DIPLOMATIA

PREVENTIVA
ANA-MARIA NEAGOE
ILEANA POP
VALENTIN BANCU

 Apare la inceputul anilor 90, odata cu

sfarsitul razboiului rece cu scopul intaririi
capacitatii Naiunilor Unite in domeniul
diplomatiei preventive pentru operatiile de
mentinere si asigurare a pacii si devine
politica prioritara a ONU

Concepte:
mentinerea pacii (peace keeping),
intarirea pacii (peace enforcement),
consolidarea pacii (peace making).

Definitii:
eforturile de a tine conflictele de la
izbucnire sau de la reaprinderea lor
diplomatie inchisa efectuata de catre
oficialitati la nivel inalt cu scopul de a
indrepta situatia internationala deteriorata
sau folosirea de catre Secretarul General al
ONU a bunelor oficii pentru a media
conflictul sau chiar incetarea focului
orice efort care opreste sau limiteaza
conflictul la orice stadiu, chiar
supravegherea razboiului declansat de la o
raspindire mai larga sau atenuarea

Boutros
Ghali
vede
diplomatia
preventiva actionind ca sa limiteze
conflictele violente nu doar la una din
etape dar la diferite etape de dezvoltare
a lor:
a)foarte timpurie, cind diplomatia
preventiva
se
concentreaza
asupra
surselor de baza ale diferendelor;
b)mai
tarzie,
cind
diplomatia
preventiva incearca sa preintimpine
diferendele care pot deveni violente;
c)mult mai tarzie, cind diplomatia
preventiva
urmareste
sa
retina
expansiunea violentei declansate.

Conflicte dese
sarace

tari

Cea
mai
buna
cale
pentru
preintampinarea
conflictelor
este
contribuirea
la
dezvoltarea
economica imbinata cu asigurarea
drepturilor omului, a drepturilor
minoritatilor
si
a
mecanismelor
politice in care in mod echitabil sunt
reprezentate
toate
grupele
populatiei.

Scop:

sa
descurajeze
sau
sa
minimalizeze ostilitatile iar in cazul cand
conflictul a evaluat pana la confruntari
armate, sa reduca tensiunile, sa ajusteze
diferentele, sa creeze canale pentru solutii
si sa usureze insecuritatile si conditiile
materiale care pot provoca violenta.
Forme de diplomatie:
diplomatia traditionala,
diplomatia de criza, razboi,
diplomatie preventiva,
diplomatia secreta,
diplomatia economica,
diplomatia ad-hoc,
diplomatia multilaterala s.a

Michael S. Lund distinge

diplomatiei preventive:

trei

faze

ale

Prevenirea crizei (sanctiunile, fortele preventive

de mentinere a pacii, misiunile pe teren)
Initiativele preliminare (bunele oficii, medierea,
negocierea si judecarea)
Anticiparea conflictului (crearea increderii,
institutionalizarea
anumitor
valori
precum
democratia, drepturile minoritatilor, adoptarea
normelor de drept, neproliferarea armelor)

Recomandari:
1.Statele ar trebui sa reziste la traditionala
practica de suspendare a relatiilor diplomatice.
2.Guvernele si organizatiile internationale
trebuie sa exprime in mod clar si impunator
interesele sale in situatia de risc.
3.Criza trebuie sa fie pusa in agenda Consiliului
de Securitate al ONU sau al organizatiei
internationale relevante sau a ambelor, destul de
timpuriu pentru a permite actiuni preventive.
4.Chiar si in contextul multilateral al
conflictului guvernele trebuie sa fie atente la
oportunitatile de a sustine diplomatia linistita si
dialogul cu si intre liderii moderatori in criza.

Va
multumim
pentru
atentie!