri Convorbelnicii" dela Bucuresti,
erau grozav de impestritati. Se intalneau la un loc
deuli Urechia, Hasdeu, Pecus (?), Macedonski, B.

t.e-

fanescu (Barbu Delavrancea), Vlahuta, Baican; autori cu articol nedefinit,


Antonescu-Lupul i GAvanescul; fratele Scipione Badescu; mai apol Scrob,
un biet necunoscut (Ansanescu sau asa ceva) cu o
pacoste de poemk lava numar de cintari, despre care
raposatul Alecsandri zicea ca e o lucrare de talent",
etc. etc.
toti acesti domni, persoane foarte onorabile, i, unii, oameni cu dar, dar facuti de fire ca s

nu se inteleaga niciodata cu Convorbirtle". Clad


mai venea i epoca Academiei, apoi da doamne bine:
Marieeesti, Buruienesti, Vulcani i alte cataclisme,
schimbau cu desavarsire caracterul vechilor Convorbiri". Toate aceste naturi eterogene an avat o inriu_
rire secreta asupra literaturii Junimii, fie prin sirecurarea a Cate unui articol in revista, fie prin grai
dela:mare; .astfel incit, revenind la selectinne, s'a facut o naua incrucisare intre rasa porurnbilor darwinieni, les culbutants, cum s'ar z'ee, porumbil jucatori, cu porumbii gulani (les blisets) 1 isprava a fost
ea' purul singe junimist a ramas citva timp in loc.
Prin urmare, cum puteti d-voastra imrbi de onorabila retragere"? Sunteti ctatori sa ramaneti la Ituluba.
rie, ca sa nut se mai intimple imperecheri cu rase salbatice. Porumbul junimist (fie zis fr aluzie) este
din firea lui foarte prolific. Inca un pumar de ani
si rasa se indrepteaza. Concluzie: Trebue s ramaDeli la Convorbiri".

Cu toga' admiralia lui netarmurit-a, amoroasa",


www.dacoromanica.ro

134

E LOVINESCU

filiala falta de T. Maiorescu, flind el Insu% o personalitate, un temperament artistic, un caracter leal pi
ireductibil, ce nu se ascunde in tiiceri prudente, in
mijlocul celor mai duloase manifesfari de afectie el

se avint intr'un perpetuu duel de idei, de pgreri cu


marele critic, in care dc mute ori, dreptatca e de
partea lui. Iat eateva din aceste ciocniri, ca exemplificare. Despre Caragiale s'a mai pomenit; el e deopotriva de antipatie amindurora, cum li fusese i lui
M. Eminescu, prin firea lui agresivii, nemileasti, &ni-

ck de graeculus" de decadenta. Ca tinar cu maniere elegante" Dui liu Zamfirescu se lovise de Inuit de
brutalitatea plebec a dramaturgului. In primele
ii marturisia el lui T. Maioresou, 'Mtn) seripuri,
soare din 11 Octombrie 1889,
cnd Junimea de
la Bucure*ti, phstra Inca inutila brutalitate a redac

torilor iuj Balzac din Illusions perdues", care dase


atit de puternice rezultate cu 20 de ani In urma, grosolania lui Caragiale i naivitatea mea ma faceau sa
surar groaznic, i daca n'a* fi fost fricos sau a fi
avid aplombul pe care-I d virsta i succesele, a fi
strigat in gura mare orI de citeori ii auziam citind
piese slabe eu ris mult, ori masacrindu-m cu nedreptate pe mine sau pe a1ii. Dar mai tirziu, cunosctmd
pe om *IL vazand marea lui inteligentti, infinita nestatornicie a sim!,nrilor sale, s".abiciunile acestei in':eligente, fondui Fara nici un punct de reazim, riu numai
sentimentele mele s'au indulcit, dar am sftir*it prin
a-mi fi drag i a avea un fel de compasiune pentru o
fire atit de fantastic6 *I de muncifa, In care arama pi
diamantul sunt legate Impreun6 spre a da iluzia unui
incl ducal. Caci cu toata aparenta calculelor i izbin-

www.dacoromanica.ro

DUTLIU ZAMFIRESCU

135

ceia ce e
zilor sale, Caragiale e un mare vizionar,
Astfel
ca,
in
timpude recunoseut spre onoarea sa.
rile din urma, absolut nici o umbra de invidie nu
poate sa fie intre noi; taientul lui merge inteo direc_
tie,
incercarile mele intealta, sau chiar de ar mer_
ge paralel, esenta firii noastre e atat de deosebita, *Meat ne vom pastra de a pururi formula geometria a
paralelelor".

Nicaeri nu vom gasi un portret moral mai reusit,


in citeva rinduri, al lui Caragiale. Dui liu ZamfIreseti
se afla, negresit, Inteo stare de nereceptivitate fata de

literatura scriitorului, dar observatiile pe care le


aduce nuvelei O facile de Paste" (din scrisorile din
11 Septembrie 1889 si 11 Octombrie 1889), ori cat ar
trece cu vederea esentialul, sunt interesante si denota
sinit critic. Neputndu-le reproduce, trimitem pe cltitor la pag. 48 si 53. Controversa intre T. Maiorest.0
ai

Duiliu Zamfirescu, In privinta Ncipaster, este

main mai interesanta; paginile 58, 59, 60, 61 din seri_


soarea din Ianuarie 1890 par opera milli sagace critic profesionist; Ii Impartasim argumentele impotriva piesei, pornita nu de la viziunea realitatii, el dela
o tematica streina firii noastre. Are dreptate sa afir-

me: Cu O Facile de Pafte" si mai ales cu Ndpasta", Caragiale pare a intra inteo fal noua, aceia a
inriuririi romanelor rusesti; a lasa amorul la o parte; a eiti partea launtrica a complexului firii ome_
nesti; a alege din aceasta parte unele excrescente si a
le studia pink' la particularitatile lor patologice". Curatul adevar.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

136

Spiritul lui critic e, dealtfel, atent pentru a recanoaste valorile noi ce se ridica Cateva exemple.
Despre N. Iorga:

Citesc din cind in cind niste foiletoane In Lupta"


de un domn Iorga i acum in urma am vazut In
Convorbiri" portretul Veronical M'cle de aceas. La
inceput mj se parea original, dar de child vad ca face
critica criticilor, imi pare ca infra el Insusi intre criticii criticati. Cine-i O. cum ?caci e o aparilie proaspath' i cu bune dispozitii (scrisoarea din 1 Aprilie
1890)".

Despre I. Al. BrAtescu-Voinesti:

Cine e I. A. B. cu Scrisori gsite"? Autorul nu-i


destul de naiv pentru cele ce spune Toni, dar este
croial de scriitor j trebue cultivat". (21 Octombrie
1890). Ori: Novela d-lui Brgtescu e bung, Limba
cinta, de armonica ce e. hnpresia mea cea din, urm5
e ea pare scrisa de un scriitor btrn, sigur de sine,
care se pazeste de exagerfiri, tine fraza inteo tonalitate simpla, sentimentala cu masura Dadi a, avea
ceva de zis, ar fi tocmai In aceast privinta: prea
multa dulceal. Trasnea e prea cum se cade. 0 pereche de palme enorme pe obrajii daticali ai d_rei
La la, ar multumi pe mina lurne, etc., etc..." (scrisoarea din 11/23 Octombrie 1893.
E vorba de Panii
Trasnea Slintul) 1). Aprecierile asupra debutului critic al lui D. Evolceanu, le-am dat la capitolul acestuia, schitele de portret ale lui M. Dragomirescu, atit
de reuite, le-am reprodus la locul lor, tot asa aspectul antipatic" al revistei sub noua ei direetie si mai
1) Ern. Bucuta, op. cii., 1}. 130.

www.dacoromanica.ro

IMILIU ZAMFIRESCU

1 37

ales sub impulsiunea lui M. Dragomirescu (scrisoarea din 9121 Februarie 1896 1).
Depre I. A. Bassarabescu:

Nuveleta intitulat Emma". Minunat, minuna_


l! Nimeni, nu s'a apropiat mai mull de Bret Harte,
cu forme de melancolie streogAreasc5, ce atit de bine

raspunde uneori la o stare specific romneascii de


rti,,Ine, de sentimentalism, ca autorul, necunoscut
mie, Ioan A. Bassarabescu. Gine este acest domn? MA
intereseazA foarte mult sA stiu eine e, fiindc acesta

va deveni un mare scriitor etc., etc. (scrisoare din


25 Martie 1900, op. cit., p. 231). OH: Au ajuns Con-

vorbirile" la adinci latrinele cu tineretul de astAzi:


Tubercutoza d-lui Babes, Influenta lui *Aineanu si
mai cu seam grozAviile de poezele ale lui Volenti.
din numArul din urma, sunt dovad de senilitate.
Nici chiar vioiul I. Bassarabescu nu se mai line in
p!cioare cu Don Bazil" al lui" (scrisoarea din 8 August 1900 2).

In luptele iscate in jurul criticei stiinlifice 0. inalute de a se afirma ceilgti critici, Duiltiu Zamfirescu
se pregAtia s6 scrie un studiu asupra lui Gherea si a
materialismului istoric, dup.- cum 'reiese dintr'o seH-

soare trimis la 3/15 Julie 1891 3): VA intrebam


inainte de plecarea dvs. din Bucuresti, dacA o sA mai
stall mult in tar, fiindcA speram sa finesc o mono-

grafie asupra lui Gherea 0 teoriior sale 0 sA y'o


trimit. InsA n'am sfirsit-o 0 e cu atit mai bine, fiind
1) Ern. Bucuta, op. cit., p. 167.
2) Ern. Bucuta, op. cit., p. 234.
3) Em. Bucuia, op. c.1., ,p, 89.

www.dacoromanica.ro

138

E. LOVINESCII

di ma ostenisem cumparind la dull i scotocind prin


toate capetele ginditoare de pina aci.

Iata de ee e vorba:
Veld fi vazut concluzia lui Gherea cu privire la pe_

simism. El afirma ca ar fi existind un nex intim


intre mizeria social a veaculuti j nota trista a
cintaretilor lui. Adept al lui K. Marx si al interpretu_
lui sail Engels in Economic, el 10 formeaza teoria sa
economico-literara, eautand formula sufleteasca a
poetiler in substratul economic al timpului, dui-A cum

un alt critic italian, plin de patrundere, Loria, cauta


formula faptelor politice las acelas substrat. De aici,
neaparat, cealajt concluzie, ea scoala Dvs. critica,
cu explicarea omului prin el insusi, e fals, ete.
Intimplindu_se sa_mi treaca prin mini volumele
lui Gherea tocmai and eiteam pe Loria (La teoria
econo.mica della constitnzione politica) i notam o
multhne de fapte care dovedesc tocmai contrariul
acestei teorii, am fost, fireste, surprins de ceaStalalta
teorie si mai indrasneala si am prIns a gindi mai Indelung la cite fapte contraril se pot opune ei. i incepusem a le nota spre a vi le impartasi dvs., insa, tot
notind, lucrul s'a lungit, asa ea acum a devenit o tarara ostenitoare, din cauza unei mullimi nenumarate de fapte, care trebueSe controlate. E Insa foarte interesant de a .vedea cum Istoria dovedeste la fistecare pas ca poetii au fost cu totul neatirnall de earacteristica economica a timpului lor, i ea, daca se
poate trage vreo regula dijrb invatamintele istorice In
aceasta prvinla, e tocmai aceea ea pesimismul sta. In
raport invers cu starea sociala, sau, si mai exact, ea
nu sta in nici un raport. In adevar, cencetind epo-

www.dacoromanica.ro

DITILIU ZAM:FiRESCU

1 39

cile cele mari, epoca lui Pericles, lui August, lui Laurent de Medici, a Elisabetei (Shakespeare), a lui Ludovic al XIV si in fine epoca moderna, de la Oedipal
lui Sofocle pina la 11 canto del Pastor nel deserto al
lui Leopardi, totul stii independent de Econom:e si
de c ele mai mune ori in opozilie. Asa Ca, daca Istoria
si Psihologia experimentala pot dovedi ceva, teoria
lui Gherea e absurda. Cu deosebire interesant e epoca florentin (1300-41450), cu lupta intre corporatiile industriasilar: pe de o part; greve ca in zilele noa_
stre, mizerie, bogatie, etc. iar pe de alta, cu scriitori
ea Dante, Petrarca si hazliul de Boccaccio si ceva
mad tirziu cu Machiavelli si Michel Angelo contempo_
rani; nimic mai d:sparat si mai straniu; deasemeni

foarte insemnata e epoca lui Shakespeare si. poetul


insusi. Din ferieire exista minunata Is lode a Liter&
turii englezegi, de Taine. in care studiul asupra
lui Shakespeare e o capodopera, si numai hun de dedicat lui Gherea".

Controversele intre Duiiu. Zarnfireseu si T.


Maiorescu se deschid mai ales cu privire la litera_
tura lui I. Slavici: Slavici, scrie el la 29 Aprilie--22
Mai 1902,
e pentru mine, de mai mult timp, o enig8.

ma, in toata complexitatea lui safleteasca, dar mai


ales in felul lui literar de a fi. Tr:gild asa cum traesc
eu, resfir adesea in minte pe unii si. pe allii dintre
scriitorii nostri. Pe acesta mai cu seama l'aIn resfirat,
eind cetind la maturitate novelele ce ma ademenisera
pe prima treapta a tilneretii, le_am gacit false, funda_

mental si vinovat false, cu o nazuinta de a pune in


estetica noastra romaneasca nota taolcomrt,
www.dacoromanica.ro

alutitii

140

E. LOVINESCU

si streina ce nu st in etica propriu zisa, adich in


moravurile poporului romanesc, eind el, poporul, e
pus in actiune. De altfel, aceasta vin fundamentala
am gasit-o si admirabilei nuvele a lui Mehedinti:
Buruicana':, etc., etc."
Pe baza poeziei populare
dominata- de forma vaga a dorului, scriitorii au
creeat pina acum tipuri de Romini derivate din ace&
Oa nag colectiva aprioristica, care face ca toate novelele lui Slavici se aseamana intre elle, iar Capitanul
Magura al lui Mehedinti se aseamilna cu clobana amorezati ai lui Slavici si cu niciun Capitan real..."
Eu socotesc ea' a venit vremea sfi lasam dulcegariile artificiale ale Varanilor amorezati si blegi si sii
facem oameni vii in literatura, daca se poate Romini
voinici si cinstili, dar nu vitiosi sau sceptici, dar vii,
cu vointa si muschi".
Teorie personala a lui Dui liu Zarnfiresco, concep-

tie unilaterala asupra poeziei, privita in latura ei


eroica, voiniceasca si nu in latura infrinta, resenmala. cum am spune azi defetista". Pe baza acestor
pared exprimate Inca din 1902, avea sa-si construlascii d'scursul academic din, 16 Mai 1909, invinuind pe
Alecsandri de a fi devirilizat poezia noastra populara.
Parere discutabil si in orke caz partial: resemnarea, fatalismul, dukta saint note specifice ale sufletului etnic, mai ales moldovenesc. Victime ale poporanismului. avea el sa declare in faimosul ski dis_
ours, Slavici si I. Popovici Banateanul S'-au sentimen-

talizat eroii; poporul vinjos de Ardeleni Re este infalisat de romancierii si nuvelistii locali ca o aduna,
re de suflete pribege si neputincioase". Iritat poate
si, de preferinta ce_i dadea T. Maioresca lai I. Po..

www.dacoromanica.ro

DUIL11J ZAMFIRESCU

141

povici Banateanul (fara sa scrie un rind despre


laata la lard"), el executa Inca' din 13/25 IuEe 1898,
limba scrlitorului banatean: Limba, in literaturk
este cmn sunt colorile In picturk numai &pa' topi_
rea, dupa repunerea fiecarui ton caracteristic, in
fiinta tonului de alaturi se dobindeste noutatea co_
loristului. Cu vorbe curioase, cu locutiuni singura_
tece, cu inversiuni prinse din mecanica limbii nem_
testi, se pot eel mult, scrie nuvelete, in care calf a de
opincar sa zica fetei Maistorului Domnigoara Ano";
dar nici odata nu se va face o lucrare trainica". Ceea
ce este adevarul insugi. Tot asa i despre literatura
lui Slavici se exprima cu unsprezece ani inaintea
discursului din 1909 (scrisoarea din 7/19 Februarie
1898): Slavici La inchipuit toata viala ea a dat
icoana sufleteasca a taranilor in amorurile i poezia
vaga, iar de fapt a plasmuit fiinme himerice, false
din pullet de vedere al asemildarli, monotone si neclarificate din punctul de vedere al tipului". Insufi_
cienta mai pulin grava decit lipsa calitkiii de expre_
sie estetica a greoiului scriitor ardelean.
Mai sunt i alte idei altoite in discursul academic,
pe Hugh' cele presarate in scrisori Ca, de pada, redu .
cerea la dreapta valoare a literaturii inspirate de IA_
rani suflete simple, gi ca neantur fr evenimente",
cu mult mai evoluata fata de teoria lui T. Maiore_

scu, dupii care subiectul propriu al romanului este


viata specifica nationala i persoanele principale
trebue sa fie tipurile unor clase Intregi, mai ales a
dupa care roma_
Oranului 0 a claselor de jos",
nul contemporan era redus la schitele lui Bret_Har_
te, Auerbach Fritz Reuter, Gangbofer*etc. (pe vre_
www.dacoromanica.ro

142

E. LOVINESCU

mea lui Balzac, Flaubert, Dostoievschi, Tolstoi), iar


epica nationala se reducea la nuvelele lui I. Slavici
si I. Popovici_Banateanul; tot asa j precizarea im_
nortantei estetice a poeziei populare, de care T. Ma_
iorescu voia sa lege notiunea oricarei poezii. Poezia
popular% e un punct de plecare al poeziei mine, nu
un punct de ajungere: poezia culta Uncle tocrnai spre
antipodul poeziei populare. Controversa e desbatutii
pe larg aiurea 1); in acest punct de discuiie, Duiiu
Zamfirescu era asadar mult evoluat fata de T. Maio_
rescu, ramas fidel formatici 1ui de la 1867; fata dc
valul poeziei noi, ce i se ridica din urrna, Duiliu
Zamfirescu avea sa se arate, de altfel, tot atit de ne_
intelegator, omul nepufindu_si depsi psihologia gi
formatia.
9.
Din aceasta corespondenfa mai putem des..
prhide portretul psibologic al lui Dui Hu Zamfirescu
si al lui T. Maiorescu.
Fiul arendasului din Plainesti era el dinteo ramu..
ra boereasca, greaca fireste? Nu-i cum:astern spita

neamului, dar totul Ii garanta blazonul, afara doar


de fumurile, linia trupului, linia sufetului. Apo. ionic,
e inutil sa-o mai repetam; chiar celor care l'au apueat carunt, alb aproape, le apare imaginea lui de a_
ristocrat ciruia i-ar fi stat bine cAlare pe aleele Soselei, ori rninindu-si slingur faitonul cu call inaintasi:

homme de eheval", nu. In inteles sportiv ci senio_


rial. Manifestarile sale ultime literare, polemicele de
dupa iesirea din diplomatie, catastrofa diseursului
1) E. Lovinesem T. Maiorescu, II, 304 i umratgarele.

www.dacoromanica.ro

DUILITJ ZAMFIRESCU

143

5:Au academic, raspunsurile lui necugetate in diverse


polemici, insuccesele teatrale, l'au pus inteo lumina

indoelnica; daca politica l.a dat o utim satisfactie,


literatura i-a lasat, desigur, pe suflet un mare gust
de cocleala. Amiraciunea lui nu era de provenienia
recenta, ci trebue s fi venit din vechi depozit5ri.
Dui liu Zamfirescu a fost totusi eel mai mare proza_
tor al Junimii, nu in sensul creatiei (fiind lipsit dc
.vigoare si de originalitate) ci in sensul expresiei sti_
clack o incadram in canonul clasic al ordi_
nei, armoniei, elegantei, perfectiei. Talentul stilistic
s'a recunoscut micj. odat, nu vorbesc (le dus_
mani care au, tabarit asupra lui, simlind intr'insul
ccia ce mi aveau ei, ci chiar de ai lui, chiar si de T.
Maiorescu. mai atent cu romanul poporan i cu
teratura regionala a Iui I. Slavici si a lui I. PopoviciBanateanul, de cit cu un scriitor, a carui expresfe
clasica nu a fost depasita de nimeni. Detestat de so..
cialisti", el n'a fost valorificat" (cum se spune azi)
nici de junimisti, iar M. Dragomirescu Ii min'malilistice,

za chiar in Convorbiri liferare"1). Departarea l'a


izolat i e o fericire: luptator cum era, s'ar fi ames_
tecat In polemici, din care ar fi iesit micsorat cum a
1) Am citit numarua drn Convorbiri", i am vazurt incurcatura amabili in care se gaseste d. Dragcanszeseq thud e sibt
sa vorbeasca de mine, sex e ella 13/25 Iunie 1898. In definifv, artico7n1 sau flateaza vanitatea mea de june, stunt un VAnar pltn de viitoir. Gred muniai i ar trebui convins omul ca
eu nu mut ceart5 cu lumfinarea cr:tiegor. Incidenitad
cut dintre no*, se datora lispsei de cuviinja i de Nina eredinja cu care era scris arttcolul ide aeum un an. Incolo 11)er-tate deplina".

www.dacoromanica.ro

144

E LOVINESCU

iesit mai tirziu; numai dupa ce s'a intors in targ


ministru" si membru al Academiei, a crezut ca La
venit momentul sa_si impuna vederile, n cea mai
mare parte indreptatite, dar sustinute pe ton superior,
cu Iipsa de tact (discursul academic) i cu o arogantfi

din Bizani (polemica eu Octavian Goga); nedrepta.


tile indurate timp de un sfert de veact se fasbunau,
isbucnind acum sub o forma agresiva, instrginindul
simpatiile cuvenite de drept. Abia publicarea cores_
pondentei ne restatbileste lemma lui adevarata, asa
cum trebuie SA raining, din marturiile a treizeci
de ani....

Putea arendasul din Plainesti sa fie un simplu a_


rendas, fiul era cu siguranta rasat", cu o distinctie
natural:, sporita poate si voluntar in atitudini i ves_

timentar, care, firesc, urma sa fie privit piezi in


eafineaua literara. Mitocania lui Caragiale se satis_
Ikea apostrofind pe tinarul secretar de la externe:

ce fad, ma, Dui l?". Nobleta lui nu era numai In


haine, in raporturi sociale, in succese femenine, sau
chiar in expresie stilistica superioara tuturor con_
temporanilor sai ci si in caktati sufletesti, adinci...
Afectia lui fata de T. Maiorescu este una din pagi_
nile cele mai miscatoare ale literaturei noastre si, pu_
tem spune, ale vietei publice; afectiune plin de
nuante, pe un fond de feminitate, indragostit pur gi
simplu de tot ce facea i vorbea T. Maiorescu, arg_
tindu_i o stimg, o admiratie, uni devotament nedes_
mintit mai bine de un patrar de veac, cu evocari ro_
mantice ale clipelor petreciute impreuna in Italia sau
aiurea, cu rechemari, feminin, filial, supus... Lectura
acestor pagini e o incintare continua. Si in mladiere

www.dacoromanica.ro

DUILIU Z A MFIRESCU

145

uu sentiment totusi barb-Mese, de 0 lealitate desavir_

sit, nimic oblic, fatarnic, lingusitor; e de ajuns sa


comparam corespondenta lui cu cele citeva biletele
ale lui Caragiale catre T. Maiorescu, pentru a deo_
sebi tonul i caracterul: Favoarea de a obtinea de
la D_voastra, ii scria Caragiale lui T. Maiorescu la 6
Apriie 1889, pe and umb:a sa-i smulga. numirea la
Direetia Teatrului National, eiteva minute, de audi_
ent particu!ara o doresc asa de mult, Ineit nu mai
pot sa nu lndfasnese a v_o cere. Asa ocupat cum am
vazut c sunteti nu mai am curajul a veni deadrep_
tul la Dvs. ca E v deranjez;
astfel, daca arm norocul sa puteti dispune de un moment pe care atita II
doresc, va rog respectuos anuntat1_ma and permiteti a va vedea. vechiul dvs. cunoscut I. L. Caragia_
le"1). Cu o atitudine atit de plata se prezenta autorul
Scrisaarei pierdute", omul care in seratele de la T.
Maiorescu maltrata" pe toti, de la Vasile Alecsandri
pina la Duiliu Zamfirescu; din comparatia cu serisorile acestuia, In orszii identice, din care am dat el_
teva fragmente in .eursul capitolului, se poate Intelege
imensa distanta morall ce-i departea. Totul la Duiliat
Zamfirescu e franc, desehis, barbateste, cu pareri neocolite prin care 11 Infrunta pe critic, sus.*,inindu-si
prietenii Cra o lealitate desavirsita; cind le recu-

noaste sovairi de caracter, eanta, sa le explice ;


pleda c'rcumstarite atenuante, in numele priete_
mei. Credea, de sigur, tni scrisul lui, cum e si natural ; stabilia aomparatii 1ntre Rdsboi ;i Pace"
1) Serban Ciaculesem, I. L. Caragiale, tom. vli, Corespondezzia", FundOile Regale, 1942.
10

www.dacoromanica.ro

146

E. LOVINESCU

al lui Tolstoi si In rasboi" al salt


ceeace nu inseamna ca se credea egalul Iui Tolstoi, pentru care
avea o mare admiratie i 10 proclama sonetul Boul"
superior cell.'" al lui Carducci, dar asta se intimpla
atitora. In realitate primea docil observatiile lui Maio_
rescu. In Limp ce se exalta pe nuvelele lni Slavici,

iat cum se exprima criticul fala de Viola la Tara",


a carei publicare pornise In Convorbiri Literare", In_
teo scrisoare din 8/20 Septembrie 1894: 5i acum
trebue sa, scurtez i sa arunc numai citeva impresii in
fugal) despre romanul D-tale. Mie imi place. Impresla la lara" i anume la n,oi la Ora la campagne"
o primeste cititorul pe deplin i frumos. Minunate cele
dou rinduri (p. 205) Told trecur dincolo, iar jita_
rul", etc. sesul nostru nesfirsit, vesnic acelas, cam me_
lancolic". Urmeaza o jumatate de pagina de erori de
gramatica, caeofoniis frantuzisme, etc. Cum reactio_
neaza Dui liu Zamfirescu fatA, de aceasta minimaliza_
re? In scrisoarea din 13/25 Septembrie 1895, el ras-

punde potolit: Vac' ca Dv. va place Viata la faret"


cu masurA (ce eufemism!). Asa e i drept i tot asa
imi place 0. mie. Cu draga inima voi taia i voi schim_

ba orce. Din momentul ce o lucrare e publicata, ea


Imi devine streina. In ealdura creatid poate ea a* fi
mai greoi la concesii; Inainte de a sfirsi, vad luerurile
Inteun Intreg armonic, din care nimic nu trebue sa
Iipseasca. Pe urrnA ma domolesc i primese orice ob_
servatie, chiar cind n'o Impartasesc. Cred Insa ca In
ceeace priveste conducerea tmitara a evenimentelor,
bine e sa asteptam urmarea".
1) Em. Buctga, op. cit., p. 347.

www.dacoromanica.ro

DUILIII ZAKFIRESCU

147

Nu se poate o mansuetudine mai exemplar& Iar


durrace aparu in intregime, iata ce-i impart-Asia T.
Ma'orescu in 26 Mai 1895: Am recitit cu nevasta-mea
In intreg i fail intrerupere romanul d-tale Via(a la

lard", acum ca a apfirut tot in Canvorbiri". Am facut multe insenmari de amanunte cu creionul si astept revederea noastra tihnita pentra dEscutarea bor.
Vrei s nu-1 -publici In volum pinta nu vom fi vorbit
impreuna asupra lor? Dupa parerea lui Dragomirescu,
Radulescu, Evolceanu, e cel mai bun roman ce-1 avem

Oda acum in romlneste. E evident ea are Orli de o


caldura delicata, de o tensiune a interesului, de o frumusete a deserierilor, care il fac In aceste prti gal
cu bunele romanuri occidentale. Dar In privinta conducerei unitare a evenfmentelor stint obiectii de facut.
Cum ramine cu istoria taranilor? Cum Amine cu Tincuta i tinarul de la Paris?" Parerea e rezervata 91

laudele aruncate In spatele tinerilor convorbiristi".


Scriitorul nu are nici o isbucnire ci ramine in linia
lui de aeceptare a ori ce 1-ar spune omul acesta ce se
bucura de WIta autoritate asupra lul, facindui Ea vi_
breze profund numai chid criticul cocheta cu virsta,
temindu-se ea a imbatrinit. Afectiunea mea pentru
dv., ii scria el la 14/26 Mart'e 1893, merge foarte departe

ar putea s ma or/beascd asupra unui decl:n eventual; dar fiindcA ea 10 are izvoarele tocmai in sanatatea, In admirabila i armonica sanatate sufleteasca

cu care v'a inzestrat firea, e probabil ca ar tresari


ceva in mine daca as simti ca Imbatriniti!" Minunate
rinduri de indragost:t! Ne fwra citaii1e pentru ca aproape tot e citabil in aceasta corespondent& Ne aflam In fata mmi monument de seniibilitate gi de
www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCII

148

inalta expresie art'stica; in corespondenta lui Dui liu


Zamfirescu gasim intreaga gama a sentimentalitatil
amoroase, ce-1 facea pe Allievi, socru-sau, sa-i spuna
ca avea aerul unei curce bete", in zilele de dupsa des_
partire de T. Maturescu in vizitele acestuia in Italia.
E regretabil ea G. Calineseu in Istoria Literaturii ro-

nu scoate din accasta excmplar corespondenta docit elemente caricaturale pentru psihologia
fjuluj arenclasului Lascar Zamfirescu din Plainesti :
Scrisorile sunt convulse pentru a fi admirate cu o
verva factice". Parerile despre contemporani sunt
mine

distractive". In grandoarea lui, intelege paralela intre


el i Tolstoi, dela egal la egal". Totul Ii miroase i
in deosebi Caragiale" i aa mai depute...
Citatiile prea abundente ale acestui capitol vor restabill, sperarn, imagina acestui barbat de o sensibiitate complexa, cu delicatela i gingasie in manifestarle lui de afectie, adoratie si respect, eu un suflet totu viril, leal, cavalerese, ineapabil de minciuna, sau
numal de constringere oportuna. Prin, puMearea corespondentei lui, am cistigat un om" iar literatura a
inaugurat un gen printeo opera de inalta valoare estetica i etica.

10. Corespondenta lui T. Maiorescup de proportii


mult mai reduse, de oarece o Mina' parte din scrisori
s'au pierdut In conacul de 1a Fraoane, pe timpul ocu_
pallet, e mai pulin importanta. T. Maiorescu nu era
de altfel un epistolierr, nu-si petrecea eu voluptate
mina pe lutul ce avea s devina gitul gratios al unel
amfore. Tipul corespondentei lui era mai mult de natura informativa.scrisoare Baedeker" cum ii spunea

www.dacoromanica.ro

DIIIL117 ZAMFIRESCII

149

Duiliu Zamfirescu, cu un lung pomelnic de statii de


drum de fer, cu data, ceasul i xninutul sc8iaii si al
plecfirii, cu Inregistrari de o:eluri i ceasuri de Int Una., intr'unul din orasele Europa. Critical era om do
ordine, cu program, cu orarii j liste de cheltueli. E
neindoios ea 1-a sprij!nit In tot cursul carierei lui diplomatice i academice i c In re1aii1e lor trebue s

fi adus o pr:etenie, o bun wimp fennecItoare, care-1 subjugase atht de adinc pe tinrul ucenic. Dar
ceace pretuia mai malt T. Maiorescu, in oameni, era
caracterul, va:oarea lor etiCa, si prin. aceasta Isi explica el singur afectiunea pentru tin5rul sau prieten:
gris'se intr'insul un oan. D-ta, Ii scria el la 7/19 Martie

1893, ti-aduci aminte de noapte bunA" si de terasa


mea, de uncle s'ar Li desghetat relatia noastr, cad Ina_

inte a fi fost ,.posomorit cu d-ta pentru politica domeniului Corcanei". Apoi vezi, tocmai nu. Mie

drag tocmai de cind cu domeniul. Eu ti-am recunoscut indat sinceritatlea articolelor din Indpendance" dar i d-ta mj vei fi recznoscut sinceraatea
pArerii, CA In acel moment si din acea cauz flu pu_
teai fi candidaht nostru in alegeri. Si pe clod Delavrancea, din cauza impotrivirii mele la candidatura
lig, a devenit si a ffimas turbat In contra mea, d-ta ai
fost neschimbat; Laii dat &tale dreptul p`areril d-tale,
dar mi_ai dab foarte natural si mie dreptul prerii
mele. Si atunci am simlit eu, ca- ai inima dreapt. si
s:ncer, care e temeiul oricArei bune re1aii intre oameni si care e asa de grozav de riar la noi (vezi Petrascu, Caragiale, Slavici, Cosbuc, etc.)"
Prin urmare, cu mult peste literatura, a apreeat In
seriitor caracterul, omul". In aceastil-privinta, corewww.dacoromanica.ro

150

E. LOVINESCU

spondenta lui e categoricg. Stringea in jurul lui tinerimea de talent sau cu alte merite, o incuraja sub
toate formele, de la mid atentii la ajutoare bgnesti,
la burse in stringtate, catedre unliversitare, premii
fotolii academice, plimba tineri studenti sau scriitori
debutanti in straing,late, le facea vizite acas, era neostenit in buna lui voinig fald de nevoile i viitort4
lor, de la M. Eminesau ping la P. Cerna,
dar le cerea un singur lucru in sch:mb: sufletul. Nu era atit
voilba de persoana sa ci de ideea", de junimism, de
Convorbiri literare", qu care si-a identificat viata si
simtea ca vor face alma in istoria literaturii noastre.
Cerea o fidelitate absolutg., i orice publicare in alte
-reviste, mai ales rivale, ori ce apropiere de alt partid
devenea in ochii lui lipsa dc caracter", talk' de care
se argta implacabil. Era, in adeviir, in firea lui o In_

vemunare ce tfmeste. Asa s'a argtat fat de A. D.


Xenopol dc indatg ce i s'a pgrut c e lipsit de caracter
(colaboratia lui la Steaua Rominiei" in 1879, dar
de inainte chiar), cu odezaprobare,cu care la urmdrit

ping la urrng; asa s'a argtat hid de I. Slavici, de Indata ce a primit s5. ia la 1884. conducerea Tribunet"
din S'biu, devenind omul lui Sturdza", asa s'a argtat
fatg, de Caragiale, de Gosbuc, de Al. Vlahutg, de D.
0115nescsu_Ascanio, de N. Petrascu, de indat ce au

pornit leghturi politice sau literare fie cul alte partide, fie cu I. Gherea, fie scotind rev!ste proprii, cum

a fost Literatura fi arta romincr ; asa se va argta si


cu Duiliu Zamfirescu tirziu la btrinete, cind, scuturindu-si o lungg obedientk de un sfert de veac, a indrasnit, cu o 1ips6 de tact evident, desi expr"mindu-si
pared sustinute in totdemuna in scrisori, sg-1 infrunte

www.dacoromanica.ro

DUILIU ZAMFIRESCU

151

in public pe omul, eel ajutase la bate vmile caTierel lui; fir s aib dreptate in unele puncte, Mo-

sul raspuns al Iui T. Maiorescu era meritat. Inverunarea uu e ins6 in discurs, ci in masura lui din Julie
1913, cind 1-a pus in d:sponibilitate pentrn atitudine
nepatriotich, fgr s deschid o ancheta asupra scenci
petrecute in tren.
Les dieux ant coif.

www.dacoromanica.ro

N. PETRACU
1) Raporturile tut N. Petraiscu au T,Maiorescu. 2) Sltzdiul
asupra lui M. Emineseu. 3) Emanciparea: F guri contempo.
rane, 1893. 4) Literature * arta roniing".

1. Aparitia rev:stei Literatura f i arta mu-tine cu


o durata de doisprezece ani, prima disidenta din ve-

chea tulpind convorbirista, ne silte sa ne ocupam


0 de N. Petracu, care n'a fost 0 nici nu este un critic, ci numai un beletr:st cui destule calitati sociale
pentru a fi fost pretuit de oameni ca T. Maiorescu, P.
P. Carp i a fi trait in intimitatea lui Duiliu Zamfirescu, D. 01216nescu, I. Mincu, Anghel Demetriescu, N.

Grigorescu, Caragiale, Al. Viahnta, Barbu Delavrancea, sculptorul I. Georgescuy-etc. etcy.0 a unor doamne
de societate, indispensab:1 in cenacle 0 semte. Cu
toata executia sa tipografica superioara revistelor
epocel, cu toata colaboratla, cu toata durata ei (Noem_

brie 1896Decembrie 1908), revista

Literatura f i

Aria Rominii" n'a lasat urme in istoria 1iteratur i noastre din lipsa de directiva: nu D. 011anescu ori N. Petrawu puteau aduce ceva nou; d:sidinti junimi01, ei
www.dacoromanica.ro

154

E. LOVINESCU

cautau s rupa colaboratori de la batrina revista ori


sa-i atraga dusmanii.
Intruclt N. Petrascu a colaborat la Convorbiri", a
trait in relativa apropiere chiar si a lui T. Maiorescu,
de a carui buna apreciere s'a bucurat, se cuvine sa ne
oprim asupra actiunii sale, ca asupra unui epifenomen ma'orescian; autobiografia sa l), corespondenta
lui Duiliu Zamfirescu cn d-sa, cu T. Maiorescu, cu Iacob Negruzzi, in awl de cartile, xevistele i polem'-

cele timpului limqate, bine inteles, la chestiunea ce


ne preocupa, ne ofera, de altfel, elemente indestulatoare. La sedintele Junimii, scritorul fusese introdus
in iarna anului 1883, de camaradul lui birladean Al.
Vlahuta, care repurtase putin inainte un mare succes
cu lectura poziei La icoanee, intimpinata de T. Maiorescu cu exclamatia: Eminescu refit-violist- La 1885

in virsta de 26 de ani, licentiat in drept, infra in diplomatie- odata cu Duliu Zamfirescu, sub auspiciile
lui D. 011anescu-Ascanao, secretarul general al Ministerului de Externe. Debuta printeo recensie acerba a
Sullen-dad i a Trubadurului lui Delavrancea, scrisa
din indemnul lui Duiliu Zamfirescu. 0 citi Li sedinta:
Maiorescu care era linga mine, la fiecare observatie,
dadea din cap, confirmind oanecum ceeace auzea, jar
Carp facea spirit pe seama unor citatii de Delavrancea". Articolul aparu in Convorbirife" din Noembrie
1887: Astazi, noteaza autort4 in Autobiografie, inteleg mai bine pentru ce critica mea, care n'avea nimic

deosebit a fast primita mai b:ne de cit merita. Adevarata pricina era ea incercarea aceasta era in tonul
1)

I. E. Toroatio, op. cit., W.

www.dacoromanica.ro

N PETRAWIT

155

Convorbirilor 1 al Junimii, adica unilateral:6, neocupindu-se de oit de partea slaba a lucrarilor i apasind
cit se poate mai mult pe aceasta slabiciune". Autorul
vrea sa-si creeze o at:tudine retrospectiva i sa-i motiveze, ideologic, dezertarea. Motive le erau insa cu totul altele. Peste citeva zile e invitat la dejun; urmeaza
o descriere Ezica i chiar morala, a lui T. Maiorescu,
portretistica fara incizivitate, singura, de altfel, cc-i
convine. T. Maiorescu ocolea conversatiile de interes

particular. cautand sa ridice discutia in planul ideilor generale sau a generalitatilor; orice spune parea
extraordinar", vrednic de a fi scris". Numai cind
vonbea de contemporani aveai oarecum un sentiment de tristete, vazind retinute de el mai mult partile urite ale figurii, adLca, in loc de adevarul cornplet, vedeai mai mult fondul unei comune rautati
omenetr. Sp.ritul critic nu e beatitudine, angelism si
apa de trandafir. Fara causticitate, merit esential al
crif cei i persanalitatii lui, T. Maiorescu n'ar fi fost
T. Maiorescu. Cind spune despre Take Ionescu: Am
cunosout azi pe Take Ionescu... inteligent.. viu..: cind
mi-a dat insa mina_ mina umeda!" i gesticulind in

der: Natura!" este inciziv; cind spune Al. Lahovari


nu poate suferi pe Marghiloman., un parvenit de ieri
nu poate,suferi_thci odata un parvnit de azr e de
t
lui Charnfort; iar cind a spus despre N. Iorga:
,Narsa dimineata ce maninch seam", a dat o caracterist:ca pregnanta a marelui poliistor; semn al unel
cunotinte de oameni i puteri de definire ce-I fac pe
critic.. Cind N. Iorga ne povestete demersul celor trel
delegati ai Universitatii, pomenit aiurea mai pe larg,
pentru a-1 face SA accepte de a fi sarbatorit, repro-

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCIT

155

duce cu indignare citeva vorbe ae lui T. Maiorescu.


Rectorului C. Dumitrescu-Iasi, cunoscut prin lenea si
lipsa lui de or:ce activitate, Ii spuse: Tot aa de spornic cu activitatea?" Istoricului I. Bogdan, expresie tiplea a omului terre-h-terre ce se.amestecase toturg In

liner* Inteo chestie de filozofie: Ei, cu filozof:a te


mai ocupi?" O inima care nu era din cele mai bune",
adaug' N. Iorga. Inimi bune sunt multe, observatori
asculiti sunt pulini; 4:1:n ei se Calesc cniticii. T. Ma-

iorescu apreela", In orice caz 11 roteja pe tinarul


N. Petrascu; pe timpul direct'ei Jul Caragiale din 1888,
II numi in comitetul de leaned' al Teatrului National,

iar In lungul lui concediu 11 num', impreuna cu D.


Rosetti-Max, ca ea.-i tina locul; tot in acel an Jacob
Negruzzi trebuind sa piece in strainatate, d'n pricina
de boal.5, N. Petragcu fu lasat j la direct:a interimara
a ,Conuorbiriloe ; tinarul debuteaza semnind A. C.,
cu un articol intitulat Junimea politica" (o critica a
regimului liberal), pe care T. Maiorescu l'a schimbat
In ,Transitia'.
2. Studiul asupra lui M. Eminescu tiparit in Convor-

bfri iiterare"1) a aparut in volum la Socec, In urma


demersului personal al lui T. Maiorescu, cdruia I-a i
dedicat. Parma lui T. Maiorescu asupra caracterului
(cel putin) al tinarului se inrautillise totui Inca din
1890, dupa cum reese dinteo scr-soare a lui Dui:lu
Zamfirescu cAtre T. Maiorescu din 21 Octombrie
1) Convorbiri Literare",

1891, XXIV p. 625 ; 753 ; 983 ;

XXV p. 247, 646; 1040.

www.dacoromanica.ro

N PETRA$CII

157

18901). E mult mai greu de vorbit de Petrdscu. in


urma celor ce mi.ai spus dv. cind ali venit la Roma,
en, personal, nu am mai putut avea pentru el in.ma
deschisa de mai ina'nte. Prietenia barbateasca exclude asemenea tertipuri. Cu toate astea ?amine un fapt:
ceia ce lucreaza. Ca e un cap inteligent nu mai incape
indoiala; ea e si artist, eu o cred. Pentru aceste calitati
nu trebue cautata o explicare a faptelor sale celorlalte". Cum se vede, abandoneaza chest:a caracterului", poate si din politete fata de T. Maiorescu, ce-i
dilduse, probabil, dovezi ramse necunoscute; afirma
insa inteligeuta i talentul prietenului sau" (admise
se pare si de T. Maiorescu). Urineazd o laugh' explicare a insuficientii morale din pr:cina virstei si a
lipsei de crestere. Dupa aceste cricumstante atenuante

adauga: Nu caut sa fac lauda unor asemenea fapte


si asemenea oameni; constat numai. Si daca este asa
tin trebue iertat i ajutat tun cm sa iasa wain marg'nea

virstei, cind mai ales incepe a da dovezi c nu e numai un jou:sseur (substantiv frantuzesc prost)? Eu
cred c da".
Pledoaria pentru ciremnstante atenuante parea isprvit; isbucneste insa, deodata, un neasteptat atac
de o violenta ce trebue sa-i fi fost Pe plac lul T. Maio-

rescu. Citind articolul Situatia" (de fapt Tranzipa)


isealit A. C. din Convorbiri, exclama: Bine, rare ori
mi-a cazut sub ochi o mai irnorala insinuare personala, care, sub aparenta st:intifica, s cuprinda atitea
1) Em. Bucu:a, op. cit. p. 79.

www.dacoromanica.ro

158

E. LOVINESCTJ

neadevaruri, atitea locuri comune1). Pina unde omiul

nu se incalzeste din viala propriel sale luerari, clad


ii da fi:nla (chiar daca scopul imediat este personal)
e numai feerie proasta de carton pe care se vede mina
lui Mussiu, Laba. Va spun drept, m'a desgustat. Dar,
acum v'a citit un studiu bun asupra lui Eminescu. Eu
cred i astept ceva eu adevarat insemnat dela Pe-

trascu, flinded sper ca personalitatea artistica va ajunge sa covirseasca pe cealalta, grozav de putin arlista.. Ca lacheere: clack' are nevoe de sprijin, in. Instruc(ie sau ori unde nu-I lasall". Iarasi circumstante
atenuante pe tema vaorii intelectuale a prietenului
sau. Acestea le seria lui.T. Mal_oresen la 21 Octombrie

1890; In serisoarea de dupa cloaked de zile catre N.


Petrascu (11 Noembrie 1890) nici nrma de vreun fel
de resentiment 2). 13-. Maioresou MLa seris cat multa
lauda de studiul asupra lui Eminescu, iar d. Negruzzi. Imi vorbeste chiar astazi, o jumatate de pagina
despre acelas lucru, cu admirare, spunandumi ca la
1 Noembrie Incepe publicarea lui". La sfansitul anului urmator, el ii prapunea schimbarea ded.callei catre T. Maiorescu cu indreptari foarte judicioase: Atit
felul lucraril (poate mai modest Incercarii") de fala
'Mt si numele poetului din ea Imi amintese (sau altceva asemeni; nici inteun caz Imi poarta gindul" aceasta expresie fiind prea intima i prea poetica pentru o prefata de critica) pe intemeetorul criticei noa1) Nu inielegern inidEgmarea hii Duiru Zamfiresau. ArIco-

lul e banal; pare opera unui am celi caut culen* in noua


guvernare.

2) I. E. Toroutia, op. cii., VI, p 148.

www.dacoromanica.ro

N. PETRAWIT

159

stre literare, pe omua de gust tare a fixat cel intii pe


Eminescu i 1-a urmarit de aproape cu privirea sa

simpatka. Inchin dar aceasta Incercare critica asupra


lui Eminescu d-lui T. Maiorescu, fara a-ti face o onoare qi o datorie, filndca asemenea fraza pretioasil
miroase a frantulsm a la Oct2Feuillet". Iar n ceeace
privete dedicatia, T. Maiorescu se exprimfi astfel In
scrisoarea de la 17/29 Noembrie 1891 2) ch. N. Petrascu vrea sa-mi ded.ce cartea, e o mare arnabilitate
din partea lui. E evident, ea omul are talent; mai
mare talent are 011anescu; mult mai mare Caragiale,
toti trei, dupa s'mtimintul meu, invidio1 ca Caracter. dar asta e treaba lor *i nu influenteaza de loc
asupra relacillor noastre literare dei... Dar, in fine!"
Aceste cons.deratii de ordin etic influentau in reaMate mult judecatile literare ale lui T. Ma:orescu.
Duiliu Zamfirescu ii instiinta i pe T. Maiorescu
de participarea sa la refacerea dedicatiei: .,Petrascu,
Ii scrie el la 21 Noembrie 1891, catre care de mult
eram in intirziere cu raspunsurile, 1mi scrie ca s'a
hotarit tiparirea in volum, tot la convenabilul (Socec.)

a criticei sale asupra lui Em:nescu. Se pare ca dv.


v'ati ocutpat, ati strins materialul I ati dec's pe Socec

sa intreprinda tiparirea, deci vrea sa va inch'ne studiul su. Drept aceea, cu mart incredere, 1mi trimite
dedicat'a sa o vaid i sa-i spun de merge. Cu o egala
Incredere am Mat ceeace mi s'a parut umflat i sper
ca n'o sa va suparati. Fiind dat Petracu i Eminescu,
ded.catia catre dv. era fireasck dar socotim c adjecHyde calificative v.a stint indiferente. Ce bine faceti
.) Em. Bump, op. cit., 13. 327.

www.dacoromanica.ro

160

E. LOVINESCTJ

crt sprijiniti pe Petrascu. E un om, care, ca toti si mai

mult de cit toti, are mare nevoe de incurajare milltant, de lauda i vorbe bung; dati prin urmare mataus plenis".
Stud'ul apgru in volum cu dedicalie, iar autorul fu
recomandat de Facultate, ca s'a" Iin un curs liber de
istoria literaturii romfine, pe ling care se adugar si

alte mici mileurii de bunavo'nt; in schimb. el Ii


arta devotarnentul" publicind articole i foiletoane
in Constitutionalur, ziarul partidului. Atentia acordata de T. Ma:oresc.0 unui studiu. In care judecata
critica e inlocu:th printeo beletristic6 sentimentalg si
tremolat in jurul vielii i versurilor marelui poet, e
de mirat. Specia stilisticfi a autorului a fost prea mult
denuntat in vremea ei pentru a mai reveni acum.

Iat aid doar dou exemple de improprietate:


Dui:a 1869 cind Eminescu intril direct in cultura germand" ca si cum cultura ar fi o casA; ori vede in dragoste un sentiment alit de fericit exprimat prin cuvintul rominesc insurare, adic6 a-si lua o sot% (!)" ca
cum insurare n'ar veni dela inuxoriari.
Ultima ed:tie a studiului nu mai are dedicatia cgitre
T. Maiorescu; intemeetorul criticei neastre literare"'
e ciuruit, in schimb, cu o salvii de inofensive alice,
contestin.du-i c ar fi inteles ps'ho.ogia poetului, ori
invinuin4u-1 de a nu-1 fi ajutat indeajuns in nevoile
lui materiale. Totul Ora important.

3. Simtindu-1 instrinat, scriitorul g'fisi momentul


bine venit sa se emancipeze. In curent cu critica european (Sa!nte-Beuve, Taine, Brunetiere, De Sanctis

www.dacoromanica.ro

N. PETRAWU

161

etc.) i se 'Area ca T. Maiorescu se opnise la 1860 1). A


trece sub tAcere astfel de lucruri i altele ca ele, era

ceva nepotrivit cu timpul, noteazii N. Petrascu. in


Autobiografie. A le spune, imi dam seama c vor supara pe T. Maiorescu, cruia Ii datoram respect iirecunosti:nta, c voi sfrima pentru totdeauna bun&
vointa lui, cA voi pierde avantajele (!) pe care o persoan6 ca el putea sa mi le ofere. Eram, prin urmare,
intre dou greutati sufletesti. Luai, totusi, hofarirea
de a scrie portretul lui si de a-mi arata i ideile noL
pe care le credeam intemeiate, incercind totusi de a
face cu prevenire si delicatete". i, in adevar, dup
ce laud meritul activitilpi din trecut, precizeaz6 ce
raminea de filcut.
Critica modernii, scria el 2), aonsiderk cum vilzuram, din contra, pe scriitorilegati intre ei, prino sumh
de conditii firesti si sociale generale, care au venit in

ajutorul talentelor bor. Ea aseaza inartui scrierilor


si ideilor, aliituri cu partea real misterioasA a talentelor, aceste insusiri parnintesti ca niste faclii lumina-

toare, care, dac nu au puterca de a limpezi tot misterui, ne imprAstie in parte intunerecul desvirsit de
mai inainte. Cu modul acesta critica contemporanii
iesoreaza oarecum personartatea individual a scriitorului cu partea ce o da fortei lucrurilor si ideilor din
aer. Ea demonstra deci, si aceasta e o observare interesantii, c numgrul, masa, poporul, are el insusi partea lui in ideile literare ale unel epoci i caduzeste
ping la un punct capetele de dial. .Ramine neaparat
1. I. E. Taroutiu, op. cit., VI, p. CLXXIV.
2) N. Petravu, Figuri contemporane", -Socec, 1893, p. 57.
11

www.dacoromanica.ro

1 62

E. LOVINESCII

sa se constate calitatea sau necantatea pArtii aceleia


de gindiri adusa de popor in formula predominatoare
a unei epoci.
Aceasta e in prezent directia criticei in Europa.
D. Maiorescu, fie ca principiile sale nu-i mai permiteau sa se modifice, fie ca alte ratiuni 11 opreau,
nu voi sa se puma la curent cu aceasta directie. D-sa
continua SA se preocupe, ea si in primele sale lucrari,
de forma poeziei, si de a semnala defectele i calif&
tile operelor literare.
Iata im.putarile ce unii fac criticei lui T. Maiorescu.
Cei ce le fac insa nu trebue s uite ca numai prim critica d-sale am putut pasi mai departe. Odata terenul
curatat de atitea prejudicli (?) literare, de atitea erori,
de atitea confuzii, rezultatele activitacii critice a d-lui
Maiorescu, a fost lesne sa ne gindim la ce ne ramine
de facut potrivit curentului ideilor noi".
Punctu1 dc vedere putea fi inteme'at, omul ce-1 propunea nu era insa. la inaltimea lui. Portretul aparu in

fruntea volumului Figuri literare contemporane"


(1893)., dou siiptamini dupa aparif a lui, autorul
primi vizita lui T. Maiorescu, multumndu-i pur formal. Parerea mea, Ii spuse el, e ea aceasta critica,
pentru care ai inclina i d-ta, nu poate fi decit irn curent trecator de oarece se ocupa de chestiuni secu.ndare ca mediul". VzImd ca-1 pierduse bunavointa, tiimarul se gindi sa &eased' alt debuseu" de cit Junimea i cu D. 011anescu-Ascanio, racit si el de T. Maiorescu, infiinta Cereal amicilor literaturii 1 artei
romine" cu serate literare i artistice saptaminale in
casele doanmelor din inalta societate bucuresteana,
din care nu lipseau lecturile, muzica i teatrul. Scrii-

www.dacoromanica.ro

N. PETRANSCII

163

torul Ii grisise astfel adcvarata sa vocatie rnondena".


consacnindu-se pada asta.zi la adinci batrinete unui

gen social de critica" inchinata numai calitatilor"


scriitorilor i artistilor: gen encomiast de madrigal
dilatat. Din sinul acestui cerc avea sa iasa apoi la 30
Noembrie 1896 Literatura i arita rominci".

4. In privinta imprejurarilor aparitiei acestel reviste, pe ling isvorul autobiografiei lui N. Petrascu,
avem un isvor i mai autentk in &tibia corespondenta
a lui Dui liu Zamfirescu cu T. Maiorescu si N. Petrascu. Solicitat de prietenul sau de a lua parte la constituirea revistei procctate, Dui liu ti arata neincrederea in viabilitatea intreprinderii, obiectind greutatile ei materiale: qcine (l materia"? Cine piateste tipograful?" Chiar COnvorbirile, de n'ar fi platit T.
Maiorescu acum doi ani ramasitele din trecut, ramineau in balta 1)". Inco lo, face toate urarile sceptice
nouei reviste ce-si propunea sa fie saptaminalii i srt
acorde i premli literare.
Atunci, glumia Dui lin Zamfirescu, slobozeste, Doam-

ne, pe robul tau, ca a vazut si el slobozenia de premiuri literaricesti, din fonduri particulare, in patria
rumuna". 011anescu interveni si el; Zamfirescu Ii
raspunse la 6/18 Apriie 1896: N'o apmb si nu cred
in trainicia ei.
si cu toate astea vol colabora la
dinsa. Ce vrei mai intuit?" Apoi aceste admirabile si
barbatesti cuvinte: tin sa pastrez afectia i stima lui
T.L.M. Cind ma cobor citeodata in suflet, vad ea atitea
1) I. E. Torau On, op. cit. VI, p. 156. Scriscare din 11
Marge 1896.

www.dacoromanica.ro

164

E. LOVINESCIJ

lucruri s'au schimbat in mine, in cit imi pare ca m'am

reinoit de mai multe ori. i cu toate astea, totul se


preface pe acelas fond. Instrumentul ramine acordat
In nota, in care a fost taiat. Inteleg pe Petrascu, care
sufla ca un triton in apele desHintuite ale progresului.
vrea sa miste inainte si tot inainte, II inteleg si-1 aprob.
Insa doresc ca i altii sa ma inteleaga pe mine. Sunt

inteadevar, thipa cum ziceti, conservator convins in


propasirea vietii.Natura i intrInsallomenirea se sbuciunia i oscileazh de la nastere la moarte, dupa regulile ei mari, pe care noi nu le putem nici reglementa
nici preface. Noi reglementam detaliile, care alcatuesc
tesatura imens a legilor noastre omenesti. In acestea
trebue s urn conservatori, sub pedeapsa de a nu
proba i a nu observa nimic, daca am face altfel. Un
lucru care merge bine un sir de ani, trebue lasat asa,
tocmai Lindca merge bine i aduce serviciu. A inlocui
un bun s'gur cu un bun aleatoriu, e nebunesc. Asta a
fost regula oarnenilor celor mai cuminti din, antichitate: a Egiptenilor i a Rornanilor i asta e regula oamenilor celor mai cuminti din vremile noastre: a Engle j ilor.

Restringind foarte mult cercul i aplicindu-1 la viata


noastra romineasca, Inteo parte a ei numai, ce se intimpl? Se Int:imp la Ca In literatura i jurnalistica,
Convorbirile trebue s traiasca mai departe, ca uncle
ce au fost i sunt folositoare: jurnalul Rominul"
trebuia sa traiasca (cu multe imbunatatiri) ca until ce
era deja lansat i adusese insemnate servicii. De fapt
noi luptam sa drimam Corworbirile", Rominul"

este deja darimat pe dud Dreptatea" de abia aparuta are un succes stralucit, Adeveirul" deasemenea,

www.dacoromanica.ro

N PETRAWU

165

etc. Cu alte cuvinte &intern un popor a ciirui cultura


e Inca in formatie, ea pamintut In. timpurile de incandescenta complecta, sau ea tinerii neastimparall: nou
si iar noun Colaboratia si-o rezerva prudent pinfi

dupa aparitia pr:mului numar. Literatura fi Arta

Rominei" aparu., totusi, in Noembrie 1896 cu o schita

a lui Duliju Zamfirescu Cu bilet circular". De la


Roma, el apreciaza favorabil conditiile technice ale
revIstei, i foarte aspru cronica de la urma i sal.
nul" (scrisoarea de la 4/16 Decembrie 1896).

Prin colaborarea la noua revista, care din primul


numar schitase un atac impotriva Canvorbirilor",
sub conducerea unor oameni ce se desprinsesera de 1a

mated, pozif a lui Duiliu Zamfirescu Ka de vechea


revista i fata de T. Maiorescu devenea si ea subreda.

Inca dela inceputul lui 1896 el ti exprima nemultumirile sale cu privire la noua conducere (scrisoare
din 8/21 Februarie 1896); raspunsul uinllrziind, Duiliu
Zamfirescu puse in legaturii tacerea cu anun(area
part'ciparii sale la cercul ce urma s scoatil noua revista; criticile lui puteau fi interpretate ca o pregatire
de defectiune 1). M'am intrebat, scria el la 1/13 Martie 1896, de nu cumva exista vreun raport intre tacerea dv. i participarea mea involuntara la infiin-

(area unei noi reviste. Poate ca nu exista Eu Insa


tin sa nu fie intre nod nki o ba'nuiale. Fusese trecut
membru in Cerc, Med sa fie consultat si era prea bun
prieten cu D. 011anescu ca sal refuze. I-am scris insa
ea infiin(area imel noi Reviste imi pare lucru greu,

in toate cazurile un act de ostilitate_catre Corwor1) Em. Buciwk

op. cit., p. 165.

www.dacoromanica.ro

166

E, LOVINESCU

Intonatia data Convorbirilor" 1mi displace, asta


nu pot s'o ascund, e agresiva i cop:larese partiala.
Cred Inisa ca de aproape 11 ani de &Ind viu cu credinta sa aduc pc masa Canuorbirilor" tot ce lucrez,
am
de clnd ma supun la toate criticile, far% vorba
dobindit dreptul de a spune ceeace cred c. se face in
interesul salt contra bunului nume al revistei Convoybirilor. Da? Dach da, atunci va.rog s nu ma banuiti
de nirnic. Nu ma voi schimba nici acuan, cum nu
m'am schimbat nici odata... Iar acum, iubite d-le Maiorescu, ce rau Imi pare Ca prietenia mea pentru
d-voastra nu &este poarta sufletului totdeauna deschisa!" T. Maiorescu Ii raspunse la 8/20 Marla 1896:

Xi bravo ! Cap ai, minte ce-ti trebue ! Sa fie suparare 'Mire noi, vechi prieteni, pentru observarile
d-tale contra Convorbirilor" in momentul Infiinrfl
proeetate a unel reviste?.. Stii, simti ca am Incredere

desavirsit in d-ta, ea' te stiu incapabil de un simimint de intriga, de bizantinism, de duplicitate. Tot ce
faci d-ta e cinstit lucru.

5i de altminteri, bine ai facut, ca nu ai desmintit


Inrolarea d-tale printre redactorii no:mei reviste a lui
011anescu (daca se va Infiinta? dar va fi un copil
mort-nascut, 011anescu e tot asa de incapabll de a fi
tata. literar, pe cit e Esarcu i literar i biolog.c)".
Despre conflictul dintre Literatura fi arta milliner
pi ,Convobirile" in urma articolului lui M. Dragomirescu. ce era sa Cinch la un duel intre critic i Duiliu
Zamfirescu, am pomenit aiurea. Acestui atac N. Petrascu ii raspunse prin articolul Convorbiri Literare"
din Literatura fi arta romina", 1896 p. 323, aratind
ea se retrasese dela batrina revista pentruca admitea
www.dacoromanica.ro

N. PETRAsSCU

167

influenta mediului asupra desvoltarli scriitorului


ideea nationall. Acolo, scria el, unde Convorbirile
stint si mai turburate este cind aud cuvintul de nationalism. Pentru ele, e stiut, cuvintul rombi, rominese,
este nepermis in literatura si arta". Vechea calomnie
isi mai facea drum Inca in 1896. Atacul se indrepta
apoi impotriva lui Maiorescu, direct: Cad acum 30 de
ani d. Maiorescu, vorbind de Pastelurile lui V. Alecsandri, adica de cea mai frumoash poezie a celui mai
mare poet ronlin, zicea ca e o producere buna pentru literatura in genere", adica buna pentru toate popoarele culte; iar acum citiva ani, and si-a refparit
in volum Criticile sale si cind Alecsandri e mort, a
sch!mbat fraza aceasta, zicind ea .,pastelurile sunt o
podoaba a literaturei romine In deobste" nu a literaturei in genere, cum zisese altadata. Cu alte cuvinte,
le cortsidera frumoase numai pentru nor.
Cu toata ostilitatea lui N. Petrascu isbucnita pe fa_
la, Duiliu Zamfireseu are candoarea sal roage pe.T.
Maiorescu in serisoarea din 31 Octombrie 1898: Pe..
trascu doreste sa facia' un curs de Istoria literaturii
romine moderne, dar se teme Ca va gasi in dv. o pu_

ternic opunere... Imi, aduc =lute numai ca dv. ai


ceeace
sprijinit pe Gherea In Camera, la indigene,
mi s'a piirut foarte frumos: mutato nomine, e cam aceea situatie". Se pare ca T. Maiorescu s'a lasat eon_
vins, deoarece Duiliu Zamfirescu Ii scrie la 20/2 De_
cembrie 1898: Va multumesc foarte mult ca ati prL
mit propunerea i rugaminea mea pnivitor la Petrascu". Nu stim ce se va fi petrecut In 1899, desigur pu_

ii

Em. Buouta, op. cit p. 354.

www.dacoromanica.ro

168

E. LOVINESCU

blicarea altui articol dusmanos, deoarece-chiar Dui liu


Zamfirescu pare a_si parasi prietenul in scrisoarea din
21/2 August 1899: Despre Petrascu, trebue s va
spun ea problema sufleteasca a acestui om este singu_
ra care sa ma fi facut sa sear nu ca lovit In inte_
rese sau amor propriu, ci ca individ care vede i in_
telege pe semenii SAL Cum de pot incapea atitea contradictii inteun singur ins, e unul din misterele firii...
Daca sunt mai rezervat In judecata, o datoresc poate
faptului c eu l'am vazut de aproape in unele feluri
de a fi, in care entuziasmul artistic se ridica mai presus de toate... Orieum, e o ourioasa halima de om i eu

ramia In rezerva mea fata de dinsul, dupa cum, de


altfel, am ramas fata cu foarte multi din amicii de
alta data; e o masura de politie sanitara sufleteasca,
care te seuteste de multe pareri de rail".
La sfirsitul lui 1901, situatia se incordeaza, Dui liu

Zamfirescu Ii ammta publicarea romanului lndrept&i" in Literatura fi arta rominii" i nu In ConuorL


biri". ,.De altminteri, ii scrie el la 10 Decembrie 1901,
intre mine si Convorbirile de astazI nu t nIci o legatu-

ra direct. V'o spun eurat: nu e acolo nici ui barbat


cu sufletul cald. Nu zic ca nu e nici un om de talent,
fiindca oameni de talent sunt multi In tara rominea_
sca, talental fiind adeseori o licarire reflexa, pe care
vremea numai o pune in adevarata ei valoare".
Pe aceasta scrisoare insemna T. Maiorescu cu ereion albastru, la un colt, aceste cuvinte categorice citate
ainrea, in care isi exprima adevarata parere despre
Petrascu, 011anescu i
intr'o masura oareeare, si
despre Duiliu Zamfirescu, ce_si inchipuia ca 'mate juea i pe tabloul recunostintei i pe cel al prieteniei:

si

www.dacoromanica.ro

N. PETRAWU

16 9

,,N'au caldura cei dela Convorbiri i au caldura mise_


lul de Petrascu si secatura clack' de Ascanio!" In a_
ceeasi scrisoare Duiliu Zamfirescu continua s alba
naivitatea sa ceara sprijinul pentru N. Petrascu ce se
prezenta la catedra de Istoria Literaturii Romine (N.
Petrascu era, daca nu ne ine1ni, numai licentiat .. in
drept). Revenind acum la revista lui Petrascu si Pe_
trascu, insista poetul, Ira cer voe sa va adresez o ruga.ciune: este la Universitate o catedra de Maria Literiaturii Romine (deosebit de Isforia Limbii Romine) la
care se prezinta doi candidati, Bianu i Petragcu; ca..
tedra se da pare-se pe proponimente. Fiind vorba de
ia Literaturil, este evident ca numai veacul XIX
este in. cauzil $ i din acesta aproape numai epoca mo_
derma.

Gni care ar fi opinia D-voastra despre Petrascu


el e aproape singurul care a lucrat, in sens modern, in
materia asta, In toate cazurile fag de Bianu, el este
superior. Bianu are poate alte ca1iti, pentru care e si
bine raspltit la Academie.
Eu sper ca dv \Teti uita micile neajunsuri de carac_
ter ale lui Petrascu si, dupa cum ati ajutat la Camera
pe Gherea, vei ajuta la Universitate (nici mai mult
nici mai putin), pe Petragcu. De am pe linga Dv. cit
bine Inteles daca
de mica trecere, v cer aceasta,
cererea mea nu rastoarna un sistem sau o linie sufle_
teasca prea puternica. De altfel imi pare ca Petrascu,
Mincu. i a1ii s'au Inscris la clubul junimist. La urma
urme: acestia sant iesiti din vechea plamada a Con-

vorbiriloff' Mei probabila Inscriere la club nu era


uitata.
www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

170

Nc oprim aci: istoria literara va reline doar exis_


tenta timp de 12 mil (1896-1908) a revlstei de disidenl Literatura i arta Ramind a unor elemente plecate dela Carworbirile Literare, ele Insesi decadeute,
a cheval
D. 011anescu-Ascanio, N. Petrascu i
Duiliu Zamfirescu.

www.dacoromanica.ro

ANGHEL DEMETRIESCU
1) Treculul lui anlijunimist. 2) Anghel Dernelriesca Ia ,,Jualma" bucure#eancl.

1. Elev pretuit al lui Massim, la liceu, si al lui August Treboniu Laurian, la Universitate, Anghel Deme_

trieseu a debutat sub auspicii latiniste" i avea s le


ramMA multa vreme tributar prin unele particularitati ortografice. Debutul de scrlitor i..i face in Transacfiunile Menge si eiinfifice (am. I. 1872-73) ale
lui Dumitru A. Laurian, impreuna cu Stefan C. MihAileseu, prieteni nedespartiti. Tidal nefericit i impropriu, e luat dupil Transacfiunile filosofice ale societdfii regale din Londra, cu memorii i observAri asu-

pra stiintelor naturale si a matematieilor. Cit despre


limba in care era redactata revista, iat citeva rin_
dmii din introducere: In &rill* de a fi utili in sfera
in care avem datoria de a ne m4ca, passim in arena.
Winne prin scientra: tta vesslulu (vexiluI = steagul) nostru. Scienti'a generale, scientra factelor 0 a
principielor, scienti'a naturei, spiritului. i umanitatei.
voru forma continutulu acestei reviste enciclopedice".
Prin pana lui St. G. Vfirgo:ici, Conoorbirile literate
(VI,1 Aprilie 1872) Wail pozitie impotriva revistei
www.dacoromanica.ro

172

E. LOVINESCU

bucurestene, care nu tine nici o socotealfi de trebuintele noastre sociale, nu Impriistie Wei de folos general
si prin urmare nu are si nici nu poate avea inriuririle
binefilctoare asupra tarii noastre". In 1873 revista
fuziong cu Revista Contimporan a lui P. Grdisteanu, in jurul cAreia se grupaserd toti dusmanii bucuresterki au Junimii iesene. Actiunea lui Anghel Deme_
triescu porneste, asa dar, prin a fi antijunImist; in
paginile acestei reviste avu nefericita inspiralie de a
ataca, sub pseudoninml G. Gellianu, poeziile lui Eminescu, de uncle i se trage un discredit existent si as_
t5zi 0 : a lAuda pe Bolintineanu si a ataca pe Eminescu
nu dovedeste, in adevar, discernmfint critic, desi nu
legitimeazA concluzia dispretuitoare a lui G. aline_
scu 2) : Judeciitile lui Anghel Demetrescu sunt ale unui cretin". De T. Maiorescu pomeneste totusi cu consideratie. Desi in 1876 figura Inca in. comitetul de re_
(Iactie al revistei; impreund cn cei1a1i doi prieteni, el
se apropie totals', in acelas an de T. Maiorescu, instalat
la Bucuresti. Marti seara 28 Septembrie/10 Octombrie
1876, noteazA acesta In Insemnari 3), au fost la
mine domnii Anghel Dimitrescu, D. Aug. Laurian
Stefan C. Michallescu cu Nica si a lost una din cele
mai animate convorbiri Oda la 12 1/2 noaptea... Pare
a fi ca nn inceput de Junimea" bucurestean5". Junimea pornit cu adversari dela Revista Contimporanl
Apoi Duminec5 3/15 Oct., revine el, ei au fost din
I) Sahite literare: Poesiile &Int Ernineseu in Rev. conttmpora.nd, 1 Mart. 1875, p. 268.
2) G. CMinescu, Istorkt Literaturii Roindne, p. 480.
3) T. Malorescu, Insennbirt, I, p. 268.

www.dacoromanica.ro

ANOH1111. DEMEISIESOU

17 3

nou seara la mine cu Inca, St. Virgolici, Boduarescu i


Verussi, care erau intimplator aid de la Iasi I cu
Slavici. Dupa convorbiri libere despre ceeace este per_
sonal i impersonal in arta, s'a hotarit s, ne intrunim

odata pe saptaminii la mine si anurne Vineri seara".


2. Putem, asa dar, aseza pe Angliol Demetriescu, cu
cdilali doi prieteni ai lui, la temelia Junimii bucures_
tem. Necunoseind cele ce se petreceau la Bucuresti,
inteun articol intitulat Foi ceizute"1) Jacob Negruzzi
relua lupta cu revistele bucurestene, neuitind nid de
disparutele Transactiuni literore, ceeace-i atrase replica Jul T. Maiorescu intr'o scrisoare cat-re N. Gane 2).
Protestez, scrie el, contra observarilor deosebit de
aspre asupra tinerilor de Ia Transac(iuni" p. 355 col.
2 sus. Acecti tineri, in deosebi, Laurian, Michailescu,
Anghel Demetrescu s'au pocait (nu v'a spus'o Virgo_
lid?) sunt astazi partizani declarali ai no,stri, eiti_
tori aprigi ai Convorbiritor I, dach era bine a se lovi
in Transactiulni, dud erau redactate de acesti imperti_
nenti, nu \rad prudenta i dreptatlea de a repeti lovi_
tura in contra color pocaiti".
Apropierea de T. Maiorescu se fileuse, probabil, in
timpul ministeriatului acestuia. Pe 0 lista aparuta in
Insemnari3) de junirnisti" utiizabili intr'o viitoare
guvernare II vedem trecnti i pe:
7. Dem. Aug. Laurian, om de swath priceput, ceva
cam deseuraj at.
8. Angh. Dimitrescu, idem, desi nu inteligent.
1) Convorbiri Literarc, 1 Decembrie 1876/XI,, p. 352.
2) 1. E. Toroutiu, op. cit., III, p. 180.
3) T. Maiorescu, Insenineiri, 1, p. 328.

www.dacoromanica.ro

174

E. LOVINESCU

Severitatea aprecierii ne mirk de oarece Anghel


Demetriescu s'a bucurat de intimitatea si de pretuirea
unui cerc de prieteni distFni (Al. Odobescu, Dr. C. Is_
trati, C. Dumitresculasi, Caragiale, Barbu Delavrancea, D. 011anescu_Ascanio, Dui liu Zamfirescu, I. Mincu, etc.) fara ca sa fi. lasat cuiva aceast impresie.
Toti Ii pretuiau pentru eruditia i cumintenia lui.

Vreo trei ani Insemniirile nu mai pomenesc nimic


de sedintele nouei Junimi. Abia in Noembrie 1879, se
noteaza: D-ra A. Rosetti (viitoarea kui solle) iarasi
In Bucuresti dupg 26 Octombrie si mama sa. Ocazionat In parte prin dinsa si prin prinzul la noi o data pe
saptamina al lui Zizin Cantacuzne, Ian nastere, regulat, seri literare, o data pe saptamina la mine si
data in aceeas saptamina la Mite". 2) (sopa i fiica lui
erau In strainatate)... In acest rastimp T. Maiorescu
Ii cibeste proverbul: N'est pas ami qui veur ; Sta.,

vici,splendidul" Budulea taichir ; Caragiale, Co_


nal Leanida fella cu reacfiunea", Eminescu citeva poe-

zii foarte frumoase", etc...


Ii gilsim participind la sedintele lui T. Maiorescu
prin 1882 (lnsermarile din 5 si 12 Martie), 1883/18_30
Mai si 23 Oct.; 1884/29 Martie (10 Aprilie si 1 Oct.).
In 1883 apare:
T. Maioresou, patnz conferinfe rezumate de Mihail
C. Braneanu (Hermes) cu un apendize de d. Ang. De..
metriescu.
E vorba despre urmatoarele patru conferinte:
lpnotismul. Darvinismul trz progresut Ontelectual,
Temperamente, Originea limbajului.
2) T. Maioresetr, Insemnri, 1, p. 263.

www.dacoromanica.ro

AN1GHEL DEMETRIESCU

175

In al doilea sdu ministeriat din 1889, 1'. Maiorescu


ii numeste in comitetul de lecturk al Teatrului Natio_
nal. Clnd se desfacu de Janimea grupul D. 011anescu..
Ascanio, N. Petracu 1. in parte numai Dui liu Zamfi..
rescu, scotind in 1896 revista Literatura fi arta romind
-Anghel Demetriescu, se alipi prietenilor si, acordind
revistei toata colaboratia de care era in stare, adica 14
articole, lucru ce nu putea fi bine vazut de T. Maiore .
scu, implacabil cu ,Atransfugii". De altminteri, de T.
Maiorescu ii despartea ci admiratia lui pentru ideile
lui Hippolyte Taine, alit de combatute de cercul In_

nimit, devenite aproape o piatra de incercare in legatura cu T. Maiorescu. Inca din 1876, Anghel Deme..
triescu se ocupase de Domnul Taine" in Revista Con-

timporand, IV. (1876) p. 142-67; aderase la teoria


mediului si la faimoasa qualit maitresse" a eriticului francez. In Literatura fi arta rominci (III, 1899, p.
272) 10 publica studiul intitulat Disoursuri parlamentare de Titu Maloresou (3 vol. 1897-1899). Ineapabil
de a vorbi in public, probabil din pricina
Anghel Demetriescu avea pasiunea artei oratorice, studiind-o in chip teoretic ( Arta de a vorbi" aparuta posturn in Literatura i Arta Romind, VII (1904) p. 367,
sau In reprezentantii ei cei mai de seamfi, thud o editie a discursurilor lui Barbu Katargiu1), tradueind
discursurile Lordului Macaulay, 2), publicind eseuri
I) Barbu Katargiu. Discursarile lui Mese cj insopie de o
notigi istoric osupra familiel Kaiargiu i de o biografie a
(Iutorului de Ang. Demetriesou, Buc.,

1886. fp.

CRVI+529.

2) Lord Macaulay. Diseursuri troduse din limbo englezii


adnoiate de Any. Degnetrieseu, Buc.,

1895 (XXI+640 p.).

www.dacoromanica.ro

176

E. LOVINESCU

asUpra lui Mihail Kogiilniceanu, Ion C. Bratianu, despre Elocinfa d-lui Take lonescu" 1).
Studiile asupra lui T. Maiorescu respira aceeavi acL
miratie ca si cea din Patnu conferinfe" pentru perso-

nalitatea puternia armonioasa, pentru rolul cultural


vi politic al lui T. Maiorescu, total exprimat In acel
stil academic, clasic, pompos cu comparatii laborioase
perioade simetric echiibrate caracteristice acestui
eseist solemn, plin de citate erudite si somnolente:
Trebue s marturisim lush' c.a., Ii Incheea el academical s'Au studiu, fall de tactica adversarilor si, noi am
regretat adeseori eh' d. Maiorescu sacrificA arta de a

izbi cu putere pentru arta de a atinge cu sigurant.


Muzicantul Gretry, clup ce ascultase o uverturk In
care compozitorul se slujise numai de oboi, de basoa_
ne j flaute, zise: Avi da vase franci sA aud o coarda!"
RasturnInd termenii comparatiei, ar putea cineva, dii
pa un discurs al d_lui Maiorescu, in care d_sa a des-

fsurat cu o arta superioar nepretuitele comori ale


unei elocvente pl:ne de urbanitate, V doreasc6 a auzi
o explozie de minie, de acea srmt minie ce ne inufl

pasiunea pentru bine si adevar, s cear un cuvint,


un accent de indignatie, un adevar cam brutal una din
acele vorbe, care te sgudue pina in, adincurile sufle_
tului i te face sa te crezi in fata unei lupte adevarate,
iar nu ca asisti la un tournoi", din care nimeni nu
iese eu 0 ranii Mortara vi care se (16 mai mull pentru
dovedirea dihkiej In minuirea armelor pentru plce
1) Toate aceste eseuri sunt republicate: Anghel Demetriescu, Opere, pditie ingrijit de Ovidiu Papac1;rna, Bute., Pundatia pentru litereurfi i Art, Regele Carol II", 1937.

www.dacoromanica.ro

ANGHEL DEMETRIESCU

177

rea eunoscatorilor i admiralia doamnelor". Citatul


ne dal masura aplicatiei artistice a scriitorului.
Daca G. Gel liana putea scrie cu atita lipsa de dis_
cernamint critic in, Revista Contimporanei din. 1875, e
de regretat ca, douazeei de ani duph aceea, Anghel Demetriescu revenia In. studiul sau asupra lui Mihai
Eminescu, aparut in anul mortii sale 1), ou multe ate_
nuari de expresie, dar cu aceiasi obtuzitate critica,
cautind sal reduca pe marele poet la proportiile omului connin pi cu 0 psihologie de o stridenta uluitoare:
Muneit de o thufie enorrn, pe care o nutreau succesul
admiratia amicilor sai, indoctrinat de teorii incoe..
rente, chinuit de neproportia dintre facultatile si aspiratiile sale, el nazui la toate eelebnitatile si. la toate mari_
mile, fara sa poata ajunge decit la reputatia unui
poet. Privat de mingilerile ce ofera viata contemplati_
va, incapabil de a imbratisa ocupatidle vietei politice,
filozof ignorant (poate ignorat) cum se credea i zia_
rist de nevoe, prea mindru ea sa coboare la serviciile
ce putea face, prea egoist ca sSii deschida inima marilor simpatii, osindit, prin firea lui ii prin impreju_
riiile .in care fusese =neat a lupta Para convingere,
a fi ziarist farai a iubi aceasta meserie, a smile cu pa_
lima personal fail motive personale, el fuse gorbit
din sinul fericirii, al amoruhii, al puterdi i al gtijn_
lei, etc., etc." Rar se pot gasi contrasensuri mai evidente pendulate in propozitli mai retoric stilizate, pe
baza antitezei.
In 1903, anul morth sale la Karlsbad, aparura. cam
1) Mihail Eminescu, In Literature si Aria Rominii, VII
(1903).
12

www.dacoromanica.ro

378

E LOVINESCU

In acela limp articolul lui despre Domnia lui Gaza


Vodii, a lud A. D. Xenopol, singura lui colaboratie la
Convorbirile Li1erare1), dei participase la sedintele
Junimii Inca din 1876, i totodata studiul asupra lui Mi-

hail Eminescu, In Literatura i Arta Rominii, in care


gasim aceasta nota ciudata: Junimea s'a inspirat de
ura si dispret contra a tot ce nu facea parte dintein_
sa. D. Carp a inceput critica contra hii Reizvarz Vodel
de Has.deu si contra Fabulelor lui Sion (vezt Tara);
d. P. Missir contra lui Macedonski; d. Petracu contra
lui Dclavrancea in Gonvorbiri, d. Dragorn'rescu contra revistei Literatura fi Arta Rominei i atacuri per_
sonalc contra colaboratorilor sai; d. Maiorescu contra
lui V. A. Urechia, Laurian i. in general contra Revistei Contimporane, pc ai caret colaboratori li compara
cu mairm*le be.te, etc.
Acest ton a fost inceput de d. Maiorescu care lauda
pc Samson Bodnarescu, pe I. Negruzzi, pe cind dcpri_
ma pe Hadeu".
Putca oare ataca Anghel Demetriescu o revista tocmai in momentul cind colabora la ea, dup 0 astep_
tare de un sfert de veac si un om, pe care totdeauna
il admirase? E o mica probkma de istorie literara.

1) Convorbiri Lilerare, XXXVII, (1903), p. 650.

www.dacoromanica.ro

XII

REACTIUNEA SAMANATORISTA : N. IORGA


1. Raporturile dintre N. lorga yi T. Maiorescu. 2. Pozifia
ideologied a lui N. torga yi a Sarnanatorului. 3. Apropierile

nu anuleazii pozifia contradictorie dintre junimism" yi


silmciniitorism". 4. Istoria literaturii romineti, caracteriziiri
stilistice. 5. Caracterizari de metodel, erori yi insufictenle.
S. iitualia lui T. Maiorescu.7. incercarea de a-i substitui pe
A. D. Xenopol. 8. Aceiay tncercare yi cu P. P. Carp. 9. Continuarea analizei Istoriei literaturii romineti. 10. Oarneni
care au fost. 11. InsemnSri zilnice; aniversarea centenarului nayterii lui T. Maiorescu. Concluzie.

1. Pentru stabilirea raporturilor dintre N. Iorga


si 'I'. Maiorescu ne vorn servi de autobiografia lui
N. Iorga iutitulat: O viald de om- a.,a cum a f osts . 1)

Faptul diformaliei prin subiectivismul autorului nu-i


inicsoreazi importanta, ci, dimpotriv, i-o sporeste:

nu intereseaztl atit natura realii a raporturilor ci


.coloratura lor personal& punctul de plecare al tuturor atitudinilor. Le vorn examina, asa dar, mai
mult in calitatea lor psihologick de cit istoricit
1) N. lorga, Orizonturile mete: 0 Wald' de om - aya cum

oa lost, 3 vol. Ed. N. Stroila, 1934.

www.dacoromanica.ro

180

E. LOVINESCU

St. G. Virgolici, profesorul de la Iai, vechiti


junimist, a incercat cel dintii sa-1 apropie i sa-1
introduca la Convorbiri Literare. Intr'o scrisoare
din 20 Decembrie 1889 i-I recomanda astfel luf
Iacob Negruzzi membru in Consiliul permanent
al Ministerului de Instructie publica" 1) : .,Este urv
baiat cu desavirire distins, cum n'am avut i, probabil, mult timp nu vom avea in facultatea noastri,.
un adevarat fenomen, ca memoric i ca putere de
judecata i are numai 181/2 ani". Ii solicita sprijinul pentru acordarea unei burse in strainatate.

La 29 Decembrie Virgolici revine: Odata cu aceasta iti trirnet un pachet conlinind un studim
asupra Veronicdi Micle de thiarul nostru licentiat

N. lorga, despre care ti-am vorbit in scrisoarea


trecuta. Cred ca-I vei publica in Convorbiri2): dei

vei gasl in el neajunsuri datorite neexperientei,.


dar are i pArti foarte bune, dupa parerea mea"N. Iorga mai promitea i un studiu asupra Satirei
la cei vechi i la cei moderni", care n'a aparut
totui in revista.
Din alti scrisoare a staruitorului Virgolici cons-

tatam ca articolele lui N. Iorga nu placuseri la


Convorbiri: Iorga atea phi totdeauna (touj ours?)

cu nerabdare sosirea Convorbirilor ca si vadi de


nu e publicat vre unul din articolele sale, ii scria
el la 12 Martie 1890. Asta c ambitia sa. Dupa biletul din 25 Februarie, in care imi spui ca articolele
nu plac acolo, a intelege cii ele nu vor fi publicate
1) 1. E. Torouliu, op. cit. I, p. 384.
2) A ap5rut in Goovorbiri lilerore, 1 Aprilie 1890, XXIV

p. 56-1)9.

www.dacoromanica.ro

REACTIIINEA SAMANATORISTA: N. IORGA

131

do loc. In acest caz, rn'a pune fata de dinsul, sau


mai bine, te-a pune pe tine, inteo Pozilie ciudata.

Tu i-am citit lui pasajul din scrisoarea ta din 27


Ianuarie in care ziceai, relativ la dinsul : Pentru
publicarea articolelor tinarului Iorga, trebue ateptat citeva numere. Le gasesc bine scrise dar cam
abstracte pentru publicul rominesc. Pe ici pe colo

imi voi lua voe sa fac citeva mici suprimfiri sau


inodificari". Articolul aparu, in sfirit, in numarul
din Aprilie 1890. Mi-a parut bine, scria Virgolici,
La ai publicat in Convorbiri studiul hii Iorga asupra Veronicili Miele. Cred c vei publica i pe cel
vasupra lui Creangil 1). De sigur ca tinarul n'are
Inca experienta condeiului, dar nu se poate con'testa di are un fond de idei bogat i foarte origi-

nal. On ma inel eu, ori acest finr e menit cu


timpul a ocupa un loc insemnat in micarea literara
de la noi".
Greutatea cu care i s'au primit la Convorbiri cele

doua articole o explicfi astfel N. Iorga, patru zeci


de ani dupa aceea, In autobiografia sa2) daca ma
prezentasem la Iacob Negruzzi, nu facusem cererea
de a fi admis i in casa, bine pazita de ciraci interesali la aceasta, ai lui Maiorescu", dei, duph
_cit se vede din corespondenta lui Virgolici, tinarul

era atunci la Iai i nu putea fi vorba de o prezentare, cel putin in acea epoca, la T. Maiorescu ;
impresia este, aadar, posterioara.
1) A ap5rut sub titlul: Incerciiri de crilia Oiinfificii, II.
Ion Creangii in Convorbiri Literare, 1 Iulie 1890, XXIV,
P. 214-258.

2) N. Iorga: O uiaf de on?", vol. I, p. 191.

www.dacoromanica.ro

182

E. LOVINESCU

Int ha apreciere scrisa a lui '1'. Maiorescu, asupra

debuturilor lui N. Iorga, o gasim intr'o scrisoare


din 5/17 Septembrie 1890, adresata lui Jacob Negruzzi, en prilejul mortii lui V. Alecsandri1)
Despre Alecsandri nu se poate scrie nirnic in numarul viitor al Convorbirilor. In cel dela 1 Sep-temvric, a stat pe ultima paging (mai bine ar fi

fost pe prima, dar se vede ca era prea tirziu)

Vasile Alecsandri a murit". Iorga ii scrie, in felul


lui sec, un mixtum-compositum pentru Revistcy

NoucP). Dar Convorbirile n'au trebuinth de aa


ceva. Literaricete Alecsandri a fost deseori apre-

ciat in Convorbiri. A face astazi un nou studiu.


asupra lui, care sa spue alt ceva de cit s'a spus.
imi pare prematur, Aa ch parerea mea este ca la

intoarcerea ta In ar, sa faci din Amintirile"


asupra Junimii i din alte amintiri, un articol Ie

suvenire curat personale, liislnd la o parte toath


blagomania a atitor Iorgi asupra pozitiei sale im
literatura noastre.
Iata replica lui N. Iorga scoasa din autobiografia

sa din 1934 (scrisoarea aparuse in rastimp in co


lectia I. E. Torouliu, 1931) : In scrisorile lui Ma
iorescu, ale obiectivului si totdeauna demnului,_
goetheanului i olimpianului Maiorescu, dc care-

aceia sfiala ma oprise sa incerc a ma apropiar.


am gasit cele doua rinduri amare i nedrepte
tant de fid entre-t-il dans l'etme des... dieux?
in care orinduindu-i-se lui Negruzzi sa puie in Con
vorbiri un simplu necrolog al lui Alecsandri,
1) I. E. Toroutiu, op. cit. I, p. 29.

2) Revista Nouii, 1890, III, p. 201, 242, 293.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

183

orice alta, pentru un astfel de om, de altminteri


intrebuintat la .1 unimea mai mult ca ornament
dintr'o garderoba scumpa, trebuind s fie o lipsa
de gust
se vorbia de tonul sec", pe care-I intrebuintasem eu in Revista Noud. Durerea venea,
se pare, din colaboratia mea la publicatia adversil,
poate, iari, dintr'un articolas de la Lupta, in care,
de mult, opusesem critica de constructie a lui Gherea, celei de catedra si de tribunal a omului, care,
de sigur, avea mari merite, Inca nu destul de deslusite, dar nu si sensul desvoltarilor istorice si neaparata lor perspectiva.
Nemullumirea neiertatorului critic putea fi determinata, de altfel, i (Ie faptul ca avusesem onoarea sil fiu begat, in dada tineretii mele, cu acei
fruntasi ai literaturii rominesti, dintre care doi
odata membri fruntasi ai Jur-limit, pc care o parasisera, stateau chiar printre cei mai iubiti din colaboratorii lui Hasdeu".') E vorba de Vlahuta si de
Delavrancea. Exp1icaii1e sunt posibile, ceeace nu

exclude ea lui T. Maiorescu putea sa nu-i placa


nici scrisul lui N. Iorga. In primii ani de profesorat la Universitatea din Bucuresti, istoricul gaseste
in T. Maiorescu, acceias ostilitate" i o explicil pe
motive de clopotnita literara". Pentru Maiorescu,
scrie el,1) ramasesem ucenicul lui Gherea, ocrotitul
lui Hasdeu si al lui Odobescu, colahoratorul revistelor de concurenta, omul de stinga i, circumstanta
agravanth, intrusul iesean, care, intr'o Facultate
(latoare sa primeasca until dupa altul pe toti elevii
1) N. Iorga, op. cit., I, p. 194.

www.dacoromanica.ro

184

E. LOVINESCU

lui, ocupase un loc destinat unuia dintre dinii, filozofic pregAtit pentru aceasta. Voi avea prilejul
sa cunosc mai tirziu cit asprime sufleteasca se
ascundea sub aparentele rngret solemne ale fostului
clev al Theresianului vienez, ale omului de armo-

nioasil cultur, de siguril judecat si de autoritate


cu ingrijire intretinut, care nu putea cunoaste de
cit ucenici i vasali. Nu odat el a incercat sa birue aceast5 pornire i s dea tinfirului, care nu-i
putea stirbi nimic dintr'un asa de mare prestigiu
ceva macar din ceeace poate i s'ar fi cuvenit, dar
patima excluzivismului autoritar se dovedia mai
puternicd : nu-mi refuzase intr'o forni brutal, la
inceput chiar, clteva note de viata pentru La
grande Encyclopdie", uncle fusesem angaj at Inca
din anii dela Paris, cind fAceam i traducerea serisorilor de la clienti, cu secul rAspuns c nu-1 in-

tereseaza ce se scrie despre dinsul ? Cel asa de

mult captat de atit de dibaci adulatori fusese ciudata potrivire ! silit s ma recomande studentilor,
nici rector, nici decan nefiind la indemina, i buzele i se desclestara pentru aceste cuvinte singure:

V5 recomand pe dl. Torga, chemat s v facii

lectii de istorie". N'a fost una din cuvintdrile mele


de introducere, cuprinzind generalitti, care s'a nu-1
supere, pentru cugetarea ca i pentru forma lor".
Explicatia cade ca de obiceiu pe oamenii din jur,
adulatorii, oH pe cine stiQ ce duritate de suflet san
pc debuturile sale la foi rivale. Colahoratia la Contemporanul, la foiletonul Luptei, la Revista nouii
1) N. Iorga, op. cit. I, p. 267.

www.dacoromanica.ro

REACTIITNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

185

i rnai tirziu la Literatura f i Arta Ronand a lui N.


Petracu, i la Literatura f i tiinfa a lui I. GhereS,
dadea, negreit, o dovada de lipsa de orientare, co
nu putea fi placutia lui T. Maiorescu, om rectilin;
bunavointa tinarului mersese insh in mod egal i

spre Conuorbiri literare; nu era, prill urmare,


vorba de preferinte ideologice ci de dorinta, legitima intr'un fel, de a publica oriunde, fara alegere.
Accentul adevarat cade insa mai degraba pe o incompatibilitate structurala. Pentru ochiul cel mai
superficial deosebirea era isbitoare : de o parte, un
om cnmpatat, masurat, armonic, echilibrat in toate
manifestarile lui, inflexibil, pe o linic ideologica
nedesmintit o jumatate de veac, rece, aulic in raporturi, cu un talent de expresie lapidarfi, clasica,
i de alta un geniu" romantic, dezordonat, din
rasa acelora din care generatia trecuta dadusc pe
B. P. Hasdeu, poligraf i tribun prolix, nurnai nervi,
susceptibilitate, dei in cadrul unor convingeri neschimbate, manifestindu-se sub formele cele mai
contradictorii dictate de capriciu i impulsivitate.
Un om de firea lui T. Maiorescu nu putea pretui,
temperamental, tot ce facea N. Iorga, cum cu drept
.cuvInt o recunoate istoricul. Lectura autobiografiei

sale ne dovedete oil in fata a doi oameni el s'a


simtit intotdeauna intr'un complex de inferioritate:
T. Maiorescu i Ion I. C. Bratianu. In T. Maiorescu
se lovea de o mare autoritate morala, de un olim-pianism, de un echilibru neclintit de vehementa

nraganului pasional. De aci atitudihea lui d respect i de atragere dar i de repulsie i de Inver-

.,unare. In I. I. C. Bratianu se lofea de o mare


www.dacoromanica.ro

186

F LOVINESCU

autoritate politica, mostenitoarea unui trecut istoric, de conducerea de fapt a tarii; Ii shntea putina pretuire MIA de capacitatea lui politica, la
care im recurgea decit foarte rar, 'in imprejurari
pur formale.
T. Maiorescu si I. Bratianu vedeau in N. Iorga
forta de rascolire, de agitatie i, nici de curn a
forth' pozitiva de organizare i, cu atit mai putin,
stabilitatea de caracter si de actiune cuvenit barbatilor de Stat. lath de ce fata de amindoi, N. Iorga
Ii manifesta in mernorii o atractie datorit autoritatii i puterii lor efective (cc i-au lipsit intotdeauna) i o susceptibilitate, o iritare, o tearna continua dc a nu fi tratat mai prejos de cit o merita,.
de a nu-si pierde din demnitatea personala, semn
evident al complexului de inferioritate. Pentru a
reveni la T. Maiorescu, cu cit voia sa i se impuna
mai rnult prin independen0, cu atit atitudinile Ii
deveniau mai stingace, mai nervoase si-1 scoborau
in ochii omului sobru, echilibrat.
Iat o intimplare, carcia memorialistul i-a dat
mai multe versiuni, Nam aici pc cea din O viatei
de om". In timpul unei intilniri intimplatoare, N..
Filipescu incercase sa-1 atraga de partea actiunii

junimiste, ce se reorganiza. atunci. Putin duph aceia primi vizita lui T. Maiorescu: Eram obisnuit

sa vad la mine in casa pc colegul" Maiorescu,


scrie OP), pe care abia-1 puteau incapea peretii goi
ai casutii (complex de inferioritate) din Aleea Alexe

Marin, numai atunci cind era vorba de o alegere


1) N. Iorga, O viatti de om", II, p. 118.

www.dacoromanica.ro

REACTITINEA SAMANATORISTA: N. IORGA

187

-de rector sau de senator universitar i atunci repeta


singurul lucru care mi se cuvenca, se vede,.

stereotipa intrebare daca doamna se simte bine


la Bucuresti?" (o politeta luata ca o jignire prin
complex de inferioritate). De odata l'am vazut peomul politic de atita importanta sub un aspect mai
vioi si mai actual. Mi-a vorbit cu acea vibratie metalled, pe care putea s'o dea (WO voe frumosului
sau glas, despre intilnirea Inca cu Filipescu, despre

angajamentul, pe care-I luase acesta. Fireste, el


trebue tinut, dar i eu sa ma gindesc, cit de greu
ar fi ca ei, cu tot ce inseamna, sa declare ea au
fost niste prosti", care au sa invele de acum ina-

inte. Dar oare nu e tot una, daca la intrunirea

care trebuia sa fie un eveniment, capabil sa influenteze pe rege i sa miste opinia publica, eu a.
rosti un crez, a carui acceptare ar semnifica-oaplauzele insesi cu care ar fi intimpinat ?" ... Cu
tine cuvinte : T. Maiorescu incerca sa-1 faca sa renunte de a 13 impune lor, partidului istoric, programul sau, raminind ca el sali expuna ideile pe

socoteala proprie, adica: legatura cu cele doua

marl forte: a traditiei istorice, de unde yin conducatorii partidului si a pamantului, a taranului_

...
De sigur ca nu era tot una", recunoaste el_

etc."

dar, mai adauga, putin era ca de pc tribuna unei


astfel de adunari, cu un Carp, un Marghiloman,

pe linga Filipescu, linga mine, sa se rosteasca acele-

credinte, pc care le introdusesem oriunde imi fusesc cu putinta ?" Fireste ca nu; s'a invoit deci_
Intrunirea dela Teatrul Liric a -avut un mare sucwww.dacoromanica.ro

188

E. LOVINESCU

ces i discursul hd, in deosebi. Marghiloman m'a


sarutat i m'a dus in splondida lui cupea la Maiorescu, care citeva minute in hallul primirilor intime al casei lui din strada Mercur, mi-a recunoscut
calitali, la care eu insumi nu ma gandi4em niciodata". Toate amanuntele prezentarii sunt plinc
de dovezile complexului de inferioritate. Se pare
ca intre dinsul i N. Filipescu fusese vorba sa i
se cedeze Epoca"; n'avem nici o declargie a lui
N. Filipescu i vorbele se inteleg pe jumatate, ori
iei dintr'insele ceace doreti. Aceia bizara afirmalie avea sa o faca, de altfel, de mai multe ori pc

urma i. chiar in parlament: i atunci am spus,


declara el, eu ma duc sa tiu cuvintarea; cuvintarea

nu angajeaza la nimic. (0 cuvintare care nu angaj eaza la nimic!). Dup aceia, daca dv. transformati toata politica dv. i-mi dap ziarul Epoca"
pe mina, atunci voi ti ce am eu de facut. Si m'am
dus. Programul nu mi s'a admis insa ; Epoca nu
mi s'a dat niciodata". Nu e de conceput ca un P.
P. Carp, un T. Maiorescu, cu un partid i un program inchegat de patruzeci de ani, aveau sa se inscrie ... la programul lui N. Iorga: cel dintli atit
de autoritar, atit de doctrinar i de intransigent in
toate actiunile lui publice, cel de al doilea cu alit
de putina pretuire fata de temperamentul agitatorului samanatorist". O rezistenta indaratnica se
pregatia impotriva intrusului, continua el, i nu-mi
dadeam seama cu cita graba lucra clanul din jurul
lui Maiorescu pentru ca drepturile sa nu-i fie tirbite. In sfirit, lucrurile se lamurira cind in foile-tonul ziarului, .pe care a fi trebuit sa-1 conduc a

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

189

apgrut un atac impotriva Sihnlineitorului, iscAlit de


tinrul E. Lovinescu".

Iat acum adevrul. Tinrul E. Lovinescu nu


f Acea parte din clanul" din jurul lui T. Maiorescu.1)

Si-a inceput activitatea critic la Epoca, prin 1904,

din simpld intimplare; nu l'a introdus nimeni *i.


nu l'a vzut pe T. Maiorescu in tot timpul colaboratiei de cit de vreo citeva ori. Nu i-a vorbit nimeni de tendinta articolelor lui. De la inceputul
activitAtii sale s'a artat potrivnic literaturii samhnAtoriste in mAsura in care e i acum dupil patru
zeci de ani. Nu poate fi deci vorba de un complot
urzit dup cuvintarea dela Teatrul Liric. Scena ce
urrneaz, filr martori, am povestit-o in Memorit
cu teama ca s nu i se conteste autenticitatea.2)
Iat'o numai in citeva cuvinte:
Chernat de T. Maiorescu, acesta il IntimpinA cu

vorbele: Ce are aface, Doamne, literatura cu politica!" Ii explicd apoi el, in urma unui foileton
din Epoca, N. lorga se dusese intii la N. Filipescu
kii irupsese pe urma la dinsul, cerind-i s-1 indeprteze de la ziar. Indignat, olimpianul exclama
mereu, gesticulind in felul lui expresiv: Ce are
aface, Doamne, literatura cu politica!".
N. Filipescu linea totui ca N. Iorga sa vorbeasck

la Teatrul Liric, aa Ca Maiorescu il invit s-i


suspende articolele de la Epoca pinA dup intrunirea conservatoare. Trei sAptAmini dup aceia, thernindu-1 din non, il intimpin cu vorbele: Ei, de
1) In volumul omagial E. Lovinescu, 1942, p. 22.
2 ) E. Lovinescu, Memorii, I, p. 102.

www.dacoromanica.ro

190

E. LOVINESCU

.acum poti sa-ti reincepi activitatea. Iorga a vorbit


la Liric", incheind cu aceias spaima i ridicare din
mlini spre hustul lui Kant:
Ce are a face, Doamne, literatura cu politica !"
Nefiind nimeni de fata, desi putca tagadui, N.
Iorga confirma totusi scena in mai multe rinduri

cu amanunte sporite. Iat'o dup versiunea din 0


viagi de one):
M'am hotarit sa ma pling lui Maiorescu. 0 data,
sic dou ori, de trei ori m'am prezentat la usa lui

lui fara sa pot fi introdus. Am fost asigurat Ins

ca-1 pot gasi spre seara. .5i, in adevar, lampioanele


.aprinse la poarta pareau sa-mi spuie c stapinul e
.acasa. In acelas hall unde mi se facusera cu citeva
saptamini inainte solemnele laudc, am zarit in fund
pc colegul Pangratti, care nu s'a mirat. Maiorescu
insus imi iei inainte, foarte jenat i foarte grabit,
ca sa-mi ceara o repede explicatie a vizitci, motivindu-si atitudinea prin aceia ea (l un prinz unor
persoane de distinctie. Am raspuns c n'am venit
cu intentia de a ma adauga lor, ci ca sa ating o
situatic neasteptata i neplacuta. Am aratat de ce
e vorba. Li-te-ra-tu-ra ? dar noi facem po-li-ti-ca...
Tot singele mi s'a suit la cap si nu m'am putut impiedeca de la observatia c totusi prin li-te-ra-tu-ra"
si el a aj tins uncle este in po-li-ti-ca". Prin atitudinea ci intoleranta, politista, scena e destul de pe-

nibila pentru a mai fi comentata ; spaima lui 1'.


Maiorescu nu putea de cit creste. In afara (Ie asta,
1) N. Iorga, op. cit. p. II. p. 120. Alla versione in Cuget
clar".

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

191

In amanuntele psihologice i ea tradeaza acela


complex de inferioritate.

La retragerea fortata a lui T. Maiorescu de la


Univcrsitate, printr'o adresa jignitoare a MinistruInteo 1ntrunire a profesorilor se botari trimiterea unei delegatii la T. Maiorescu pentru a-1 ruga
sa primeascil de a fi sarbatorit la Universitate odata

cu ultima lectie a cursului sau. Scrisi un sfert de


veac dupa evenimente, versiunea nu se bizuc decit pe memoria afectiva : Dei nu fusesem printre
invitatii din seara lampioanclor aprinse, scrie N.
Iorga cu acela complex de inferioritate, ma aezasem in primele rinduri ale revoltatilor". Primi,
dc altfel, mai mult silit, sa faca parte din delega tie,
alaturi de I. Bogdan, decanul, i C. Dmnitreseu-Iai,
ectorul. Iata acum scena de la T. Maiorescu acasa:

Ne-am prezentat tustrei in casa alba din strada


-Mercur, i o emotie sincera ne insufletea. Maiorescu

aparut glacial i cu o privire rea in ochii Inca


.aa dc vii, A vorbit fiecaruia despre cc credea ca-1

putea ofensa mai mult. L'a intrebat pe Coco", tip


-de lene inteligent, daca-i continua cu ace ta spor
-activitatea, i-a exprimat mirarea Ca Bogdan, filolog, se interescaza de filozofic, i Bogdan, care nu
:tia cum il maltrateaza eful sau politic in scrisori

personale, s'a scuzat prin aceea ca, foarte tinar, a


'lent un raport despre 5co1i1e din Germania ; mie
-mi-a socotit anii de cind n'am ocupat scaunul, pc
care fusesem poftit. Refuzul de a aparea in edinta
solemna a fost scurt, net i casant. In zadar ceilalti
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, II, p. 335-

www.dacoromanica.ro

192

E. LOVINESCU

doi au staruit, rugatori. N'am mai putut rada :


Venise, cum mi se intimpla mie, clipa cind, orice

ar fi, nu pot tacea. I-am spus ca nu e vorba numai de noi, pe care c liber a nu ne pretui, ci de
studentii notri ai tuturora i de o societate, pe
care nici la inceput junimtii n'ar fi trebuit s'o
dispretuiasca dar care azi nu merita fara indoiala
dispretul lor. Energica figura colorata se aprinse
*i mai tare i, gestul disparind, ornul se ivi: Si crezi

d-ta ca noi n'am avut inima ?.


Daca ati avut-o
e pacat c pin azi n'a tiut-o nimeni...."
Nimeni nu poate verifica o scena atit de improbabila psihologic, in care T. Maiorescu ii ofensa"
colegii veniti cu o insarcinare mAgulitoare.1) Mai
mult de cit nuanta psihologick de cit adevarul istoric ne intereseaza complexul de inferioritate al naratorului : susceptibilitatea, perpetua tearna de a
nu fi dispretuit", transformata in agresiune.
Pentru a arata neincrederea lui T. Maiorescu fa
de N. Iorga mai reproducem Inca o scena petrecutil
intre dinii. Insarcinat in 1912 de Facultatea de Litere de a reprezenta la Congresul de bizantinologie
de la Londra, i se paru ea fusese nurnit delegatut
Statului, din insarcinarea lui T. Maiorescu, atunci
Prim-Ministru2) : D-ta trimis al Rominiei ? Da ?
Dar Rorninia nu trimite pe nirneni. Daca vrei poti
merge pentru Universitatea din Bucureti, iar altul,
Xenopol, pentru cea din Iai. Dar pentru Rorninia,
Atunci nu voi merge !
Cum pofteti"?
1) Scena a fost repovestit intr'o conferintii reprodusi in
Cugel Clar", IV, no. 37, din 21 Martie 1940.
2) N. Iorga, op. cit. II, p, 12k.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

193

Fiind alaturi i auzind conversatia, I. Lahovary


ii exprima rominete parerea, dei pe frantuzete:
Oh, oui, oh, oui... Vous 'Res de ceux qui mettent les pieds dans le plat.,.,

Printr'o interventie a altcuiva, Take Ionescu ii


asiguril a doua zi :
Vei merge la Londra ca reprezentant al Rominiei. Ca reprezentant oficial ?
Da.

La Londra, la sfir*itul congresului, se mira cii din


toate tarile numai Rominia nu avusese nici un delegat in biroul congresului.,..Dar dumneata, Ii spuse
N. Miu, ministrul mostru dela Londra, n'ai fost reprezentantul Rominiei"....
Ceeace nu-1 impiedeca pe T. Maiorescu,
spuna

mai tirziu la Camera : Eh, collega ! Tout est bien


qui finit bien".
Inteun fragment din Insemnrile zilnice, publicat
an ticipat in Convorbiri Lilerore, cu ironia lui inciziva, T. Maiorescu amintete o audienta a lui N.
lorga hi Venizelos, pe timpul congresului pacei de
la Bucure*ti. Istoricul ii intrebase pe Venizelos ce
mijloace intrebuintase, pentru a ajunge prim ministru, pe cind el, cu tot ce facuse, nu izbutise Inca.
Intr'o Ward de om", N. lorga rastalmacete scena

prin gluma :1) Iar la hotelul Capp, cu ochi al-

batri, palizi, cerulei" de Venetian ramas In Greta,

ajunse a-mi povesti cum s'a impus, in ciuda re-

gelui, suparat ca-i combatuse fiul, ca ef al Greciei,


pentru c lumea, desgustata, cauta sa vada ce poate

un om nou. Cum spusesem glumind, ca vreau sa


1) N. Iorga, op. cit. II, 198
33

www.dacoromanica.ro

194

E. LOVINESCU

i eu prin ce mijloace se capata puterea' i d.


I. C. Filitti, secretarul lui Maiorescu, era de fata,
s'a facut raportul cuvenit acestuia, care a insemnat in notele sale cit de imensa era vanitatea si
tiu

ipretentia mea".
Mai reproducem o singura vorba a lui T. Maiorescu despre N, Iorga, relatata de un istoriograf1) :
lorga varsa dimineata ce maninca seara".

Am insistat prea mult asupra unor rap orturi persoanale ; n'am facut-o totui, sentimentala fr scop. Valo-

rca judecatilor critice scadecind se stabilete o legatura de cauza la efect intre ordinea sentimentala si
cea intelectuala. Amanuntele aduse in desbatere
n'au numai o. importanta informativa. Reactiunile
nervoase, 'atitudinile afective pot trezi incendii ora-,
torice i inflacara pagini polemice, cum se i _intimpla in memorialistica lui N. lorga, inaltind
pina la arta o expresie, in genere, confuza i prolixa. Din scaparari pasionale se pot call opere literare nu i opere critice. E cazul criticei" lui N.
Iorga, la a carei 'cercetare am ajuns.
2. Inainte de a intra in amanuntele problemei e
locul sa precizam pozitia seimaniitorismului" i a
conducatorului lui fata de micarea ce 1-a precedat.
Analiza Samanatorului" am facut-o de atitea ori2),
incit o vom rezuma doar in citeva rinduri.
1) N. Petra$cu, Biografia mea, in I. E. Toroutiu, op. cit.
2) E. Lovinescu, Critice, I. ed. def.: Hiscarea Scinainfitorulid",1925.
E. Lovinescu, Istoria civilizafiei romine moderne", II.
E. Lovinescu, Istoria literaturii romine contemporane",
voL I.
E. Lovinescu, Evolufia ideologiei literate", 1926.

VI, CLV.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

195

Sub raportul ideologiei sociale i cuItur1,e, nalionalismul, traditionalismul, reactionarism41 I,Sii_meineitorului" se integreaza in seria tuturor naiscfirilor traditionaliste moldovenesti incepute cu Da-

cia Literarii de la 1840 ; sub raportul pur literar,


cu deosebire critic, miscarea Siimcincitorului a
fost o reluare a traditiei epocii eroice a literaturii
romine dinainte de criticismul junimist; in acest
sens ea a reprezentat, in realitate, o solutie de continuitate fata de trecutul mai apropiat i o anulare a cistigurilor junimiste. In practica sa, critica samanatorista a confundat din nou etnicul i
eticul cu esteticul, pe care T. Maiorescu reusise
sa le diferentieze. Nu-i vorba, de altfel, de o confuzie principiala ci numai de una pragmatica ;
pornita mai mult din instincte tumultuoase de cit
din speculatii intelectuale, critica samanatorista nu
s'a manifestat prin disculii teoretice ci prin simpatii violente i prin propria ei literatura. In deosebire de T. Maiorescu si in lipsa simtului valorilor estetice, considerate in sine, N. Iorga i-a dat
literaturii un caracter functional. Cum nu se mai
putea sub vechea forma a patriotismului verbal,
pe care o nimicise critica junimista, etnicul a
reaparut sub forma nou a culturalului", literatura n'a mai fost privit prin calitatea estetica ci
prin actiunea sa culturala; din aceasta confuzie de
pozitie si mai ales din lipsa unui real discernamint estetic, a provenit i invazia de mediocritate,
care a constituit multi ani o calamitate literara.
Pornind dela misticismul national al lui Eminescu
impins, in mod logic de altfel, la misticism Orawww.dacoromanica.ro

196

E LOVINESCU

nese, era firesc ca literatura Setmliniitorului sa re


prezinte nu numai in critica ci i. in realizarea
artistica un caracter traditional i in genere ta
ranesc. Ideologic, samanatorismul a fost unul din

aspectele rezistentei sufletului national fata de


revolutia formelor sociale ; literar, el este expresia
estetica a acestui suflet reactionar cu cele dona
caractere esentiale : dragostea de trecut i spiritul
rural.1)

3. Dupa rapoartele asupra literaturii lui M. Sadoveanu i Octavian Goga i dupa discursul de la
receptia lui Duiliu Zamfirescu, s'a tras concluzia
ca T. Maiorescu s'a apropiat de ideologia samana-

torista. Nu era vorba, in realitate, de o conver-

siune : din unele teorii i j3referinte exprimate chiar


din debuturile activitatii lui i largite cu timpul
se pot face apropieri intre &neva elemente ale celor doua ideologii atit de contradictorii in alte pri-

vinti. Inca din articolul din 1863 Asupra poeziei


noastre populare", T. Maiorescu lauda poezia populara. Nicaeri, scria el, declamatie politica, sirntiri meteugite, extazuri i desperari de ocazie,
pretutindeni conceptie natural- i un aer racoritor
de putere i sanatate sufleteasca". Motivele aprecierii sunt de ordin etic i etnic (sanatatea sufleteasca") ; in articolul : Poe(i f i critici (1886)
greutatea elogiului lui Alecsandri cade asupra unei

totalitati de merite in functie de aspiratiile mo1) E. Lovinescu : Istoria Itteraturii romine contimpo
rane, vol. I. p. 32

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

197

mentane ale poporului nostru. In Literatura romind fi strdincitatea (1882), atit de prudent de obiceiu fath (Ie generalizfiri, el se incumetil sra exprime

o teorie proprie in privinta romanului modern In


deosebire de tragedie. In roman, de esenth pasivii,
eroul nu dominfi imprejurilrile ci e dominat de
dinsele ; ,.subiectul" propriu al romanului este
viala specific nationalii i persoanele principale
traue sii fie tipurile unor clase intregi, mai ales
a tfiranului *i a claselor (Ie jos. Cad o figura' din
popor este dela inceput push sub sthpinirea imprej urfirilor ca sub o fatalitate; ea poate fi pasivh
f5rA a fi slabil, fiind ch infhtieazh in sine toatil
puterea irnpersonal a traditiei de clash' i totodath exprimarea simturilor i pasiunilor ei poate
fi mai chard fiind mai primitiv fireascA i. mai
putin meteugith prin nivelarea culturii inalte".1)
Cu ajutorul nuvelelor i schitelor lui I. Slavici,
N. Gane, Bret-Harte, Paul Heyse, Fritz Reuter, etc.,

T. Maiorescu a pornit sh construiasca o teorie a


romanului universal, care nu rezisth analizei : el
insui, ceva mai la vale, a anulat-o prin rezerve.
De retinut din astfel de teorii risipite in intreaga lui
opera, este legritura lui constantil Lila de pAmint,
de etnic, de productia popularil. Dei nu avea rildacini in Ifirgnime, pe care aproape n'o cunotea,
viata lui fiind excluziv urbana i cultura excluziv
occidentala i neistorich, teoretic el urzea totul de
1) T. Viann In Noi isvoare ale Esteticei lui Maiorescu (in
Preocuptiri literare, Dec. 1942) studiazfi aderentele acestel
teorii mai ales In Goethe, Hegel, Fr. Th. \Tischer.

www.dacoromanica.ro

198

E. LOVINESCU

la thrani. Argumentatia se incadra in insgsi ideologia

junimistil" a realithtilor nationale", prin care, in_


alta del% legase odinioar viitorul culturii noas
tre de soliditatea scoalei primare si nu de Univer
sitati, De aici preferinta pentru literatura moral"si regional" a lui I. Slavici, literatura regional h
s i discreth a lui Ion Popovici-Bhnatea nu si chiar
cea dialectalh a lui Victor Vlad Delamarina ; cram
considerati inch intr'o fazh de crestere.
Rapoartele favorabile de mai thrziu asupra literaturii lui M. Sadovcanu si Oct. Goga se Incadreaza, asa dar, in preferinte mai vechi fath de
tot ce subliniazh elementid etnic specificul national"; chiar si in clintecul de lebhdd al criticei sale,
adich in discursul de receptie a lui Duiliu Zamfirescu (16 Mai 1909), el revine asupra vechii teorii
a romanului poporan" din convingerea rintuitiva
a marilor scriitori, ea in rcugetul poporului
fie
omit de Jipsit de cultura chrturAreasch, ba inch
iti vine sh zici tocmai fiind eh e lipsit de ea,
germineazii si poate prinde radacini desvoltarea
celor mai curate si mai alese simtiminte omenesti.
Precum se ghseste in popor o adinch evlavie, tot
asa se poate ghsi o mare decenth si cea mai surprinzAtoare sfial in leghtura dintre sexe". Nimeni
nu neaga omenia, delicateta, decenta thranului,
dar toate aceste insusiri nu-s legate de o stare social: sau de cultura; ele se pot ghsi in orice clash
socialh
si apoi calificatiile etice nu Inseamn
arta'. La fel valoarea estetich si istorich a poeziei
populare e incontestabild; dar, chiar dach poezia
noastr culla ar fi deadreptul isvorith din cinti-

www.dacoromanica.ro

REACTEUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

199

cele populare", nu e un cuvant ca trebue s ran-Ana


acolo, cum n'a ramas nici poezia celorlqite popoare;
poezia populara e la inceputurile culturii i litera-

turii si nu la maturitatea lor. Neinc'rederea fata


de progresele realizate, este una 'din obiectiile intemeiate ce i se pot aduce lui T. Maiorescu.
Prezenta acestor elemente eterogene :in opera lui
T. M4orescu, vaga prefiguratie a gpecificului national", cu preferinta pentru poezia populara i li-

teratura inspirata de clasele de jos, rurale rnai

ales, puteau fi speculate de miscarea sarnanatorista

ca elernente ce o legau de T. Maiores cu si de


Junimea"
dar n'au fost , Nici odata n'a facut
N. Iorga o trasatura de unire intre samanatorism

it junimism, ci, trecind peste miscarea Junimii, i-a

inodat firul actiunii sale de nationalismul cultural


al lui M. Kogalniceanu, de oarece stia c Junimea

n'a reprezentat o miscare nationalista in sensul


militant al cuvantului, ci, dimpotriva, fusese considerata de toti contemporanii ca o miscare cosmopolita", umanitarista", . neincreziltoare fata de
fortele noastre proprii, sceptica in manifestari, o
miscare mai mult de boeri", de intelectuali, lipsita (doar cu putine exceptii) de un contact real
cu laranirnea; teoriile ei rurale" (cazul lui T. Maiorescu) nu plecau, asa dar, dintr'o participare
afectiva, dintr'o constiinta efectiva, ci dinteo ideologie de origine streina asupra procesului de formatie a culturii, de caracter evolutiv, ce ar fi voit
sa ne mentina inch' multa vreme in faza Incepatoare, luptand principial impotriva formelor de civilizatie mai inalta : Universitati, Academie, Con-

www.dacoromanica.ro

200

E. LOVINESCU

servatoare. Literatura junimista nu e o literatura


trfinista, ruralizanta, militantfi, ci o literatura urbana, de intelectuali. Traind in sinul unei natiuni,
junimitii erau nationali" In arta, nu i nationaliti", adica partizani ai amestecUlui principiului
national in domenii ce se desvolta sub alte legi interioare. Actiunea maioresciana inseamna lupta im-

potriva politicului" i pentru nationalism in mar-

ginile adevrului", in contra neadevarului", in


toate domeniile, al filologiei, al istoriei, al literaturii, invingind pe Ardeleni, barzii nationali, paoptismul, reaparut cu o nou vigoare sub forma
culturalului in micarea samanatoristil.
Cu toate preferintele lui intime pentru etic qi
etnic, revolutia lui T. Maiorescu a fost pur este.flea" i nu putea avea nimic comun cu o mi*care
excluziv culturala; el proclamase universalitatea
frumosului, i sustinuse ca, unde incepe tendinta
sfirete arta, pe cind samanatorismul reprezinta
o literatura tendentioasii, motenitoarea epocii eroice de dinaintea criticismului, o solutie de continuitate fata de trecutul mai apropiat i o anulare
a citigurilor junimiste. In practica, critica samanatorista a confundat din nou etnicul cu esteticul,
disociate principial de T. Maiorescu.

4. Cercetarea celor opt mari volume ale Istoriei


literaturii romdnefti, ale lui N. Iorga, nu intra in
cadrul carpi de fat, decit doar prin citeva consideratii. Alcatuirea lor ne amintete creatia lumii,
dupa fantezia poetica a lui Democrit: ploaie cosmica de imponderabile, de atomi, cazuta din

www.dacoromanica.ro

REACT1UNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

201

vazduh, perpendicular, nesfirsit. Dach perpendicu-

laritatea lor ar fi fost absoluta, s'ar fi prahusit in


spaiL fara: a se intilni ai- crea lumea; trebuia deci
sa li se imprime o uioar declivitate; filozoful le-a
mai adfiugat si cite un cirlig, pentru ca, prinzindu-se intre dinii, sa se poata asocia. Atomii informatiei grodigioase a istoriei lui N. Iorga (pentru

partea veche a literaturii rornine, privind veacul


al XVII si al XVIII si chiar prima jumatate a veacului al XIX) nu au nici declivitatea, nici cirligul
lui Democrit; se pravalesc in gol, fara a se intilni
i uni; sunt o pulbere si nu alciituesc o masii consistenta, solid. Asistam, astfel, la un joc feeric de
infinitezimale prabusite din infinit in infinit, Fara
scop, neagregindli-se, neorganizindu-se. Pentru a
ajunge la acest simplu rezultat excluziv spectacular
(desi uniformitatea elimina esteticul si impune
fastidiul), trehue sa tinem seama de structura sufleteasca a marelui carturar, dubla pina la contradictoriu. De o parte, un erudit impovarat cu o memode extraordinara, a carei victima e o Mara lature a activitatii sale si anume operele de mari dimensiuni, o memorie care nu alege ci culege ori
toate gunoaiele istoriei, toate informatiile
Med' insemnatate, amalgamindii-le intr'o pasta unice,

forma, fara planuri si relief, din care eliminrile


necesare, degradarile, decantarile" cum s'ar numi
astazi, sunt excluse. Cu alte cuvinte, viziune farii
perspectiva; toate ohiectele sunt rinduite uniform
in acelasi plan: luna de pe cer l stropul tocului
dintre degete, in dimensiuni i importante egale.
Nimic nu domina enormul material de fapte des-

www.dacoromanica.ro

202

E. LOVINESCU

gropate i adunate, nici discernamintul, nici gustul,.

nici judecata. Cu blocuri de piatra se pot inalta


piramide, dar i pentru aceasta trelme un simt.
arhitectonic; atomii carturarului nostru cad perpendicular in yid; mina constructorului nu le-a
imprimat declivitatea necesara organizarii intr'o
opera solida : nurzquam fore ut atomus altera
alteram posset attirzgere", spunea Cicerone: un atom

nu se va putea atinge nici odata cu alt atom". E.


cazul cartilor de maH dimensiuni ale istoricului;
de o ilizibilitate aproape complecta, sunt doar
depozite de materiale variate; alti oameni cu mult
mai putine cunotinte, mai limitati in cimpul activitatii lor, dar cu mai mult judecata, vor scoate
dintr'insele elementele unor constructii de infatiare modesta, dar armonioas, viabile, prin prezenta discernamintului critic ce selecteaza i claseaza..

Cu tot marele lui simt animator, N. Iorga n'a


fost insa in stare & imprime o micare de coor donare acestei prabuiri de pulbere cosmica i, ciudat..

nici n'a incercat. Era, totu.,i, de sperat ca in masa


informa de fap te, initiative partiale sa organizeze
nuclee de repaus, de armonie sau de sinteza prezente

in alte productii ale sale. In cele opt man tomuri


nu exista insa o singura pagina sintetica, luminoasa,

un portret, o caracterizare, adapost impotriva atomilor Fara declivitate i drug. Capitularea in fata

materiei este cu atit mai ciudata cu cit contrazice


prezenta celuilalt N. Iorga de intuitii rapide, cu un
suflu incandescent care isbucnete i lumineaza
puternic, consuminduli aproape instantaneu forla;
un N. Iorga ce caracterizeaza admirabil in &neva,

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

203 .

rinduri, sintetizeazil portrete si situatii in trasaturi


scApiirAtoare, definitive, un liric ce inaltii si emotioneaza. Dach posteritatea va alege ceva din imensele lui santiere de materiale neaderente, se va opri
la seria Oamenilor care au fost, a articolelor din
Sdmilniitorul sau chiar a Cugetdrilor. Acolo se va
gasi un N. Iorga lapidar, formulativ, curent de mare

frecventd. Nu i se poate, desigur, cere nirniinui o


tensiune egald in cursul unor tomuri de sute si
de mii de pagini; era Irish de asteptat ca discursivul s' se imbine cu definitoriul, imensitatea eruditiei

initiale sa prezinte scurte reculegeri cu priviri


sintetice, cu caracterizAri portretistice, cu elanuri
lirice, in care isbuteste. atit de bine in scurtele lui
descarcAri electrice. In N. Iorga erau, prin urmare,
doi oameni ce nu aderau si se manifestau contradictoriu si succesiv, fara a se intilni in invelisul
aceleasi cArli. Incandesceala lui sufleteasca se mistue

in spatiul a cel mult zece pagini; fenomen singular,


strict limitat, de sine sfaTator, produs al unui moment

de inspiratie sau al unui mecanism cu totul special.


In clipa elaboraliei acestor scurte manifest6ri, tipete,
caracterizari, scriitorul se elibera din propria-i eruditie, o uita si chiar o anula, orientindu-se impotriva
ei, spre perspective vAzute de sus, dincolo de fapte.

0 capacitate atit de remarcabilii de a se exprima


personal nu s'a putut insA nici odat imbina, alternind, in lucrArile de erudilie, cu seria uluitoare
a informaliei: cad atomii, cdrora fantezia istoricului
nu le-a dat declivitatea si cirligul filozofului abde-

ritan; se prabusesc, astfel, in vid fall popasuri

de unde scriitorul sii poat5 arunca rachetele realei

www.dacoromanica.ro

204

E. LOVINESC1J

sale fort9 spirituale, ploaia siderala a jocurilor


irizate. S'ar putea, aa dar, aplica lui N. Iorga vorba
u*or rectificata in sens: maximus in minimis, minimus in maximis"; talentul, am indrazni sa spunem

chiar geniul, lui N. Iorga nu s'a manifestat decit


in lucrarile mici; peste zece pagini, scriitorul devine
iictima memoriei sale acumulative, in mice caz, a

coviritoarei sale prolixitati, a incapacitatii de a


fi limpede. Cine-i studiaza stilistica e impresionat
de dualismul de care se lovete: al unei expresii
lirice, rapide, imagistice, pline de sensuri in scurtele
lui comemorari i evocari, pe deoparte, iar pe de
alta, al unei expresii pletorice de apa uriaa ieita
din match* i risipit pe esuri imense in pirliae,
in ate comunicante, in 1)00 stagnante. Nu e vorba

numai de acumularea de eruditie, de informatii

aruncate toate intr'un plan, f Ara alegere, anulindu-se

prin masa, ci i de studiul expozitiv, mereu intrerupt, incalecat de propozitii incidentale, modele de
prolixitate neatinse pina acum. Pentru a o dovedi,
vom reproduce doua fraze, fiecare din cite o pagina
(p. 147 i p. 149) din vol. III al lucrarii O viat
de om".
lath pagina 147:

*i aici (e vorba de Evul mediu), peste fapte,


cunoscute, am spus-o, de la sorgintea lor chiar

pi

pline deci de mireazma care pleaca numai din


viata insi, iar nu din mijlocirea ei, ori care ar
fi acestea, ceea ce ma interesa, ceea ce am cautat

pun in lumina* mai mult au fost citeva idei


conducatoare care mi se desfacusera din insa*i
prezentarea far preocupatii aprioristice a curensift

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

205.

tului ce-mi trecea inainte, albia fiind a formelor


de unitate, adica Biserica lui Hristos, incorporata
in cele cloud puteri, care, in aparenta rivale, se
compleetau de fapt, Papalitatea Sfintului Petru
Imperiul, lui David uns de Samuel: rolul covirsitor pe care-I joacil Bizantul, aruncat de obiceiu,
afara de stralucitorul capitol al lui Justinian, in
citeva biete pagini complirnentare, pline de incidente tragice, acel Bizant care e Imperiul, tot Imperiul, fata de Apusul fr coroana imparateascii,
sau improvizind una de o simpla uzurpatie, contra
careia legitimismul constantinopolitan a protestat
totdeauna, regalitatile, ele insasi fragmente ale unui
lmperiu nelegitim, avind a fi considerate sub acest

aspect, iar nu sub acela de creatiuni nationale",


si al doilea, elementul de viata care se desface de
la sine, spontaneu, liber, capabil de oH ce creatiune,

de injghebarile originale ale acestui fecund mileniu; cetati de sine statatoare i capabile de a se
uni in tot felul pentru organisme mai puternice
si Romanii" taranesti, pe vai, ca in Scotia, in El-

velia si la noi, dar nu numai in aceste regiuni

caracteristice, care au rezultat din retragerea, rfimasa definitiva, a vechiului Imperiu roman, fara
ea Si i se substitue, in teritorii farii valoare actuala i imediata, stapinirea regelui barbar".
Iata i fraza de pe paginile 148 149:
Din acest nou sistem de prezintare, poporul rominesc al:oar-ea altfel: nu in ceata evului mediu,
asa de deasa, incit s'a putul contesta pe rind existenta lui pe toate terenurile, unde ar fi putut trai
si unde a si trait, in adevar, fara de care nu s'ar

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCIT

206

putea explica o vitalitate ce se constata, cind ici,


cind colo, inaintea anului 1200, apoi nu ca aparatorul de un moment, sub aripa Ungariei san a, Poloniei, al frontului crestin in Orient si, pentru partea moderna, ca o provincie" oarecare a Imperiului
otoman, iar pentru cea contemporana ca un element

politic liberat" impreuna cu alti supusi" balcanici" la o data care e aceia a simplei afirmari si
recunoasteri formale de catre Putcrile mari europene, la 1878

deci odata cu Sirbii, Muntenegre-

-nii, Bulgarii si mult dupa cistigarea aceleiasi li-

bertti de catre Greci, ci ca un factor original,


bine determinat si continuu activ al vietii euro-

pene in toate domeniile, mostenitor al marii civilizatii geometrice a celor mai departati stamosi,
Tracii, si pastrator in arta populara si. pink' astazi
al acestei pretioase ereditati
Pirvan era sa pue
in lumina si meritele, in protoistorie, cu luptele
ei, de ghicit din hirburi, ale teritoriului insusi, ca

si ale rindurilor de oameni ce s'au strecurat pe


dinsul; alcatuitor al unei forme politice care ar
fi putut sa ramina alaturi de Gali, cum o aratase asa de bine Camille Jullian, puind pe Boerebista alaturi de Vercingetorix,

o strecuratoare

a barbarilor, daca n'ar fi intervenit distrugatorul


-plan militar al lui Traian; apoi nestramutatul pasirator, in forme rurale, si al traditillor noi venite
de la colonizarea si influenta romana; creatorul
unei ordini de libertate taraneasca pe sate, vai si
tinuturi,
singura Rominie care a isbutit sfi formeze, de la sine, fail nici o influenta straina, un

Stat, de teritorii bine marginit si de o singura


www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

207

iar pe urma, caz unic de perfectii autorasa:


nomie, dup normele bizantine, in organismul, de
fapt roman, al ImparAtiei Sultanilor. Ma simleam
mindru, eu care lucrez cu oamenii vii, iar nu cu
nisipuri" obiective, eh am putut astfel situa natiunea mea in acel complex al istoriei universale
din care era excluskpinA acum".
Putea fi mindru scriitorul de a-i fi situat natiunea sa in complexul istoriei universale, dar n'a
situat-o i in complexul unei stilistice posibile; exprimate in aceastii imensii napa mereu curmata
de incidente ce-i intunec5 intelesul i cele mai
bune intentii expir la pragul interesului. Citatia
este totui fcut din O viatcl de om", opera memorialisticA in trei volume, singura, in care cei doi
Iorga, atit de ermetic separati in celelalte lucrari,
se imbina, fuzioneazh chiar intr'un tot viabil. Pro-

lixitatea expresiei i incalecarea incidentelor, ce


disolvd i obosesc atentia, este aa cum arata paginile citate; viata omului, imensa lui activitate,
luptele lui, participarea tumultoas5 la marile eveTdmente din ultimele patru decenii sunt ins5 atit
de interesante, in cit animatorul in minimis isbutete, -nu Idea convulsiuni de Encelad inlntuit, i
in maximis. Pasiunea de tin& a pornit toate actele lui, cele mai mari cai cele mai mici, cu care
s'a desliintuit pe toatc al-el-tele activitatii omeneti

nu Pa mai parasit In pragul expresiei; scriitor'ul


a reuit sii-i insuflejeascA navalnica-i frazeologie
i sa-i dea un ritm, pe care sii-I comunice i cititorului cuccrit de o astfel de deslntuire de forta.
Dup5 primele oboseli, enerWiri, desperari, el se

www.dacoromanica.ro

208

E. LOVINESCU

lasA dus ca un fulg pe talazurile retoricii pasionale ale omului celui mai tumultuos in expresia
manifestfirilor lui publice.
5) Structura sufleteasc dicteaz conceptiile, ideo-

logia; insuOrile esentiale sunt generatoare de atitudini. InsuOrea de cApetenie a lui N. lorga a fost
memoria impins6 la proportii neobipuite; o capacitate inepuizabild de a retine un numar incalculabil de fapte, date, tiri din toate cimpurile, informatii istorice, iar in dorneniul literaturii, excluziv din istoria ei. Aceast calitate dominanta i-a
impus de la sine conceptia cultural i confundarea literaturii cu cultura. Conceptia esteticii pre-

supune mai intii selectiune pe hazil de gust: N.


lorga n'a avut gust; selectiile lui s'au fAcut pe temeiuri excluziv personale ori ideologice, pe bune
intentii morale ori nationale; cind au rdspuns unor valori reale, e o simpld coincident5. Criteriul
estetic impune de la sine o alegere i, deci, o limi-

tare prin eliminri i introducerea unei sari de


valori judicios motivat5. Esteticul nu inseamn

zece mii de hectare, ci un ogor, ingrdit, ingrgat;


culturalul" este totalitatea terenului in care

poate rodi orice grinil de orice calitate. 0 foaie


tiparita reprezint5 in sine un fenomen cultural,
nu, ins, implicit i unul literar. Prodigioasa lui
memorie, Fara' frina select'arii prin judecati de
valoare esteticA, l'a impins, aa dar, pe N. Jorga
la confuzia a douil notiuni deosebite.
Zagazurile rupindu-se, pornete ploaia atomilor
fr declivitate i cirlig, pe care n'o poate opri

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA : N. IORGA

209

nici consolida ori organiza. Conceptia acumulativk


sfatistica se poate Inca aplica primelor veacuri ale

literaturii noastre, cind insasi cultura constitue o


prefiguratie estetica. De indata ce in veacul XIX

i mai, ales in jumiitatea a doua si in prima a


veacului al XX literatura noastra esteticii sporeste, conceptia strict culturala de inregistrare a
tipariturilor, fara alegere, puse in acelas plan de
cddere perpendiculard in vid, nu mai poate fi admisa.

Pentru a ne margini numai la Istoria literaturii


romdnefti contimporane" (Ed. Adevarul, 1934). Vorn

aminti, ca, din aceiasi nevoe de dilatare a eruditiei, ea nu e Menai nici pe evolutia genurilor literare, nici axata in jurul marilor personalitati,
prin studii complecte, oricit de arnanuntite, cuvenite unui T. Maiorescu, unui Erninescu, unui Caragiale, unde orice informatie nu e de prisos. Intrucit n'are un caracter evolutiv si organic, conceptia lui N. Iorga este cronologica fara a fi si
istorica. Autorul sectioneaza timpul in scurte epoci
cincisprezece ani, in care aglomereaza
de zece

toate informatiile ce-i stau la indemina, adica un


numar incomensurabil; toate manifestarile publicistice sunt inregistrate in mod aproape egal ca
fenomene culturale i de piano estetice. Scriitorii sunt, astfel, i ei sectionati dupa epoci arbitrare, cap, trunchiu, picioare, disjecta membra, nu
evolutiv ci cronologic. Pentru ca haosul informativ

sa fie si mai mare, dind un joc si mai liber ato-

milor in c5derea perpendiculara, activitatea lor nu

e studiata global, sintetic, nici chiar in cadrul


acestor epoci ci dupa colaborarea la reviste, fie

14

www.dacoromanica.ro

210

E. LOVINESCU

ele cit de neinsemnate. Vom gasi, prin urmare, cgal


Inregistrati sute de scriitori, care au colaborat incidental la vreo publicatie, i. al caror nume istoria
n'are motive sa-1 retina.

Ca exemplu ales la intamplare, dinteo epoc


recenta, deci de valori estetice, iata fel ul cum este
apreciata activitatea Convorbirilor literare", intr'o
scurta epoca sectionata dupa 1890.

In acest timp, pe cind, mai departe Convorbirile" se hrfineau cu prelungirea traducerii frumosului roman al lui Kotzebue, Lascar Viorescu, cu
versiunea lui Don Quijote", de Virgolici, cu contramline istorice ale lui Papadopol-Calimah i
Burada (despre teatrul din Iai) cu filozofia inaneziata a lui Velovan, Straj an, Leonardescu i chiar
Suliotis, cu continufiri de ale lui Xenofon Gheorghiu, cu filologia lui Buda', Alecsandri, care se
stinge in 1890, avand a fi comemorat de poezia Iui
cu articole economice i cu
documentele de o minima valoare date de G. Lahovary, cu poeziile populare ale lui Alexiu Viciu,
plus poeti ca Bicu, Bonachi si d-ra Procopian, etc.
etc." Scurt citat, in care aptesprezece nume cad
perpendicular in vid, ffir ca sa aiba vreo legatura
Sava N. .5omanescu,

cu literatura. Prin cc au meritat Sava N. Soma-

nescu, Alexiu Viciu, Bicu, Bonachi, D-ra Procopian,

de a fi citati ca poeti intr'o istorie a literaturii

romine, de cit doar dupfi aplicarea criteriului de


inregistrare statistica a tuturor celor ce la un moment dat al vietii lor au publicat vreo poezie?
Aplicat la revistele mai vechi procedeul statistic
duce la rezultate si mai uluitoare. Asa, de pilda,

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

211

pomenind de revista Oriental latin" aparuta la


-Brasov in Februarie 1874, gasim: Schitele lui
Iacob Negruzzi le imit, cam greoi, cineva scare
iscaleste R. Calomfirescu. lin E. C. D. incearcil un
roman, Livia Vioreanu, cu rataciri in strainatate,
dar i cu note de viata ieseana, cu boeri, cu tined
de moda noua, cu evrei habotnici. Foiletoanele
iscalite Radu Nasturel, o semnatura, pe care o vom
mai intalni in Ardeal,
sunt i ele literatura".
Iat-1, asa dar, pe cineva care iscaleste Radu Nasturel" inregistrat intr'o istorie a literaturii romine.
Cind va veni randul Neamului romcinesc literar"
(1909), vor fi integrati istoriei literaturii ro--mine: O fata din Roman, disparuta prea repede,
Maria Mavrodin, I. Popescu-Pajura, G. VladescuAlbesti, Alexandra Moraru, Dumitrescu-Remy, I.
Popovici, Mateescu, Adrian Lazariu, etc., etc. Iar
din Sbureitorul, dupa ce se enumera toate persoanele ce an colaborat intimplator la revista, luate,
de altfel, dupa sumarele de sfirsit de an, se introduce in aceias mult prirnitoare istorie a literaturii,
Ana din Costila. Aceasta poeta", era o }Atrial de
optzeci de ani, vaduva lui V. A. Urechia, careia i
s'a publicat, in lipsa mea si din eroare, o poezie,
cred, singura ei opera ce a vazut lumina tiparului.
Nemurirea i-a fost asigurata prin trecerea in mauzoIeul unei

istorii a literaturii romine, care nu

stie alege.

Literatura noastra a crescut in ultima jumatate


de veac printr'o productie atit de considerabila in
dt cunoasterea ei constitue o disciplina capabila
sa absoarbil totalitatea fortelor- unui cercetator

www.dacoromanica.ro

E LOVINESCII

N. Iorga a imbraliat atat de vaste domenii de acti-

vitate, incit literatura romin nu i-a servit decit


ca un popas cu totul secundar. Exceptind productia

veche de valoare documentar, pe care a cunoscut-o ca orice document, exceptind aria lecturilor
din epoca tineretii i cea a micgrii Seimeindtorului

pe care a sprijinit-o citeva decenii, ii era cu ne-,


putinta unui om cu preocupdri atit de multiple sii
eunoascd productia inextricabila a publicatiilor
recente, care reclarn6 o specializare. Ne exprimam
convingerea ea numeroasele romane i volume de

poezii caracterizate, de altfel, numai intr'un rinddota, sau cu un epitet, nici n'au intrat macar in
mina istoriografului, ci sunt inregistrate din sumarele i notele bibliografice ale revistelor, singurele
pe care le-a foiletat cu repeziciunea lui fenomenala. De aici un num6r de confuzii de scriitori i.
de opere atribuite altora de cit autorului lor. Lui
V. Demetrius, de pada', i se atribue romanul Rochia albei al lui C. Ardeleanu (I, p. 305) ori romann! Casa cu fele, tot al aceluia (I, p. 306);
Ionel Teodoreanu e confundat cu fratele silu AL_
0. Teodoreanu (I, p. 311). Despre Camil Petrescu
se exprima astfel (II, p. 391) : mai ales poet, legat si de amintirea lui Macedonsky", dinteo confuzie probabila cu Cincinat Pavelescu; cind i se
atribue opera Omul care fi-a gsit umbra, e evident ca' l'a confundat cu Cezar Petrescu; i se
aminte.ste apoi, statistic, toate lucr6rile fled nici o
calificalie, citind doar din revista Netzuin(a, II
No. 2, versurile:

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA : N. IORGA

213

Hui suflele 1.4 drum


N'uuzi cum

Se'ngind pe furi$
Granguri,
Ciocirlii,

N'auzi departe cum ne


Cheamet mii?

care nu sunt ale lui Camil Petrescu, nici nu puteau

fi pentru cine a citit o singurii poezie a acestui

-poet.

Cazul scriitoarei Hortensia Papadat-Bengescu,


creatoarea romanului psibologie rominesc, e
mai caracteristic. La p. 301 se arninteste cu o oare
care recunoastere despre primele ei lucrari publicate si foiletate in revista Viala Romineased; informatia critica gi-o marturiseste luatA din emi-

nentul critic" care a fost G. Topirceanu, intr'un


moment cind exista o intreaga literatura critic
asupra acestei mare scriitoare... Seolindu-si indicatiile din repertoriile bibliografice, iat ca, peste
citeva pagini, doamna Hortensia Papadat-Bengescu
devine d. P. Bengescu trecut printre scriitorii mai

nigrunti" cu Balaurul iRomanul Arianei (Adrianei)!

Dup ce am stabilit metoda de lucru si de exp resie a Istoriei literalurii romdnefti contimporane,
ar urma s ne oprim asupra criteriilor de judecata

aplicate in lerarhizarea scriitorilor. In intreaga


lui actiune esteticul fiind sacrificat eticului si etnicului, toate aprecierile literare Ii sunt fixate pe
aceste dou5 coordonate. E, deci, de la sine inteles
.61 e valorificatfi, cu deosebire, literatura scriitorilor de la SamnUtorul, Neamul romdnese, Drum

www.dacoromanica.ro

214

E. LOVINESCU

drept i de la alte publicatii in legatur ideologicat


cu miscarea animatorului nationalist. Punctul dx
vedere odat stabilit, aplicarile pe teren sunt nor
male; le admitem ca o fatalitate. Le vorn aminti

doar in doua cazuri extreme din care poate iei


evidenta. E vorba de dourt opere importante aleliteraturii noastre: Cuvinte potrivite i Ion, asupra
ciirora nu mai pot exista astgzi variatii de opinie,_
fled primejduirea celui ce le semneazii.
Iatd citeva rinduri pespre Cuvinte potrivite:
Cuvintele potrivite cuprind ce poate fi mai scir

bos ca idee in ce poate fi mai ordinar ca form_


Dovad admiratul blstern: (urmeazii o stroll ci
tat). Era, cum s'a spus imediat, regele nouei poezii,-

un Eminescu modern: d. T. Arghezi e eel mai


mare poet al nostril de la Eminescu incoace". Ce
(lecildere pentru criticfi!
Incurajat, omul sAntitos i voinic, cuminte, gos--

podar, politicos in relatiile sociate, foarte bun cri


tic teatral i cronicar amuzant in proz, deci de
loc bolnav, serveste marilor siii adoratori, prinsi
de o adev5rat frenezie zarile mincate de muce--

gaiuri care put", etc. Ori: bucAti in care cu un


ritm bleg se insirh cuvinte lipsite de orice legiltur
peste Un ingrozitor pustiu de ginduri i sentimente"._

Ori despre Agate negre: metrul obisnuit sau cel


poliritmic imbrac vedenii sumbre i curioase deimagini menite s nu stea nici odat altuni, ros
togolindu-se in fortate imbrAtisari".1)
1) N. Iorga. op. cit. II, p. 222

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

215

lat acum parerea istoricului literar asupra lui


lpn,,al lui I.. Rebreanu:1).
Incumetindu-se, apoi, a prezenta inteun mare
roman, concentrat i indesat, toat5 viala thranului
romin din Ardeal si a pojghitei de intelectuali de
deasupya lui, prin Ion, cartea de faima mare, universal5, dl. Rebreanu aduce inc5 acela cenusiu
sufletese si aceea prozri de zilnicd Intrebuintare.
Ceia ce riisare astfcl poatc fi un adevar locaP
v5zut printr'o personahtate permanent mrIti
dar e deformarea, instinctiv sa u voitg, a unlit
atit de sniitos si de estetic element national de baza,

In romanul eu optzeci de personagii, cu violuri


si omoruri, en toate manifestatiile brutei, prezentate crud, ca un cadavru putred, pe care l'ar scutura cineva de un picior, e acela realism de o
sillbatecg autenticitate; ce e mai josnic in viata
animalica a rasei, cum i se pare autorului cri a
vrizut-o in cine stie ce coll blsthmat de Ardeal, se
expune aici ca un testimoniu de iremediabila inferioritate, intr'un rece stil de jandarm care constat infamiile petrecute in raionul s5u. Ardealul
cuminte al lui Slavici, cel de o inalta valoare
etic5 a d-lui Agirbiceanu sunt spintecate ea s se
vada nespusa rnizerie ce ar fi inlauntru, cu toate
sedderile sale, E ea (luhoarea care se desface din
La Terre a lui Zola, povestea acelorasi patimi elc-

mentare prezentat5 aeolo cu alt arta i aceeas


indiferentri moralft... Ce ar trebui sa fie idealist,
nobil, rational" e dulceag si sters".
1) N. Iorga, op. cit. 11, p. 298

www.dacoromanica.ro

26

E. LOVINESCU

Ori, ce este Ion ? liabdarea rara de a da un


roman de douil volume, plin de nume i de fapte
ha inch ce fapte !" Cu el autorul ii citigase un
loc prim in irul unor povestitori, dintre care multi
Ii erau aa de superiori in arta prezentarii".
Aprecieri nedeterminate de principii estetice ci
(Ie consideratii etice i nationale.

6) Dupii un ocol atit de mare, intreprins cu


scopul de a situa in cadrele ei fireti; prohlema
felului cum a lost fixat personalitatea i actiunca
critich a lui T. Maiorescu, ajungern la suhiect.1) Nu
exista un capitol, un studiu asupra marelui critic;
la fel cu ccilali, c i el sectionat i atomizat dupa

colaboratia lui incidentala la reviste, sau dup5


epoci, la ins5i Convorbirile literare, fragmentate
i dinsele. Capitolul II (al primului volum) poarta
titlul Indrepteirile ideologice, cu urmatoarele subdiviziuni : I. Cei dintii inoitori. 1. Agitatii de presit,

in care, dupa procedeul sAu cultural, presa este integrat5 in literatur5. Se yorbete, deci, de Tribuna
Poporului, de Perseverenfa, de Gazeta de lafi, etc.
despoindu-le, statistic, sumarul de continutul lor
politico-literar ffir nici Un interes pentru o istorie
estetica. 2. Jumimea i Convorbirile literare", in
care in citeva pagini, aproape anonim, e inglohatii personalitatea lui T. Maiorescu. 3. Noile reviste
muntene, cu acelai informatii excluziv culturale.

tirmeazA capitolul III. Elaborarea doctrinii unei


noui generatii: A. D. Xenopol capitol (Ie douri
1) N. Iorga, op. cit. I, p.

60

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

217

ori mai mare de cit cel al Junimii i Conuorbiritor literare", netratind de altfel pe A. D. Xenopol
ca istoric ci ca formulatorul doctrinei nouei ge-

neratii" in chiar epoca in carc T, Maiorescu Ii


pornise actiunea revolutionaril. Vom studia mai
tirziu aceasta substituire de roluri istorice pentru

a vedea pin la ce lips de obiectivitate merge


criticul nostru. Deocamdat, vom da numai indicatii asupra procedeelor de. minimalizarea a lui
T. Maiorescu in capitolul, in care e inglobat inteo
actiune colectivfi.

Mica lui schit biografica e precedata de aceste


consideratii: Pioasa biografie a d-lui Simion Mehedinti, hrgnit de amintirile eroului su, ni d toate tirile cu privire la omul care, ca prezentare
mai mult de cit ca spor i ca frumusete de forrn5,
mai mult de cit ca originalitate in *Uinta' 0 in gin-

dire, a fost un mare profesor, precum discursul


de intrare la Academie al d-lui G. Bogdan-Duicii
ne face 01 cunoatem originile strfiine ale principiilor sale, nemicate pinil la completa vestej ire".
Tonalitatea portretului e indicata prin aceste simple rinduri: formalism. lipsd de originalitate, lips
de activitate. La Berlin, la 1860, el nu mai gilsise
.,nimic din marile convingeri metafizice i ramie
din puternicile aviinturi romantice, nimic din
generozitatea social care influentase aa de mult
pe KogMniceanu... Nu erau acolo nici puternice
convingeri politice, generatia de la 1848 imbiltrimise

0 Bismarck, cu stripiinul su, regentul, apoi regele


Wilhelm I, luase asupra lor odiul conservatorismului
gi

militarismului in serviciul unui nationalism, pe

www.dacoromanica.ro

218

E. LOVINESCU

care liberalismul a jungea s-1 umbreascA, Pecetea


epocii se pusese deci 130 sufletul tinArului Rom In,.
care va exprima acele elegante indoeli".
La Iasi, T. Maiorescu organizii ciclul de confe-

rinte sub numele de prelectiuni populare" care

au durat saptesprezece ani, rmase si acum memo-

rabile in istoria culturald iesean5, ceeace amintea, scrie N. lorga, acel cult al tormalismului, aL
crui mare profet era s devie i s rmn, creind
singura scoal care a rAmas de la dnsul".
Din conferintele lui T. Maiorescu, nimic flu
s'a tipArit; e in aceasta mrturisire c, ori care ar
fi fost valoarea lor i ca scris nu numai ca rostire,
ele nu aduceau nimic nou in prezentarea unor
subiecte de un interes cu totul general, farii nici o
atingere cu starea, nevoile i aspiratiile societ5.tii
romnesti".

In rezumat, activitatea culturald de conferentiar

a lui T. Maiorescu e privit ca un formalism"


far interes si actualitate.
Prima lui lupt i totdeodatil marea lui biruint
in problema ortografic6 cuprinsA in Despre serierea limbii romine din 1866, contributie mai insemnatil de c5t cea a tuturor specialistilor, este apreciatil astfel de N. lorga:
Cea dintii publicatie a invdtatului profesor iesan
e o luerare de ortografie,-in care, aril o indreptare
prea sigur, pe baza de simplu practicism, punind
pentru a it aceealiteril :

i lAsAnd f Ara modificare

pe i din in, dar pilstrind pe u final, pe care-1 serie


intreg, admitnd etimologismul din adevile: si introducand zadrnicia accentului pe ultima silabii a in--

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

219-

finitivului, se cauta a se pune baza socotita indisRensabila a noii culturi. Pentru a invedera necesitatea noului decalog se prezentau multe i felurite.
consideratii, pc care nici un filolog nu le-ar fi primit intregi",
A doua lupta intreprinsa i biruinta repurtata
(Ie T. Maiorescu in cautarea adevrului, cuprinsa
in primul studiu de critica literara romneasca:
0 cercetare critic asupra Poeziei romine dela
1867, e apreciata de N. Iorga prin citeva rinduri in.
chipul

urma tor') :

Intreaga desvoltare a spiritului rominesc din


fundul veacului al XVIII pina in vremea lui ii
apare criticului in chip incomplect i mai fals de
cit forma insai pe care o combate". Ori: Plecind
de la principii, al caror isvor n'ar fi aa de greu
(Ie gash', el se ocupa numai de neajunsurile serisului contemporan in domeniul pocziei. Cu consideratii filozofice, care numai la lai puteau sa
par atit de noua i atit de profunde, el cauta in
poezie. inainte de toate provocarea de imagini
sensibile", ca i cum n'ai putea sa' trezeti imagini
si cite vrei, prin sugestia unor versuri fara nimic_
concret... Nu c mai adevarat ca poezia nu poate
exprima o cugetare excluziv intelectual"... Inca

mai putin c poezia e inutila".0 deci trebue sa


fie ireal, fiindu-i interzis sa dea glas intereselor
patimitor unei societati.... Studiul c, de altfel, o
scopul didactic" fiind dc
lucrare de stilistica
altfel mArturisit,

i una mai curind saradi,

1) N. Iorga, op. cil., I, p. 74.

www.dacoromanica.ro

in,

220

E. LOVINESCU

care interes ar avea doar alegerea, pe care o face


in cuprinsul literaturii rominesti, unde nu dovedeste gustul cel mai ales. Gluma usoara pe seama
unor poezii proaste pinia la copilarie nu era fara
indoiala o mare isprava... Daca ar fi fost in sprijinul unei asemenea lupte, indata deviata spre nedreptate, macar o profunda credinta sentimental,
servita de temperament si intrebuintind cuceritoarea magie a talentului literar! Dar saracia in
forma a lui Maiorescu se vadeste si in traducrea
fara sunet a lui Faust, pe care o iscaleste M" si
despre care Xenopol observa cu dreptate ca, daca

traduatorul a inteles bine ideea prctutindenea,

insa a fost prea sgircit in cuvinte". Cu alte vorbe,


lipsa de forma (!)" a lui T. Maiorescu e dovedita
cu niste versuri traduse i iscalite M. initiala, sub

care nirneni nu 1-a identificat pina acum pe T.


Maiorescu!

Sub aceasta infatisare minimalizata, caricatil


apare personalitatea i rolul marelui nostril critic.

7) Din farimiturile unei statui se fauresc deobiceiu alte statui; dad' rolul lui T. Maiorescu se
fixeaza in tagaduire, bagatelizare i trecerea in
anonimatul actiunii Convorbirilor literare, capitolul
urmator, al III, Elaborarea doctrinii unei noi

generafii, duce, titular, pc scutul sau pe adevaratul condueator al epocii, pc A. D. Xenopol. Daca

batrinul istoric ar fi trait in 1934, s'ar fi mirat eel


dintii de rolul, pe care nu 1-a avut, nu 1-a rivnit
.0 nu s'a gindit nimeni vre-odata s i-1 atribue.
Desi fost elev" al lui T. Maiorescu intre dinsii

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORLSTA: N. IORGA

22I

nu era decit o diferentri de sapte ani, ceiace-i pune


in aceia generatie. Intre ideile lui T. Maiorescu,

asa de grail s condamne i intr'un spirit asa de


hursuz, i ale lui Xenopol un conflict trebuia s
se procluca. Tinrul, asa de tinrirul student de la
Berlin, nu era om care sa se dea inlaturi de la o
discutie". $i unde s'a produs aceastd diseutie istorica, mernorabi15, care a determinat adevarata
ideologie a generatiei si 1-a impus pe A. D. Xenopol ca adeviiratul conducAtor al epocii? Intr'o
scrisoare particulara din 17 Ianuarie 1869 adresat
lui Jacob Negruzzi, care n'a vrizut lumina tiparului
decit in 1932 in Studli i documente literare1)

adiei dupii 63 de ani: admirabilri scrisoare, care


ar fi trebuit imediat tiprit, dar gindul eh ar
putea s supere pe Maiorescu ar fi impiedicat
aceasta". Scrisoarea continea citeva obiectii ale lui
A. D. Xenopol, asupra articolului lui T. Maiorescu:
In contra direc(iunii de asteizi a culturii romine2).

El gAseste anume c intregul articol este pornit


din adinca convictiune c tara noastr este incapabil de progres, c progresul aparent cu care
ne fdlim este neadevrat, ca unul ce nu a pornit
din impulsul poporului, ci vine dela influente
exterioare, nu porneste de jos in sus, ci de sus in
jos, etc." TinArul student e de alai pArere, e un
spirit conciliant; progresul mi e fals ci e in sine
normal, de cit in aceast regularitate i legitimitate
a sa trebuia sri se produca striri anormale ca cea de
I. E. Toroutiu, op. cit., II, p. 188.
2 ) Convorbiri Literare, 1868, II, p. 301.
1)

www.dacoromanica.ro

222

E, LOVINESCU

astdzi", caci, dacil se produc bureti i muschi pc


trunchiul Inca verde, nu trebue sa conchidem (Ie
aici c nfaduva insasi e deja putredd"... Starea
noastr cum este ea, este foarte legitim cu toate
c prezint multe ne1egitimitAti.1)
...R5ul care exista va trece, intrucit ac.easta e posibil"... Neadev5rul exist5 numai acolo unde cxist

constiinta de el". Teoria e ingenioash: DacA s'au


falsificat la noi istorie, filologie, aceasta, desigur,
nu s'a fcut cu constiinta falsificrii sau, desi pina

la un punct exista, (cum rmine cu desigur"?),


crau precumpanite de interesul chiar al existentei
i

trebue, dach nu privite cu recunostintii, cel

putin scuzate, etc. etc.".


Pozilia e categoric opus. 1'. Maiorcscu luase o
atitudine excluziv critic6, privind lucrurile sub raportul lor absolut al valorii in sine; A. D. Xenopol
era un relativist, considerind lucrurile in evolutia
lor istoricA i scuzind toate erorile prin necesitilti
sociale; el apartinea deci generatiei trecute. Unor

astfel de teorii conciliante avea s Je raspunda

alit de talos T. Maiorescu in Observeiri polemice"

(1869) : Prin urmare din accia ea o stare de lu-

cruri se poate explica istoriceste, nu rezultil ell se


poate justifica i numai prin o rationare sofistica

s'ar aduce un argument in contra criticei". Sau:


Obiectia CU inceputurile mici este sofistica in

aceia ca se foloseste de cuvintele tezei adevarate:


toate inceputurile sunt mici (in cantitatea adeptilor, dar mari in valoare) pentru a-i substitui in te1) I. E. Toroutiti, op. cit., II, p. 21, p. 23.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

223

lesul absurd, cri toatc inceputurile pot fi mici in


valoare i. mari in adepti". Situatia e clar pusa i
cu toata activitatea ulterioara a lui A. D. Xenopbl
la Convorbiri i in sinul Junimii literare, ea nu va
face decit sa se precizeze, largindu-se in acest sens
nu numai paralel ci i divergent. Inca din aceasta
scrisoare A. D. Xenopol se aratil ceiace va ramine
pina la urmil nn optimist, un progresist, un libe-

ral i nu un criticist intransigent. El nu admite


teoria maioresciana ca' un popor sa nu aiba coli,
daca nu poate avea de cit coli rele, sa DU aibri
pinacoteca pentru ca, etc. A face aceasta este a
impiedica rnicarea intelectuala care este esenta
progresului". Mai mult decit atit, el sustine ca

,,trebue ca mediocritatile sa fie acuma lisate in


pace... i. ca o lupta sistematica pentru stirpirea lor n'ar produce altceva de cit pieirea progresului". *i ca ton final optimist ultra progresist",
-cum va spune mai tirziu Catavencu: Cind un popor a ajuns la cunotinta .de sine, cind el a inceput a se desvolta, atunci el nu piere, pina nu imTlinete rolul sau istoric pe pamint ... Sena arnice,
accasta lunga scrisoare insa efectul ce mi-a facut
Articolul lui Maiorcscu a fost prea mare pentru ca
reactiunca impotriva lui sii nu fie tot atit de p
ternica. Daca am rcuit a te face sa impartaeti
opiniilc mele, nu stiu; cit despre mine am adinca
convictiune in viitorul nostru i am vrut odata sa

ma larnuresc eu insumi pentru ce am acea eredinta".

Critica lui T. Maiorescu se mentine, asa dar,


inteo intransigentd ideald, absolnta, pornitii numai

www.dacoromanica.ro

224

E. LOVINESCU

din logicii *i nu din contingente; colile trebuiatt


desfiintate pentru cA nu erau bune; procesul dela
formh la fond nu putea fi ateptat in evolutia lui,
normal. A. D. Xenopol, dimpotrivii, se mentine in

linia realitatii; aceasta e starea de fapt

nu-i

nimic de f5cut; mcdiocrit5ti1e stint necesitati, nui


trebuc sA le combatem pentru a nu stinjeni insui
progresul; T, Maiorescu reprezint criticismul junimist, iar A. D. Xenopol liberalismul pragmatic

al jocului liber de forte nedirij ate, cu pana.sul'


optimismului principial al Rominului care in vec
nu piere".
In afaril de aceasta, ideile" n'au vreo important de cit cind incep sa devida realitAti sociale.
Importanta ideilor lui T. Maiorescu nu st in originalitatea lor, ci in talentul, autoritatea, consecyenta, contagiunea r5spindit unei intregi generatik
de intelectuali, prelungit i dupil moartea criticu-

lui la trei alte generatii,


sta, prin urmare, in
dinamismul lor, prin care a produs o micare cultural i chiar politicii cu rezultate ce se v5d i
azi prin atitea semne vizibile. A minimaliza un
astfel de rol istoric, cel putin in domeniul estetic,
cAutindu-1 sa-1 treci, pe baza unui scrisori particubare sau a unui articol, lui A. D. Xenopol, care n'a

avut i n'a pretins nici odat s aiba vreo actiune


asupra dialecticei progresului nostru cultural este
o imparitate critic:1. N. Iorga credca i el eV) stdrile de lucruri erau evident treciitoare i nu meritati critica i mai ales o criticA de aceastil solem1) N. Iorga, op. cit. I, p. 89.

www.dacoromanica.ro

REACT1UNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

225

nitate in forma, de aceasta goliciune in fond.

Aici lipsa de initiere datorita necunostintei totale


a vremurilor i imprejurarilor, in care s'a injghebat vechea noastra literatura, il face sa tirasca de
calul ironiei sale pe Sincai, care nu e istoric, pe
Petru Major, care nu poate scrie, pe bunul Tichindeal, pe interesantul Prale. In ciuda criticului, da,
Vasile Pop era un barbat destept i plin de zel",
Gheorghe Saulescu un priceput traducator al liii
Homer. Curiosul Scavinschi merita altceva de cit
putinele rinduri de batjocura. Lui Aron Pumnul
ii lipsea, de sigur, gustyl literar i sistemul lui ortografic nu s'a putnt mentinea, dar Leplurariul lui
este pina azi un indispensabit izvor de informatii
literare".
Punindu-se pe linia bunului" Tichindeal, a
interesantului" Prale, a "desteptului" Vasile Pop,

a curiosului" Scavinschi, N. Iorga se punea pe


linia culturalului", cum, intr'un fel, se punea si
semi-junimistul A. D. Xenopol, un inestetic si el,
adica pe o linie ireconciliabila cu linia estetica

a lui 1'. Maiorescu, a carui revolutie N. Iorga


n'o putea intelege: din faza culturala, in literatura,
se desprinsese faza noua estetica, sub care traim
si astazi.

8. Din aceasi intentie de a scobori pe T. Maiorescu, dupa ce incercase sii-i substitue pe A. D.


Xenopol in rolul de fauritor al doctrinii nouei generatii", desi dupa cum am aratat, in parte, A. D.
Xenopol era un element de transitie intre vechea
generatie prejunimista, culturala si inestetica,
15

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

226

adevarata generatie junimista, N. Iorga s'a incercat


sa-1 umbreasca si in critica propriu zisa, exagerind

Insemnatatea unui articol al lui P. P. Carp: in a


judeca o opera de arta, scrie el 1), privita In conditiile genului in care intelege a se tinea, in mijloacele stilistice de care se servete, Carp insusi
cum se vede din observatiile asupra lui
aratase,
Reizvan si Vidra, dar mai ales in acela timp contribuind esential in acele putine pagini, peste Lessing, la teoria insai a fabulei, despre Fabulele lui
Sion,

insusiri mult mai mari de cit ale lui T.

Maiorescu, care n'a incercat niciodata strabaterea


in esenta insasi a unei scrieri, multumindu-se a-i
opune anume precepte si a ridiculiza anume pacate
de forma2)".
Cele ce sunt de obiectat unei astfel de afirrnari
se pot citi in studiul meu P. P. Carp, critic literar
i literat.3)

9. Cum studiul scriitorilor in lstoria literaturii


rominefti nu e sintetic, ci fractionat dupla epoci i
la intimplare, i T. Maiorescu este tratat dupa
aceiasi metoda, aa ca pentru a slei subiectul vom
mai face citeva incursiuni in diferite alte capitolc.
In Epoca realismului popular ;Indrepteirile ideo1) N. Iorga, op. cit. I, .p. 89.
2) Cit de neintelegitor era A. D. Xenopol, culturalul, fati

de tot ce e expresie. adica artfi i aceastil apreciere a lui


fati de articolul lui P. P. Carp: Critica lui Carp, scria el
lui Negruzzi la 23 Februarie 1870 e foarte Mina. Alta nu e
de spus: numai limba lui e uneori grozava". 1. E.Toroutiu
op. cit. II, p. 70.
3) Biblioleca pentru tori.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

227

logice, rniscarea junimist e de fapt datorita noilor


scriitori formati in strainatate, cugetatori i poeti.
Intre acestia din unna caracterul asa de proaspat,
-de nou al parnintului ardelenesc dadea i subiecte
noi i feluri pina atunci neintilnite de exprimare".

Lind totul era pe de a gata, s'a inscaunat" si T.

Maiorescu: Numai dupa ce acuma curentul se injghebase, Maiorescu a crezut c e potrivit sii faca
rezumatul dezvoltarii recente, pe care-1 refuzase
lui Xenopol. Dar lipsa de o intelegere mai adincii

se vede din faptul ca acest conspect" pune impreuna pe Eminescu cu Bodnarescu, etc. etc." Toata
Aceasta confuzie (Ie tendinti,
in numele noui

-directii" si a junei generatii" 1)


Apoi mai departe: Articolele intitulate Direc(ia
Nona", foarte pretentioase, incep prin intrebarea,
fara rost, daca va avea Rominia un viitor", daca
poporul din ea, nu intreg neamul rominesc, de care
nil voia sa se ocupe are destula putere primitiva
pentru a ridica i suporta sarcina culturii". Un
atac contra presei se adauga i unul, paralel, contra
Academiei, tic care Maiorescu, onorat cu una din
cele dintii numiri, se despartise foarte repede pc
motive de ortografic i limba. (Ieclarind ca pentru
oHce Stat ar fi o concentrare de nestiinta pretentioasa si tot ce a scris Cipariu fiind, pentru acest
judecator asa de competent *in filologie un sir de
erori" bune doar pentru circumscriptia Tirnavelor"
I3i dupil Epigonii, se plaseaza intre lucrurile umoristice" vechiul scris al lui Tichindeal si Pralea, la
1) N. Iorga, op. cil. I, p. 191.

www.dacoromanica.ro

228

E. LOVINESCU

care aduga pe altfel meritosul] S'Aulescu, pe Thutu,

Marin scriitor iesean de o inspiratie usoara, dar


uneori si de o vervA fericit i inglobind in reprobatia i pe originalul Baronzi, pe Mureseanu, omul
vremii sale si pe Aron Densusianu".
Istoricul ramne, deci, tot pe linia cultural, pasoptist si duce lupta impotriva lui T. Maiorescu in
1934, in numele lui Tichindeal, Pralea, Thutu, Mureseanu, Aron Densusianu. Direcfia Natal" nu putea avea nici un sens pentru dansul. Urma, fireste,

invinuirea de a nu fi apreciat indeajuns pe Eminescu. Ba c invinuit si de lips'a de gust.


pentru a incheia cu unul din numeroasele
atacuri ale istoricului vesnic nemultumit de oHce
si

ar fi fficut T. Maiorescu, mai extragem citeva Hu-

duri dintr'o serie nourt. E, astfel, de mirare cum


Maiorescu, scrie eP)... a putut proclama quasi neexistenta studiului de istorie in aceasta epocA asa
de aplecat s rgscoleasc5 trecutul, ffieind raspunzatori i pe cei patru profesori de Universitate, care
ar fi fost incapahili de a da macar o monografie

sau colectie de documente, tratind cu cea mai


mare asprime nepretuitul tezaur" al lui Papiu
Ilarian, pentruca ia din ciirti tipArite i da traduceri i bAtindu-si joc de ce adunase din arhivele

italiene rivna lui Esarcu, ba imputind lui Hasdeu


ca si-a intrerupt publicatia de documente: clack
Tocilescu ii place pentru greoaia lui compilatie
arheologica nu e asa i cu Fragmentele lui Hunmuzachi, etc: (pasagiul c de neinteles de oarece
1) N. Iorga, op. cit. I. p. 259.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA : N. IORGA

29

t. Maiorescu exprimA cea mai cald recunoatere

pentru culegerea de documente a lui Eudoxiu Hur-

muzachi, pe care, de altfel, el a adus-o in tarii).


Cine a citit articolul Literatura rominci i strain&
Jatea (1882) tie cu ce prevedere i cit de judicios
a zugrilvit sumarul tablou al activitatii noastre
*tiintifice pe terenul istoriei i filologiei nationale,
..cu cc impartialitate, neincredere, cind trebue, 61-duroasa adeziune iar4i cind trebue, discrimineazrt
chiar i opera filologicA i istoricil a lui Hasdeu,
rivalul s'Au (altfel e pretuit Arhiva istoricei a Roori Cuvente den beitrini i altfel Istoria cri-tied a Rominilor), cu ce nuante judecil defectele
calitatile Daciei inainte de Romani a lui Gr. Toeilescu, etc.; se convinge, astfel, cii, frtrii o cultur
de specialitate, T. Maiorescu, e un critic comprellensiv ii lipsit de pasiune in judecata unor lucrri
dc eruditie. Pentru noua generatie de istorici, recunoaterea lui se intinde i asupra lui N. Iorga. lush
renaterea i interneerea istoriografiei noastre nalionale se datorete profesorilor universitari mai
noi, d-lor N. Iorga i D. Onciul, ciirora li se poate
adiioga din partea studiilor paleo-slavice d. J. Bogdan. Comoara de documente descoperit i pusii la
indemina publicului de nepilduita sirguintii a d-lui
N. Iorga, soliditatea cercethrilor, claritatea i cumtarea expunerii in scrierile d-lui D. Onciul, precurn
i, al5turi de ele rnonografiile d-lui Bogdan au

fcut sa se nased o literaturg istoricA din cele mai


insemnatc i au avut totdeodatit darul sa produc,
-drept rezultat al inriuririi asupra tinerimii uni-

versitare, tar ir de scriitori mai noi, care de pe


www.dacoromanica.ro

239

E. LOVINESCIT

acum garanteaz5 continuarea ei, iu acela spirit

sf_

cu aceia cm-10114A." Acestea le scria T. Maiorescu

in Adaos la 1908"1), cind N. lorga ineetase de a


mai fi o speranta" j unimistil, ci, dimpotrivii. in
cepuse s'a ia o atitudine de a dversar.
10. Ostilitatea lui N. Iorga fat de T. Maiorescu
s'a manifestat apoi in toate prilejurile, in timpul
vietii i dupd moartca lui. In admirabila lui serie(Ic Oameni care au fost", grtsim o evocare a ma
rclui critic, chiar in momentul mortii (1917) in
care injustitia sistematicA se imbind cu o rara
pregnantii formula tonic ; vorn culege citeva caracte
rizAri: 2)

Talentul oratoric:
Profesor de o mare i clegantil elocventa, orator

parlamentar neintrecut in sublinierea fin5 a intcn


Iiilor sale si capabil hi acelas timp de a da cca
mai impresionantA expresie ideilor celor mai inalte,_

dadt nu unor puternice senthnente, pe care a


Print s5 1311 le aib5 ea fiind contrare conceptici

ce-i flicca despre omul public,

scriitor corcct,_

hmpede in rostirea unor piireri de bun shnt cu


scumpatate cinthrite, el va lsa in mintea tuturora
o icoana (Ie om mai mult decit amintirea unei
operc."

Despre idealul" vechilor Ardeleni i despre idea


delul" generatiei noui
adicii s6mAnsatorist",
fapt atit de inrudite intre dinsele:
I) T. Maiorescu, Critice", Ed. Minerva, vol. III, p. 37.
2) N. Iorga Oameni care au lost" 1935, II, p. 278.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

231

De agonia celui dintii a ris, de primele micari


ale celui din urmii nu s'a incalzit, Faldurii tunicii
clasice nu trebuia sa se desfaca in aceste dureri
i nadejdi ale pamintului".
Ca ld i frig im i-a fost nimanui Maga dinsul"
*i-a salvat opera, singura opera: iluzia superbii
ce voia sa deie despre sine insui".
11. Dourizeci de ani dupa aceea, CU ocazia apa-

ritiei volurnelor de Insemniiri zilnice", N. Iorga


sustinea in Cuget Clar" di nu e un serviciu pentru el i nici o datorie de pietate fata de memoria
lui s se tipareasca integral aceste note zilnice, adese mai putin decit banale i oglindind un suflet,
care, dincolo de manifestarea lui exterioara, avea
Un cuprins w de restrins,
Al doilea volum e, la inceput, inferior primului,
in care era rnacar spontaueitatea anilor de studii.
*tiri despre china, despre inaltimea zapezii, despre
nesuferite chlduri, etc."
Pentru prieteni potop de califica-tive amabile;'
Pogor copilaros", Papadopol-Calirnah mincinos",

Pentru altii taler CU dotal fete", obraznic linguitor" etc.

Incheerea e ea prin aceasta pubhcatie, de penibila descifrare i aproximativa traducere, singura


istoria luptelor noastre politice a folosit. In ce
privete pe Maiorescu insui, din aceste Insemnari",
in mare parte nernteti, cititorul insui va judeca".

lar cind in 1940 s'a produs acel fenomen unic in


istoria culturii romineti: o comemorare, la care
au colaborat cei mai de searua Jactori ai intelec-

www.dacoromanica.ro

232

E. LOVINESCU

tualitatii noastre printr'o nesfirsita serie de conferinse, articole, studii, carti, N. Iorga a intrat intr'q
faza convulsiva de contestare a legitimitatii acestei
inaltatoare comemordri ; la Academie, prin repetate conferinte i articole, in chiar anul dud umbra mortii se rasa peste dinsul, el protesta cu
dinamismul lui ubiquu impotriva comemorarii ina-

intasului, In care nu se putea cinsti o activitate


nici chiar asa de mare si nici asa de amhitioasa ;
cum pare, nici asa de plina de urmari cum se
pretinde."
Iata i necazul impotriva Ministerului de Instruc-

lie Publica: ')


Un ordin al Ministerului Invatamintului orindueste ca si in deosebitcle scoli sa se comemoreze
cineva al carui rol nu inteleg a-1 tagadui ci numai
a-1 arMa, care este inteadevar, inlaturind exageratiile, care nu cred c vor servi orice memorie, cit
41e respectata, si in scolile aceste se comemoreaza
acela care, la un anume moment, a fost socotit intr'un cerc, care nu avea nimic a face cu o natiune,
ca intemeetorul, deschizatorul unei noi faze in desvoltarea literaturii i culturii rominesti. Mie mi se
pare in afara de intentiile acestea, pe care nu ma
pot impiedica de a nu le vedea, ca s'a trecut dincolo (Ie marginile ingaduite si mai ales ca s'a mers
pe un drum care nu este cel bun".
*i acum pentru a nu mai riiscoli in deseurile
aruncate de valurile pathnii, vom mai face un

singur citat:
1) N. Iorga, O incercare de inviere", in Cage! Clap, IV,
37 din 21 Martie 1910.
www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA SAMANATORISTA: N. IORGA

233

.,Pe de alta parte, societatea aceasta este o societate adinc patrunsa de un spirit mistic. II avem
toti mai limit san mai putin: unii Ii dau o formula
fi1ozofica, altii II prefac intr'un instrument de agitafie, intr'un factor de revolutie. Dar noi nu vedem
luerurile silogistie, prin urmare, nu avem nevoe de
invierea dascalului silogistie. In timpul lui era
foarte Miie ca. se *tia ce este silogismul, dar, dupa

ce 1-a aflat. nu mai era nevoe ca societatea s'o


punern in forme artificiale in eugetarea sa *i din
cugetare in actiunea sa".
Dincolp de patimile *i de reactiunilc personale ale

unui temperament impulsiv, gasim, apdar, cheia


adevarata a acestei Inver*unari postume, con*tiinta

de a reprezenta doted lumi cu total deosehite: de


o parte, lumea nona" mistica i, de alta, lumea
rationalista, logica a lui T. Maiorescu; invierea
,,dascalului silogistic" i se parea inoportuna in rnijlocul unei lurni mistice", care avca sa-i fie atit

de funesta chiar in anul cind seria rindurile de


mai sus: caci logica e una SI e condusa de ratiune,

pe cind misticismu1 e multiplu, nu cunoa*te f rin a *i pa-

sional, poate trece de la teorii la acte i chiar la crima.

www.dacoromanica.ro

XIII.
REACTIUNEA MODERNISTA : 0. DENSUSIANU
1

Pozilia eslelicti a lui 2'. Maiorescu i stetizanlii a lui


Denusianu. 2) Alacurile lui 0. Densusianu.

1. Ostilitatea lui 0. Densusianu fata de 1'. Maioreseu are o prima motivare psihologica: filologul

motenia duFnania paterna, a amaritului Aron


Densuvanu, eriticul dela Federafiunea budapestana, acuzatorul lui T. Maiorescu de plagiat, autor
nefericit de epopei i de hore otelite", victima
acclui cumplit In laturil", prin care, totuO, amintirea Ii va ramine in istoriile literaturii. Daca oamenu ar trai prin idei" *i nu prin afecte, i, dacil,
chiar i in domeniul ideologiei, ar avca viziunea
justa a lirnitelor lor, 0. Denusianu ar fi trebuit
sa fie mult mai aproape de T. Maioreseu de cit,
de pilda, S. Mehedinti, care e, de fapt, la antipodul
revolutiei implinite de dascalul sau de natura pur
estetica, singura valabila peutru noi, urma*ii. Estetismul lui se baza insfi, ea fond, pe un material

etnic, impins la ruralism i la specific national";

ca forma, se turna in tipare elasi-co-romantice: totul

www.dacoromanica.ro

236

E. LOVINEScu

dictat 0 de temperament 0 de formatie. Parrtdoxul


situatiei este acesta: de o parte, T. Maiorescu putin
cunoscator al folklorului i dovedinduli ignoranta
de cite ori facea un citat, devenit, totui, nu
numai, ceeace era natural, aparatorul poeziei

populare, ci sustinind ca poezia [culla trebue sh


tina contacful cu poezia populara, pozitie valabila
numai la inceputurile unei literaturi. Iar pe dealta: 0. Densusianu, cunoscator i adunator proe
fesional de folklor, caruia i-a inchinat numeroase
studii, luind pozitie impotriva samanatorismului
a ruralismului, a poeziei populare ca punct de
plecare al literaturii romine.
until i altul se anal], de fapt, pe acela continent cstetic,
al artci pentru arta
singurul
determinant; deosebirea dintre dinii era de nuanta
i nu de esenta.

T. Maiorescu era un critic estetic cu un gust


foarte precis, lirnitat, firete, rnai mult in cadrul
literaturii in care se formase; 0. Densusianu era

un critic, daca-1 putem numi aa, estetizdnt, neintelegind de cit o singura formula de arta, simbolismul. Cceace numai prin improprietate s'ar putea

nurni critica" i s'a indreptat cu inverunare irnpotriva tuturor scriitorilor samanatoriti (M. Sadoveanu, Octavian Goga, etc.) fara distinctie, dei in
accl moment, acestea erau valorile reale ale literaturii i nu simbolitii academici de la Vieata

Nouci; nici chiar in sinul modernismului, el n'd


receptat, de altfel, adevaratele inovatii i talente,
rnai presus de mice, criticul neputind suferi succesul altora.
www.dacoromanica.ro

0. DENSUSIANU

237

2. '1'. Maiorescu nu s'a exprimat 'nici despre lite-

ratura .poetului Ervin, nici despre critica lui 0.


Densusianu; opinia i se poate, totui, deduce din
atitudinea generala fat de literatura modernisra,

in care vedea numai mievrerii", decretind c

poezia noastr n'are aface CU efeminarea scrierilor


decadente". Cit despre activitatea lui filologicri, in
trei rinduri o pomenete cu recunoa.,tere.
Am cercetat aiurea 1) atacurile lui 0. Densusianu
impotriva lui T. Maiorescu i a Junimii, cuprinse
mai ales in douri articole. In articolul Alecsandri

i Junimea, 2) cu prilejul aparitiei volurnului de


Scrisori al lui Alecsandri, citind citeva fragmente
din scrisorile poetului cAtre Negruzzi in chestia
limbii, criticul vrea s atribue bardului meritul
campaniei impotriva Ardelenilor. Din fragmentele

publicate nu reiese decit c Alecsandri se bucura in


1868 de campania lui T. Maiorescu pornit in 1866.

In cel de al doilea articol 0 legendd literarei 3)


combate pretentia lui T. Maiorescu exprirnat in
Direcfia noud c revista Convorbiri Literare ar
fi singura revistii critica ce am avut". Considerind-o

ca o impostur", 0: Densusianu citeazA Dacia


literarei (1840), Romdnia literard (1855), Revista

Romeind (1861) cu aceeai atitudine critidi a Convorbirilor (Jar inaintea lor. In realitate, aceste
reviste cereau critica, dar n'au practicat-o, pentru
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, II, p. 130
2) VieaJa noud, I. 1905, p. 97
3) Vieafa none'', no. 14-15 din 1905, p. 313

www.dacoromanica.ro

238

E. LOVINESCU

c nici M. KoOlnice.anu, nici V. Alecsandri, nici


Al. Oclobescu nu eran critici. Critic a fost numai
T. Maiorescu. In nici un caz Aron Densw}ianu ori
0. Densusianu, buni ciirturari, dar judeciltori strimbi
poeti mediocri.

www.dacoromanica.ro

II.

A DOUA GENERATIE
POSTMAIORESCIANA

www.dacoromanica.ro

I.

CARACTERELE ACESTEI GENERATII

Int lia generatie postmaioresciana se compune,


cum am vazut, din studentii mai apropiati ai dosgeneratie mai mult de filozofi", de profesori, de culturali, oameni de cariera. Unii si-au
ridicat la inCeput scuturile impotriva materialismului istoric si a criticei gheriste, care tindea sfi
ia locul estetismului rnaiorescian; au facut-o insa
fara sa fie profesionisti ai criticei i, dupa primele
ciocniri; s'au retras in indeletnicirile carierei. Caracteristica acestei generatii, care ii inglobeaza pe

toti !Ira distinctie, e de a fi creat un cult maiorescian al recunostintii, dacfi nu si al invataturii


sale estetice; unii au intemeiat o adevarata literatura ap ologetica i o ortodoxie lipsit citeodata de
substanta i chiar de unele insusiri fundamentale
maioresciene. Detinind informaliile de la T. Maiorescu, tot afit de autentice ca i cele din Insemneiri,
de la ei pleaca orice biografie; ei sunt la originea
tuturor comernorarilor si a amintirilor ce intretin
16

www.dacoromanica.ro

242

E. LOVINESCII

vie in contiinta publica personalita tea indrumatorului. Aceasta prima generatie a fost insh acriflea' ; din viata, n'a ieit din vorba dascalului; dupa
moartea lui a llamas pe linia recunotintei. Singur
Mihail Dragomirescu a facut o cariera criticfi, urmind linia principala a esteticei maioresciene, la
inceput intr'o dependenta totalii, mai pe urrna despartindu-se i de dinsul i de Convorbiri; intemeind o revista de concurenta, a mars tot pe iinia maioresciand, impingind-o in .norii aristofanici
ai unui temperament excesiv, fara frina bunului
simt, in constructia ideologica, a gustului, in evaluarile practice.
Odatii cu generatia a doua postmaioresciana incepe critica ...criticei i atitudinii maioresciene. In

afara de I. Petrovici format Inca in preajma lui


1'. Maiorescu, ceilalti scriitori 1-au cunoscut putin
sau de loc; ei n'au suferit nici farmecul nici jugul
personalitatii lui i, mai cu searna, nu-i leaga de
dinsul vreo recunotinta personala. Literatura apologetica scade sau dispare; ineepe examenul critic
al omului i al operei, examen, pe care il tree
toate marile personalitali in fala generatillor suecesive.

www.dacoromanica.ro

1.

I. PETROVICI
I) Lergiturile lui I. Pelrovici cu T. Maiorescu. 2) Prin structura talentalui 1. Petrovici e eel mai aproape de T.Maiorescu.

3) Spiritta Junimii" i I. Petrovici. 4) Literutura maioresciand" a lui I. Petrovici si coracterele aceslei literaturi.

1. Corespondenta lui T Maiorescu cu I. Petrovici


e prea neinsemnatd pentru a constitui un element
apreciabil in stabilirea graficului relatiilor lot").
Dintr'insa reiese doar pretuirea profesorului, cum
reiese, de altfel, i din prefata fAcutd primei sale
lucrdri filozofice din 1904, O problemii filozoficei":

Mai intii este scrisii in cea mai bund limba romi-

neascd, apoi dovedete o deplind piltrundere a


mai pre sus de toate
teoriei idealiste i
este
o incercare originald de a duce explicarea i aplicarea cunotintii omeneti cu un pas mai departe";
interesul afectuos al lui T. Maiorescu Fa urrndrit

i Id studii in strdiniitate i chiar in debuturile


confe,rentiariatului universitar la Iai. Ultima seri1) L E. Toroutiu, op. cit. V. p. 266.

www.dacoromanica.ro

244

E. LOVINESCII

soare publicatil e din 12 Noembrie 1906, probabil


ultima trimisri 1). Relatiile par a se fi racit, din
motive probabil politice. Sub titlul de consecvent
T. Maiorescu cerea o fidelitate absolutk tiranick
in toate domeniile vietii publice; pretul interesului
ski afectuos constituia o servitute morark pe care
n'au realizat-o in chip absolut de cit, poate, numai
S. Mehedinti, I. A. Rklulescu-Pogoneanu si P. P.
Negulescu; de ceilalti s'a destacut imediat, ar-

tIndu-le unora o duritate implacabil: de A. D.

Xenopol, de mult, declarindu-1 idiotizat", din motive ce vor fi deslikute in alt volum, de I. Slaviei
in 1884, in urma plecrii lui la Sibiu pentru a lua
conducerea Tribunei, soeotindu-1 om al lui Sturdza",

de Caragiale, cum se va vedea aiurea;

(le G.

Cosbuc, la aparitia poeziei Vrem pcimint", cind a


inapoiat i numkul Vetrei cu indicatia se ref uzg
primirea"2) ; de Al. Vlahut, de D. 011ilrYescu-Ascanio

secAtura cinicii", de N. Petrascu miselul"; de

Duiliu Zamfirescu, in mod public la 16 Mai 1909,


ji chiar de I. Al. Brkescu-Voinesti; dintre discipolii lui universitari de C. R5dulescu-Motru si de
M. Dragomirescu in 1906. Nu este exclus ca acea') In privinta raporturilor literare dintre '1'. Maiorescu ai
I. Petrovici se pot citi cu interes paginile din Fulguratii
jilozofice t lilerare (BIM. p. tofi No. 1543 46, P. 301 si
urmitoarele) ap5rute chiar in momentul tipilririi acestei
cArti. E vbrba de o discutie din 1902 in jurul volumului Un

cog de viald, de versuri i cu cele doui poeme dramatice


intr'un act: 0 siirulare i Pe urma iertarii. Se poate vedea
atitudinea criticului fart de debufanti.

2) 1. Slavici, .4tninliri", ed. Cultura Nationalii, 1924, p. 158

www.dacoromanica.ro

I. PEIROVIOI

245

sta sA fi fost, latent, i atitudinea lui fata de I.


Petrovici.
E poate locul unor consideratii generale privitoare

la notiunea de caracter" ce se leag atit de strins


de personalitatea lui T. Maiorescu. Caracterul nu e

o form a inteligentei, a culturii sau a talentului;


unite uneori, ele prezinti alte dati independente,
singuratice. Dei s'ar 'Area c'd se conditioneazfi,
aceste caliti intelectuale se prezintA mai adese
izolat; este dela sine inteles c, intrucit nu e
o .functie intelectual ci morala, caracterul se

afla intr'o legatura i mai slobodil fa t de ele, cu


toate ca se inratieaz uneori i in simbioz, cum
e in cazul lui T. Maiorescu. Inteligent, cult, talentat
inteun grad eminent, a fost i un om de caracter,

adicfi o valoare moral mai 'aril de eit valorile


intelectuale.
In ce constil caracterul, care-i elementul lui gene-

rator? In aparent, din putin lucru: din unitatea


de reactiune in fata imprejurfirilor. Pus in aeeleai
conditii, omul de caracter reactioneaz la fel i nu

se schimb de la caz la caz, din impulsivitate. In


succesiunea contradictorie a stdrilor de contiint6,
unitatea de reactiune reprezint o constant6; prin
ea personalitatea se regAsete pe.sine in momentele

cele mai tulburi, intact, indestructibil. Fenomenele sufleteti nu se produc in voia lor prin actiunea
momentang a unor agenti nesupravegheati, ci sub

controlul unui regulator, care indrumd reactiile


inteo directie invariabilfi, unia. Manifestindu-se
prin egalitate cu sine de la momentul incert al
adolescentei pink' la adinci biitrinete, psihologia lui

www.dacoromanica.ro

246

E. LOVINESCU

T. Maiorescu a'fost eleatica: sibi constat, cum spunea


poetul latin; psihologie destul de comun6; embrionar,

ne gasim cu toti In samintil. Nota lui caracteristic6


n'a lost ins egalitatea unei individua1iti evoluabile, ci o egalitate fdr5 evolutie, manifestat printr'o
perfectie prematurfi, neschimbatil. Identitatea lui
sub raportul inteligentii, al culturii, al talentului, categorii intelectuale relativ elastice, implicA

de la sine i o identitate in ordinea moral a caracterului, in genere, o invariant, cu foarte patine

alterfiri prin presiuni din afarg. T. Maiorescu A


activat, deci, in sens unic intr'o jumiltate de veac
de viata publica, eaTauzit de o ideie i in cadrul
unui singur partid; minime, variatiile lui de opinie
se pot numra, avind totdeauna o justificare Jogic
dictat de o experient nou.
Oamenii de caracter, cu o constant de reactiune,
cu o structur profund moral, privesc, la rindul
1 or, toate valorile omene*ti prin prisma aceleiai
constante de reactiune, a caracterului. Nu se poate
spune ea T. Maiorescu nu avea mhsura exacta' a

literaturii celor din jurul lui, a prietenilor dela

Junimea; in judecatile lui gAsim totdeauna o fin5


distributie a nuantelor, peste ing6duinta prieteniei
sau a solidaritAlii de grup. Nu e mai putin adevgrat
c se constat i o indsprire de atitudine, fat'd de
cei ce s'au abtut dela linia junimista; cu toate
ca disocia principial valoarea esteticfi de cea moral,
i-a invinuit pe unii de lips6 de caracter cu o repulsiune
preracuta pe nesirntite in ostilitate estetica, inglobind

scriitori i opere, reactiunile fiindu-i dominate de


.

imperativul valorificfirii oamenilor prin consecventa

www.dacoromanica.ro

I. PETROVICI

247

lor morala. Caracterul cere caracter, censecventa


fara circumstante atenuante in ordinea pozitiva;
In ordinea negativa. ea impune ins servitutea.
Junirnismul nu e un bloc ci un rnanunchiu de idei
ce se pot admite i respinge in arnanunte, dup.-a_

libertatea de judecata a fieciiruia. Discutia nu


poate incepe de cit de la interventia intereselor
materiale.

2. Anii trecind, lucrurile pot fi privite in totalitatea lor fara pasiuni definitiv incheiate; se poate
(led afirma ca o parte importanta din motenirea
lui T. Maiorescu a trecut asupra lui I. Petrovici. Nu
e vorba de imprej urari exterioare, cum ar fi, de pilda,
faptul de a fi luat succesiunea catedrei, ori ea e la
Academie, ca alti postmaiorescieni, sau ca se afla
in fruntea unui Minister, pe care 1-a onorat cindva
T. Maiorescu, ci din imprejurari privitoare la
structura talentului.
Din posteritatea intiei generatii maioresciene
singurul cu reputatia de orator e S. Mehedinti; ca

in toate, el a i fost preferatul lui T. Maiorescu:


Mehedinti are genialitate ca orator", ii scria el lui
Jacob Negruzzi la 16-29 Julie 1902, dindu-i relatii
asupra Congresului de la Liric. S. Mehedinti e,

inteadevar, orator, dar specia oratoriei lui n'are


nici o legaturd cu oratoria strinsa, logic, de debater" a lui T. Maiorescu, ci e exploziva, retorica,

plina de pasiune si de exageratie, micind prin


efectul a ccia ce se cheama actiunca oratorica".
In arta vorbirii i a scrisului, dintre discipoli, I.
Petrovici e probabil mai aproape de maniera das-

www.dacoromanica.ro

248

E. LOVINESCD

clului sfiu. Nu ne referim, de sigur, nici la pregnanta, nici la lapidaritatea, nici la incizivitatea stilului lui T. Maiorescu, unice in felul lor, ci la lipsa de
retorism a frazei, fara ca sa-i ridice totusi relief ul
si culoarea si la acea invizibil cautare i gasire a
limpiditati, scopul ultim al oricarui stil. In proza

moderna, in care s'au realizat atit de multe inovalii i progrese in sensul imagisticei, al pitorescului, al vehementei sensoriale, al expresei eliptice, trebue SA' pretuim continuitatea acestui stil

clasic de a lungul literaturii romine spre care se


indreapta, in definitiv, oricine, odata cu maturitatea si Cu experienta artistica ; T. Maiorescu s'a
nascut cu dinsul i, egal cu sine, 1-a pastrat pina
la urma.. In eseistica filozofica nimeni nu e mai
aproape de stilul lui de cit I. Petrovici, subsumind
totul claritatii, simplicitatii, proprietatii de expresie,

limpiditatii frazei unduioase. Uniformitatea ce ar


putea urma simetrici T. Maiorescu o rupe din cind
in cind prin ironic transcendenta, iar I. Petrovici
printeun accent liric, esential evocatorului, tradus
printr'o imagine din disponibilitatile poetului tie
odinioara si ale oratorului de totdeauna ce-si in-

tretine utentia ascultatorilor prin tint a de aur a


unei icoane poetice. Voind, de pilda, sa plasticizeze

jertfa adusa de T. Maiorescu thrii sale, prin parasirea studiilor de inalta speculatie filozofica in
beneficiul unor modeste preocupari de interes local,

scriitorul Ii fixeaza ideia in imaginea pregnanta


a amui codru ce ar renunta la o parte din man tia

www.dacoromanica.ro

I. PETROVICE

249

sa .bogatA pentru a da lemne vetrelor srace, care


i se adApostesc la poale" 1). ToatA literatura eseisfiat si de memorialist, ca i discursurile lui I. Petrovici, sunt punctate de astfel de fulgurAri poetice
ce lumineazA i impiedicA armonia de a nu luneca
in monotonia acromaticA. Adaptarea fondului si a

formei intr'o unitate clarificatoare n'a posedat-o


in asa mfisurA nimeni din intiia generatie postmaiorescianA; pe S. Mehedinti ii deosebeste de dascAlul

sau retorismul, principiul generator al expresei lui


cu tot ce aduce el, vehement, dilatatie verbal A,
imagisticA, coloare; P. P. Negulescu reprezint o
egalitate cu sine, a cArei uniformitate nu o intre-

rup nici un relief, nici un accident pitoresc ; la

C. RAdulescu-Motru, expresia nu e consideratA in


sine ca un element al valorificArii ideilor ; M. Dragomirescu a descoperit formula stridentei stilistice-

3) Scopul acestei cArti nu este de a studia pe


i cu atit mai putin pe filozofi; in cadrul
strict al specialitAtii, nici n'ar intra in competinta
critici

autorului; la critici sau la teoreticienii culturii am


intreprins-o doar in vederea apropierilor si a stabilirii disocierilor, cum am f Acut-o, de pild, la C.
RAdulescu-Motru, continuatorul Junimii in disciplina
filozofiei culturii.

Despre I. Petrovici nu poate fi vorba de un studiu asupra problemelor de logicA sau altele de
acest fel ; incadrarea cugetAtorului in categoria spiritual:I a Junimii e totusi evidentA si a schitat-o de
Cultura Romdnii, 1909

www.dacoromanica.ro

250

E. LOVINESCU

curind T. Vianu intr'un articol 1). I. Petrovici se


aseaza in criticismul junirnist rationalist, care,
pornit din conceptii streine, s'a aplicat aproape cu
excluzivitate la fenom2nul cultural aa cum se
prezinta la noi ; fundatorii Junimii s'au straduit
sa organizeze o cultura romina in toate directille,
o *coala, o stiinta, o arta, catind cu neincredere
la tot ce se produsese pina atunci i chiar la tot
ce se infdptuia sub ochii lor ; nu priveau problema
culthrii, ca de altfel, toate problemele, sub unghiuI de vedere speculativ ci pragmatic. Din aceasta pricina T. Maiorescu si-a inlerzis repede
orice veleitate de activitate filozofica; pe cind in
1870 planuia o Teorie a perceptiei, in 1872 se multumia sa scric o Gramaticei romirzei pentru colile
elementare". Integrindu-se rationalismului j animist,
I. Petrovici a largit totui unghiul viziunii lui,

privind problemele nu numai din punctul de yedere pragmatic al culturii nationale ci'in cadrul
lor universal ; apartinind unei epoci de spiritualism i de renatere a metafizicei,
pe cind T.
Maiorescu era fiber cugetator, d. Petrovici acorda
ratiunii i posibilitatea (Ie a gasi motivele credintii

in Dumnezeu si in viala nemuritoare a sufletului".

4. Din geperatia a doua de postmaiorescieni, I.


Petrovici e contemporanul literaturii de evocare a
lui T. Maiorescu. El a asistat la ultirnii ani ai activitatii lui profesorale, de apus de soare, i, ur1) T. Vianu, I. Petrovici si spiritul filozofic al unimii"
in Preocupari literare, VII, 6-7, lunie-lulie 1942, NurnArul lnchinat lui I. Petrovici.

www.dacoromanica.ro

I. PETROVIOI

251

mind filozofia, a intrat cu dinsul in legaturi mai


intime, T. Maiorescu pastrind Inca interesul pentru
lucrarile i evolutia intelectuala a studentilor re-

marcati in incercarile de seminar, A5a fleuse cu


prima generatie pestmaiorescianil i, lute() masura
oarecare, asa facea i acum cu I. Petrovici, Const.

Antoniade, Mircea Djuvara, etc., iar pe latura literaturii cu P. Cerna, G. Vislan, etc. Relatii mai
strinse i similitudinea preocuparilor filozofice
i-ati dat, asa dar, posibilitatea de a-si alirnenta evo-

carile dintr'un strat mai bogat de amintiri personale, spre care il imboldea si rasa mildovenea sea
de povestitori, rasfrinta mai mult asupra trecutului decit asupra prezentului, imprimindu-i o nota
esentiala, intr'o literatura mai bogata, dincelo de
1'. Maiorescu, ce leaga firul fragedei copilarii cu
cel al maturitatii intr'o serie de momente calde,
lirice, duioase. Numeroasele pagini despre T. Maiorescu sunt, astfel, rodul unei dispozitii generale
suflctesti ce inglobeaza aspecte diferitc ale timpului si ale spatiului. In afara de asta, mai exista
alte dou motive pentru a explica abundanta literaturii sale rnaioresciene: talentul oratoric l'a pus
in situatia de a fi evocatorul dascalului cu w_azia
diferitor comemorari

solernuitati. Ultima sa eu-

vintare la centenarul lui Titu Miiorescu" tinuta


la sedinta publica solemna a Academiei Romine
de la 16 Februarie 1943 incoroneaza doar o serie
mai lunga de astfel de cuvintari festive. Se mai
adauga faptul ea', de mai multe ori Ministru al
Culturii Nationale, prin insasi situatia sa oficial,

a avut prilejul de a se

rosti in public

www.dacoromanica.ro

252

E. LOVINESCII

asupra inaintasului sfiu. Toate aceste imprejurgri

la un loc: legatura intre profesor si student in


cadrul unor preocupari comune, talentul evocarii
lirice a trecutului, talenturl- oratoric, situatia de
i-au inlesnit aMinistru al Culturii Nationale,

ceastg bogat literatur maiorescian", a cfirei


deosebire de nuantfi fata de literatura primei ge-

neratii rAmine sa o precizm.


In literatura maiorescian a lui I. Petrovici intimpin5m dela primele rinduri caracterele nouei
generatii postmaioresciene: independenta fat de
model, de unde decurge criticismul. Literatura
primei generatii, am spus-o, e o literatur excluziv
apologetic, literaturfi de fidelitate absolut, omagialfi, fAr urma obiectiei sau a criticei. T. Maiorescu e un erou venerat i nediscutat.
Odat cu generatia a doua atitudinea se schimbA;

tegaturile ei directe cu profesorul" sunt cu mult


mai slabe sau nule; obligatiile personale fata de

dinsul fiind minime sau inexistente, spiritul critic

nu mai sufer comprimarea unui ascendent, a


unei recunostinte personale; moartea a slobozit

rezervele. Iat pentru ce numai odat cu aceast

generatie incepe criticismul fatii de opera si personalitatea lui T. Maiorescu. Ne punem din punctul
de vedere chiar al admiratorilor, al continuatorilor,
al lui I. Petrovici in filozofie i In viala publica
si al altora in critic. Apologetica s'a prefacut in exe-

gez. Iatfi, de pilda, o situare exactfi a valorii lui


T. Maiorescu ca filozor) :

1) I. Petrovici, Personalitatea lui Titu Maioreseu" aprutti


Intfiiu In Vial(' Romdneascii din Septembrie 1423 i reprodusti In Biblioteca pentru toli, 1537-1538.

www.dacoromanica.ro

I. PETROVIOI

253

... Dar Titu Maiorescu n'a lasat o astfel de opera


dupa dinsul i nu se poate vorbi despre o filozofie
a lui Maiorescu, aa cum se vorbete despre una

a lui Descartes, Leihniz, Kant sau Spencer nici


maca i. cit despre aceea a unor filozofi mai putin
uriai, ca Victor Cousin, Jouffroy, Thom as Reid,
Fries, etc. i nici chiar in masura in care se vorbete despre opera filozofica a compatriotilor sat,
Vasile Conta sau A. D. Xenopol.
Ne-ar raminea atunci intr'o asemene a cercetare
sa scoatem la iveala influentele suferite i. impru-

nauturile acute de T. Maiorescu de la alti cugetatori in scrierile sale filozofice, precum i in acele

lucrari, care, fara a fi de filozofie propriu zisa,

porneau totui in deobte de la principii filozofice


i sunt animate de un suflu de cugetare inaltil. Ar
fi sa vedem caror curente i caror maetri ai gin-

dirii 1'. Maiorescu a fost tributar, ce anume filozofi i-a pus la contributie In cercetarile i studiile
sale, ce coala sau coli filozofice a reprezentat.
Ar fi sa aratam, de pilda, c estetica sa in latura
ei metafizica a fost inriurita de Schopenhauer (teoria
contemplarii impersonale, In care egoismul indivi-

dului dispare), iar in partea -technica de tepriile


hegeliene (probabil prin intermediul esteticianului
Vischer), ca metodologia sa, in deosebi In paragra-

f ul inductiei, este vasala logicei inductive a lui


John Stuart Mill, c evolutionismul lui Herbert
Spencer l'a aezat la baza conceptiei sale politice,
potrivit cu care condamna oHce salturi in reforma
legislativa, c acela evolutionism 11 aj nth' s scape

de consecintele metafizice schopenhaueriene, fawww.dacoromanica.ro

254

E. LOVINESCIT

candu-1 sa nada j duiascii intr'un progres de ameliorare treptata ; di definitia lui Comte: savoir
c'est prvoir" i-o insusise pc deantregul si ca ierarhia tiintelor din sistemul aceluia filozof 11 facea
sa ceara omului politic o cultura mai vast de cit
ori cArui specialist, intru cit sociologia presupune
cunostinta prealabila a tuturor tiintelor pozitive
etc".

Numai din compararea acestei pagini cu cele


citate ale lui S. Mchedinti i I. A. Radulescu-Pogo-

neanu shntim ea am pasit intr'o noua faza postmaioresciana, in care admiratia pentru dascal se
imbina cu critica libera. Investigatia ar putea merge

chiar si mai departe. Literatura hagiografica pornita de la biografia lui Soveja din 1910, contine
i astazi anumite exemple edificatoare pentru a
arata marea dezinteresare a lui T. Maiorescu; dezinteresarea e reala dar unele exemple se pot con-

testa. Faptul, de pada, de a fi fost revocat de la


catedra lui la Iasi de o dispozitie nedreapta a
Generalului Chr. Tell la 28 Noemb. 1871, fara ca, a j uns

Ministru, sa se reintegreze, cum Meuse cu adversarul


ski Nicolai Ionescu, revocat din acela motiv, l'a m
pus aiurea in adevarata lui lumina: intrand in

P arlament si Minister, T. Maiorescu renuntase de


a se mai intoarce la Iai, catedra 1i devenise prin
urmare indiferenta '). Reintegrarea lui la catedra de
Logicez 0 Istoria filozofiei moderne a secolului XIX,
1) 0 dovad avem in anfanuntul ea' din 1872 isi vinduEe casa

din Iasi : vinclut casa din Iasi lui Demetru Rosetti penlru
3800 galbeni in mlnli; pe mine m'a costat 2500". lusemari,
I p. 213 la data de 10 Ianuarie 1872.

www.dacoromanica.ro

I. PETR.OVIDI

255

la Universitatea din Bucuresti, (10 Oetombrie 1884)

e prezentata de biografia oficial ea un act dezinteresat al guvermului de reparare a unei nedreptati; cereetarea documentelor ne-o dovedeste ea efec-

tul unor tratative de ordin excluziv politic eu

guvernul I. Br5tianu, ce au durat doi ani 1).


Alt exemplu edificator" e reprodus de toti biografii de la Sovej a pin5 la I. Petrovici: proectul
de lege al lui T. Maiorescu, din 1901, interzicind
pe viitor Ministrilor de Justitie de a pleda cinci
ani dupg ce si-au piirsit functia; neizbutind s5-1
treach in parlament, dar simtindu-se legat moralm?,nte de proectul &au, el si 1-a aplicat sie-si la
iesirea din Minister. Proectul e discutabil, dar nu-1
vorn discuta; nu intereseaza decit atitudinea autorului. Din cereurile baroului, mi se afirmii c5 T.
Maiorescu nu mai pleda dinainte de a fi coriceput
proectul; lucrul meri t sd fie verificat; retinem

insa un fapt pozitiv. Citiva ani dupd retragerea


din Minister, I. Petrovici i-a adus aminte intr'o
scrisoare de apropiata implinire a sorocului de
einei ani si de oportuna lul reinseriere in Baron,
,

cAreia T. Maiorescu i-a rgspuns la 16 Februarie 1966:


Cu prevederea d-tate in privinta advoca turii mele s'a

intimplat cum se va fi intimplind adeseori cu asemenea prevederi (*i aceasta incure5 pozitivarea
sociologiei) s'a realizat fiincic mi-ai comunicat-o.

Nici nu ma gindeam la advocatura, cind mi-a


sosit serisoarea d-tale; dar dui-A ce am eitit-o, am
gAsit argumentarea d-tale (a d-tale, nu a mea cad plat
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, II, p. 160.

www.dacoromanica.ro

B. LOVINESCII

256

atunci nu-mi trecuse prin cap) aa de ihtemeiat,


incit la 11 Februarie (In aj unul implinirii celor
cinci ani din proectul de lege) am cerut reinscrierea in barou.
De unde rezultd cfi scrisoarea d-tale nu a cuprins o simpl prevedere, oarecum teoretica, ci a
devenit un element cauzal si s'a amestecat in realitatea practic5",
Ce reiese din analiza acestei scrisori? Ca T. Mk
iorescu uitase cu desavirire implinirea celor
cinci ani, dovad cfi se retrfisese definitiv din
barou; renuntase la advocaturfi, odat cu virsta
de

aizeci

de

ani,

fAra gindul de a se mai

inscrie. A aplica o lege restrictivA unor oameni


tineri la inceputul carierei lor publice, atunci cind
tu ai sfirit-o, nu e echitabil. De ce s'a reintors
totu In barou in urma prevederii" lui I. Petrovici, dei uitase de o chestiune ce nu-1 interesa,
intrucit n'a mai pledat vreodat nici dup aceia?
Nu putem ocoli bAnuiala c-si dduse seama ea
era momentul unui gest edificator ad porn pam et
ostentationem, pentru a-i Intrebuinta expresia favo-

rita, vrednic de retinut in literatura apologeticA


a posteritfitii, in istorie poate. Personalitatea lui T.

Maiorescu. e prea mare pentru a avea nevoe de


astfel de retuOri.

3)

I. E. Torouliu, op. cit. V., p. 274.

www.dacoromanica.ro

11.

E LOV1NESCU
I. Inifierea; legaturile lui cu T. Maiorescu Sj cu Convor-

birile Literare 2. Pozilia Pa*ilor pe nisip (1906) Ma de


critica maioresciand. 3. Primete arlicole despre T. Maiorescu clupd plecarea dela Convorbiri Literare (1915). 4. Po-

zifia Istoriei civilizaliei romine moderne (1928) fald de


ideologia sociald junimistd. 5. Istoria literaturii romine
contimporane din 1926 i T. Maiorescu. 6. Istoria literaturii romine contemporane din 1937, pune in autonomia
estelicului" principiul revolufiei lui T. Maiorescu; din aceste aprecieri porneste si monografia asupra lui T. Maiorescu. 7. Lipsa de receptivitate a lui T. Maiorescu pentru
formele noi In arta. 8. Critica modernistd pe baza de relativism 0 diferenfiere. 9. 1nfluenfa de ordin moral.

1. Dincolo de contact i influentd, structura lui


E. Lovinescu e maioresciand. In casa sa familial
a deschis ochii pe colectia Convorbirilor literare
0, clack' indemnul propriu zis al criticei i s'a tre-

zit mai tirziu prin scrisul lui Emile Faguet, din


tomurile saptaminalei Revue bleue, d i n acela
mediu familial, primele initieri, idei generale i

consideralii asupra literaturii romine le-a citigat,


cu deosebire, din criticile lui T. Maiorescu i din
Atmosfera revistei; de pe bancile coalei s'a sim-

lit junimist", cum a ramas i astazi; prin fil-

17

www.dacoromanica.ro

258

E. LOVINESCU

trul marelui critic a inregistrat toate valorile noastre culturale, morale, literare, politice ; putin s'a
schimbat pinA astzi din peisagiul sufletesc format
atunci sub actiunea unei influente, in care a intrat impartialitatea, claritatea expresiei, olimpianismul a titudinii, superioritatea ironiei i acea
magistralii indeminare poiemic ce l'a dus la
biruint. Pe toate personalitatile cunoscute mai
tirziu, profesori sau oameni de cultur, i-a vzul
asa cum i-a fixat el in judecAtile lui sobre.

rezumate uneori la citeva rinduri sau chiar la


o calificatie de cIteva cuvinte ori la un epitet:
pe N. Ionescu i pe V. A. Urechia, pe A. Densusianu.

pe B. P. Hasdeu, pe G. Panu, pe D. A. Sturdza, pp


I. Kalinderu, etc, etc. nil s mai vorbim de aprecierile lui incizive asupra oamenilor trecutului, G.
Sincai, Petre Major, Eliade, T. Cipariu, S. Biirnut,

August Treboniu Laurian, G. Sion, A. Pelimon.


Nimic din .aprecierile lui T. Maiorescu nu i
s'a clintit din constiint; in timp ce nici una
din acuzrile lui B. P. Hasdeu, V. A. Urechia, A.
Densusianu, G. Panu, etc. n'a Himas in picioare.
Cosmopolitismul" germanofilismul", plagiatele"
criticului sunt gunoaele, pe care istoria literar le
inregistreaz6 pentru a arta din ce IngrAsminte
etc.,

se hrsdnesc marile personalitAti.

Venit la Bucuresti cu o astfel de formatie literani i intelectualk in anul comun" al UniversitAtii, a urmat cursul obligatoriu de logicA; a
trecut anonim un examen de sfirsit de an; inscriindu-se apoi la filologia clasick a audiat intermitent numai cursurile de Istoria filozofiei moderne,

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCII

259

ffira prilejul contactului cu profesorul; literaturfi


nu facea Inca i nici nu-i banuia o vocatie literarfi.

Pentru a da impresia trezita scriitorului nostru


de T. Maiorescu in 1900, adica in pragul celui de
al aizecilea an al existentei sale, reproducem o
paginfi dintr'un articol omagial inchinat lui I.
Petrovici cu ocazia implinirii aceleia virste, publi-

cat in Preocupdri literare, din Iunie - Iu lie 1942.

Acum patruzeci i doi de ani, in primul an al


Universitatii, T. Maiorescu trecea el Insui prin

meridianul unei virste, in care oamenii s'au ohinuit sa puna inceputul batrinetii. Il.vad i acum
Infipt in podiul catedrei, cu obinuita lui elasticitate sufleteasca i trupeasca, cu expresivitatea figurii mobile i a elocutiei subliniate de gesturi
apasate, in care mina colabora cu fulgurarea ochilor sub sprincenele stufoase i cu rnuculatura vie
a figurii, II vad privind din propileele virstei ultime

spre pajitea apropiata a asfodelelor mortii, cu


ochi senini, lipsiti de spaime. Vorbea mai cald de

batrinete decit ar fi facut-o despre tinerete, cu


sentimentul unei impacari cu destinul implacabil,
cu seninatatea lui Socrate dinaintea paharului ine-

vitabil de cucuth. Avea contiinta unei meniri


implinite ori atitudinea calma, filozofica in fata
ireversibilitatii destinului? Eram nedumeriti, deoarece nu ne inchipuiam ca ornul atit de viu, de
link. Inca in micari, poate privi cu seninatate
valurile fumurii ale orizonturilor tot mai scunde;

www.dacoromanica.ro

260

E LOVINESCU

banuiam mai de graba

sporete retoric
nepasarea dinaintea posteritatii pe care o reprezentam noi.
Dupfi patruzeci de ani, Lath' c am pa*it la rin-

dul nostru pragul propileelor, dincolo de care


nu e Partenonul ci Ceramicul!... Cu ajutorul In-

semndrilor zilnice am patruns de atunci mai adinc


in procesul intim al psihologiei lui Maiorescu: s'an
mai adaugat i experientd vietii i adulmecarea
mortii. Am ajuns astazi la convingerea ca in acel

ceas de iarna cind profesorul nostru rostea atit


de calm elogiul batrinetii nu dansa in fata oglinzii
ochilor notri, ci ii exprima fondul adevarat al
personalitati lui.
A fost T. Maiorescu un pesimist"? m'arn intrebat adese, aa cum s'au intrebat multi altii in fata
contrastului aparent dintre teoriile lui filozofice
i natura generoasa a temperamentului sail optimist.
Am ajuns la concluzia ca a fost i una 1 alta, aa

cum trebuie sa fie oHce om de eugetare dar i de


echilibru sufletesc. Nimeni dintre cei cc nu se Iasi"'
in voia instinctelor oarbe i mediteaza asupra
lumii i vietii nu poate sa nu fie pesimist, copleit
de tragicul destinului nostru. La aparitia studiului
meu asupra lui T. Maiorescu, in care inregistram
dupd Insemndrile zilnice conflictele de contiinta,
sbuciumarile impinse plat la rcpetate intentii de
sinucidere, un cunoscut lupta tor ortodox mi-a obiec-

tat ca. daca Maiorescu ar fi avut convingeri religioase, ar fi pasit in credinta un zagaz impotriva
acestei invadari a mortii in viata. Negreit, credinta
e cea mai puternica aparare fata de neantul univer-

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCII

261

sal. Credinta nu este insa un fenomen de persuasiune

ci rezultatul unei dispozitii structurale; trebue sa

te nati cu ea sau sa o capeti prin cine tie ce


convulsiuni sufleteti. Faptul c, Idea credinta,
Maiorescu ui-a putut inabui rumoarea furtunilor
interioare, ne dovedete, totui, ca, in lipsa ei, in
temperamentele robuste, echilibrate i ratiunea
poate implini o actiune de potolire, de reculegere.
.Daert pesimismul filozofic, dela ternelia cugetarii
libere i lucide, s'ar traduce in fapt prin negatia
tuturor initiativelor ce sporesc viata, el ar deveni
steril, antisocial, adevarat principiu de anarhie
morala. Din pesimismul fundamental, omul echilibrat se reculege, resemnindu-se in fata inevitabilului; inconjurat de inexplicabil, tragismul se
rezolva in acceptarea destinului, intru cit reactiunea ar fi inutila; cu pumnii de carne, nu te poti
lupta cu ziduri de otel Scos afara din universul
fizic, nu-i ramine decit universul moral, domeniul
con*tiintii lui, in care poate lucra in libertate, cu
un simt optimist al creatiei, al solidaritatii, al binelui i al prosperitatii sociale. Cine isbutete s
altoiasca pe un fond de pesim,ism, adica de constatare a neantului universal, vitalismul robust al
muncii creatoare, este un om armonios echilibrat.
Un astfel de om a fost T. Maiorescu.

lat pentru ce in seara aceia de iarnii, mind

sexagenarul vorbea atit de cald O. de impacat cu


batrinetea, in fata studentilor si
printre care
trebue sa fi fost i I. Petrovici
el nu lua o atitudine solemna fata de posteritate, ci exprima insai formula personalitatii lui: amestec de pesiwww.dacoromanica.ro

262

E. LOVINESCU

mism teoretic i de optimism practic, transmis i


unora dintre discipolii Iui, i in rindul intii din
generatia noastra, lui I. Petrovici, a carui activitate, ca i la Maiorescu, se prelungete i in domeniul politicului, formula ce s'ar putea fixa aa:

lucreaza in cadrul contiintii tale morale, ca i


cum ai lucra pentru eternitate, dei din adincurile
sufletului eti convins c totul se petrece in neinteles i se distrama in neant. Numai aa, in pragul
celor aizeci de ani, poti avea multumirea celor
ce ai facut, Cara sa ai i regretul celor ce nu vei
mai face. Din contemplatia relativitatii universale,
batrinetea nu poate parea decit ca o apropiata eli.berare. Mors ultima linea rerum, cum spunea bunul nostru prieten Horatiu".

Pe T. Maiorescu l'a cunoscut la congresul profesorilor de limbi clasice prezidat de dinsul,

unde tinarul avea calitatea de raportor; intre-

ruperea lecturii studiului sau asupra pronunt aril


limbii latine in epoca clasica; publicarca lui prin
intervenirea in discutie a lui Spiru C. Haret,
prezent la edinta, cu o prefata, in care autorul
sublinia ironic procedeul prca expeditiv al lui
T. Maiorescu; invitarea la el acasa i convorbi7
rea" plina de pitoresc, cc a urmat, sunt povestite
in Memorii, I. Dei atitudinea antisfimanatorista
a debutului sat' se inspira din invalatura lui T.
Maiorescu, colaboratia la Epoca (1904

1906) nu

s'a facut printr'insul. In urma interventiei lui N.


Iorga de a-1 scoate de la foiletonul ziarului, a fost
chemat de doua ori de critic, in conditii relatate
www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

263

chiar in volumul de fa. Celelalte convorbiri nu


i-au lasat amintiri precise. La intrunirile lui literare, daca se mai lineau, n'a fost nici odata; nu i-a citit
nimic, nu i-a pomenit de planuri literare; criticul nu
si-a exprimat nici o data verbal opinia despre Incepu-

turile activitatii lui i nici nu 'Area sa-1 fi citit.


1i inchipuia chiar c nu-i trimisese nici una din
cartile lui, dar adnotarile amanuntite ale lui T.
Maiorescit pe un exemplar al piesei De peste
prag" (1966) publicate de C. Georgiade intr'un anticol (Tara de jos, Iunie 1925), i-a schimbat parerea. Desi cunostea ruptura hii M. Dragornirescu
de T. Maiorescu i competitia dintre cele doua
eviste, incepind cu titlul, a colaborat cu sirguinta
la Convorbirile (-Mice in timpul studiilor sale la
Paris (1907-1916) ; nu banuia pe a tunci i nici
au l'ar fi interesat conceptia foarte riguroasa a
lui T. Maioreseu asupra obligatiilor convorbirililor" sai; nu era, de altfel, convorbirist; trimisese
mai de mull din Italia niste impresii de calatorie
si se opinase, se pare, ca, deoarece publicarea pHtnelor foiletoane pornise la Epoca, era bine s continue tot aeolo. Thin 1967 ii serisese dela Paris lui

S. Mehedinti, fostul lui profesor de la Liccul internat din Iasi, exprimindu-si dorinta sa colaboreze
si

la Convorbiri literare: As voi, Ii scria el la

10123 Decembrie 1967, sa public o serie de articole

relativ la micarea literara occidentala, a celor 4


sau 5 literaturi, pe care le urrnaresc mai cu interes i prin mine insumi. Aceasta o voi face de
altminteri i aiurea (E, probabil, vorba de Viala
romineascd, la care colabora c articole de literawww.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

264

turg francezfi i italiang) in vederea unei lucrgri


pe care o planuesc. Dacg aceasta convine Convorbirilor, a voi sd am cuvintul Dv. In oHce caz, in
aceste articole nu a vrea sg ma ocup de literatura
roming, nici sg suflu in vechile certuri literare de
la noi". Prudenta nu i-a servit l nimic; colabo-

ratia a fost aminati ping la risipirea unor

ponderabile"; numai tirziu a inteles ch. imponderabilele" erau de natura maioresciang: imposibilitatea morala de a colabora la reviste rivale".
Tot la Paris, cu ocazia trimiterii uneia din tezele
sa'e de doctorat: J. J. Weiss, sa vie et son oeuvre.
a primit de la T. Maiorescu singurul lui autograf:
T. Maiorescu multumete pentru studiul asupra
cameleonului J. J. Weiss" fgr apreciere asupra
cartii in sine, dar cu una, in tonul lui obinuit lapidar, asupra laturii morale a activitglii politice
a marelui ziarist, de intransigentg inflexibilg.
Colaboratia la Convorbiri literare n'a pornit
decit la intoarcerea in tara, in vara anului 1910,
oda CA cu incetarea Convorbirilor critice, j udecindu-se, probabil, imponderabilele" dispgrute, S.
Mehedinti ii solicitg colaboratia. Dintr'o scrisoare
din Fglticeni 22 Iunie 1910 reiese intelegerea avut
aupra permanentii ei. Cred ca ne-am inteles asupra permanentei acestei rubrice, care a* vrea s
fie ceva mai cuprinzatoare,
decit o contributie
intermitent i intimplgtoare la procesul literar al
clipei de falg"). Tot din aceastg scrisoare se mai
1)

I. E. Toroutiu, op. cit. XI, p. 320. Volumul n'a lost

pus-Incii in comert.

www.dacoromanica.ro

E. LOVDTESCIT

265

vede c linia viitoarei sale activitati, nedesmintit


trei zeci de ani, era trasa de pe atunci. Al doilea

articol, pe August, ce vi l'as trimite la timp din


Paris, cere o intelegere prealabil cu dv. El ar

purta titlul: Spre Franta!" sau asa ceva, insil


n'ar contine nimic insidios. Plecind dela campania
de acum citiva ani, impotriva inriuririlor strAine

si mai ales a celei franceze (se vorbia de vam


pe earti streine!) a arta cit de salutare sunt inrioririle straine in oHce literatur i cu deosebire
cit suntern de datori inriuririi franceze, nu prin
imitatii, ce sunt pieritoare, ci prin desteptare de

intregi curente literare, care, vAdindu-se in forme


nationale, au intrat in patrimoniul literaturii noastre. Cad ce e mai national de cit Ccintarea Rominiei i totusi cite inriuriri streine s'au topit intr'insa!") Adich ideile ce aveau s fie dcsvoltate dou5

zeci de ani dup aceia in Istoria literaturii ro-

mine contemporane; ca articolul propus n'a aprut, e o dovadd c6, probabil, D'a fost gAsit oportun

pentru Convorbiri Literare. Colaboratia a durat


citiva ani cu destola regularitate, datorita mai mult
insistentei i nervozitAtii criticului ce nu admitea

aminAri de la numgr la numAr 2); frictiunile se


1) I. E. Tornutiu, op. cit. XI, p. 312

2) Scrisoare din 28 Mai 1911: Retrag deci articolul cu


hotiirire ...i cu aceasta activitatea mea la C. L. incetind de
a fi un act reflex, Incetea.,A de a fi Urania, riiminind a se
produce numai atunci clad i se va simli nevoia mai mult

i-mi va fi ceruta expres". In acela ton e i scrisoarea

din 9 Oct. 1911: VA trimit articolul despre care am vorbit;

mi se pare ca e scris cu seninfitatea cea mai mare: nu


www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

266

pot urmari in corespondenta tipfirit in colectia lui I.


E. Toroutiu, flea sa. fie push' la lndemina publicului.
Via(a Romdneascei nu inceta, dealtfel, s inveni-

neze raporturile dintre critic 0 directorul Convorbirilor, numindu-1 mereu adevaratul conducator al
revistei; N. Iorga continua s-o afirme i in 1934
in Istoria literaturii romemefti : Directia critica
scrie el, o primia de la 1910 inainte capriciosul
impresionist E. Lovinescu, ale cOrui ambilii de sintetizator i indiumfitor Intreceau, de altfel, scopurile revistei1)". In rastimp, timirul critic 0-a trecut

docenta, a pornit un curs de literatur romimi la


Universitatea din Bucure0i, a fost numit suplinitor la Ia0, cu o aventura povestitti de mai multe
oH,2) Succesiv Ministru i primministru, pc T. Maio-

rescu nu l'a mai vazut i n'a comunicat cu dinsul.


Sedintele literare nu se mai lineau de foarte mult
vreme in strada Mercur ; iar la diferiti colaboratori
unde aveaU loc n'a fost decit de foarte putine ori.
insi cu seninitatea mortii. Cad din nenorocire sunt Inca
viu. Nici nu yid cum s'ar putea face critici Ora' si am o
p5rere oarecare in bine sau in r5u. Am cercat cit am putut
cu articole de istorie literark cad raposatii nu protesteaza,
etc." Alte scrisori au acela ton. Frictiunea venea din faptul
cA S. Mehedinli credea oportun si practice politica de abti-

nere a strutului; nu era deci voie s se pomeneasca in


revist de Viala Romneasi ori numele lui M. Dragornirescu si G. Ibr5ileanu. Actiunea critica era prin aceasta.
mult stinjenit din libertatea ei indispensabila.
I) N. Iorga, op. cif., II, p. 163,
2) E. I.ovinescu, Mernorii" t. Anonymus Nolarius" in
E. Lovinescu, 1942

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

267

Maiorescianismul" lui independent nu se exprima de

cit pe foaia alba de hirtie, fara urme de aderenta


personala.

2. Inca din primele volume de incercari Past


pe nisip" (1906), atitudinea lui critica pornea de la
fun damentul maiorescian al disociatiei conceptului
estetic de elementul etnic i etic, cu care semanatorismul Ii confunda; in loc sa ne consoliddm in
faza estetica spre care ne in drumase T. Maiorescu,
reveneam indarat la faza culturala de dinaintea revolutiei maioresciene.. Mijloacele de lupta nu aveau
gravitatea de ton cuvenit unor probleme atit de
importante ; era insa o chestiune de inexperienta,
de temperament i de influenta faguetiana, La lumina acestei disociatii stint, in deosebi, scrise
cele doua studii mai mari Arta si morala" i Ten-

dinfele in arta" din volumul al doilea al Pasilor


pe nisip. Sfera artei, sustinea el, e foarte larga :
religia sau morala nu-i pun nici o limitil; singura
ei limita stfi numai in estetic". In materie de tendentionism, conchidea ca trebue sa recomandam par-

tizanilor artei pentru arta de a nu fi prea in-

transigenti, admitind ca unele" opere literare remar-

cabile pot avea tendinti (amendarea (led a teorici


maioresciene ca : uncle incepe tendinta, sfirete
arta") iar partizanilor artei tendentioase ca arta
n'are alta valoare de cit atit cit e arta, tendintele

fiind elemente indiferente sub raportul estetic.

Si in problema excluzivei maioresciene impotriva


patriotismului" ca expresie artistica, dei se asocia actiunii criticului in contra confuziunii ce awww.dacoromanica.ro

268

E. LOVINESCU

corda o valoare estetica oricarei productii patiotice prin insagi aceasta calitate, sustinea ca, la fel

cu oHce sentiment omenesc, patriotismul poate


fi creator de frumos. In raportul asupra poeziilor
lui Octavian Goga, insugi Maiorescu avea, de altfel,

sa revina, explicinduli atitudinea prin necesitatea


psihologica a luptei impotriva abuzului. Prin aceste
mici note diferentiale, putea, oricum, parea Inca de
pe atunci in lumina unei disidente de la ortodoxia
maioresciana.

3. Incetinduli colaboratia la Convorbiri Literare,


criticul se simtea mai liber de a evoca personalitatea intemeetorului criticei rominegti in tonul si
nuanta de ton cerute de independenta lui morala.
Aceasta a fficut-o in patru articole publicate in
Flaciira, adunate astazi in vol. III al editiei definitive din 19281). Rolul istoric al lui T. Maiorescu
in evolutia culturii rcmine, pozitia lui ideologica
in lupta impotriva neadevarului" de la baza tuturor manifestarilor spiritului public sunt cercetate
gi aprobate in linie generala. Inca din aceste articole preliminare, se schiteaza insa unele obiectii
ce avea sa formaleze apoi cu mai multa energie
fata de excesele unei critice care considera, pricipial, ca primejdioase toate formele culturale introduse pinfi acum gi cerea inlaturarea lor in vedere a a-

devaratei evolutii de la fond la forma. O forma


1) Au apfirut Int li In Crifice", III, ed. Flactira, 1915;

apoi In ,.Crilice", ed. Alcalay ; si in sfirsit in Critice",


ed. definitivi Ancora-Benvenisti, 198. Citatiile le facern
din aceast unhurt editie.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

269

fled fond, sustinea inca de atunci, reprezinta nu


numai o simulare ci i o stimulare ... Forma fara
fond nu trebue inlaturata ca ceva daunator culturii
i, de*i nu e cultura insa4i, nu o vatama ci o sti-

muleaza. Aa dar, mai bine o pinacoteca rea de


cit de loc; mai bine un Teatru National rau de cit
nici unul; mai bine o Universitate mediocra, de
cit nici o Universitate. Prin acest proces invers i
prin exercitiul continuu al unor simulacre, formele
culturii noastre au inceput, astfel, in unele privinte,
sa se adapteze fondului".
Obiectiile exprimate sunt de natura celor exprimate de A. D. Xenopol in scrisoarea lui din 1869
care Iacob Negruzzi. Cu aceeai independenta de
atitudine e cornbatuta 'si ideia lui T. Maiorescu
exprimata in articolul Poefi f i Critici" (1886) ca,

odata cu producerea unei literaturi bune, scadea


trebuinta- unei critici generale". Din momentul in
care se face mai bine, acest fapt insui este sprijinul cel mai puternic al directiei adevarate. Mai
erau doar necesare apretierile critiee izolate", pe
cind sinteza generala in atac, izbirea unui intreg
curent periculos, o credem acum tearsa dela ordinea zilei, pentru partile esentiale in literatura
proprie i in tiinta teoretica". Lucrari de amanunt ?" exclama in acel artioal din 1915, noi le
numim critica, adica una din cele mai bogate laturi a activitatii literare a epocei noastre, nelimitata la apretieri izolate", ci constituind o vasta
disciplina crescuta in jurul operelor de arta. Fenomenul estetic trezind in noi felurite probleme,
nu e de aj uns sa-1 judecam, ci trebue sa-1 studiem,

www.dacoromanica.ro

270

E. LOVINESCII

aez5m in timp i In spatiu, adia sfi-1 leg5m


de spiritul vremii i de evolutia intregei literaturi,
sg-1 cercetAm In influente, In isvoare i In elaborarea ei. In critic se in tretaie speculatiile propriei
noastre cugetfiri, cu cele ale altora, cercetarea istoridt cu cercetarea biografick indicatiile scoase
din studiul comparativ al literaturilor i expresia
propriei noastre emotii. Critica este, prin urmare,
tiint, istorie, poezie".
Se accentua apoi limita criticei maioresciene la
directiva culturalfi, fAr a fi pAit la critica propriu zis5, aa cum o concepem noi astazi. Limitat
la formele abstracte ale cugethrii logice i la cadrele culturii generale, T. Maiorescu nu s'a scoborit la critica literar. Pregiitit sufletete prin
simt artistic i cultura universal, el i-a declarat
menirea incheiath i socotind c prezenta unei
bune literaturi presupune in sine i critica literasi-1

turii rele, a lsat altuia marea cinste de a intemeia adefarata critic romina".
In studiul asupra lui C. Dobrogeanu-Gherea, scris

tot In acea epocgt (1915) , 1) se preciza, c, dacii T. Ma-

iorescu era Cristoforul Columb al criticei, C. Dobrogeanu-Gherea luase locul lui Amerigo Vespuciu

al noului continent descoperit de T. Maiorescu.


Orice rezerve am face asupra ideilor, asupra intuitiei critice i, mai ales, asupra insuficientii sale
stilistice, nu-i putem totui tAgadui lui C. Dobrogeanu-Gberea meritul de a fi pus temeliile criticei
literare romineti. Inceputa atit de sAnitos dar
ly E Lovinescu, Critice" VI, ed. definitivi, p. 59

www.dacoromanica.ro

R LOVINESCIT

271

repede curmata de nihilismul omului ce leaga de


neantul fiintei sale neantul cosmic, ffir sfi inteleaga procesul evolutiei critice in sensul specializarii literare, actiunea lui T. Maiorescu a fost con
tinuata de criticul socialist, din a earui activitate
rasare, in adevar, o prima impresie i un prim
merit : credinta viguroasa, masiva i plebeiana ca
forma, dar sincera i mistica in fond, in critica
literara sau tiintifica", punindu-i in slujbh o metoda i o disciplin necunoscute I:dna la dinsul in
literatura noastra".
Astfel de principii, primite astazi de mai toarti
critiea, puteau fi privite ca schismatice de. T.' Maiorescu insui i, cu siguranta, de cei din jurul
lui ; Inca de pe atunci era firese sfi se trezeasch
bAnuiala ca ar fi antimaiorescian i antij unimist",
cum avea sa o afirme mai tirziu unul din directoHi Convorbirilor Literare1), atribuindu-i o veche antipatie fata de Cercul Junimii". Ori : Minat
de o veche ura, d. E. Lovinescu a par5sit obiectivitatea, crezind nimerit ocazia de a injosi pe
reprezentantii unei ideologii cu care nici odata nu
s'a putut impaca".
In enumararea meritelor criticei lui T. Maiorescu,
articolele contineau totui o mare lacuna, neinsis-.
tind asupra unuia, cu atit mai important cu cit nu
si-a pierdut actualitatea nici astazi. Faptul de a fi

disociat esteticul de elementele eterogene inteo


epoch', in care, inainte de a se fi injghebat o lite-

ratura, se infiltrau in notiunea artei multe alte


1) Al. Tzigara-Samurca5.

www.dacoromanica.ro

2/2

E. LOVINESCIT

filoane, laudabile ca intentie dar daunfitoare ei,


constitue un element pozitiv cu atit mai insemnat
cu cit s'a produs chiar dela inceput, desi, dup5 inii principiile evolutionismului junimist, ar fi trebuit sa apara mai tirziu inteo epoca de maturitate.
Interdependenta culturii europene a determinat,
astfel, de la obirsie in T. Maiorescu o exprcsie viguroa sa autonomiei esteticului. Omisiunea a .estui

merit esential se explica, probabil, prin faptul ca


in 1913 apele samanatoriste se retraseser i revolutia estetica a lui T. Maiorescu nu mai era primejduita nici de socialism, nici de eticism i etnicism. Numai de pe la 1937 incoace problema a inceput sa capete o noua actualitate, devenind obiectul de cApetenie al preocuparii criticilor din a doua
si a treia generatie postrnaioresciana.

4) Prin insuSi obiectul ei, peste zece ani, Istoria


civilizaiei rorndne moderne (1925) nu se putea

ocupa de cit de ideologia junimista fata de procesul de formatie a civilizatiei noastre. Schitata
Inca in articolele din 1915 prin enuntarea legii psihologice de simulare stimulare i prin admiterea

unui proces invers de la fond la forma, pozilia

.criticului fata de aceasta problema se organizeaza


in volumul al doilea al carpi, in Forfele reacfionare".

Problema a fost reluata, pe scurt, si in volumul II


al monografiei lui T. Maiorescu, asa c nu ramine
decit sa facem doar o succinta punere la punct.
Privind revolutia noastra social5 i culturala ea o
evolutic normala, sustinea criticul, junirnismul i-a
pretins o desvoltare organic5. Sub aparentele evo-

www.dacoromanica.ro

E. LoVINESCU

273

lutionismului riguros al filozofiei culturale, el a


savirsit, deci, o eroare de diagnoza sociala. Sub inflitisarea unei procedari strict fenomenaliste impotriva rationalisrnului liberal, a ramas Inca pe term
rationalist. Studiind in abstracto legile evolutiei
popoarelor, a crezut c ni le poate aplica i nouri.
Critica junimista n'a pornit dintr'o cunoastere
adinca a trecutului nostru national; dupii cum liberalismul a fost o replica a revolutiei franceze
tot asa si junimismul reprezinta replica evolutionismului german si englez. Procesul formatiei
civilizatiei noastre ea si cel al altor state intrate
brusc in contact, in solidarismul unei vieti cu mult

mai inaintate, n'a fost evolutiv

ci revolutionar.

Faptul e neindoios i, oricare ar fi rezervele i cbiar


dezaprobarea cu care l'am privi, decurge dintr'o
fatalitate sociologica; daca in decursul veacurilor
trecute cu alit de putine mijloace la interpenetratie, formele vietii intelectuale i sociale se pot

reduce la un spirit unitar, procesul de unificarc


prin nivelare a devenit elernentul caracteristic al
civilizatiei moderne. Principiul se poate fixa in formula sincronisrnului vietii contemporane, care, cu

toate abaterile aparente; este realitatea inshsi, pc


cind credinta in putinta unei desvoltari proprii impotriva spiritului veacului nu e decit punctul de
plecare al unor perturbari trecatoare... Junimistii
an incercat sa reziste acestei forrnatii revolutionare;
ineficacitatea rezistentei nu se datoreste insa lipsei
de valoare a oamenilor, in adevar, superiori i lu-

minati, ci faptului ca actiunca lor avea un reazam


ideologic dar nu si o traditie nationala solid orga18

www.dacoromanica.ro

274

E. LOVINESCLT

nizata, care sa se opuna deslantuirii revolutionare


formelor apusene, forme iesite din trecutul nostru consolidate in veacuri de independenta. Dadt
am fi avut o traditie viguroasa, cu siguranta ca ac
tiunea ideologica a Junimii ar fi fost mai rodnica.
Inatacabila sub raportul corectitudinii spirituale
logicii abstracte, pozitia ei in procesul de formatie
a civilizatiei noastre a fost depasita de evenirnente
si de legilc sociale, ce au determinat alt ritmsi alt
fagas. Studiul criticului nu arata preferinte personale; xenind dupii un proces consumat, lui nti-i
raminea decit sa constate i sa inregistreze realitatea, luindu-si doar sarcina sa studieze legile sodale obscure, prin care am fost inlpin.1 dincolo de
prevederile oamenilor de structura ptiintifica.
Constatarea starii de fapt a problemei a putut da
unora impresia ostilita(ii fata de Junimea, cu toate
ca, in realitate, nu al-Ma de cit c nu logica ci
venimentele i-au desmintit normele.
5) In Istoria literaturii romeine contemporane
si anume in prirnul ei volum intitulat Evolufia
ideologiei literare, din 1926, atitudinea lui 1'. Maiorescu este privita ca o imbinare armonioas a
,,ideilor civilizatiei apusene cu elementul national".
Prea elastica, formula poate justifica existenta
a modernismului si a traditionalismului, diferentiata

numai prin dozare i prin insistenta mai mult


practica de cit teoretica, intr'un sens san altul.
Insusi T. Maiorescu s'a clatinat dupa imprejurari,
accentuind cInd pe nevoia asimilarii culturii straine,
cind staruind asupra principiului national ca punct

de plecarc al litcraturii noastre.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

275

Nationalisinul" literar al lui 1'. Maiorescu, dragostea lui pentru poezia populara i literatura
isvorit din inspiralie populara, aratate in discursul
.de receptie a lui Duiliu Zamfirescu sau in rapoar-

tele asupra literaturii lui M. Sadoveanu si Oct.


Gogain'au fost pricinuite de miscarea Siimanatorului i de recrudescenta poporanismului literar ci
se integreaza in unitatea conceptiei estetice a lui
T. Maiorescu, gasindu-se, de pild, i in articolul
din 1868 asupra Poeziilor populare romdne, adunate
de V. Alecsandri. LegitimA, sustinea criticul, la 1868,

considerarea pocziei populare ca punct de plecare

al literaturii culte nu putea fi de cit inttrziata la1909. Crescut in atmosfera renasterii literaturii
germane prin influenta epocei folkloristice, a lui
Brentano si Arnim, era firesc ca T. Maiorescu sa
pretuiasca, dupa meritul salt momentan, culegerea
lui Alecsandri din 1868 si s sublinieze influenta
eurentului poporan in desvoltarea literaturii noastre culte; clasata mai mull in categoria obiectelor
de studiu stiintific la 1909, poezia populara nu mai
putea fi considerata ca punct de plecare al literaturii culte"
Una din temele esenfiale ale problematicei ma-ioresciene este lupta impotriva amestecului ele-

mentului politic ti poezie: politica este. un product al ratiunii; poczia este si trcbue sa- fie un
product al fanteziei, una dar exclude pe cealalta"...

In lupta impotriva politicului, el a Inglobat apoi


si patriotismul". Exist in toatc dramelc lui Cor7
neille un singur vers de patriotism francez?"
exclama el in articolul asupra lui Caragiale. Nu

www.dacoromanica.ro

27 6

E. LOVINESCU

exista, dar exista in Leopardi si in atilia mari poeti. -Raportul lui asupra lui Goga nu reprezinat
atit o contrazicere i o retractare, cum l'au invinuit adversarii, cit o disjungere notionala i b precizare: Patriotismul, convenia el, este in inimile
sincere, in afara de orice tendinla politica, un
simtimint adevarat i adinc; intrucit este astfel
poate fi in aceste imprejurari nascator de poezie",
Patriotismul, ca oHce alt sentiment este, asa dar,
susceptibil de a deveni arta; primejdia era doar
in abuzul ce se facea cu dinsul in epoca debuturilor lui T. Maiorescu i confuzia intre valori ce
pot coincide dar nu se confunda. Asemanarea aparent& a acestor Mei maioresciene cu ideile sarnanatorismului nu trebue sa fie privita ca o identitate; intrucit, conchidea criticul, N. Iorga a vazut
in literatura, o misiune de indreptare si de moralizare", adica prin confuzia eticului cu esteticul,
n'a dat decit Ufl rol functional esteticului, pc care
Maiorescu ii disociase cu ingrijire, ca o valoare
autonoma, sarnanatorismul reprezinta o solutie (1e
continuitate fata de junimism".
Iar in alta parte: Miscarea Sdmeineitorului a
fost o reluare a traditici epocei eroice a literaturii
romine de dinainte de criticismul junimist; in
acest sens, ea a reprezentat, in realitate, o solutio
(Ie continuitate fata de trecutul mai apropiat si o
anulare a tuturor cistigurilor junimiste. In practica sa critica samanatorista a confundat din nou
etnicul cu esteticul, pe care 'I'. Maiorescu reusise
sa le disocieze").
) E. Lovinescu, op. cit., 1, p. 21.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

27 7

Meritul lui T. Maiorescu in aceasta disociere este


arAtat, prin urmare, Inca din 1926; el nu va fi pus
in adevarata lui valoare decit dupa zece ani, cind

imprejurArile vor arunca asupra lui o lumina


cruda.

6. Apele culturale" ale samanatorismului retrAgindu-se in matca lor fireascii i actiunea literara
lui N. Iorga ieind eu totul din actualitate, autonomizarea esteticului pornita de T. Maiorescu
.devenise un bun comun necontestat, aa ca nu i se
putea banui adevAratul, imensul lui merit; de .aceia
a i fost destul de sumar indicat in Pa# pe nisip, in
4:Mice i chiar in Istoria literaturii romine contemfiorane. Abia de pe la 1937 incoace, el a trecut in primul

plan al actualitatii, i straduintele criticului s'au


indreptat spre punerea in luminA a operei incomparabile a lui T. Maiorescu in cliberarea artei de
sub ipotecile sub care zacea la 1867, sub care Incaprise iii nou la 1900, odata cu micarea samAnilloristA, prin amestecul tendentios, propagandistic,
al etnicului i eticului in artA.
Inlaturat din actualitatea literarA de aproape un
sfert de veac, N. Iorga ii crezu mornentul sosit;
treizeci de ani dupA parAsirea Siimematorului, scoa-

se Cuget Clar", Noul Slimiindtor", propavAduind


aceiai ideologie, pocnind bicele de foc ale amArA-

ciunii unei atit de indelungate retrageri de pc arena literarA. Campania hnpotriva scriitorilor,
dintre care unii de talent, se orhestrA nu numai in
presA, In publicistica liter ara,ci i in cele mai inalte

institutii culturale ale Orli. In mijlocul vijeliei

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

278

stirnite, criticul s'a straduit sa1i solidarizeze acti


unea cu cea a lui T. Maiorescu, improspatIndu-i
amintirea principiilor lui in oHce Imprejurare pole
mica. Problema desbatuta intr'o atmosfera, de raz-boi civil, scria intr'un articol din 1937, este, in realitate, o problema rezolvata de mult in Virile civili-

zate i solutionatil i la noi acum o jurnatate de


veac de T. Maiorescu. De0 exista arta", (1e0 exista
pornografie", nu exista arta pornografica" intrucit
notiunile sunt antinomice i nu se pot contopi. Arta
reprezinta o combustiune de elernente eterogene-

intr'o unitate spirituala, rnorala prin ea insa0;,functiunea ei esentiala sta in despersonalizarea


in ridicarea prin contemplatie idteo lume ideala._
Nu poate fi, deci, vorba de existenta pornografiei
In arta, dupa cum nu poate fi vorba de existenta
oricaror alte elemente tendentioase. Cind combusti
unea nu s'a facut in sensul irnpersonalizarii emotiei,

opera nu este realizata estetic i deci nu mai e


arta".

In Istoria literaturii romine coatemporane, ed._


Socec (1937) rolul lui 1'. Maiorescu este, in sf1r0t._
aratat pe miisura evenirnentelor ce-1 sporeau: T....

Maiorescu, incheie el 1), e cel dintii la noi care a


considerat fenomenul estetic ca un fenomen izolat,
eliberindu-1 din shnbioza altor elemente, cu care
se amesteca i se confunda. Lupta era cu atit mai
necesara 0 mai grea, eu cit epoca era mai haoticat
si

confuzia rnai totalk Prin ins6i structura ele-

mentelor materiale ce o compun, arta e nationan.


) E. Lovinescu, op. cit., p. 387.

www.dacoromanica.ro

a. LOVINESCU
i

poate

279

i afirmatia cea mai inalta a etnosului;

prin insui efectul ei de a ridica prin contemplatie


la ernotii impersonale, arta este moral, i poate
expresia cea mai puternica a moralitatii, care constir' in anularea egoismului: national.a i moral5,
arta 'nu trebue sa fie insa nici nationalista nici moralista. Iata linia de demarcatie a actiunii lui T.
Maiorescu in cadrele literaturii noastre: de o parte,
confuzia culturalului, a educativului, a patrioticu-

lui cu notiunea artei, iar de alta, izolarea ei in


cadrul unor legi interioare i cu singurul scop al
emotiei estetice, care de la sine e i culturala i
educativii i nationala i moralii. 0 astfel de actiune oarecum revolutionara nu putea fi primita fara
lupte intr'o epoca de nediferentiere; impotriva- ei
s'au ridicat, aa dar, toate misticismele nationale i
morale ce bintuiau pe la jumatatea veacului trecut,
toate curentele nationaliste si latiniste, ce-stapineau
si opinia publicil i posturile de comanda ale oficiahtatilor culturale (Academia, Ministerul Istructiunii Publice, Universitatea, etc). Veacul trecut s'a sfirsit, astfel, pe aceasta mare biruinta
indiscutabila a lui T. Maiorescum
Viizind, aa dar, ea ideile estetice sintetizate in
formula autonomiei esteticului" n'au fost numai
puse in discutie, operatie dialectic normal* dar
urmarite ca elemente subversive, a simtit atunci
nevoia de a le stabili o filia tie genealogica, punindu-le sub patronatul lui T. Maiorescu. Pornita atunci
i

aphruta in doua volume, cu ocazia centenarului

nakiterii, monografia se prelungete prin volurnul de

fata. Pentru indicarea spiritului in care a fost con-

www.dacoromanica.ro

280

E. LOW:NEWTS

ceput e destul sfi cithin pagina final : Indrumiitorul" i-amspune incheind aceste rinduri, nu ffirii a
preciza : rolul indrunthtorilor este de obicein legat de

o epocg: el devine repede istoric si se transform


intr'un moment al evolutiei culturii. Soarta lui T.
Maiorescu a fost sa rAminii actual si astrizi, adicfi
dup trei sferturi de veac si; din nefericire, inch
pentru multh vreme; in materie de cultur evolutiile nu sunt perpetui, nici liniare; cind crezi ch
ai pus mina pe trirm, un val te smulge departe in
larg; pinza tesuth ziva se desface noaptea ; apele
se ascund sub nisip i ciulinul creste pe marmura
cethtii ruinate; hi adfipostul limpezit odinioara iti
umple ochii cerneala norilor involburati. Optimismul nostril trebue sd fie insfi la fel cu cel al lid
T. Maiorescu : birui-va gindul", cum spune intelepciunea cronicarului i inscriptia deasupra usei
bibliotecii criticului. Altfel la ce am mai trM ?
La rrispintiile culturii romine vegheazii ca t odi:
nioar degetul lui de lumirth : pe aici e drumul.
Autoritatea i s'a mentinut i astrizi pentrucil pleacfi
(tin insilsi isvoarele spirituale fr moarte ale logicei, bunului simt, bunului gust. si s'a realiat
intr'o formri purri, ffir virstfi").
7. In volumul II al monografiei se grisesc citeva

indicatii asupra atitudinii lui T. Maiorescu. mai


mull eventuale decit reale, fath (Ie literatura modernistri. Cultura lui literarfi s'a format intiT 18551865; ca e esential clasicri, cu lecturi din Shakes1) E. Lovinesen, 7'. Maioresca II, p. 429.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCII

28 i

peare. Dickens, din clasicii germani i francezi si,


dupa cit cunoastem din Insemndrile" i scrisorile

lui, aproape fara nici o informatie asupra literaturii moderne franceze. Dock' din Taine a citit putin, n'a cunoscut probabil pe Sainte-Beuve; de Bau-

delaire i se lega numai o vaga notiune de decadenta transmisa apoi pasiunii retorice a celor din
jurul lui. La noi pe singurul talent existent in fata
lui Eminescu, Al. Macedonski, l'a trecut alaturi
de Aricescu si Aron Densusianu, inchipuindu-si cil
Ostafii lui Alecsandri vor curata atmosfera vitiata
<le Macedonski". In raportul academic asupra poeziilor lui Goga (1906) afirma ea poezia noastra
n'are aface cu efeminarea serierilor decadente",
sustinind Ca poezia este de-a-dreptul isvorita din
cintecele populare" i ca asa este :3 i asa trebue sa
ramina, pe cind, de fapt, daca poezia noastra culla,
ca probabil si cea a altor popoare, a isvorit, cum
v i fircsc, din poezia populara, evolutia ei se inscrie pe rnasura indepartarii de isvorul de la care
a plecat: Mallarrn, Valery, Poe, Georg Stefan *i
Eminescu chiar, in la tura lui cea mai inaltii, n'au
nimic comun cu poezia populara. Dictate de sentAbilitatea si de formatia lor sufleteasca, limitele
criticilor pot avea o oarecare elasticitate. T. Maiorescu a fost insa lipsit de o adevarata evolutic:

la doua zeci de ani structura lui intelectuala


artistica era definitiv inchegata; paginile scrise de
dinsul in Anuarul gimnaziului si internatului din
Iafi, in 1862", au echilibrul i perfectia discursului academic din 1909 ; ideile sunt identice nu
numai In orientarea ci S in expresia lor: reversul

www.dacoromanica.ro

282

E. LOVINESCU

personalitiitilor inchegate prea timpuriu. Activitatea lui de indrumator se sfirOse la 1872, adica
la virsta de 32 de ani; putinul ce a scris pe urmii
e numai ocazional i exemplificator. Raza lecturilor lui literare -nu pare a se fi intins prea mult;
profesor, avocat, bfirbat politic, om de cultura filozofica i generala, ocupatiile nu i-au Ingaduit
investigatiile in literatura noua europeana, ariltindu-i, printr'un joe sufletesc obicinuit, un fel de
trecind-o i primei generatii postmaioresciene.

A continua nu inseamna insa a reproduce ; continuarea se face pe o linie. generala de orientare,


dar nu se inscric pas in pas, ei evulutiv, in etape
succesive. Una era situatia literara la 1867 cind
pornia T. Maiorescu i alta in 1909, cind prezinta
destinul poeziei romine legat Inca de poezia populara, ea insai ieit din faza creatoare; dar
daca T. Maiorescu nu dovedete o evolutie organica, fiindu-i fiecaruia greu sa iasa din psihologia
si formatia sa, urmaii trebue sa-1 continue potrivit noilor conditii de viatii spirituaba. Doua sunt
principhle, in care se cristalizeaza actiunea critica
a lui T. Maiorescu:
1. Lupta impotriva minciunii" in toate domeniile:
cultural, tiintific, politic, etc.; in ea biruinta
poate fi privita ca desaviritii.
2. Disocierea esteticului de elementele eterogene,
pe care o credeam consumata, citig definitiv;
micarea samanatorista i cele ce s'au intimplat pe urma i-au dovedit insa precaritatea.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

283

A-I urma pe T. Maiorescu inseamna a-1 urma pcaceste doua mari linii generale de orientare i nu a
framinta terenul cercului ingust al investigatiei
sale literare sau chiar a sensibilitillii estetice limitate, i de epoca i de formatie. In trei sfcrturi de

veac literatura romina a luat cu totul alt infatiare; daca nu e menirea criticului de a fi revolutionar, el trebuie sa tie pasul vremii, evolutionist..
aa cum o proclama insui T. Maiorescu.

8. In problema procesului de formatie a civilizatiei romine criticul s'a despartit de punctul de:
vedere maiorescian i junimist in genere. Distinctia

i-o impunea timpul, de oarece, scriind Istoria civilizatiei romdne moderne, o jumatate de veac
dupa fixarea ideologiei junimiste avea posibilitatea

de a privi problerna intr'un plan istoric, ca ceva


consumat. Junimikdii constituiau in vremea lor uu
element militant in launtrul acestui proces pornit

odata cu micarea revolutionara de la 1848; ei


reprezentau ideia evolutionista impotriva revolutiei i voiau sa puna o frina unei invadari precipitate de forme Fara fond corespunzator; actiunea
lor era logica in principiu si intrucitva, e drept in
slaba masura, salutara. Nu pentru cii nu era binecugetata ci pentru ea fenornenele sociale nu-s.
totdeauna conduse de logica; revolutiile se propagii
pc cal de contagiune i nu dupa norme tiintificespre binele popoarelor. Pozitia cercetiitorului din
1925 era deci cu totul alta de cit cea a luptatorilor
din 1867; lui nu-i raminea de cit s constate ca revolutia formelor s'a infiiptuit i- s inregistreze saii

www.dacoromanica.ro

284

E. LOVINESCII

sa nada jduiasca o evolutie inversa de la form la


fond; totul pe baza legii interdependentei, a sincronismului, pe care o recunoastem asttizi cu ochii
nostri si mai puternica de cit era in 1925.
Pornind dela legea sociald a sincronizilrii, nu se
putea s nu ajungti la concluzii identice i in ceia
ce priveste literatura, aplicind-o in cele cinci volume

apArute din Istoria literaturii romine contemporune construit pe dourt axe : a sincronismului si
a diferentierii, Cum nu reprezint valori absolute
ci valori relative, declar el in introducerea operei
sale, literatura unui popor nu trebuie studiatii in
fixitatea unei idei platoniciene, ci in mobilitatea
ci; nu existii 0 stiinta a literaturii, ci o istorie a
ei, care n'o cerceteaz6 prin raport la un imutabil
ideal estetic, ci prin raportare la momentul istoric,
adicg la congruenta tuturor factorilor sufletesti ce
i-au determinat stilul". Si mai &parte: Scriitorii
vor fi judecati si din punctul dd vedere al caracte-.
rului (Ie sincronism cu desvoltarea vietii noastre
sociale si culturale si cu multiplele intretaleri de
curente ideologice dar si din punctul de vedere al
efortului de diferentiere fat de cc a fost, diferentiere de material de inspiratie, in sensul capacittii lirnbii de a se inoi prin imagine si armonie
etc." ')
Pc aceste principii (Ie relativism, de sincronism
si de diferentiere nu si-a creiat numai un sistem
ideologic teoretic,ci 1-a si aplicat la studiul intregei noastre literaturi din veacul al XX. 0 astfel
3 ) E. Lovinescu, Isloria literaturii romine contemporane;

I, p. 8

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

285

de critic:a este mobila, deci modernista; ea se tine


de pasul vremii, plecind dela convingerea evolutia constitue insai legea existentei oricarei forme

de viata. Creatie a spiritului omenesc, fara existenta obiectiva, frumosul se realizeaza in percepha individului, aa ca, daca nu poate fi determinat
tiintific, intr'o imobilitate absenta, poate fi studiat
istoric in mobilitatea lui, adica In seria de formule,
expresii tangibile ale unor idealuri estetice conditionate de cei doi factori esentiali, rasa i timpul.
ca indiferent de concept, placerea estetica se des-

compune intr'un numar nemarginit de variatii,


dupd individ i In individ dupa stari de contiintii

succesive,.faptul nu privete istoria esteticei, Intrucit ea nu inregistreaza de cit evolutia conceptului estetic al diverselor civilizatii i nu pulverizarea lui in numarul nemarginit al indivizilor.
0 astfel de critica sincronica, evolutionista, considerind literatura ca un organism in cretere, relativista, a fost *i este Inca violent combatuta; nu
e locul de a o supune unei cercetfiri i discutii. Ea
e

privita de unii ca antinationala", in sensul

negarii factorului etnic, pe cind ea se intemeiaza


tocmai pe rasa cu adausul ca numarul creatiilor`,
unui popor e limi tat, pe cind numarul imitatiilor
neliminat; imitatia este o forma obinuit a originalitatii; nu e vorba, bineinteles, de transplantarea
integrala, ci de adaptarea i elaboratia sub forma
proprie. in -care factorul rasei are un rol important; in afara de facultatea de creatie proprie,
(la noi folklorul, I, Creangiir etc.) inventiile ideologice streine se refracta in chip _personal i unghiul.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

86

de refractie constitue o parte din originalitatea fiecarui popor,


Din aceste exemple, afirma criticul in Mutatia
valorilor estetice" 1) tragern concluzia ca rasa
exista ca o forta indiscutibila, cu 0 putere de ereatie

tot atit de neindoioasa, desi mult mai redusa de


cit se crede, dar, in schimb, cu o forta de asimilare,

de adaptare nernasurata;. in ran sau in bine, ea


transformil tot ce absoarbe in creatii proprii, originate, declasate sau caricaturale, cum se intimpla
la rasele inferioare, san evoluate, imbuniatatite prin
contributii personale. Universalitatea esteticului este,

chiar la inceput, limitata la factorul rasa, caci, din


cele expuse mai sus, vedem eh marginirea capaci-

tatii de inventie -a raselor nu le exclude de loc

unicitatea sufleteasca si, deci, posibilitatea de a-si


clabora o civilizatie proprie.
S'a mai spus c o astfel de critica rnodernista incu-

rajeaza toate modele i extravagantele, ceace nu


cste adevarat; prin insasi structura sa sufleteasca
criticul nu e un propulsor ci rut reactor; el
reprima i modereaza; nu refuza principial ori cc
incercare de diferentiere; canal in ea viabilul,
tiind ca mai toate formele estetice stint caduce,
dar contin intr'insele elemente i experiente ce
servesc evolutiei conceOului estetic; diferentierea
nu inseamna prin sine valabilitate.
Astfel de teorii nu izvorilsc din brazda invataturii lui T. Maiorescu; critica acestuia se cristalizase
3)

E Lovinescu, Istoria lileralurti romine conlemporane,


p. 11.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCI7

287

in 1870, a urmasului in 1925; trebue sa-i dam si


timpului dreptul de a-si impune legile si experien-

tele lui. Importanta lui T. Maiorescu nu st'a in


fixitatea idealului su estetic, limitat de epoe si
de formatie, ci, dupil cum am mai spus-o de atitea
oH, in eliberarea coneeptului estetic din, simbioza
altor elemente.

9. In afarii de aceasta orientare, criticul ii


datorestc lui T. Maiorescu i o influent de

ordin moral, fixat inc5 din 1937 inteo pagi-

nA, pe care o reproducem ca incheiere: Actiunca cea mai puternich asupra generatii mele,
adicd asupra celei de a doua gcneratiei cu un ()are

care contact cu fruntasii ei, ramine inc5 de ordin


moral. Privim ea un miracol faptul ca. In mijlocul
unei epoci de bljbiieli j de apetente pur mateHale, a unei dorinti de parvenire si de imbogatire,
a unui politicianism f5ril frin5 moral si a unei
lipse de culturd si de seriozitate 1iintific, s'au
grisit citiva oameni, reuniti numai de un manunchiu

de idei comune, capatate la universitati str5ine si


41e o identitate de caracter, a crirui not5 esential5
a fost dezinteresarea. Dacrt ar fi s determinam
diferenta specifich a junimismului, poate in aceasta
dezinteresare am punc-o, asa cum o grisim la Maiorescu, Eminescu, Carp, 1'. Rosetti si la alti fruntasi,
prin prezenta unei spiritualitati cu desrivirsire des-

kgat de interesc materiale, a unei gratuitati de


lilerare si a unei rectipreocup5ri intelectuale
tudini de caracter in viala publica, a ciirei fort
morala o siinirn i azi. A continua Junimea nu

www.dacoromanica.ro

288

E. LOVINESCU

1 nseamnil a repeta ca simplu beneficiar si moste_


nitor idei revizuite si corectate de timp, ci a part icipa activ la puterea de idealism si dezinteresa-

re a acestui fenomen unic de spiritualitate din


jumalatea a doua a veacului trecut, pe care 1-a
reprezentat miscarea de la Iasi" 1).

7) E. Lovinescu, Memorii, III, p. 226

www.dacoromanica.ro

III

PAUL ZARIFOPOL
lncadrarea lui Paul Zarifopol in acliunea aunimii"

Des"' scrisul lui Paul Zarifopol nu e consecutiv si, prin.., lipsa de obiectiv rominesc, se in-

cadreazh prea putin sau aproape de loc in ritmul


mischrii noastre literareoi in planul teoretic si in
planul pragmatic, atituainea lui se fixeaz, totusi,
limpede pe linia maiorescianh a autonomiei estetice si a elimindrii tuturor elementelor eterogene
ce intunech puritatea artei. Dach ar fi avut o activitate sustinuth, militanth in domeniul criticei
nationale, cu sigurant ch ar fi jucat un rol insthnnat in generatia a doua postmaiorescianh. Intransigenta in privinta autonomiei merge pinii a
lua o pozitie chiar si impotriva 'lui Kant, care subordona arta moralei, cind scria, de pildh, ca gustul este, in definitiv, capacitatea de a judeca idei
morale imbricate in forme sensibile". Cu atit mai
mult se indreapti impotriva istorismului si a criticei stiintifice si psihologice. Colaborator al iefii
rominefti, atacurile lui impotriva poporanismului
stint totusi cunoscute : Arta, afirma el intr'un ar19

www.dacoromanica.ro

290

E. LOVINESCU

ticol, nu poate fi tendentioasa, operele pot fi, daca

le consideram in gall de existenta lor, ca opere


de arta. Si aceasta se poate face curent si uor,
pentruca majoritatea oamenilor nu ia seama la
ceia ce e artistic i estetic i pentruca despre lucrud atit de complcxe, cum sunt cartile literare,

poti sa-ti fad idei i definitii aproape la discretie".

Sau : Interventii straine de arta sunt, in operele


de arta, un pacat i o grosolanie, pentru care n u
cunosc scuza". Chiar i in Viola romdneascei serial) :

pe Caragiale 1-a mustrat Dobrogeanu-Gherea ca


ride cu pofta i nu se indigneaza",
o obiectie
care constitue mi se 'pare un monument en orm i
ciudat de moralism civic absolut. Fiindca este doar
evident ca Gherea, vorbind astfel, cerea, deadrept
tul, anularea comicului i a risului ca atare, ceia
ce este oriicum excesiv".
Nu numai in atitudinea lui estetic)ci i in cea cul-

turala, morala, Paul Zarifopol poate fi integrasufletete in micare junimista". Lupta lui impo-

triva grimasei", a modei" din seria eseurilor


Din registrul ideilor gingape", esentiala pentru moralist i cultural, nu este de cit echivalentul luptci

junimiste impotriva form ei fara fond. Ca o concluzie fireasch, lupta lui se indreapta i impotriva artei clasiciste.. Timpul omoara orice creatie intelectuala, in total sau in parte, scrie el in
articolul Clasicii"2). Venica liner* a eternelor
modele este o fraza inepta, ieita din minti strimte
1) Paul Zarifopol,.,Publicul ;I arta Eat Caragiale" in Via/a

.romineasc4, XIV, 1922, No. 6, lunie.


2) Viata Romcineascii, XVI, No. 7.

www.dacoromanica.ro

PAUL ZARIFOPOL

291

-i lener. Arta, indiferent de materialul in care


se manifesta, este graiu. Cai graiul vorbit, ea ii
schimba formele pentru c se schimba cuprinsul
care l'a zamislit. Este totdeauna o doz de strimhatura, sa vorbeti de oamenii de and data : aici
e originea, aici e candoarea marei grimase clasiciste. Fiecare vreme vorbete pe potriva botului

san a .mintii sale". Idei, pe care sub denumirea


de modernism. de sincronism, le sustin de vrp-o

douazeci de ani. Contiinta integrarii lui spirituale .


in actiunea Junirnii a avut-o i el insui, dupa
cum o gsim formulata in, probabil, ultimul sau
articol inainte de moarte intitulat Cultura". Problema culturii, scria'), s'a ridicat acut i aproape
brusc in Principatele romine acum un veac. ()data
cu aceasta problema, s'a ridicat asupra societatii
romineti i primejdia grimasei culturale. S'a intimplat atunci ca sa se grupeze in capitala Moldovei, cili-va oameni, care prin excelenta simleau
greutatile problemei i primejdia, inaintea carora

afla societatea romineasca. Junimea a facut


front energic contra oricarei grimase a culturii.
Prin actiunea ei, acea grupare ne-a lasat o motenire i pretioasa i grea : aceia a unei obligatii
supreme de a combate cultnra neautentica san
cum s'a zis mai tirziu : moftul. Imitarea cu orice
prel a trebuit, negreit, sa fie o board a copilariei
societatii romineti moderne. Boala se prefacu in
viciu. Fara indurare, fr osteneala, Junimea a
pus cutitul oriunde a vazut petele uricioase ale
se

1) Revista Fundapilor Regale, no. 4', Aprilie 1934

www.dacoromanica.ro

292

E. LOVINESCU

acelei boli ce s'a prefacut in pacat. Cu o staruinl


pasionat Ora in gradul de a fi involuntar metodied, a prigonit Junimea ridicolul strainismului,
ndscAtor de monstruozitAli culturale i eminent a
ajutat grupul vechilor Convorbiri Literare la creterea spiritului i a felei societalii romineti. Sa
nu uitam ea' tot ce a meritat numele de mahalagism" i de moft" In vocabularul critic inspirat

de Junimea, era, in esenta, caricatura unor elemente de cultur strAine. Totui nu a fost acuzare adusa Junimii cu 0 atit de perfidd stAruint
ca acea de nepatriotism, de spirit cosmopolit..../unimea a contribuit in chip superior la o metodologie a culturii romineti".

E de regretat ca un om de o lectur a tit de bogala i de o putere disociativA atit de ascutita n'a


contribuit mai mult in dialectica literaturii noastre-

www.dacoromanica.ro

INT

D. CARACOSTEA
1) Amintiri maioresciene de atudentie ; simpatii moderniste Inca dirt 1900 2) D. Caracostea critic estettc, nwdernist. 3) D. Caracosteu critic etnograf.4) D. Caracostea critic genetic, 5) D, Caracostea critic al expresivildlii: Arta
cunintului la Eminescu",1938.

Semnificatia lui Titu Maio-

rescu, 1940. 6) D. Caracostea critic functional".

1. Far sd-i fi fost elev propriu zis, de cit doar la

logicA, cursul de anul IntIi pe atunci comun tuturor studentilor facultAtii de litere, D. Caracostea
a apucat ultimii ani ai. profesoratului lui T. Maiorescu. Ne-o arninteste, de altfel, singur, in evocarea
unui examen, la care a asistat, examenul lui St. O.
losif si St. PeticA. Cum aproximativ in aceias epoc
(1940) am evocat, indepedent, i eu aceias scenA,
la care am fost de fat tot din intimplare voi trapscrie ambele versiuni, in vede'rea unei concluzii :
Era un examen, scrie d-sa, la care, alAturi de

St. 0. Iosif, se prezenta St. Peticd, din care gus-

tasem muzicalita tea si atmosfera de sugestie a unor


poezii remarcabile. Dacil-mi aduc bine aminte, a

fost vorba si de inductie. Si la un moment, poetul


voind sa-si tairniiceasch idea : o cunoastere
pronunth
de aceasta imi aduc a-

www.dacoromanica.ro

294

E. LOVINESCU

minte cuvintul intui(ie. La aceasta s'a adaugat forma frazei, cam nebuloasa, dar in care poetul incerca

sa-i nuanteze gindirile. De aici, ironiile maestrului fata (Ie 0 pozitie care mi se parea indreptatita.
Rare ori am avut impresia a douri lumi mai deosebite de cit acea pe care mi-a lasat-o insuccesul
lui Petica la acel examen. Se vedea ea' elevul se
caznise sa inteleaga ceva din profesor, maestrul
insa nu avea intuilia virtualitatilor unui suflet ales,
care, in gindire i in exprimare, i se parea straniu.
Mai tirziu, cind m'am oprit asupra paginilor minunate ale acestei arte de a cunoate oamenii : Din
experient, mi-a revenit staruitor in minte examenul

lui Petica. Si, pe linga toate normele de cunoatere exacta, a fi dorit o pagina raspicata : intuiOa a ceea ce nu s'a afirmat Inca deplin, dar poate
s contina in sine o lume.
Alaturi de Petica, a fost examinat i St. 0. Iosif,
care nu era tocmai acasa in chestiunile de logica
i de istoria filozofiei i chiar in metrica, in care
maestrul a hicercat un derivativ. Mi-a ramas in
amintire contrastul dintre ingaduinta fata de poetul

care incepuse s fie consacrat i felul taios fata


de cel, care, daca rasa impresia de nebulos, era
mai bogat i de 0 alt esenta, mai greu de valorificat. Azi intele de ce feciorul lui Ion Trifu din
Bucerdea, intelept ca o carare de munte, nu putea
risca. Dar din ziva aceea am inceput a ma sin*
deparlat. de T. Maiorescu". 1)
1) D. Caracostea, Semnifif:afia lui T, Mdiorescu, ed. Ins-

titutul de istorie literari i folclor, 1940, p. 20.

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

lath' acum evocarea mea :

295

1)

Inteo zi calduroasa de Iunie intrasem din intimplare in sala, in care Maiorescu 10 tinea examenul de sfirsit de an la logica. Candidatii sedeau
insiruiti in banca intlia, in fata careia Maiorescu,
surd 'de o ureche, 10 plimba singur scaunul pentru a pune intrebari. In momentul acela se oprise
in fata a doi studenti mai maturi, le Ina carnetul
Aha, d. St. O. Iosif, bun si aha,
si le citi numele :
d. Stefan Peticii, care va sa zica poezia se pune in
regula cu logica frumos.
Pe Iosif 11 cunosteam din versuri; de Petica auzisem numai. Iosif inlemnise trist, adormit 0 plingator ca o salcie. Petica avea ceva donchisotesc
In el, o barbita caprina, neverosimila, pete ruginii
pe umerii obrazilor.
Buun, mormaise Maiorescu, minglindu-si bar-

bisonul. Nu vom fi pretentiosi ... nu asa? poeti,


ma rog! Asa dar, Domnule Iosif, sa incepern cu
inceputul, spune-mi ce este o notiune?

Ca 0 cum n'ar fi auzit intrebarea, Iosif nu se

clintise; salcia dintr'insul plingea deasupra lacului.


Atunci sa ne spuna domnul Petica.

Omuletul slab, numai oase, cu obrajii infloriti


de ftizie, incepuse a misca brusc din mfini, ca o
paiata dezarticulata, repezindti-se in vorbe mari,
batind fara pudoare cimpii. Uluit de atita risipa
verbala, Maiorescu 11 masurase rece.

Aha, care va sa zica n'ati studiat chestiunea


asta. Se in timpla. SA ne spuna atunci d. Iosif ce
este o judecata?
1) E. Lovinescu, Aqua forte, ed, Contemporan5, p. 132.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCII

296

Iosif staruise in acelai mutism, scuturinduli

frunzele pe luciul .baltii; nici un cuvint, nici o


micare, ca i cum n'ar fi fost vorba de dinsul, pe
cind Petich se risipise din nou intr'o frenezie de
gesticulatie

de vorbe goale, fara legatura cu

chestiunea. Enervat, Maiorescu se incruntase din


nou.

Atunci, cunoateti poate mai bine teoria silogismului?

Iosif riimase egal cu sine, intr'o tacere integrala,


iar Petica intr'o vorbarie insuportabila.
Doamne, exclamdse Maiorescu, poezia nu prea

are nevoe de logicfi, dar aici e vorba de logica i


nu de poezie. SA o lasam sa se coaca pe la toamna
Ii mutase apoi scaunul la candidatii urmatori.
De atunci nu pot inlatura de la Petica (redactor
al unei reviste sociologice i autor de articole filozofice) imaginea omuletului cu ceva atit de zadarnic agitat".
Iatii valoarea subiectiva a amintirilor chiar cind
sunt de Nina credinta
i sunt: quia procul a
nobis. Mai presus de autenticitatea amanuntelor
ramase mai mult la discretia memoriei i a interpretarii de cit a realitatii lor, e sigur ca in pie.ptul studentului D. Caracostea batea o inima modernista. Simpatiile lui mergeau mai mult spre
poetul simbolist al lui:
Botticelli irztristatul,
Mutt vestilul Florentin,
Suflet dulce ca'nstelutul
Cer de-al noptii farmec plin,

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

297

Urmrit de viziunea
Sfint a lumilor de sus
Maiestrit-a fin minunea
Idealului apus.

de cit spre St. 0. Iosif, bardul specificului national.


Rindurile acestea erau culese, cind aparitia carpi Fulgurafii filozofice i literare a lui I. Petro-

vici1) ne-a dat o noua versiune a scenei. In vara


anului 1900, am asistat, aa dar, toti trei, studenti
anul intli, atunci probabil necunoscuti intre noi,
la examenul de logica al lui T. Maiorescu i, dup
patru deceniif fiecare 1-a descris fara sa *tie unul
de celalt. Iata aceasta versiune:
De vole, de nevoie, Iosif s'a vazut antrenat de
obligatiile calitatii sale de student i a trebuit s
se prezinte dupa un an la examenul de logica, la
Titu Maiorescu, unde asista aproape tot atita lume,

ca la curs.
Examenul a fost lamentabil, iar magistrul cu o
asprime, la care nu m'am a*teptat fata de un poet,
pe care 11 pretuia, i-a spus ca-i da o bila rot5ie,
dar sa promita ea nu va urma filozofia. Eecul lui
losif s'a mai indulcit putin, prin caderea la acela;;;
examen, indata dupa el, a altui poet, Stefan Peflea', ale carui raspunsuri au fost categoric stupide".

Versiunea este identica cu cea a mea; versiunea

lui D. Caracostea ramine excluziv modernistr,


dictata de o atitudine momentana.

2. Noua ani dupa aceia, D. Caracostea Isi facea


1)

Biblioteca pentru toy, Nr. 150-1-546, p.

www.dacoromanica.ro

309.

298

E. LOVINESCU

ucenicia modernista la Vieafa noud a lui 0. Densusianu; in aceasta calitate publica articolul Cu
prilejul scirbiltoririi d-lui T. Maiorescu"), in care,
dupa ce recunoate meritele profesorului, omului
politic, personalitatii, intr'un cuvint, ale sarbatoritului, adaugh si urmatoarea caracterizare a situatiei critice a lui T. Maiorescu: Apoi, prin temperament, scria el, ca *i prin convingere era de
o prudenta, exagerata adese, fata de manifestarile
noi; nici odata n'a fost iubitor de noutati i nici
n'a fost, ori cit s'ar 'Area de paradoxal, un inainte mergator in sensul larg al cuvintului. Pe Wagner nu-1 admitea, pe Nietzsche 11 privea cu ironie;

micarile noui literare i se pareau mievrerii moderne"; socialismul, sub zodia caruia, orice s'ar
zice, se indrumeaza societatea contemporana, ii

aparea ca o perspectiva de tiranie; ceea ce s'a

numit la noi activitate extracolara", o necesitate,


intru cit dascalii sunt singurele elemente mai lu-

minate la Ora, i se 'Area un pericol, i cind, in


urma, un academician arata nevoia ca literatura
sa se indrumeze catre un ideal mai inalt de arta,

D. Maiorescu devenia taios. Atepta ca o ideie sa


se impung, ca sa-i faca probele de trainicie pentru

a o accepta. Calle, pe care le-a aratat la noi, nu


revelau un adevar nou, ci o norma veche, de bun
sims, de mult intrata in patrimoniul culturii din
alte parti. Cind a luat deplina contiintd de me-

nirea sa In cultura noastra a incetat de a mai

merge pari passu cu micarea filozofica a apu1) Vteata noun'', 1 Decembrie 1909.

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

299

sului: 11 interesa, nu ceea ce se adhuga, dar


ceea ce fusese in deobte recunoscut. Michrile re-

cente din Apus, prea complexe, nu-i prezentau


perspectiva, care sh-i ingadue o alegere prudenth,

o deosebire sigur a ceea ce va ramine, de ceea


ce trece ... A face o astfel de alegere, Ii cere sh
urmareti tot ce se produce. Din invhthtura sa, se
desprindeau insa ca o norma, dei nemArturisith,
indemnul: lucreazd nurnai cu cei necontestati, lash
pe cei mai noi sh fie definitiv recunoscuti de
allii".

Punctul de vedere al autorului din 1909 este


aproximativ cel al studentului din 1900; severitatea fath de T. Maiorescu, din pricina ostilithtii
pentru curentele noi apusene, modernism,
simbolism in deosebi; punctul de vedere al lui 0.

lui

Densusianu i al modernitilor momentului. Conti-

nentul, pe care se aflau cu totii, era Irish acela


continent estetic.
3. Duph citi va ani de studii romanistice la Viena,

consolidat cu eruditie germand, criticul estetic


din 1909 publich in 1914 un articol asupra lui Gala

Galaction cu o atitudine cu totul schimbath: nu


mai privete spre apus, unde II indemnase i pe
T. Maiorescu sh priveasch, ci spre sud-estul european. Literatura rominh nu mai era o problemil
de estetich, prin definitie universalista, ci o fateth
a situhrii etnografice: Literatirra rominh e o literatur est-europeanh.... literatura rominh nu poate
1) Viata Romdneasa, IX, 1914, p,

R3 _

www.dacoromanica.ro

300

E. 1.0VINESCU

fi lamurita de cit pe temeiul esteuropean.... litera-

tura veche, pin5 acum 80-90. de ani, era in cea


mai mare parte a linuturilor rominesti, o anexa
a literaturilor esteuropene, iar literatura romina,
chiar cea contemporana, ofera, adesea uimitor, un
paralelism cu desvoltarea literaturilor din rasari-

tul Europei, Uitind, astfel, de ultimele emisiuni


poetice ale Parisului, criticul se incadra acum in
folklor si facea din critica un capitol de etnografie si de comparatism halcanic.
4. In cel dintiiu volurn al sari, Poetul BretteseuVoinefti (1921) 1), critica lui nu mai e nici modernista, nici etnografica, ci abordeaza terenul non al
geneticului, trudindu-se sa scoata din creatia artistica experienta umana a scriitorului. Pe cind unii
critici procedeaza dela scriitor la opera, D. Caracostea intreprin(lea sa scoata personalitatea scrii-

torului din creatia lui, in cazul prezent vibratia


speciala a lui I. Al. Bratescu-Voinesti, in fata valori-

lor omenesti". E o critica ce s'a mai facut si de


altii si mai ales de Sainte-Beuve; a lumina o opera
de arta prin elementele de psihologie a artistului,

se poate concepe pina la un punct, ba chiar, cu


toate protestarile estetismului absolut al lui M.
Dragomirescu, de pilda, care sustinea ca personalitatea umana n'are nici o leer-tura cu personalitatea
artistica, este o operatie folositoare. A cauta sa cunosti psihologia unui scriitor dupfi literatura lui, nu
e totdcauna profitabil. Omul din I. A. BratescuVoinesti nu va interesa viitorimea ci numai opera sa.
1) Ed. Viata Romineascfi, 1921.

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

301

Daca in critica sa simbolista, D. Caracostea se


situa Inca in posteritatea maioresciana, in critica
lui antropogeografica i cea genetica se aeza dincolo

de estetism i de maiorescianism. Caracteristic in


amindoua fazele este insa nevoia de a inova, de a
deschide perspective vaste", de a restaura demnitatea .5tiintifica a criticei, pierduta de la T. Maio-

rescu incoace, cerind criticilor uriw cunotiinte


filologice balcanice i antropogeografice; mai detesta

cu dcosebire talentul foiletonitilor" profesioniti


si

audienta lor in fata publicului cititor. Aversi-

unea i-a ramas de altfel i azi. Cit prive*te tinuta,


scrie d-sa in Arta cuvintului la Eminescu, din 1938,

interpretii literaturii noastre au nevoe nu numai


de o alta pregatire de cit cea a foiletonismului
curent dar i de o noua Oka... Cu satisfactie, constat

ea, de pe acum, niciunul dintre au torii lucrarilor


publicate aci (e vorba de lucrarile studentilor sai
aparute in biblioteca lnstitutului) n'a luat calea
trirnbitatelor curente i a polemicilor la moda".1)
Fel eufemistic de a spune ca nu le-a citit nimeni
de cit doar, i Inca nu e sigur, comisiile de premii
variate, in vederea carora au *i fost, probabil,
scrise.

5. De cltiva ani scriitorul pune temeliile unei

noi *tiinte critice, care nu mai e nici genetich


nici antropogeografica. A intemeia cu toate cerintele moderne critica formei, scrie d-sa, In Arta
cuvintului la Eminescu, conceputa nu ca un for3 ) D. Caracostea, Arta cavIntalut la Entinesca,1938, I). XXIX.

www.dacoromanica.ro

30 2

E. LOVINESCU

malism sec i estetizant, dar ca arta de a vedea

si ca singura posibilitate de a face pipaita prin


imanenta structurii, esenta transcendenta a poeziei, iata ce urmaresc aci"). Noua critica inaugurata e cea a expresivitatii", categoric in mare
favoare in cercetarile linguistice ale apusului, cu

aplicatii excluziviste ce deforrneaza cchilibrul elementelor felurite, intrate in notiunea criticei, mult
mai vasta de cit problema fonemelor" i a estemelor". Cu tot caracterul particular al acestor investigatii, nu li se poatc tagadui natura estetica.
Din aceasta faza penultirna a activitatii sale, ne

mai ramine ca sh semnalarn o revenire la problema pozitiei lui T. Maiorescu in critica noastra,
in disertatia Semnificatia lui Titu Maiorescu",
1940, cu ocazia aniversarii centenarului, reluind
vechea invinuire din 1909, de a nu fi fost rnodernista".

Singurul aspect inteadevar deficitar al criticei maioresciene,

scria el la 1940, este problematica

modernismului, care, s'o recunoa0em insa, pina


catre 1910, era mai mult o atmosfera, adesea nebuloasa S cu elemente eterogene, decit o raspicata
afirmare de creatiuni". Criticul se simte deci din
nou modernist. Ca T. Maiorescu a avut o recepti-

vitate limitata de insai forrnatia lui clasico-romantica i, deci, neprimitoare fata de valorile noi,
am aratat-o de atitea oH in cursul acestor pagini.
Un om inchegat in jurul lui 1860 nu se mai putea
reface pentru a gusta literatura din jurul lui 1900.

Revolutia lui T. Maiorescu e alta: e faptul de a


1) D. Caracostea, Arta cualntului la Eminescu", 1938. p. XVI.

www.dacoromanica.ro

D. OARACOSTEA

303

Ii stramutat intreaga literatura pe unicul plan

in sinul acestui estetism" se putea


desvolta forme noi de arta, pe care el nu le mai
intelegea; principalul era, insa, implinit; cadrul
literar fixat; se stia ce este literatura i ce nu

estetic ;

este.

lata acum rindurile finale ale disertatiei: Pretutindeni, am constatat la Maiorescu nu o pozitie
extrernista, dar o sinteza de elemente in aparenta
contradictorii. Aceasta in concordant:a cu toata fap-

tura lui spirituala de structura clasica, in care

ratiunea nu tagaduia, dar stapinea emotivitatea, iar

actiunea vrea sa fie una cu biruit-au gindul".


Incadrind acum personalitatea sa in perspectiva
larga a destinului spiritual al poporului nostru,
oare aceasta imbinare de clemente contrare intr'o
unitate stapinita si armonica, nu este insasi problema capitala, pe care neamul nostru este ursit
' o re zolve intr'o forma' original? Elementele multiple, infratite printr'o fericita ascendenta in fiinta

lui: energia constructiva a Ardeleanului aliata cu


receptivitatea Munteanului i i cu agerimea Arominului, totul lamurindu-se in el in mediul senin
si temperat a spiritualitatii moldovene, nu-1 predestinau oare toate aceste componente sa fie, pe
planul gindirii filozofice si al intuitiei critice,
o prima intrupare a virtualitatilor sadite de istorie
in fiinta noastra conditionata de mostenirea romana?

nu exprirna oare personalitatea geniala a lui


Eminescu, in sfera superioara a creatiei de arta,
aceiasi promitatoare sinteza intre facultatile con.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

304

structive ale Apusului si problernatica nelimitata


a RdsAritului?"

Acum cloud zeci si opt (Ie ani criticul nostru


gAsia in Gala Galaction o prima incercare integralist de impreunare in o sintezd nou5, de elemente si directii ce piireau neimplacate". Intr'o
brosurd asupra Persona liteiiii lui Eminescu d-sa se

intreba: Nu stiu dacA cele invederate in firea lui


Eminescu sunt reprezentative pentru poporul nostru si dacg in ele dainuieste sau nu ceva din feint
excesiv al Traco-Ilirului, stiipinit prin intelegere,
prin (isciplina romand si limpezit prin art".
A 6-luta mereu ipotetice sinteze in marele si micile

personalit5ti, recurgind la datele imprecise ale


psihologiei etnice, cu sondagii iluzorii chiar in
protoistorie, e un joc dialectic, din care nu iese
stiint5 ci verbalism ostentativ.
Constatam doar 61 la noul tarm al expresivitatii
la care a debarcat, criticul din 1909 si-a reluat,
momentan cel putin, vechile unelte estetice lustruite azi insa cu mai multa eruditie.
Daca ar fi sa caracterizam critica autorului
nostru in citeva cuvinte, am putea spune c5 ea
se desvolta sub semnul hipertrofiei de gindire si
dd expresie in tot ce-1 priveste: orice atinge se dilata la proportii vaste si importanta cosmica.
Problemele si rolul sau si tratarea lor devin
imediat istorice. Vom da doua exemple. Caracterizindu-si activitatea de un an lw conducerea unei
reviste oficiale, el scrie 1) Mai intii era nevoe sa pre-

1) D. Caracostea, Creativitatea rcizboiului in Revista


Fundagilor, 1 Sept. 1942 (IX) p. 494).

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

305

zint o conceptie despre literatura, potrivit marilor


prefaceri si cuceriri savirsite in stiintele spiritului.

*i tot atit de necesara era o alt fundare a valorificarii etnicului rominesc. In istoria literara,
in ideologie, in critica actualitatii, in valorificarea
limbii si a patrimoniului folcloric, am pus, numar
de numar, pietre de temelic si am tras contururile
constructiei a carei ridicare se impunea."

Iata, asa dar, bilantul unui singur an :


A prezentat, o noua conceptie despre literatura
potrivit marilor prefaceri i cuceriri savirsite in
stiintele spiritului"
A stabilit alta fundare a valorificarii etnicului
romin.

A pus pietrele de temelie" si a desemnat contururile constructiei" in istoria literara, in ideologic,


in critica actualitatii, in valorificarea limbii si a
patrimoniului folcloric"
A prefacut revista intr'un stup plin de zumzetul
albinelor noi", adich al scriitorilor cc inalta cladirea pe temeliile trase de domnia sa.
N'au mai 'limas pe din afara decit (boar reprezentantii vechilor curente de destramare" (sic) adica
urmasii fericitului intru pomehire T. Maiorescu.
GOA' lalt exemplu e scos din articolul Hotare, din
Re vista F undatiilor Regale, 1 oct. 1941 p. 135. Director

ii acestei reviste, scriitorul ii propune sa publice piste reflectii asupra literaturii. Ii raminea
sa le graseasca un titlu. S'a gindit la inceput sa
le intituleze : Crimpeie", Fragmente", Firimituri",
dar aceste litluri i s'au parut ea' nu purced dintr'o
vedere totala" Inclin un moment -spre Firimituri"
20

www.dacoromanica.ro

39 6

E. LOVINESCU

termen simpatic"; nu tim pentru ce Ins se gindi


la firimiturile de la masa lui Homer, dei Homer nu
oferfi astfel de sugestii; Ii pfirOsi deci intentia...
Zfibovi o clip la $fruri rupte. Titlul Ii sugerfi
iargi, nu tim pentru ce i din ce rem iniscenta,
uncle's irurile rupte... A inlturat deci i Crlmpeie" i Fragmente" i Firmituri" gi 5iruri rupte". M'am hotarit, deci, Ii incheie nedumerirea, la
titlul generic hotare cuprinzator de mai mult
dramatism. Si apoi ce caracteristic cuvint rominesc!
(Toate cuvintele ce-i vin sub pan sunt vaste, cuprinzfitoare, caracteristice). Mai exist oare o alt limb

care dela denumirea pentru granit sg fi derivat


insui termenul pentru deciziune : hotiirire, hotelritor? In cuvintul hotar, neamul rominesc a pecetluit atitea Intelesuri, incit, nevAzind altul mai potri-

vit pentru rubrica pe care vreau s'o deschid, o

aez sub paza lui". Pur i simplu... A pleca de la


firimituri", erirnpeie", f ragmente", i a aj unge
la hotczre e un fenomen de pfisOri-Ifiti-lungil. In
orice, d. Caracostea pune temelii i hotare.

6. D. Caracostea ne-a rezervat o nou supriz5;


abia incepusem sfi ne familiarizOm cu vastele perspective ale noului continent al expresivitAtii",

and valurile i-au luat barca spre alte Ifirmuri:


Formele noi, declaril d-sa, cer i o nou forma i
functiune a criticei". Poezia nu mai e esteticfi ci
functionalfi": pornit din viatO, (poezia) prin
expresie slujete viata, -cum o slujesc cintecele de
nuntfi, cele de leagan, doinele, bocetele, colindele,
basmele, legendele, baladele, Inteun cuvInt toate

www.dacoromanica.ro

D. CARACOSTEA

30 7

expresiile poporane. In partea cea mai aleasi a


creatiunilor, poezia Implingte functiunea de a fi
o cununA a vietii, nu a destrfimarii". 1)
Prin urmare, dupii critica simbolist ori modernista

din 1909, dup critica antropogeografic5 din 1914,


dup critica genetica de naturil strict psihologicfi
din 1921, dup critica expresivitatii din 1938, WA
acum i critica functionalP, in care poezia trebue
sa slujeasefi vietii ca bocetele, cintecele de leaga'n
sau de nunta. Criticului, ce-I Invinuia pe T. Maiorescu cfi nu e modernist", nimic nu i se pare mai

primejdios si mai disolvant decit critica estetizantfi" (ca i cum peiorativul ar putea scuza linia
frint). Anno Domini 1942.

1) D. Caracostea, Ce ne este clnlecul poporan" In Revista


fundaiiilor regale, 1 Octombrie 1941, VIII, no. 10, p. 17.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA POPORANISTA: G. IBRAILEANU


1. Spiritul critic in cultura romineasc, 1909 2. Coniradichia cu sine a crilicei poporaniste. 3. Pornpiliu Constantinescu ;i anaiorescianismul" lui G. Ibriiileanu. 4. Spetificul
nafional".

1. Critic social i cultural, G. Ibrfiileanu s'a ocupat de T. Maiorescu in cadrul studiului Junimii in
Spiritul critic in cultura romineascii (1909). Se
intelege dela sine cfi, in limita subiectului, nu se

putea ocupa de cit de critica culturald a lui T.


Maiorescu i nu de critica literarg, pe care o gasete,

de altfel, foarte redusd in opera lui; faptul e cert


dar explicatia alAturi. Dach ea este, scria G. Ibraileanu, mai mult o afirmare de principii teoretice
de cit disecare de opere, pe linga alte principii,
pe care le-o fi avind d. Maiorescu (model de stil),
de sigur c'd principale stint teoriile sale estetice,
care, oHce s'ar zice, sunt o piedicA pentru considerarea unei opere de arta' ca_ o manifestare de
viat pur i simplu *i nimic alta. Acest defect s'a
www.dacoromanica.ro

310

E. IOVINES017

exagerat apoi la epigonii sfii 2) ". Nu teoriile estetice


pot constitui o piedicfi ci structura sufleteascrt. T.

Maiorescu n'a fost un critic analitic ci un indrumfitor.

Inaintea lui, spiritul critic se manifestase in Moldova prin M. Kogillniceanu, C. Negruzzi, A. Russo,

V. Alecsandri, prin organele de luptfi : Dacia literani, Propdfirea, Rominia literard, Steaua Dandrii...
premergatoare Convorbirilor literare. Criticul ii
contesta lui T. Maiorescu (la fel cu 0. Densusianu)

dreptul de a proclama cfi pentru intlia oarfi s'a


affitat in Convorbiri o directie in contra limbii
obicinuite pe atunci in multe scrieri ale literaturii
romine". Lupta o pornise Al. Russo in Rominia
literard (1855) ; Steaua Dundrii, Revista Romdnit
(1861) se ridicaserfi la fel impotriva stricatorilor
de limb, mai ales ardeleni. Al. Russo, V. Alecsandri, Al. Odobescu, C. Negruzzi au luptat insa ca
scriitori, oameni de gust cu simlul artistic al limbii, pe cind adevfirata luptil pe teren tiinfific a
dus-o T. Maiorescu in Despre scrierea limbii romine" (1866), prelungind-o peste trei decenii, adich
pinil la rapoartele citite la Academia Romin asupra modificrilor ortografiei (1880 i 1904), pe calea

dreptei solutionfiri. In orice realizare sunt precursori ; locul intii i se cuvine celui ce a cristalizat
definitiv sfortfirile predecesorilor. Valoarea princi1) Alt model de stil G. Ibriileanu: De altminteri, critica
literari nici nu se putea naste pe vremea aceia, cfici n'avea
pentru ce. Nu exista o literaturi care s merite, mai bine,

care si comporte ceea ce se chiamfi : vritica literari"..

Spiritul critic etc, p. 12.

www.dacoromanica.ro

NEA,CTIUNEA POPORANISTA G. IBRAILEANU

311

piilor nu se determina de cit prin actiunea lor


asupra spiritului public.

2. E inutil sa caracterizam critica poporanista a


lui G. Ibraileanu ; prin natura ei sociala ea este

la antipodul criticei estetice a lui 1'. Maiorescu.

Nu-1 intereseaza viata ins5si ci atitudinea scriitoru-

lui fata de dinsa. Arta nu mai e, dupa definitia


lui Kant forma finalitatii fara reprezentarea finelui", ci are o finalitate dincolo de estetic, o tendenta social. lath' vulgaritatea gindirii cu care
explica G. Ibrfiileanu recunoasterea caracterului
autonom al artei de T. Maiorescu 1) D. Maiorescu,
scrie el, nu putea profesa tendentionismul pentru
ca atunci arta poate fi buna sau rea din punct de
vedere al tendintelor nu numai din punct de vedere al puterii artistice ; tendin(ele unei opere de
arta numai atunci vor fi bune cind vor fi umanitare, cind vor manifesta cea mai mare simpatie
pentru cit mai multi si este evident c interesele
.

reactionare ale unei clase nu pot da nastere la

singurele tendinfi compatibile cu arta, i, deci, e


Impotriva interesului reprezentantilor acestui curent a se vorbi de tendintele operei de arta". Intreaga estetich a veacului, de la Kant pina la Benedetto Croce, e explicat, asa dar, printr'un interes
de clash sociala ; toti esteticienii sunt Impotriva
tendentionisrnului in arta din motive reactionare,
pentru a nu Imbratisa cauza celor multi. a umaniValli nevoiase.
1) G. Ibrileanu, Scriitori i curente, p. 17.

www.dacoromanica.ro

312

E. LOVINESCU

E d ciudata contradictie in faptul ca G. Ibrai7


leanu, ca i in treaga critica socialista, a combatut
principiul artei pentru arta, ca reactionar, i elementele privite ca reactionare din operele de arta,
az-Mind totui o atitudine de simpatie fata de Erninescu, Caragiale, ce s'au manifestat impotriva idei-

lor umanitariste". Ca atit Eminescu ca i sadalitii au pornit dela critica societatii actuale, nu
constitue o explicatie suficienta, deoarece punctul
lor de vedere i tendintele spre care se indreptau
erau cu desavirire contrare. Peste ideologie, birue*te, in realitate, arta ; chiar *i cei ce cred ca
esentialul intr'o opera de arta este atitudinea
sunt cuceriti de prestigiul ,ei.
scriitorului"
3. Pompiliu Constantinescu scrie undeva 1) : Din-

tre criticii imediat post-maiorescieni, intre care fac


parte d. Mihail Dragomirescu i d. E. Lovinescu,

G. Ibraileanu este primul glosator in teresant al


valorilor estetice junimiste... Pe premisele criticei
maioresciene care afirmase irnportanta lui Creanga,
Eminescu i Caragiale, el trage fructuoase concluzii din insai judeciitile ei de valoare, prin analize estetice, prin investigatii istorico-literare i
prin disociatii sociologice... In evolutia criticei (Ie

analiza, G. Ibraileanu apare astazi mult mai aproape de 1'. Maiorescu de cit propriii lui discipoli
i mult mai departat de Gherea, cu toate aderentele
lui la critica tiintifica" a veacului trecut ; iar prin
teoriile asuprg ;,specificului national", G. Ibraileanu
1) Pompiliu Constantineseu, E. Lovinescu : P. P. Carp,
critic literar ,si literal, in Vremea, 8 Martie 1842.

www.dacoromanica.ro

REACTIUNEA POPORANISTA: G. IBRAILEANU

313

este total opus gherismului, depanind fire maioresciene, din care si-a constituit apoi o dogma, depa-

sind si pc T. Maiorescu insusi si N. Iorga... Fapt


cert este ca, in ducerea mai departe a criticei arialiste, numai schitata de T. Maiorescu, denigratul
critic iesean are mult mai multe merite (cel putin
cit priveste momentul prim al criticei junimiste)
decit toll discipolii directi i indirecti ai sistemului.
maiorescian. Descoperind i practicind tirziu critica
estetica, dupa ce trecuse prin sociologia gherista
si

sterista, prin istoria literara, prin biografia si

studiul valorilor de arta, duce si mai departe spiritul initiator al maiorescianismului. Un G. Calinescu,
un Perpessicius, un Serban Cioculescu i un Vladi-

mir Streinu, cu mijloace diferite si in sectoare


speciale, perpetuiaza, in ce priveste adincirea lui
Eminescu, Creanga, Caragiale si Maiorescu, (pentru cel din urma i pe d E. Lovinescu), atit pe
schematicul T. Maiorescu, cit i pe analistul, istoricul literar i criticul de texte G. Ibtaileanu, ale
carui initiative au mentinut treaz interesul pentru
primele valori clasice ale scrisului romin".

Intentiile sunt bune i constatarea de la care


pleaca justa ; concluziile scoase depasesc insa
cu mult ceia ce confine. Constatarea este aceasta : dup ce a facut teoretic i practic critica
sociala, elev al lui C. Dobrogeanu-Gherea cu derivatie poporanista, adica cu specific national". prin

urmare eu maiorescianism de mina stinga, ca sa


zicem asa, G. Ibraileanu si-a inchinat modestele lui
stradanii analizei citorva valori junimiste, unele
arta pentru arta", altele cu ideologie antiumanitawww.dacoromanica.ro

314

E. LOV1NESCU

rista i i antiliberala chiar : M. Emincscu, I. Creanga,


Caragiale, I. Al. Bratescu-Voineti. Contradictia famine o contradictie i nu e spre lauda cuiva : fie
prin prestigiul talentului ce se impune fr sa tina
seama 1e ideologie" i de tendinte sociale, fie mat
ales prin faptul ea desvoltarea literara a criticului s'a
fficut sub influenta acestor scriitori con temporani sau

aproape ; neavind nici o cultura istorica, criticul nu,


s'a putut ocupa de valorile trecutului. Faptul de a ft
analizat citiva scriitori junimiti nu stabile0e nici

un fel de filiatie intre dinsul i T. Maiorescu.


Marele nostru critic n'a fost un spirit analitic,
aa ca exerciliile de analiza ale lui G. Ibraileanu.
nu au nici o legatura cu dinsul. Cit despre valoa-

rea estetica a acestor analize" ma refer la aprecierea chiar a lui Pompiliu Constantinescu. Cum
M. Ralea sustinuse c ceia ce e mai caracteristic
in toata critica literara a lui G. Ibraileanu, e analiza psihologica a proceselor estetice", Pompiliu
Constantinescu ii replica 1) : Pentru a-si ilustra afirmatiile, D. Ralea ne trimite la naiva i didactica
analizfi a presupuselor mobile de inspiratie a Balaurului d-lui M. Sadoveanu, la acel unic exemplu
de galimatias" i pedantism meschin prin creterea importantei unor banalitati .dezolante la rangul de inalte principii de estetica 1 care se numete Vara, o mediocra poezie a lui Cobuc, schingiuit pe masa de disectie a unui elev ce-si aplica
sumara poetica", ne citeaza multicolorul magazin

de platitudini torturate in formule, acea mink


1) Pompiliu Constantinescu, Opera pi autori", p. 52

www.dacoromanica.ro

REACTIUNIIA. POPORANISTA: G. IRRAILEANU

315

inepuizabili de observatii estetice", Creafie i analiza", cum devot i servil o apreciazil d. Ralea, sau,
in sfir0t, studiul asupra lui I. Al. BrAtescu-Voine0i
Inecat in tot soiul de observatii secundare : sociologice, etice, psihologice, dar de o indigent frapant In comprehensiunea esteticg".
Iar, ca Incheere, pe care o subscriem intru totul :

Crescut din trunchiul pduros al stilisticei gheriste, constructor al ideologiei sociologice din acela ram, comentator periferic in domeniul esteticei
pure, G. lbrileanu reprezintg, in critica contemporang, balastul tendentionismului i relicva fazei
defuncte a atitudinii uzurpatoare a cultului estetic,

instaurat cu atita autoritate de Titu Maiorescu,

precursor pe adevgratul drum al disciplinei critice,


lurninat numai de accidentul variat i pitoresc al
specificului estetic, capricios, ca reflexele inutile,
dar fermecAtoare ale undelor marine".
Un astfel de critic, nu poate fi, aa dar, urma-

011 lui T. Maiorescu, numai prin faptul c s'a


ocupat de citiva scriitori junimiti, in spiritul de

care ne pomenete insu0 Pompiliu Constantinescu.


Critica postmaiorescian", cum o nume0e d-sa, nu
poate gasi inteinsul un precursor", care, prin critick' de texte, prin istorie literar, prin biografism
studiul valorilor de arta, duce mai departe spiritul initiator al maiorescianismului". T. Maiorescu n'a fricut, de altfel, nici critied de texte, nici

istorie literar, nici biografii.

4. E una din ciudateniile vietii literare de a


constata cum acest socialist international, devenit
www.dacoromanica.ro

316

E. LOVINESCU

poporanist, vede mai intii in aria' obligatia unei


simpatii active fata de tArAnime, iar in scriitor, o
datorie fara de ea, cu fel de fel de atenufiri apoi.
E cea mai categorica pozitie a artei tendentioase.
Dupg ce a pfirAsit mai mult tacit datoria", a titudinea scriitorului", obligativitatea originii rurale
a scriitorului, G. IbrAileanu s'a concentrat in ultima

fortgreat, am putea-o numi, reactionar a specificului national" ; de la umanitarismul tineretii


a trecut la un etnicism excluzivist dar tot de categorie social. Preocupgrile lui critice se concentreaza in jurul acestei probleme fr legatur cu
estetica. Cei mai talentati scriitori coincid de cele

mai multe ori cu cei mai nationali" ; se poate


spune ca intre doi scriitori de un egal talent na-tiv, acela va fi mai mare, in opera cAruia se va
simti mai puternic sufletul poporului si se vor
oglindi mai bogat si mai bine realitAtile nationate" etc, etc., Nu e locul aft' discut5m aici aceste
teorii ; tinem s amintim doar cfi specificul national" devine in mina lui G. Ibraileanu o arm
impotriva modernismului. T. Arghezi, I. Minulescu,
Al. Philippide, etc. au sfirsit prin a cuceri revista, do-

vad ca teoriile nu pot stfivili cursul normal al


lucrurilor. Pozitia lui G. Ibraileanu fat de fenomenul estetic se incadreaz5 in ideologia silmanatorisfa, dind artei o functiune nationala sau social.
Ceea ce vrem afi subliniem Inca odatfi i aici e c
poporanismul casi samanatorismul ar fi putut g5si
in T. Maiorescu unele puncte de sprijin ale teoriilor lui. Tot asa, cind G. Ibrkileanu aseazii proble-

ma limbii literare in cadrul poeziei populare,


www.dacoromanica.ro

1i

REACTIUNEA POPORANISTA: G. IBRAILEANU

317

cbiar cea a valorii poeziei in sine in miisura influentei poeziei populare asupra ei, s'ar fi putut
referi la unele teorii ale lui T. Maiorescu. Ca i
N. Iorga, n'a fficut-o totu, simtind cd, dei, prin
uncle preferinte, se pot gasi la T. Maiorescu texte
etnibiste i eticiste, principial, dogmatic, T. Maiorescu a impus conceptia autonomiei esteticului i
cfi, prin urmare, intre silmhnAtorism, poporanism
i continentul estetic maiorescian este o pr5pastie
de netrecut.

www.dacoromanica.ro

III

A TREIA GENERATIE
POSTMAIORESCIANA

www.dacoromanica.ro

1.

CARACTERELE ACESTEI GENERATII

Criticii dintre patru zeci i cincizeci de ani, cind se

incheaga deobicei personalitatea critica, constitue


in totalitatea lor (G. Calinescu, Serban Cioculescu,
Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vladimir
Streinu, T. Vianu), a treia generatie postmaiores-

ciana. Cea dintli generatie a debutat in lupta incinsa intre critica estetica i asa zisa critica tiintifica", de partea arta pentru arta" i. impotriva
artei cu tendinte" ; nefiind o generatie de critici,
actiunea ei s'a limitat aici, consacrindu-se apoi cultului maiorescian i. punind bazele literaturii apologetice. Maiorescian integral in acea epoca, singur
Mihail Dragomirescu a continuat opera inaintau-

lui in tot cursul i al celei de a doua generatii,


luptind alaturi de ea pe pozitiile estetice, prezidind-o oarecum prin virsta ; aceasta generatie a
stavilit cele doua reactiuni antiestetice ale epocii,
samanatorismul 1 poporanismul. Generatia a treia
s'a format in timpul regalitatii" maioresciene, in
epoca de linite ce a urmat dupfi infringerea balaurilor" antiestetici : gherismul devenise de mult
21

www.dacoromanica.ro

322

E. LOVINESCU

i poporanismul intrasera
ele in categoria simplelor preocupari culturale.
Trecerea prin serninarul" universitar al lui M.
Dragomirescu i-a ajutat probabil pe acesti critici
sa se mentina pe linia estetica. Oameni de masura
si cu simt artistic, c o fericire ca n'au mostenit de
la profesorul lor nici intemperanta speculativa, nici
didacticismul proliferat atit de dunator in cadrele

istoric ; sarnanatorismul
i

inviltrunintului secundar. Desi n'a participat la lupte,

tinara generatie a profitat de pe urma lor. S'a nas-

cut estetica", cum te nasti cu ochi albastri ;

fost maioresciana" fara sa stie ; nu si-a cunoscut


inaintasul i nici nu s'a ocupat de dinsul exegetiele.
Numai evenimentcle literare din urma le-au trezit,
Intr'o masuril oare care, o constiinta maiorescianii,
simtul solidaritatii spirituale si nevoia aparrii po-

zitiei lui care e si a bor.


Specializindu-se, critica a devenit o profesic, o
disciplina cu diverse preocupari, dominate toate de
principiul estetic. Urmindu-si inclinarile tempera-

mentale, fiecare s'a dedat, dupa preterit*, istoriografiei, analizei, spcculatiei estetice, portretisticei
morale, si, cum nu sulit lipsiti de talent literar,
nivelul stilistic al acestei critice estetice s'a ridicat cu mult fata de ce s'a scris inainte. Daca n'au
ajuns cu tolii la studii sintetice, se datoreste poate
si formatiei tardive a personalitatii eritice : nu trebue uitat totusi cit, dupa cele cinci volume asupra
lui M. Eminescu.>G Calinescup ne-a dat cea din-

tii sinteza a Istoriei literaturii romine, ca Perpessicius a pornit monumentala editie criticA a lui
M. Eminescu, ca, dupa ce a scris o Esteticii, Tudor
www.dacoromanica.ro

A TREIA OENERATIE POSTMAIORESCIANA

323

Nianu nera dat o serie de volume de eseistica filozofica estetica, si de editii critice, ca, dup ce a publicat
clieva tornuri din Operele cornplecte ale lui I. L. Ca-

ragiale, *erban Cioculescu ne-a dat i -un volum


igoriografic asupra dramaturgului. In studiile lor
documentate, in spirit stiintific modern, cu subiecte

limitate, in genere la fenomenul literar, contemporan, al zilei, cronica i eseu, atdisphrut cu desavirsire vechile diseutii asupra etnicului, a specificului national", a ruralismului", a folklorismului", care, pornind chiar de la T. Maiorescu, au
inflorit pe timpul samanatorismului si al poporanismului, obiectul polemicilor de eri. Cind au inceput sa se formeze, problemele aceste erau cel
putin inactuale, daca nu chiar moarte, cum sunt
de mult in Franta i aiurea ; probleme de la inceputurile oricarei culturi. Intr'o epoca de maturitate, fiecare stie ea' arta nu poate fi de cit expresia
sufleteasca a unui popor dat; nimeni nu scrie de cit
cu psihologia neamului SU, cu limba frarnintata in
ginguritul copilariei, cu ochii cc se odihnesc pe

cimpii, pe dealuri i pe munti. Psihologic, arta


este, asa dar, etnica si nu poate fi altfel; a reveni
mereu asupra acestor probleme prin interminabile
studii i polemici, a pipai in continuu pulsul literaturii, pentru a-i inregistra ritmul national, inseamn ea nu suntem un popor fuzionat sufleteste
si ea stain cu oglinda deasupra gurii pruncului,
ca sa vedem dach se abureste i daca e viabil.
Astf- de probleme nu stint legitime de cit in nesiguranta inceputului. Criticii ..acestei generatii o

www.dacoromanica.ro

324

E. LOVINESCU

tiu *i nu i le mai pun; interesul lor nu pornetede clt de la studierea formelor de expresie esteticil
a sufletului etnic, de care nu se mai indoesc; ei
mai tiu cfi studiul poeziei populare, al folklorului.
prezint6 un mare interes pentru psihologia etnicil
*IL chiar pentru esteticfi, dar 6, pornind de la ele,
evolutia literaturii culte se descrie in sensul depfirtfirii de tiparele placentare. Sub auspiciile acestor convingeri, criticii generatiei a treia s'au nfiscut, s'au format i au activat, fficind din critic o
profesiune de utilitate publicfi. Ar fi putut avea o
biltrinete linititA, dup cum le-a fost i. tineretea,
cind, In chip neprevilzut, i-a apucat furtuna. Lite-

ratura rominfi a intrat de citiva ani In convulsiunile unei crize de o violent necunoscutfi pin6 acum.

A patra generatie postmaiorescian6 se va rosti,


dacil i intrucit generatia a treia a fost la infiltimea.
sarcinii combative ce i s'a impus in timpuri atit
de grele.

www.dacoromanica.ro

II
G. CALINESCU
1. Istoncy literaturii romine", cea dintii islorie esteticd
i deci critic& 2. Prezentarea lui T. Maiorescu in aceastd

Istorie. 3. Maiorescianismul autorului.

1. Numhrul obiectiilor intemeiate asupra Istoriei


literaturii romine a lui G. Cglinescu sporete mereu,

dind multora satisfactia de a se dovedi judicioi.


Meritele cgrlii Ii acopdr ins lipsurile. Prin Intinderea spatiului imbrgli*at, ea n'are alt echivalent

de cit in cele opt volume ale Istoriei literaturii

rominesti ale lui N. Iorga, monument de eruditie


informativ, greu de descifrat din pricina amestecului de planuri, culturalul fiind confundat cu esteticul, esentialul, semnificativul fiind inbuite de
vegetatia arngnuntelor moarte, rumeguul unei me-

rnorii prodigioase, filed capacitatea de a selecta;


in ultimele dou volume asupra veacului al XIX,
cind istoricul ar fi trebuit sfi cedeze pasul criticului, situalia se complicri i mai mult; nu-i vorba

numai de judecarea literaturii printr'un sistem

ideologic, ci i de lipsa discerngmintului critic ce-I


www.dacoromanica.ro

326

E. LOVINESCIT

face s ratAceasca chiar i in domeniul deschis


perceptiei sale estetice. Erorile lui sunt, astfel, mai
grave de cit cele ale lui G. CAlinescu, in care, cu
toate deviatiile dictate de impulsiuni afective, st .
de veghe un simt estetic ascutit, o putere de gene--

neralizare, de raportare in diferite domenii estetice si,- mai presus, un talent literar, e drept. mai
mult de ordin pamfletar si plastic, capabil de
a se mentine viu pe spatii mari, pe cind talentul
literar, exceptional, al lui N. Iorga, nu se mentinea
decit in scurte i fulgurante Iniri, repede inabu-site de infinitezimalele informative.
Lucrarea lui N. Iorga fiind de caracter mai mult
sau chiar excluziv
cultural, Istoria litera--

turii romine a lui G. Calinescu e, prin urmare,


cea dintii incercare de a ne da o viziune pur es-tetic a literaturii noastre, insufletit de un mare
talent lfterar, mai ales portretistic.

Este un lucru care de obiceiu se trece cu ve-derea, scrie el in prefat, dar care este totusi capital: istoria literar este o istorie de valori i ca
atare cercetAtorul trebue s6 fie in stare intii de
toate s stabileasc6 valori, adic' sa fie un critic..Multi istorici literari 10 inchipue ea' operele de
mina a doua sunt importante, intru cit ele zugrvesc o epoch' si ca, prin urmare, istoricul se cade
s studieie oHce fenomen. Este o pozitiune fas,
iesit dintr'o opinie despre raportul dintre viaca
si art. Se crede anume ca exist un spirit al vremii
care inriureste pe artist si cg, studiind acest spirit"
in operele mediocre, vom ajunge sa intelegem ope
rele de crealie. Se confund deci istoria spiritului
www.dacoromanica.ro

G. CALINESCU

327

public cu istoria operelor de arta, ca rezultate ale


efortului artistic... Nu exista in istoria literar lite-

ratura mediocra, dar reprezentativa, daca n'am


definit intii valorile estetice absolute. 0 istorie literara far scara de valori este un non-sens, o
istorie sociala arbitrar. In coneluzie dar, dup
noi, istoria de eruditie rgmine o seaca cronologie,
(ceia ce nu inseamna ca respingem eruditia ca instrument), iar istoria literara nu se poate face de
cit de un singur autor cu vocalie. Ea e o opera de
disciplina accidental, la temelie rfimine o. opera de
creatie critica".
Singur aceasta pozitie esteticA opusa poziliei lui

N. Iorga, de caracter cultural, inglobind mediocritatea ca un element propriu, reprezentativ al


operelor studiate mai mult statistic, in suprafala
i nu in adincime, pune Istoria tindrului critic in
linia posteritatii lui T. Maiorescu. El ne-a dat,
astfel, global, masiv, o privelite a literaturii noastre,

cea dintii i pina acum ultima, de un caracter putin tiinlific, minata de un impresionism violent i
de impulsiuni uluitoare, dar mentinindu-se mereu
in planul estetic, daca nu i obiectiv, inteo continua sfortare de creatie artistica. Nicaeri nu vom

gasi in aceasta Istorie", judecata estetica tulburata de consideratii streine esteticei, de ordin principial : tendenta etnica i eticti nu se amestec6
pentru a devia linia de apreciere: singur personalismul acut, pasiunea deformatoare 1-au impins la
multe nedreptali, trezind nu numai nemultumirile
legitime ale scriitorilor, ci i observatiile judicioase ale recensentilor, care eau grabit sa restabi-

www.dacoromanica.ro

328

E. WIFINFSCIT

leasc erorile evidente de apreciere. Orientarea


ramine insa ferm maioresciana; cu toata straduinta autorului, devierile, din nefericire prea numeroase, sunt temperamentale, cad! Epoca modernfi, declara el in prefatfi, e cea mai iritanta si
e cazul a asigura pe toti, c am pus cea mai stricta

nepartinire, unita cu vointa cea mai calda de a


afirma talentul oriunde s'ar afla. Cei care se indoesc de acest lucru, nu ne cunosc, oH au despre
critica o idee foarte gresita". Dovezi contrare au
adus aproape toli recensentii obiectivi; inte,un sector

limitat si mai mult personal, vorn da aici numai


un exemplu, cu singurul scop al producerii evidentii.

In lstoria literaturii romine, expresie originala


a unei personalitati puternice dar inegala si pitoreasca, se poate gasi, dupa cum am spus, aproape oHce: pagini admirabile de verva pamfletarii, portrete colorate si caricate, flexibilitate
ideativa, pasagii descriptive de rornancier, asociatii

personale de idei i de fapte, dar mult mai pu-

Oda' cumpanire in judecata si simt al raspunderii,


care nu pot tisni decit din convingerea ca criticul

isi acopera cu propria-i persoank parerile si ca


adevaratul examen in fata opiniei publice nu-1
dau scriitorii judecati, ci el.

Nu e vorba de a analiza judecatile lui de valoare si cu atit mai putin de a ne substitui Ion
Opera criticului constitue un bloc si este expre-

sia unei personalitati, in jocul aprecierilor careia


nu putem intra aici pentru a le contesta valabiliatea si a ne lua o sarcina ce nu ne apartine; nu

www.dacoromanica.ro

G. CALINEEOU

329

e de altfel, necesar ca aprecierile lui sil coincida


en cele ale iioastre; ar fi mai de folos sa examinam principiile, dupa care s'a construit o opera
atit de vasta, cum e Istoria literaturii romine sau,
cpl putin, unele din coordonatele secundare, in
jurul carora se pot grupa o serie de fapte de aceiat;
tonalitate; o vom intreprinde numai pentru una
singura, de o importanta foarte relativa, semnificativa totusi.

Cu riscul de a cadea victima unei iluzii, afirmam, aadar, ca, de pilda, una din aceste coordo-nate in ceea ce privete literatura noua, a tinerilor,
,este spiritul de contradictie, foarte contient, fata
de judecatile de valoare exprirnate de mine. Ca sa

nu par a luneca in mirajul obipuit al scriitorilor,


vom da citeva exemple in speranta ca ele vor putea produce evidenta ; repetam ca e vorba numai
de productia cu totul noua, ne fixata Inca in istoria

literaturii, in care exprimarea judecatilor de valoare contine riscul discreditarii i recompensa


autoritatii. In acest domeniu neexplorat, unde se
face dovada gradului de perceptie estetica a criticului, orientarea lul G. Calinescu pleaca dela un
sentiment de adversitate principiala fata de orice
a*i fi afirmat eu mai intii, in intentia vizibila dc
a ma elimina din cimpul actiunii sale critice.
SA incepem cu Ioachim Botez, la aparitia volumului caruia am scris un articol Un mare prozator"

cules in Memorii, 111, cu limitarea afirma-

tiei la expresie i nu la creatie, de care scriitorul


e strein, articol ce se poate cirrcumscrie la propowww.dacoromanica.ro

330

E. LOVINESCII

zitia finala : Pentru voluptatea unei astfel de


vieti aproape de natura, cu bucurii simple i or
ganice, scriitorul are i un sentiment puternic i o
posibilitate de expresie artistica' matura, ce-1 pun
in rindul celor mai de seama stiliti ai notri, din
stirpea iubitorului de viatfi primitiva Hoga, cu
respiralia larga i. cu o plenitudine ritmica de uvoi, in care se oglindete i firul de romanita pre
sata a unor meditatii livreti".
Iata acum cele citeva rinduri ce-i consacra criti
cul (op. cit. p. 838) : Singura indreptatire a eitarii
lui Ioachim Botez este faptul curios (dovada a totalei dezorientari din ultimul deceniu) ca notele
lui despre coala, Insemnarile unui belfer, bine
intentionate, jurnalistic erudite *i sentimentale in
modul filistin, au fost socotite de unii ca semnul
unei vocatii de povestitor, de rasa Hoga. Cartea
Ware nici o atingere cu arta".
Cum valoarea literaturii lui Ioachim Botez a fost
confirmatfi de unanimitatea criticei actuale (Tudor
Vianu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Vladi-

mir Streinu, Serban Cioculescu), nu putem privi


atitudinea lui G. Calinescu de cit ca o vointa de
a se afirma prin contradictie principial.
De vreo apte-opt ani atrag atentia cititorilor a
supra literaturii lui Dan Petraincu (Memorii, III,
Istoria literaturii romine contemporane, 1937, Aqua-

forte). Stralucita culegere de nuvele Omul gol II


situiaza printre continuatorii literaturii psihologice
a Hortensiei Papadat-Bengescu" sustineam Inca In
Memorii, III. G. Calinescu se exprima altfel (op_
cit. p. 879) :

www.dacoromanica.ro

G. CALINESCU

33 L

Publicistul n'are talent literar, dovedind doaro mare vointa de analist. Temele sunt sinistre,
luate (printeun greit dostoiewskism) din domeniul

morbidului"... Despre Monstrul : Romanul e in


genul hidos, indirect i nedelicat gidian". Despre
Miracolul : Nici un roman nu e realizat, aci apar
In stil semnele necultivarii i ale simplitatii" Etc...

E de prisos sa adaug eh' articolele lui Pompiliu


Constantinescu, Perpessicius, Serban Cioculescu etc.

pun afirmatiile criticului tot printre manifestarile


spiritului de contradictie principiala fata de mine
i nu fata de scriitor.
Mai caracteristic e cazul Luciei Demetrius. Cind

am publicat foiletonul meu relevind tipetul de


geniu" al acestei scriitoare din primul ei roman
Tinerefe, in care isbutise sa scrie in chip natural
numai in febra, i s'o comunice i altora printeo
rara putere de expresie profunda, prin nimic ostenG. Calinescu s'a grail sa poletativ i teatral"

mizeze cu mine, negind orice talent scriitoarei.

Trebue s adaug ca toate aceste caracterizari negative din Istoria literaturii au fost mai Intii articole
de revista, in care criticul ma ataca direct pe mine,
suslinind ca de citva timp mi-am pierdut discerna-

mintul critic in selectarea 'noilor valori literare.


In Istoria literaturii aceste incursiuni polemice au
disparut, din speranta Ca se va uita sursa de pura
chestiune personala" a j udecatilor sale In contrasens. In nici un fel n'a fost Indreptatit, se multumete el acum s scric in ton general, interesul unor
cronicari pentru romanele Luciei Demetrius" etc._

Cum talentul tinerei scriitoare a fost confirmat de

www.dacoromanica.ro

332

E. LOVINESCLT

intreaga noastra critica literara, atitudinea


intra tot in categoria manifestarilor pornite a
contrario i prelungite ad absurdum.

A fost deajuns ca sa pun in lumina valoarea


expresiva a literaturii lui Ion lovescu, legind-o, cu
mari discriminari totui, de literatura lui Creanga

(Pe cind Creanga e un mineral extras, curfitit,

lefuit. tinfirul romancier se prezinta, deocamdata,


sub forma unui enorm zacamint de materii prime,

de folklor, de umor popular") pentru ca criticul


s se repeada : Acest roman n'ar fi meritat o atentie deosebita, daca d. E. Lovinescu n'ar fi vazut
in Ion Iovescu un nou Creanga" pentru a conchide :
In loc & observe vorbirea mahalalei dunarene i
s'o stilizeze, Ion Iovescu face, dupa pilda lui Ionel

Teodoreanu, o proza metaforica, punind in gura


eroilor notiuni culte i chiar pretenUoase, imbracate

doar in vocabular valah. Metaforismul acesta (de


obicei trivial) e cu desavirire fair etc.
La tel cu Lupii lui Dinu Nicodin, in care relevam proza somptuoasa i ritmica, inegal, original, cu vigoare de viziune plastica, scrisa intr'o
limba romineasca autentica, uneori rurala, pura,
alteori arhaica, umflata de seva 1 savoare"... Expresivitate incontestabila cu stridente voitc". Criticul

s'a grabit sa vada in scriitor un publicist bizar,


snob cum nu se mai poate" iar in carte, asupra
careia presa a tras incheieri aiuritoare" o petrecere de amator, modesta, curind uitata", dei,
la aparitia Lupilor, criticul se exprimasc foarte
elogios inteun articol ce-1 credea uitat.

Pentru a mai da un singur exemplu, numai in


www.dacoromanica.ro

G. CALIIVISOU

333

aparent de alt naturfi, voi mai cita cazul lui


Duiliu Zamfirescu, nu in ceiace privete literatura
citzut de mult in domeniul istoriei literare, ci a
corespondentei lui cu T. Maiorescu publicat de
Em. Bucuta in 1937, asupra cAreia am insistat pe

darg chiar in acest volum. Corespondenta mi s'a


prirut o adevdrat revelatie i am arAtat-o intr'o
conferint la Radio reprodusa in Memorii, III, afirmind & odath cu publicarea acestei corespodente,
intr i arta epistolar ca gen special in literatura
noastri". A fost de ajuns ca s iau aceasta pozitie,
pentru ca criticul s ia o pozitie contrar in lungi
coloane ale Istoriei literaturii... Scrisorile stint

compuse spre a fi admirate, cu o verva factice...


rerile despre contimporani sunt distractive...
Impresiile lui despre Italia, cu rari exceptii, sunt
in general plate... Cind pune mai multil coloare,
scriitorul nu iese din cli*eile de carte potal"...
aa mai departe, cu incercgri de ridiculizare, in
contra timp, de vreme cc unanimitatea criticei
(T. Vianu, Serban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu etc.) recunoate in Duiliu Zamfirescu pe cel
dintii epistolier" al nostru.
Am luat aceste exemple numai din Memorii, III

adica pentru o epocii, in care insui G. Calinescu exercita o magistratur criticfi i avea posibilitatea s afirme valorile in care credea, ceea ce
n'a neut. A intrebuinta o astfel de metod de negatie principiald a altuia se poate 'Inca intelege In
foiletonistica militant ; a o mentine ca o coordonatfi intr'o Istorie literarii, mai ales dup ce toate
bfitiiIiile au fost pierdute, mai inseamna, pe lingh

www.dacoromanica.ro

334

E. LOWNESCIT

o insuficientii de discernilmint critic, i o lipsa de


tact.

2. Loatorind totul aparitiei lui T. Maiorescu in


literatura noastr i inscriindu-se in descendenta
lui spiritualii, ne r6mine s vedem rolul ce-i recunoate inaintaului su. Vorn avea de studiat, astfel, un portret plin de eleniente j uste, de observatii
fine, de critici de anAnunt indreptatite, in afara
4 arta portretistic, de adunarea abilh de pulbere
informativa inteun anurnit sens i de caracterizare
psihologica tdioas, care, exact in multe componente,

e departe, totu, de a da icoana real a personaMath lui T. Maiorescu. Vom vedea, astfel, printr'un singur exemplu c, in ultimd analiz, critica
e o problema de viziune a ansamblului, de c6dere
de lumini pe laturile esentrale ale unei personalitali i nu o culegere de observatii partiale care,
chiar intemeiate, nu fixeaz5, contururile 1 nu deter-

mina' proportiile. Plin de caracterizri drepte, portretul lui T. Maiorescu r5mine in afar de realitate
prin interpretarea tendentioas a amanuntelor culese. lat, dintr'un inceput, felul cum sunt utilizate
lnsemrzrile zilnice in fixarea psihologiei copilului1) :

El e teribil de precoce. La 15 ani incepe s-i


intocmeascii un jurnal, jurnal nu de tinAr cu viat
interioar excesivfi, ci de ambitios, care tine s' se

corecteze. Far indoial, copilul se revel dela


inceput o personalitate, dar cu structura omului
-care va izbuti in viala nici de cum a geniului.
1) G. Calinescu, Istoria literaturii rorntne, p. 343.

www.dacoromanica.ro

G. CA.LINIISCU

335

llentalitatea e a unui bucher suficient i inuman


de serios. Scolarul urmarete eminenta exterioara,
hotarit sa aj unga intiiu in clash'. Cite odata dup
ce sta inchis toata ziva in cash' i incepe a cinta
din flaut, plinge, dar fara sublimitate, cad, oroare
a precocitatii, tie ca plinsul Ii poate veni din
lupta intre adolescenta i barbatie. Probabil insemna-

rile de felul acesta sunt poze erudite: Desper cu


totul; pling i pling caci nu ma pot convinge ca e
un Dumnezeu! Si ce e omul fara Durnnezeu etc."
Amanunte alese cu intentii de minimalizare, cu
elogii repede anulate prin pretentia de a cere altceva de cit ceia ce este i trebue sa fie. Insai prezenta

acestor lnsemmiri la un copil de 15 aui nu e sesizata in toata importanta ei psihologica, aproape


unica in istoria oamenilor mari. Copilul e precoce"

dar jurnalul lui nu dovedete o viata interioara


excesiva" ci, cea a unui ambitios". Copilul se revela o personalitate" dar cea a unui om care va
isbuti" i nu a geniului"; mentalitatea lui e a unui
bucher suficient", inuman de serios. Juste, notele
sunt deviate in pretentii absurde ori in concluzii
minore. Copilul e, in adevar, precoce, dar ambitia"
lui nu e de bucher". Maiorescu a fost un colar

stralucit; a tinut, cum era i natural, sa fie cel


dintii in clasa, in coala; scopul lui nu era insa

acesta; din toate insemnarile lui vedem universalitatea interesului lui pentru discipline i arte,
pentru teatru, frecvetnindu-1 masiv i scriind peste
ceia ce incearca orice link., pentru muzica, mergind continuu la opera, dar i cintind din Haut, si
_pentru limbile i literaturile strAine, ce nu se aflau

www.dacoromanica.ro

336

E. LOVINESCU

in programe; el nu se incorda, deci, excluziv pentru

lauri scolari. Mai mult de cit atit, dup oblinerea


succeselor, gasim indiferenta fata de dinsele, deta*area filozofica, un simt al relativitatii remarcabil
la un copil fata de aceste aparente, prezent apoi
si in actiunile vielii lui publice, ca la un tun format la scoala lui Schopenhauer. Insemndrile" ne
mai dovedesc o viata interioara nea*teptat de bogata, in latura afectiva i religioasa chiar, la un
linr inclinat, inainte de toate, de a se forma sub
raportul intelectual i cunoscut prin stiipinirea de
sine pina la glacialitate. Nimic nu ne indreptateste
de a lua crizele de lacrimi, crizele religioase drept
,.poze erudite". A-i cere sa plinga cu sublimitate"

e excesiv; a-i cere sa fie un ,.geniu" e absurd;

ajunge Ca releva o personalitate". Nimeni n'a avut


pretentia de a face din T. Maiorescu un geniu" si

nici de a gasi intr'insul sublimitate"; a fost un

tun de mare cultura, de ordine intelectuala, o minte


clarificatoare, de gust si de echilibru, adica tocmai
ce ne trebuia intr'o epoca de dezordine romantica",
in criza de crestere. Informatiile lnsemneirilor sunt
valorificate printr'o lumina aruncata abil; biografia
e schitata asa dar in ton restrictiv, cu elogii urmate
repede de rezerve ironice i gratuite. Tot ce face
Maiorescu (e vorba de debuturile lui la Iasi) e excelent si patriotic: prelegeri populare, lectii de

gramatica pentru preparanzi, cursuri de Universitate. Dar lucrurile acestea impiedica inchiderea
in biblioteca, reculegere". Adica revolutia culturalfi,

pe care o indeplinea la Iasi, miscarea care avea


sa raming imica in istoria culturii noastre, cu ur-

www.dacoromanica.ro

G. CALINESCU

337

man incalculabile, e excelenta i patriotica" (elogii mici, dar .elogii) ;


criticului ii trebuia insa
ca T. Maiorescu sa se fi inchis in biblioteca pen tru
a deveni un erudit. In cazul acesta ar fi fost poate

un profesor mai mult *1 nu un stilp de lumina.


Nepotul de protopop vedea la Iasi numai fii de
bani gata, moieri ca Pogor, Negruzzi *i Carp, o
ciocoierie", ale carei priviri de sus le detesta, dar
cu care voia sa emuleze". Cu alte cuvinte, P. Carp,
V. Pogor, I. Negruzzi stint considerati prin latura lor intimplatoare de moieri" .0 nu ca exponenii unei maH culturi de tendinti asemanatoare; a gasi in aceasta apropiere ideologica un
simbure de parvenitism social e absurd. Junimea
nu este la inceput o injghebare politica cu aspecte
culturale", ci, dimpotriva, o injghebare culturala
cu aspecte politice. I se recunoate meritul de a fi
sustinut, banete chiar, multi tineri ce i-au cIti-

gat apoi nume in istoria literaturii, toate aceste

solicitudini au i o latura suparatoare. Universitatea

devine aproape o creatie a lui T. Maiorescu, propagind fanatic judecatile bune-rele ale maestrului,
retransmitindu-le Foalelor secundare, unde stapinese i astazi cu o Incapritinata rezistenta". Cum
judecatile" lui T. Maiorescu 'au fost confirmate
de istorie, nu ne-am putea decit bucura; nu credem
insa, din nefericire, di influenta elevilor lui s fi
fost atit de profunda.

Lasindu-i la o parte biografia", ne oprim la o

apreciere globala a criticului: Ceia ce se rernardi


numai decit la T. Maiorescu, este ingustimea receptiei sale critice, saracia suflefeasca. Ingustimea
22

www.dacoromanica.ro

338

E. LOVINECU

insa, adAugat la o cultur solida, care ajutA izolarea rcpede a fenomenelor artistice, de structurii
superior .5i la un talent de exprimare a idcilor
exceptional i pentru acca vreme miraculos, face
un critic mare. Acea doz6 de platitudine tine pe
Maiorescu la nivelul epocii lui i-i (la consimtirea
contemporanilor. Un Maiorescu estet al esentelor
rare ar fi fost un desgusta.t, un neincrez6tor in literatura rornina. Scrisul vremii nu era incurcat de
loc i criticul n'avea nici o greutate s afirme valoarea lui Eminescu, dupri ce cu .atita norocoasa
uurint o afirmase Vulcan: Maiorescu nu opera
cu gustul ci cu simtul altitudinii intelectuale, al
lirnbii, cu citeva principii snfitoase. Cu asta a
promovat infailibil aproape toate valorile vremii".
Amestcc de lucruri contradictorii. Concluzii cate-

gorice; critic mare", promotor al tuturor valorilor vremii", infirmate de atenthiri incxacte sau
indiferente. Dovedirea Ingnstimii de receptiunc"

a lui 1'. Maiorescu prin faptul c5 n'a gustat muzica


lui Wagner, curn a gustat-o Baudelaire, Ware nici
un sens i chiar lipsa lui de receptivitate fatil de
coala naturalistA francezii. Intelegerea anticipat
a formelor noi nu c obligatorie la critici; spiritul.
lor de initiativA e adese frinat de cultura, dc formelc trecutului. Nu se poate totui spune ea, doza
lui de platitudine i-a dat consimtirea contempora-

nilor" i cd dacfi ar fi fost un estet, ar fi fost un

neincrezdtor in literatura rominr, c nu-i era

greu sa descopere valoarea lui Eminescu, cind i-o


descoperise Vulcan".

T. Maiorescu a fost un revolutionar i a trezit


www.dacoromanica.ro

G. CALINESCII

339

ostilita tea limp de citeva decenii; a lost un estet'


i deci neincrezator in literatura romina",
&Nada polemicile epocii; recunoaterea rneritului
exceptional al lui Eminescu reprezintil o anticipatie; Vulcan n'a apreciat pe Eminescu ci pe Bolintineanu din Eminescu.

Criticul intra apoi in analiza studiului 0. cereetare critic/I asupra poeziei romine de la 1867 i
in genere, a esteticei maioresciene, cu severitati
datate 1940. T. Maiorescu, arata el, e impamintenitorul la noi a acestei false estetice dualiste, dupa
care frumosul operei de arta este derivat din frumusetea in sine a formei i ideei. Exista cuvint6
poetice i cuvinte prozaice. Atunci, se intelege, eine
alege cuvintele frumoase conditioneaza, prin chiar

aceasta alegere, frumosul. Din inaltimea de ordiri


superlativ a esteticei schopenhaueriene T. Maiorescu

cade in cea mai pompoasa retorica". Ori: din citatele pe care le face esteticul nostru luate din
poeiii rele, argumentatia e in general vitioasa".
Ca noi cei dc azi avem altii elasticitate in intelegerea comparatiilor, a metaforei, c un fapt neindoios, dar reducerea comparatiilor la stricta realitate nu mai e Un fapt tot atit de riguros: poezie
nu inseamna logica. Chid T. Maiorescu comprima nitc

-versuri ra schema:
Talie iizalt, ochi verzi

ci

mind mica fac un cer stelos".

criticul adaugh: Adica o femeie nu poate semana


cu cerul! Dar, instinctiv, poetul n'a fficut compararea prin acest criteriu ci numai a constatat Ca
_gingfisia talici, intunecarea ochilor, mina mica i
cerul cu stele stall bine la oralta ca simboluri, de
www.dacoromanica.ro

-340

E. LOVINESCU

sublimitate". In realitate, versurile sunt rele, corn-

paratia neroada, iar argumentatia criticului specioasa i cu mult mai greita de cit logica lui T.
Maiorescu. La fel i cu celelalte cazuri citate: dei
in principiu metoda poate fi defectuoasa, dreptatea
e cu T. Maiorescu. 0 salveaza gustul.
T. Maiorescu nu avea placerea analizei cfirtilor.

Pentru el critica este o datorie de cetatean (?) pe


care o indeplinete cu multa hotarire i cu mult
talent"... T. Maiorescu nici nu are banuiala existentei unei critice analitice. E chiar de observat
c el pomenete de Lessing dar niciodata de Sainte-

Beuve, de Taine i ceilalti". E tot atit de adevarat


ca instrumentele lui critice sunt insuficiente, reduse la ociteva consideratii ce ne par astazi de o itiare
saracie; raportindu-se mai mult la limba, la rime,
la imagini aprecierile lui se limiteaza la generaMali ca o simtire ap de curata si de puternicil

a naturii", limba frumoasa". nicaieri declamatil


politice, simtiri meteugite, extazieri i desperfiri

de ocazie, pretutindeni conceptie naturala i un


aer racoritor de putere i sanatate sufleteasca (despre
Pastelurile lui Alecsandri). La Eminescu apreciaza
farmecul limbaj ului",conceptia inalta"; mai la toti

lauda Inaltimea ideilor", limba corectfi", tot-

deauna ferith de injosiri". Poeziile unora produc


placere", recunotiinta" prin eleganta limbaj ului"; la I, Al. Brfitescu-Voineti lauda caldura de
stil, care citiga dela inceput inimile cititorilor i
le lasa impresia unei binefaceri sufleteti". i asa
mai departe, in consideratii pur personale asupra
limbii ori stilistice. T. Maiorescu, e drept, n'a fost
www.dacoromanica.ro

G. CALINESCU

341

un critic in acceptia moderna a cuvintului, n'a


practicat nici una din metodele criticei actuale;
adevarata critica analitica a inceput cu C. DobroAeanu-Gherea. Critica lui T. Maiorescu a fost numai

indrumfitoare. Cu toate acestea, in operatia lui


judecatoreasca", a fost infihibi1 o recunoate
autorul: Articolele, prin urmare, in care T. Maiorescu face critica aplicata sunt cu totul insuficiente
cu cit vremea inainteaza i tonul didactic apare
anacronic, ele se viidesc i mai puerile. Critic de
analia de creatie, n'a fost Maiorescu i singura
-valoare a criticelor citate este aceia care decurge
din actiunea lor: adica acordarea autoritatii unor
scriitori, care s'au dovedit vrednici de aceasta
.onoare". Nu importa ce n'a fost T. Maiorescu: n'a
fost critic analitic, cum n'a fost geometru ori entomolog oH cum n'a fost, pe cind era copil, geniu"
sau sublim". Importa numai ceeace a fost
inteo calitate cu totul eminenta ; dezvoltatul

sau gust a facut dintr'insul un judecator aproape


Fara' grc, promovatorul tuturor valorilor timpului,
fara necesitatea analizei.
Sunt multe alte observatii judicioase: confuzia,
(Ie pilda, intre ideea de universalitate a pasiunii
(pe care el o punea la baza poeziei) cu inteligibilitatea 1), etc.; totul cade indomeniul amanuntului.
Aleritul lui T. Maiorescu, meritul coviritor, se
poate lush' rezuma Inteo singura formula: meritul
41e a fi proclamat autonomia esteticului, disociindu-1

din simbioza celorlalte notiuni ori cit dc impor1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, p. 222.

www.dacoromanica.ro

342

E. LOVINESCU

tante ar fi eIe in alte priviri". Nu e un merit &irecare, ci o revolutie in critica rominfi, de o impiirtantfi si de o actualitate si mai mare astrai decit
acum sapte zeci de ani. Nici criticului nu i-a sciipat,

de altfel, importanta meritului: T. Maiorescu a


fficut un mare serviciu contemporanilor atrfigindu-

le atentia, cfi simpla versificare de stiri isforiceori- de judecfili nu este poezie. El are notiunea

gratuitatii, pe care cu vorbele d-nei de Stael a


numeste une . noble inutilit". Inlfiturarea din
sfera artei a consideratiilor impure, mai ales' intr'o vreme preocupatfi de valoriile relative, este

un titlu de glorie a criticului. Si astazi pozitia


lui strict estetiat mai are de invins obstacole ce

se ridicA mereu. El respinge patriotismul din artii,

privit ca o cauz6 de frumos, admitindu-I numai


intimplfitor cind atingea impersonalitatea unei simtiri adevarate si universale, precum repudia crite-

Hul moralitfilii, punind arta pe deasupra preocupfirilor practice si stabilind cu argumente schopenhaueriene, ca inteatit arta e moral5, intru cit ne
ridica deasupra josnicului egoism si deci asupra
oricfirei posibilithti de contagiune in r'au". Pentru
noi, pentru literatura noastrfi, o astfel de invatilturfi (de mult recunoscut in alte literaturi) estecapitalii si incomparabil superioar tuturor rezervelor ce se pot face; cu toti scriem azi critica subsemnul ei; si G. Calinescu, care a compus cea dintii
Istorie a literaturii romine cu caracter estetic
ii 'datoreste cel'dintii recunoastere si recunostintii,_

Si de data aceasta, ca de atitea ori, se poate, prin


urmare, constata cfi critica este o arta' de dozaj"-

www.dacoromanica.ro

G. CALINEaCU

343

a luminilor. Toate meriteIe lui 1'. Maioresca se


gasesc in portretul lui G. Calinescu potretul este
totu0 nedrcpt scoborindu-i valoarea ; din pricina
lipsei de dozaj", luminile cad egal:peste calitati
lipsuri foarte inegal. 'Meritul de a fi pornit o

revolutie i un intreg gen literar e acoperil de


lastarele unor consideratii secundare, reale sau nu,
expuse fried' simt istoric, in ton diminutiv.
Dupa ce i-a aratat marele merit, fara a-i da insa
proportiile cuvenite, criticul se grabe0e, de altfel,
sa i-1 sape prin rezerve, care nu-s lipsite de oare-

care temei. Observatiile au mai fost facute 0 de


altii, dar autorul deschide rana i mai adinc pentru a deuruba statua inaintaului.
Desi criticul, scrie de pilda, scosese arta de sub
orice constringere a eticei, vom observa ca, inl aturind anume lucruri de neiertat" in poezie, el
deschide poarta pentru consideratiile morale. Azi
cineva ar putea foarte bine osindi imoralitatea i
trivialitatea in arta, bizuindu-se pe texte scoase
chiar din T. Maiorescu. Cad criticul condamna
orice Injoshire in conceptie i expresie" iar nobletea de simtimint" din poezia populara 11 atrage.

Jul-Area acolo i se pare curata", fiindca curate

si alese" sunt simtimintele taranului. Pornind, prin


urmare, de la schopenhaueriana teorie a purificarii
prin arta, Maiorescu 10 face o estetica e Geri, in
care frumosul este echivalent cu transcenderea

lumii de toate zilele, a vulgaritatii". E drept ca


unii din cei mai apropiati de T. Maiorescu cre-

dean c inviitatura lui mergea spre o arta morala,


de pilda, 1. Al. Bratescu Voineti. Exista i azi,

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

344

replica acesta uniii articol al meu din 1937, intr'un

discurs la Academic, o pleiada numeroasa, care


nu cred ca preocupfirile etice ar fi vatamatoare
esteticei". 1-ana raspuns: T. Maiorescu ne-a inva-

tat ca preocuparea morala sau oricare altfel de


preocup are social, filantropica, culturala, national a

stint prin definitic d'aunatoare artei". D-sa mi-a


replicat din nou ca T. Maiorescu n'a afirmat de
cit ca in evaluarea unei opere de arta consideratiile etice nu au ce cauta 0 nu ca preocuparile"
sunt pagubitoare esteticei". Iata insa0 cuvintelc
lui T. Maiorescu : Orice emotie estetica face pe omul

stapinit de ea sa se uite pe sine ca persoana

sa se inalte. Inaltarea impersonala este o conditie


aa de absoluta a oricarei imprcsii artistice, in cit

o abate este un du0nan al


artei. Chiar patriotismul nu are ce cauta in arta
tot ce-o impiedica

ca patriotism". Aa dar, o piesa de teatru cu directa tendinta morala este imorala in intelesul
artei. Ce tendinta de morala practica estein Othello?
Falstaf.. Alcestc... unde e moralitatea 7.

$i mai departe :
Oricc conceptie estetich este in csenta ei ideala,
cad ne prezinta reflexul unci lumi inchipuite. In
lumea artei adevarate nu poate fi vorba de trivial. Trivial" este o espresie relativa din lumea
de toate zilele ca i decent 0 indecent".
Chiar 0 in raportul din 1907 asupra volurnului
de nuvele In lumea drepteifii, T. Maiorescu 10 exprirnase astfel rezervele : Toata expunerca are
defectul de a fi ostensibil tendentioasa, iar unde
incepe tendinta incetcaza arta,:`. Ceeace este egal

www.dacoromanica.ro

G. CALINESCTJ

345

-cu uncle incepe preocuparea, fie de mice natura


.ar fi, inceteazfi arta".
Confuziunea vine de acolo ea teoreticianul artei
far preocupari morale era personal un orn foarte
moral si aprecierile lui de amanunt mergeau totdeauna spre puritatea de sentiment, spre elevatia
expresiei, spre nobleta morala a eroilor, spre tot
ce e distins, discret, cu spaima de vulgaritate; arta
racoreste sufle.teste", invioreaza", inalta" i bucura". Nu putem spune c perceptia lui estetica
era prea strimta, deoarece a apreciat pe Caragiale
dar preferintele lui intirne sunt certe. Ele au dus,
la impresia unui T. Maiorescu moralizator.
Altil observatie a autorului d loc iarasi la dezvoltari i punere la punct.
Toate ideile Siimaneitorului, scrie d-sa, sunt in
Maiorescu i totusi criticul a fost atacat ca adversar. Dealtfel, ideile temeinice ale criticei noastre
ca i toate platitudinile yin dela Maiorescu. El
este intiiul formulator, inca timid, al specificului
national", in spiritul filozofiei lui Schopeuhauer.
Dupa filozoful german ideile platonice revelinduse in concret i ideia metafizicii a natici (admitea
o asffel (le idee) incorporindu-se in natiunile istorice, o literatura universal nu exista de cit prin
mijlocirea individuafitatii etnice. Schopenhaucr
este rasist i pune limba germana mai presus de
oricare alta".
Tratata si in Isturia literaturii :amine contemporane, problema e desbatuta si in volumul de fata
in capitolul consacrat lui N. Iorga, si in alte citeva
pasagii, asa ca c de prisos sa 0 mai reluarn aici.

www.dacoromanica.ro

346

E. LOVINESCU

3. Filiatia Istoriei i a autorului ei cu maiorescianismul e, totui, evidentil pe dubla link a primcipiului estetic, de care am vorbit, i a rationalis-

mului, de care ne rrnine sil pomenim in citeva


rinduri. Si prin luciditate i printr'o mare vioiciune de expresie poleinic, pamfletar chiar, capitolele cele mai interesante ale acestei Istorii sunt
ccle indreptatc impotriva curentelor mistice contemporane ca : Ortodoxistii, Momentul 1926, leonografia mistied, Doctrina miracolului, Noua generafie, Momentul 1933, Filozofia nelinistii si a
aventurii, Literatura .experien(elor" N. lorga, Nae
lonescu, Vasile Parvarztgravuri de mare artil portretistica1).
Talentul, largul lui spirit sintetic i chiar cura-

jul polemic i-ar fi destinat criticului un insemnat


rol 'in desbaterile sumbre ale prezentului, dacil nu
i-ar fi surpat autoritatea numeroasele variatii ;
sbirnlindu-le prea capricios, coardele autorit5Iii
plesnesc sub degete.

1) C. ( ilinescu. op. cit. p. 789 i urmiitoarele.

www.dacoromanica.ro

III
SERBAN CIOCULESCU

Din generatia noua de critici, Serban Cioculescu


e unul din cei mai bine inzestrati pentru polemica,
nu in sensul maiorescian al folosirii ei in anumite
momente oportune, armh care tie sa se odihneasca,
pumnal in teaca, ci unica forma de expresie a personalitatii. Spirit vioi, dialectic, dei nu estetizant",
scrisul lui s'a desvoltat totui in plan estetic; era
maiorescian fr sh tie, numai chid s'a deslantuit
furtana, i-a dat seama ca are un &Amin glorios
de aparat; la coapsa Ii atirna o Ispada ascutita cu
care poate nimeri in inima chestiunilor. Din
atita harta a trecutului i-a fixat, in sfirsit, o atitudine; are puncte de orientare, temperamentale,
singurul mijloC de a face din .polemism un instrument util i nobil. De la masa succesorala a bunicului n'a plecat legatar universal ; s'a ales insii
cu rationalismul i luciditatea lui. Furtunile ce au
doborit" maiorescianismul nu s'au deslantuit de

odata; ele mugiau de mult in petera lor eolick


Ortodoxismul, misticismul, criterionismul", trairismul", pirvanismul" cu toate derivatele lui : ge-

www.dacoromanica.ro

348

E. LOVINESQU

tism, dacism, scitism, cimerianistn, orke, numai


fondul .nostru' roman" nu, agitfi de, mult tinara generatie, convergind spre scopuri previzibile; spiritele cHtice mai intelegatoare de rosturile lor ideale

ar fi trebuit sa se organizeze de mult pe un front


comun impotriva adyersarului ce se Arta la orizont mai amenintator de cit gherismul, samanatorismul ori poporanismul. N'au inteles totui primej dia in realitatea ei, i n'au luptat de cit incidental. Mai inzestrat in aceasta privinta, Serban
Cioculescu a tras i el citeva focuri de puca i a
nimerit. Articolele razlete impotriva misticilor i
r mistagogilor sunt cele mai bune, singurele care
transpun lupta inteun plan ideologic, legitimind-o.
Este poate o eroare de apreciere a intregei critici de
dupa rfizboiu de a fi subestimat noile micari, pri-

vindu-le mai mult cu ironic de cit ci teama; daca


nici una dintr'insele nu era serioasa, proliferarea
lor trebuia sa dea de gindit c nu era la mijloc fantezia i goana dupa originalitate a unor tineri ci
o boala spirituala care a cuprins o generatie intreaga cu grave repercutii sociale; e drept ca, pentru a-i tinea piept, ar fi trebuit autoritatea i marele spirit polemic al lui T. Maiorescu dintre 18671872. Epoca nou nu ni le-a dat. Abia la apropierea
zaverei, intelegind primejdia, unii critici au luat
o pozitie defensiva, altii nu vor insa sa porneasca
nici acum la luptfi, sub cuvint ca in mahalaua lor
nu s'au auzit descarcaturi de arma. Tout est pour
le mieux dans le meilleur des mondes.
Cu ocazia centenarului, erban Cioculescu a scris
citeva articole judicioasc asupra inaintaului. In

www.dacoromanica.ro

,F.a-1,BAN CIOCULESCU

3 49

cartea sa despre Caragiale si intr'un articol Titu


Maiorescu i Eminescu", cercetindu-le raporturile
personale, el ne-a dat doug modele de istoriografie
1iterar5, spre care 11 1ndeamng, de altfel, un spi-

rit pragmatic si o bogat informatie. WO tem-

peramentuldi polemic se ciileste aruncindul4 incan-

descent in apa rece.

www.dacoromanica.ro

POMPILIU CONSTANTINESCU

Pumpiliu Constantinescu este 1 criticul" acestei generatii, fara ca prin aceasta sa se tagaduiasch altora merite recunoscute. Locul i-1 datorete, In primul rind, calitatilor morale indispensabile oricarui critic : seriozitatea profesionala iz-

voilta dintr'o mare contiinta a rolului implinit


ca un sacerdotiu laic, obiectivitatea deci, curajul i
lipsa de oportunism. Cu aceste insuiri, criticul
avea elementele necesare ale unei meserii care cere

mai intli de toate probitate sufleteasca, egalitate


temperamentala. El se apnea astfel asupra obiectutui studiat, numai din dorinta (Ie a-I lumina i
nu de a se pune in lumina pe sine ; e o jertfa a
persoanei sale, prin care tocinai i-o sporete. Cele
trei articole din Vremea1), de pilda, asupra prirnului volum de Insemnri zilniee pot servi de model
al selectarii unor texte pentru construirea portretului lui T. Maiorescu, care mi-i vazut de Pornpilia Constantinescu ci e aa cum se zugravete
,

9 ,V,remea", 28 Februarie, 14 Manic, 21 Martie 1937.


www.dacoromanica.ro

352

E. LOVINESCU

singur in notele lui zilnice. Din aceleai I nsent


nari" sau din corespondenta lui Duiliu Zamfirescu
cu T. Maiorescu, din mici citatii abil alese, trunchiate, combinate, G. Calinescu a creat nite portrete" tendentioase, ce se integrau in viziunea lui
personala asupra celor doi scriitori. Pompiliu
Constantinescu stoarce din subiecte continutul fara
sa-1 minj easca cu aurul sau cu noroiul imaginatiei

sale. Circumscrise chiar i in cadrul lor limitat,


instrumentul criticului merge central ; nu se ocup
decit de elementele esentiale, nu ataca problemele
laturalnice prin digresiuni i amanunte ; drept sau

nedrept, el nu analizeaza de cit miezul, asupra


carui ii exprima o parere categorick fara nuante,
ce pot fi interpretate dupa vointa, nu-i rezerva,
portite de scapare i trape in care sa se faca nev4ut, in timp de primej die. De citva timp, influenta lui Thibaudet se face tot mai simtita in critica lui : tratind pina acum subiecte izolate, marginindu-se mai mult la cronica literarsk criticul le

incadreaza azi in grupuri, in familie de spirite,


fie ca e vorba de autor, fie ca e vorba de opera
lui ; ii prefateaza astfel articolele cu o introducere,

in care definete ambianta, filiatia, specia, inainte


de a proceda la analiza ; dupa un exercitiu atit
de lung i o stapinire atit de exacta a literaturii
noastre contemporane e de la sine inteles, ca, micindu-se pe coordonate sigure, generalizarile criticului sunt judicioase. Maiorescian, POmpiliu Constantinescu a luat de la inceput o atitudine raspicata impotriva samanatorismului, poporanismului
www.dacoromanica.ro

POMPILIU CONStrANTINESCU

351

si e chiar un precursor al antipirvanismului 1) : n'a

combinat estetismul cu poporanismul cum a fficut-oe

de pilda, G. Cfilinescu in Istoria" lui, In capitolul


asupra lui G. Ibraileanu. Nu oi-a schilat Insa arborele genealogic i nu *i-a proclamat striimoul

care, de altminteri, dormea In mauzoleul regalitatii" lui ; numai acum, In urma, de cind s'au Inflficarat zfirile literare a revenit la realitate. Dintre
toll criticii, Pompiliu Constantinescu s'a pfitruns
poate cel mai mult de idea di, In Imprejurarile de.
astfizi, T. Maiorescu nu ne e un strfimo indiferent

ci o relicva scoasa la secetil mare. Articolele lui


in curs de publicatie in Vremea sunt remarcabile
al prin pregnanta i prin oportunitate. Daca alarma
n'a fost auzita de toll criticii, el a auzit-o i a raspuns chemarii momentului.

Ca dovada de patrundera exegetica a criticului


vom analiza un fragment din articolul intitulat
Titu Maiorescu fa( de noi" privitor la una din
cele mai gingae probleme ale maiorescologiei.
;4i,

anume, la

capitolul raportului dintre uni-

versalitate i nationalism", ce a dat pasibilitate,


nn numai estetilor sa-1 revendice pe T. Maiorescu ci j nationalitilor. Ce inseamna urmittoarele rinduri din Literatura romind i strednii2). Pompiliu Constautinescu, Opere i Autori", ed. Ancora,
1928: Trei articole asupra lui Vasile Pirvan.
2) Revista Fundapilor, VII, Martie 1940, p. 584.
23

www.dacoromanica.ro

354

N. LOVINE5CU

tatea (1882) ?. Toff autorii aee4tia, parasind c4rba


imitare a conceptiilor strine; s'au ifispirat din Viata

Proprie a poporuThi lor i .ne-au infatiat ceia ce


este, ceia ce gindete i ceia ce simte Rominid in
partea cea mai aleasii a firii lui etnice. Acest 'element original al materiei intru cit fa forma estetica
a artei universale, pastrind i in aceasta forma ca
o ffimaitfi din pamintul su primitiv, a trebuit sa
incinte pc tot omul luminat i sa atraga simpatica
lui luare aminte asupra poporului nostru. cad ori
ce individualrtate de poPor 1i are valoarea ci abso-

luta i, indata ce e 'exprimata in puternica forma


a frumosului, intimpina un rfisunet de iubire in
restul omenirii, ea o parte integranta a ei".
Iat acum interpretarea pdtrunzfitoare a comentatorului :
Maiorescu nu facea un scop in sine din substratul etnic al creatiei artistice,ci-1 socotea doar ca un

fond latent, viu, ca un dement orginal al ma-

teriei", pc care-I valorifica atunci cind era imbriicat in forma estetica a artei universale".
Sau din articolul Eminescu si poeziile lui":
Fiind astfel citigata o ternelie fireasck cea din-

tii treapta de inaltime a literaturii nationale, Iii


legatura strinsa cu toata aspirarea generatiei noastre spre cultura occidentala, trebuia neapfirat s
raspunda la doua cerinte : sfi arate intii, in cuprinsul ei, o parte din cugetarile i simtirile care agita
deopotrivfi toata inteligenta europeana in arta, in

tiinta, in filozofie, sa aibk al doilea, In forma ei


o limbfi adaptata farrt sila la exprimarea credincioasa a acestei amplificari".

www.dacoromanica.ro

POMPILITJ CONSTANT INE13CU

355

Iata comentariul tot atit de judicios al lui PornTina Constantinescu :

Universalitatea operei de arta line, aa dar, hi


conceplia maioresciana, nu de un pretins cosmopolitism, ci este un corolar al puterii de contemplativitate, pe care o exercita asupra tuturor oameni-

lor adevarata crealie artistica ; cad, cum spune el,


chiar, in forma estetica a artei universale" se pas-

treaza in opera de arta, ca o ramait din pamIntul sat' primitiv". Aceasta ram4it" se pasi Maiorescu este
cel dintii care o simte, o scoate In lumina ui-i arata aderentele cu universalitatea ei ; niciodatit,
treaza i in poezia eminesciana

teoreticianul estetismului in critica noastra n'a taiat,


cum cred unii, sau cum au lasat sa se creada, cordonul ombilical" dintre originalitatea fondului etnic
cu particularitatile lui i universalitatea, in contemplatie, a crealiei artistice".

Aceasta e pozilia adevarata a artei : arta este


etnica prin material dar c universala prin ridicarea
lui la o valoare estetica. Cosmopolitismul nu intr
ca un element al disculiei. E i punctul de vedere
i sensul carlii de fata.

www.dacoromanica.ro

PERPESSICIUS

I. Necunoscuta" lui T. Maiorescu 2. Un pretins studiu


431 lui T. Maiorescu asupra lui I. Creangli.

1. Modernistii, critica lui Perpessicius se situeazfi

(le la sine in plan estetic i supraestetic : ea este,


deci, maiorescianfi 0 mai modernistfi de cit ar fi
voit-o bfitrinul critic. Din scrisul ocazional asitpra
lui, vom desprinde doted contributii de istorie literarfi, intrucit de la pornirea editiei definitive a lui
Eminescu, Perpessicius si-a deschis un cimp de
activitate 0 in acee domeniu ; l'am fi crezut numai
horticultor, iat-1 ca defrieaz.

In capitolul VI al volumului H al monografiei


mele asupra lui T. Maiorescu, spuneam 1)

Cu totul nelini0itor pentru psihologia lui T.


Maiorescu i aproape neexplicabil, in ziva cind
trimitea scrisoarea atit de energicfi Clarei i citeva

zile inainte de a pleca cu Mite inteo calgtorie in


Germania, el scria i unei necunoscute o scrisoare
1) E. Lovinescu, T. Maiorescu, II, P. 90.

www.dacoromanica.ro

358

E. LOVINESCU

foarte inflacarata netrimisa i ramasa intre hirtiileEmiliei Maiorescu-Humpel 1)

Bucureti, 1i13 Iu lie 1878-

Epistola de fata fusese scrisa, pusa in plic i


francata, apoi, totui, nu li-am expediat-o. Deodata mi s'a parut ea prea dau ghes la tine i te
necajesc, ceia ce tocmai n'a dori. Mai tirziu ti-am

telegrafiat numai, iar raspunsul tau a fost ca i


tin uor avertisiment: lasa-ma in pace!

Acum o iau iar de la inceput!


Cum sa te las in pace, cind vreau sa fii a inea,
trebue sa fii? Nu-mi imaginez, cum imi poti rezista! Iti marturisesc doar c nu mai pot trai fark
tine. Vreau inimii tale sa-i fac culcu cald in sufletul meu, unde s'o lai citva timp sa starue in
pasivitate, inainte de a lua o hotarire definitivaMite, care te adora, vrea deocamdata sa mearga

la tine, apoi impreuna sa plecati Ia Borsec sau


aiurea. Voi veni i eu la voi, prin 20 Iu lie, pentru
citeva zile. Te rog, raspunde-mi telegrafic, imediat
ce primeti scrisoarea aceasta.

Nu ma las de tine. Nu fii recalcitranta, ci amabin cum ai fost totdeauna cu mine.


Necunoscuta e probabil Ana Rosetti, viitoarea
lui solie (1887), al carei nume apare in anul acesta

(1878) in Insemndrt i intervine ca un element

esential in drama sentimentala a lui T. Maiorescu."

Era singurul fel plauzibil de a interpreta o serisoare atit de pfitimase, scrisa in nite imprejurari.
2) I. E. Toroufiu, op. cit. VI, p. 27.

www.dacoromanica.ro

PERPESSICIUS

3 59

de altfel, tot atit de ciudate. Cinci zile dupa trimiterea acestor propuneri inflacarate,_T. Maiorescu

pleca cu Mite in Germania intr'o calatorie ce se

poate numi calatorie de nunta", cu femeia in


care m'am rasfirat sufleteste", insemna el '). Nu
se explica totusi cum conceptul acestei scrisori
amoroase, banuita a fi fost trimisfi Anei Rosetti,
a ajuns in pachetul de 26 de scrisori catre Emilia,
date publicitatii de Elena C. Meissner si nici pentru

ce era scrisa in nemteste. Oricum, prezenta unei


onecunoscute" in viata sentimental:a a lui 'I'. Maiorescu parea eiidenta.
In unul din cele cinci articole din studiul sau
E. Lovinescu i T. Maiorescu"2), Perpessicius reia
chestiunea i ajunge sa identifice necunoscuta"
in insasi soru-sa Emilia Humpel, de unde si prezenta scrisorii in pachetul ei de corespondenta
redactarea ei in limba germana. Argumentarea criticului aduce numai o ipoteza i ar aduce i un fel
de evidenta, daca n'ar respinge-o simtul moral. In
acelasi pachet se afli i o scrisoare datata din 24

Iunie 1878, nu nurnai cu idei ci i cu expresiuni


asemanatoare: Draga Emilie, cit farmec cuprinde

vorba tu as ma seule pense". Si c'est comme


cela, alors je t'ai et il faut. que tu saches une

chose: je ne te lache plus. Cind pleaca sotul tau?


Telegrafiaza-mi te rog, imediat. De va fi Miercuri
seara i Joi in ziva de Sin Petru, ora 1 si j urn.,
voi fi la tine. TrebUe sh te gasesc gata de drum
1) T. Maioreseu, Jnseninri, 1, p. 303.
2) Publiest In volumul E. Lovinescu", ed. Vremea, 1942,
P. 152.

www.dacoromanica.ro

1. LOVINESCII

360

si

cu un capitol din viata incheiat; in aceia* zi, pe

la 3 0 jum., plecm la gari i apoi la Bucureti,

unde von' sosi Vineri dimineata. Profesia de avo-

cat reclami Vineri prezenta mea aici. Se poate


astfel? *1-ti convine? Telegrafiazii-mi un cuvint

nu-mi distruge temelia noii mele vieti, vino! As! ".

Identitatea unor termeni atrage dupil sine identitatea de persoanfi: necunoscuta" e insfi0 Emilia
0 nu Ana Rosetti,
mai ales c in Insemnri se
noteazg pe data de 1 Iu lie 1878: scris Emiliei".
Dup producerea evidentei, criticul eludeazi brntalitatea concluziei prin urmfitoarea frazfi finalfi:
Cfi cele dou texte se complecteaza i c timbrul
e unul i acela, iat ce mi se pare neindoios. Maiorescu nu este numai fratele atent i iubitor, care
peste necazurile sale, se inc.arcfi 1 cu cele ale su-

rorii, dar el mai este 0 un epistolier de infinite


resurse sentimentale, un virtuos al nuantelor
al persuasiunii, etc., etc.".
Frate atent i iubitor", un virtuor al nuantelor
0 al persuasiunii"
cind i se adreseazfi atit de
categoric i de posesiv: cum sa te las in pace, cind
vreau s fii a mea, trebue sa fii! Nu-mi imaginez,

cum imi pop rezista. Iti marturisesc c nu mai


pot trAi Mil line", ori: Si c'est comme cela, alors

je t'ai et il faut que tu saches une chose: je ne


te lche plus".
Identificarea lui Perpessicius mi s'a pfirut uluitoare, prin vfilul de suspiciune ce lasfi peste fizionomia morala a lui T. Maiorescu.
Dinteo Infigsa nedumerire, din care nu ne puteam

www.dacoromanica.ro

PIMPESSICI11713

361

intrema de cit prin refuzul instinctiv al unui complex


catastrofal, nu ne-a recules deplin decit publicarea

cu totul recentii a unei noi scrisori catre Emilia,


din 11/23 Februarie 1897, din care .extragem finalul 1) :

Am imbfitrinit, ajungem pe sfirite i pe cind


zituatia mea 0i ca multumire i ca sfinatate i ca
vivacitate a mintii, a devenit cu desavirire bunit,
a ta nu se imbunfitatete, grijile nu descresc, munca

silnica e continua,. afaril de satisfactia ideala a


unei grele datorii, admirabil implinite, nu e nimic
tare sa te incalzeasca linitit in fibrele interne ale

personalitatii tale i tu ramii ceia ce ai fost de

cind cu nefasta cunotiinta cii Humpel : martira


inimii.

Cind cu vacanta de Craciun, (ne mai scrisesem


despre o intilnire de incercat) am aflat dela Natalie Negruzzi despre grozavul caz cu moartea
unei eleve in coala ta i. tiam i epidemiile din
1ai i ne inchipuiam, cu un fel de descuraj are
neputincioasa, toata situatia ta. Tu nu prea crezi

(cu felul tau de indoialii in privinta mea, unde


nu faci indestul partea lui Humpel in judecarea
purtarii mele i unde suntem uneori wie zwei verliebte Schulmildchen, die sich pltzlich fachees
erklaren), dar eu tot li-o scriu fiindcfi e aa: gindul la greutfitile tale arunca singurul dar inarele
val negru peste viata noastrfi.
1) Scrisoarea e in posesia lui Gh. T. Kirileanu si a fost
publicatii de George Juvara, 0 scrisoare a lui T. Maiorescu,
Iasi, 1942.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

362

Cum a vrea sa rup yalul acesta ! Nu ma mai


gindesc la ruperea definitiva, cum link paruse un
moment posibila acum vreq 15 ani, cind voiam s
te fur dela Iai, si cum nu o mai poate face acum
decit incalculabila soarta, dar ma gindesc la ruperi
partiale i intermitente, la intarirea unei pri aa
de slabe in tine : a curajului de a voi sa-ti procuri
o placere, o distractie, care in cazul tau imi pare
deadreptul ca o datorie, numai ca nu ti-o admiti.
Scapa-te pe citeva zile, pe vre-o 2-3 saptamini
din Gehena ! Dar sistematic, regulat de vre-o 2-3
ori pe an. Nu poti veni acum la noi ? Sau mai bine :

nu vii cu noi de Pati unde-Na : unde vrei. Mai


aproape, mai comod i mai eftin, i foarte frumos,
la Abbazia ?

Cind ma gindesc la minunata ta minte, la idealismul tau cald i puternic, la puterea 'primordiala
acumulata cine stie cite secole de ereditate in sufletul tau, i ca toate aceste exceptionale insusiri
se consuma ca o candela dinaintea icoanei inteurr
colt de bisericfi : se invirteste inirna in mine. Totdea una, totdeauna.

Was ist da zu machen ??


Titu

Te sarut dulce, (1ulce.


Anicutza.1)

Fragmentul ultim evoca tocmai imprejurarile ce


au provocat scrisoarea atit de enigmatica trimisa
necunoscutei" din 1 lulie 1878, care nu era decit
soru-sa. Dragostea lor fraterna era de mult stiuta :
1) Adaos de mina Anei Maioreseu.

www.dacoromanica.ro

PERPESSICIUg

363

nu se putea insa banui ea era capabilil s isbucneasca in accente patimae pinfi la echivoc. Perpessicius avea dreptate; nefericit in casnicie cu barbatu-

sau, pianistul Humpel, profitind de o absenta a lui,


'T. Maiorescu se hotarate sa o fure" i sa o adua
la el la Bucureti ; pentru a o convinge intrebuinteazii termeni exaltati, neobipuiti astazi. Rezervat
*i glacial in manifestarile lui publice, el ni se arata
*i in aceasta imprejurare
dupa cum ni se aratase in Insempliri in afecliunile lui frenetice fata
de unii camarazi de la Theresianum, ce, din fericire, n'au cazut sub scalpelul psihanalizei, cu o exploziune de sentimente afectuoase, in a caror lava
s'ar parea ca licareste o scinteie erotica.

2. In acela studiu Perpessicius aduce in discutie


Inca o problema de istoriografie maioresciana, eau-

tind, de altfel numai ipotetie *i nu prin afirmalie


categorica, sa-i atribuie lui T. Maiorescu tin studiu
intitulat I. Creangd din Convorbiri literare, XXVII,
no. 8 din 3 Decembrie 1893." sub pseudonimul Lico.

Cu acest pseudonim a mai publicat un studiu

Lexicografia la noi: Dictionarele d-lor Bonifaciu


Florescu i Frdric Dame, in Convorbiri literare,
no. 10, 1 Februarie 1894". Nimeni nu l'a identificat
insa pina acum *i ca autor al studiului asupra lui I.
Creanga, i nu se poate admite c autorul n'a cules
in operele sole un articol de zece pagini mari ale
revistei, dud a cules atitea articole de mai mica
imp ortanta.

I poteza criticului gase*te astazi o inlaturare defini tivfi intr'o scrisoare a lui P. P. Negulescu dare

www.dacoromanica.ro

364

E. LOVINESCV

Simion Mehedinti 1) : Dacii-1 vezi pe Teodorescu

(G. T. Kirileanu ?) spune-i din parte-mi ea' Maiorescu ar vrea sii aerie articolul asupra lui Creangii,
dar nu tie dacii-1 va putea scrie i i-a luat timp
s se gindeascfi, filgiiduindu-mi cfi are sii ma intiinteze. Cind voi primi dar raspunsul lui Maiorescu ii scriu i eu lui Teodorescu."
Scrisoarea e datat 18 Noembrie, Ploeti. Dintr'o
frazfi : La 1 Ianuarie Convorbirile ii milresc
comitetul. Pe Iing c..i vechi, mai intrii inteinsul
Bogdan, Onciul, Mehedinti, Litzica, Missir, Philip-

pide, etc." ceia ce s'a intimplat in Ianuarie 1900


tragem concluzia ea' scrisoarea, e din 18 NoemadicA apte ani dela aparitia articolului lui Lico asupra lui I. Creanga ; cum in 1900
T. Maiorescu nu se decidea (i nici nu s'a decis)
brie 1899

sA scrie despre Humuletean, nu putea fi el au-

torul studiului din 1893. Lico era probabil un pseudonim colectiv.

1) I. E. Toroutiu, op. cit., IX, p. 298.

www.dacoromanica.ro

VI.

VLADIMIR STREINU
1. Edgar Poe i scrlitorli romini". 2. Spre Titu Maio-

rescu". 3. Maiorescu i rolul criticei". Pozilia criticului


fold de criza actual&

1. Contributia maioresciana a lui Vladimir Streinu

nu dateaza de la aparitia Insemndrilor zilnice


(1937)

sau dela ocazia aniversarii centenarului

(1940) ci Inca din 1935.

Plecind de la o notii a lui T. Maiorescu la Gercetarea criticii a poeziei Romine de la 1867, formu-

lati astfel: Compara Edgar Poe analiza poeziei


sale Corbul", publicata In traducere franceza in
histoires grotesques et extraordinaires", criticul

a scris un studiu Edgar Poe fi scriitorii romini",


cu apropieri Intre teoriile lui T. Maiorescu privitoare la structura poeziei i geneza unui poem al
lui Edgar Poe, apropieri pertinente, pe care autorul le stringe in urmatoarele concluzii: T. Maiorescu,.pentru cultura noastra, propaga i consolideaz cu teoria psihologica a operei poetice, cu carac-

terul de scurta intindere, dar si de abundanta" a


poemului, cu problema valorilor de sugestie, cu

www.dacoromanica.ro

366

E. LOVINESCU

ideia strofei finale, considerata ca incepind creatia


i silindu-i procesul la rasturnari de realizare, cu

normele de liricitate ale artei poctice, in sfir*it,


un ideal ingineresc al poeziei, formulat pentru
intiia data complet de Edgar Poe". Eseul este un
model de interpretare comparativa i de strecurare
de ate de lumina pe gaura cheiei,1)

2. Studiul Spre Titu Maiorescu" pricinuit de


aparitia primului volum de Insemniiri zilnice"
(1937) are o parte privitoare la Introducerea lui
I, Al. RA dulescu - Pogoneanu, document de literatura

apologetica, specifica primei generalii postmaiorescienc. Cu elementele acestor Insemairi criticul


construiete psihologia initiala maioresciana mai
judicios de cit editorul lor. Dintr'o discutie cu un
camarad italian, Chiesa, el desprinde exclamatia

copilului: Cum nu se pot ridica oamenii atia

peste nationalitati; sa priveasca lumea en un ochi


general etnografic i filozofic, fara partide? Dar

ce sa le faci! Ce e italian trebue sa fie bun".

Pentru cunoaterea adevaratului Maiorescu, citatul


este mai relevant de cit toate extrasele biografului
ski liric; cu aceia$ sagacitate criticul Ii studiaza

i masca finala de o mare frumusete cristalograflea, dar i cu margini definitive". Se mai adauga
o oportuna punere la punct a incercarii lui N. Iorga
din Istoria literaturii rominefti contemporane de
a substitui lui T. Maiorescu pc A. D. Xenopol
1) Vladimir Streinu, Edgar Poi 1i scriitorit romini" in
Revista Fundaililor Regale, 1935, II, p. 630

www.dacoromanica.ro

VLADIMIR SrRIEINU

369

pe P. P. Carp, lipsa de prevederc critica agraNata cu resentimente personale.


3. 0 judecata, asupia lui T. Maiorescu si rolul.criticii Sale se afla in articolul asupra aniversarii centenarului 2). Atitudine j usta fata de unele propoZitii
maioresciene, care, secundare, sau rau interpretate,

cum au si fost, pot deforma imaginea adevaratii


a creatorului criticei excluziv estetice. Iata, de pilda,
tin pasagiu din Rdspunsurile Revistei cohlimpo-

rune : Orice carte, orice jurnal devine astfel o

intrebare de ordine publica i viata literara a unui


popor in intregimea lui, crescuta prin libertatea

fiecaruia de a-si exprima opiniile, s'ar cobori la


.cea din iirm5 de'gradare, daca nu s'ar simli si nu
s'ar recunoaste dreptul i datoria cel putin a citorva
scriitori, de a veghea asupra celorlalti si de a le
simne din cind in cind fara nici o crulare : aici
ati gresit daca in adevar au gresit". Libertatea criticei fara crutare nu e in discutie ; a privi insa
-valoarea literatUrii in eadrul ordinii publice poate
autoriza abuzuri i vexatii mult mai daunatoare
.de cit insasi literatura rea. Din alte text 'si din
spiritul general al criticei maioresciene, dreptul
4e control revine excluziv criticei in rolul ei social
4fe supraveghere i oarecum educativ intrucit se

adreseaza junei generatii", rol rau iMeles de


apologetii primei faze postmaioresciene, moralisti

1) Vladimir Streinu, Pagini de criliat lilerar, Ed. Fundatia pentru literatura gi arta Regele Carol 11, 1038.
2) Vladimir Streinu, ilfaiorescu pi rolul eriticii in Revista
Fundafiilor Regale", No. Martie 1910; p. 616.

www.dacoromanica.ro

368

B. IOVINESCII

prin structurii, de vreme ce menirea artei nu e pedagogicil i moralizatoare in sens didactic, ci e mora-

lizatoare prin Insfii esenta ei, ridicind pe cititor


in sfera ideali a contemplatici dezinteresate. Rolul
criticei nu e, prin urmare, de a impune arta moralizatoare ; nu e un rol de politic sanitarli ; el a
fost precizat de T. Maiomscu In Comediile d-lui
Caragiale" unde se formuleazrt principiul artei
pentru arth, cruia noi 11 spunem astazi autonomia

esteticului. Scris In 1940, eseul reactualizeaat o


chestiune acutfi, tragicil chiar in 1937.

4. Critica lui Vladimir Streinu se desvoltii in


plan estetic ; insui scrisul sill elegant, nuantat,
liric, este o admirabil expresie esteticii. In ceiace prive*te criza actualfi a maiorescianismului, nu-i vedegravitatea ; citiva critici ocupindu-se de ea acum citva

timp In unele ziare, d-sa a pus-o pe seama faptului c chiar in timpul verii, pagina a doua trebue
i ea umpluai cu o materie oarecare". Cci, In realitate, primej diile au fost in trecut, cu sfimnfitoris-

mul, cu poporanismul, nu acum. Soarta criticei


estetice, scrie. d-sa1), incercatfi serios prin imixtiuni
politico-sociale, s'a iiurat din nou in ultimul timp

prin evolutia acelorai stari sociale. Azi nimic nu


mai impiedicfi libertatea criticei. Mai mult.. Singurii
critici 'cu o activitatc notorie sunt cei cari cred

in valorile neconrupte ale esteticei. Ei lucreazi

nestingheriti la InAltarea pe aceastA cale a spiritului


nostru public". Pentru circumstantfi criticul semnea1)

Preocupdri htetare, VII, No. 8 9, Aug.-Septem. 1942.

www.dacoromanica.ro

VLADIMIR, STREINII

369

za Apollonius: un Apollonid, care nu se va decide


sa-1 spinzure pe Marsyas de ramura copacului, de
oarece aceste rinduri au fost scrise abia citeva luni
dui-Ace domnia sa, impreuna cu absolut toli criticii,

singurii care reprezinta in momentul de fala una


din laturile importante ale culturii noastre, au fost
concediali fara preaviz de la o revista, la care au
colaborat de la inceputurile ei, sub aceasta forma
neobinuita: Incepind cu numarul acesta se suspenda timp de sase luni colaborarea la Revista
Mindanaor regale a criticilor de formatie fie estetizanta, fie liberalizanta... De la aceasta data revista va primi colaborarile vechilor critici numai
in masura, in care se va face dovada ca ei recunose cerintele literare ale vrernii"..
Ca se pot scrie chiar din sinul breslei noastre
astfel de enormitati e un semn care nu indreptafete
nici un optimism.

24

www.dacoromanica.ro

VII

TUDOR VIANU
1. Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu". 2..,Influenta lui
Hegel In culture romin". 3. T. Maiorescu estetician i critic literar". 4. Arta prozatorilor Romini".

1. De la un estetician ca Tudor Vianu era de


aqteptat o atentie deosebit fat de intemeietorul
criticei noastre estetice. Primul sfiu eseu Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu" aparut in volumul
Fragmente moderne"1) se refer aproape excluziv
la principiile, pe care se reazima studiul lui T. Maio-

rescu din 1867 O cercetare criticii asupra poeziei


romine", Maud legdtura intre definitia frumosului
ca manifestarea ideei In materie sensibila" i estetica hegelianfi. Cu simtul istoric, pe care-1 are
fatfi de oHce problema, Tudor Vianu se ocupfi, In
deosebi, de sensibilizarea expresiei prin figuratie
recomandati de T. Maiorescu, problem-a de stilisticfi

tratat i de Aron Densuianu In legturfi cu Fr.


1) T. Vianu, Fragmente moderne, Cultura Nationali, 1926;
republicat In .,Arta pi Frumosul. 1931:

www.dacoromanica.ro

372

E. LOVINESCU

Th. Vischer. Silinta poetului nu trebue In realitate


sil se indrepte entre materializarea expresiei prin
imagini ci Otre gsirea expresiei energice, cu fa"sunetul vibrant si profund, prins intr'o tesa-

tura' ritmia Incarcat cu tin dinamism puternic.


T. Maiorescu nu s'a preocupat ins6 de problema
cum imaginea sensibila, al carei suport e cuvIntul,

devine la rindul ei suportul unui sentiment sau

pasiuni, asa ca partea a doua a studiului s'au

Condifia ideard a poeziei" se desvolt independent de prima parte, Condifia materialii a poeziei", dind mai mult o impresie de juxtapunere de
cit de tot organic.
Pe cind *Uinta, in conceptia lui T. Maiorescu,
pune mintea intr'o vesnic miscare, inapoi catre
cauze si inainte &dire efecte, arta prinde atentia
nelihistitil si agitat spre infinit si infalisindu-i o
idee mdrginit in forma sensibila a frumosului
ii dil linistea contemplativ6 si un repaus intelectual".
Poezia trebue s' se ocupe de aceia cn senti-

mente si pasiuni, pentru & sunt acte de sine st-

thtoare in viata omeneasc: ele au un inceput

simlit si o catastrof hotArit si sunt dar obiecte


prezentabile sub forma limitat a sensibilitatii".
Luatii de la Hegel, conceptia aceasta a ideei prezentabile sub forma limitat a sensibilitatii", la filozoful german aleatueste caracterul excluziv numai al artei clasice. Trecind la analiza condiliilor
speciale ale poeziei cerute de T. Maiorescu, se constat c nu idealul clasic ii conduce cercetrile, de-

oarece exemplele lui sunt luate mai mult din romantici, din Heine in deosehi, uncle ecoul psihic
www.dacoromanica.ro

TUDOR JVIANU

373

nu se milrginete in limitele expresiei, ci se prelungete dincolo.

Teoria maioresciana, incheie criticul, despre calitatea sensibila a limbii poetice, este astazi cu neputinta de a mai fi sustinuta. Ca expresia poetica
I

nu trezete in noi imagini, este un lucru pe care


dovedete chiar cea mai sumara introspectie.
11

Poezia descarca insa curente sentimentale i care


este relatia intre acestea i expresia poetic- alaituete problema esentiala, pc care Maiorescu o
ocolete. Evaziv se arata Maiorescu i in ce privete idealul poetic, care c3nduc3 cercetarile sale

cad, pe cind in principiu el afirma clasicismul,

desvoltrile sale arata unele predilectii roman-

lice. Amintiri retorice, ca de exemplu imperativul


gradatiei poetice catre catastrofa final, complecteaza fizionomia ideilor estetice examinate aici1)."
2. In studiul sau Influenfa lui Hegel in cullw.a
rominti"2) din 1937, criticul inchina, firete, un capitol *i lui T. Maiorescu. Studiul pornete de la
Einiges philosophische in gemeinfasslicher Form,
scris sub dubla influenta a lui Herbart i, in ceia

ce prive*te mai ales filozofia religiei, sub cea a


lui Feuerbach, reprezentant al stingei hegeliene".
El este, de altfel, membru in Philosophische Gesocietate de studii hegeliene, consellschaft"
dusa de C. L. Michelet; aici tine c onferenta sa
1) Asupra acestor chestiuni, a se vedea E. Lovinescu: T.
Maioresca, I, p. 208 i urni;itoarele.
2) Academia Romini, plemoriile secliunii literare, seria
III, tom V.

www.dacoromanica.ro

374

E. LOVINESCU

Vechea tragedie francezei i muzica lui Wagner"


publicatfi in Der Gedanke (t. II p. 112) i tradusA
In Anexele cartii eseistului; discutia in jurul conferentei este rezumat de dinsul, cu observatii personale asupra apropierilor ce se pot face intre ideile
expuse In conferent i cele ale lui Hegel. D-sa
crede tot de esent hegelian critica de mai tirziu
a lui T. Maiorescu asupra formatiei civilizatiei noasire, atitudinea potrivnica revolutiei franceze i, in
genere, ideei de revolutie, rationalismului ideologic
si politic din 1848, abuzului de legiferare. Problema

poate fi mai complexa i a fost discutat aiurea;


e una din temele Istoriei civilizatiei romine moderne (1927). Tudor Vianu o pune in leg5turfi du

tendinta cugetkii europene in epoca numit a

Restauratiei, reprezentat prin de Bona ld, Joseph


de Maistre, Saint-Simon, Auguste Comte, etc.

3. La aniversarea centenarului naterii lui T.


Maiorescu, eseistul a participat cu o prelegere tinut:A la Facultatea de Filozofie i Litere, publican' in Via(a Rona:leased') sub titlul Titu Maiorescu estelician fi critic literar.
In ceia ce privete estetica, Impotriva vechilor
acuzatii aduse de Aron Densuianu, ca T. Maio-

rescu ar fi plagiat" pe Fr. Th. Vischer, autorul


sustine filiatia ideilor lui Maiorescu direct din
Hegel (aa cum o afirmase in alt lucrare a sa);
cind exista, asemfinfirile cu Vischer an la baza
1) Tudor Vianu, Titu Maiorescu estetician $i critic literal." In Viola Romineasa, 1940 (XXXII) Aprilie.

www.dacoromanica.ro

TUDOR ITIANU

375

izvorul comun; unele exemple identice se pot i


ele explica prin reminiscente ori sunt bunuri de
o circulatie mai intens.
T. Maiorescu e si el unul din cei dintii esteti,
care a crezut necesarA indrumarea idealismului he-

gelian care psihologism. De data aceasta eseistul


se ocup i de faza a doua a ideilor estetice ale
lui T. Maiorescu, exprimate mai ales in studiul
asupra lui Caragiale (1885), idei de esent schopen-

hauerian, dupri cum schopenhauerian e


portretul facut lui Eminescu.. Trecerea de la Hegel la
Schopenhauer Inseamna trecerea de la idealismul
concret la eel abstract, de oarece, pe cind pentru
Hegel frumosul e intruparea ideei In materie sensibilg, pentru Schopenhauer frumosul e intruparea
ideei pure, a ideei platoniciene.
In ccia ce privete critica, autorul e de prere
c putinele lui articole de criticii literar, sunt
mari date ale literaturii". Maiorescu a fost un creator de valor! noi literare (Eminescu, Caeagiale,
M. Sadoveanu, Oct. Goga, I. Al. Bratescu-VoineVi,
etc.), nici odat nu 1-a inelat gustul. In articolele

sale, preocuparea de cpetenie merge spre expre-

sie, spre elementele de form. El este, aa dar,


creatorul esteticei filozofice. In cultura noastrfi.
Critica literarfi, incheie eseistul, a resimtit nevoia
55 devinii mai activ5, mai militant, poate ceVa
mai deschisA formelor noi de expresie. Exigentele

mai recente n'au alterat lush' cu nimic puritatea


i In5Itimea modelului venerabil al disciplinclor
noastre. Ele n'au produs pe nimeni care sa-1 egaleze In echilibrul teoretic cu aplicarea lui practice'.

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

376

Poate cfi in cursul timpului s'au ivit capete ma i


inogate in idei i talente critice mai pline de liar;
nide. Nimeni n'a purees Inca la opera de judecare a literaturii, cu o inMtime mai mare de ve_
deri

5i,

de pe inaltele foipare ale principiilor

sale, nimeni n'a privit cu mai malta staruinta ctre fenomenul literar. Astfel cind in configuratia
actuala a culturii noastre, intimpingm de atitea
ori pe teoreticianul abstract, figurind alturi de
empirismul critic, nu putem sa nu salut6m in
echilibrul realizat de T. Maiorescu nu numai modelul neintrecut, dar i linta permanent a nAzuintelor noastre".
4. lin recentul vol um, Arta prozatoril or rominr1).

esaistul a inchinat un capitol artei lui 1'. Maiores2a, scolia1 in relief 51 reflectlile ineid3nta le ale

marelui critic asupra prozei altora 5i propriile lui


caracteristice stilistice. Ideea dela care porne5te
autorul e, ed, dc5i a luptat impotriva retorismalui

papptist, judecat in propria lui arta', T. Maiorescu nu e opus retoricei clasice. Fiind un mare

orator, el 5i-ar scoate mijloacele sale stilistice din


ateherul oratoriei. Idcie paradoxal in genul celor

ale lui Paul Zarifopol; exemplele citate nu sunt


conving6toare; clack' tonul sententios, dacA maximele, apoftegmele sunt privite ca manifestgri ora-

torice, atunci toti marii stiliti sunt oratori; e o


lrgire a notiunii care o face s-i primeasci in
1) Tudor V ianuAr ta prozatorilor romini", Ed, ContemPoranii, 1941.

www.dacoromanica.ro

TUDOR NIANU

377

sinul ei, la fel, pe Homer ca i pe La Rochefoucauld. In intelesul strict, stilul lui este o reactiune
antiretorica, nu numai in proza atit de sobra si
de sterilizata de amplificare, ci chiar si in dis-

cursurile lui expozitive de debater", fara patetism i retorism.

De la un estetician ca Tudor Vianu nu se putea


astepta de cit la o atitudine estetica fa Fa de arta.
Scrisul ski ramine cel mai adese in planul eseistic al unor discutii ideologice, privind genetic
problemele de arta, in organicitatea i evolutia lor,
cu foarte rare incursiuni in actualitatea militanta.
Articolele sale sunt totdeauna informate, de o eruditie ce nu inabuse, intr'un stil de o demnitate de
expresie abstracta, ce-i dau un accent de gravitate
*i de plenitudine remarcabile.

www.dacoromanica.ro

IV

CONCLUZII

www.dacoromanica.ro

VI

CONCLUZli
In studiurcelor dou rgeneratii de postmaiores-

cieni, am cercetat paralel i reactiunile ce s'au


produs; n'o vom face i In studiul celei de a treia.
De zece, cinci spre zece ani cultura i literatura.

romin sunt minate de o serie intreagd de fenomene ingrijortoare legate in buna parte de consecintele rasboiului trecut. Ori cum s'ar numi, toate
sunt bazate pe carenta ratiunii, a logicei, i, in ce
ne privete, a esteticei i a maiorescianismului,
proclamat inactual". A studia toate aceste micari, cu o publicistic6 bogat i cu imense reper-

cutii sociale, reprezint munca de citiva ani pe


care, dac n'o voi indeplini-o eu, din pricina tim-

pului i a timpurilor, va trebui s o Intreprinda


unul din criticii generatiei a treia: WA' de ce lipsete din cartea de fal.
Ca Incheiere, in cadrul subiectului nostru, adici
al lui T. Maiorescu, constatm ca _pe linia lui sunt
astazi toti criticii, condu*i de spiritul lui rationalist,
de logich de principiul unei autoritati tolerante,
de disociere notional, de smulgerea literaturii din
vii1m5sagul luptelor politice, urmind calea proprie
www.dacoromanica.ro

382

E. LOVINESCU

a realizfirii pur estetice, iar, Impotrivfi, se afl generatia nou a unor tineri ce se lupt pentru idea-

luri, care, oricit de nobile ar fi, nu anticipeaz


nimic asupra valorii de creatie, ceia ce nu Inlatur frig i coincidentele fericite, talentele mad
afirmindu-se sub oHce forma' ; cei mai multi re=

prezintfi Ins invazia lipsei de culturii:


In destinul postum al lui T. Maiorescu distingem

Inssi formula procesului de formatie a oricgrei


culturi, al carei progres ii putem presupune indefinit", i trebue s5-1 credem asa pentru a gsi o In-

dreptatire a activitglii noastre altfel paralizat;


este ins sigur c nu se desffisoar liniar, printeo
evolutie treptata spre scopuri considerate ca adevgratele idealuri ale omenirii; nu .creste din sine,
ineluctabil, prin destinul germenului ce-1 contine,

ci se desvolt prin popasuri, prin intoarceri la pozitii de mult depAsite, prin contradictii violente ce
par a-i desminti continuitatea i organicitatea. Dru-

mul progresului nu e drept, nu e nici railcar in


zig-zag, ci dominat de acel principiu de corsi" si
de ricorsi" al filozofului italian, inaintind si retrfigindu-se, facind i desfficind Inteun continua
proces de creatie si de destrilmare, de Mester Ma-

nole zfidrnicit de fortele destructive ale noptii,


Desi vgzut cu ochi contemporani, progresul pare
adese o stare pe loc, cind nu o reintoarcere la forme
de mult Intrecute, el este totusi real si se Inseamni

Inteo linie ascendent, chiar clad e curmat de secole de involutie. Mersul civilizatiei nu trebue considerat pe spatiul ingust al uneia cau chiar al mai
multor generatii, ci istoric, raportat la veacuri
www.dacoromanica.ro

CONCLUZII

383

numai printr'o larga perspectivfi se poate desprinde

firul lui ros prezent prin oHce oprelisti ar trece.


Omenirea are idealuri usor de precizat intrucit se
vac] la capAtul unor trude de veacuri si de milenii, i drumul spre dinsele e insingerat de jertfa
atitor generatii luptatoare; orizonturile nu sunt
realitti de fier ce In Abuse pAmintul, ci simple iluziuni op tice permeabile...
Pentru a reveni la T. Maiorescu, linia actiunii
lui poate- Aisp'firea pentru moment In mintea unei

generatii cu preocupAri, a caror legitimitaN nu o


contestfi nirneni inteo epoch' de probleme mai vitale pentru existenta noastr decit cele estetice,
dar nu poate muri i va reapare la cea dintii
schimbare a momentula istoric. Convingerea in
perenitatea ei nu ne-o d numai verificarea prin
cele trei generatii postmaioresciene rrnase pe linia
InvatAturii dascalului, ci insumarea ei la insAsi evolutia cugetrii critice, asa cum s'a desvoltat la toate
popoarele civilizate de pinA acum, oricite intermitente ar fi suferit din vicisitudini...

T. Maiorescu n'a fost un cugetator original; meritul lui nu trebue cautat In noutatea gindirii, In
inventivitatea ipotezei sau fn arhitectonica unui
sistem, ci In adaptarea unor principii estetice de
mutt verificate in cultura apuseara la Imprej nettrile vietii noastre culturale de acum saptezeci de
ani. Situatia din acea vreme era Mat atit de iliapoiatfi si de haotich, bintuit fiind si de febra crizei de crestere ce produce senzatii euforice, incit
aplicarea celor citorva principii elementare ale lui

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

384

T. Maiorescu In cadrele literaturii romine, a al:arut o actiune revolutionar i chiar antinational.


i a fost primit cu o inverunare nepotolitd timp
de mai multe decenii; numai incetul cu incetul ea
s'a limpezit ca singura linie p6sibil5 de evolutie a
culturii noastre in prelungirea liniei tuturor celor-

lalte culturi; rezerva i cbiar ostilitatea cu care

o intimpin generatia de tot tindr nu se datorete


lipsei ei de soliditate i de sigurant ci nouei crize
de cretere, prin care trecem in chip atit de imbucuralor din alte puncte de vedere... Arta are, negreit,

rnodalitati de expresie treatoare, legate

de gustul unei generatii; este, intr'un cuvint, prin


forma, temporara. Ea are insa i puncte cardinale
spre care cugetarea critica a orientat-6, scotindu-le
de altfel, nu din speculatie proprie ci din procesul
de formatie a oriciirei creatii. Actiunea lui T. Maiorescu
punctul initial al criticei rornineti
ii
va pastra actualitatea istoric5 intrucit se identifica

cu insi linia de evolutie a arid privit ca o existentil autonom5.

Pe morti u trebue sa-i cinstim numai cornemorindu-i la aniversri i ocazii solemne ci sa-i aducem printre noi, oricind e nevoe de exemple i de
indreptare, in dialectica unei culturi, ale carei progrese nu iesk decit din ciocniri contradictorii ; ei
sunt i degete de luminA ce ne arata drumurile i

catapulte ce le curat... Intreaga criticgt actuala


este, dupri cum am spus, esteticil" adicA maiorescianA. Nu ajunge Irish' de a fi" ; ii mai trebue s
aibA i contiinta pozitiei sale culturale i a obliwww.dacoromanica.ro

CONCLUZII

385

gatiei ce i-o impune, intr'un moment istoric atit de

neprielnic... Fala de rezerva si chiar de actiunea


violenta a publicisticei de cri sau fata de o literatura abatuta dela linia normala a evolutiei artistice, criticilor nostri le incumba datoria unei atitudini militante, barbatesti.

25

www.dacoromanica.ro

INDICE DE NUME PROPII

www.dacoromanica.ro

INDICE DE NUME PROPRII


Arghezi T.

214, 316

Agirbiceanu I.

Aricescu

215

281

Alexandrescu Gr.

Arnim

III

275

Alecsandri V.
I I, 58, 59, 63, 133, 145, 167,
182, 196, 210, 237, 238, 275,
281, 310. 340

Allievi
128

Amerigo Vespuciu

Auerbach
57, 141

August
139

Augustin Sfintul
100

270-

Antonescul-Lupu I.
133

Antonescu Teohari
19, 21, 89, 90

Antoniade C.
251

Ardeleanu C.
212

B
Babes Victor dr.
137

8aca1basa I.
99

Beidescu Scipione
133

Baedeker
118, 148

www.dacoromanica.ro

E LOVINESCII

390

Bates loachim

Ba icon

329, 330

133

Ba !sac Honor de
57, 75, 134, 142

Barit Gh.

Briineanu M. C.
174

Briitescu.Voinetti I. Al.
21, 22, 64, 90, 123, 136, 244,
299, 300, 314, 315, 340, 343,

62

Brnut G.
9, 54, 258

375

Briifianu I. C.

Baronzi G.

176, 186

228

Bassarabescu I. A.
137

Brtiann I. I. C.
185, 186

Brentano

Basilescu N.

275

21

B ret Harte
Baudelaire Ch.
56, 281, 338

Beza Marco

137, 141, 197

B runetire Ferdinand
160

57, 61

Bucuta Em.

Bland I.

25 (nog), 27 (not5), 47 (no14 90 (not5), 91 (not5), 93

169

(noi5), 109 (not5), 114 (not5),

Bismarck

115, 119 (not5), 127 (nal.),

217

Bodniirescu Samson
178, 227

Bogdan-Duicii G.

109-112. 217

128 (not5), 129 (note), 136


(not5), 137 (nog), 146 (nag).
159 (not5), 165 (note), 167
(noti ).

Buie liu Gr.


52

Bogdan I.
29, 31, 109, 156, 191, 229, 364

Baulk V.
210

Bona Id de
374

Buruenesco
433

www.dacoromanica.ro

INDICE

391

Cicerone
202

C6linescu G.
120, 148, 172, 313 321, 322,

325-346, 353
174

Columb Cristofor

293-307

270

Caragiale I. L.

Comte Auguste

16, 22, 27, 29, 64, 77,


78, 91, 94, 113, 115, 118, 119,
10, 1 1,

132, 134, 135, 144, 145, 149,


150, 163, 159, 174, 244, 275,

290, 312, 313, 323, 345, 349,


368, 375

374

Conachi C.

Constantinescu Pompiiiu
309, 312, 352-355, 314, 315,
Canto Vasile

110, 146

I I, 132, 253

Corne M.

Carp P. P.
II, 52, 66, 67, 69, 81, 82, 102,
123, 132, 153, 154, 178, 179,

187, 188, 226; 287, 332, 367

30, 34, 150, 251

254,

330, 333

Carducci

Cerna P.

Cipariu Timotei
54, 227, 258

Caracostea D.

10, 66, 67

115, 118 (noiii), 313, 321, 323,

330, 331, 333, 347-349

Cantacuzin I. A. (Zizin)

Catargi Lascar

Cioculescu $erban

52

Costin A.
157

Cobuc Gh.
II, 22, 29, 64, 91, 96, 97, 98,
132, 149, 150, 244

Cousin Victor
253

Chamfort
155

Chendi Hanle
29

Chiritescu M.
57, 60

Creangii I.
11, 22, 63, 65, 75, 132, 181,

285, 312, 313, 314, 332, 357.


363, 364

Cugler-Poni Matilda
52

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

392

Cuza-Vodifi
66, 178

Djuvara M.
251

D
Dams Frederic

Dickens Ch.
281

Dostoewski Th.

363

57, 142

Dan D.
24, 25

Dragomirescu M.
12, 13, 15-41, 48, 49, 50, 52.
60, 73, 89, 90, 91, 92, 96, III,

Dante
139

123,

Daudet Alphonse
56

166,

136,
143, (note') 147,
242, 249, 263, 312, 321

Drouhet Charles

Delavrancea Barbu
22, 29, 64, 132, 133, 154, 174,
183

58

Dulfu P.
94

Demetrius Lucia
331

Dumitrescu-lasi C.
156, 174, 191

Dumont 1 ion
75 76

Demetrius V.
212

Demetriesco Anghel
153, 171-178

E
Edison

Democrit

84

200

Densusianu Aron
54, 228, 258, 281, 374

Eliade (I. Eliade-Riidulescu)


258

Eliade Pompiliu
Densusianu N.

95

44

Elisabeta (regina Angliei)

Densusianu 0.

235-238 298, 310

139

Eminescu M.

Descartes
253

11, 16, 22, 36, 37, 38, 39, 46,


53, 56, 58, 59, 63, 65, 75, 77,

www.dacoromanica.ro

INDICE
78, 81, 82, 98, 98, .118, 123,
132, 150, 154, 156, 158, 159,
160, 166, 174, 177, 178, 195.
228, 281, 287, 293, 301, 302.
304, 312, 314, 322, 338, 339,
340, 349, 354, 375

393

Ganghofer
57, 141

Gautier Thiaphile
75

Giiviinescul I.
133

Engels F.
50, 51, 138

Gel liana G. (ve I Anghel Demetriescu)

Esarcu C.

Georgiade C.

166, 228

Evoiceanu D.
12, 19, 21, 45 (not5), 47, 48,

49, 72, 79, 89-100, 136,

147

263

Georgescu Ion
153

Gheorghe din Moldova


Feuerbach
373

Feuillet.Octave
159

Filitti I. C.
194

Flaubert Gustave
55, 75, 142

Florescu Bonifaciu
363

Flora I. S.
21, 48, 90
Fries
253

94, 95, 99

Gheorghiu Xenofon
210

Gherea I. (=r C. DobrogeanuGherea)


16, 17, 18, 29, 35, 37, 47, 48,
49, 50, 51, 73, 74, 75, 76, 77,

90, 109, 112, 123, 137, 138,


139, 150, 169. 183, 185, 270,
290, 312, 313,341

Ghica I.
114

Goethe W. von
75, 106, 197 ( not5)

Octavian Gaga
34,57, 96, 144, 196, 198,236,
268

Ga faction Gala
299, 304

Gone N.
197

Goncourt Ed. de
56

Grciditeanu P.
17-2

www.dacoromanica.ro

E, LOVINESCU

394

Hugo Victor

Grandea Gr.

58, 75

26

Humpel Emilia

Grtry

47, 358, 359, 360

176

Humpel Wilhelm

Grigorescu N.

118, 361, 363

153

Hurmuzachi
44, 64, 228, 229

Gutenberg
84

Guyon M.
75

Ibraileanu G.
35, 266, 309, 317, 353

lonescu N.
254, 258

Hasdeu B. P.
44, 133, 178,

183,

185,

228,

346

258

Hegel W.
10, 197 (noii) 372, 373, 374,.
375

197

largo N.
266, 276, 277, 313, 317, 325,
326, 327, 345, 346, 366

Hennequin
75, 76

Heyse Paul

45, 155, 193

155, 156. 176, 179-223,262,

372

373

lonescu Take

29, 36, 56, 60, 82, 86, 89, 136,

Heine A.

Herbart I.

lonescu Nee

losif St. 0.
F.

293, 295, 296

lovescu I.
332

!strati dr. C.
174

Homer

377

Horatio
262

Jouffroy
253

www.dacoromanica.ro

INDICE

395

Lazu Gr.
91, 96

Jul Ilan Camille


206

Lecca Nara lamb

Juvara Gh.

92

361

Leibniz

253

Leonardescu C.

Kalinderu I.

210

258

Leopardi G.

Kant
190, 253, 311.

139, 276

Katargiu Barba

Lessing
226, 370

175

Kirileanu Gh. T.

Litzica C.
48, 364

361, 364

Kogalniceanu M.

Lode
50, 123, 138

176, 190, 238, 310

Lovinescu E.
4. 40 (note), 47

Kotzebue
210

(note), 58

(note) 84 (note), 86 (note)

Kremnitz Mite

142 (note), 142 (note), 189,


191 (note), 194 (note), 196
(note) 237 (note) 257-288,312,
313, 341 (note) 359 (note)
373 (note).

357, 358, 359

L
Labovari AI.

155

Lahovari G.

Macaulay

210

175

Lahovari I

Macedonski
92, 133, 178, 212, 281

193

Laurian August Treboniu


171, 258

Laurian D.
171, 172, 179, 178

Maior Petre
225, 258

Maiorescu Ana
46, 174, 362 (note)

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

396

Maiorescu Livia
(devenitei Dymsza)
102

Micle Stefan
117

Micle Veronica

Maistre Joseph de
374

117, 128, 180, 181

38,

Mihilescu St. C.

Mandrea N.

171, 172, 173

52, 102

Mill J. St.

Mann G, (General)
45

253

Mincu I.

Marghiloman Al.

153, 169, 174

155, 187, 188

Minulescu I.

Marghiloman Eliza
47

316

Missir P.

Marienescu

52, 178, 364

133

Misu N.

Marx Karl

193

50, 51, 138

Muresanu Andrei

Massim I. C.

228

171

Maupassant G. de

56

Ncidejde Sofia

Mehedinti S.
31, 35, 36, 43-69,
73, 79, 80, 89, 93, 94, 101,
,
123, 127, 140, 217, 235,
244, 247, 249, 254, 263, 264,
364
12,

99

18,

Meissner Elena
359

Michel Angelo
38, 139

Naum Anton
60, 124

Negruzzi I.
18, 22, 52,
114, 115, 118,
173, 178, 180,
221, 237, 247,
12,

373

132,

181,

182, 211,

269. 310,

154,

327

Negulescu P. P.
12,

Michelet C. L.

73, 80, 90, 103,


123,

18, 21, 46, 47, 49, 52 (nota)

71-78, 79, 80, 89. 90, 91, 96,


III, 123, 224, 249, 363

www.dacoromanica.ro

INDICE
Nica T.

397

Papadat - Bengescu. Hort ensia

172

213, 330

Nicodin Dinu

Papadima Ovidiu

330

176 (nota)

Nietzsche Fr.

Papadopol Calimah

298

210, 231

Nottara Const.

Papin

99

84

Novalis

Papiu ilarian Al.

58

228

Paul
107

Odobescu Al.
43, 174, 232, 310

Oeconomu V. Ciru

Pavelescu Cincinat
92, 212

99

Pelimon A.

011iinescu-Ascanio D.

258

21, 24, 114, 126, 127, 130, 132,


159, 162,

163,

165, 166, 169, 170, 174,

175,

150,

153, 154,

244.

Pericle
139

Perpessicius
321, 322, 330, 331, 357-364

Onciul D.
229, 364

Peticei St.

Onitiu Virgil

293, 294, 295

99

Petrarca

Ovidiu

139

97

P
Pangrafti Emil
190

Panz G.
52, 258

Petralcu N.
21, 24, 30, 114, 116, 120, 126,
130, 132, 149, 150, 153-170,
175, 178. 185, 194 (ncers) 2,44

Petra$incu Dan
330

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

398

Petrescu Camil
2F2, 213

Riidulescu-Motru C.

Petrescu Cesar

12, 19. 21, 48, 50, 71, 72, 73,


79-87, 89, 90, 123, 244, 249.

212

Petrovici I.
31

(not:ft), 47 (noii), 110, 242

243-256, 297

Reidulescu-Pogoneanu I. Al.
12, 19, 21, 24, 48, 50, 89, 90.
102-107, 123, 147, 244, 254,
366,

Philipide Al.
364

Ralea M.
314, 315

Philipide Al. Al.

Banke Leopold

316

44

Pi Nat Christache

Rebreanu L.

97

215, 216

Pirvan V.

Reid Thomas

340

253

Platon

Reuter Fritz

10

57, 141. 197

Poe Edgar
281, 365, 366

Ritter Karl

Pogor Basile

Robin Francois
22; 48, 49, 90

52,

44

123, 231, 337

Rochefoucauld La

Pop Basile
225

377

Roman Ronetti

Popovici-Banateanul I.
22, 38, 39, 60, 140, 141,
Pre lea
225, 227, 228

Pro udhon
77

Pumnul Aron
225

198

30

Roman I. N.
131

Rosetti Ana (vlitoorea Ana


Maiorescu)
358, 359. 360

Rosetti D.
254 (noti)

www.dacoromanica.ro

ENDICE

Rosetti D. (zis Max)

399
132, 140, 141, 142, 143,

146,

149. 150, 197, 198, 215, 244,

156

245,

Rosefti Theodor
11, 52, 81, 102, 123, 132.285.

(noii )

Socrate
259

Russo Al.

III, 310

Sofocle
139

Saurian
75

Sadoveanu M.
196, 198, 236, 275, 314, 375

5aineanu Lazar

Spencer
72, 75, 253

Pefan Georg

137

281

Sainte-Beuve
37, 160, 281, 300, 340

Stephenson
84

Saint-Simon

Pawl Arthur

374

99

Saulescu Gh.

Strajan M.

54, 228

210

Scavinschi

Streinu Vladimir

225

103, (nota) 323, 330, 365-368

Scheletti N.

Sturdza D. A.

52

244, 258

Schopenhauer Arthur
10, 253, 336, 345, 375

Shakespeare

Taine H.

139, 280

139, 160, 175, 281, 340

Sincai Gh.

Tanta I.

44. 225, 258

54, 228

Sion Gh.

Tell Christian General

178, 226

254

Teodoreanu lone!

Slavici I.
11, 22, 29, 60, 64, 91, 94, 114,

212-

www.dacoromanica.ro

E. LOVINESCU

400

Teadoreanu Al. 0.
212

Valery Paul

Tichindeal
54, 225, 227, 228

281

Velovan

Tocilescu Gr.

210

45, 228, 229

Tome Manful (din Aquino)

Venizelos
193

109

Tolstoi Leon

Vianu T.
41, (note),

57, 142, 146

197 (note), 250,


321, 323, 330, 333, 371-377

G. Topirceanu

Vilsan G.

213

251

Toroutiu I. E.
18 (note), 19 (note), 37
(note), 43,45 (noto), 52 (note).
72 (note), 73 (note), 79 (note),
86 (note), 89 (note), 90 (note),
93 (note), 94 (note), 110

Virgolici St. Gh.

(note), 114 (note), 115, 116


(note), 118 (note), 127 (note),
158 (note), 161 (note), 163
(note), Iacr (note), 182 (note),
194 (note), 221 (note), 222
(notg), 243 (note), 248 (note),
256, (note), 264 (note). 266.

38, 60, 198

5,

118, 171, 173, 179,

Vliihutei Al.
22, 29, 64, 91, 92, 98, 130,
132, 133, 150, 153. 154, 183.
224

Valenti N.
Vulcan I.

206

Tzlgara-Samurcas Al.

133, 338, 339

271

Wagner R.

Ilrechia V. A.
45. 133. 178, 211, 255

Ursaelti G.
99

118

Vlad Delamarina-Victor

137

Traian

180,

197 (note), 374

298, 338, 374

Weiss J. J.
264

www.dacoromanica.ro

INDICE
Zamfiropol Paul
289-292, 376

Wilhelm Imps raful


217

Zola Emile
57, 75, 215

Zamfirescu Duiliu
12,

401

13, 28, 21, 22, 24, 25, 26.

27, 28, 47, 59, 90, 91, 93, 109'

113-151, 153, 154, 158 (until):


159, 163, 165, 166,

167,

169, 170, 196, 198,

244, 275

333

Zamfirescu Lascr
148

168,

Xenopol Al. D.
I I, 22, 44, 45,

66,

123, 131, 132, 178,

81,

115,

179,

192,

216, 217, 220, 221, 222, 223


224, 225, 226 (note), 227, 244,
269, 366

26

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE

www.dacoromanica.ro

TABLA DE MATERIE
Pag.

Prefala

I. INTIIA GENERATIE POSTMAIORESCIANA


I. Caracterele acestei generatii

Mihail Dragornirescu
S. Mehedinti
P. P. Negulescu
C. Rdulescu-Motru
D. Evolceanu
I. A. Rddulescu-Pogoneanu
G. Bogdan-Duici
Dui liu Zamfirescu
10. N. Petrascu
11. Anghel Demetriescu
12. Reactiunea sam5nAtorist5: N. Iorga
13. Reactiunea modernistrt: 0. Densusianu

2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

15

43
71

79
89
100
109
113
153
171
179
236

II. A DOUA GENERATIE POSTMAIORESCIANA

Caracterele acestei generatii


I. Petrovici
E. Lovinescu . ..
4. Paul Zarifopol
1.

241

2.
3.

243
257
289
293
309

5.
6.

D. Caracostea
Reactiunea poporanistS: G. Ibrrtileanu

www.dacoromanica.ro

HI. A TREIA GENERATIE POSTMAIORESCIANA

Pag.
t.

Caracterele acestei generatii

321

2. G. Clinescu
3.

4.
5.
6.

7.

Serban Cioculescu

Pompiliu Constantinescu .........


Perpessicius
Vladimir Streinu ......
.
Tudor Vianu

325
347
351
357
365
371

IV. CONCLUZII
Concluzii

3.4

www.dacoromanica.ro

E. Lovinescu

Ciclul de studii junimiste"


0
T. Maiorescu, vol.
T. Maiorescu, vol.

11

(1840-1876)
(1876-1917)

Ed. Fundatia pentru literatur5 0 arta' Regele Carol II"

o
P. P. Carp, critic literar 0 literat
Biblioteca pentru fon

Antologia ideologiei junimiste


Ed.

Casei

Scoalelor

9
T.

Maiorescu

Ed.

posteritatea

Casei

lui

critic5

Scoalelor

0
Sub tipar

T. Maiorescu 0 contemporanii s'ai


Vol. I. V. Alecsandri, M. Eminescu, A. D. Xenopol

www.dacoromanica.ro

ED1T1A 1.

Exp. 2000

H. 1943

SOC1ETATEA NAT1ONALA DE ED1TURA

1 MITE GRANCE DACIA TRAIANA"


STR. SAR1NDAR. 5-7-9
1nm. Nr. 156/942 Reg. Of. Corn. Bucurelti
BUCUREST1,

www.dacoromanica.ro

PUBLICATIILE CASEI SCOALELOR


1942-1943
Au aparut:
Antolove filosofia
Antologia ideologiei junimiste
Studii istorico-filosofice
Etnicul romfinesc
Orizonturi filosofice
Filosofie $i poesie
Aspecte din civilizatia romang qi elena
Istoria Educatiei fizice
Pedagogia contimporani
Rsfoind scriitorii clasici
Istoria literaturii italiene
Pietre de vad, vol. III

N. Bagdasar, V. Bogdan,
C. Narly
E. Lovinescu

I. Petrovici
C. Radulescu-Motru
I. Zamfirescu
T. Vianu
C. Gerota
C. Kiritescu
G. G. Antonescu
I. M. Marinescu

Liberale Netto
Emanoil Bucuta
C ronicalui Stefan cel Mare (vers. germang) I. Chitimia
Pr. C. Matasi
Toponirnie veche romineasci
Poezii populare
V. Alexandri
Poveoi qi amintiri
I. Creangi
Basmele Romnilor
P. Ispirescu
Datini ardelenefti
Ion Pop Reteganul
Romfini din Secuime
R. Cioflec
Cfind Moldovenii tineau straj la Nistriz Ap. D. Culea
Dela noi
Leca Morariu
Povegi basarabene
T. S. Khirileanu
Faptele lui Stefan cel Mare
T. S. Khirileanu
I. M. Raureanu
Emigrantii din Brazilia
Varlaam fi- Masa
Al. Lascarov-Moldovanu
Apa cea vie
Cetatea de munti
G. Valsan
Sfaturi pentru studenti
G. Valsan
G. Valsan
Pmintul rominesc qi frumusetile lui
Basmele crivtului
Em. Bucuta
Legenda lui Afroditian Persul
P. Simionescu
Alexandria

www.dacoromanica.ro

Sub tipar :
Istoria literaturil romfine moderne
Antologie a scritorilor romfini
Monzente Solemne

Titu Maiorescu fir posteritatea sacritica


Istoria teatrului romfinesc
Teatrul romfinesc in versuri
Essezzri filosofice

Immanuel Kant
4coala noufi

4coala de azi
Traditie i poesie
Aspecte lirice contimporane
Clasicii noqtri
Demiurgul
Electra Sofocle
Oedip-Sofocle

Statul Atenian-Aristotel
Despre mfingfierile filosofiei (Biietius)

Formarea ideilor literare in antichitate


Istoria literaturii latine
1.22fernul (Divina Comedie)

Pe urmele lui Don Quichote


Continentul care se deqteapd

$erban Cioculescu,Vladimit
Streinu i Tudor Vianu
I. A. Bassarabescu,
V. V. Hanes
I. Petrovici
E. Lovinescu

I. M. Sadoveanu
Al. Cioranescu
C. Georgiade
Trd. T. Braileanu
C. Nar ly
M. Bicilescu

L I. Pillat

S. Ciuoculescu
Vl. Streinu
Dr. Voiculescu
3. Murnu
G. Murnu
$t. Bezdechi
David Popescu

I. Pippide
N. Herascu
G. Tundrea
Al. Popescu-Telega
C. S. Antonescu, I. Rosca,
A. Cotet

Drunzuri de lumin
Studiu asupra Bulgariei
Arta veche romfineasci
Pictorul Mirea

Radu Cosmin.
Col. Budis

Pagini de critici de irt

N. Zambaccian
N. Cartojan
E. Turdeanu
AL Rosetti
N. Cartojan

Mitrop. Varlam (rspuns catechismului)


Udriqte Nsturel
Documentele din arhivele Bistritei
Cea mai veche pravila- romneasa
Folk lor inedical,rorninesc
Poezii
Povestea vorbii
Isopia
Mica pravil
Scriitorii bucovineni
Pagini basarabene
Oraqe din Transilvania

Al. Tzigara-Samurcas

N. Petrascu

I. Candrea
M. Eminescu
A. Pann
N. Mihailescu
P. V. HanesPorfirie Fara
M. Popescu

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro