MECANISMUL DE SUPRAVEGHERE A PIETEI IN ROMANIA

Dr. Petre Prisecaru

In rapoartele sale anuale de evaluare dinaintea aderarii Comisia Europeana ne-a atras atentia în repetate
rânduri asupra necesitatii de a îmbunatati sau de a face functional de fapt mecanismul de supraveghere a pietei.
Rezultatele nu sunt nici la un an de la aderare satisfacatoare, în principal din cauza slabei culturi a cooperarii
institutionale si din cauza managementului institutional deficitar din România. Principalii actori institutionali
publici din cadrul acestui mecanism ar fi Consiliul Concurentei si Autoritatea de Protectie a Consumatorului, dar
actori importanti ar trebui sa fie si organizatii neguvernamentale, în special asociatiile de protectie a
consumatorului.
Consumatorii români continua sa fie prejudiciati pe scara larga prin întelegerile secrete între firme, abuzuri de
pozitie dominanta, achizitii si licitatii publice trucate, diverse practici comerciale incorecte ale producatorilor,
distribuitorilor, angrosistilor, detailistilor. Efectele acestor practici se traduc în preturi si tarife exagerate, produse
si servicii de slaba calitate sau cu vicii ascunse, service pentru produse electronice si electrocasnice realizat de
firme fantoma, refuzul de a negocia preturile sau tarifele cu cumparatorii, produse si servicii vândute fara nici o
garantie de calitate sau durata, refuzul de a schimba produsele vândute, produse nocive pentru sanatatea
populatiei etc. In timp ce consumatorii sunt prejudiciati în diverse moduri, mai mult sau mai putin discrete, mai
mult sau mai putin evidente, unele firme înregistreza profituri record, mult mai mari ca niveluri decât în tarile
dezvoltate (tarile de origine pentru firmele multinationale)
In acest context este nevoie de o coordonare mai eficace a activitatii institutiilor, publice si private, pentru o
supraveghere a pietei care sa protejeze cu adevarat consumatorii. Monitorizarea pietei interne din România
trebuie sa se bazeze atât pe sesizarile cetatenilor sau consumatorilor, pe semnalele presei sau mass media, cât
mai ales pe o solida analiza stiintifica efectuata de experti independenti din mediul academic si universitar.
Spre exemplu abordarea economica a articolului 82 privind abuzul de pozitie dominanta înseamna o abordare
axata pe efectele procesului concurential si nu pe formele sale. Abordarea economica necesita o examinare
atenta a climatului concurential de pe fiecare piata individuala pentru a evalua modul în care strategiile specifice
ale firmelor afecteaza bunastarea consumatorilor, efectele practicilor comerciale ale firmelor asupra
consumatorilor si tratarea acestor practici prin prisma efectelor lor. Managementul politicii în domeniul abuzului
de pozitie dominanta impune organizarea pe categorii de conduita a firmelor, cum sunt preturile de ruinare,
discriminarea (explicita sau implicita),rabaturile de fidelitate, conditionarea, aranjamente exclusive, excluderea
concurentilor. Spre exemplu preturile foarte mici (chiar sub costuri) practicate pe termen scurt pot avantaja
consumatorii, dar pe termen lung pot avea efecte de excludere a concurentilor si afecta negativ consumatorii. Pe
de alta parte abordarea preturilor de monopol sau oligopol nu se poate face plecând de la premisa stabilirii unui
pret corect (abordare de tip politic sau administrativ).
Identificarea unei practici anticoncurentiale nelegitime trebuie asociata cu cuantificarea daunelor provocate pe
baza unei analize bine fundamentata economic.Efectele practicilor pot fi investigate pe baza cercetarilor
teoretice si empirice. Se pot folosi modele formale de analiza pentru evaluarea validitatii si consistentei
argumentelor privind un anumit efect daunator.
Propunerea de a crea o unitate independenta de supraveghere a pietei, de analiza a tuturor practicilor
anticoncurentiale, de cuantificare a efectelor lor si de informare a publicului si a institutiilor publice însarcinate cu
protectia consumatorului, care sa fie denumita Competition Intelligence Unit (CIU), ar putea urma modelul
existent deja în SUA. The American Antitrust Institute (AAI) este o institutie sau organizatie nonprofit
independenta, cu sediul în Washington, implicata în educatie, cercetare, difuzare, lobby. AAI are un website care
asigura informatii pertinente despre practicile anticoncurentiale pentru ziaristi, cercetatori, avocati, economisti,
oameni de afaceri, alte categorii profesionale interesate, publicul larg. AAI este sustinut financiar prin contributii
din partea unor fundatii, firme de avocatura, corporatii, asociatii, persoane fizice, entitati publice (curti juridice),
dar nu din partea unor firme cu interese explicite în domeniu. Pâna în 1998 nu a existat o astfel de organizatie
de interes public care sa sprijine o politica antitrust mai eficienta si mai agresiva pentru a proteja climatul
concurential. AAI a sesizat necesitatea de a ridica gradul de alerta fata de eforturile, uneori subtile, de a dilua
rolul politicii antitrust si de a vicia sau distorsiona climatul concurential.
AAI considera ca actualmente nivelul suboptim de implementare a legislatiei antitrust este rezultatul unui lobby
efectuat de institutii sofisticate cu caracter conservator, de genul lui Heritage Foundation, American Enterprise
Institute, care sunt finantate puternic de mari corporatii si au influenta mare în mediul academic, reusind sa
transforme teoria economica liberala într-o ideologie care se opune eforturilor organizatiilor publice si private de
a elimina practicile monopoliste si anticoncurentiale. Astfel o parte însemnata a judecatorilor si liderilor de opinie
a fost deja influentata în sensul dorit de aceste institutii prestigioase. Pastrând proportiile, în România marile
firme au reusit sa reduca la tacere mass media în privinta practicilor anticoncurentiale prin intermediul reclamei,
care asigura venituri importante ziarelor, posturilor de radio si TV, nemaivorbind de faptul ca unii patroni de ziare
sunt si cunoscuti oameni de afaceri.
Trecând în revista activitatea antitrust din SUA, AAI considera ca în ultimele decenii circumstantele economice
s-au modificat si curentele de gândire economica au evoluat din cauza schimbarilor din comertul international,
progresului tehnologic rapid, extinderii cunostintelor despre economiile de piata si despre managementul
strategic. Politica antitrust a suferit un recul în timpul Administratiei Reagan, dar s-a îmbunatatit pe parcursul
Administratiei Bush si Administratiei Clinton. Actuala Administratie Bush s-a axat pe traditiile scolii de gândire din
Chicago, care se bucura de un larg suport academic si institutional. AAI vede câteva puncte de divergenta cu
scoala din Chicago pe tema esecurilor pietei, pe tema faptului ca monopolurile, întelegerile verticale, preturile de
ruinare si activitatile de excludere creeaza stimulente pentru comportament anticoncurential, în privinta
impactului nivelurilor ridicate de concentrare, pe tema încrederii în efectele pozitive ale interventiei
guvernamentale asupra cresterii competitivitatii economice.
Eficienta Diviziei Antitrust a Departamentului Justitiei, a Unitatii de Concurenta a FTC (Federal Trade
Commission), a autoritatilor din cadrul statelor, desi apreciata de AAI ca pozitiva, a fost afectata negativ de
constrângeri bugetare si de insuficienta resurselor umane, dar si de o viziune prea liberala, care a slabit controlul
fuziunilor si implementarea legislatiei antitrust. AAI nu doreste sa laude sau sa critice neîntemeiat institutiile
publice responsabile cu politica concurentei, dar vrea sa contribuie prin expertii sai la perfectionarea politicii
antitrust.
In România sarcinile lui Competition Intelligence Unit sunt mai dificile, mai complexe si poate mai numeroase. In
primul rând CIU are nevoie de suport financiar adecvat pentru a întreprinde activitati de monitorizare, informare,
cercetare. In al doilea rând CIU trebuie sa colaboreze strâns cu alte organizatii neguvernamentale, de genul
asociatiilor de protectie a consumatorului, cu institutii publice si agentii guvernamentale. Din pacate rolul
fundatiilor si al ONG-urilor nu este foarte important în România si acestea nu se bucura nici de respectul si nici
de sprijinul si cooperarea institutiilor publice. CIU va trebui sa promoveze si cultura cooperarii institutionale si
crearea unei retele nationale în domeniul supravegherii pietei, politicii concurentei si protectiei consumatorului.
CIU va trebui sa dezvolte relatii institutionale cu organizatii similare din UE si SUA. In al treilea rând CIU trebuie
sa-si asume de la început rolul de coordonator al activitatilor de supraveghere a pietei, ca o organizatie
independenta neinfluentata politic dar nici financiar de cercuri de afaceri interesate, bazându-se pe expertiza
cercurilor universitare si academice.
In al patrulea rând implicarea puternica a unei entitati independente de tipul CIU este necesara prin prisma
constatarilor relativ recente ale Grupului de Lucru pe Implementarea Politicii Concurentei al Retelei
Internationale a Concurentei (Bonn, 2005), care a constatat ca agentiile sau institutiile publice din tarile în curs
de dezvoltare si din tarile aflate în tranzitie sunt confruntate cu numeroase probleme. Spre exemplu în România
pe plan legislativ exista o armonizare cu acquisul comunitar chiar înainte de aderare, totusi legislatia în domeniul
concurentei este în unele cazuri conflictuala cu legislatia din alte domenii. Implementarea adecvata a legislatiei
primare si secundare este o alta problema majora. Lipsa cooperarii interinstitutionale între autoritatea
responsabila cu concurenta si alte ministere si agentii guvernamentale sau organisme de reglementare conduce
la politici incoerente si ineficace.
In cazul României nu putem vorbi de resurse financiare si umane limitate sau insuficiente, ci putem pune în
discutie eficienta utilizarii acestor resurse, precum si gradul de experienta, calificare sau competenta a
resurselor umane. Programele de training, twinning, seminarii, mese rotunde, alte forme de pregatire sunt utile,
dar nu sunt suficiente pentru a acoperi toate cerintele, mai ales cele pe planul managementului institutional si pe
planul dreptului comunitar.
Una din marile deficiente existente în România este cea a rezolvarii disputelor juridice sau a interactiunii
autoritatii pe concurenta si a celei pe protectia consumatorilor cu curtile specializate pe dreptul concurentei. Nu
avem înca un tribunal specializat pe solutionarea disputelor din acest domeniu, dreptul si jurisprudenta
comunitara fiind bine cunoscute doar de unele case de avocatura. Formarea de judecatori si procurori
competenti pe problemele concurentei si protectiei consumatorului ramâne o cerinta pe care o poate îndeplini
doar Consiliul Superior al Magistraturii si Institutul National de Magistratura.
Crearea unei culturi a concurentei înseamna constientizarea comunitatii de afaceri, agentiilor publice, ONG,
mass media, autoritatilor juridice, publicului larg de importanta cunoasterii si respectarii legilor concurentei,
precum si a responsabilitatii care le revine pe linia implementarii legislatiei si politicii concurentei pentru
asigurarea unui climat normal de dezvoltare economica. Autoritatile din domeniul concurentei trebuie sa
reactioneze prompt la solicitarile si informatiile primite din partea persoanelor juridice si fizice. Dezvoltarea
culturii concurentei presupune un efort conjugat din partea autoritatilor publice, ONG, mass media prin programe
sistematice si bine structurate de diseminare a informatiilor utile pentru toti factorii interesati.
Principalele provocari carora agentiile publice trebuie sa le faca fata ramân cele legate de promovarea culturii
concurentei, de coperarea interinstitutionala, de îmbunatatirea radicala a calitatii managementului institutional si
strategic.
Competition Intelligence Unit are menirea de a contribui în mod substantial la perfectionarea cadrului institutional
si a politicii de supraveghere a pietei si de protectie a consumatorilor din România.