Sunteți pe pagina 1din 57

SNGE

Singele este alcatuit din plasma si elemente


figurate (H,L,T); impreuna cu limfa, lichidul
interstitial si lichidul transcelular alcatuieste
lichidul extracelular, functional sinonim cu
Mediul Intern.
Volumul sanguin este alcatuit din volumul
plasmatic si cel globular (45% din sange).
Volumul globular exprimat procentual este
hematocritul -Ht.

Hematocritul

Determinarea Ht se face pe singe venos


recoltat pe anticoagulant in tuburi capilare cu
pereti grosi, prin centrifugare, la 3000
turatii/min. Hematiile, cu densitatea de 1090
sedimenteaza la baza tubului, iar plasma
deasupra coloanei celulare. La limita de
separare dintre ele se detaseaza un strat
albicios de limfo-monocite si trombocite, a
caror densitate este intre cea a hematiilor si cea
a plasmei.

Pentru determinarea corecta a Ht, este necesara


aplicarea unor factori de corectie ce tin de
anticoaglantele folosite si de plasma
sechestrata in urma centrifugarii intre
elementele figurate din singele venos folosit.
Astfel, in cazul folosirii de oxalat de Na ca
AC, F1 de corectie este 1,09, datorita
modificarii volumului eritrocitor si de 1 in
cazul heparinei. F2, ce tine de plasma
sechestrata este de 0,96. Valorile Ht astfel
obtinute dupa corectare prin inmultire cu F1 si
F2 sint de 42% pt.F si 45% pt.B.

La nou-nascut (NN), Ht are o valoare mai mare,


de 56%, datorita numarului crescut de hematii
si datorita unei usoare deshidratari specifice
acestuia.
Ht. venos de 45% este putin mai mare fata de cel
arterial,
42%,
datorita
transferurilor
hidroelectrolitice de la nivelul segmentului
capilar: hematia din singele venos contine mai
mult clor si mai multa apa datorita
fenomenului de membrana Hamburger.

Valoarea Ht variaza si in functie de organul in


care este determinat: la nivel splenic, Ht este
de 70%, la nivelul capilarelor sinusoidale care
filtreaza eritrocitele. La nivelul capilarelor si
venulelor, Ht este mai mic, datorita curgerii
axiale a singelui, iar la nivel tisular, este mai
mic fata de Ht arterial si venos.
Ht intregului organism este media valorilor Ht
din toate tesuturile si organele. Astfel, Ht
somatic este de 35%. Raportul dintre Ht
somatic si Ht venos se numeste Factor celular
si este subunitar: 0,91 la adult si 0,87 la NN.

Ht este direct proportional cu nr de hematii/mmcub de


singe.
Ht creste in poliglobulii, insotita si de hipervolemie. In
plasmoragii, volemia scade, dar Ht creste datorita
hemoconcentratiei.
Ht scade in anemii, cu volemie normala sau scazuta, in
hiperhidratari, situatie in care volumul globular este
normal, dar Ht scade datorita hemodilutiei.
In cazul hemoragiilor acute, inainte declansarii
mecanismelor compensatorii pentru corectarea
hipovolemiei prin intravazarea lichidului interstitial,
Ht este normal, dar volumul globular este scazut.

Modificarile fiziologice ale volemiei. Factori


endogeni.

Digestia determina o usoara si lenta crestere a


volemiei, datorita absorbtiei lichidelor in intestin.
In timpul efortului fizic intens, volemia scade cu
citeva sute de mL in primele 10-15min., datorita
extravazarii de lichid in spatiul interstitial, datorita
cresterii nr. de capilare functionale.
Postura: dupa 30 min de ortostatism, volumul
sanguin este cu 15% mai mic fata de clinostatism,
datorita extravazarii lichidului din plasma la nivelul
capilarelor membrelor inferioare, ca urmare a cresterii
presiunii hidrostatice la acest nivel.

Modificarile fiziologice ale


volemiei. Factori endogeni.

Repaosul la pat pe termen scurt determina cresterea


volemiei cu 5%. Prelungit, (2-3 saptamini) acesta
determina scaderea volumului plasmatic la adult cu
pana la 500 mL.

Sarcina determina cresteri mari ale volemiei, in


medie cu 20-30%, uneori cu 100% (in cazul sarcinilor
gemelare sau cu tripleti).

Factori exogeni

Climatul cald induce usoara crestere a


volemiei, iar cel rece o usoara scadere, datorita
transferului de lichid in tesuturi (ficat, muschi).

La mare altitudine, presiunea atmosferica


scazuta si hipoxia prelungita determina
cresterea volemiei.

Variatiile patologice ale volemiei.

Scaderea volumului sanguin total reprezinta


hipovolemiile. Apar in: pierderi externe de singe
(traumatisme, interventii chirurgicale) sau interne
(ruptura de organ: ficat, splina).
Scaderea volumului globular caracterizeaza anemiile.
Scaderea volumului plasmatic se datoreaza pierderii
de plasma si lichidelor hidroelectrolitice in arsuri,
varsaturi, diarei profuze, fistule digestive, ocluzii
intestinale inalte, diureze excesive, diabet zaharat
(poliurie),insuficienta CR, transpiratii profuze, edeme
generalizate, acumularea de mari cantitati de lichid in
pleura sau peritoneu.

Variatiile patologice ale volemiei

Hipovolemiile sint insotite sau nu


de modificarea HT.

Hipervolemiile se pot instala datorita cresterii VP in


cazul hipervolemiilor oligocitemice, cind VG este N
sau usor scazut asa cum se intimpla in retentiile
hidrosaline: la pacientii cu insuficienta renala, la cei
cu ciroza si la cei cu insuficienta cardiaca.
Hipervolemia policitemica se caracterizeaza prin
cresterea VG, fara modificarea VP: poliglobuliile
secundare (altitudine), boli respiratorii cronice sau
poliglobuliile primare: Policitemia Vera.
Hipervolemia normocitemica se datoreaza cresterii
atita VP cit si a VG, cu Ht N: hipertiroidie, transfuzie
de singe integral. Hipervolemiile acute se datoreaza
perfuzieimasive de diferite solutii: singe, plasma,
masa eritrocitara, solutii cristaloide.

Repartitia volumului sanghin este inegala, cea mai


mare parte, 85% gasindu-se in sistemul de joasa
presiune, adica in rezervorul de capacitate,
reprezentat de cord, venele mari, capilarele din marea
circulatie, mica circulatie, iar restul de 15% sint
repartizate in aorta si artere, ce reprezinta rezervorul
de presiune.
In conditii fiziologice si in repaos, jumatate din VS
total se afla efectiv in circulatie, ca VS circulant, iar
restul circula de10-12 ori mai lent, sau stagneaza in
sectoare ale sistemului venos, ca VS de rezerva. In
ficat exista 0,5-1L de singe, in splina 0,3-0,5L, si de
asemenea, la nivelul plexurilor subpapilare. La aceste
nivele, se pot acumula cantitati relativ mari de S, fara
modificarea presiunii intravasculare.

Plasma

Amestec complex de fractiuni proteice cu


structura, origine, metabolism si functii diferite
Prin ultracentifugare se izoleaza 4 fractiuni:
albumine (80%) (1, 2, , , fibrinogen)
globuline (14%)
macroglobuline (2.5%)
lipoproteine (3.5%)

Functiile proteinelor plasmatice

Controlul volumului plasmatic prin


intermediul presiunii coloid-osmotice
Mentinerea echilibrului acido-bazic (sistem
tampon)
Transport pentru albumine si globuline
Coagulare
Fibrinoliza
Apararea organismului
Influenteaza vascozitatea sangelei

Plasma

Enzime plasmatice rol diagnostic (fosfataza


acida afectiuni de prostata, transaminaze
hepatite, amilaze - pancreatite)
Substante azotate neproteice (uree 50%, acid
uric, creatinina, creatina, acid uric ,
aminoacizi, amoniac 50%)
Lipide plasmatice (fosfolipide, trigliceride,
colesterol, acizi grasi liberi)
Glucide (glucoza, lactoza)

Proprietatile sangelui

Culoarea singelui se datoreaza Fe din Hb. OxiHb


da culoarea rosu-aprins, Hb deoxigenata (redusa) da
cularea rosu-inchis, cianoza se datoreaza cresterii
cantitatii de Hb redusa la 6-7g% sau mai mult.
CarboxiHb are culoarea rosu-aprins iar metHb-rosu
brun -cianoza bruna.
Temperatura singelui creste paralel cu activitatea
metabolica tisulara. La nivel hepatic: 41grade C.
Densitatea singelui este de 1050-1070.

Proprietatile sangelui

Presiunea osmotica este forta ce se opune osmozei


apei printr-o mb. semipermeabila si este direct
proportionala cu nr.particulelor dizolvate in solutie.
PO a singelui = PO a plasmei = PO eritrocitara. P
coloid-osmotica sau oncotica se datoreaza proteinelor
plasmatice, in principal albuminelor.
Viscozitatea (V) singelui este un element al
rezistentei intravasculare la curgerea singelui, pt. ca
singele are in conditii fiziologice un regim de curgere
neturbulent.

Functiile sangelui

Functia respiratorie, datorita transportului gazelor


respiratorii
Functia nutritiva, datorat transportului de
subst.energogenetice ,plastice
Functia
excretoare
datorata
transportului
catabolitilor la organele de eliminare (plamin, rinichi,
piele, intestin, ficat, gl.sudoripare).
Functia de control al ech. hidroelectrolitic, datorata
schimburilor dintre plasma, lich.interstitial si celule,
care asigura izoionia (echilibrul ionic), izotonia
(mentinerea POsm a plasmei) si izohidria
(ment.ech.acido-bazic)

Functiile sangelui

Functia de termoreglare asigurata prin transportul


de caldura de la organe cu metabolism intens (F) la
suprafata corpului, astfel realizindu-se termoliza
Functia de hemostaza, realizata prin trombocite si o
serie de factori plasmatici indispensabili hemostazei
si fibrinolizei
Functia de aparare
Functia de coordonare si reglare, alaturi de SNC,
asigurata de transportul hormonilor, mediatorilor
chimici, substante biologic active, toate implicate
inmentinerea homeostaziei.

Hematopoieza
proliferarea cel. progenitoare (precursoare), al
caror numar e mentinut constant de celulele stem si
diferentierea lor in toate componentele celulare ale
singelui.
Eritropoieza este procesul prin care sint generate
hematiile adulte
I. Etapa embriofetala, alcatuita din 3 subetape:
1.Etapa mezoblastica, in care eritropoieza este
extraembrionara si intravasculara - hemangioblasti
(0-2 luni)

Hematopoieza
2. Etapa hepatosplenica se caracterizeaza prin migrarea
celulelor pluripotente la acest nivel (din sapt a 6a)
3. Etapa medulara incepe sa fie activa din luna 5 a VIU
II.A doua mare etapa a H incepe dupa nastere. La
NN si la copil, H se desfasoara la nivelul tuturor
cavitatilor epifizare si diafizare, si anume la nivelul
diafizelor oaselor L si cavitatilor spongioase din
oasele late si scurte. La adult, sediul H se limiteaza
la nivelul oaselor scheletului axial -vertebre,coaste,
stern, bazin, oase craniene, epifize proximale femur
si humerus.

Hematopoieza
Populatia celulara a maduvei hematogene est alcatuita
din: celule stem pluripotente, care sint cele mai
timpurii.
Dinaceste celule primordiale, se dezvolta 2 linii
celulare:
1.Celule stem multipotente limfoide, din care deriva
limfocitele T si B si
2.Cel stem multipotente mieloide, din care deriva
precursorii pentru seria elementelor rosii (hematii),
granulocite, monocite si megakariocite.

Hematopoieza

Factorii de crester hematopoietici sint hormoni ce


apartin microclimatului medular si detin si functii
extramedulare. Ei controleaza multiplicarea si
diferentierea cel.stem in cel.mature; intervin si in
functionarea cel.mature in anumite situatii (leucocite
in infectii); Sint produsi de diverse celule medulare si
extramedulare,
precum
limfocite,
monocite,
macrofage,celule endoteliale, fibroblasti.

Hematopoieza

Celula STEM pluripotenta celula STEM


orientata proeritroblast eritroblast bazofil
eritroblast policromatofil eritroblast acidofil
reticulocit eritrocit matur

Eritrocit

Structura functionala : de disc biconcav,


diam.mediu de 7,2-8,3 microni, grosimea scade in
p.centrala, (1), fata de periferie, 2,2, ceea ce
confera hematiei maxim de supraf la un minim de
vol. Vol este 80-903. Deformabilitatea h. este o
proprietate esentiala pt functia ei.Viscozitatea interna
a e (1-2centipoise) depinde de cant si calit.Hb. Mb
hematiei este importanta pt.aceasta fctie, mai ales prin
componentele sale lecitina si lizolecitina.

HEMOGLOBINA
b. Sinteza globinei
Molecula
de hemoglobin conine 2
perechi de lanuri: 2 lanuri i 2 lanuri
non- (lanuri , sau ).
Hemoglobina adultului sau hemoglobina A
conine 2 lanuri i 2 lanuri ;
Hemoglobina fetal conine 2 lanuri i
2 lanuri ;
Defecte n sinteza lanurilor polipeptidice
specifice apar clinic sub forma unor
afeciuni numite talasemii.

Proprietile funcionale ale Hb

Concentraia
hemoglobinei
la
nivel
eritrocitar este de 32 g/dl.
In eritrocit, hemoglobina transport
eficient oxigenul fr a exercita un efect
osmotic
aa
cum
fac
proteinele
plasmatice.
Proprietatea hemoglobinei de transportor
de oxigen se explic astfel:

Afinitatea Hb pentru oxigen este mare deplin


saturat cu oxigen la nivel pulmonar.
Legarea iniial a oxigenului faciliteaz legrile
ulterioare.
Interaciunea hem-hem = legarea oxigenului de un
hem afecteaz proprietile altor molecule de hem
modificarea afinitii de legare a oxigenului de
hemoglobin cu oxigenarea

Gradul de oxigenare (procentul de saturare a


hemoglobinei cu oxigen) funcie de presiunea parial
a oxigenului (pO2)
= curba de disociere a oxigenului de Hb (sigmoid)

Afinitatea oxigenului pentru Hb se modific cu pH-ul (Bohr, 1904).


Eritrocitele conin anhidraza carbonic (bioxid de carbon acid
carbonic H+ + HCO3- pH-ul intracelular.
Creterea H+ scade afinitatea oxigenului
faciliteaz descrcarea oxigenului la esuturi.

pentru

Hb

Deoxihemoglobina leag H+ eliberai de


HCO3-. Creterea concentraiei HCO3determin
difuzia
sa
nafara
eritrocitelor fiind nlocuit cu clorul.
La nivel pulmonar procesul este invers;
bioxidul de carbon este pierdut de
ctre sange, pH-ul crete i are loc i
creterea afinitii hemoglobinei pentru
oxigen.

Creterea temperaturii afinitatea O2 pentru Hb


5mM 2,3 DPG, ~ cu Hb; modific afinitatea pentru oxigen
- prin legarea la deoxihemoglobin
- prin pHi (anion puternic, impermeant cu 5 grupri acide)

Methemoglobina

Fierul din structura hemului normal este in


form feroas, in timpul legrii reversibile a
oxigenului fierul rmane in stare feroas.
Cand fierul feros din hem este oxidat la Fe+3
are loc formarea methemoglobinei care nu este
capabil s reacioneze cu oxigenul. In soluii
acide, locul de legare a oxigenului este ocupat
de ap, iar in soluii alcaline este ocupat de
grupri OHNivele de methemoglobin 10-25% determin
cianoz; necesit tratament.
La nivel de 35% pacienii prezint dispnee i
cefalee, nivelele de 70% sunt letale.

Methemoglobina
= dup expunerea hematiilor la substane
toxice cum ar fi nitrii, colorani anilinici i
unele droguri oxidante;
= la heterozigoi (statusul homozigot este
letal), varianta M de Hb (substituirea
aminoacizilor afecteaz hemul, produce
oxidarea fierului);
= la homozigoii cu deficiena reductazei
NADH dependent.

Carboxihemoglobina

CO, ca i O2, se leag de fierul din hem, dar


afinitatea hemoglobinei pentru CO este de
200 ori mai mare decat pentru oxigen. CO
interfer cu transportul de oxigen:
CO poate ocupa fierul din toate moleculele de
hem ale tetramerului i astfel nu mai poate
lega oxigen. In alte molecule, hemoglobina
este compus din tetrameri mixti (ex: CO;
CO; O; O) cu afinitate mare.
Simptomele toxicitii cu CO apar la un nivel
de 5-10% carboxihemoglobin; la 40% apare
pierdera cunostinei pan la moarte.

Carboxihemoglobina
Afinitatea mare a CO pentru hemoglobin se datoreaz
ratei reduse de disociere a CO de hem. Timpul de
njumtire al CO la un individ cu funcie ventilatorie
normal este de ~ 4 ore; administrarea de oxigen pur
poate scurta timpul de njumtire la 1 or.

Eritropoeza
Eritropoeza (formarea eritrocitelor) se
produce prin aciunea hormonului
eritropoetin n ficat i rinichi.
Un rol important n eritropoez l joac
fierul, cobalamina (vitamina B12) i
acidul folic (vitamina F).
Scderea concentraiei sanguine n
oxigen stimuleaz accelerarea
eritropoezei cu producerea hormonilor
necesari.

Constante eritrocitare
1. Valoarea globular (indice de culoare)
este un indice relativ care permite
aprecierea ncrcrii procentuale cu
hemoglobin a sngelui de cercetat n
funcie de numrul de eritrocite. Se
calculeaz dup relaia:
Val. Globular = concentraia Hb / Nr.
hematii
Valori normale = 0,85 1,15
- Scderea < 0,85 se numete hipocromie
- Creterea peste 1,15 se numete
hipercromie

Constante eritrocitare
2.Volumul eritrocitar mediu se calculeaz
astfel:
VEM = valoarea hematocritului x 10/numr
hematii
Valori normale:
- 82 92 3 normocite
- 110 140 3 macrocite, megalocite
- 50 70 3 microcite

Constante eritrocitare
3. Coninutul eritrocitar mediu n
hemoglobin reprezint cantitatea de
hemoglobin coninut ntr-un eritrocit.
Se calculeaz astfel:
H.E.M. = cantitatea de hemoglobin
/numrul de hematii x 10-6
Valori normale = 26 31 g
Valori crescute apar la macrocite, iar
valori sczute apar la microcite.

Constante eritrocitare
4. Concentraia eritrocitar medie de
hemoglobin reprezint procentul din
volumul eritrocitar ocupat de
hemoglobin.
Se calculeaz dup formula:
C.H.E.M. = 15 x 100/45
Valorile normale sunt cuprinse ntre 32% i
34%.

Grupe sanguine
La nivelul membranei hematiei se gasesc
doua tipuri de polizaharide cu proprietati
antigenice numite aglutinogene A si B.
Acestor antigene le corespund niste
anticorpi plasmatici numite aglutinine si
.
Prezenta acestor antigene de pe hematii
si anticorpi din plasma in sangele fiecarui
individ este determinata genetic si sta la
baza descrierii grupelor sanguine din
sistemul AB0 (0, A, B, AB).

Grupe sanguine
Grupa
sanguina

Aglutinogene
(hematii)

Aglutinine
(plasma)

si

AB

A si B

Determinarea grupelor sanguine se efectueaza


cu ajutorul serurilor hemotest.
Cunoasterea grupelor sanguine si stabilirea
compatibilitatii intre sangele primitorului si cel
al donatorului este utila in realizarea transfuziei
sanguine.
Compatibilitatea sanguina:
Grupa sanguina 0 este donator universal si
poate primi doar de la grupa 0;
Grupa sanguina A poate primi de la 0 si de la A
si poate dona la grupa A;
Grupa sanguina B poate primi de la 0 si de la B
si poate dona la grupa B;
Grupa sanguina AB poate primi de la 0, A si de
la B si poate dona la grupa AB.

Factorul Rh
Inafara sistemului antigenic AB0, pe hematii sa mai descris si factorul Rh.
Factorul Rh este un antigen prezent pe hematii
mostenit numai de la tata.
Persoanele care prezinta factorul Rh pe
suprafata hematiilor sunt Rh + (85%), iar cele
care nu-l au sunt Rh (15%).

La mame Rh -, dezvoltarea unui fat Rh


+ determina producerea de anticorpi
circulanti anti-Rh. Ritmul lent de
producere a acestor anticorpi si
posibilitatea redusa de contact prepartum intre hematiile fatului si
circulatia materna fac ca prima sarcina
sa decurga normal.
La cea de-a doua sarcina si la
urmatoarele apar accidente de
incompatibilitate sanguina mergand
pana la avort spontan.

Transfuzia sanguina
Transfuzia sanguina reprezinta administrarea
de sange integral, plasma sau masa de
elemente figurate unui pacient.
Inainte de a efectua o transfuzie este
obligatoriu sa se determine grupa sanguina si
sa se efectueze compatibilitatea directa
(sangele donatorului se potriveste cu cel al
primitorului).
Se transfuzeaza sange izo-grup si izo-Rh in
orice cantitate.
Cand nu avem sange izo-grup, izo-Rh se
transfuzeaza max. 500 ml sange compatibil.