Curs VI

APARATUL LOCOMOTOR
I.SISTEMUL OSOS
II.SISTEMUL ARTICULAR
III.SISTEMUL MUSCULAR
I.SISTEMUL OSOS
A.Generalitati
-oasele sunt incluse alaturi de ligamente,tendoane si cartilaje in
clasa tesuturilor conjunctive
-reprezinta o importanta parte atat a suportului mecanic si de
mentinere a integritatii structurale scheletice cat si a celui de
transmitere a fortei de la elementele active(neuromusculare) la cele
pasive (osteoarticulare) ale aparatului locomotor.
-din punct de vedere structural oasele sunt compuse din 2
compartimente majore:celule si matrice extracelulare.
Celulele ocupa 3% din volumul total osos si iau parte la sinteza si
secretia componentelor organice .Componentele organice sunt
asamblate intr-o retea distincta organizata sub forma matricei
extracelulare,in care componente organica osteoida este puternic
mineralizata si vascularizata.Continutul hidric reprezinta 1% din
volumul total osos;65% din greutatea uscata este reprezentata de
minerale si 35% de matricea organica,in care derivatiile de colagen
sunt majoritari(95%).
Celulele osoase:
-condroblastele :sunt condrocite imature izolate,neinconjurate inac de
o matrice cartilaginoasa ,care este secretata pe masura maturizarii si
diferentierii in condrocite
-condrocitele :prezinta puternica activitate sintetica (colagenul
II,fibre reticulare sau elastice,glicozaminoglicansulfat,condroitin
sulfat,elastina,etc) generand cartilajul hialin,fibrocartilajul,cartilajul

elastic si cel epifizar

-osteoblastele alcatuiesc un strat continuu la suparfata de formare a
osului nou,avand functiile de sinteza si secretia osteoidului.Aceasta
reprezinta matricea organica a osului,in care dupa maturizare ,isi fac
loc treptat procesele de mineralizare si remodelare osoasa
-osteocitele :sunt la origine osteoblaste inconjurate in totalitate de
osteoidul mineralizat,intre care exista un spatiu amorf mineral
osos:lichid interstitial bogat in ioni de calciu si potasiu.Participa la
remanierea osoasa si reglarea metabolismului mineral.
-osteoclastele :provin din linia celulara limfoida ,din care fac parte si
monocitele periferice si macrofagele tisulare .Osteoclastele intervin in
procesul de resorbtie osoasa ,care este initiat prin acivarea lor de catre
hormonul paratiroidian sau alte proteine de tipul factorului de
activare osteoclastica
-fibroblastii sunt celule conjunctive fusiforme care populeaza tesutul
conjunctiv dens si rarefiat,zonele externe ale periostului ,ligamentele si
tendoanele.Au rol in sinteza colagenului de tip I si a celui de tip III
,simultan cu o sinteza marcata de proteoglicali.Manifesta o mare
capacitate de crestere si regenerare ,fiind implicati in cicatrizarile
fiziologice si patologice si raspunsurile inflamatorii reactive ca factori
de autoaparare.
Matricea extracelulara este reprezentata prin componenta organica
numita osteoid ,sintetizat si secretat de osteoblaste si care constituie
suportul principal al componentei anorganice-mineralul.
Osteoidul este compus majoritar din macromolecule(colagen tip
I,proteoglicani,GAG,elastina,fibronectina,etc) si proteine
noncolagenice (osteonectina,osteocalcina,fosfoproteine de tip osos)
acestea din urma constituind componenta majoritara din
oase,cartilaje si ligamente
Mineralul osos :reprezinta componenta anorganica (minerala) a
matricei extracelulara ,avand numeroase caracteristici chimice
similare mineralului geologic numit hidroxiapatita.Compozitia
mineralului osos reprezinta 2/3 din materialul osos predominand
sarurile de calciu in special sub forma de fosfat de calciu
Mineralizarea si formarea osului se desfasoara in 4 etape
principale:modificarea matricei,nuclearizarea cristalului ,cresterea
cristalului si remodelarea.
B.FORMAREA OASELOR
Este un proces complex de formare a materialului osteogen prin

doua variante esentiale:

a)osteogeneza intramembranala :implica osteoblastele diferentiate
direct din mezenchim ,care secreta matricea osteoida utilazata ca
substart pentru mineralizare
Acest tip de osteosinteza sta la baza formarii oaselor craniului si
masivulu facial,partial a claviculei si mandibulei cat si a intregului
tesut periostic
b)osteogeneza endocondrala :asigura formarea restului scheletului
din tesut cartilaginos.Procesul are loc pe model cartilaginos,trecand
prin stadii succesive spre maturare.Initial se produce cu hipertrofia
condrocitelor din zona centrala a diafizei ,urmata de invazia in
teritoriu a vaselor nutritive,aparitia centrilor primari de osificare si in
final formarea centrilor secundari de osificare epifizara
C.FACTORI DE CONTROL AI CRESTERII,MODELARII SI
MATURARII OSOASE
Factorii modulatori ai cresterii osoase sunt modulatori organici ,prin
facilitarea fie a resorbtiei ,fie a osteoformarii.
Factori stimulatori ai
osteolizei:palathormon,glucocorticoizi,EGF(epitelial grow
factor),fibroblatic(FGF,prostaglandina de tip F,factor de activare a
osteoclastelor)
Factori stimulatori ai osteosintezei ai caror surse sunt:
-umorala :insulina STH ,somatomedina C,hormonii tiroidieni
-osoasa :proteina morfogenetica osoasa,factorul de crestere
scheletic,factorul de crestere derivat din os,
-tumorala :factorul carcinomului prostatic ,factorul carcinomului de
san
Mecanisme modulatoare ale cresterii/resorbtiei osoase
-hormonul de crestere(STH)
-hormonul tiroidian
-hormonul paratiroidian
-insulina
-cortizonul si glucocorticoterapia
-hormonii sexuali
-factori nutritivi(proteine,calciu,fosfor,vitaminele C si D)
-factori circulatori(hiperemia determina demineralizare,iar staza
hiperformare osoasa)
-factori genetici

-varsta
-factori biomecanici de solicitare fizica
D.CARACTERISTICI STRUCTURAL FUNCTIONALE
a)Tesutul osos:
-osul este un amestec a doua variante de tesut osos (cortical si
spongios)cu implicatii functionale diferite prezentand o organizare
arhitecturala strict legata de aranjamentele interne ale acestuia.
-tesutul osos compact (cortical):este prezent in oasele implicate in
realizarea functiei de sustinere (plante,bazin)sau de miscare (parghii
osoase diafizare).
-tesutul osos spongios:asigura o rezistenta crescuta la un minim de
material distribuit trabecular conform directiilor de
solicitare,presiune,si/sau tractiune si in acest fel sustinerea si protectia
unor organe.
-in osul lung exista o arhitectura care formeaza 3 suprafete
distincte(periostica ,haversiana,endostala),delimitata de 2
membrane:periostul la exterior si endoostul la partea interna
b)Maduva osoasa :cavitatile osoase contin tesut hematopoietic
reprezentat de maduva rosie.Aceasta participa la genererarea
elementelor figurate sangvine cat si la procesele de nutritie,formare si
crestere a oaselor prin continutul mare in osteoblaste,osteoclaste,vase
sangvine si nervi.
c)Reteaua vasculara osoasa :osul este un organ puternic vascularizat.
Irigatia sangvina provine din 4 sisteme distincte :artera
nutritiva,artera metafizara ,artera epifizara ,arterele periostice
Sistemul venos medular prezinta o capacitate de 6-8 ori mai mare
decat cel arterial si joaca rol de poarta de intrare a tinerelor celule
sangvine provenite prin generare in sistemul hematopoietic medular
d)Reteaua nervoasa somato-vegetativa :sistemul osos scheletic are o
importanta retea de fibre nervoase senzitive si vegetative, care
patrunde in os impreuna cu reteaua vasculara.Tesuturile
periarticulare si periostul sunt prevazute cu inervatie senzitiva bine
reprezentat,astfel se explica sindroamele algice din anumite afectiuni
E.FUNCTIILE SISTEMULUI OSOS
a)Functiile mecanice:

-functia de sustinere si protectie(suport pentru cap ,trunchi si

extremitati,punct de insertie a tendoanelor musculare si
ligamentelor,adapost pentru organe interne,creier,maduva spinarii si
organe de simt
-functia de postura si locomotie :posibile datorita asamblarii sub
forma de parghii a oaselor lungi si scurte
b)Functii biologice:
-definitivarea si mentinerea formei corpului uman se realizeaza prin
programare genetica a osteoformarii si adaptarea metabolismului
pentru sintezele compontelor osteoarticulare
-participare la metabolismul mineral se face prin rolul de depozit
mineral si zona de schimb ionic ,restructurarea organo-minerala si
asigurarea homeostaziei fosfo-calcice.
-participarea la hematopoieza si apararea organismului sunt posibili
prin continutul in maduva rosie generatoare de elemente figurate
sangvine si particularitatile microretelelor vasculare de la nivelul
structurilor osoase .
F. OASELE CORPULUI
a)Scheletul capului
a1)neurocraniul(formeaza cutia craniana care adaposteste encefalul)
-bolta craniana ,ce corespunde calvariei :frontalul,occipitalul
,parietale(2),temporale(2)
-baza craniului alcatuita din etmoid si sfenoid
a 2)scheletul masivului facial :
-maxilarul
-mandibula
-os palatin(pereche)
-zigomaticul(pereche)
-lacrimalul(pereche)
-vomerul
-nazalul(pereche)
-cornetul nazal inferior
a 3) hioidul
b)Scheletul membrelor
b1)scheletul membrului superior :
-centura scapulara (alcatuita din scapula si clavicula )
-humerus

-radius
-ulna
-scheletul mainii (carpul
(scafoid,semilunar,piramidal.,pisiform,trapez,trapezoid,osul mare,osul
cu carlig),metacarpul (5),oasele degetelor mainii(falange)-14
b2)scheletul membrului inferior
-coxalul (osul iliac,ischionul,pubisul)
-femurul
-patela(rotula)
-tibia
-fibula(peroneul)
-scheletul piciorului:tars(talusul,calcaneul,cuboidul,navicularul -3
oase cuneiforme),metatarsul (5 oase),oasele degetelor(14)
c)Scheletul trunchiului
c1)coloana vertebrala
-coloana cervicala-7 vertebre
-coloana toracala -12 vertebre
-coloana lombara -5 vertebre
-coloana sacrala-5 vertebre fuzionate
-coccisul -3-4 vertebre fuzionate
c2)scheletul toracelui
-coastele (12 perechi )-primele 7 perechi coaste
adevarate,urmatoarele 3 perechi coaste false,ultimele 2 perechi coaste
libere sau flotante
-sternul (manubriul sternal,corpul sternului si procesul xifoid)

II.SISTEMUL ARTICULAR
A. Elemente generale si clasificare
Asamblarea pieselor osoase ale scheletului pentru a forma
dispozitivul pasiv al aparatului locomotor este realizata prin
intermediul unor formatiuni anatomo-functionale numite articulatii.
Articulatia se prezinta ca un organ de unire a doua sau mai multe
piese osoase , mobilitatea si functionalitatea lor fiind strans legate de

geometria si organizarea structurala a componentelor anatomice.

Articulatiile sunt clasificate in trei tipuri :
1. articulatii fibroase : din punct de vedere structural sunt
sinartroze , care permit miscare minima( suturi craniene,
articulatia tibio-peroniera distala);
2. articulatii cartilaginoase : din punct de vedere structural sunt
amfiartroze - cu mobilitate moderata ( simfiza pubiana,
articulatii intervertebrale);
3. articulatii sinoviale; din punct de vedre structural sunt
diartroze si prezinta o mare mobilitate( articulatiile
centurilor, radio-carpiene, interfalangiene);
In articulatiile sinoviale , extremitatile osoase sunt acoperite de
cartilaj articular si scaldate de lichidul sinovial,vare confera o
frictiune redusa si o rezistenta crescuta la fortele generate de
gravitatie sau activitatea musculara.Intreaga articulatie este invelita
de o capsula articularastrabatuta de vase si nervi si acoperita de o
membrana sinoviala.
Dupa nr. De piese articulare articulatiile pot fi:
1.simple(interfalangiana)
2.compuse(articulatia cotului)
3.complexe(articulatia rotuliana)
4.combinate (articulatia temporo-mandibulara)
Dupa forma si gradul de libertate articulatiile pot fi;
1.articulatii uniaxiale(plane sau cilindroide)unde miscarea se executa
intr-un singur plan(apofize articulare cervicale)sau asemanator
balamalelor (articulatia cotului),acestea putand fi de
flexie,extensie,rotatie mediana sau laterala.
2.articulatii biaxiale(elipsoide sau selare) care au libertatea
miscarilor in doua sensuri(flexie-extensie si lateralitate),miscarea de
rotatie nefiind posibila(articulatia radio-carpiana sau carpometacarpiana).
3.articulatiile pluriaxiale (articulatiile sferoidale sau anartroze)
numite si total libere si la care orice miscare este permisa,adica
flexie,extensie ,miscari de lateralitate,abductie si adductie,rotatie si
circumductie(articulatiile scapulo-humerale si coxo-femurale )

B.Componente si caracteristici articulare

O articulatie de tip diartroza prezinta toate elementele unei
articulatii clasice(extremitati osoase,cartilaje articulare,capsula
articulara),fiecare dintre ele avand o structura si un rol functional
particular .
1.Extremitatile osoase sunt formate din tesut osos spongios ,cu
travee orientate in directia liniilor de forta si separate de cartilajele
articulare printr-o lama osoasa subcondrala.Buna functionare a
articulatiilor este legata de adaptarea perfecta a suprafetelor
articulare prin care liniile de forta se transmit pastrand aceeasi
directie de la o suprafata la alta
2.Cartilajul articular este reprezentat de o formatiune cartilaginoasa
hialina ,puternic hidratata(70-80% apa),neteda,lucioasa,umeda si usor
albastruie.Este considerat filogenetic ca cea mai veche structura a
organismului care si-a pastrat individualitatea histo-morfologica
.Cartilajul articular are o structura neomogena care variaza
morfologic ca marime si orientare intramatriceala a condrocitelor si
fibrelor de colagen.Dinspre cartilaj spre osul subcondral se
diferentiaza 4 zone:
-zona tangentiala
-zona de tranzitie
-zona radiala
-zona calcificata
Nutritia cartilajului are loc prin inbibitie(la nivelul cartilajului
sunt absente vasele sangvine si limfatice,compensate de prezenta
lichidului sinovial care asigura nutritia condrocitelor si epurare
continua metabolica).Lipsa vascularizatiei limiteaza capacitatea de
cicatrizare sau regenerare .
Proprietatile cartilajului sunt:
-compresibilitatea
-elasticitatea
-porozitatea
3.Capsula articulara este formata din tesut conjunctiv fibros
rezistent si putin elastic ,intarita de ligamente capsulare si redusa pe
alocuri pana la completa disparitie .Prin aceste hiatusuri membrana
sinoviala se extinde in fundul de sac,care permit o mai buna alunecare
a tendoanelor si muschilor peste articulatii si in acelasi timp
functioneaza ca rezervor pentru lichidul acumulat in repaus .

Capsula articulara,ligamentele si tendoanele inserata in zona

extraarticulara denumita entezis,realizeaza o contensie solida si in
acelasi timp supla a articulatiilor,permitand mobilizarea lor optima in
timpul efectuarii unei game variate de miscari .
Sinoviala este partea interna a capsulei articulare,constituita din
tesut conjunctiv histiocitar,a carui stroma prezinta fibre colagene
orientate in sensul tractiunilor osoase.Sinoviala este formata histologic
din 2 straturi:intima si subintima .
Functiile sinovialei sunt :
-este organul sensibil al articulatiei
-are rol de aparare si protectie
-implicata in procesele de permeabilitate, cu rol de membrana de
filtrare
-are rol secretor,participa la elaborarea acidului hialuronic din
lichidul sinovial
-are rol plastic,umpland golurile dintre suprafetele articulare in
repaus si spatiile interarticulare
-acopera in afara capsulei articulare si o zona care poate fi afectata
precoce printr-un proces distructiv insotit de o intensa proliferare
intensa a sinovialei .
Lichidul sinovial se gaseste in articulatiile umane in cantitati foarte
reduse ,dispus sub forma unui film continuu la suprafata cartilajelor
articulare.Este un lichid clar ,vascos,de culoare galben-pai,rezultat din
ultrafiltrarea plasmei,cu un continut redus in elemente celulare:10100/mm3,in special monocite si sub 25%neutrofile ,la care se pot
adauga limfocite si fagocite pana la 300/mm3.Rolul sau este
lubrefiant,de asemenea rol important nutritiv si de curatare a unor
deseuri
C. Articulatia ca unitate functionala
Ca organ ce contine componente anatomice distincte morfologic si
functional articulatia devine o unitate functionala integrata in sistemul
scheletic atasat celui neuromuscular atat prin elementele
informationale senzitivo-senzoriale cat si prin cele efectuare musculotendinoase.
Mobilitatea articulara dupa planul in care articulatia asigura
directia miscarii segmentelor osoase are loc o grupare a miscarilor
dupa cum urmeaza:

-miscari in plan frontal (orizontal)-flexie si extensie

-miscari in plan sagital(vertical)-abductie si adductie
-miscari giratorii (de rotatie)
-miscari circulare (de circumductie)
Rolul functional al articulatiilor in organism -articulatia joaca un
triplu rol:
-postural,prin participarea la mentinerea pozitiei corpului
-kinetic ,prin deplasarea unor segmente in raport cu altele
-locomotor,prin deplasarea corpului in ansamblu in spatiu
D.Articulatiile corpului
1.Articulatiile capului si gatului
-articulatia temporo-mandibulara ;
suturile;
articulatia cranio-vertebrala;
articulatia atlanto-axoidiana laterala;
articulatia atlanto-axoidiana mediana;
articulatia atlanto-occipitala;
2. Articulatiile trunchiului :
- articulatiile corpurilor vertebrale;
- articulatiile proceselor articulare;
- articulatia lombo-sacrata;
- articulatia sacro-coccigiana;
- articulatiile costo-vertebrale(a capului coastei si
costotransversa);
- articulatiile sternului cu coastele;
- articulatia sacro-iliaca;
- simfiza pubiana;
3. Articulatiile membrelor :
a) membre superioare :
- articulatia scapulo-toracica;
- articulatia sterno-claviculara;
- articulatia acromio-claviculara;
- articulatia gleno-humerala;
- articulatia cotului;
- articulatia radio-ulnara proximala;
- articulatia radio-ulnara distala;
- articulatiile intercarpiene;

- articulatiile carpo-metacarpiene;
- articulatiile metacrpo-falangiene;
- ariculatiile interfalangiene;
b) mambre inferioare :
- articulatia coxo-femurala(a soldului );
- articulatia genunchiului;
- articulatia patelo-femurala;
- articulatia talo-crurala;
- articulatia subtalara;
- articulatia talo-calcaneo-naviculara;
- articulatia tarsiana transversa;
E. Elemente de patologie articulara
Fractura : - este definita ca o deformatie sau discontinuitate liniara
osoasa produsa de forte care depasesc rezistenta maximala a osului.
Deformarile fara fractura pot aparea la tensiuni care depasesc limita
elastica a osului, dar nu si rezistenta lui. Acestea sunt denumite
deformari plastice si sunt mai frecvente la copii. Fracturile pe os
patologic apar atunci cand rezistenta osoasa este mai mica decat in
mod normal, deobicei in infectii, tumori sau boli osoase metabolice,
sau dupa crearea unor defecte chirurgicale la nivelul osului.
- sunt descrise anatomic in functie de zona de os afectata
( intraarticulare, epifizare, metafizare, diafizare), numarul si tipul
fragmentelor, precum si daca fractura este inchisa sau deschisa. O
fractura spiroida este produsa de o forta de torsiune , iar cominutia
implica prezenta de fragmente multiple.
Luxatia : - este o afectiune traumatica ce consta in deplasarea
permanenta a extremitatilor articulare( suprafetele articulare isi pierd
raporturile dintre ele) .
Entorsa : - reprezinta leziune a ligamentelor. Pot surveni
independent la nivelul unei articulatii sau insotind leziuni
osoase( fracturi/luxatii). Ligamentele se vindeca prin cicatrizare
progresiva si prin contractura . Entorsele sunt clasificate in Tip
I( intinderea fibrelor fara ruperea acestora), Tipul II ( ruperea unui

procent din fibrele ligamentului), Tipul III( intreruperea completa a

continuitatii ligamentare ). Leziunile ligamentare de tip I si II se tratea
za in general prin imobilizare sau prin limitarea miscarilor articulare .
Tratarea leziunilor ligamentare de tip III depinde de mai multi factori
si poate varia de la absenta acestuia( ca in cazul disjunctiei
acromioclaviculare tip III), pana la refacerea sau reconstructia
chirurgicala imediata( ruptura ligamentului incrucisat din articulatia
genunchiului).

III.SISTEMUL MUSCULAR

A. Generalitati
Sistemul neuro-muscular este format din totalitatea structurilor
musculare si a formatiunilor nervoase atasate lor.
In acest ansamblu , muschii sunt considerati organe efectoare , iar
formatiunile nervoase periferice verigi de legatura prin care sistemul
nervos central intervine in reactiile complexe ale organismului fata de
mediul extern.
Ramificatiile axonale terminale ale neuronilor motori se distribuie
fibrelor musculare prin intermediul jonctiunilor neuro-musculare,
constituind ansamblul functional unitar cunoscut sub denumirea de
unitate motorie.
Desi separate structural, elementele musculare si nervoase
formeaza o unitate functionala a carei activitate se manifesta sub cele
mai diverse forme la nivel de organe si sisteme, asigurand o serie de
functii generale sau particulare.
Ca masa reprezinta 40% din greutatea totala a corpului, muschii
participa la evolutia anatomica si realizarea unei forme normale a
intregului organism. Sedentarismul duce la involutie si atrofiere, cu
implicatii nefavorabile in toate compartimentele functionale.
Ca element activ al aparatului locomotor musculatura striata
scheletica asigura deplasarea elementelor osoase pasive cu rol de
parghii in cadrul unor miscari complexe.

Prin aceasta se realizeaza activitatea statica de postura si cea

dinamica cu deplasarea organismului( mers, fuga, salt), precum si
diverse activitati motrice( voluntare sau reflexe), cu participarea
extremitatilor sau a altor compartimente functionale , inclusiv
vorbirea si o serie de functii vitale( respiratorie, excretorie sau
digestiva).
Sub aspect biologic prin contractia realizata muschii pot fi
considerati veritabili transformatori deenergie, convertind energia
chimica potentiala in cele mai diverse forme de energie actuala
( mecanica, termica sau sonora).
B. Structura si fiziologia musculaturii striate
Muschiul scheletic este constituit din fibre musculare care sunt
elemete celulare multinucleate , de forma cilindrica, cu lungimea de la
cativa mm pana la 50cm.
Numarul celulelor musculare din componenta unui muschi ramane
invariabil de la nastere , insa volumul acestora ia diferite proportii, in
functie de muschi, de varsta , de solicitare fizica si stare de nutritie.
Alaturi de structuri functionale comune oricarei celule ,
reprezentata prin membrana celulara( sarcolema), citoplasma
( sarcoplasma), nuclei, fibra musculara striata(multinucleata) prezinta
ca elemente distincte : aspectul neomogen striat , determinat de
prezenta unui aparat contractil specific , alcatuit din miofibrile ,
dispunerea periferica a nucleilor, ca urmare a diferentierii
ontogenetice.
Tipurile de fibre musculare ( pe baza de elemente metabolice si
proprietati contractile) :
Fibrele de tip I : corespund categoriei clasice de fibre
rosii, avand un continut crescut de mitocondrii,
mioglobina, lipide si enzime oxidative. Genereaza o
contractie lenta( timp de contractie 120 ms), iar producerea
de ATP se face pe cale oxidativ aeroba , datorita
continutului mare in mitocondrii la nivelul carora se afla
enzime ale ciclului Krebs ale beta-oxidarii acizilor grasi si
ale fosforilarii oxidative. Aceste fibre prezinta o mare
rezistenta la oboseala si sunt capabile de eforturi moderate
de lunga durata;

 Fibrele de tip II : au stocuri limitate de mitocondrii,

mioglobina si lipide.
Proprietatile fibrei musculare :
permeabilitatea si polaritatea electrica : permeabilitatea
sarcolemei asigura o repartitie ionica particulara in
compartimentele intrasiextracelulare, conferind polaritatea
electrica ce caracterizeaza majoritatea structurilor excitabile.
Consecinta directa a permeabilitatii membranare selective si
intretinuta de pompele ionice biologice de Na si K, polaritatea
electrica sta la baza genezei potentialului membranar de
repaus de -70-90mV, precum si la impunerea unui anumit
grad de excitabilitate a fibrei musculare. De potentialul de
repaus sarcolemic va depinde atat nivelul pragului de
transmitere neuro-musculara a mesajului contractil cat si a
potentialelor de placa sau de actiune( propagate), implicate in
declansarea si intretinerea cuplului excitatie -contractie.
Excitabilitatea : proprietate comuna a materiei vii, este
definita prin capacitatea de a reactiona specific prin
contractie alaturi de modificari de permeabilitate si
polaritate electrica , acestea fiind fenomene inseparabile
declansarii raspunsului de scurtare miofibrilara.
Contractilitatea : avand ca substrat morfologic aparatul
contractil miofibrilar , contractilitatea se reflecta in
capacitatea muschiului de a dezvolta o tensiune mecanica la
extremitatile sale. Se poate insoti de scurtarea lungimii
muschiului si alte manifestari fizico-chimice (electrice,
biochimice, acustice, termice) si histo-morfologice asociate
procesului contractil.
Elasticitatea : capacitatea muschiului de a se alungi in
anumite limite si a reveni la dimensiunea initiala dupa
incetarea fortei de intindere . In stare de repaus muschiul se
afla in mod normal sub o tensiune usoara , determinata de
proprietatea sa de tonicitate, sectionarea tendoanelor
determinand o scurtare moderata. Lungimea muschiului
suficient relaxat, cu o tensiune de repaus nula , reprezinta
lungimea de repaus, apropriata de valoarea extensiei
maxime posibile in conditii naturale. Capacitatea maxima de

contractie a muschiului este in mod specific legata de

lungimea initiala. Daca forta aplicata depaseste limitele
elasticitatii perfecte , chiar si in situ , muschiul poate pastra
ulterior o anumita deformare. La o intindere de 3 ori mai
mare decat lungimea de echilibru, muschiul scheletic se rupe.
Tonicitatea : reprezinta acea stare de tensiune
( semicontractie) caracteristica muschilor situati in
organismul intact;
C. Organizarea macroscopica a musculaturii scheletice
Un numar de aproximativ 600 de muschi scheletici acopera 4045% din greutatea corporala.
In jurul fiecarei fibre musculare se afla tesut conjunctiv denumit
endomisium, care contine vase de sange si nervi. Mai multe fibre
musculare prezinta un invelis comun format din fibre de colagen
dense , numit perimisium. Tesutul conjunctiv care organizeaza fibrele
sub forma muschiului ca organ se numeste episium. Cele trei straturi
conjunctive se afla in continuitate si la capatul muschiului formeaza
tendonul.
Aranjamentul fibrelor musculare in muschi este variabil,
astfel : - fibre paralele cu axul lung al muschiului( pectineu, biceps
brahial). Acesti muschi au capacitatea de a se scurta pe distante mari;
fibre oblice fata de axul lung al muschiului, cu mai
multe variante : unipenat( flexor propriu al policelui),
bipenat( drept anterior), circumpenat( tibial anterior),
multipenat( deltoid). Acesti muschi dezvolta rapid
forta pe distante mici.
Fibre cu aranjament radial sau triunghiular(pectoral
mic, lung aductor).Muschi care dezvolta o forta mare,
dar la care gradul scurtarii este limitat, prezinta o
structura multipenata , cu tendoanele dispusein
septuri multiple pe doua planuri.
Pentru a-si realiza functia , muschi sunt atasati de la un os la
altul prin tendoane sau aponevroze, trecand peste una sau mai
multearticulatii, punctele de atasare musculara proximala si distala se
numesc origine si respectiv, insertie, cea din urma aflandu-se de obicei

pe osul mobilizat de muschi.

Tendoanele sunt formate din tesut conjunctiv flexibil, dar
prectic inextensibil, care joaca rol de intermediarin transmiterea fortei
musculare la schelet.
Muschiul luat ca intreg prezinta un spectru de viteze de
contractie si relaxare. Muschii globului ocular au un timp de
contractie de 7,5ms, de 5 ori mai mic decat gastrocmenianul(40ms), si
de 12 ori mai mic decat solearul(90ms). Acest comportament se explica
prin raportul variabildin componenta muschiului.
Realizarea oricarei miscari implica participarea mai multor
muschi, care sunt denumiti : agonisti , sinergisti si antagonisti.
Nu toti muschii striati actioneaza in cadrul deplasarii sau
al mentinerii posturii. Unii din ei inconjoara orificii( buze, pleoape,
anus) si au rol de sfinctere. In 2/3 superioare ale esofagului se afla
muschi striati care contribuie la realizarea deglutitiei. Diafragmul este
un muschoi striat care prin largirea toracelui si compresia
abdomenului participa la realizarea inspirului. Exista deasemenea ,
muschi cu cewl putin o insertie cutanata, cum ar fi muschii faciali ai
mimicii.
Spatiile dintre fibrele musculare sunt strabatute de o retea de
nervi somatici motori si senzitivi, al caror loc de patrundere este
denumit punct motor. Majoritatea fibrelor vegetative ( simpatice si
parasimpatice)merg la muschi pe calea plexurilor perivasculare.
Cu rare exceptii , fiecare fibra musculara este in contact cu
o singura fibra nervoasa terminala. Aceasta zona de contact , situata
in partea mijlocie a fibrei musculare , corespunde unei diferentieri a
sarcolemei care , impreuna cu terminatiile axonale , constitue
jonctiunea neuro-musculara/placa motorie.
Contractia musculara voluntara este rezultatul unei sumatii
de secuse individuale , avand ca rezultat aparitia contractiei tetanice.
In organism se intalnesc in special contractii de tip tetaniform , cele
unice de tipul secusei, insotind doar unele reflexe
proprioceptive(miotatic).
Tipuri de contractii musculare :
contractia izometrica : ( mobilitatezero) nu furnizeaza
travaliu dupa datele clasice, desi mentinerea unei
anumite pozitii egale cu invingerea fortei
gravitationale echivaleaza cu un travaliu static.
Muschii antigravitationali sau muschii maticatori in

timpul sfaramarii alimentelor efectueaza contractii

izometrice , care se insotesc de un consum energetic
crescut, iar travaliul efectuat duce rapid la oboseala ;
contractia izotonica : declanseaza miscari prin
aplicarea fortei uniu vector, furnizand astfel un
travaliu dinamic. Contractiile izotonice insotesc
deplasarea membrelorin procesul de mers, in ridicari
de greutati si in realizarea miscarilor in spatiu.
Contractia in alungire : este un al treilea tip de
contractie , care apare atunci cand forta ce se opune
miscarii depaseste forta musculara si intinde
muschiul.
In ce priveste dezvoltarea musculaturii contractiile izometrice au
ca rezultat cresterea volumului si greutatii musculare( in consecinta a
fortei), in timp ce in contractiile izotonice forta se modifica foarte
putin.
D. Muschii striati ai omului
1. Muschii capului
a) muschii mimicii
- mm. Epicranieni( m. Epicranian, m. Auricular anterior,
mauricular superior, m. Auricular posterior),
- mm. Circumpalpebrali si orbitali(m. Orbicular al ochiului,
m. Sprancenos, m. Coborator al sprancenei,m. Ridicator al
pleoapei superioare),
- mm. Nazali( m. Procerus, m. Nazal, m. Caborator al
septului),
- mm. Bucolabiali( m. Ridicator al buzei superioare si al aripei
nasului, m. Ridicator al buzei superioare, m. Ridicator al
unghiului gurii , m. Zigomatic mic,. Zigomatic mare, m.
Malar, m. Mental, m. Coborator al buzei inferioare, m.
Coborator al unghiului gurii, m buccinator, m. Orbicular al
gurii, m. Rizorius, m. Incisiv al buzei inferioare,m. Incisiv al
buzei superioare),
b) muschiii masticatori
- m. Temporal,

- m. Maseter,
- m. Pterigoidian medial,
- m. Pterigoidian lateral,
2. Muschii gatului
a) mm . Regiunii mediane a gatului
- mm. Suprahioidieni( m. Digastric, m. Stilohioidian,m.
Milohioidian, m. Geniohioidian),
- mm. Infrahioidieni( m. Sternohioidian, m. Sternotiroidian,
m. Tirohioidian,m. Ridicator al glandei tiroide,m.
Omohioidian),
- mm . Prevertebrali( m. Lung al gatului, m. Lung al capului,
m. Drept anterior al capului, m. Drept lateral al capului),
b) mm. Regiunii laterale a gatului
- m. Scalen anterior,
-m. scalen mijlociu,
- m. Scalen posterior,
- m. Scalen minim;
3. Muschii spatelui si ai cefei
a) mm. Migranti ai spatelui
- m. Trapez;
- m. Dorsal mare,
-m. ridicator al scapulei,
-m. romboid,
-m. dintat postero-superior,
-m. dintat postero-inferior,
b) mm. Erectori ai trunchiului
- sistemul interspinal,
sistemul intertransversar,
sistemul spino-transversar,
sistemul transverso-spinos,
4. Muschii toracelui
a) mm. Extrinseci ai toracelui
- m. Pectoral mare,
-m. pectoral mic,
-m. subclavicular,
-m. dintat anterior,
b) mm. Intrinseci ai toracelui
- mm. Intercostali interni,
- mm. Intercostali externi

- mm. Ridicatori ai coastelor,

- mm. Subcostali,
- mm. Intercostali intimi,
- m. Transvers toracic,
c)m. Diafragm,
5. Muschii abdominali
- m. Oblic extern,
- m. Oblic intern abdominal,
- m. Transvers al abdomenului,
- m. Drept abdominal,
- m. Piramidal,
- m. Patrat lombar,
6.Muschii membrului superior
a) mm. Umarului
- m. Supraspinos,
- m. Infraspinos,
- m. Subscapular,
- m. Rotund mic,
- m. Rotund mare,
b) mm. Bratului
- mm anteriori ai bratului( m. Biceps brahial, m.
Brahial,m. Coracobrahial),
- mm. Posteriori ai bratului( muschiul triceps brahial),
c) mm. Antebratului
- mm. Anteriori ai antebratului( m. Rotund pronator,m.
Flexor radial al carpului,m. Palmar lung, m. Flexor ulnar
al carpului, m. Flexor superficial al degetelor, m. Flexor
profund al degetelor, m. Flexor lung al policelui, m.
Patrat pronator),
- mm. Laterali ai antebratului( m. Brahioradial, m. Lung
extensor radial al carpului, m. Scurt extensor radial al
carpului),
- mm. Posteriori ai antebratului( m. Extensor al
degetelor, m. Extensor al degetului mic, m. Anconeu, m.
Supinator, m. Lung abductor al policelui, m. Scurt
extensor al policelui, m. Lung extensor al policelui, m.
Extensor al indexului),
d) mm. Mainii
- mm . Policelui ( ai eminentei tenare),

- mm. Degetului mic( ai eminentei hipotenare),

- mm. Regiunii palmare mijlocii( lombricali si interososi),
7. Muschii membrului inferior
a) mm. Bazinului
- mm. Intrinseci ai bazinului( mm. Perineului- formeaza
diafragma pelvina),
- mm. Extrinseci ai bazinului(m. Psoas mare, m. Psoas
mic, m. Iliac, m. Fesier mare, m. Fesier mijlociu, m.
Fesier mic, m. Piriform, m obturator intern, m. Gemen
superior si inferior, m. Obturator extern),
b) mm. Coapsei
- mm. Regiunii anterioare a coapsei( m. Tensor al fasciei
lata, m. Croitor, m. Cvadriceps, m. Articular al
genunchiului, m. Drept intern, m. Pectineu, m. Adductor
lung si scurt, m. Adductor mare)
- mm. Regiunii posterioare a coapsei( m. Biceps femural,
m. Semitendinos,m. Semimembranos),
c) mm. Gambei
- mm. Regiunii anterioare( m. Tibial anterior, m.
Extensor lung al degetelor, m. Extensor lung al halucelui,
m. Peronier anterior),
mm. Regiunii laterale( m. Lung peronier, m.
Scurt peronier),
mm. regiunii posterioare ( m. Triceps sural, m.
Gastrocnemian, m. Solear, m. Plantar , m.
Popliteu , m. Tibial posterior, m. Flexor lung al
degetelor, m. Flexor lung al halucelui),
d) mm. Piciorului
- mm. Regiunii dorsale( m. Scurt extensor al
halucelui, m. Scurt extensor al degetelor),
- mm. Plantei( m. Abductor al halucelui, m. Scurt
flexor al halucelui, m. Adductor al halucelui, m.
Abductor al degetului mic, m. Scurt flexor al
degetului mic, m. Scurt flexor al degetelor, m.
Flexor accesor, mm. Lombricali, mm. Interososi
ai piciorului).