Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Presiunea Fiscala
Presiunea Fiscala
ECONOMIA CONCURENTIALA
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CONCEPTUL DE PRESIUNE FISCALA..pag. 3
CAPITOLUL 1. LIMITELE PRESIUNII FISCALE..pag. 10
CAPITOLUL 3. EVAZIUNEA SI FRAUDA FISCALA,
PARADISURILE FISCALE.......................................pag. 26
CAPITOLUL 4. IMPOZITUL FORFETAR...........................................pag. 49
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................pag. 53
Viitorul oricarui stat modern este de neconceput fara un sistem fiscal performant
prin randament si suportabilitatea din partea contribuabililor.
Starea prezenta de prosperitate a unui stat contemporan este dependenta, in mare
masura, de istoria propriului sistem fiscal, de felul cum a fost conceput si a functionat.
Ceea ce deosebeste o tara aflata in progres de una aflata in declin este, in buna masura,
preferinta aratata construirii viitorului. Aceasta preferinta se masoara prin impozite,
imprumuturi si rata dobanzii.
Sistemul fiscal este, in general, rezultatul aparitiei si inmultirii trebuintelor
publice ale comunitatilor umane. De aceea finantele unui stat sunt in stransa legatura cu
situatia lui politica, sociala si economica, intre regimul politic si finante existand o
puternica interdependenta.
Politica fiscala a statului reprezinta o anumita conceptie a acestuia, precum si un
ansamblu de masuri si actiuni privind rolul impozitelor si sistemul veniturilor bugetare,
tipurile de impozite, perceperea si modul de folosire a lor ca instrument de stimulare a
cresterii economice, felul in care este gandita eficacitatea fiscala in tara respectiva*.
Impozitele si taxele asimilate pe de o parte, veniturile pe de alta parte sunt cele
doua coordonate principale care stimuleaza creatia, munca si civilizatia.
In ultimele doua decenii majoritatea sistemelor fiscale ale tarilor dezvoltate au
suferit transformari semnificative, pe fondul adoptarii unei noi acceptiuni pe plan fiscal.
Crizele economice mondiale, cresterea excesiva a gradului de complexitate a sistemelor
fiscale, influenta negativa pe care impozitele si taxele o aveau asupra cresterii economice
reprezinta principalii factori care au determinat reformele fiscale.
___________________________________
*CONSTANTIN ENACHE, CONSTANTIN MECU SI COLECTIVUL,ECONOMIE
POLITICA, EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE, BUCURESTI, 2006,
VOL.2, PAG. 109
Asociat impozitelor exista si categoria de taxe. Si taxele sunt instituite prin lege si
au un caracter obligatoriu, dar au obiective precizate colectandu-se in anumite scopuri
precise.
In cadrul taxelor exista si taxe care sunt obligatorii numai daca populatia solicita
un serviciu si presupun o contraprestatie, adica sunt conditionate. Putem exemplifica in
acest sens cu unele taxe notariale.
Prin fiscalitate se intelege preluarea obligatorie pentru bugetul statului a unei parti
din veniturile cetatenilor. In ultimii 50 de ani a intervenit notiunea de parafiscalitate care
se refera la realizarea altor venituri ale statului decat impozitele si taxele obisnuite. Este
vorba aici de taxele administrative despre care am vorbit mai inainte si care sunt
percepute de autoritatea publica pentru un presupus serviciu. Aceste taxe se percep in
folosul unui anumit serviciu al statului si tendinta este de a stabili marimea acestor taxe
mult mai mare decat costul contraprestatiei
Impozitul poate reprezenta o parghie financiara deosebit de importanta prin intermediul
careia statul poate interveni in economie. De altfel, reprezinta cea mai eficienta cale prin
5
care statul poate incuraja anumite tipuri de activitati sau de a determina restrangerea
altora. Prezentam mai jos, succint, cateva din modalitatile tehnice de tranformare a
impozitului intr-un instrument al politicii economice si sociale:
instituirea de monopoluri;
supradimensionarea impozitelor;
in al doilea rand, pentru ca, in prezent, economia tarii noastre resimte lipsa
capitalurilor disponibile a fi investite, ceea ce impune practicarea unei politici
fiscale deosebite;
tendinte diametral opuse : pe de o parte cea a statului , care doreste ca aceasta sa fie
tot mai mare in vederea acoperirii cheltuielilor publice aflate in continua crestere , si
pe de alta parte cea a cetateanului, care doreste o presiune fiscala cat mai mica cu
putinta , in vederea realizarii scopului sau in cadrul politicii fiscale.
In literatura de specialitate termenul de presiune fiscala mai este intalnit sub
forma altor termene precum coeficient fiscal,tensiunea fiscala tocmai pentru a
evita conotatiile negative pe care le poarta cuvantul presiune ,dar si acestea exprima
totusi aceeasi idee, a obligatiei fata de stat prin intermediul impozitului.
Cresterea inregistrata de presiunea fiscala in cursul secolului al XIX-lea si al XXlea este substantiala si este in mod cert legata de extinderea rolului economic si social
al statului.
Datorita incidentei sociale a fiscalitatii, atat in calitate de instrument redistributiv
al veniturilor si avutiilor cat si ca instrument de presiune asupra contribuabililor,
problema fiscalitatii ar fi una dintre problemele existente la ora actuala in societatea
romaneasca, probleme care trebuie privite si abordate la contactul dintre sectorul
economic si sectorul social.
Fiscalitatea a contribuit si continua sa reprezinte un obstacol major in investitiile
corporatiilor multinationale. Presiunea fiscala, respectiv ceea ce creeaza o serie de
distorsiuni cu preponderenta in comportamentul de piata al investitorilor straini, fiind
cea care marcheaza in mod proeminent structura si obiectivele economico- financiare
specifice acestei categorii de operatori.
Problema presiunii fiscale in privinta investitiilor corporatiilor multinationale
reprezinta unul din criteriile fundamentale in abordarea mediului unei anumite
31,8%, o valoare relativ scazuta fata de cifrele inregistrate de celelalte tari. In anii
urmatori acest nivel a crescut dar nu a depasit media europeana care este de 41,1%.
Cu toate acestea, datorita costurilor sociale ridicate implicate de restructurarea economica
si degradarii nivelului de trai al populatiei, acest nivel al presiunii fiscale a fost perceput
ca impovarator. Intreprinderile si firmele de comert au avut si ele de suferit din cauza
prevederilor fiscale nu atat in ceea ce priveste nivelul obligatiilor, ci mai ales prin prisma
lipsei unei legislatii coerente care sa incurajeze dezvoltarea acestora.
10
11
Respectarea echitatii fiscale este data intr-o anumita masura si de felul cotelor de
impozit utilizate. In practica fiscala se cunoaste impunerea in cote (sume) fixe si
impunerea in cote procentuale. Impunerea in cote (sume) fixe nu tine seama de venitul
sau averea contribuabilului si nici de situatia personala a acestuia. Ea a aparut sub forma
unei dari pe locuitor si s-a utilizat in oranduirea feudala si in primele stadii de dezvoltare
a capitalismului, in special. Impunerea in cote procentuale poate fi intalnita sub forma
impunerii in cote proportionale, in cote progresive si in cote regresive.
Impunerea in cote proportionale este o manifestare directa a principiului egalitatii
in fata impozitelor. Conform acestei impuneri se aplica aceeasi cota de impozit indiferent
de marimea obiectului impozabil, pastrandu-se in permanenta aceeasi proportie intre
impozit si volumul venitului (valoarea averii). Desi prin introducerea impunerii in cote
proportionale s-a facut un pas inainte fata de impunerea in cote (sume) fixe, nici in acest
caz nu s-a respectat echitatea in materie fiscala, pentru ca nu s-a avut in vedere faptul ca
puterea contributiva a diferitelor categorii sociale este diferita in functie de marimea
absoluta a veniturilor pe care le realizeaza si de valoarea absoluta a averii pe care o
poseda. Impunerea in cote proportionale s-a utilizat pe scara larga la calculul impozitelor
de tip real (funciar, pe cladiri, pe activitati industriale, comerciale si profesii libere etc.).
In prezent, impunerea in cote proportionale se foloseste atat in cazul impozitelor directe
(de exemplu, in unele tari pentru calculul impozitului pe profitul societatilor de capital),
cat si in cazul impozitelor indirecte (de exemplu, la taxa pe valoarea adaugata, la taxele
vamale, la taxele de timbru etc.).
Impunerea in cote progresive s-a introdus, in unele tari, in a doua jumatate a
secolului al XIX-lea, iar in altele (de fapt acestea reprezinta majoritatea) la inceputul
secolului al XX-lea. Impunerea progresiva consta in aceea ca o data cu cresterea venitului
(averii) are loc si cresterea cotei impozitului astfel incat impozitul creste mai repede decat
obiectul impozabil. Cotele progresiei pot creste fie intr-un ritm constant, fie intr-unul
variabil.
Impunerea progresiva cunoaste in practica financiara doua variante si anume:
impunerea in cote progresive simple (globale) si impunerea in cote progresive compuse
(pe transe).
13
14
comunitare, statele membre sunt libere sa isi aleaga sistemele de taxe pe care le considera
cele mai potrivite si conforme cu preferintele lor.
Totodata, economistii FMI afirmau recent ca lipsesc dovezile care ar indica care
sistem de impozitare este cel mai oportun*.
Tinta principala a reformei sistemului de impozitare a persoanelor fizice trebuie sa
fie optimizarea corelarii veniturilor cu nivelul cheltuielilor statului, precum si optimizarea
sistemului de impozite propriu-zis prin diminuarea limitelor maxime a cotelor la
impozite, in special, la impozitele pe venitul persoanelor fizice, diminuarea facilitatilor
fiscale etc.
Autoritatile vor trebui sa urmeze patru obiective.
In primul rand trebuie sa pastreze echilibrul veniturilor bugetare. Autoritatile
trebuie sa urmareasca nu numai sumele absolute incasate din impozitele pe venituri, ci si
ponderea acestora in comparatie cu sumele incasate din contributiile sociale.
Al doilea obiectiv este pastrarea unui echilibru intre echitate sociala si eficienta
sistemului fiscal. Acordarea de facilitati fiscale unor sectoare economice sau grupuri de
persoane va presupune un sistem complex, dar si impunerea unor taxe mai mari decat
intr-un sistem in care nu exista deduceri fiscale dar exista o baza larga de impozitare.
Reducerea complexitatii sistemului fiscal va fi al treilea obiectiv al reformei.
Teoretic, politica fiscala are ca scop colectarea de venituri la costuri cat mai reduse, ceea
ce recomanda aplicarea unei taxe unice pentru venituri, fara deduceri sau facilitati fiscale.
Insa, marea problema apare la determinarea bazei impozabile, dar si administrarea
costurilor legate de conformarea contribuabililor.
_____________________________
*Studiul realizat in anul 2006 "Cotele unice: Principii si dovezi", pe baza
informatiilor din mai multe tari care au adoptat cota unica in diferite momente, precum
Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Ucraina, Slovacia si Georgia. In afara acestora, alte
state, precum Costa Rica, Cehia, Mauritius, Mongolia, Polonia sau Slovenia iau in calcul
introducerea acestui sistem de impozitare. Popularitatea lui a fost insa influentata de
adoptarea cotei unice, in 2001, in Rusia, cand sumele obtinute din impozitul pe venit au
crescut, in termeni reali, cu peste 25%
15
16
17
Asa s-a nascut teoria ce-i poarta numele (curba lui Laffer) si care spune ca scaderea
taxelor poate aduce mai multe venituri la buget, pentru ca stimuleaza economia.
Devenit ulterior sfatuitorul presedintelui american Ronald Reagan, economistul
Arthur Laffer este considerat arhitectul politicilor economice care au remodelat economia
americana moderna. Primul sau succes in politici publice a fost scaderea drastica a
taxelor pe proprietate aplicata in California anului 1978. Apoi a fost membru al echipei
de consultanti pe probleme de politici economice a presedintelui Ronald Reagan. Laffer
este unul dintre fondatorii "Congressional Policy Advisory Board" care a functionat pe
langa Congresele Statelor Unite alese in mandatele 105,106,107. Pentru inventarea
"Curbei Laffer" a fost inclus de Time Magazine din 29 martie 1999 printre "Cele mai
mari minti ale secolului". Este fondatorul firmei de consultanta "Laffer Associates".
Arthur Laffer considera ca ideea de baza a teoriei sale este ca modificarea ratei de
impozitare are doua efecte asupra veniturilor din impozitare:
efectul aritmetic;
efectul economic.
Efectul aritmetic este simplu: daca rata de impozitare scade,veniturile din impozite
scad.
Efectul economic rezulta in urma scaderii ratei de impozitare si are drept consecinta
stimularea activitatii economice si duce la cresterea bazei impozabile.
In realitate, efectul aritmetic si cel economic se manifesta combinat.
Pentru intelegerea si utilizarea presiunii fiscale prezinta interes si analiza curbei
fundamentata de catre Arthur Laffer*. Aceasta reflecta legatura intre incasarile fiscale
totale ale statului si rata impunerii. Laffer considera ca, pornind de la zero spre 100%, o
marire a ratei de impunere poate duce la sporirea incasarilor fiscale. Dar exista o rata de
impunere optima, dincolo de care incasarile fiscale totale se vor micsora daca rata de
impunere va continua sa sporeasca. Din punctul M al figurii, efectele descurajatoare ale
fiscalitatii provoaca o diminuare a productiei, adica marirea presiunii fiscale duce la
scaderea productiei, nu la cresterea neconditionata si substantiala a incasarilor fiscale.
____________________________
*CARMEN CORDUNEANU, SISTEMUL FISCAL IN STIINTA FINANTELOR,
BUCURESTI, EDITURA CODECS, 1998, P. 439-441.
18
19
zona inadmisibila sau prohibitiva PoMP, hasurata, este aceea in care un segment
tot mai mare din venitul factorilor de productie este preluat de stat. De aceea,
agentii economici isi diminueaza activitatile impozabile, iar baza de impunere
scade. Agentii economici repudiaza noi utilitati publice, agreandu-le pe cele
private; in timp ce presiunea fiscala se accentueaza are loc reducerea productiei si
amplificarea activitatilor subterane, si se micsoreaza incasarile fiscale.
Pentru Arthur Laffer, o fiscalitate dura si inegala genereaza dificultati mari in evolutia
productiei, astfel ca in economia actuala se impun o diminuare a ratei de impozitare si o
reducere progresiva a impozitului pe venit, in vederea favorizarii relansarii activitatii
economice.
Fata de o asemenea situatie sunt necesare eforturi teoretico-practice pentru
determinarea nivelului maxim al presiunii fiscale admisibile si a zonei in care se gaseste
economia nationala. Dar, un astfel de demers este diferit, ingreunand anticiparea
urmarilor pe care le are o politica de diminuare a fiscalitatii. De aceea, specialistii
actioneaza pentru determinarea unui prag optim de presiune fiscala in vederea elaborarii
unor decizii economice realiste, veridice. In acest fel, trebuie sa se proiecteze urmarile pe
care le poate avea o politica rationala de diminuare a fiscalitatii.
Curba Laffer este o reprezentare pur teoretica deoarece ea nu permite calcularea cu
exactitate a valorii lui M, peste care presiunea fiscala devine insuportabila.
La aceeasi valoare a presiunii fiscale, tari cu niveluri de dezvoltare sociala si
economica diferita se pot plasa de o parte sau de alta a marimii punctului M.
Chiar daca economistii au incercat sa stabileasca unele niveluri maxime ale presiunii
fiscale, practica le-a dat planurile peste cap de fiecare data. Plafonul fiscal este variabil,
deoarece presiunea fiscala este mai mult o perceptie care difera in functie de
circumstantele economice, sociale, politice, psihologice. Deci, se poate vorbi despre
urmatoarele limite ale presiunii fiscale:
20
reducerile promovate de Reagan in anii '80. Cele mai recente exemple sunt cele
din cateva state foste "socialiste", tari unde se experimenteaza in premiera cote
unice de impozitare.
21
22
Problema evidentei unui impozit consta in a determina cine suporta in mod efectiv
sarcina fiscala, pe cine apasa o crestere a volumului impozitului.
In perioada parcursa dupa 1989 s-a constatat ca daca un impozit este prevazut sa
afecteze contribuabili bine determinati, acestia au adesea posibilitatea de a-si repercuta
sarcina fiscala asupra altora, chiar daca cei din urma nu sunt avizati de catre legea fiscala.
Atat timp cat presiunea fiscala nu este exagerata, se poate emite pretentia ca prin
fiscalitate se urmareste modelarea civismului fiscal, factor determinant al
randamentului fiscal, cu conditia ca cei impozitati (contribuabilii) sa-si cunoasca clar
drepturile si obligatiile.
Intre veniturile fiscale totale ce se duc la buget si impozitele fiscale totale platite de
contribuabili ar trebui sa existe un echilibru.
Factorii acestui echilibru depind de:
masa impozabila;
rata de impozitare;
civismul fiscal;
23
24
O politica fiscala justa trebuie sa asigure echitate intre agentii economici, precum si
valorificarea contributiei fiecaruia in raport cu capacitatea pe care o are. Impozitele de
nivel ridicat pot sa lezeze grav cointeresarea materiala a contribuabililor, descurajandu-i
in activitatea lor. Pe termen lung, o politica cu un nivel ridicat al fiscalitatii mareste
veniturile statului cu conditia ca acesta sa poata initia actiuni menite sa stimuleze
cresterea economica sau sa amelioreze temporar unele probleme cu caracter social.
In acelasi timp trebuie tinut cont de faptul ca o politica bazata pe taxe si impozite
mari limiteaza posibilitatea de consum si investitie. Aceasta genereaza un evantai de
efecte negative asupra cererii si ofertei de bunuri economice produse de agentii
economici.
In literatura de specialitate exista o teorie privind asa-zis-ul impozit negativ,
potrivit careia cei cu venituri mari vor trebui sa plateasca impozite mari in vederea
constituirii de fonduri din care se vor aloca apoi ajutoare si alocatii, asigurand tuturor un
venit minim garantat. Si pentru ca aceasta politica s-a dovedit gresita, guvernele au ajuns
la concluzia ca toata lumea trebuie sa plateasca impozite cat mai mari in vederea
constituirii a tot felul de fonduri. Redistribuirea incasarilor bugetare se va face in mod
incorect, apoi va aparea foamea dupa alte incasari bugetare, care vor fi la randul lor
distribuite si redistribuite nu se stie cum, pana la epuizarea masei impozabile, adica
falimentul contribuabililor.
Repercursiunea fiscala are loc ori de cate ori presiunea fiscala se transmite altei
persoane. Ca regula, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane decat
aceea a platitorului. Repercursiunea fiscala apare la impozitele indirecte unde platitorul si
suportatorul nu sunt aceeasi persoana.
In literatura economica se face distinctia intre procedeele legale de ocolire a platii
impozitelor si evaziunea fiscala propriu-zisa.Impozitul poate fi ocolit fara ca platitorul sa
intre in conflict cu legea. Acest lucru se poate realiza pe doua cai:
25
evaziunea ce are loc ca rezultat a unor lacune ale legii; nu este provocata voit, ci
de neglijenta formularii legii.
Capitolul 3. Evaziunea si frauda fiscala, paradisurile fiscale
26
Art.1 din legea 87/1994 defineste evaziunea fiscala ca fiind sustragerea prin
orice mijloace, in intregime sau in parte, de la plata impozitelor, taxelor si a altor sume
datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si
fondurilor speciale extrabugetare de catre persoanele fizice sau juridice romane sau
straine, denumiti in continuare contribuabili. In art.3 din aceasta lege sunt prevazute
obligatiile contribuabilului, si anume:
27
29
30
31
33
Prin art.9-14 din legea 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, sunt
reglementate infractiunile specifice acesteia:
34
35
zonele de granita(mai ales cele din vest ) si, apoi de orasele care au inregistrat un numar
sporit de societati comerciale noi aparute, mai ales cu aport de capital strain.
Explicatia acestei geografii a evaziunii fiscale consta in implantarea zonelor de productie
si comert, comert datorat in buna masura importurilor.
In ceea ce priveste dimensiunea celor ce provoaca fraude fiscale, toate studiile
confirma faptul ca frauda este o functie inversa a veniturilor sau cifrei de afaceri. Ea este
proportional mai importanta in cazul micilor contribuabili decat a celor mari.
Micile intreprinderi recurg la frauda mai mult decat cele mari atat din cauza
facilitatilor, cat si a necesitatii. Facilitatea este asigurata, adesea, de caracterul familial al
afacerii. O intreprindere familiala beneficiaza de un secret al gestiunii sale de care nu
beneficiaza marile intreprinderi.
Un serviciu contabil important, asa cum au marile intreprinderi, da acestora
transparenta si mareste prea mult riscurile de a pierde in cazul falsurilor contabile. Numai
intreprinderile mici pot, deci, comite frauda fiscala intr-o securitate relativa cu atat mai
mult cu cat rata anuala si frecventa verificarilor fiscale in randul acestora sunt mai reduse.
Pentru micile firme, recurgerea la frauda fiscala este, in majoritatea cazurilor o
necesitate. Datorita ratei de rentabilitate aflata de multe ori la limita, pentru a-si mentine
echilibrul fragil, sustragerea de la plata impozitelor e o supapa de salvare. Frauda fiscala
este aproape un element de activ al micilor intreprinderi sau o componenta majora a
supravietuirii lor.
Impozitul este resimtit intodeauna ca o constrangere. Mai intai, sub forma
declaratiei pe care trebuie sa o faca, la care se adauga costurile psihologice accesorii in
cadrul carora complexitatea si instabilitatea textelor de lege ocupa un loc important. In al
doilea rand, constrangerea se manifesta prin controalele fiscale. Pentru multi
contribuabili, intreprinderi mici, comercianti, mestesugari, profesii libere independente,
verificarea este considerata un calvar, mai ales in situatia in care nu exista o delimitare
clara a atributiilor de control ale organelor din cadrul Ministerului Finantelor.
Criteriul geografic delimiteaza evaziunea fiscala nationala de cea internationala.
Modalitatile cele mai raspandite de fuga la nivel international din fata impozitelor sunt
abstinenta si disimularea.
36
Abstinenta este forma cea mai simpla si cea mai radicala a fugii de impozite.
Descurajat de o presiune fiscala prea ridicata, contribuabilul se abtine sa produca, sa
munceasca sau sa investeasca si se indreapta spre tari cu o fiscalitate mai redusa.
Disimularea ( ascunderea ) materiei impozabile presupune nedeclararea veniturilor
castigate in strainatate sau a averii situate acolo, contribuabilul dand informatii inexacte
fiscului despre tot ceea ce trece in afara frontierelor nationale.
Instrumentele de realizare a fraudei fiscale internationale se rezuma la trei tipuri de
societati instalate in tarile de refugiu: holding-urile, societatile de baza si societatile
fictive (sham companies).
Societatile de baza sunt societatile care nu au o activitate economica proprie. Ele
sunt create in tari cu o presiune fiscala redusa servind pentru administrarea beneficiilor
comerciale si financiare realizate in alte tari de catre filialele din grupul fondator. Acest
tip de societate se intalneste mai ales, in Elvetia, unde unele cantoane nu impoziteaza
veniturile provenite din surse straine primite de societatile cu domiciliul aici, atunci cand
acestea sunt controlate de catre nerezidenti.
Societatile fictive (paravan) au o existenta materiala mult mai neinsemnata. Ele au
un scop dublu: fie sa stabileasca in tarile de refugiu profiturile realizate cu ocazia
anumitor operatii, fie sa faca mai dificil controlul fiscal al contabilitatii diverselor
intreprinderi din grup. Printre aceste societati se pot intalni :
Societati de brevete in numele carora pot fi obtinute brevete care sunt apoi
concesionate sau cedate;
37
Pentru a exista o clasificare a fraudei fiscale trebuie admis ca exista diferite grade
de frauda fiscala. Exista astfel, o distinctie clasica intre frauda fiscala administrativa si
frauda fiscala penala. In timp ce prima este supusa doar penalitatilor fiscale, a doua
suporta sanctiuni penale.
Economia subterana se defineste ca ansamblu al activitatilor economice desfasurate
organizat cu incalcarea normelor sociale si ale legislatiei economice, avand drept scop
obtinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat.
Activitatile cuprinse in sfera economiei subterane se grupeaza pe trei mari module:
38
Trapele economice (sau efecte adverse) - acele fenomene care fac ca efectul
asteptat al unor masuri guvernamentale sa nu se produca ( exemplu : cresterea
pretului trebuie sa conduca la scaderea cererii pentru un bun cu cerere elastica;
daca acest lucru nu se intampla este posibil ca piata neagra sa ofere bunul
respectiv la pret mai mic);
40
41
unor bunuri, traficul de animale ocrotite in tarile lor, comertul cu tesuturi si organe
umane, infractiunile savarsite prin intermediul calculatoarelor si cartilor de credit,
infractiunile savarsite de persoane care fac parte din asociatii de infractori, nerespectarea
dispozitiilor privind importul de deseuri si de reziduuri, nerespectarea dispozitiilor
privind jocurile de noroc.
Infractiunea de evaziune fiscala, infractiunile de coruptie, infractiunile din zona
vamala, etc., care produc cea mai mare parte din banii negri, nu sunt considerate de
legiuitor ca infractiuni primare de spalare a banilor.
Infractiunile generatoare de bani murdari, necuprinse in lege: infractiuni
prevazute de legea pentru combaterea evaziunii fiscale, infractiuni prevazute de lege
privind Codul Vamal nr. 141/1997 (altele decat contrabanda), infractiuni contra
patrimoniului.
Infractiunile de spalare a banilor: schimbarea sau transferul valorilor ce provin din
savarsirea unor infractiuni, ascunderea sau disimularea naturii reale a provenientei,
apartenentei bunurilor respective, dobandirea, posesia sau utilizarea de bunuri ce provin
din savarsirea unei infractiuni.
Obtinerea de bani din activitati ilicite pune mari probleme celor care ii detin,
deoarece acestia pot intra in conflict cu organele legii.
De aceea, in lumea interlopa, a consilierilor, contabililor si avocatiilor din asa zisa
categorie de infractori a gulerelor albe au existat in America si Europa Occidentala
preocupari de introducere a acestor fonduri sau bani murdari in circuitul economic
normal, astfel incat sa dea aparenta de legalitate a acestor fonduri obtinute pe cai
necinstite.
Trecerea dupa anul 1990 la economia de piata in tara noastra si multiplicarea
relatiilor economice si financiare cu strainatatea au condus inerent si laimportul acestor
tipuri noi de infractiuni din lumea occidentala, fara a exista o riposta din partea organelor
de aplicare a legii.
Fiind descoperiti din punct de vedere legislativ, prin sistemul nostru financiarbancar au avut loc activitati de spalare a banilor sau de reciclare de fonduri, asa cum se
mai numeste acest fenomen.
42
Acest lucru este oarecum rezolva abia in anul 1999 prin adoptare de catre Parlament
a Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, lege care se aplica
de la data de 21 aprilie 1999.
Existenta unui nivel ridicat al economiei subterane este in primul rand rezultatul
functionarii unor firme fantoma.
Din experienta de pana acum, a rezultat ca marii specialisti in firme fantoma, sunt
cetatenii straini, in special din lumea orientala. De altfel, imensele sume obtinute din
economia subterana sunt schimbate in valuta si transferate in strainatate, fara a exista o
contraprestatie a acestor transferuri, conducand in felul acesta la dezechilibrarea si mai
accentuata a balantei de plati.
Firmele fantoma sunt marii actori ai evaziunii fiscale, ai contrabandei, ai bancrutei
frauduloase si ale altor infractiuni considerate ca generatoare de bani murdari.
Consecintele functionarii firmelor fantoma sunt greu de cuantificat, insa se pot
diferentia urmatoarele:
43
44
c. In cazul accizelor:
45
Paradisurile fiscale sunt utilizate de multe ori pentru spalarea banilor proveniti din
activitati ilegale:trafic de droguri, de arme, prostitutie sau contrabanda. Din acest motiv,
ele reprezinta o componenta semnificativa a crimei organizate.
Pot exista trei tipuri de societati instalate in paradisurile fiscale:
societatile de baza - sunt societati inregistrate intr-o tara cu fiscalitate redusa dar
care nu desfasoara activitati economice aici ci doar gestioneaza beneficiile
concentrate de la filialele grupului fondator ce sunt inregistrate in tari cu
fiscalitate ridicata.
fiscalitatea este mai redusa si organizarea unor relatii artificiale( de multe ori, doar
scriptice) intre acestea si unitatile producatoare aflate pe teritoriul altei tari cu fiscalitatea
mai ridicata.
Caracteristicile comune ale paradisurilor fiscale pot fi urmatoarele:
ofera avantaje fiscale contribuabililor care isi stabilesc sediul sau rezidenta pe
teritoriul lor;
Pentru a fi atractive pentru investitorii straini sau pentru dezvoltarea unor anumite
ramuri economice (turismul) si realizarea de venituri colaterale, in special tarile mai putin
dezvoltate economic relaxeaza sistemul fiscal peste limitele normale si reduc controlul in
anumite sfere ale activitatii economico-financiare.
Printre facilitatile acordate de statele considerate paradisuri fiscale se numara:
cedarea investitiilor realizate in cadrul unui paradis fiscal este scutita de impozit
pe plusvaloare;
47
48
49
50
1.625 lei sa fie aplicat in functie de cifra de afaceri. Presedintele CNIPMMR a mai spus
ca ar trebui facuta o diferentiere intre firme. "Nu este normal sa fie bagate toate in aceeasi
oala. Ar trebui aplicat sistemul francez, care presupune mai multe transe de impozit in
functie de cifra de afaceri".
Proiectul vizeaza in special firmele care declara pierderi duble fata de profit,
pentru a nu-si mai plati darile la stat. D-nul Nicolescu considera ca ar trebui ca impozitul
sa fie perceput firmelor care nu au platit impozit pe profit de mai mult de un an. "Daca a
platit pana anul trecut, iar anul trecut nu a mai platit inseamna ca a fost lovit de criza
financiara, nefiind vorba de rea vointa. Trebuie tinut cont de antecedentele fiscale", a
precizat d-nul Nicolescu. Din cele 617.500 de firme din Romania, 242.000 au declarat
pierderi.
Secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri, Constantin Pirvan,
considera ca proiectul de ordonata contine "o chestie ambigua, ciudata". Aceasta este ca
nu vor mai fi deductibile cheltuielile cu automobilele. Nu se va mai deduce taxa pentru
achizitiile de vehicule rutiere motorizate si pentru orice achizitii de bunuri destinate
vehiculelor aflate in proprietatea sau in folosinta persoanelor impozabile, inclusiv pentru
achizitia de carburanti, lubrifianti, piese de schimb si componente destinate intretinerii,
reparatiilor sau modificarilor in regie proprie.
Exceptie fac vehiculele care se inscriu in oricare din urmatoarele categorii:
vehiculele utilizate in scop comercial, respectiv in vederea revanzarii; vehiculele utilizate
pentru transportul cu plata de persoane, inclusiv pentru activitatea de taxi; vehiculele
utilizate pentru prestarea de servicii cu plata, inclusiv pentru inchirierea catre alte
persoane, instruirea de catre scolile de soferi, transmiterea folosintei in cadrul unui
contract de leasing financiar sau operational.
"Noile prevederi incearca sa acopere gaurile din economie. Sunt niste propuneri
de sume care nu se stie ce efect numeric vor avea", a declarat pentru HotNews.ro, d-nul
Constantin Pirvan, secretarul general al Asociatiei Oamenilor de Afaceri.
In loc de concluzii am sa citez dintr-un interviu cu d-nul Gabriel Staicu, lector
universitar doctor la Catedra de Economie si Politici Economice din cadrul ASE
Bucuresti.
51
Intrebat daca mai e loc pentru o noua reducere a taxelor, d-nul Staicu raspunde
printr-o parabola: Cu cat gasca (a se citi sectorul privat!) este jumulita mai putin, cu atat
gradul de libertate economica este mai ridicat si, deci, sansele ei de dezvoltare sunt mai
mari. Problema in Romania este insa daca scaderea fiscalitatii in 2005 n-a fost cumva
doar un exercitiu de imagine. Daca ultima scadere masiva a impozitelor - cand s-a
introdus cota unica de 16% - n-a fost de fapt compensata printr-o majorare a taxelor,
pentru ca veniturile statului au crescut cu 4% din PIB. Intrebat de ce in paralel cu
reducerea impozitarii profiturilor si salariilor numarul taxelor fiscale si parafiscale a
crescut cu o treime, d-nul Staicu raspunde ca in cazul organismelor administrative pare
sa functioneze o regula de aur: odata ce a luat nastere o autoritate publica, aceasta va fi
transformata, redenumita, ii va fi schimbat profilul de activitate etc., dar nu va fi
nicidecum desfiintata dupa ce si-a incheiat menirea pentru care a fost creata. La
nominalizarea celui mai faimos caz candideaza cu siguranta Fondul Monetar
International. Functionarea aparatului birocratic necesita resurse financiare ce sunt
prelevate sub forma diferitelor taxe, de la timbrul pentru cal, ce sustine finantarea
Autoritatii Hipice Nationale, la taxe lunare pentru valabilitatea licentelor acordate de
diferite agentii guvernamentale. D-nul Gabriel Staicu face parte din noul val de
economisti romani apropiati valorilor pietei libere. Ideile sale pot fi regasite in paginile
cartii Economia de piata - fundamentele institutionale ale prosperitatii, aparuta la
Editura ASE.
52
BIBLIOGRAFIE
53
Dorin Clocotici, Gh. Gheorghiu, Evaziunea fiscala, Editura Luminalex, Bucuresti, 1996
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-5545984-proiect-ordonanta-urgentaimpozit-minim-obligatoriu-trimestrial-1-625-lei-pentru-microintreprinderi.htm
http://expert-grup.org/?go=news&n=51&nt=4
http://www.horiairimia.ro/index.php?
option=com_content&view=article&catid=15:articole&id=50:efectul-de-16
http://www.sfin.ro/articol_12264/gasca_jumulita_si_regula_de_aur_a_birocratiei.html
http://www.tribunaeconomica.ro/index.php?
id_tip_categorie=1&id_categ=6&id_revista=3661&id_nr_revista=101&mode=revista
Iulian Vacarel si colectivul - Finante Publice, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1992
I. Vacarel Finante publice, Editura didactica si pedadogica, Bucuresti, 2002
Legea nr. 500/11.07.2002 privind finantele publice, publicata in Monitorul Oficial nr.
597/13.08.2002
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial nr.
927/23.12.2003
Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, publicata in
Monitorul Oficial nr. 672/27.07.2005
Legea 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial
nr.299/24.10.1994)
Mariana-Cristina Cioponea, Finante publice si teorie fiscala, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2007
N. Hoanta, Evaziunea fiscala, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1997
Tatiana Mosteanu Presiunea fiscala, revista Impozite si taxe, nr.5, mai 1997, pg. 63
Tribuna economica nr.10/martie 2005
V. Barle Frauda Fiscala, Editura Teora, Bucuresti , 2005
Vlaicu N. A., 2006, Finante Publice, Editura Casa Cartii de tiinta, Cluj-Napoca
www.bnro.com
www.HotNews.ro
www.mfinante.ro
www.mie.ro
54
55