TULBURARI DE RITM SI DE CONDUCERE-URGENTE

ARITMICE

DEFINITIE
Aritmiile se definesc ca tulburari in formarea si/sau transmiterea impulsului
electric la nivelul inimii, cu expresie clinica variabila, de la forme bine tolerate,
asimptomatice pana la cele cu risc vital (moarte subita).
In mod normal impulsul este generat de catre celulele nodului sinoatrial. Aceste
celule descarca ritmic impulsuri cu o frecventa de 60-100/minut. Impulsurile sunt
transmise prin masa miocardului atrial, determinand contractia atriala. Propagarea
impulsului se face mai departe prin nodul atrioventricular, fasciculul Hiss, reteaua
Purkinje pana la miocardul ventricular de lucru, determinand contractia ventriculara.
Celulele nodului atrioventricular, ale fasciculului Hiss si fibrele retelei Purkinje sunt si ele
dotate cu proprietatea de a avea automatism propriu, dar frecventa descarcarilor este mai
mica (40-50/minut pentru nodul atrioventricular si<40/minut pentru focarele infrahissiene)
si este inhibata de descarcarile nodului sinusal.
METODE DIAGNOSTICE IN ARITMII
Pentru dignosticul aritmiilor folosim:
1.Date anamnestice: istoric de palpitatii, boala ischemica coronariana, cardiomiopatii ,etc.
2.Examenul clinic: manifestarile clinice sunt determinate de tulburarile hemodinamice atat
in tahiaritmii cat si in bradiaritmii. Tahiaritmia produce scurtarea diastolei si scaderea
volumului bataie, iar bradicardia prin scaderea excesiva a frecventei cardiace duce la
reducerea debitului cardiac. In fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid sau lent la
aceste mecanisme se adauga si pierderea pompei atriale.
Tulburarile hemodinamice generate de aritmii sunt, in ordinea severitatii:
-insuficienta ventriculara stanga acuta , EPA.
-hipotensiune arteriala severa, soc cardiogen.
-ischemie coronariana acuta- sindrom coronarian acut (angina pectorala instabila,
infarct miocardic acut
-insuficienta circulatorie cerebrala variabila ca manifestare: ameteli, vertij, tinitus,
acufene, atacuri ischemice tranzitorii sau precipitarea unui accident vascular
cerebral. Sincopa apare mai frecvent in blocurile atrioventriculare de gradul III, in
flutterul atrial si in fibrilatia atriala cu raspuns ventricular lent si in tahicardia
ventriculara ventriculara .
-manifestari regionale de ischemie: ischemie mezenterica cu precipitarea aparitiei
unui infarct mezenteric, ischemie periferica acuta (durere, parestezii la nivelul
membrelor)
Aprecierea clinica a severitatii unei aritmii (dupa Lehman):
Clasa I- pacient asimptomatic sau cu palpitatii
Clasa II- exista ischemie moderata secundara aritmiei: ameteli, dureri precordiale de tip
coronarian, dispnee
Clasa III- Exista ischemie severa cerebrala si coronariana: sincopa, alterarea starii de
constienta, accident vascular cerebral, infarct miocardic acut, edem pulmonar acut.
Clasa IV- stop cardiac.

3.Monitorizarea activitatii electrice a cordului cu electrozi autostatici sau prin padele (in
stopul cardiorespirator)- permite recunoasterea rapida a aritmiilor dar nu analizeaza decat
derivatiile standard D I, D II, D III.
4.Electrocardiograma in 12 derivatii este metoda utilizata in urgenta pentru diagnosticul
aritmiilor.
5.Monitorizarea ECG Holter este cea mai utila metoda neinvaziva pentru diagnosticul
tulburarilor de ritm, a corelatiei lor cu simptomatologia, dar presupune timp (24 ore) si de
aceea nu se efectueaza in serviciile de urgenta.
CLASIFICAREA ARITMIILOR
Se considera urgenta aritmica orice tahiaritmie cu frecventa >140/minut si orice
bradiaritmie cu frecventa <45/minut.
Tulburarile de ritm si de conducere se clasifica in :
A. Tahiaritmii
B. Bradiaritmii
C. Situatii particulare: torsada varfurilor si sindromul tahicardie-bradicardie din boala
de nod sinusal.
TAHIARITMIILE- frecventa cardiaca este >140/minut. In functie de originea
complexului QRS tahicardiile sunt :
A1. Tahicardii cu complexe QRS inguste(QRS<0,12 secunde)-au origine supraventriculara
si pot fi :
-cu ritm regulat (RR constant)- tahicardia sinusala,
- tahicardia paroxistica supraventriculara,
- flutterul atrial 2:1 .
-cu ritm neregulat(RR variabil) - fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid.
A2. Tahicardii cu complexe QRS largi (QRS>0,12 secunde)-originea complexului QRS
este ventriculara. Dar complexul QRS larg apare si in tahiaritmiile supraventriculare
asociate cu bloc de ramura, sindrom de preexcitatie WPW, conducere intraventriculara
aberanta dependenta de frecventa.
Tahicardiile cu QRS larg sunt:
-cu ritm regulat : -tahicardia ventriculara
-TPSV, flutterul atrial 2:1 asociate cu bloc de ramura,WPW,etc
-cu ritm neregulat: -fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid asociata cu bloc de
ramura,WPW, etc.
BRADIARITMIILE- frecventa cardiaca este <45/minut iar complexul QRS poate fi
ingust (<0,12secunde) sau larg (>0,12 secunde) in functie de originea lui supra sau
infrahissiana.
Bradicardiile pot fi :
-cu ritm regulat:
- bradicardia sinusala,
- blocul atrioventricular gradul III,
- flutterul atrial cu grad mare de bloc (6:1,7:1,8:1).
-cu ritm neregulat:
-blocul atrioventricular gradul II Mobitz I si Mobitz II,
- fibrilatia atriala cu raspuns ventricular lent.

CARACTERISTICI ECG IN ARITMII

A1.Tahicardii cu QRS ingust:
a) Tahicardia sinusala- frecventa este >100/minut (frecvente extreme:140160/minut), ritmul este regulat (RR constant), complexul QRS <0,12 secunde,
undele P sunt prezente si preced fiecare complex QRS
b) Tahicardia paroxistica supraventriculara (TPSV)- frecventa este intre 140220/minut, ritmul este regulat (RR constant), QRS<0,12 secunde, unda P este
absenta.
c) Flutterul atrial 2:1- frecventa QRS este de 150/minut (jumatate din frecventa
atriala de 300/minut), ritmul este regulat, QRS<0,12 secunde, undele P sunt absente
si exista undele F de flutter in dinti de fierastrau, fara linie izoelectrica intre
ele, cu frecventa de 300/minut.
d) Fibrilatia atriala cu raspuns ventricular inalt- frecventa este >100/minut
(frecvent>140/minut), ritmul este neregulat (RR variabil), QRS<0,12 secunde,
undele P sunt absente si exista unde fde fibrilatie, neregulate, cu frecveta de 350600/minut.
A2. Tahicardii cu QRS larg:
a)Tahicardia ventriculara- succesiunea pe un traseu ECG a mai mult de 3 complexe
QRS largi, >0,12 secunde si cu o frecventa >100/minut.Frecventa de obicei este
>140/minut-240/minut. Ritmul este regulat (RRconstant), activitatea atriala este disociata
de cea ventriculara. Alte criterii ce pledeaza pentru diagnosticul de tahicardie ventriculara
sunt:
-prezenta pe traseul ECG a complexelor de captura- QRS inguste corespunzatoare
transmiterii la ventriculi a unui stimul atrial.
-prezenta batailor de fuziune- complexe QRS cu morfologie intermediara intre cea
supraventriculara si cea ventriculara.
-complexele QRS din tahicardia ventriculara sunt monofazice, pozitive sau
negative, concordante ca sens in toate derivatiile precordiale.
b)Tahicardiile supraventriculare cu QRS larg asociaza particularittile ECG ale
blocurilor de ramura, ale WPW (unda delta).
B. Bradicardii:
a) Bradicardia sinusala- frecventa intre 40-60/minut, ritm regulat, QRS <0,12
secunde, unde P prezente in fata fiecarui complex QRS.
b) Blocul atrioventricular gradul II Mobitz I frecventa variabila, de obicei
joasa,ritm neregulat (RR variabil, PR creste progresiv), exista mai multe unde P decat QRS
(P blocat, neurmat de QRS), QRS este de regula ingust dar poate fi si >0,12 secunde.
c) Blocul atrioventricular gradul II Mobitz II- are caracteristici asemanatoare cu b)
dar intervalul PR nu creste progresiv si nici intervalul RR nu variaza in sens invers. Fara a
exista aceste alungiri progresive ale PR brusc o unda P nu mai este urmata de QRS. In
blocul atrioventricular de grad inalt exista mai multe unde P consecutive blocate.
d) Blocul atrioventricular gradul III (complet)- exista o disociatie totala intre
activitatea atriala si cea ventriculara. Daca QRS este <0,12 secunde si are o frecventa de
40-55/minut, blocul este probabil nodal (suprahissian). Cand QRS este >0,12 secunde si
rata ritmului de scapare este <40/minut blocul este localizat distal de fasciculul Hiss si nu
raspunde bine la tratamentul medicamentos.

C. Situatii particulare
C1. Torsada varfurilor este o tahiaritmie ventriculara aflata la limita dintre tahicardia
ventriculara si fibrilatia ventriculara caracterizata ECG printr-o alternanta a complexelor
QRS in jurul liniei izoelectrice (6-10 complexe pozitive, urmatoarele QRS sunt negative),
frecventa fiind de 150-250/minut.
C2. Boala de nod sinusal este caracterizata ECG prin sindromul tahi-bradi. Manifestarile
ECG mai frecvente sunt: bradicardia sinusala, blocul sinoatrial, oprirea sinusala, fibrilatia
atriala cu ritm ventricular lent, tahiaritmiile supraventriculare (fibrilatie atriala, flutter
atrial) alternand cu ritmuri cu frecventa joasa.
METODE TERAPEUTICE IN URGENTELE ARITMICE
A. Medicatia antiaritmica
B. Terapia electrica
C. Metode chirurgicale (ablative)
D. Alte metode de tratament
A. MEDICATIA ANTIARITMICA
Cea mai utilizata clasificare a medicatiei antiaritmice este clasificarea Vaughan-Williams:
Clasa I -stabilizatoare de membrana , blocheaza canalele rapide de sodiu.Se impart in:
-subclasa Ia (chinidin-like): Chinidina, Disopiramida, Procainamida, Ajmalina.
-subclasa Ib (lidocain-like): Lidocaina, Mexiletina, Fenitoina.
-subclasa Ic: Flecainida, Encainida, Propafenona.
Clasa II-beta blocante sunt:
-fara cardioselectivitate: Propranolol, Oxprenolol
-cardioselective: Atenolol, Metoprolol, Acebutolol
Clasa III - blocante ale canalelor de potasiu, prelungesc repolarizarea: Amiodarona,
Sotalol, Bretiliu Tosilat.
Clasa IV-blocante ale canalelor de calciu: Verapamil, Diltiazem.
Alte antiaritmice neincluse in clasificare:
-Adenozina actioneaza la nivelul receptorilor cardiomiocitari A1 (inhibitori ai
adenilatciclazei) determinand efect dromotrop negativ (blocheaza nodul AV si rezolva o
mare parte a TPSV), cronotrop negativ si asupra receptorilor vasculari A2 (stimulanti ai
adenilatciclazei) cu efect vasodilatator (responsabil de senzatia de caldura si de congestia
fetei dupa injectarea rapida intravenoasa). Ca substituent al Adenozinei in practica
medicala noi utilizam Fosfobion (adenozintrifosfat sodic-echivalent cu 1 % ATP).
-Digoxin- are efect vagal deprimant al automatismului si al conducerii atrioventriculare.
-Sulfatul de Magneziu- este drogul de electie in torsada de varfuri.
In bradiaritmii se utilizeaza urmatoarele medicamente:
-Parasimpaticolitice: Atropina
-Simpaticomimeice: Izoprenalina, Dopamina, Adrenalina
-Aminofilina
ADMINISTRAREA MEDICATIEI ANTIARITMICE IN URGENTA
1.Adrenalina-fiole a 1 ml solutie apoasa ,continand Adrenalina 1 mg.

Indicatii:- in toate ritmurile de oprire cardiaca (FV,TV, asistola, activitate electrica fara
puls). Se administreaza intravenos cate 1mg la fiecare 3 minute sau 3 mg odata endotraheal
(in absenta accesului venos).
-in bradiaritmiile simptomatice care nu raspund la Atropina, Izoprenalina. Se
administreaza in perfuzie in doza de 2-10 g/minut (se pune 1 fiola de Adrenalina in 500
ml Ser fiziologic, obtinandu-se o concentratie de 2 g/1ml solutie/20 picaturi. Din aceasta
solutie vom perfuza 20-100 picaturi/minut).
2.Atropina-fiole a 1ml cu 1 mg de Atropina.
Indicatii:-in resuscitarea cardiorespiratorie din asistola si activitatea electrica fara puls cu
ritm <60/minut. Se administreaza in doza unica de 3 mg Atropina intravenos sau 6 mg pe
sonda endotraheala.
-in bradiaritmiile simptomatice ca tratament initial sau in cele cu risc de asistola in
absenta pace-makerului extern. Atropina se administreaza intravenos direct in doza initiala
de 0,5mg-1mg. In caz de ineficienta putem repeta administrarea a cate 0,5 mg intravenos
pana la doza totala de 2 mg.
3.Amiodarona-fiole a 3 ml continand 150 mg Amiodarona.
Indicatii:-in stopul cardiorespirator prin FV/TV refractar la soc electric extern. Vom
administra inaintea socului electric nr.4 o doza de Amiodarona de 300 mg (2 fiole diluate
cu 20 ml Glucoza 5%) intravenos. La nevoie putem repeta administrarea a inca 150 mg
Amiodarona, in dilutie intravenos. Administrarea in bolus intravenos poate fi urmata de
administrarea in perfuzie in doza de 1 mg/minut pentru urmatoarele 6 ore si apoi de 0,5
mg/minut pana la doza zilnica totala de 2 g Amiodarona.
-Amiodarona este indicata atat in tahiaritmiile cu QRS ingust cat si in cele cu
QRS larg stabile hemodinamic. Modalitati de administrare:
-intravenos lent, in 10 minute, 150mg Amiodarona (1fiola) dizolvata in 20 ml Glucoza 5%,
urmata la nevoie de administrarea in perfuzie a 150-300mg in 250-500ml Glucoza 5%,
timp de 1 ora.
-perfuzie endovenoasa cu 300 mg Amiodarona (2 fiole) dizolvate in 500 ml Glucoza 5%,
timp de 1ora.
4.Lidocaina (Xilina)-fiole a 10 ml, concentratie 1%, continand 100mg Xilina /fiola
-fiole a 5 ml, concentratie 1%, continand Xilina 50mg
-fiole a 2 ml, concentratie 2%, continand Xilina 40 mg.
Indicatii:-in resuscitarea cardiorespiratorie din FV/TV refractare la socurile electrice
initiale, ca alternativa la Amiodarona, se administreaza un bolus intravenos initial de 100
mg Xilina urmat de repetarea administrarii a cate 50mg pana la doza de 200 mg.
-in tahicardia ventriculara cu puls carotidian prezent si bolnav stabil
hemodinamic, precum si in extrasistolele ventriculare cu risc, Xilina se administreaza in
doza de 1mg/kgc in bolus intravenos, urmat de perfuzie cu 1-4 mg/minut. In caz de
ineficienta a primului bolus de Xilina se poate repeta administrarea a cate 50 mg Xilina
intravenos direct de inca 2 ori.
5.Mexiletin-fiole a 10 ml,continand 250 mg Mexiletin (Mexitil).
Indicatii: -in aritmiile ventriculare (TV, extrasistole ventriculare cu risc) refractare la
Lidocaina. Se administreaza intravenos lent, in 5-10minute, 50-250 mg Mexiletin, urmat
de perfuzie cu 0,5 mg/minut.
6.Digoxin-fiole a 2 ml, continand digoxina 0,5 mg.
Indicatii:-in fibrilatia atriala cu raspuns ventricular rapid,la bolnav stabil hemodinamic.Se
administreaza intravenos lent 0,5mg (1 fiola) diluate in 20 ml Glucoza 5% (la pacientul
nedigitalizat anterior sau care a intrerupt digitala) si 0,25 mg intravenos, in dilutie, la cei
corect digitalizati.

-in alte tahicardii cu QRS ingust stabile hemodinamic Digoxinul se poate utiliza in
functie de patologia asociata.
NU se utilizeaza Digoxin in tratamentul tahicardiilor cu complexe QRS largi.
7.Verapamil-fiole a 2 ml, continand 5 mg Verapamil (Isoptin).
Indicatii: in terapia tahicardiilor cu QRS ingust stabile hemodinamic.
Se administreaza 5-10 mg Verapamil intravenos lent, in5-10 minute.
Are efect inotrop negativ si este contraindicat la cei cu EPA, insuficienta cardiaca.
NU se utilizeaza in tratamentul de urgenta al tahicardiilor cu QRS larg.
8.Metoprolol-fiole a 5 ml, continand 5 mg metoprolol tartrat.
Este indicat ca antiaritmic in tahiaritmiile cu QRS ingust stabile hemodinamic. Se
administeaza 5 mg intravenos lent, in 5 minute, repetabil la nevoie cate 1-2,5mg , pana la
doza totala de 15 mg.
9.Propranolol-fiole a 5 ml cu 5 mg Propranolol.
Indicatii:-in tahicardia sinusala, tahicardiile supraventriculare stabile. Se administreaza
intravenos lent cate 1 mg repetabil la 5 minute, pana la obtinerea efectului dorit.
NU se administreaza la cei cu astm bronsic , BPOC si nu este folosit in tahicardiile cu QRS
larg.
10.Propafenona-fiole a 20 ml cu 70 mg/fiola.
Indicatii :- in tahicardii cu QRS ingust si in cele cu QRS larg stabile hemodinamic.
Se administreaza intravenos lent, in 3-5 minute, o doza de 1-2 mg/kgc Propafenona diluata
in solutie salina izotona, urmata la nevoie de o perfuzie cu 2 mg/minut.
11.Fosfobion-fiole a 1ml solutie apoasa continand 10 mg adenozintrifosfat sodic.
Indicatii :- in tahicardiile cu complexe QRS inguste, stabile, cu exceptia fibrilatiei atriale
cu raspuns ventricular rapid.
Se administreaza un prim bolus intravenos rapid de 10 mg (1 fiola), sub monitorizare ECG.
In caz de ineficienta mai administram la 1-2 minute inca 20 mg Fosfobion (2 fiole)
intravenos rapid.
12.Sulfat de maneziu-fiole a 10 ml continand 2 grame sulfat de magneziu.
Indicatii: - in torsada varfurilor Sulfatul de Magneziu reprezinta medicatia de prima linie.
Se administreaza 2-3 grame (1 fiola-1,5 fiole) de Sulfat de Magneziu intravenos lent, apoi
perfuzie cu 10 grame (5 fiole) solvite in 500 ml Glucoza 5%, in 6 ore.
TERAPIA ELECTRICA
Termenul de terapie electrica include:
B1. Defibrilarea
B2. Electroconversia
B3. Electrostimularea cardiaca
B1. Defibrilarea reprezinta aplicarea unui soc electric asincron (momentul descarcarii
energiei nu este corelat cu complexul QRS) la un bolnav in stop cardiorespirator produs
prin fibrilatie ventriculara sau tahicardie ventriculara fara puls.
Scopul defibrilarii: depolarizarea unei mase critice de miocard astfel incat pace-makerul
natural sa poata prelua comanda si sa apara un ritm cardiac eficient mecanic.
Socul electric se poate aplica extern (cel mai frecvent) si intern. In functie de tipul de
defibrilator utilizat socul electric este cu unda monofazica (utilizeaza energii mai mari-200200-360 J) sau cu unda bifazica (utilizeaza energii mai mici-150-200 J).
Defibrilatorul implantabil este un dispozitiv capabil sa recunoasca aritmiile ce
produc stop cardiac si necesita defibrilare. Acest dispozitiv identifica fibrilatia ventriculara,
tahicardia ventriculara si descarca unul sau,in caz de esec, 5-6 socuri electrice pentru
conversia la ritm sinusal. Este indicat la bolnavii cu risc crescut de moarte subita cardiaca

prin aritmii maligne si care nu au raspuns la celelalte masuri (medicatie

antiaritmica,metode ablative).
B2. Electroconversia reprezinta depolarizarea globala sincrona a cordului printr-un
electrosoc ce reduce la 0 potentialul electric cardiac si permite nodului sinusal sa preia
comanda.
Indicatiile electroconversiei:
1.Tahiaritmiile cu complex QRS ingust, cu instabilitate hemodinamica sau
refractare la medicatia antiaritmica (fibrilatia atriala cu alura ventriculara rapid, flutterul
atrial 1:1,2:1, tahicardiile paroxistice supraventriculare).
2.Tahiaritmiile cu complexe QRS largi, cu instabilitate hemodinamica sau refractar
la antiaritmice (tahicardia ventriculara, tahicardii supraventriculare asociate cu bloc de
ramura,WPW).
Contraindicatii generale ale electrocardioversiei:
-tahiaritmiile din intoxicatia digitalica (se prefera ESV overdrive)
-torsada varfurilor
-tahiaritmiile din boala de nod sinusal.
Tehnica efectuarii socului electric extern sincron in urgentele tahiaritmice:
1.Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene, oxigenoterapie.
2.Acces intravenos, monitorizare cardiaca prin electrozi autostatici.
3.Sedarea pacientului constient se face administrand Diazepam 10mg intravenos (1
fiola diluata in 10 ml ser fiziologic). Utilizarea unui opioid de tipul Fentanylului in doza de
este de preferat deoarece obtinem atat sedare cat si analgezie.
3.Padelele defibrilatorului se plaseaza una subclavicular dreapta si a doua apexian,
spre axila stanga; pe tegumente se aplica gel. Se selecteaza modul sincronde aplicare a
socului electric si energia dorita (50-100 J pentru defibriltoarele monofazice si 25-50 J
pentru cele bifazice).
4.Se verifica repetat ca nici o persoana sa nu fie in contact direct sau indirect cu
pacientul.
5.Se descarca socul electric (exista un interval de latenta intre actionarea comenzii
si descarcarea efectiva a energiei). In caz de ineficienta se repeta socul cu energie crescuta.
B3. Electrostimularea cardiaca reprezinta metoda de electie pentru tratamentul
bradiaritmiilor simptomatice si a celor cu risc de asistola. Se utilizeaza un electrostimulator
care furnizeaza prin intermediul unor electrozi stimuli ce preiau comanda inimii, conform
principiului pacemakerului.
Electrostimularea poate fi externa sau interna, temporara sau definitiva.
In urgenta se utilizeaza pacemakerul toracic extern ca solutie temporara pana la plasarea
unui pacemaker temporar transvenos pentru electrostimulare endocavitara.
Electrostimularea transtoracica prezinta dezavantajul utilizarii unor energii mari,
necesitand sedare si analgezie.
Electrostimularea cardiaca temporara transvenoasa se realizeaza prin introducerea sondei
de stimulare prin abord venos central (vena jugulara interna, vena subclavie,vena femurala)
pana in ventriculul drept.
Tehnica electrostimularii cardiace toracice externe:
1.Se plaseaza electrozii de stimulare astfel: un electrod se fixeaza subclavicular
dreapta si celalalt in regiunea apexiana (daca electrozii sunt multifunctionali). In cazul
electrozilor adezivi utilizati doar pentru stimulare cardiaca, acestia se vor plasa astfel: un
electrod este fixat posterior pe hemitoracele stang, subscapular si celalalt in regiunea
apexiana.

2.Se cupleaza electrozii la stimulatorul cardiac neimplantabil (pace-makerul externinclus de obicei in acelasi aparat cu monitorul- defibrilator) .
3.Se pozitioneaza aparatul pe pacer. Se selecteaza modul de stimulare dorit
(fix,demand,).
4.Se stabileste frecventa dorita pentru stimulare (de regula 60-70/minut pentru
stimularea in modul fix sau demand ).
5.Se determina intensitatea curentului necesar pentru a determina un spike eficient.
Se porneste de la intensitatea minima de 20 mA, crescand progresiv pana obtinem o
captura electrica.
6.Dupa selectarea acestor parametri se pune pacer-ul pe pozitia start.
C.METODE CHIRURGICALE (ABLATIVE)
Terapia ablativa nu este utilizata in urgenta. Principiul tehnicilor ablative utilizate
consta in distrugerea tesutului miocardic implicat in geneza unor tahiaritmii, dupa
localizarea exacta a acestuia prin studii electrofiziologice. Aceste metode sunt indicate in
tahiaritmiile care nu raspund la medicatia antiaritmica, recidiveaza frecvent sau au risc
vital pentru pacient.
D.ALTE METODE DE TRATAMENT
Manevrele vagale sunt metode nonfarmacologice de tratament a tahicardiilor
supraventriculare. Prin manevrele vagale se creste tonusul vagal si se deprima conducerea
prin jonctiunea atrioventriculara, permitand suprimarea unor tahiaritmii (TPSV) si
diagnosticarea altora (flutterul atrial). In practica medicala manevrele vagale se realizeaza
prin:
- compresia sinusului carotidian
- manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa)
- scufundarea fetei in apa rece
Compresia sinusului carotidian este cea mai utilizata manevra vagala. Tehnica compresiei
sinusului carotidian:
-pacientul este in decubit dorsal cu capul in usoara extensie si rotat lateral.
-se ausculta carotidele bilateral, pentru a nu exista sufluri de stenoza carotidiana si a
nu risca mobilizarea unui embol in timpul compresiei.
-se palpeaza sub unghiul mandibulei zona de pulsatilitate carotidiana maxima si se
aplica cu trei degete o presiune progresiva, timp de 20-30 de secunde. In caz de esec se
repeta manevra contralateral.