Sunteți pe pagina 1din 6

Contractul individual de munca

Contractul individual de munca reprezinta intelegerea incheiata in scris,prin


care o parte -salariatul- se obliga la prestarea in timp a unei munci in folosul
si in subordinea celeilalte parti -angajatorul- iar acesta ii asigura plata
salariului si conditii adecvate de munca.
Trasaturi :
Este guvernat de principiul libertatii de vointa partile negociaza si
stabilesc clauzele lui,cu respectarea normelor imperative ale legii si a
clauzelor contractelor colective;
Este un contract numit,adica reglementat ca atare prin norme de drept
ale muncii;
Are numai doua parti : salariatul si angajatorul,neputand exista pluritate
de subiecte;
Obligatia salariatului este de a munci(este o obligatie de a face), care se
executa in natura, neputand fi preschimbata in dezdaunari(spre
exemplu,salariatul nu-I poate oferi angajatorului in locul muncii o
anumita valoare materiala);
Are un caracter bilateral(sinalagmatic) dand nastere la drepturi si
obligatii reciproce intre parti
Este un contract cu executare succesiva, in timp (nu se executa dintr-o
data);
Se incheie intuitu persoane (tinand cont de calutatea, calificarea
persoanei care urmeaza a presta munca, dar si de conditiile pe care le
ofera angajatorul);
Are un caracter comutativ, fiind cunoscuta intinderea obligatiilor
ambelor parti inca din momentul incheierii lui;
Nu poate fi afectat nici de o conditie suspensiva,nici de o conditie
rezolutorie;
Are un caracter consensual,incheindu-se prin simplul acord de vointa al
partilor, fara a fi necesara forma scrisa; forma scrisa ceruta de lege este
impusa numai pentru proba contractului ad probationem- nu pentru
insasi existent lui;
Dupa incheierea lui,salariatul se subordoneaza angajatorului;
contractual individual de munca se deosebeste net de acest aspect de
contractele civile,in cazul carora partile sunt egale, din punct de vedere

juridic, atat la momentul incheierii contractului, cat si pe parcursul


derularii raporturilor juridice nascute in baza lor;
Ca urmare a subordonarii sale,salariatul nu suporta riscul contractului;

Capacitatea juridica a partilor la incheierea unui contract individual de


munca :
o

Capacitatea juridica a persoanei fizice care se incadreaza in munca


Capacitatea deplina de a incheia un contract individual de munca in
calitate de salariat se dobandeste la implinirea varstei de 16 ani.
Varsta minima de incadrare in munca este, potrivit art.45 alin.4 din
Constitutie, de 15 ani.
Asadar, intre 15 si 16 ani, persoana dispune
de o capacitate restransa de a se incadra in munca. Drept urmare
incadrarea in munca a tinerilor intre 15-16 ani se poate realiza numai cu
incuviintarea partilor sau a tutorilor si in munci potrivite cu dezvoltarea
fizica, aptitudinile si cunostintele lor.
Nu pot incheia contracte de munca in calitate de salariati, minorii sub
15 ani si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca din cauza
alienatiei sau debilitatii mintale.
In dreptul nostrum, capacitatea persoanei care se incadreaza in munca
este conditionata atat de limita de varsta cat si de anume
incompatibilitati(interdictii) privind incheierea unui contract individual
de munca. Prin instituirea acestor incompatibilitati nu se incalca
normele constitutionale daca exista motive intemeiate si speciale.
In unele cazuri,legea stabileste si varsta maxima de incheiere a
contractului de munca -50 de ani- spre exemplu, in cazul persoanelor cu
functie de asistent personal al unei persoane cu handicap.
Examenul medical : la incheierea contractului individual de
munca,examenul medical este general si oblogatoriu. Lipsa avizului
medical la intrarea in munca duce la nulitatea absoluta a contractului de
munca astfel incheiat. Aceasta nulitate este insa remediabila daca,
ulterior angajarii, salariatul prezinta un aviz medical din care sa rezulte
ca este apt pentru ocuparea respectivului loc de munca.
Capacitatea juridica a angajatorului

Angajatorul este cel care asigura un loc de munca salariatului, in


schimbul unui salariu, in conditiile subordonarii celui care urmeaza sa
presteze munca.
Angajatorul poate fi o persoana juridica unitate- sau o persoana
fizica.
Legislatia opereaza cu doi termeni: angajator (persoana fizica,
persoana juridica) si unitate (persoana juridica). Destul de rar se
utilizeaza si termenul de patron.
In cazul angajatorului persoana juridica, aceasta dobandeste
capacitatea de a incheia contracte de munca in momentul infiintarii sale
legale, respectiv in momentul dobandirii personaliatii juridice.
Angajatorul persoana juridica poate fi :
Societate comerciala;
Societate bancara;
Societate agricola;
Societate de asigurari;
Regia autonoma;
Asociatie sau fundatie;
Orice alta persoana juridica publica sau privata (partied
politice, organizatii patronale, sindicate, culte religioase).
Pentru persoana juridica angajator,sunt abilitati sa incheie contracte
individuale de munca :
In cazul societatilor sau companiilor nationale, al societatilor
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice
locale este actioner majoritar : presedintele consiliului de
administratie sau administratorul unic;
In cazul societatilor comerciale cu capital majoritar sau integral
privat : consiliul de administratie, unul dintre administrator sau
directorul executiv;
In cazul institutiilor publice: organul unipersonal de
conducere(ministru,prefect,primar).
Atributia de a incheia contractual individual de munca poate fi delegate si
unei alte persoane aflate in subordinea conducerii unitatii. In cazul in care
contractual de munca s-a incheiat de catre o persoana care nu are acest
drept, adica nu are calitatea de organ al persoanei juridice, sau daca s-a
incheiat de o persoana care a avut un mandat in acest sens, dar si l-a
deposit, contractual respectiv este lovit de nulitate relative.
Si in situatia incheierii contractelor individuale de
munca,angajatorul trebuie sa respecte principiul specialitatii capacitatii de
folosinta (adica sa incheie numai acele contracte care se integreaza
obiectului sau de activitate).

Cand angajatorul este persoana fizica, spre a putea incheia un contract de


munca, in calitate de angajator sau patron, trebuie sa aiba capacitate deplina
de exercitiu, deci sa fi implinit varsta de 18 ani. Totusi femeia casatorita care
are 16 ani sau 15 si este mama, dobandeste prin casatorie capacitate deplina
de exercitiu si astfel poate incheia singura un contract de munca.
Consimtamantul partilor la incheierea contractului individual de munca
trebuie sa intruneasca anumite conditii pentru ca acordul lor de vointa sa fie
valid:
Sa fie exprimat in deplina cunostinta de cauza,in mod neechivoc;
Sa exprime cu certitudine intentia de a produce efecte juridice (sa
nu fie vag, neangajant sau conditionat);
Sa fie exteriorizat, deoarece tacerea nu are valoare juridica a unui
consimtamant exteriorizat;
Sa nu fie afectat de un viciu de consimtamant (eroare, ce poate fi de
fapt sau asupra unei persoane;dol sau violenta fizica sau psihica).
Rar se poate intalni si leziunea (o disproportie,vadita de valoare intre
prestatii in defavoarea unui minor).
Existenta unui viciu de consimtamant antreneaza nulitatea contractului.
In general acordul pentru incheierea contractului de munca se da printr-o
singura manifestare de vointa. Totusi, ca exceptie, este posibil ca acordul de
vointa sa se exprime in trepte si in timp, in cazul in care se depune un
juramant (cum ar fi,spre exemplu, situatia salariatilor din administratia
prezidentiala). In cazul functionarilor publici,totdeauna cel in cauza presteaza
un juramant.
Cauza contractului consta in scopul urmarit de fiecare parte prin incheierea
contractului individual de munca. Asemanator dreptului civil, si in dreptul
muncii se prezuma existent sa pana la proba contrarie. Deci,contractul de
munca exista chiar daca nu este precizata expres cauza sa. De regula, pentru
salariat, cauza incheierii unui contract individual de munca o constituie
obtinerea resurselor necesare traiului, iar pentru angajator, realizarea
profitului.Din punct de vedere al salariatului cauza contractului poate fi
influentata de anumite prevederi sociale cuprinse in actele normative care
ofera o serie de avantaje in momentul incheierii contractului de munca
(actele normative privind zonele defavorizate).
Obiectul se refera la prestatiile reciproce ale partilor, adica prestarea muncii
de catre salariat, si respectiv salarizarea acestuia de catre patron. Obiectul
trebuie sa fie posibil de realizat in conditii licite fara a afecta ordinea publica
sau bunele moravuri.In ceea ce priveste obiectul individual de munca,trebuie

retinute doua idei :indatorirea de a munci prevaleaza asurpra oricarei obligatii


extracontractuale a salariatului care presteaza munca si cea de a
doua,munca prestata trebuie redistribuita.
Forma contractului individual de munca.
Desi legea cere pentru incheierea contractului individual de munca forma
scrisa, aceasta este ceruta ad probationem ca o conditie de proba a relatiei
contractuale care s-a stabilit intre cele doua parti,si nu ad
validitatem,pentru insasi existent contractului de munca, cum este in cazul
contractului colectiv de munca. De altfel, legea nu stipuleaza ca lipsa formei
scrise atrage, drept consecinta, nulitatea contractului de munca. In lipsa unui
document (inscris), proba existentei contractului de munca se poate face prin
orice mijloc de proba (stat de plata,martori). Pentru respectarea formei scrise,
se folosesc modele tipizate de contract stabilite de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale, care contin elemente minime, partile putand negocia si
alte clauze in plus fata de cele curpinse in modelul tipizat.
Calitatea de salariat se dobandeste de la data incheierii contractului, chiar
daca persoana incepe sa presteze munca ulterior acestei date. Conform legii
nr.130/1999, contractele individuale de munca se inregistreaza la
inspectoratele teritoriale de munca, tuturor angajatorilor (indifferent daca
sunt persoane fizice sau juridice) revenindu-le aceasta obligatie. Nu au
obligatia inregistrarii contractelor individuala de munca institutiile publice,
regiile autonome sau societatile comerciale in cadrul carora este actioner
statul.
Continutul contractului de munca
Clauzele cuprinse intr-un contract de munca alcatuiesc partea legala si
partea conventionala. Partea legala reprezinta interventia statului pentru
protectia si stabilirea pragului minim pentru drepturi si a pragului maxim
pentru obligatii. Chiar daca nu sunt curpinse expres in contract, clauzele
respective decurg din lege (de exemplu, salariul minim garantat).Partea
conventionala, care este mult mai ampla si exprima posibilitatea partilor de a
stabili clauze, conform vointei lor, privind: durata muncii, felul muncii, locul
muncii, salariul, timpul de lucru, concediul de odihna, dar si anumite clauze
speciale, cum ar fi: clauza de stabilitate, clauza de neconcurenta, clauza de
risc sau cea de constiinta etc.
Documente necesare la incadrarea in munca a salariatului cetatean roman :
cartea de identitate;

curriculum vitae;
actele(certificate,dimplome,atestate) privind existent studiilot ci a
calificarilor necesare;
carnetul de munca( in cazul in care salariatul a fost anterior angajat);
avizul medical;
recomandare de la ultimul loc de munca sau de la unitatea de
invatamant superior absolvita;
actul individual de repartizare in munca;
livretul militar sau adeverinta de recrutare;
cazierul judiciar;
avizul prealabil sau autorizarea;
adeverinta privind situatia debitelor fata de precedentul angajator;
Strainilor,conform Legii nr.123/2001, li se acorda posibilitatea de a
desfasura o activitate,ca angajati in Romania, respectand insa normele
aplicabile si cetatenilor romani. Totusi, ei nu pot ocupa functii si demnitati
publice, nu pot fi angajati la agenti economici sau la insitutii publice ale caror
activitati, stabilite prin hotarare de Guvern, prezinta importanta pentru
apararea si siguranta nationala. Pentru a putea lucre in Romania, cetatenii
straini trebuie sa obtina un permis de munca de la Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale conform Legii nr.203/1999 si Hotararii Guvernului
nr.434/2000.
Permisul de munca se elibereaza la cererea angajatorului,pentru un interval
de 6 luni.