PSIHOLOGIA RELAIILOR DE CUPLU I A FAMILIEI

Titular disciplin: Lect. univ. dr. MONICA MORARU

Anul: III
Semestrul: VI
Numr de ore: - Curs 28 ore
- Seminarii 14 ore
- Total 42 ore
Forma de evaluare final: examen
Credite: 5
Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei
Domeniul fundamental : tiine Sociale i Politice
Domeniul de licen : Psihologie
Specializare: Psihologie
Tip disciplin: de specialitate obligatorie
I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI:
1. Sensibilizarea studenilor fa de complexitatea i actualitatea integrrii factorului uman
n microstructura de baz a societii, viaa de familie.
2. Antrenarea studenilor n promovarea resurselor calitativ-progresive ale vieii de familie.
II. CONINUTUL TEMATIC DE BAZ
A. CURS

1. Delimitri conceptuale
cuplu, cstorie, familie
functiile familiei
2. Dinamica structurilor familiale
poligamia i monogamia forme de organizare a vietii familiale
familia extins i familia nuclear
3. Familia restructurata. Experiente neofamiliale
familia restructurata: concubinajul, celibatul, cuplul fr descendeni, familia
monoparentala, familia mixta
experiente
neofamiliale:
semi-csnicia,
pseudo-csnicia,
uniunile
homosexuale, grupul comunitar sexual, swingers
4. Paradigme explicative cu privire la cuplu i familie

teoria dezvoltrii (ciclurilor vieii)

teoria structural (dinamica rolurilor i a puterii)
teoria funcional (procesual): abordarea comunicaional, abordarea
interacionist-simbolic, abordarea din perspectiva conflictului, abordarea
social a schimbului
teoria sistemic (holist)
teoria istorist (intergeneraional)

5. Alegerea partenerului conjugal

motivaia alegerii in societatea traditionala/moderna
criterii de alegere a partenerului conjugal
6. Rolurile conjugal-parentale. Disfunctii de rol
conceptele de rol, rol conjugal-parental ; sex-rol si gen-rol; teorii asupra
formrii identitii sexuale
stereotipii de gen-rol
disfuncii de rol
7. Stiluri maritale. Stiluri parentale
stiluri/tipologii maritale
parentalitate; stiluri parentale; competente si responsabilitati parentale;
consilierea parintilor
anexe
8. Calitatea vieii familiale
indicatori obiectivi i subiectivi ai calitii vieii familiale
rolul serviciilor de asisten, consiliere i terapie familial
educaia profamilial
B. SEMINAR

1. Familia in Romania contemporana. Criza familiei. O perspectiva socio- demografica

asupra familiei: nuptialitatea, natalitatea, divortialitatea
2. Parteneriatul afectiv suport al cunoasterii si interdezvoltarii cuplului (eseu despre
IUBIRE)
3. Factori favorizanti si de risc ai disfunctionalitatii maritale. Consecintele divortialitatii
asupra copiilor
4. Violenta in familie un fenomen cu impact psiho-social
5. Fenomenul copiilor ai caror parinti muncesc in strainatate
6. Educabilitatea comportamentului parental
7. Aspecte ale parteneriatului scoala - familie
C. Bibliografie
1. Adler, A. (1996). Cunoasterea omului. Bucuresti: Editura IRI.

2.
3.
4.
5.
6.
7.

Aries, P., Duby, G., Istoria vietii private, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1994.
Baran-Pescaru, A., Familia azi. O perspective sociopedagogica, 2004.
Banton, M., Discriminarea, Ed. Dy Style, Bucuresti, 1999.
Birch, A., Psihologia dezvoltarii, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2000.
Bruckner, P., Finkielkrant, A., Noua dezordine amoroasa, Editura Trei, Bucuresti, 2005
Bulgaru, M. (2003), Aspecte teoretice si practice ale asistentei sociale (suport de curs),
UMS, Chisinau.
8. Cosnier, J., Introducere in psihologia emotiilor si a sentimentelor, Ed. Polirom, 2002.
9. Duck, S., Relatiile interpersonale, Ed. Polirom, Iasi, 2000.
10. Ducici I., Fericire, Iubire, Femeie, Ed. Niculescu, Bucureti, 1994.
11. Dobson J., Armonia n familie, Ed. Noua Speran, Timioara, 1994.
12. Dumitru, I. Al., Consiliere psihopedagogica, Polirom, 2008
13. Gouti, D., Kokkinou, M. (coord.), Criza familiei, Editura Sophia, 2011
14. Enache, R. (2003). O perspectiva psihologica asupra maternitatii. Bucuresti: Ed. SPER
15. Enache, R. Asistenta sociala a copilului si familiei, Ovidius University Press, Constanta,
2011
16. Enachescu, C., Tratat de psihosexologie, Polirom, 2003
17. Fratiman, Livica. (2003). Notiuni de psihosociologia familiei si planning familial.
Constanta: Ed. Fundatiei Andrei Saguna.
18. Fromm, E. (1995). Arta de a iubi. Bucuresti: Ed. Anima
19. Fukuyamo, F., Marea ruptura, Humanitas, Bucuresti, 2002
20. Hardyment, C. (2000). Viitorul familiei. Bucuresti: Ed. Stiintifica.
21. Jose Ortega y Gasset, Studii despre iubire, Ed. Humanitas, 2002.
22. Mihailescu, I., Familia in societatile europene, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999.
23. Ilut, P., Familia. Cunoastere si asistenta, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1995.
24. Ilut, P., Sociopsihologia si antropologia familiei, Polirom, 2005
25. Jung, C.G. Casatoria ca relatie psihologica, in vol. Puterea sufletului, a treia parte, ed.
Anima, Buc, 1994
26. MECT, Sa construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, Bucuresti, 2008
27. Mihailescu, I. (1995). Politici sociale in domeniul populatiei si familiei. In Politici
sociale. Romania in context european. Bucuresti: Ed. Alternative.
28. Mihailescu, I. (1999). Familia in societatile europene, Bucuresti: Editura Universitatii din
Bucuresti.
29. Mircea, T., Familia de la fantasma la nebunie, Ed. Marineasa, Timisoara, 1994.
30. Miroiu M., Despre natur, femei i moral, Ed. Alternative, 1996;
31. Mitrofan, I., Cuplul conjugal. Armonie si dizarmonie, Ed. Stiintifica si Enciclopedica,
Bucuresti, 1989.
32. Mitrofan I., Mitrofan N., Familia de la A ... la Z. Mic dictionar al vietii de familie. Ed.
tiinific, Bucureti, 1991.
33. Mitrofan, I., Mitrofan, N., Elemente de psihologie a cuplului, Ed. Sansa, Bucuresti, 1994.
34. Mitrofan I., Ciuperc C., Psihologia relaiilor dintre sexe - Mutaii i alternative, Editura
Alternative, Bucureti, 1997.
35. Mitrofan I., Ciuperc C., Incursiune n psihosociologia i psihosexologia familiei, Edit.
Press Mihaela, Bucureti, 1998.
36. Mitrofan, I., Vasile, D., Terapii de familie, Ed. Sper, Bucureti, 2001;
37. Mitrofan I., Ciuperca C., Psihologia vietii de cuplu, Ed. SPER, 2002.
38. Neculau, A., Ferreol, Gilles. (2003) Violenta. Aspecte psihosociale. Iasi: Ed. Polirom

39. Nicolaescu, M. (coord.) (1996). Cine suntem noi? Despre identitatea femeilor din
Romania moderna. Bucuresti: Ed. Anima.
40. Nuta, A., Inocenta si inchipuire. Psihologia relatiei de cuplu, Editura SPER, 2000
41. Pascal, M. N. (2001). Arta de a fi mereu impreuna. Bucuresti: Ed. Axel Springer
42. Radulescu, S. (1997). Sociologia si istoria comportamentului sexual deviant. Bucuresti:
Ed. Nemira.
43. Scutaru, Anca, (2006), Familia monoparentala de la vulnerabilitate la autocontrol. Iasi:
Ed. Lumen.
44. Stanciulescu, E., Sociologia educatiei familiale, vol. I, II, Ed. Polirom, 1997, 1998.
45. Stekel, W. (1995). Recomandari psihanalitice pentru mame. Bucuresti: Ed. Trei
46. Serban, Elena Petronela (2005), Asistenta sociala a mamelor adolescente. Iasi: Ed.
Lumen.
47. Stefan, Cristina, (2001), Familia monoparentala. Aspecte privind protectia sociala.
Bucuresti: Ed. Arefana.
48. Tocqueville, A., Despre democratie in America, vol. II, 1995
49. Voinea, M., Psihosociologia familiei, Bucuresti: T.U.B., 1993
50. Voinea, M. (1996). Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranzitiei in
Romania: accelerarea tranzitiei. Bucuresti: Ed. I. N. I.
51. Vrasmas, E. (2008). Interventia socio-educationala ca sprijin pentru parinti. Bucuresti:
Ed. Aramis.
52. Zapodeanu, Monica, 2005, Terapii familiale si asistenta sociala a familiei. Iasi: Ed.
Lumen.
STABILIREA NOTEI FINALE:
Examen: 60%; Seminarii: 15%
Teste pe parcurs: 10%; Teme de control: 15%

FAMILIE
F FIDELITATE
A ARMONIE
M MULTUMIRE
I IUBIRE
L LINISTE
I IZBANDA
E - EGALITATE

INTRODUCERE
Iubirea imbogateste, pentru ca primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, caci nu
da si nu primeste nimic.
(Parintele Dumitru Staniloaie)
Studiul familiei s-a impus cu necesitate in epoca moderna, desi preocuparile sunt foarte
vechi. Initial, metodele de cercetare a familiei au fost filologice, etnologice si istorice. Abea in
ultimele patru decenii ale secolul XX concepandu-se abordari teoretice si metodologice de pe
pozitii complementare si interdisciplinare, intre care cele de psihologie sociala, sociologie,
pedagogie a adultului si psihologie a copilului, psihopatologie si psihiatrie sociala, psihoterapie si
antropologie detin pozitii prioritare.
Importana familiei ca instituie, ca microsistem social, este confirmat si de apariia unor
domenii conexe ca: planing familial, educaia prinilor, design ambiental, dreptul familie etc.
Numerosi autori au intreprins studii comparative si transculturale privind structurile si
tipurile familiale, dinamica relatiilor conjugal-parentale, a structurilor rolurilor familiale,
fenomenele de psihosociologia si psihosexologia familiei

CURSUL 1
DELIMITARI CONCEPTUALE

1. Cuplul este definit ca o structura bipolara, de tip biopsihosocial, bazata pe

interdeterminism mutual partenerii, barbat si femeie, se sustin, se dezvolta, se stimuleaza, se
satisfac, se realizeaza ca individualitati biologice, afective si sociale, unul prin intermediul
celuilalt (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Cuplul conjugal reprezinta nucleul generativ al microgrupului familial, exprimand structural si functional
modul in care doua persoane de sex opus se intemeiaza creator, dezvoltandu-se, motivandu-se si determinandu-se
mutual prin interacomodare si interasimilare, simultan in plan biologic, psihologic si social (I. Mitrofan, N.
Mitrofan, 1991, p. 89).

Cuplul poate fi armonic, satisfacator, stabilizator, avand mari sanse de a se transforma

intr-o casatorie, sau, din contra, dizarmonic, nesatisfacator, distorsionant, tinzand la
disociere/dizolvare.
2. Casatoria
Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat
si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii.
Din punct de vedere psihologic, casatoria este o relatie psihologica intre doi oameni
constienti, o constructie complicata, alcatuita dintr-o serie intreaga de date subiective si obiective,
avand o natura foarte eterogena (C.G. Jung, Casatoria ca relatie psihologica, in vol. Puterea
sufletului, a treia parte, Editura Anima, Bucuresti, 1994) ; este un proces interpersonal al
definirii si maturizarii noastre ca personalitati, de autocunoastere prin intercunoastere ; este o
experienta traita si care nu poate fi inteleasa decat din interiorul trairii (I. Mitrofan, C.
Ciuperca, 1998).
Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri intre care
nu exista legaturi de consangvinitate.
Aceasta unire poate fi endogamica partenerul este ales din acelasi grup, comunitate,
rasa, religie etc. sau exogamica partenerul este ales din afara grupului.

Pe de alta parte, casatoria poate fi : patrilocala, neolocala sau matrilocala.

Patrilocalitatea implica stabilirea resedintei noilor soti impreuna sau in apropierea parintilor sotului.
Neolocalitatea implica o resedinta neutra. Matrilocalitatea inseamna stabilirea domiciliului impreuna sau in
apropierea parintilor sotiei.
In prezent, arata I. Mihailescu (1993), domina casatoriile matrilocale si, indeosebi, cele neolocale.

Din perspectiva religioasa, vorbim despre taina casatoriei (a cununiei), ce implica relatia
de comuniune responsabila dintre barbat si femeie; o legatura naturala de dragoste si ajutor
reciproc, bucurie de celalalt si rabdare a lui (D. Staniloaie); o legatura pe viata intre cei doi soti
alcatuind unitatea completa (barbat-femeie).
Parintele Dumitru Staniloaie: Adam a fost totdeauna Adam-Eva. Aceste doua aspecte (masculin si
feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile in iubirea lui Dumnezeu, incat o fiinta umana, luata izolat si
considerata in sine, nu e om deplin...Nu este decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau,
care s-ar iubi numai pe sine. Cei doi se iubesc pentru ca se completeaza si nu sunt uniformi. Iubirea nu se naste intre
doua suflete care suna la fel, ci in cele care suna armonic, spune Schiller. Iubirea imbogateste pe fiecare, pentru ca
primeste si daruieste la nesfarsit, pe cand ura saraceste, caci nu da si nu primeste nimic.
Casatoria ca legatura naturala si monogama a fost slabita si desfigurata de poligamie/poliandrie. Omul nu se
mai realizeaza ca persoana. El devine un fel de individ-specie, lipsit de o adevarata comuniune personala. In el se
dezvolta mai mult pasiunea speciei dereglate de pacat, decat trasaturile unei persoane cu caractere spirituale reliefate
in mod propriu.

3. Familia reprezinta ultimul element al triadei: cuplu-casatorie-familie.

Din punct de vedere juridic, familia reprezinta grupul de persoane intre care exista
drepturi si obligatii, avandu-si originea in acte juridice precum: casatorie, rudenie, adoptie.
Din perspectiva sociologica, familia este elementul natural si fundamental al societatii
(I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1991); reprezinta una dintre constructiile sociale cele mai vechi si
mai specifice in asigurarea continuitatii si afirmarii speciei umane, fiind conditionata si
determinata in organizarea si evolutia sa de modul in care este organizata societatea pe care o
reflecta.
Familia este nucleul organizarii umane, molecula/microstructura (grup social unic) care
realizeaza, in mic, totalitatea functiilor societatii, ca mare sistem: reproducerea si asigurarea
continuitatii biologice a speciei umane, producerea mijloacelor de subzistenta, educarea si
socializarea nou-nascutilor si, prin aceasta, asigurarea continuitatii moral-spirituale a societatii
(I. Mitrofan, 1989).

G. P. Murdock (1949): familia este un grup social caracterizat printr-o locuinta comuna, cooperare
economica si reproducere; include adulti de ambele sexe, ..., si unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati.
W. Stephens (1963): familia este o uniune sexuala legitimata social; presupune un contract de casatorie,
mai mult sau mai putin explicit, care specifica drepturi si obligatii reciproce intre soti si viitorii lor copii.
C. Levi-Strauss: familia este un grup social ce isi are originea in casatorie, constand din sot, sotie si copii
sau alte rude, grup unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale, incluzandu-le pe
cele sexuale.

Maria Voinea (1978) defineste familia ca fiind o forma complexa de relatii biologice,
sociale, materiale si spirituale intre oameni legati prin casatorie, sange sau adoptiune. Fiind un
fenomen social, se dezvolta odata cu dezvoltarea societatii si se modifica in raport cu aceasta
(apud. Rodica Enache, 2011).
O definitie interesanta ne este oferita de Adina Baran-Pescaru (2004, p. 14):
Familia este un grup social, care poate sau nu sa include adulti de ambele sexe (ex.
familiile cu un singur parinte), poate sau nu include unul sau mai multi copii (ex. cuplurile fara
copii), care pot sau nu sa fie nascuti din casatoria lor (ex. copiii adoptati sau copiii unui partener
dintr-o casatorie anterioara. Relatia dintre adulti poate sau nu sa aiba originea in casatorie (de ex.,
cuplurile care coabiteaza), ei pot sau nu sa imparta o locuinta comuna (de ex., cuplurile care fac
naveta). Adultii pot sau nu sa coabiteze sexual, iar relatia poate sau nu sa implice sentimente
valorizate social, cum sunt: dragostea, atractia, respectful fata de parinti si admiratia .
Din perspectiva psiho-sociala, familia reprezint o unitate de interaciuni i
intercomunicri personale, cuprinznd rolurile sociale de so, soie, tat, mam, fiu i fiic, frate
i sor, constituit n i prin afeciune (I. Mitrofan, 1989).
Caracteristici ale familiei (I. Mitrofan, N. Mitrofan, Familia de la A la Z, 1991):
a) existenta unui numar de persoane;
b)

reunirea lor ca urmare a unui act civil (actul de casatorie) ;

c) intre membrii grupului familial exista un ansamblu de drepturi si

obligatii garantate juridic;
d) relatii interpersonala de ordin biologic, psihologic si moral ;
e) climat/atmosfera psiho-sociala;
f) ansamblu de norme si reguli privind conduita membrilor grupului
familial;

g) organizarea structurala, cu o anumita distributie a rolurilor si

sarcinilor familiale;
h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea.
Institutul canadian pentru familie Vanier (apud. Adina Baran-Pescaru, Familia azi.
O perspectiva socio-pedagogica, 2004): familia reprezinta orice combinatie de doua sau mai
multe persoane, care relationeaza in timp prin legaturi de acord reciproc, nastere si/sau adoptie
sau plasament si care isi asuma impreuna responsabilitati :
a) sustinere fizica si grija fata de membrii grupului ;
b) adaugarea de noi membri prin procreatie si adoptie ;
c) socializarea copiilor ;
d) controlul social al copiilor ;
e) producere, consum si distribuire a bunurilor si serviciilor ;
f) hrana afectiva dragoste .
Ecaterina Vrasmas (2008) defineste familia ca fiind unicul grup social caracterizat de
determinarile naturale si biologice, singurul in care legaturile de dragoste si consanguinitate
capata o importanta primordiala prin interactiunile multiple si determinante intre toti membrii ei.
In acest creuzet de relatii, valori si sentimente copilul primeste forta si imboldul principal al
dezvoltarii sale (apud. Rodica Enache, 2011).
Din punct de vedere religios, familia reprezinta unirea conjugala dintre cei doi soti in
vederea nasterii de copii.
Functionalitatea familiei depinde de exista mai multor factori: starea generala a societatii,
regimul politic, nivelul de dezvoltare economica, tehnologica, nivelul general de instructie,
educatie si civilizatie, tipul, dimensiunea, structura familiei, diviziunea rolurilor si autoritatii in
familie, traditii, obiceiuri, norme morale, valori spirituale etc.
2. Functiile familiei
Exista mai multi factori care influenteaza, pozitiv sau negativ, functionalitatea unei
familii: starea generala a societatii, regimul politic, nivelul de dezvoltare economica, tehnologica,
nivelul general de instructie, educatie si civilizatie, tipul, dimensiunea, structura familiei,
diviziunea rolurilor si autoritatii in familie, traditii, obiceiuri, norme morale etc.

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998, p. 168) aduc in discutie patru functii fundamentale

ale familiei (mai ales pentru societatile traditionale) : economica, socializatoare, de solidaritate si
sexual/reproductiva. Modernitatea redimensioneaza drastic functiile familiei, mergand pana la
ignorarea unora dintre ele in cadrul unor variate configuratii familiale.

Functia economica - familia trebuie sa-si asigure venituri suficiente pentru

satisfacerea nevoilor de baza. Daca reuseste acest lucru, familia se poate concentra
mai mult asupra realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol insasi
existenta familiei ca institutie sociala.

Functia economica cuprinde 3 dimensiuni :

1.

componenta productiva producerea bunurilor si serviciilor necesare

traiului familiei ;

In societatea moderna, familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei

fiind dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei (P. Ilut, 1995). Principala functie
economica a familiei moderne este cea de consum. Cu cat veniturile familiei sunt mai mici, cu
atat se manifesta mai multe dispute familiale.
2.

componenta profesionala transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii ;

3.

componenta financiara administrarea unui buget de venituri si cheltuieli

- astazi, asistam la un buget dezechilibrat, datorita surselor sporadice de
venit si/ sau cheltuieli exagerate intr-o anumita directie (cheltuieli
referitoare la subzistenta).

Cunoscuta lege a lui Engel afirma existenta unei relatii direct proportionale intre nivelul de saracie al
unei familii si volumul cheltuielilor necesare asigurarii subzistentei fizice : cu cat veniturile sunt mai mici, cu atat
ponderea cheltuielilor pentru subzistenta este mai mare.

Functia de socializare

Socializarea = proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor, modelelor de

comportament specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane (C. Zamfir, L.
Vlasceanu, Dictionar de sociologie).

Familia este prima instanta de socializare; aici copilul deprinde primele notiuni morale,
modele de conduita, atitudini si sentimente intelectuale, morale, religioase, estetice etc.
Subfunctii (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998) :
1. integral-formativa copiii primesc informatii despre mediu, obiecte, persoane ; se
formeaza o serie de deprinderi, priceperi, atitudini ;

2. psiho-morala modelele de conduita oferite de parinti exercita o mare influenta asupra

copiilor ; de asemenea, este important climatul educativ in care se exercita influenta educativa ;
3. social-integrativa nivelul de adaptare si integrare sociala este direct dependent de
achizitiile realizate in cadrul grupului familial de apartenenta ;
4. cultural-formativa formarea si cultivarea atitudinilor si sentimentelor estetice, a
spiritului critic in receptarea unor produse artistice ; dezvoltarea unor capacitati creatoare ;
cultivarea atitudinilor si sentimentelor religioase etc.
Din aceasta perspectiva, se poate vorbi de familii inalt educogene sprijina educarea
copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala ; familii satisfacator educogene asigura
copiilor conditii de educatie familiala, dar nu organizeaza si controleaza sistemul activitatilor in
aceasta directie ; familii slab educogene lipsa educatiei familiale si a controlului parental (M.
Voinea, 1993).

Functia de solidaritate/de suport emotional, spiritual, moral este o functie complexa.

Familia sanatoasa asigura unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala, fizica si

materiala a membrilor ei, unitatea acesteia, dezvoltarea personalitatii umane in cadrul unui
climat/mediu familial centrat pe valori precum: iubire neconditionata, daruire, munca, respect
mutual, sinceritate, incredere, fidelitate etc.
Aceasta functie a cunoscut o diminuare in timp, datorita mobilitatii sociale, a diviziunii
moderne a rolurilor in cadrul familiei, a contradictiilor dintre generatii (P. Ilut) etc.

Functia sexuala si reproductiva

Asistam astazi la o exacerbare a acestei functii, la o explozie a sexualitatii in societatea

contemporana. Maximalizarea sexualitatii si minimizarea fertilitatii/realizarea cu dificultati !!!
La nivelul societatii, fertilitatea poate fi influentata de factori economici, demografici,
legislativi etc.
P. Ilut (2005, pp. 67-68) discuta despre functiile sociale ale familiei in interactiune cu
cele biologice, psihologice etc. (Tischler et al., 1986):

regularizarea comportamentului sexual nu se permit relatii sexuale intamplatoare

nicaieri in lume, practicandu-se tabuul incestului, care interzice relatii sexuale intre
rudele apropiate ( parinti-copii, frati-surori, bunici-nepoti, unchi-nepoti, verisori de

gradul I, II, III in unele tari) ; daca mariajul poate fi supravegheat, nu acelasi lucru se
intampla, insa, cu raporturile sexuale efective ;

reglementarea modelelor reproducerii permitand/interzicand anumite forme de

mariaj (ex., mai multe sotii/mai multi soti), promovand o anumita conceptie despre
divort si recasatorire ; se incurajeaza sau nu reproductia ;

organizarea productiei si a consumului (functia economica) ;

functia de socializare a copiilor asigurarea conditiilor necesare pentru insusirea

valorilor pe care le promoveaza ;

functia de solidaritate psihoafectiva familia asigura securitate afectiva, ajutor,

confort psihospiritual ; din acest motiv, familia reprezinta si astazi fundalul
socioafectiv cel mai relevant pentru majoritatea indivizilor ;

familia este factorul cel mai important in acordarea directa, nemijlocita a statutului
social individul, prin faptul ca s-a nascut intr-o familie, mosteneste bunuri materiale
si o pozitie sociala recunoscuta : clasa sociala, grup etnic, blazon ; familia ofera
statut social si indirect, prin scolarizare.

*** Aplicatii:
1. Realizati un eseu cu tema Criza familiei in Romania contemporana, pornind de la urmatoarele
afirmatii:
-

...Familia este o realitate vie, care fara a-si pierde sensul fundamental sacru, este supusa cu violenta
dezordinii cotidiene a profanului, traversand o criza fara precedent...INCOTRO? (I. Mitrofan, C.
Ciuperca, Psihologia vietii de cuplu, 2002).

Ritmul de viata trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor
extravagante, alienarea spirituala, probleme existentiale grave, eul individual/colectiv depersonalizat au
modificat fundamentul familiei, conferindu-i noi roluri si destinatii(Idem).

Ar putea familia sa mai fie o oaza, in mijlocul unei societati agresive si nevrotice? (...) Sau asa cum
nimeni nu poate fi fericit intr-o lume nefericita, sotii ar urma sa-si verse, in interiorul celulei conjugale,
toata ura, oboseala, spaima sau indiferenta pe care le inmagazineaza in lumea de afara?...(Pascal
Bruckner, A. Finkielkrant, Noua dezordine amoroasa, 1995, pp. 136-137).

Noua dezordine amoroasa se naste intr-o lume ce nu mai este indragostita, dar care este influentata de o
serie de fenomene (revolta femeilor, a minoritatilor sexuale) ce au o mare capacitate de perturbare in
sfera socio-politica. Si daca dezordinea este o stare generala, aparitia si accentuarea acesteia in
domeniul cuplului nu este decat o reflectare si o consecinta a haosului in care se misca lumea
contemporana (Idem).

...Familia va deveni o simpla coabitare accidentala a femeii si barbatului, caminul devenind un adapost
al relatiilor sexuale (Sorokin, 1940, apud M. Voinea, 1993).

...desi cuplurile pastreaza nostalgia unei solidaritati afective si sociale definitive,viseaza si actioneaza
in spiritul pastrarii unei disponibilitati permanente(I. Mitrofan, Elemente de psihologia a cuplului,
1994).

...oamenii isi sunt suficienti lor insisi. Ei nu (mai) datoreaza nimic nimanui si nu asteapta nimic de la
nimeni. Se obisnuiesc sa se considere intotdeauna izolati si isi imagineaza cu usurinta ca tin in maini
intregul lor destin. Modernitatea ameninta sa il inchida pe om in singuratatea propriei sale inimi. (...). Ii
uitam cu usurinta pe cei care ne-au precedat si nu avem nici o e despre cei care ne vor urma(A.
Tocqueville, Despre democratie in America, vol. II, 1995).

Incotro se indreapta familia si care sunt sansele sale de evolutie este intrebarea la care sociologii si
psihologii sunt din ce in ce mai tentati sa formuleze raspunsuri. Dar oricum s-ar numi noile forme
familiale pe care societatea industriala le prolifereaza sau le-ar mai putea prolifera (familii comunitare,
familii poligame, familii-agregat, familii geriatrice, nefamilisti cu copii), este o certitudine faptul ca
familia conjugala va continua sa existe ca cea mai importanta veriga a dezvoltarii societatii, a
supravietuirii sale, purtatoarea cea mai fidela a stafetei vietii pasnice si creatoare de la o generatie la
alta (R. Enache, Asistenta sociala a copilului si a familiei, 2011).

2. Realizati o analiza critica a principalelor simptome familiale care indica criza familiei in Romania:
-

sntimentul acut al insecuritatii economico-sociale, cu cresterea anxietatii de relatie;

diminuarea masiva a ratei demografice cresterea ingrijoratoare a avorturilor, a divortului,

scaderea nr. de casatorii;

agresivitate si violenta domestica;

diminuarea functiei educativ-valorice a familiei frecvente tulburari de relationare si comunicare

dintre parinti, parinti-copii;

ateizarea populatiei (fractura spirituala);

destabilizarea valorilor spirituale, moral-religioase, transmisibile de la o generatie la alta de sute de

ani;

Diminuarea autocontrolului vietii instinctuale: viol, abuz sexual, datorate si cresterii impactului
resurselor de informatie pornografica;

Neintelegeri crescute in cuplurile tinere, durata acestora fiind in scadere;

Optiunea in crestere a tinerilor pentru forme de convietuire nelegiferate;

Abandonul batranilor, dificultati materiale si emotionale ale familiei varstnice

CURS 2
DINAMICA STRUCTURILOR FAMILIALE
Motto:
Atunci cand omenirea s-ar stinge, ultimul barbat isi va petrece ultimele lui ore in cautarea
nevestei si a copiilor
(Linton, 1949)
1. Originea grupului familial
Originea familiei si a tipurilor de mariaj se pierde in timp. Ca si in alte cazuri cand e
vorba de reconstituiri ale unui fragment de timp atat de indepartat, e greu sa obtii un film precis
si convingator pe tema aparitiei familiei, arata P. Ilut. (...) este probabil ca familia sa fi aparut,
prin incercari derulate pe o lunga perioada de timp, ca strategia institutionala optima (in termeni
de costuri si beneficii) sa raspunda diferitelor cerinte legate de supravietuirea si dezvoltarea
grupurilor umane (P. Ilut, 2005, p. 71).
Aparitia familiei este explicata prin nevoia de a reglementa relatiile sexuale dintre membrii unui grup
(comunitati) in vederea reducerii competitiei sexuale. Atata vreme cat o mare parte din energia unui grup este
cheltuita pe competitii si conflicte interne, grupul respectiv este mai vulnerabil fata de amenintarile din afara.
Reducerea tensiunilor inseamna cresterea puterii grupului. (...). Necesitatea de a reduce conflictele interne din grupul
largit (trib) a condus la aparitia familiei, iar necesitatea de a le reduce in interiorul familiei a dus la tabuul incestului.
In acest context se inscrie si principiul legitimitatii, elaborat de B. Malinowski (1926), potrivit caruia
functia mariajului si a familiei este de a identifica barbatul responsabil pentru protectia femeii si a copiilor si pentru
plasamentul acestora in societate. Prin tata, biologic sau doar social, se asigura pozitia copilului in sistemul de
rudenie in societate, iar prin familie in general, reproductia valorilor, a normelor, cunostintelor (Idem, p. 70).

Pentru perioada timpurie a umanitatii, s-a emis ipoteza promiscuitatii absenta

casatoriei, relatii sexuale nerestrictive, neguvernate de reguli culturale.
De asemenea, primii antropologi (Frazer, Morgan, Westmarch, Briffault) semnaleaza ca
cea mai veche forma a familiei casatoria in grup (poliginandria) mai multi barbati si mai
multe femei au mai multi soti / mai multe sotii. Totusi, este vorba mai degraba de un construct
teoretic, decat de o forma matrimoniala institutionalizata.

In istoria formelor de mariaj si organizare a familiei, variatia geografica a cutumelor,

moralei, factorilor religiosi, socio-culturali explica existenta unor practici maritale sau forme de
mariaj diferite.
Un exemplu deosebit de mariaj, studiat de K. Gough (1952), il constituie cazul Nayar (P. Ilut, 2005,
pp77-78).
In India, la o casta superioara din regiunea Nayar, fetele pubescente trec printr-o ceremonie de patru zile,
in timpul careia se casatoresc cu un barbat numit de Gough sot de ritual. Ceremonia este obligatorie pentru ca
fetele sa isi inceapa cariera sexuala si de reproducere. Dupa consumarea ritualului, ele sunt libere sa aiba relatii
sexuale cu cati barbati vor, cu conditia sa nu incalce restrictiile de casta si incest. Barbatii cu care se cupleaza se
numesc soti vizitatori. Ei nu petrec mai mult de o noapte la rezidenta fetei in cauza.
Daca nevestele din Nayar nu pot dovedi paternitatea copiilor, sunt pedepsite.
Cazul Nayar arata institutionalizarea culturala a situatiei de (posibila) diferenta dintre tatal biologic si
tatal social, precum si nevoia ca acesta din urma sa existe; ritualul de casatorie are loc tocmai in vederea acreditarii
sociale a unui tata (sotul de ritual).

2. Tipuri de mariaj. Poligamie si monogamie

Ca pondere a tipurilor de mariaj in sanul populatiei de pe intreaga planeta, avem in ordine
descrescatoare: monogamia, poliginia, poliandria si foarte rar casatoria in grup.
Distinctia monogama-poligama are drept criteriu structura familiala la un moment dat,
care implica functia economica si reproductiva (P. Ilut, 2005).
Poligamia (casatoria multipla) reprezinta un principiu acceptat de unele popoare,
conform caruia casatoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri ai
celuilalt sex.
Poligamia este puternic corelata cu factorii economici, demografici, geografici. Din acest
punct de vedere, studiile de antropologie si etnografie disociaza intre poligamia elitista si
poligamia populara. Prima este practicata de persoane ce au resurse sa intretina mai multi
parteneri conjugali, casatoria multipla fiind un lux; a doua reprezinta o uniune intre persoane
pentru maximizarea beneficiului economic (mai multe sotii lucreaza mai mult) si eficientizarea
cresterii si ingrijirii copiilor.
In unele societati, cuplului nu ii este permis sa aiba relatii sexuale cel putin un an de la nasterea copilului tabuul sexual postnatal (postpartum sex taboo). Aceasta interdictie se datoreaza faptului ca mama trebuie sa alapteze
copilul 1-2 ani. Daca relatiile sexuale nu ar fi restrictionate, mamele ar putea avea copii la intervale de un an si nu iar putea hrani corespunzator, ceea ce ar provoca boli si moartea copiilor. La populatiile care traiesc din fructe si
radacini (proteinele sunt reduse in alimentatie), poliginia este foarte frecventa. Aceasta intrucat barbatilor le-ar fi

greu sa se abtina sexual ani la rand. Solutia: poliginia, ca raspuns cultural la o problema de supravietuire (apud. P.
Ilut, 2005, p. 83).

Poligamia imbraca doua forme: poliginia si poliandria.

1. Poliginia un barbat este casatorit concomitent cu mai multe femei. Este un tip de
mariaj foarte raspandit in tarile islamice, la multe populatii africane, la indigenii australieni si la
unii indieni din SUA. Pentru a putea supravietui, o familie poliginica trebuie sa functioneze dupa
reguli foarte stricte si clare, in care afectiunea sa fie egal distribuita din partea sotului.
Poliginia poate fi sororala - sororal polygyny barbatul se casatoreste cu toate sau
unele dintre surorile sotiei, si non-sororala, cand aceasta regula nu este impusa.
In mod similar, exista si o practica prin care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu
vaduva fratelui sau decedat levirate.
2. Poliandria femeia are in acelasi timp mai multi soti. Poliandria este destul de rara,
fiind asociata cu conditiile grele ale existentei; este intalnita in regiuni restranse din India, Nepal,
Sri Lanka, Polinezia, populatii din Africa Centrala.
Poliandria este asociata, in unele regiuni (zonele de podis inalt din India, de ex.) cu
infanticidul feminin. Se considera ca barbatii sunt mult mai eficienti, mai valorosi, datorita fortei
fizice si a rezistentei.
Imbraca doua forme: fraternala si nonfraternala (P. Ilut, 2005, pp. 81-83).
Consecinte ale poligamiei: tensiuni marcate de gelozie si rivalitatea dintre fati proveniti
din mame/tati diferiti (ex. familiile extinse poligame din Africa frati care locuiesc impreuna,
fiecare avand 2-3 sotii, dar si baieti adulti, casatoriti la randul lor cu una sau mai multe femei);
sunt inregistrate si beneficii economice.
Monogamia reprezinta forma de mariaj in care pe un timp dat o persoana este casatorita
cu o singura alta persoana (este cea mai raspandita in lume).
Se discuta despre 2 tipuri de monogamie:
1. Monogamia seriala (pe perioada vietii) casatoria dintre un barbat si o femeie,
permitand recasatorirea dupa divort sau disolutie; in societatile traditionale, monogamia seriala ia
cateodata forma sororatului (una dintre surori se casatoreste cu barbatul surorii sale ramas vaduv)
sau a leviratului (fratele se casatoreste cu vaduva fratelui sau) sunt avute in vedere variabile ca
integritatea gospodariei (proprietatii), capitalul marital (material si psihosocial).

2. Monogamia stricta casatoria unui singur barbat cu o singura femeie pana la vaduvie,
sau chiar mai restrictiva, nepermitand recasatorirea dupa moartea unuia dintre soti.
Familiile monogame cele mai cunoscute si care au avut ponderea cea mai importanta de-a
lungul timpului sunt familia extinsa (caracteristica societatii traditionale) si familia nucleara
(specifica societatii moderne).
3. Familia extins si familia nucleara
Familia extins (largita/compusa) se pierde ca debut i existen n memoria timpului i
are n unele locuri i ri diferite variante.
Familia extinsa reunete mai multe generaii (de regula trei) cuprinde pe langa nucleul
familial si alte rude: parintii sotului/sotiei, fratii si surorile sotului si/sau ale sotiei cu sotii/sotiile,
copiii lor, unchi/matusi ai cuplului conjugal.
O varianta intalnita adesea este familia tulpina - parintii/unul din parinti ramas vaduv
locuiesc cu un fiu/fiica cu familia sa (P. Ilut, 2005).
Reprezentarea grafica a familiei extinse (familia tulpina)

Legenda:

Familia extinsa subordoneaza familia nucleara si dispune de un sistem de reguli si norme

de convietuire care se perpetueaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei esentiala este
conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant. Alegerea
partenerului este fcut de prini, se bazeaz pe respectarea unor norme privind proveniena,
poziia social si economica a acestuia.
Familia extins promoveaz un coeficient de integrare, siguran i de apartenen destul
de ridicat. Sistemul valorilor etico-religioase, culturale are un grad mai mare de transmisibilitate.
Patternurile educationale sunt mai rigide, iar asteptarile intregii familii fata de fiecare membru
al sau mai uniforme, mai previzibile. Sunt afectate insa, relaiile familiale intime, ntruct

evoluia lor se subordoneaz modelului, filonului parental, autocratic i autoritar (autoritatea este
detinuta de cel mai varstnic membru al familiei).
Funcia esenial a acestui tip de familie este reproducerea grupului social i nu
dezvoltarea personalitii partenerilor. Desi se produc numeroase conflicte intra si
intergenerationale, familia extinsa ridica bariere psihologice de netrecut in calea destramarii
nucleelor familiale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998).
Pe parcursul secolului XX, familia extinsa a scazut ca preponderenta. Aceasta schimbare
este asociata cu cresterea mobilitatii, cu diminuarea responsabilitatilor financiare ale copiilor fata
de parintii care imbatranesc.
Familia nucleara (conjugala, simpla) este unitatea compusa dintr-o pereche maritala
(sot-sotie) si copiii dependenti de ea, necstorii, proprii sau adoptai, care locuiesc si
gospodaresc impreuna, impart toate responsabilitatile emotionale, economice si sociale; este
nucleul familiei extinse.
Reprezentare grafica a familiei nucleare

Este considerata familie nucleara intacta, autentica, familia care nu a trecut prin divort,
separare, moartea unui partener si care realizeaza plenar functiile care ii sunt atribuite:
economica, de socializare si sustinere, sexuala si reproductiva.
Familia nuclear este familia reprezentativ pentru societatea prezent, fr a fi i cea mai
des ntlnit (dup studiile lui O. Pocs, n multe ri, doar una din 3 familii este de acest fel, n
unele societi ea nu reprezint dect 7-10% din totalul structurilor familiale).
Spre deosebire de familia extinsa, conservatoare, autocratica, motivata de interese
economice de cele mai multe ori, familia nucleara, in variantele ei sanatoase, armonioase, este o
structura democratica, bazata, intr-o mai mare masura pe afectiune, consens, egalitate si
complementaritate a rolurilor conjugal-parentale.

Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de a asigura
suportul emotional, satisfacerea nevoilor de protectie si apartenenta, a nevoilor de comunicare si
dezvoltare, a intimitatii si creativitatii interpersonale.
Alegerea partenerului este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii, scopul
sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Este insa mai expusa instabilitatii, divortului
emotional si legal.
Cuplul modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar
cand sentimentul iubirii dispare, cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Exist nc
destule persoane care se angajeaz n viaa de familie dar nu contientizeaz dac sunt pregtite sau dac sunt apte
pentru a fi so, soie, printe. De aici apar dezamgirile, conflictele i chiar fracturile ntre vis, proiecie i realitate
(I. Mitrofan).

ncepnd cu anii 1970, familia nuclear cunoate un regres accentuat, mai ales in tarile
puternic industrializate. Din numeroasele explicaii posibile ale acestui fenomen se impun dou:
1. Schimbrile din mediul social: creterea independenei economice a femeilor,
extinderea metodelor contraceptive, creterea nivelului de educaie, mobilitatea
social i demografic; s-a produs o slbire a dependenei tinerilor de presiunea
conveniilor familiei i a comunitii de provenien.
2. Cultivarea individualismului si autonomiei..
Pe acest fond, s-a extins ideea c familia nuclear ar avea un caracter opresiv, ca nu
dezvolta personalitatea si ngrdeste evoluia sinelui (ex. ideologia promovata de miscarile
feministe, anii 60-70 ai sec. XX).
In 1994, Institutul pentru familie Vanier (apud. Ecaterina Vrasmas, 2008) a descris
urmatoarele tipuri de familie:
a)

familia nucleara compusa din doi parinti si unul sau mai multi copii
biologici sau adoptati, care locuiesc impreuna;

b)

familia extinsa compusa din parinti, copii, unchi, bunici si alte rude
de sange care locuiesc impreuna;

c)

familia amestecata/recombinata/reconstituita compusa din

parinti care au divortat, s-au recasatorit si au format o noua familie,
care include copiii din prima casatorie a unuia sau a ambilor parteneri
si/sau din aceasta casatorie;

d)

familia fara copii, reprezentata de un cuplu;

e)

familia cu un singur parinte, compusa dintr-un singur parinte (adesea

mama) si unul sau mai multi copii;

f)

cupluri care coabiteaza / casatorii conventionale aranjamente

familiale care se aseamana altor forme, dar nu legalizeaza mariajul.

Din 1972 acest Institut recunoaste cuplurile cu parteneri de acelasi sex, ca familii.
Maria Bulgaru (2003) (apud. Rodica Enache, 2011, pp. 10-11) realizeaza o clasificare
a structurilor familiale, dupa urmatoarele criterii:
a) in functie de numarul de generatii:
1. familia nucleara, restransa sau conjugala;
2. familia extinsa sau largita.
b) in functie de criteriul locuintei:
3. familii de rezidenta;
4. familii de interactiune.
c) in functie de pozitia pe care o ocupa o persoana in cadrul familiei:
5. familia de origine (de orientare/consangvina) este familia in care te nasti si cresti;
6. familia proprie (de procreare/conjugala) este aceea constituita prin propria
casatorie.
d) in functie de criteriul normalitatii:
7. familii normale (in sensul de ceea ce este permisibil social);
8. familii anormale (din care lipsesc copiii sau din care lipseste unul din parteneri).
I. Mihailescu (1993) subliniaza ca, dupa modul de exercitare a autoritatii, sistemele
familiale pot fi: patriarhale, matriarhale sau egalitare. In sistemul patriarhal, autoritatea in
cadrul familiei este detinuta de barbatul cel mai in varsta (familia extinsa) sau de sot (familia
nucleara). In sistemele matriarhale, autoritatea in cadrul familiei este detinuta de femeia cea mai
in varsta sau de sotie. In prezent, este foarte raspandit sistemul egalitar, puterea si autoritatea fiind
relativ egal distribuite intre sot si sotie.
Alte tipuri:

famili sarace/ familii bogate;

familii tinere/familii batrane;

familii agrare/nonagrare/mixte.

*** Aplicatii:
Realizati o analiza comparativa a caracteristicilor familiei in societatea traditionala si in societatea moderna,
avand acces la modelul oferit de P. Ilut in lucrarea Sociopsihologia si antropologia familiei (2005).

Familia in societatile traditionale si in societatile moderne (P. Ilut, 2005. p. 88)

Criterii de diferentiere
Numar de parteneri

Societati traditionale
Unul (monogamie)

Societati moderne
Unul (monogamie)

conjugali concomitenti
Alegerea

Mai multi (poligamie)

Este facuta de parinti sau rude pentru a

Alegerea este relativ libera, facuta de

partenerului/partenerilor

intari puterea familiei consangvine, a

parteneri

Rezidenta
Relatia de

neamului, a clanului
Patrilocala, matrilocala, neolocala
Diferite grade de dominatie a barbatului

neolocala
O mai mare apropiere de putere barbat-

(patriarhat)
Autoritate si dominanta parinteasca
Concentrarea pe protectia grupului de

femeie
Mai mare toleranta si egalitate parinti-copii
Specializate in a oferi un mediu de

rudenie ca intreg (neam)

siguranta

Structura
Grad de stabilitate

Extinsa
Ridicat

emotional membrilor familiei conjugale

Nucleara
Mult mai scazut, creste semnificativ

Ponderea in ansamblul

Foarte mare

divortialitatea
Se practica

putere

in

cuplu
Relatia parinti-copii
Functiile familiei

societal

cresterii

copiilor

alternative

(coabitare, celibat etc.)

CURSUL 3

si

suport

nonmaritale

FAMILIA RESTRUCTURATA. EXPERIENTE NEOFAMILIALE

1. Familia restructurata
Societatea contemporan cunoaste o serie de modificri de structur a familiei care
reprezint noi tipuri de convieuire sau forme derivate ale acesteia. Aceste forme sunt reunite sub
denumirea de familie restructurat, data de o mulime de configuraii familiale, tot mai des
intalnite astazi: concubinaje, cstorii deschise, cupluri fr descendeni, familii reconstituite,
celibatul, familii monoparentale etc. La baza lor se afl opiunea individual i capacitatea de
modelare a rolurilor n funcie de context i structura de personalitate a individului.
Aceste configuratii desi foarte diferite au un punct comun: nici una nu indeplineste
toate functiile atribuite in mod clasic institutiei familiale. Mai mult, fiecare configuratie tinde sa
accentueze unele functii (celibatul functie economica, casatoria deschisa functie sexuala etc.)
si sa minimalizeze altele sau chiar sa le ignore (cuplurile fara descendenti functia de socializare,
familia monoparentala functia sexuala etc.) (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 48).
Tranzitia catre Noua Era (New Age/Epoca Varsatorului/Era Solara sau Halonomica) aduce cu sine
proliferarea fara precedent a stilurilor de viata nenucleare, a neo-formatiilor familiare, substitute maritale sau
simulacre, anticipand un viitor din ce in ce mai incert, o perspectiva din ce in ce mai haotica. Putem fi casatoriti,
divortati, vaduvi, celibatari, putem trai impreuna cu cineva, pe langa cineva sau printre relatiile cuiva
(Idem, pp. 47-48).

Concubinajul (coabitarea consensuala, uniunea libera) este o alternativa la familia

nucleara/conjugala, alctuit din persoane de sex opus ntre care nu exist relaii de
cstorie; autonomia personala reprezinta cea mai importanata valoare pentru cuplu;
realizeaz majoritatea funciilor ntlnite la familia nuclear i traverseaz aceleai
probleme ca i aceasta.

Coabitarea consensual are semnificaii diferite:

- poate fi doar o coabitare premarital care precede cstoria, neleas ca o
variant de a spori ansele de alegere a partenerului cel mai indicat;
- poate fi un stil de via bazat pe o opiune reciproc adoptat pe termen lung sau
chiar pentru ntreaga via.

Concubinajul este expresia unui protest subtil, refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte,
deceptionate (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 57).

Avantaje (J. Coleman, M., Rotrin):

- satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior;
- posibilitate crescuta de realizare a compatibilitati;
- dezvoltarea deprinderilor interpersonale;
- un nivel economic ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice;
- propaga regula fidelitatii liber consimtite;
- partenerul nu are aceleasi responsabilitati fata de copiii ce nu sunt ai lui.
P. Ilut (2005, p. 2005): coabitarea apare oarecum ca o forma oficializata social a
sexualitatii nonmaritale, dar ea indeplineste si alte functii decat cele erotice, insemnand o serie de
avantaje psihologice, sociale si economice, fara a fi supusa constrangerilor maritale.
Dezavantaje (Coleman, 1988):
- limitarea prematura a experientei intalnirilor;
- perpetuarea rolului traditional al femeii (asigurarea sarcinilor domestice);
- investire emotionala inegala;
- reducerea numarului de prieteni;
- complicatii legale;
- dezinteres fata de functia reproductiva;
P. Ilut (2005): coabitarea este stigmatizata daca exista copii; nerecunoasterea de catre
diferite institutii a drepturilor de cuplu oficial (asigurari medicale, imprumuturi bancare,
mosteniri, impartirea bunurilor la despartire etc.).

Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirma in deplina

libertate. Se opteaza pentru o cariera profesionala in locul vietii de familie, cariera
procurand un stil de viata mai independent - timp liber, calatorii, cheltuieli personale
etc..

Celibatul atinge cote alarmante astazi, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc.
Si in Romania este vizibila aceasta tendinta. Explicatii: ponderea vaduviei, marirea varstei
medii la casatorie etc.

Dupa 35 de ani, arata specialistii in domeniu, sansele statistice de a deveni celibatar sunt
mai mari, desi trebuie analizate diferentiat: mai scazute pentru barbatii cu studii superioare decat
pentru muncitori, mai mari pentru femeile cu studii decat pentru cele fara studii.
F. Sigly considera ca barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unei parti din
puterea lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile intelectuale evita casatoria deoarece le ingreuiaza continuarea
carierei profesionale (apud. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 52).
L. Roussel (1989) considera ca barbatii divortati sunt mai dispusi sa-si transforme celibatul intr-o
casatorie, dar recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor.

I. Mitrofan si C. Ciuperca (1998) arata ca, in general, cauzele extinderii fenomenului de

celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva .
Cauze obiective:
-

de ordin sexual (impotenta sexuala, infantilism genital etc.);

cauze de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari

depresive, complexe de inferioritate, sociofobie etc.);

cauze de ordin material (constrangeri economice, lipsa locuintei etc.).

Cauze subiective:
-

existenta unei imagini deformate asupra familiei si functiilor ei;

lipsa de curaj in asumarea responsabilitatilor familiale si parentale;

psihotraume, datorate conflictelor conjugale grave din familia de origine

(consangvina) etc.

Aceasta nu inseamna ca celibatul inseamna frustrare, neimplinire, cel putin pentru

persoanele care il accepta deliberat si care nu au trait experienta mariajului.
Totusi, celibatarul se confrunta si cu o serie de probleme de ordin psiho-social:
-

sentiment de frustrare in raport cu rude, cunoscuti, prieteni, colegi care isi au

familiile lor;

sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;

sentimentul izolarii si abandonului;

sentimentul de insecuritate sociala, cu cat se inainteaza in varsta.

Consecintele celibatului:
-

se diminueaza nuptialitatea si natalitatea, antrenand dezechilibre demografice

pe termen lung;

sunt maximalizate functiile economica si sexuala;

functia de socializare lipseste (acest model de menaj se caracterizeaza prin

lipsa urmasilor).

In 1982 s-a realizat un studiu care sa arate cat este realitate si cat este mit in judecatile populare despre
persoanele singure (Cargan, Melko, apud Ilut, 2005, pp. 195-196).
S-au dovedit a fi false reprezentari (mituri) urmatoarele:

persoanele singure sunt mai legate afectiv de parinti si de rude nu s-au constatat diferente
semnificative;

persoanele singure sunt mai egocentrice dimpotriva, valorizeaza mai mult prieteniile si sunt
mai implicati in treburile obstesti;

cei singuri au mai multi bani decat cei casatoriti - fals;

persoanele singure sunt mai fericite de fapt, barbatii singuri sunt mai nefericiti.

Perceptii apropiate de realitate:

persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea celor casatoriti;

cei singuri au mai mult timp, oportunitati de loisir;

sunt insingurati (resimt mai intens singuratatea psihosociala)

De fapt, numarul celibatarilor inraiti este mic, marea majoritate tanjind dupa o legatura
afectiva sigura si de durata!!!

Cuplul fara descendenti / (familia fara copii) reprezinta un model de mariaj centrat
pe adulti, spre care se orienteaza o parte semnificativa a populatiei tinere (in tarile
dezvoltate, intre 10/20% din populatia adulta casatorita).

Ponderea cea mai mare este intalnita la cuplurile urbane si la cele in care sotia urmeaza o
cariera profesionala (Mihailescu, 1993).
In societatile traditionale, cuplurile fara copii erau putin frecvente si chiar dezaprobate,
mai ales cand nu doreau copii.
In societatea moderna, copiii nu mai reprezinta, din pacate, axul central al vietii de familie
(cuplul sot-sotie este mult mai mult valorizat). Se marcheaza, astfel, mutatia de la familia axata
pe copii la familia axata pe adulti (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, p. 55).
Motive invocate de parteneri:
-

restrangerea sferei activitatii profesionale si de loisir;

responsabilitati parentale;

emanciparea femeii (libertatea de a fi mama a fost inteleasa ca o obligatie

impusa);

dificultati economice;

lipsa unei politici sociale de incurajare si sprijin a tinerilor casatoriti.

Consecinte la nivel social (M. Voinea, 1996):

-

nu asigura reproducerea biologica si, ca urmare, nu realizeaza functia de

socializare consecinte demografice;

se maximizeaza functia economica si cea sexuala

Lipsa copiilor va fi regretata mai tarziu!!!

Familia monoparental este o structur familial asimetric, alctuit dintr-un singur

printe i copiii si n urma unui deces, divor, abandon, adopiune, convingere
celibatar.

Este un tip frecvent mai ales n SUA - domin simitor numrul femeilor care ofer o asemenea experien
de prini singuri.
Societatea tradiional, dominat de familia extins a dezaprobat monoparentalitatea i a stimulat
comportamentele sociale care ntr-o form sau alta i se opuneau. n schimb, n societatea modern, centrat pe
familia nuclear, constituit din cei doi prini i copiii lor, mentalitatea asupra acestui tip de convieuire s-a
modificat.

n cadrul acestui tip de familie are loc o dilatare a rolului parental - preluarea unor
patternuri autoritare , care pot declana nenelegeri, conflicte, impas sau devian de rol. Mai ales
mamele cu posibiliti economice modeste intampina dificulti, nempliniri privind:
supravegeherea permanent a copilului, ngrijirea n caz de boal, organizarea vacanelor etc.
Cercetrile lui James Wilson i Richard Hernstein privind relaia dintre criminalitate i copiii provenii
din familii destrmate au subliniat c majoritatea brbailor din nchisori proveneau din asemenea familii, dar aveau
i prini care comiseser diferite infraciuni, i acetia provenind din medii vulnerabile.
Pentru copiii provenii din acest tip de familie, efectele psihologice sunt mai puternice, mai dureroase
asupra bieilor, asupra fetelor o inciden mai mare avand-o efectele materiale. n aceste cazuri, cstoriile fetelor
sunt mai puin stabile dect ale bieilor.

I. Mihailescu (1993) prezinta o serie de consecinte ale monoparentalitatii:

-

parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe

care societatea le atribuie institutiei familiale;

functia sexuala si cea reproductiva sunt minimizate;

menajele

monoparentale

se

confrunta

cu

dificultati

economice

si

socializatoare mai mari (mai ales pentru femei);

-

exista diferentieri si in functie de sexul copiilor proveniti din familii

monoparentale baietii prezinta o rata mai mare la comportamente deviante
decat fetele; casatoria fetelor are o stabilitate mai redusa.

Totusi, cercetri recente psihosociologice subliniaz c este mai indicat pentru copil o
familie monoparental dect una bntuit de certuri i probleme (C. Ciuperc). Mai mult chiar,
suport unele modificri i ipoteza conform creia copiii provenii din familii dezorganizate sunt
mult mai expui riscului de a fi poteniali delincveni.
*** Problematica monoparentalitatii este foarte complexa, greutatile fiind cu atat mai
mari cu cat varsta parintilor este mai mica. O categorie aparte este constituita de parintiiadolescenti . Majoritatea mamelor adolescente provin din mediul urban, 43,9%, conform unui
studiu realizat la Spitalul de Obstretica si Ginecologie Ploiesti (1994-1998) (Dr. Lucia Balea, Dr.
Georgeta Lupu, Dr. Roxana Cilianu).
Cauze ale fenomenului:
a) mediatizarea erotismului;
b) migrarea tinerilor din zonele rurale in cele urbane in cautare de lucru si nivel de viata
crescut;
c) ruperea relatiilor directe cu familia si cu obiceiurile traditionale;
d) abuz de alcool si droguri;
e) saracie;
f) presiune sociala;
g) abuz sexual anterior
Consecinte ale parentalitatii la adolescenti:
a)

abandon scolar sindrom al nereusitei - cu cat varsta este mai mica la

nasterea copilului, cu atat sansa de a relua studiile scade; de aici, slujbe cu
prestigiu social scazut, venituri mici, satisfactie scazuta in munca;

b)

lipsa de perspectiva;

c)

dezvoltarea unor sindroame depresive;

d)

ideatie suicidara;

e)

casatorie instabila datorita imaturitatii psihosociale;

f)

relatia parinte-copil deficitara nerabdare, insensibilitate, inclinatia de a folosi

pedeapsa fizica drept mijloc de educatie (lipsa maturitatii psihice a parintelui
este un factor de risc important in dezvoltarea personalitatii copilului); copiii
sunt abuzati, neglijati in cele mai multe situatii;

g)

copilul parintilor adolescenti este expus unor riscuri biologice si psihologice

foarte mari rata mortalitatii la copiii nascuti de adolescente o depaseste pe cea
a copiilor mamelor de peste 20 de ani; cu cat varsta este mai mica (sub 15 ani)
si se asociaza cu provenienta din medii sarace, cu atat riscul de a avea un copil
subponderal, cu retard intelectual, diabet, handicapuri fizice, malformatii
congenitale asociate este mai mare;

h)

copii predispusi la delincventa juvenila

In 2004, in Romania, s-au inregistrat 883,37 avorturi raportate la 1000 nascuti vii, ceea ce
plaseaza tara noastra pe locul I in UE. Doar 51% dintre adolescente vor pastra copilul!
Solutii?!?
-

ore de educatie sexuala prin continutul transmis nu incurajeaza cumva

debutul relatiilor sexuale la varsta foarte tanara???

Un studiu realizat de specialisti americani ai unui Centru National de Medicina familiei se

incheie cu urmatoarea afirmatie: Proba copleseste! A continua sugestia de a folosi contraceptive
deoarece va proteja complet America, este o prescriptie care duce la dezastru!
-

amanarea momentului de debut al vietii sexuale;

abstinenta sexuala;

diminuarea mediatizarii erotismului;

actiuni de consiliere si educatie familiala, cu accent pe comunicarea in

familie;

asistenta sociala acordata mamelor adolescente;

reintoarcere la valorile promovate de societatea traditionala (nu aproba

libertatea sexuala a tinerilor!).

Hedonismul inlocuieste incet, dar sigur, orice urma de sentimente sacre din educatia
copiilor!

Familia mixt ( reconstituita, reorganizata) reprezint o structur creat prin

cstoria a doi prini singuri sau divorai fiecare cu sau fr copii i, eventual, cu
copii comuni.

Familia mixt prezint urmtoarele caracteristici specifice:

-coabitarea comun n acelai spaiu;
-relaii de alianta ntre copii i prini vitregi;
-relaii afective de tip mixt (oferte i cereri), recompense i sanciuni.
Familia reconstituita necesit, insa, depirea unui numr mare de dificulti ca: adaptarea
printelui vitreg la cerintele copilului, diferene de opinie, conduite neacceptate ale noul so
(soie) ca tat (mama) vitreg(a) privind ofertele i cererile propuse copiilor; condiii materiale etc.
2. Experiente neofamiliale: semi-casnicia, pseudo-casnicia, uniunile homosexuale,
grupul comunitar sexual, swingers
I. Mitrofan (1989) le considera forme ale unei patologii interactionale maritale, forme
simptomatice ale crizei familiei nucleare.
A. Toffler (Al treilea val, 1983, p. 289) descrie familia in care tatal si mama locuiesc si lucreza in doua
orase diferite, casatoriile in serie, casatoriile pe baza de contract, casatoriile homosexuale, comune, grupuri de
persoane mai in varsta care se intalnesc pentru a imparti cheltuielile etc.

Semi-casnicia sau falsa casnicie, are ca scop prelunigirea casatoriei din punct de
vedere legal, in ciuda modificarilor si alterarilor de esenta, a degradarii relatiilor
maritale.

Se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii tensionale, conflictuale cronice si consta in

adoptarea si exercitarea incompleta a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti. Ex.: unul din
soti poate fi doar partial implicat in viata de familie, atat ca sot, cat si ca parinte, si simultan intr-o
relatie adulterina. Ca urmare, evita/abuzeaza partenerul conjugal, isi exercita partial functiile
parentale de ex., asigura suport financiar, dar nu si emotional etc..
Un studiu realizat de I. Mitrofan in 1989 descrie cateva variante ale semi-casniciei:

formula casa si copiii impreuna, sexul separat;

formula sexul impreuna, casa si copiii mai mult tu, distractiile separat;

formula sexul, partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copii, mai ales
tu, banii, mai ales eu.

Se constata in aceste formule maritale numeroase conflicte, rivalitati, violente cu impact

negativ in socializarea copiilor; acestea sunt asociate frecvent cu alcoolismul, gelozia in contextul
infidelitatii, lipsurile financiare, dezordinea in programul de viata.

Pseudo-casnicia (vietile paralele)/casatoria de convenienta reprezinta forma cea

mai grava a psihosociopatologiei maritale. Consta in adoptarea si exercitarea
inautentica (falsa, aparenta) a rolului conjugal-parental, ca urmare a unor aranjamente
familiale, pe criterii economice si sociale.

Asadar, nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de un sistem de interese reciproce.

De multe ori, partenerii sunt implicati socio-afectiv si sexual in relatii extraconjugale, dar
isi mentin statutul oficial datorita bunurilor materiale, copiilor etc.
Pentru copii, efectele sunt extrem de nocive: ofera modele comportamentale
pseudomaritale, cu consecinte in constituirea atitudinilor antifamiliale.

Uniunile homosexuale

Functia sexuala reprezinta motivatia existentei uniunilor homosexuale relatiile sexuale:

nota definitorie a convietuirii dintre doua persoane de acelasi sex.
Homosexualitatea este un fenomen socio-cultural.
Legatura directa dintre nivelul hormonal si comportamentul homosexual nu s-a evidentiat. Atat la barbati,
cat si la femei, homosexualitatea rezulta din complexe inconstiente (Adler vorbeste despre sentimentul de
inferioritate, teama de esec).
Sillamy (1996) arata ca la barbati, homosexualitatea este adesea o consecinta a unei educatii deficitare, iar
la femei, rezultat al unei deceptii din copilarie, legate de descoperirea sexuala.
Spre deosebire de lesbiene, barbatii homosexuali sunt mai putin orientati spre cuplu.
In SUA, peste 25 mil., aprox. 10% din totalul populatiei, il reprezinta homosexualii; cca 4 mil de cupluri au
in ingrijire cca 14 mil. de copii proveniti din adoptie, relatii heterosexuale anterioare etc.

Exista o atitudine ostila a populatiei majoritare heterosexuale fata de homosexualii care

cresc copii, ca urmare a unor probleme pe care le ridica acest fapt: maturizarea psihologica a
copilului ca adult, identificarea de sex si gen (ce se intampla cu un baietel crescut de un cuplu de
lesbiene?), determinarea asupra orientarii sexuale (un baiat crescut de doi barbati are toate
sansele sa devina homosexual?). Parintii nu isi pot indeplini diferentiat rolul de mama si de tata
(cum poate fi un barbat o mama duioasa sau o femeie un tata ferm?); copiii se vor simti

complexati in societate, incercand sa ascunda statutul parintilor lor (bunul-simt s-a pierdut la
varsta adulta???)
Coleman (1988) arata riscul crecut de adoptare a unor atitudini rejective fata de sexul
opus, datorita modelului socio-educational si cultural prezentat.
Argumente ale celor ce sustin legiferarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex si
posibilitatea cresterii copiilor (Bryjak, Soroka, 2001, p. 210): reducerea promiscuitatii existente
in astfel de comunitati; limitarea raspandirii diferitelor boli sexuale, SIDA; posibilitatea de a
creste copiii intr-o atmosfera pozitiva de familie; reducerea numarului de copii abandonati sau
care traiesc in familii monoparentale sarace; diminuarea fenomenului de falsi heterosexuali;
cresterea tolerantei fata de minoritati ( nu cumva acesta este adevaratul motiv???).

Grupul comunitar sexual (ia amploare in anii 60-70 ai sec. XX) replica si o
formula de protest la adresa restrictiilor impuse de familia strict monogama
(fidelitatea, spre ex.).

Se propun expectane amoroase multiple, infidelitile fiind considerate remedii ale

monotoniei vieii casnice. Grupul comunitar sexual se pronun pentru o legtura de tip alian,
care s aib caracterul unui angajament supus rennoirii.
Forme derivate: familile comunitare, familiile hippy. Nu au un numitor comun, dar
arbornd deviza iubirii, solidaritii cu toi, practic viaa sexual sub forma mariajului n grup. n
colectivitile respective, fiecare brbat este soul tuturor femeilor i fiecare femeie soia tuturor
brbailor. Cei ce se remarc prin abiliti amoroase deosebite ocup poziii de frunte n structura
colectivitii. Triesc o competiie devoratoare, susinut i de libertatea consumului de droguri,
participri la acte de violen etc.
La San Francisco exista un mic grup de tineri (Kerista Village) (P. Hauck, 1991), format din 5 femei si 3
barbati; au relatii libere, nu sunt gelosi (sunt impreuna de 9 ani); pentru ca un strain sa intre in grup se cere
consimtamantul tuturor membrilor; acesta trebuie sa fie apreciat pozitiv.

Swingers (swinging = leganat, oscilant, ritmat) este un schimb voluntar si temporar

intre perechi, in scop sexual; in mod ocazional, poate fi inclusa si o persoana fara
partener (cel mai adesea femeie); combinatiile au loc cu acordul tuturor partilor
implicate. Cuplurile din aceasta categorie se considera o avangarda a sexualitatii.

Swingers devin treptat un grup secret; sunt discreti, prudenti, nu-si publica activitatea
(exista foarte putine studii).
De fapt, cine sunt acesti oameni???
Studiile arata ca swingers provin din clase sociale medii si inalte ale societatii americane,
cu un nivel de educatie in general mediu; sunt predominant de rasa alba, au diferite varste, dar
mai ales intre 35-45 de ani (R. Jenks, 1985). De regula, cei care initiaza aceste experiente sunt
barbatii. S-a constatat ca au legaturi slabe cu parintii (familia de provenienta), cu religia, cu
comunitatea.
Studiile lui Duckworth si Levitt (1985) arata ca majoritatea sunt neadaptati, tulburati
emotional in diferite grade, au probleme sexuale, sunt toxicomani, bantuiti frecvent de
sentimentul culpabilitatii, de pierderea increderii in sine, teama de a fi respinsi de alte cupluri,
uzura emotionala in cautarile nesfarsite de noi parteneri etc.

Aplicatii:
Comentati afirmatia de mai jos:
Exista o tendinta neta la proliferarea unor noi modele sau pseudo-modele familiale, care poarta pecetea
unei tranzitii psiho-sociale, anuntand disfunctii ce pot periclita echilibrul psihic si implicit social al consortilor,
fals-consortilor, ex-consortilor, dar mai ales al copiilor acesti viitori adulti plutesc in confuzia modelelor
parentale multiple, succesive, incomplete, frustrati de caldura si comunicare afectiva, de coerenta si competenta
modelelor de rol masculin si feminin, dar si parentale. Programati la imaturitate socio-afectiva, ei vor fi tentati sa
nege valorile convietuirii familiale cautand noi formule de viata, mai putin frustrante, incorsetante si
amenintatoare (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1994, pp. 182-183).

CURS 4
PARADIGME EXPLICATIVE CU PRIVIRE LA CUPLU SI FAMILIE
In ultimele decenii s-au dezvoltat o serie de paradigme explicative cu privire la familie,
avand la baza studii de psihologie sociala, sociologie, antropologie, psihoterapie si
psihopatologie.
In prezentarea acestei teme, am optat pentru clasificarea realizata de I. Mitrofan si C.
Ciuperca (1998, pp. 143-163), dar informatiile au la baza mai multe surse (Mendras, 1997,
Strong, De Vault, Sayad, 1998, I. Mitrofan, 1989, P. Ilut, 2005 s.a.).
1. Teoria dezvoltarii sau a ciclurilor vietii are la baza asertiunea conform careia, familia
traverseaza mai multe stadii sau cicluri in evolutia sa, fiecare cu caracteristici proprii. Sunt
analizate schimbarile la care se pot astepta membrii familiei pe parcursul existentei lor.
R. Hill (1970) este cel care realizeaza schema ciclurilor vietii in care precizeaza
intervalele de timp in care se produc schimbari in dezvoltarea familiei (apud I. Mitrofan, C.
Ciuperca, 1998, p. 144):

stadiul familiei fara copii familia este dominata de dorinta de intretinere a intimitatii
si a confortului afectiv;

stadiul familiei cu copii prescolari - stadiul in care se (re)stabilesc regulile de baza ale
vietii conjugale, responsabilitati legate de cresterea copiilor;

stadiul familiei cu copii scolari - stadiul in care rolul de parinte al fiecarui partener
devine mai dificil datorita intrarii copiilor in scoala; este o perioada favorabila crizelor
in cadrul relatiilor de cuplu, crize care se pot solda chiar cu inevitabila destramare a
familiei;

stadiul familiei parasita de copiii deveniti adulti rolul parental devine mai complex
prin plecarea copiilor din casa parinteasca; asistam, de multe ori, si la o criza a
identitatii profesionale datorata dezagregarii rolului profesional; in general, aceasta
perioada este caracterizata fie prin tensiune (nervozitate, anxietate a mamei, ca urmare
a menopauzei), fie prin liniste sufleteasca (reinstalandu-se, la un nivel mai inalt,
iubirea si tandretea, pentru a infrange singuratatea si batranetea);

stadiul familiei omului singur (vaduvia) apar probleme noi legate de pierderea
sotului/sotiei; in schimb, aparitia nepotilor reface echilibrul vietii.

P. Ilut (2005) prezinta in capitolul Ciclul vietii familiale (pp. 153-156) un traseu
complet al indivizilor in societatea contemporana referitor la casatorie si familie: intalnirea,
perioada de curte, coabitarea premaritala, casatoria, divortul, recasatorirea, vaduvia. Este
interesanta opinia autorului, conform careia, aceasta traiectorie este urmata integral de tot mai
multe persoane. Cei mai multi, insa, traverseaza doar unele etape. Astfel, de la oficializarea
casatoriei pana la vaduvie, familia traverseaza opt stadii:
1. inceputul vietii de familie caracterizeaza cuplul conjugal fara copii; este o etapa
importanta de cunoastere, de adaptare reciproca, mai ales pentru cei care nu au convietuit
premarital; se continua (se amplifica) sindromul dragostei romantice (P. Ilut); reteaua de
prieteni e mai densa, puseurile de gelozie mai frecvente; probabilitatea despartirii este mai mica /
mai mare (depinde!?!);
2. aparitia copiilor venirea pe lume a primului copil reclama (re)definirea de roluri
conjugal-parentale; veniturile familiei scad, datorita intreruperii pentru o perioada de timp a
activitatii profesionale de catre mama in general; se diminueaza timpul dedicat intretinerii unor
relatii cu anturajul; se intensifica relatia cu familia consangvinaa a ambilor parteneri;
Copilul in cuplul conjugal produce o noua situatie. De aceea putem intelege transformarile radicale care
survin de foarte multe ori in relatiile dintre cei doi si stingerea marii iubiri. (...) la nivelul constiintei comune,
oamenii raman de multe ori nedumeriti de cei doi tineri care s-au inteles atat de bine inainte de casatorie si de a avea
copii au ajuns dupa aceea aproape sa se urasca. O explicatie traditionala era ca nu s-au cunoscut suficient, mai ales in

detaliile de intimitate. Astazi insa, multi tineri nu numai ca se stiu sub aspectul vietii sexuale, dar coabiteaza
premarital un timp suficient.
Interpretarea ca daca s-ar cunoaste in profunzime, nu s-ar casatori, sau daca s-ar casatori, s-ar intelege foarte
bine are in vedere determinantii comportamentali prin trasaturi stabile de personalitate. (...). Un lucru insa pare
evident: situatia de a face curte sau cea a unei casatorii fara copii sunt semnificativ diferite decat cea in care, cu tot
ajutorul parintilor sau al altor apropiati, partenerilor le revin de rezolvat si impartit sarcini mult mai putin placute
decat cele ale perioadei de dragoste romantica (Idem, pp. 153-154).

3. familia cu copii prescolari;

4. familia cu copii scolari;
5. familia cu adolescenti;
6. familia ca centru de lansare - copiii deveniti adulti se casatoresc, se angajeaza si-si
stabilesc propria resedinta;
7. familia de varsta mijlocie /stadiul de cuib gol (empty nest) revenirea familiei la
cuplul conjugal singur, prin plecarea copiilor; redesoperire ca femeie si barbat a celor doi
parteneri; atasament intens fata de viata publica si profesie; uneori depresie si criza de identitate;
risc crescut pentru divort.
....In Romania viitorului nu prea vor ramane cuiburi goale, din cauza lipsei de locuinte si a crizei
economice in general (Idem, p. 155).

9. familia in varsta proeminente sunt pensionarea si vaduvia (mai multe femei vaduve
decat barbati vaduvi). La recensamantul din 2002, in Romania, la populatia de peste 15 ani,
10,6% erau vaduvi, dintre care marea majoritate femei. Situatia economica a varstnicilor este
dificila pensii mici, venituri putine, necesitati mari legate de sanatate. Pensionarea reprezinta
pentru cei mai multi o sursa suplimentara de agravare a precaritatii materiale si psihospirituale,
arata P. Ilut in studiul citat, desi sunt si investigatii care infirma aceasta realitate (in America,
Europa occidentala exista foarte multe programe sociale destinate varstncilor).
O formula raspandita in mediile mai modeste ca posibilitati materiale este familia extinsa
intermitenta.
Strong, De Vault, Sayad, 1998, trateaza pe larg aceste aspecte in lucrarea The Mariage
and the Family Experience: Intimate Relationships in a Changing Society.
2. Teoria structurala sau a dinamicii rolurilor si a puterii dezbate problema
schimbarilor care intervin in interiorul cuplului, cu deosebire, problematica rolurilor fiecarui

partener in cuplu ( rolul = comportamentele pe care ceilalti le asteapta de la individul care ocupa
o pozitie sociala determinanta, un statut social Stoetzel, 1963).
Tranzitia cuplului de la structura de tip traditional la cea de tip modern a adus o serie de schimbari in ceea
ce priveste factorul afectiv. Familia traditionala accentueaza functia economica si de reproducere, de transmitere a
proprietatilor si a rangului social din generatie in generatie. Familia moderna accentueaza, din contra, functia de
sustinere afectiva. Barbatii si femeile cauta acum intimitatea iubirii, considerata extrem de importanta, esentiala
pentru supravietuirea emotionala. Cand intimitatea esueaza, personalitatea este pusa in pericol. In spatele lui te
iubesc arata A. Nuta (1998, p. 89) se afla niste mize si asteptari care dovedesc ca relatia de dragoste nu este
simpla. A trai in cuplu este adesea in imaginea multora, o posibilitate de a-ti gasi fericirea, de a-ti realiza propria
identitate, de a cauta veritabilul sens al vietii care sa nu fie egoist. Viata in doi trebuie sa compenseze, astfel, toate
frustrarile vietii, fiind locul unde omul se intareste afectiv, unde recastiga forte si unde gaseste echilibrul.

Se remarca astazi, in familia moderna (europeana si americana), tendinta unei slabe

diviziuni a rolurilor conjugal-parentale, mai ales datorita integrarii femeii in viata profesionala,
dar si ca urmare a obtinerii unui nivel superior instructional si cultural al partenerilor.
Intrebari:
In ce masura cuplul cu dubla cariera, in care atat femeia cat si barbatul au slujbe ce presupun o inalta
calificare si un nivel de responsabilitate comparabil, gaseste modalitati de a impaca exigentele profesionale cu cele
domestice?
Ce fel de compromisuri si strategii trebuie sa adopte partenerii pentru a colabora cat mai bine?
Ce beneficii/pierderi risca cei doi? Dar copiii lor?
Exista riscul unei supraincari de rol?

Cuplul conjugal contemporan se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a

structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, in care barbatul decide
si femeia actioneaza in ceea ce priveste viata conjugala, relatia parentala, asa cum se intampla in
familia traditionala. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, in contextul
mai general al unui egalitarism afirmat din ce in ce mai frecvent. Cu ct tendina de egalizare a
rspunderilor celor doi soi este mai apropiat, cu att gradul de satisfacie este mai mare.
Partea negativa a ideologiei egalitariste a societatii noastre rezida, insa, din faptul ca orice diferenta este
vazuta ca o sursa de inegalitate, ceea ce ar putea crea impresia eronata ca toate sarcinile, toate rolurile pot fi
indeplinite atat de femeie, cat si de barbat (Mendras, 1997).

Studiile susin c familia se ndreapt catre noi modele culturale de rol familial, respectiv
parental i filial (vezi studiul realizat de Duvall, 1971, in scopul relevarii conceptiilor despre rolul de mama
buna si copil bun, evidentiind existenta a doua modele de rol: traditional si modern, in I. Mitrofan, N. Mitrofan,
1989, pp. 36-40).

Astfel, modelul mamei moderne acord ntietate asigurrii suportului afectiv, crerii unui
climat tonic de ncredere care s susin creterea i dezvoltarea copilului. Fr a neglija rolul
menajer, ea este preocupat de dimensiunea instructiv-formativ a copilului, de pregtirea sa
pentru viaa profesional.
Modelul tatlui modern - asigur suportul economic, privete paternitatea ca pe un
privilegiu pe care i-l asum cu rspundere, se implic n creterea i educarea copiilor, fa de
care manifest i severitate i nelegere, se implic n problemele casnice.
Modelul copilului modern - ii iubete prinii, dornic s nvee, are iniiativ, se
adapteaz afectiv, prezint competen relaional.
3. Teoria functionala (procesuala) pleaca de la premisa ca familia (cuplul) trebuie sa
realizeze anumite functii. In raport cu realizarea/nerealizarea acestor functii, familiile au fost
clasificate in familii functionale si familii disfunctionale. Clasificarea este relativa, avand in
vedere ca anumite configuratii familiale maximizeaza anumite functii si minimizeaza altele.
Paradigma functionala are implicatii asupra a 4 abordari (acestea se raporteaza la
functionalism, dar ar putea sa aiba si o existenta de sine-statatoare), si anume:
a) abordarea comunicationala;
b) abordarea interactionist-simbolica;
c) abordarea din perspectiva conflictului;
d) abordarea sociala a schimbului.
a) Abordarea comunicationala
In cadrul paradigmei comunicationale sunt elucidate tipurile, cantitatea si calitatea
intercomunicarilor maritale (I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 153-155).
Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interactiuni specifice cuplului:
senzual-senzitive / erotico-afective, de petrecere a timpului liber, socio-educationale, decizionale,
practic-menajere si de planificare a bugetului.
Cantitatea intercomunicarii face referire la frecventa mesajelor emise si receptate pe
diverse canale simultane si succesiv, in conformitate cu trebuintele si disponibilitatle individuale
de relationare.

Calitatea intercomunicarii face apel la invatarea deprinderilor de a comunica. De modul

in care se comunica depinde functionalitatea familiei sa stii ce, cand si cum sa comunici in
situatia de parteneriat, constituie o disponibilitate esentiala pentru continuarea vietii in cuplu.
b) Abordarea interactionist-simbolica
Interactionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filosofic. G. H. Mead, principalul sustinator al
acestei abordari, considera, la inceputul sec. XX, ca oamenii se sprijina pe simboluri impartasite pentru a se adapta la
mediu.

E. Burgess (1926) este primul care aplica punctul de vedere interactionist la studiul
familiei, ca unitate de personalitati aflate in interactiune.
Viata de cuplu este rezultatul acestei mereu construite si reconstruite realitati simbolice (I.
Mitrofan, 1989).
Dup Sullivan, mecanismul funcional al cuplului l reprezint sistemul de imagini pe
care fiecare partener i-l construieste despre cellalt, i mai ales modul n care se combin aceste
imagini, sistemul eu si ea cu sistemul eu si el. Dac se combin sistemele de reprezentari
compatibile, relaiile pot sau nu pot fi agreabile. Dac se combin prin hazard, consecinele sunt
foarte grave (ex.: un cuplu ce provine din etnii/religii diferite descopera ca simbolurile pot fi nu
doar diferite, ci si structural opuse; in acest sens, simbolurile pot ridica mari dificultati in
relationarea de cuplu). Imaginea despre cellalt este instrumentul care dirijeaz i controleaz
viaa de cuplu, relaia dintre parteneri.
c)

Abordarea din perspectiva conflictului

Aceasta isi are originea in filosofia politica a lui Thomas Hobbes, in filosofia lui Hegel, in istoriografia
dialectica a lui Marx si Engels si in sociologia lui Georg Simmel.

Teoriile conflictului pornesc de la premisa ca acesta este normal in cadrul grupului, dar si
intre grupurile sociale, pentru ca lipsa resurselor face ca interesul unei persoane sau al unui grup
sa se ciocneasca cu al altora. Conflictul depinde de structura grupului (marime si compozitie),
precum si de resurse, care incurajeaza fie competitia, fie cooperarea (cf. A. Baran-Pescaru, p. 50).
Se iau in discutie mai multe variante ale teoriei conflictului. De exemplu, teoriile structurale ale
conflictului (Simmel) se centreaza pe modul in care conflictul este afectat de marimea si compozitia grupului. Teoria
microsistemelor a lui Scanzoni explica cum poate aparea conflictul marital dintr-un schimb de resurse initial
echitabil, pentru ca partenerii isi reduc sau sporesc contributiile nonreciproc (de pilda, sotul care nu mai contribuie

financiar sau sotia care ofera mai mult financiar, dar nu-l poate determina pe sot sa participe mai mult in gospodarie)
(Idem, p. 50).

P. Ilut (2005. p. 23-24) aduce in discutie 2 variante ale teoriei conflictului:

a) una de sorginte marxista si care sustine ca familia este micromediul ce reflecta
proeminent exploatarea omului si conflictul inerent prezent in societatile bazate pe clase cu
interese opuse. Femeile sunt exploatate de catre barbati si copiii de catre parinti. In aceasta
viziune, femeia este dublu victimizata: daca este casnica, lucreaza pana la epuizare, fara ca
munca ei sa fie platita, iar cand intra in campul muncii, castiga mult mai putin decat barbatul,
chiar daca are aceeasi pregatire si experienta;
b) varianta amarxista si apolitica, larg impartasita de aproape toti cei ce analizeaza si
asista familia, este ca intre membrii familiei apar tensiuni inevitabile. Participantii la viata de
familie au profiluri psihocomportamentale diferite, aspiratii nonconsensuale, interese opse,
uneori, mai mult sau mai putin majore. In societatea patriarhal-autoritara, resursele celorlalti
membri, in afara de tata, erau limitate, astazi insa, pe langa legitimitate si bani specifice
parintilor si mai ales tatalui conteaza si alte resurse de putere: inocenta copiilor, puterea data de
dragoste, calitatile psihointelectuale deosebite etc.
Se apreciaza ca o cauza majora a disolutiei maritale este perceptia unei inegalitati
profunde in raporturile familiale.
Conflictul conjugal reprezinta o stare de disfunctionalitate in viata si activitatea conjugala,
ce poate avea intensitati diferite si se poate intinde pe diverse perioade de timp. Formele de
manifestare sunt variate, de la certuri, contraziceri, pana la agresivitate sau refuzul asumarii unor
obligatii de rol.
Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitate distructiva la nivelul
personalitatii partenerilor, dezorganizand reactiile, impiedicand realizarea functiilor firesti ale
familiei.
Analizand conflictul conjugal din perspectiva delimitarii dintre normal-dinamogen si patogendezorganizator, Iolanda Mitrofan (1998, pp. 286-289) realizeaza o tipologie a conflictualitatii conjugale in functie de
3 parametri, mai precis, in functie de combinatiile existente intre acest parametri:
a) gradul de tensiune generat de conflictul marital (ridicat, moderat, scazut);
b) forma de manifestare predominanta a conflictului in cuplu (manifesta, latenta);
c) durata conflictualitatii (continua, intermitenta).
Tipuri de conflict conjugal:

1. cupluri cu conflictualitate majora de aspect manifest, continuu, cu tensiune crescuta prezinta mare
potential dizolvant si psihopatogen pentru unul sau ambii parteneri; 95% din subiectii divortati (mai ales femei) si
31,2% din subiectii casatoriti cu reactii si dezvoltari nevrotice reactive psihotraumelor conjugale, provin din cupluri
caracterizate prin acest tip de conflictualitate;
2. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune crescuta prezinta potential dizolvant
semnificativ, care nu intotdeauna se finalizeaza cu separarea sotilor, dar faciliteaza dezvoltarea dizarmonica a
relatiilor conjugale, cu efecte psihopatologice individuale si de grup conjugal; abandonul, alcoolismul, sustragerea de
la indatoririle materiale, infidelitatea, conflictele cu socrii sunt frecvent cauze si efecte ale acestui tip de
conflictualitate;
3. cupluri cu conflictualitate manifesta, continua, cu tensiune moderata aceste cupluri au o evolutie
instabila, cu tendinta la deteriorarea esentei conjugale, dar cu mentinerea structurii de cuplu, intr-o formula de
pseudoconjugalitate, in care conduitele de evadare si substitutie (adulterul, alcoolismul compensator,
supravietuirea profesionala) coexista cu mentinerea partiala a exercitarii rolului conjugal;
4. cupluri cu conflictualitate manifesta, intermitenta, cu tensiune moderata nu au fost relevate in cazul
subiectilor cu tulburari psihice; acest tip de conflict este destul de frecvent la cupluri in perioada de preacomodare si
acomodare interpersonala; poate facilita cunoasterea interpersonala;
5. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune moderata sunt frecvente intre normali cu
disponibilitati de adaptare mai scazute; in aceste cupluri, conflictualitatea preseaza asupra relatiei ca o continua
virtualitate;
6. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta acest tip de conflictualitate
favorizeaza efortul de acomodare reciproca, producand corectii permanente ale conduitelor interactionale;
7. cupluri cu conflictualitate submanifesta, intermitenta, cu tensiune moderata au o evolutie armonioasa,
in cadrul careia acest tip de conflictualitate faciliteaza acomodarea interpersonala (ironia, persiflarea,
comportamentul pseudoludic verbal, ca supapa de descarcare a unor tendinte agresive);
8. cupluri cu conflictualitate submanifesta, continua, cu tensiune scazuta cupluri care evolueaza rapid si
stabil catre asimilare interpersonala; dezacordurile nu au un caracter frustrant, ci de facilitare, partenerii preluand
reciproc puncte de vedere diferite.

Teoriile conflictului sprijina interventiile asistenta sociala, terapie si consiliere familiala

indreptate catre rezolvarea conflictului si imbunatatirea abilitatilor de negociere, precum si
actiunile de diminuare a inechitatilor sociale existente.
d) Abordarea sociala a schimbului
Isi are originea in utilitarismul filosofic si psihologic. Cel mai cunoscut teoretician al schimbului este
sociologul Ivan Nye. Oamenii formeaza grupuri sociale, doar pentru ca este in interesul lor sa procedeze astfel.
Indivizii sunt motivati de propriul interes; sunt calculatoare rationale ale recompenselor si costurilor.

In ceea ce priveste familia, se porneste de la premisa ca relatia interpersonala dintre

parteneri se formeaza in scopul intalnirii propriilor nevoi individuale. Relatia intima este redusa
la o situatie tranzactionala in care costurile sunt contrabalansate de beneficii.
In viata cotidiana, dupa aceasta teorie functioneaza legea reciprocitatii (ti-am dat ma astept sa-mi dai;
ochi pentru ochi si dinte pentru dinte; cat dai, atat primesti etc.).

Un exemplu de aplicare a teoriei schimbului este analiza maximizarii profitului in

deciziile de divort. Probabilitatea de divort descreste odata cu acumularea de capital marital
specific, cum ar fi proprietatea si copiii, a caror valoare ar descreste daca familia s-ar dizolva (P.
Ilut, 2005, p. 26).
Aceste teorii furmizeaza un cadru pentru terapeutii familiali, care pot sa-i determine pe
parteneri sa transforme relatia in una mai recompensatoare si mai putin costisitoare pentru fiecare
dintre ei. Totusi, accentuarea rationalitatii in detrimentul emotiilor, ca baza pentru constituirea
grupului familial, a condus la numeroase critici.
4. Teoria sistemica (holista) isi are originea in organicismul lui H. Spencer, precum si in
teoria moderna a informatiei.
Perspectiva sistemelor a aparut in studiile despre familie initial prin terapeutii de familie, cum ar fi Gregory
Bateson si Don Jackson, iar mai tarziu a aparut in formulari mult mai teoretice, cum ar fi functionalismul lui
Parsons si teoria generala a sistemelor a lui Buckley.

Din perspectiva teoriei sistemelor, cuplul reprezinta un sistem alcatuit din doua
personalitati care interactioneaza, avand la baza o structura, o functionalitate, o serie de
proprietati si caracteristici.
Din punct de vedere al functionalitatii, se au in vedere efectele comunicarii, calitatea si
stabilitatea relatiei maritale. Satisfacerea necesitatilor Eul-ui in cadrul familiei este recunoscuta
ca o functie de baza a familiei si devine argument important de combatere a teoriei disparitiei
familiei (R. Bell). Familia presupune, in acest sens, schimbul afectiv ntre so i soie, ntre prini
i copii, empatia avand un impact foarte puternic n funcionarea relaiilor interpersonale de tip
afectiv.
Din perspectiva campului de proprietati si caracteristici, paradigma sistemica se
canalizeaza pe efectele mediului extern asupra relatiei conjugale, pe factorii economici, sociali,
politici, culturali, de mediu fizic care alctuiesc contextul situaional al familiei. Sunt cercetate

probleme privind: separarea ndelungat a soilor (condiii de rzboi, de deplasare profesional,

naveta pe distane mari etc.) si efectele acesteia.
Mc. Cubbin, Dahl, Hunter (1976, 1979) analizeaz fenomenul de separere a soilor si consecinele lor
disfunctionale in sanul familiei : manifestari depresive ale sotiei, anxietate, devitalizare, acte deviante, tulburri
psihosomatice.

Capacitatea familiei de a face fata, de a se mobiliza, depasi si apara de agentii stresori

(cutremure, inundaii, pierderea neateptat a bunurilor, mbolnvirea irecuperabila a unuia din
membrii grupului familial etc.) a fost analizata prin prisma teoriei stresului familial (Mc.Cubbin,
1979).
Burr (1973) prezint familia dintr-o perspectiv dubl: reactor la stres i agent de
focalizare a resurselor interioare pentru adaptare, combatere i depire a stresului. Se dezvolta,
arata autorul, strategii de adaptare si aparare la stres cum ar fi: cresterea coeziunii intrafamiliale,
cresterea tranzactiilor si legaturilor cu comunitatea.
5. Teoria istorista (intergenerationala) are ca specific folosirea metodei longitudinale,
metoda ce se concentreaza asupra microistoriei si genealogiei familiei.
Arborele genealogic reprezinta instrumentul cu ajutorul caruia se pot elabora ipoteze
privind comportamentul si atitudinile generatiilor mai tinere prin raportarea la ascendentii lor (pe
larg in P. Ilut, 2005).

CURSUL 5
ALEGEREA PARTENERULUI CONJUGAL
1. Motivaia alegerii in societatea traditionala/moderna
Alegerea partenerului pentru casatorie este un moment cu implicatii deosebite pentru
evolutia ulterioara a cuplului, fiind o premisa esentiala a implinirii conjugale, a comuniunii biopsiho-sociale.
Alegerea partenerului conjugal difera de la o societate la alta, de la o cultura la alta.
n cadrul societatilor traditionale, dominate de criterii economico-sociale, normele
instituionale sunt cele care reglementeaz functiile familiei, precum si formarea acesteia. Astfel,
normele institutionale prescriu:

cine se poate cstori sau cine trebuie sa se casatoreasca si cu cine (L. Roussel, 1989);

sarcinile prinilor pentru realizarea unei cstorii avantajoase a copiilor lor, din punct
de vedere socio-economic;

necesitatea i rolul unor intermediari (petitori) pentru sprijinirea prinilor i tinerilor

n adoptarea unei decizii maritale satisfacatoare;

centrarea pe sexualitatea de tip procreativ.

In prezent sunt multe culturi n care apartenena la o cast, statutul economic, descendena
etnic si rasial primeaz.
In societatea modern, actuala, dominata de criterii socio-afective, specifica culturii
europene, tinerii se cstoresc din cu totul alte motive. Familia moderna aseaza pe primul plan
valorile intimitatii, afectiunii si realizarii maritale, satisfactia sexuala, socializarea si educarea
copiilor etc. Copiii nu mai reprezinta scopul fundamental al familiei moderne, iar numarul in
crestere al femeilor angajate profesional desfiinteaza argumentul economic in alegerea
partenerului. Astfel, femeile si-au schimbat radical expectatiile si ratiunile pentru casatorie asteapta iubire, implinire, prietenie, respect, putere decizionala, implicare profesionala si succes
in cariera.
Asadar, de la casatoriile aranjate de parinti si rude s-a trecut la casatoriile construite pe
alegeri libere, personale. Familia nucleara intemeiata pe sentimente pozitive este formula maritala
cea mai dezirabila.
*** La intrebarea de ce se casatoresc/nu se casatoresc oamenii, J. C. Coleman (1988)
indica:
a) compatibilitate sexual,
b) teama de singurtate,
c) nevoia de prieten (companion),
d) sigurana financiar,
e) fuga de restriciile parentale,
f) dorina de a fi important pentru cineva.
Raiuni pentru care oamenii nu se cstoresc :
a) precauie fa de modelul tradiional al familiei,
b) nencredere n sexul opus,
c) frica i chiar refuzul de intimitate.
*** Intr-o cercetare pe populaia romneasc (1995), Oana Iugulescu a identificat 5
tipuri de motivaii maritale:
1) dorina comuna de a-si continua viaa ntr-un mod satisfacator (51,5%);
2) conformism social i familial (36,3%);
3) depirea situaiei prezente (6,0%);
4) satisfacia actual (3,0%);

5) sigurana unui viitor (3,0%).

Este interesant diferena dintre sexe in motivatia pentru casatorie: astfel, brbaii n
procent de 52,9% apreciaz ca determinant pentru decizia marital conformismul social, pe cand
femeile il mentioneaza doar in proportie de 18,7%. In proportie apropiata, pe sexe, este ales
motivul evadarii din situatia actuala nesatisfacatoare.
In ceea ce priveste motivaia de meninere a cuplului, au fost mentionate: prezena
copiilor, realizrile comune, obligaia, dorina comun de a-i continua evoluia n sens pozitiv,
teama de schimbare, starea de fericire prezent i sperana unor viitoare schimbri cu implicaii
pozitive.
i n acest caz sunt diferene semnificative pe sexe. La brbati, motivul realizrilor
comune este susinut de 76,4%, n timp ce femeile doar 25% l susin.
Trifonas Zahariadis, intr-un studiu intitulat Cine pe cine educa emotional (2011, p.
65), publicat in lucrarea Criza familiei (coord. de Dimitra Gouti si Maria D. Kokkinou) afirma
ca alegerea partenerului presupune dorinte inconstiente prestabilite. Ceva ce este cunoscut din
contactul parintilor si mai ales din contactul cu parintele de celalalt sex ne aduce alaturi de
partenerul ales. Prapastiile ce s-au mentinut sau le-am inmagazinat din drama parinteasca se
deschid din nou, in legatura cu partenerul ales, si isi cer solutionarea. Casatoria si cladirea
familiei ajuta rescrierea legaturii cu parintii nostri. Retrairea conditiilor din copilarie ofera ocazia
indreptarii, imbunatatirii actiunilor sau, dimpotriva, a refacerii greselilor.
2. Criterii de alegere a partenerului conjugal
Pentru a decide alegerea partenerului, persoana trebuie s-i clarifice mai intai dorinele,
s tie ce dorete de la cel/cea cu care intentioneaza s se cstoreasc. J. C. Coleman (1998): ca
s poi alege trebuie s tii ce doreti.
In acest sens, ar fi utila realizarea unei liste care sa cuprinda cateva aspecte ale
potentialului partener (Z. Wanderer si E. Fabian, 1979):
1. aspectul exterior (nlime, ochi, pr etc.)
2. trsturi de personalitate umor, optimism, incredere etc.
3. potenial economic carier, moteniri
4. credine i valori
5. interese speciale i abilitati.

Raspunsurile s-ar putea grupa in 2 categorii :

a) trebuie - cuprinde aspecte la care nu putem tolera nici o abatere;
b) este bine i - cuprinde aspecte, particulariti la care putem s renunm.
P. Ilut (2005, pp. 102-109) identifica mai multe criterii de alegere a partenerului
conjugal: varsta, statutul socioprofesional, rasa, etnie, religie.
Mariajele sunt, la scara statistica, puternic homogamice se casatoresc proportional mai
mult intre ei cei de aceeasi etnie, clasa sociala, varsta etc. Heterogamia, casatoriile intre personae
cu statut socio-demografic, cultural, educational, religios, etnic, rasial diferit, este statistic mai
redusa.
a) varsta in cultura euro-americana, oamenii se casatoresc, in general, cu parteneri de
aceeasi varsta sau de varsta apropiata.
La nivel national, in Romania anului 2000, varsta medie la prima casatorie era de 23,6 la
femei si 26,9 la barbate, reprezentand valori foarte apropiate de media din tarile Europei Centrale
si de Est, dar in continuare mai mici decat media din tarile Uniunii Europene (in jur de 25 de ani
la femei si 28 de ani la barbati).
b) statutul socio-profesional
Homogamia socio-profesionala trebuie inteleasa in sensul ca indivizii tind sa se grupeze
marital intre ei in acord cu clasa, statutul socio-profesional, gradul de scolaritate. S. Chelcea si A.
Chelcea au constatat experimental ca alegerea partenerului pe baza criteriului profesional
prezinta cel mai indicat indice de endogrupare. Homogamia opereaza nu numai pentru statutul
socio-profesional al partenerilor, ci si pentru cel al parintilor lor.
c) rasa, etnia si religia
Homogamia este mult mai vizibila si mai pronuntata atunci cand este vorba de rasa si
etnie (ex.: in SUA, proportia casatoriilor intre persoane de culoare diferita este destul de rara).
Apartenenta religioasa este in mare masura asociata cu cea rasiala si etnica. Evreii si
catolicii sunt mult mai intoleranti decat protestantii. Datele cercetarilor nu confirma o legatura
simpla intre homogamia religioasa si stabilitatea mariajului.
Cele mai multe cercetri susin c alegerea partenerului se bazeaz pe o operaie de
filtrare, adic pe o selecie la nivelul mai multor criterii: proximitate, similaritatecomplementaritate, atracie personala, compatibilitate.

Criteriul/filtrul proximitatii

In mediul rural, in comunitatile mai izolate, partenerii se aleg pe temeiul vecintii,

apropierii. In mediul urban, partenerul este gasit la coal, printre colegi, la locul de munc (40%
dintr-un eantion de 1800 de persoane din Philadephia, cercetat n 1981 de J. Erikson se afl n
aceast ultim situaie, iar 13%, dup acelai psiholog au crescut mpreun i s-au cstorit dup
ce au mplinit vrsta permis; ultimii au cea mai sczut rat de divor dintre toate categoriile).
In sprijinul acestor afirmatii, P. Ilut (2005, pp. 109-110) arata ca proximitatea spatiala are
o mare valoare in incheierea unei casatorii, deoarece ea cumuleaza si alte criterii homogamice:
etnie, statut socioprofesional, religie, varsta. Ea este intim asociata cu proximitatea si
similaritatea culturala.

Criteriul/filtrul similaritate-complementaritate

Similaritatea exprim proverbul cine se aseamana se adun, din punct de vedere al

varstei, rasei, religiei, clasei sociale, intereselor comune, valorilor, educatiei, studiilor, pe cand
complementaritatea, exprima conceptia populara conform careia, contrariile se atrag.
nc din 1902, Pearson remarc similaritile morfologice ca factor de alegere maritala:
persoanele cu talie ridicat sau sczut se cstoresc ntre ele n procent mai mare dect aleator;
la fel n privina formei, mrimii mainilor, culorii ochilor, parului, pigmentaiei pielii.
Nielson menioneaz cstoriile asortative ntre persoane cu tulburri psihice, cu acelai
tip de deficiene etc.
Complementaritatea este fenomenul psiho-social opus, n care alegerea partenerului se
bazeaz pe aprecierea n cellalt a elementelor pe care nu le posed alegtorul.
R. Winch, autorul teoriei nevoilor complementare (1958, 1967), apreciaz c operm
preferenial n baza unor patternuri de natur s ne asigure sigurana, confortul, ataamentul ( ex.:
respectuoii, timizii, supuii sunt atrai de persoanele dominatoare, puternice).
I. Mitrofan (1989) apreciaza ca alegerile si cstoriile bazate pe similaritate psihologic,
marcate de tendina identificrii sunt supuse devitalizrii, uniformizrii, pe cand cele bazate pe
complementaritate sunt cupluri deschise, evolutive, chiar dac viaa lor este mai tumultoas. Aici,
raportul dintre aria cognoscibil i aria incognoscibil, a surprizei, a misterului, a
imprevizibilului, este mult mai mare dect n cstoriile fondate pe similaritate.
A. Kerckoff (1974) a propus o integrare a similaritatii si complementaritatii in descrierea
si explicarea alegerii partenerului. Intr-o prima etapa, similaritatea de valori si atitudini
actioneaza ca un filtru pentru a continua sau nu relatia de pilda, daca se constata o disimilaritate

cu privire la valori si atitudini fata de familie, sunt foarte mari sanse ca drumul spre casnicie sa se
intrerupa pentru ca, mai tarziu, complementaritatea sa devina dominanta.

Criteriul/filtrul atraciei personale i al compatibilitii

Atractivitatea fizica este un factor important in selectiile noastre de iubire si casatorie,

indiferent daca recunoastem sau nu acest lucru. Atracia pentru cellalt poate fi provocat de
modaliti erotice de expresie comportamentala si de comunicare nonverbala: culoarea ochilor,
privirea, conturul buzelor, gestica, intuirea dorinelor, ateptrilor celuilalt etc.
Dar sunt si alti factori ce pot pune in plan secundar frumusetea fizica: inteligenta,
caracterul, comportamentul (frumusetea sufleteasca).
De asemenea, este importanta compatibilitatea emotionala in alegerea partenerului
conjugal. Cel care a teoretizat acest concept prin asa-numitul sindrom al dragostei romantice
este W. Goode (1959) (idealizarea celui iubit, conceptia de unul (una) si numai unul (una),
dragostea le invinge pe toate, lasarea in voia emotiilor personale).
Dragostea romantica este asociata cu dragostea la prima vedere. Fara dragoste
(romantica), casatoria este goala, uscata (P. Ilut, 2005, p. 100). Anchetele transculturale arata ca
in aprox. 88% dintre societatile din intreaga lume figureaza indicii (cantece de dragoste, suferinte
declarate etc.) ale dragostei romantice si pasionale (Ember, Ember, 2002).
In multe alte culturi, insa, casatoriile sunt aranjate si in rare cazuri negocierile familiei sau
ale clanului au in vedere perechea de indragostiti. Inclusiv in Europa, multa vreme, pana in
perioada moderna, casatoria din dragoste era o exceptie (A. Giddens, 2000).
Concluzii:
Contientizarea motivelor alegerii partenerului conduce la:
-

ntrirea valoririzrii celuilalt,

apariia unor noi trebuine de mai bun cunoatere i comunicare interpersonala,

diminuarea tensiunii emoional-cognitive.

CURSUL 6
ROLURILE CONJUGAL-PARENTALE. DISFUNCTII DE ROL
1. Conceptele de rol, rol conjugal-parental, sex-rol si gen-rol; teorii asupra formarii
identitatii sexuale
Rolul reprezint ansamblul de conduite pe care societatea il ateapt de la un individ
care ocup o anumit poziie sau funcie ntr-un sistem.
Primul care a prezentat sistematic notiunea de rol a fost G. H. Mead (1934), care considera ca rolurile
sociale se invata, iar invatarea acestora asigura functionarea colectivitatilor umane.

In psihosociologie, notiunea de rol social este, adesea, pusa in legatura cu conceptul de

status social, acesta din urma reprezentand pozitia ocupata de o persoana in societate, precum si
drepturile si obligatiile ce deriva din aceea pozitie (G. Allport, 1961).
Rolul conjugal-parental reprezint un ansamblu de reacii, comportamente, atitudini,
comunicri verbale/nonverbale ateptate reciproc de ctre membrii familiei, orientate spre
asigurarea, consolidarea si dezvoltarea relatiilor familiale.
Ex. ntr-o familie din ara noastr este de ateptat ca tatl s plece dimineata la locul unde presteaz o
anumit profesiune, s asigure securitatea familiei, s disciplineze copiii i s le orienteze pregtirea colar, s se
ocupe de timpul liber al familiei, s susin n diferite moduri preocuprile mamei (vezi familia traditionala).

M. Newcomb, studiind rolurile mamei, distinge: conduite impuse sau prescrise, eseniale (hrnirea
copiilor), conduite permise sau indiferente (a spune poveti), conduite interzise, valabile si pentru tata (incestul).

Rolurile conjugal-parentale se preiau prin imitatia modelelor de rol din familia de

provenienta. De obicei, soia preia si imita, mai mult sau mai putin constient, conduite de rol
practicate de mama sa, le interiorizeaz si le selecteaz n funcie de specificul personalitii sale.
Similar, soul va reproduce mai ales conduite, atitudini, modaliti relaionale preluate din
modelul de rol conjugal-parental al tatlui su (I. Mitrofan,1989, pp. 85-86).
Practicarea rolului conjugal i, ulterior, a rolului parental, nu este uoar, ridic destule
tensiuni, mai ales n societatea contemporana, marcata de o bulversare a rolurilor, o perceptie
ambigua a acestora si o negociere continua a drepturilor si obligatiilor masculine si feminine (I.
Mitrofan, C. Ciuperca, 2002, p. 236).
Se consider c n perioada 0-5 ani de la cstorie intr n joc nu att personalitile celor doi parteneri, ct
adeziunea lor fa de modelele preluate din familiile de provenien. De aceea sunt frecvente comparaiile,
transferurile, frustraiile exprimate n formule de tipul n familia mea mama niciodat nu a trebuit s fac..., sau la
noi tata era cel care s-a ocupat tot timpul de..... Dac se persevereaz excesiv n apel la modelul de rol din familia de
apartenen, se poate ajunge usor la disonan cognitiv-afectiv, la conflict si, in ultima instanta, la disolutie maritala.
Tiberiu Mircea (1994, pp. 26-37) precizeaz c, n funcie de felul cum se realizeaz
asimilarea/ndeplinirea rolurilor conjugal-parentale, se disting 8 tipuri de structuri psihologice (tipuri de indivizi):
1.

Disforicul (disforia - tulburare a dispoziiei manifestat printr-o stare de tristee i fric, nsoit uneori
de iritabilitate extrem si de agresivitate) - realizarea rolurilor conjugal-parentale sta sub semnul
inconsecvenei, al nesiguranei, al abandonului temporar din viaa familial.

2.

Anxiosul este dominat de dorina de a fi perfect.

3.

Anancastul (anancastic - stare in care cineva se simte fortat sa gandeasca, sa actioneze sau sa simta
impotriva vointei sale; acest sentiment insoteste indeosebi oboselile, compulsiile si fobiile) este o
personalitate hiperexact care se identific excesiv cu rolul, este

dominat de ordine excesiv,

conformism ritualic; afectivitate foarte redus.

4.

Psihastenul - adopt mai multe roluri pe care le abadoneaz rnd pe rnd, ntruct este mcinat de
nencredere, de lips de coeren, de unitate; apar manifestri duplicitare.

5.

Apaticul - lipsit de energie, nu se implic n rol pentru partener, ci mai ales pentru imaginea pe care i-a
construit-o el despre acesta; practic, rolul rmne o perspectiv, o fata morgana, fa de care nu
ajunge s se apropie, dei n sinea sa dorete acest lucru.

6.

Explozivul - rolul conjugal-parental se deruleaz ntr-un climat de nelinite, dominare, agresivitate,

for, reacii neprevzute de ctre ceilali. Este refuzat, ocolit, evitat de familie, ceea ce de fapt i
accenteuaz reactivitatea i dorina de a se impune prin for.

7.

Histrionicul (comportament teatral i excesiv, observat n isterie) - nu isi asum rolul, vrea s par mai
mult dect este, se iubete pe sine, nu are deschidere fa de ceilali. Rolul i-l creeaz i exerseaz

dup unele repere pe care le consider a fi apreciate ca bune de ctre ceilali, ntruct este animat de
dorina evidenierii.
8.

Paranoicul - refuz dialogul, sugestiile, impune categoric rolul. Este convins c este infailibil. Are o
structur rigid, egoist i rolul se asimileaz n aceti parametri.

Adler, examinand relatia dintre rol si personalitate, vorbeste despre rolul prescris (rolul
dat social), rolul perceput (cum isi imagineaza fiecare individ rolul cerut de societate), rolul
asumat (rolul perceput la care se adauga componenta evaluativ-afectiva) si rolul performat (rolul
efectiv jucat).
Sex-rolul semnifica acele comportamente determinate de sexul biologic (ejaculare,
erectie, ciclu menstrual).
Gen-rolul

semnifica expectaiile societii privind comportamentele masculine sau

feminine (ex.: a fi insarcinata este un sex-rol feminin, dar a creste copiii este un gen-rol)
(Richmond-Abbrott, 1992).
Identitatea sexuala / de gen (masc./fem.) este determinata genetic (cromozomii XY masculin si XX - feminin) si hormonal (testosteron, barbati, estrogen si progesteron, femei), dar
si social, printr-un proces de socializare sexuala, particularizat de la individ la individ.
Identitatea sexuala este o componenta structurala, atat a Eului corporal, cat si a Eului
psihologic, facand parte din constiinta de sine si avand o determinare sociala importanta (I.
Mitrofan, 1998, p. 201).
Dupa max. 14 zile de la nastere, daca exista dubii, in conformitate cu aparenta si conformatia organelor
genitale, se declara sexul legal (baiat/fata) al copilului, care se inscrie in certificatul de nastere.
Uneori natura comite erori:

Barbati cu formula cromozomiala incluzand un X suplimentar (XXY) ceea ce le confera o infatisare

feminina, testicole de volum redus, incapabile de a produce sperma;

Femei cu formula cromozomiala lipsita de un cromozon X, ceea ce determina absenta ovarelor si o

redusa dezvoltare a organelor sexuale externe. Ele sunt din punct de vedere genetic doar partial femei;

Hermafroditii, in cazul carora apare imposibilitatea determinarii cu precizie a sexului; sexul se distinge
abia dupa primele 3 luni ale evolutiei postnatale.

Diferentele cromozomiale si hormonale influenteaza fondul genetic care determina

masculinitatea si feminitatea.
Un experiment de manipulare hormonala realizat pe sobolani (s-au injectat hormoni specifici sexului opus)
arata dezvoltarea unor comportamente specifice sexului opus. Modificari de comportament s-au observat si la
persoanele care din diferite motive au dezvoltat stari hormonale anormale. De ex., daca o femeie insarcinata primeste
injectii cu hormoni, din ratiuni medicale, risca nasterea unor copii cu malformatii ale organelor genitale.

Identitatea Eului sexual, corporal, incepe sa se contureze dupa varsta de 2 ani, cand
copilul isi recunoaste sexul (baiat/fetita), dar constiinta adevaratei identitati sexuale se realizeaza
la pubertate, cand este deja realizat suportul neuro-endocrin-metabolic. Aceasta genereaza baza
pentru manifestarea propriilor pulsiuni si experiente.
Foarte multe teorii arata ca factorii educationali, psiho-sociali si culturali remodeleaza si
clarifica in perioada adolescentei identitatea si orientarea sexuala.
Teoria invatarii sociale (Social learning theory) arata rolul deosebit de important al
familiei, al parintilor, al educatorilor, ca modele in dezvoltarea personalitatii copilului, a
identitatii sexuale, a atitudinilor si comportamentelor specifice de gen-rol. Conform acestei teorii,
copiii se identifica cu parintele de acelasi sex si sunt incurajati de catre acesta. De ex., baietii vor
primi aprobare pentru comportamentul agresiv, in timp ce fetele vor fi penalizate pentru acelasi
comportament (Fagot, 1978, apud Birch, 1988).
Aceasta teorie suporta anumite critici. Nu intotdeauna copiii imita adultii de acelasi sex.
Cu toate ca parintii isi trateaza copiii intrucatva diferit (baietii fata de fetite), diferenta nu este
semnificativa. Multi parinti cred ca nu este rau ca baietii sa se joace cu papusi sau fetitele sa se
joace cu masinute. De pilda, aderarea la sex-rolurile traditionale pare a se micsora in clasa
mijlocie si este strans corelata cu nivelul de educatie. Cu cat este mai inalt nivelul de educatie al
parintilor, cu atat i se permite fetei, spre ex., sa participe la activitati specific masculine.
Teoria dezvoltarii cognitive (Cognitive developmental theory) (Lawrence Kohlberg,
1966) arata ca cel mai important factor in formarea identitatii de gen este dezvoltarea cognitiva a
copilului. Eticheta atribuita de baiat sau fata conduce la perceptia copilului despre sine ca
masculin sau feminin. De asemenea, se considera ca deosebirile de comportament intre copiii de
sex opus survin dupa constientizarea permanentei sexului/constanta genului (chiar daca se
imbraca cu haine specifice sexului opus) (4-5 ani). Totusi, deseori copiii se comporta intr-o
maniera adecvata sexului propriu, prin invatare sociala, inainte de a putea constientiza
permanenta sexului.
Gender Schema Theory (S. Bem, 1983) contine elemente atat din teoria dezvoltarii
cognitive, cat si din cea a invatarii sociale; se bazeaza pe conceptul de gender-schema (schema de
gen), inteles ca model de comportament organizat mental / categorie cognitiva ce ajuta copilul sa
stocheze si sa ordoneze informatii. Astfel, copiii extrag din mediul inconjurator definitii

stereotipe ale masculinitatii si feminitatii, le incorporeaza in scheme de gen M/F si, in functie de
acestea, isi directioneaza propriile comportamente.
S. Bem susine, de asemenea, c atat caracteristicile masculine cat i cele feminine se pot
dezvolta la acelai individ (ex.: o persoan poate manifesta impulsivitate, specifica masculinitii,
dar i sensibilitate fa de ceilali, specifica feminitii). Cei care posed caracteristici pentru
ambele sexe au fost denumii androgini.
S-au realizat cercetarile care au urmrit sa identifice dac androginii sunt mai sntoi i dac au o mai bun
adaptare. S-au obinut scoruri mai mari dect la cei care prezint o strict masculinitate sau feminitate.

2. Stereotipii de gen-rol
Expectatiile culturale asociate cu genul sunt exprimate sub forma stereotipurilor de genrol. Acestea, in funcie de ras, naionalitate, grup etnic au o mare for asupra oamenilor. Sunt
credine puternic nrdcinate n tiparele culturale privind caracteristicile psiho-comportamentale
ale brbailor i femeilor.
Spence i colab. (1975) au investigat acest aspect cu ajutorul unui instrument, Chestionarul atributelor
personale aplicat pe eantioane mari de studeni. Principalele caracteristici atribuite b/f au fost:
Brbai
Independent
Dorin de impunere
Agresiv
Dominant
Prefer matematica i tiina
Aptitudini mecanice

Femei
Emotiva
Cald
Creativ
Excitabil
Sensibila
Nevoia de aprobare

Reprezentrile stereotipe de gen scot n eviden deosebiri semnificative intre barbati si

femei, att n privina capacitilor intelectuale ct i a trsturilor psiho-comportamentale:
Stereotipurile de gen aduc inconveniente, mai ales femeilor, in plan domestic / casnicogospodaresc, unde lucreaz mult mai mult n comparaie cu brbaii, n viaa public si
profesionala - mai puine funcii de decizie, roluri, bani etc. In aproape fiecare cultura, rolurile si
pozitiile sociale detinute de barbati sunt considerate mai valoroase decat cele detinute de femei.
Asadar, ceea ce indivizii dintr-o anumita cultura asteapta din partea unui barbat sau femei,
de la un tata sau de la o mama, se confunda, in mare masura, cu stereotipiile de gen, care, de
multe ori se dovedesc a fi afirmatii false, dar care la nivelul constiintei comune circula cu valoare
de adevar.

P. Ilut (1995) formuleaza cateva concluzii pe baza unor cercetari de specialitate cu privire
la validitatea stereotipurilor de gen:
a) nu s-au inregistrat diferente semnificative intre sexe in I.Q si creativitate; datele de
laborator nu arata multe diferente nici intre trasaturile de personalitate, cum ar fi: dependenta,
ascultarea, inclinatia de a-i ajuta pe ceilalti;
b) cele mai multe caracteristici de personalitate atribuite prin stereotipuri sunt induse prin
mecanisme psihosociale.
Cercetarile lui Money si Enhard (1972) au aratat ca, in cazul hermafroditilor, unde unii dintre indicatorii de
sex (de ex., organele genitale externe) sunt biologic neconcludenti, acestia se dezvolta ca baieti sau fete in functie de
sexul care le-a fost desemnat inainte de a implini 18 luni. Odata ce i-a fost atribuit un anumit gen (masculin sau
feminin) si a fost educat in acord cu cerintele legate de el, individul a devenit ceea ce a fost programat sa fie.

c) stereotipurile de gen au serioase consecinte directe si indirecte asupra vietii de cuplu:

ignorarea de catre partener a nevoilor personale de dezvoltare a partenerei si impunerea unui stil
de viata traditional; afectarea comunicarii intrafamiliale; perpetuarea dificultatilor de afirmare a
femeii in plan profesional, dar si in plan relational etc.
3. Disfunctii de rol
Din perspectiva indeplinirii rolurilor, se disting:
1. familii in care rolurile conjugal-parentale sunt asumate corespunzator;
2. familii in care rolurile conjugale sunt realizate partial si nesatisfacator, pe fondul unor
stari de tensiune si indiferenta. In aceste familii, relationarea interpersonala este deficitara si
disfunctionala, antrenand conflicte si/sau manifestari violente ale caror efecte se resimt in viata
sociala si profesionala a partenerilor (M. Voinea, 1993, p. 40).
I. Mitrofan (1989, pp. 91-117) realizeaza o cercetare asupra distorsiunilor de rol conjugal
pe un set de 123 de cupluri, in urma careia a rezultat o tipologie a disfunctiilor globale si a
disfunctiilor specifice:

Disfunctii globale:

1. Adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului:

a) dilatarea, exagerarea / diminuarea rolului masculin / feminin este generat de tendina
unuia dintre parteneri de a considera c rolul su este cel mai important pentru viaa familiei (ex.:
soul tiran, dominator, suportat uneori de sotia marcata de ambiguiti, nehotrre, dependen
decizional, cu unele tendine masochiste).

Incomod este i hipertrofierea rolului matern care recurge la conduite duplicitare, de

acoperire a greelilor, hiperprotecie privind ndeplinirea unor ndatoriri igienico-sanitare, colare
ale copilului (mama ntocmete referatele colare).
b) inversarea rolurilor specifice sexelor sau travestiul psihosocial marital - rolul
femeii este preluat de brbat i invers; aceasta substitutie are efecte distructive atat la nivelul
vieii de cuplu, ct mai ales asupra evoluiei personalitii copiilor.
c) desincronizarea rolului de sex in diada conjugala. Partenerii, desi isi asuma
corespunzator rolul de sex, nu si-l exercita oportun conform asteptarilor. Formula acestor cupluri
ar fi: desi esti, poti si stii sa fii si sa faci ceea ce vreau, nu esti si nu te manifesti atunci cand imi
este necesar, atunci cand trebuie. Sunt persoane care amana, care actioneaza de obicei prea
tarziu sau prea repede, care tensioneaza partenerul prin lentoare/precipitare. Decid impreuna abia
cand unul dintre ei ajunge la epuizare psihica prin asteptarea opiniei celuilalt. Reprosul este
maniera comunicationala cel mai frecvent intalnita in astfel de cupluri.
2. Adoptarea si exercitarea incompleta a rolului conjugal
a) Semicsnicia - caracterizata de partialitate si evaziune psihosociala; unul dintre soi se
implic doar parial in viata de familie, pentru c n paralel dezvolt relaii extraconjugale, refuz
s exercite o parte din ndatoririle de rol revenite.
Poate lua forma exercitrii n comun a menajului, a administrrii bugetului, dar cu
exercitarea autonom a funciei sexual-afective de ctre unul sau de ctre ambii parteneri ntr-un
cadru de infidelitate conjugal unilateral sau bilateral; o alt variant se consum pe
desfurarea n comun a vieii sexual-afective dar pe exercitarea redus a funciilor administrativorganizatorice de ctre so (de obicei) si pe realizarea autonom a funciei de loisir tot de ctre
so, femeia neavnd acces la grupul de prieteni, la programul personal al acestuia (vezi Cursul 3).
b) Cuplurile imatur-dependente sau cupluri-copil tutelate de prini, de socri. Locuind
mpreun cu acetia, apar fenomene de reticen, inhibiie, nemulumire, dei ajutorul celor
vrstnici poate fi substanial. Cuplul-copil este impiedicat, practic, in autodezvoltarea sa ca
entitate independenta, ca unitate de decizie si actiune.
3. Adoptarea si exercitarea inautentica a rolului conjugal
Pseudocasnicia sau vietile paralele forma de manifestare cea mai grava a
psihosociopatologiei maritale, consta in adoptarea si exercitarea inautentica (falsa, aparenta) a
rolului conjugal-parental. Daca in celelalte tipuri de disfunctii sentimentul iubirii persista in

forme dramatice, ambivalente, imature, in pseudocasnicie nu este vorba de afectiune mutuala, ci

doar de un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale (vezi Cursul 3).

Disfunctii specifice ale rolului conjugal

1. Disfuncii ale comportamentului sexual: frigiditate (69 femei din 123), ejaculare
precoce (47 barbati din 123), impotenta psihogena (7 cazuri din 123); ejaculare tardiva si
anejaculare (9 cazuri din 123), fie datorit unor factori organici, morfologici, fie unor defecte
interacionale n cuplu. Comunicarea verbal i nonverbal sincer, cu ncrctur emoional
reprezint cheia psihologic a unei sexualiti tonice, sntoase, echilibrate.
2. Disfunctii ale comportamentului erotic: absenta comunicarii erotice si senzitive in
general si in special in preludiu, pe parcursul actului si in postludiu (63 de cazuri din 123), dar si
in afara actului sexual; lipsa de imaginatie si spontaneitate in exprimarea tandretei, a
sentimentelor si emotiilor, pudoarea, inhibitia, absenta initiativei sexuale; educatie sexuala
deficitara; conduita erotica anxioasa, rigida.

CURSUL 7
STILURI MARITALE. STILURI PARENTALE
1. Stiluri / tipologii maritale
In functie de anumite criterii general-definitorii ale vietii de familie: coeziune, stabilitate,
tensiune, conflictualitate, capacitate de adaptare, integrare si dezvoltare, climat socio-afectiv se
pot identifica diferite stiluri / tipologii maritale.
De exemplu, F. Kunkel (1947) formuleaza urmatoarea tipologie maritala (apud I. Mitrofan, 1989):

tipul casniciei furtunoase oscilatii afective, consum psiho-emotional, tensiune crescuta, frustrari;
aceste cupluri nu au forta sa schimbe cursul casniciei in sens pozitiv sau negativ;

tipul casniciei molatice supraaprecieri si cedari menite sa evite crizele dar, practic, pastrand distanta
afectiv-cognitiva intre parteneri; unitatea cuplului este iluzorie; fiecare partener trece greutatile vietii
pe umerii celuilalt, fara a le purta raspunderea;

tipul casniciei dure comportament relational rigid; comunicarea este redusa; partenerii se percep si se
valorizeaza ca potentiali agresori la integritatea celuilalt, ceea ce ascunde fragilitate interioara si frica
de angajare in parteneriat, cu riscul unei modificari a propriei personalitati; partenerii sunt impotriva
duiosiei si intimitatii, se cunosc foarte putin, casnicia devenind arena in care cercul razbunarilor
reciproce se repeta la infinit.

O tipologie mai completa o realizeaza I. F. Cuber (1965, 1971):

tipul casniciei celor obisnuiti cu conflictele se remarca frecventa conflictelor, rareori ascunse copiilor,
dar putin exteriorizate fata de prieteni, rude, vecini; conflictul este oricand potential si atmosfera de

tensiune prezenta; pare sa functioneze regula dupa care nici un conflict nu trebuie rezolvat cu adevarat;
cuplul ajunge rar la disolutie, dupa trecerea crizei totul reintrand in normal;

tipul casniciei devitalizate relatiile de armonie, comunicare si iubire se devitalizeaza treptat, ajungand
sa contrasteze sensibil cu imaginea primilor ani; partenerii petrec mai putin timp impreuna, relatiile
sexuale sunt mai putin satisfacatoare, interesele si activitatile sunt mai putin impartite; ii mai leaga inca
interesul comun pentru cresterea si educarea copiilor, pentru evolutia profesionala a celuilalt; perechea
devine apatica, fara viata, un vid dureros, cu o stare de tensiune latenta; rareori se ajunge la disolutie,
ambii parteneri complacandu-se intr-o atmosfera de indiferenta;

tipul casniciei pasiv-cordiale (binevoitoare) are multe puncte comune cu tipul casniciei devitalizate,
cu deosebirea ca pasivitatea caracterizeaza de la inceput relatia; lipseste tensiunea si conflictualitatea,
desi unii admit un reziduum de resentimente si frustrari subtile; angajarea intr-o astfel de relatie se face,
de cele mai multe ori, deliberat: persoane ale caror interese vizeaza altceva decat parteneritatea (barbati
dedicati carierei, femei dedicate copiilor lor), care fie ca nu vor, fie ca nu pot sa investeasca emotional
in relatie;

tipul casniciei vitale relatie empatica; prezenta partenerului este indispensabila, satisfactia
partenerilor este de a trai unul prin celalalt, nesimtind ca-si pierd in felul acesta identitatea proprie; in
anumite situatii ei pot aparea in pozitii de rivalitate/competivitate, conflictualitate chiar, dar numai cand
apar dezacorduri pe probleme importante pentru ei si relatia lor;

tipul casniciei totale asemanator relatiei vitale, cu deosebirea ca toate problemele importante ale vietii
sunt impartite; exista putine zone de tensiune, iar diferentele de opinie se rezolva uneori prin
compromis, alteori prin cedarea unuia sau altuia dintre soti, problema principala nefiind cine are
dreptate, ci cum poate fi rezolvata mai bine problema fara a strica relatia.

Infidelitatea conjugala poate aparea in toate tipurile de relatie maritala, cu exceptia relatiei
totale, poate, dar cauzele care o produc sunt diferite: la cei obisnuiti cu conflictele, infidelitatea
este o cale de manifestare a atitudinii oscilante fata de partener, ca simbol al resentimentului fata
de acesta, pe cand la pasivii-cordiali, infidelitatea este tipica, in special la barbatul de varsta
mijlocie; mai rara la devitalizati si vitali.
Divortul si separarea apar la toate cele cinci tipuri, dar motivele sunt variabile (cf. I.
Mitrofan, 1989, pp. 53-54).
Sluzki si Beavin elaboreaza o alta tipologie, cuprinzand sapte configuratii de intercomunicare maritala, din
care deduc patru grade posibile ale satisfactiei/insatisfactiei in cuplu (cf. I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998, pp. 195196):

diade bazate pe simetrie stabila, in cadrul carora ambii parteneri realizeaza un echilibru intre dorinta
de a domina si de a se supune; acest tip de diade induce satisfactie maritala stabila;

diade bazate pe complementaritate stabila, in care comunicarile dintre parteneri concura la definirea
unuia dintre ei ca dominant si a celuilalt ca supus; acest tip de relatie induce satisfactie maritala stabila;

diade bazate pe competitie simetrica orientata spre dominare, in care ambii parteneri doresc, in
aceeasi masura, sa domine in viata de cuplu; acest tip de diada induce satisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie simetrica orientata spre supunere, in care ambii parteneri doresc, in
aceeasi masura, sa lase pe seama pe celuilalt deciziile ce privesc viata de cuplu; si acest tip de relatie
induce satisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre dominare, in care ambii parteneri doresc, in
masuri diferite, sa domine in relatia conjugala; acest tip de diade induce insatisfactie maritala instabila;

diade bazate pe competitie asimetrica orientata spre supunere, in care ambii parteneri doresc, in
masuri diferite, sa fie dominati in viata de cuplu; si acest tip de diade induce insatisfactie maritala
instabila;

diade fluctuante, in cadrul carora comunicarile dintre parteneri doresc, in masuri diferite, sa fie
dominati in viata de cuplu; acest tip de diada induce insatisfactie maritala stabila.

In functie de natura relatiilor dintre soti, L. Roussel (1989) a identificat trei tipuri de familie (apud. I.
Mitrofan, C. Ciuperca, 1998):

familia fuzionala sotii considera ca uniunea lor este autentica doar atata timp cat au capacitatea
reciproca de a se sustine unul pe celalalt prin empatie si anticipare relationala; are risc crescut de
ruptura, insa recasatorirea (intr-o alta formula) este putin probabila;

familia club - in care sotii sunt mai realisti deoarece isi respecta independenta si isi fondeaza
uniunea pe ratiune, care capata forma unei compatibilitati bazate pe teoria cost/beneficiu; isi recunosc
autonomia si puterea, inclusiv cea de a rupe relatia daca li se pare deficitara;

familia istorie caracterizata prin solidaritate fondata pe amintirea vie a unui trecut fericit si pe
speranta unui viitor mai bun; fidelitatea si increderea reciproca dau sens acestui tip de familie; copiii
fac parte din proiectele de viitor.

NOTA:
Aceste stiluri de viata familiala, desi au tendinta de stabilitate in timp, pot suferi
modificari, un cuplu putand sa-si modifice stilul marital de mai multe ori in cadrul casatoriei.
Tipologia maritala defineste in primul rand relatia si nu personalitatile sotilor, o aceeasi persoana
putand sa se manifeste intr-o anumita relatie ca fiind vitala, iar in alta ca pasiv-cordiala; este
posibil ca o persoana sa treaca intr-o relatie devitalizata sau pasiv-cordiala cu propriul partener,
angajandu-se intr-o relatie vitala extraconjugala sau sa-si exprime vitalitatea in profesie.

2. Parentalitate. Stiluri parentale. Competente si responsabilitati parentale

In orice societate familia constituie factorul primordial al formarii si socializarii copilului,
este cadrul fundamental in interiorul caruia sunt satisfacute nevoile sale bio-psiho-sociale si
spirituale. Mediul familial este determinat de conditiile economice, materiale, de nivelul cultural
si

comportamental, de nivelul de integrare sociala care isi pune amprenta pe existenta si

dezvoltarea copilului.
Factorii care descriu atmosfera familiala in care se dezvolta un copil:
-

nivelul de apropiere si intelegere intre parinti;

modul in care este perceput copilul;

modul de exprimare a acordului/dezacordului in diferite probleme;

modul in care este ascultata opinia copilului;

comportamente si valori acceptate, sanctiuni utilizate;

modul de manifestare a autoritatii parentale etc.

Nota:
Pentru identificarea caracteristicilor mediului familial, se poate utiliza ca instrument Chestionarul adresat
parintilor (Anexa 1), iar consilierul, testul proiectiv Familia, aplicat copiilor, numai daca are acreditare in
utilizarea lui de la Colegiul Psihologilor.

In diversitatea familiilor, din punct de vedere al structurii si functionalitatii, se pot

identifica variatii in privinta urmatorilor indicatori (MECT, Consilierea in gradinita...start
pentru viata, 2008, pp. 40-41):
-

autoritate: familii autoritare, care dezvolta initiativele copilului, fermitatea in

actiune,

curiozitatea

epistemica,

spiritul

obiectiv

de

autoevaluare;

familii

reprimatoare, care nu incurajeaza spiritul de independenta al copilului, ii

restrictioneaza actiunile, il impiedica sa se autoevalueze obiectiv, sa-si formeze o
imagine de sine, o constiinta de sine adecvata.
-

Integrarea sociala: familii integrate social (...); familii la limita integrarii (nesigure,
inchistate...).

Activ/pasiv: familii active care au ca principiu autoafirmarea, depasirea dificultatilor,

care incurajeaza copiii la dinamism, motivatie a invatarii si muncii, a increderii in
sine; familii pasive, care sunt indiferente, genereaza sentimentul de esec, de
neincredere in fortele proprii, descurajare.

Completitudine/incompletitudine: familii in care parintii formeaza miezul

familiei, familii in care unul dintre membrii familiei lipseste definitiv sau temporar
(deces, divort, separare), familii reconstituite, familii in care bunicii sau alte persoane
isi fac prezenta, prin influenta asupra copilului.

Acord/dezacord conjugal generat de situatii precum: adoptia unui copil de parinti

mai varstnici, familii reconstituite din familii divortate cu copii rezultati din casatorii
anterioare, implicarea in exercitarea rolurilor parentale si a altor adulti (bunici, matusi,
unchi), prezenta mai multor copii si constituirea grupurilor fraterne cu interese
diferite, conflicte intre frati, pozitia copilului pe scara varstei, copilul unic si atitudini
contrare ale parintilor fata de el.

Asteptarile fata de copil: familii cu asteptari exagerate care favorizeaza esecurile

scolare, provoaca intoxicatii intelectuale, care genereaza irascibilitate si agresivitate
in raport cu sarcinile de invatare; familii care au cerinte obiective in raport cu
particularitatile individuale ale copilului, il motiveaza, il apreciaza si il sustin in
activitatile pe care le desfasoara, fara sa ridice la rang de catastrofa nereusitele
copilului si familii care subapreciaza competentele copilului, nu acorda atentie
disponibilitatilor lui, nu-l incurajeaza si valorizeaza.

Parentalitatea, comportamentul parental, este un produs al socializarii si internalizarii

(Ralph LaRosa) (apud Bigner, Jerry J., An introduction to parenting, 1995, p. 11). In perioada
copilariei timpurii, socializarea are un puternic caracter matern, asociat intr-o anumita masura, cu
influenta intensa a tatalui. Mama reprezinta primul model pentru copil. Prin imitatie, copilul preia
diferite atitudini si comportamente sociale, convingeri si mentalitati (E. Stanculescu, 2002, pp.
105-107).
Stilurile parentale exprima modalitati de relationare cu copiii, in vederea formarii si
dezvoltarii personalitatii acestora. Majoritatatea autorilor, combinand controlul parental si
suportul parental, identifica urmatarele stiluri (modalitati) de actiune parentala: stilul permisiv,
stilul autoritar, stilul democratic (echilibrat), stilul neglijent (de respingere), stilul autoritarist.

Stilul permisiv prezinta un nivel scazut al controlului parental: copilului ii sunt

impuse putine norme de conduita si putine responsabilitati; parintii acorda
independenta si libertate copilului, manifesta dragoste ridicata, dar limite scazute;

parintii sunt inconsecventi (ex: ora de culcare este 20, intr-o zi si 22, intr-o alta zi); se
utilizeaza explicatia si negocierea pentru a obtine acordul copilului; parintele permisiv
nu este abuziv sau ineficient, dar datorita inconsecventei, modul sau de abordare nu
este eficient pe termen lung copilul invata sa-si manipuleze parintele, iar parintele
confunda agresivitatea copilului cu afirmarea sa; parintii nu se valorizeaza suficient.

Stilul autoritar parintii stabilesc limite si isi controleaza copiii, dar intr-un mod
iubitor si afectuos (ex: stii ca n-ar fi trebuit sa faci asta...); stabilesc principii si
reguli de conduita morala; transmit valori precum: munca, autoritate, disciplina,
ordine, traditie, bine, iubire etc.

Stilul democratic (echilibrat) este bazat pe conceptele democratice de egalitate si

incredere parintii si copiii sunt egali in termenii nevoii de demnitate si valorizare,
responsabilitate si luare a deciziei; parintii manifesta iubire, dar si limite inalte,
asteptari, dar nu cereri; parintii incurajeaza, explica, comunica, colaboreaza cu copilul
intr-un mod bland, afectuos, empatic. Credinte parentale specifice: nu este acceptata
blamarea copilului; copiii au nevoie de incurajare; copiii trebuie sa invete sa
rezolve probleme. Regula de aur: sa-i tratezi pe altii asa cum ai fi vrut sa te trateze
pe tine.

Stil neglijent (de respingere) este considerat un stil indiferent, datorita lipsei de
comunicare, de control si implicare emotionala in viata copilului; parintii prezinta
dragoste si limte scazute; neglijarea copilului este un fenomen specific parintilor
imaturi, bolnavi psihic, dependenti, dominatori, agresivi, instabili.

Stil parental autoritarist (abuziv) limite inalte si dragoste scazuta, cel putin
manifest; sunt valorizate supunerea si respectul cu orice pret; parintii nu isi
incurajeaza copiii spre rezolvarea problemelor; regulile si treburile casnice nu se
negociaza; disciplina este confundata cu pedeapsa (fizica, de cele mai multe ori);
lipseste comunicarea autentica si se dezvolta relatii anxiogene (teama, furie, evitare);
sentimentul propriei valori si a stimei fata de sine sufera puternic copilul se simte
nemerituos si inadaptat.

Climatul educativ din familie se organizeaza, asadar, in jurul a doua axe: axa autoritatelibertate sau constrangere-permisivitate si axa dragoste-ostilitate / atasament-respingere
(Elisabeta Stanculescu, 1997).
Pe baza cercetarilor clinice, C. Enachescu (2005) distinge mai multe tipuri parentale:
a) tata agresiv, violent, autoritar, intolerant
b) tata bland, cald, prietenos
c) tata anxios, depresiv, inchis, defetist
d) tata iubitor, simpatic
Mama este centrul experientelor copilului pe plan fiziologic, psiho-afectiv, intelectual; relatia dintre mama
si copil se realizeaza prin voce, hrana, miros, vedere, satisfactie, joc, securitate etc. Tipologii:
a) mama captiva egoism, caracter imperios, vigilent;
b) mama abuziva nu poate desprinde dragostea materna de propria persoana;
c) mama nesecurizanta cea care priveste copilul ca pe un mijloc;
d) mama intelectuala ordine, corectitudine, grija pentru echilibrul alimentar si igienic;
e) mama copiilor infirmi hipergrijulie, scrupuloasa, agresiva uneori.

Atitudinile materne nocive pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil pe plan
somatic, psihic, psiho-somatic. In raport cu tatal, mama are un efect mult mai direct, mai
important si imediat asupra dezvoltarii copilului. Efectele negative ale modelului patern se vor
manifesta mai tarziu in comportamentele si atitudinile copilului, in modelul personalitatii
acestuia, insa efectele negative ale modelului matern se manifesta precoce, mai ales in sfera
emotional-afectiva, vegetativa si somatica, arata C. Enachescu in Tratat de psihopatologie
(2005).
Caracteristici

pentru

identificarea

tipului

de

relatie

parinte-copil

din

perspectiva

acceptarii/neacceptarii sale (Osterrich, apud Ecaterina Vrasmas, Consilierea si educatia parintilor, 2002):
Copilul acceptat
- este

creativ,

liber,

spontan,

inventiv,

original

manifesta

Copilul neacceptat
- este inchis, necomunicativ

autonomie,

independenta,

deschidere pentru comunicare si relationare

cearta, se joaca singur

cu cei din jurul sau

are capacitati de lider

este perseverent, curajos

poseda autoritate, forta de concentrare,

manifesta agresivitate, brutalitate, pus pe

partener ineficient de joaca; se supara cand

pierde

dezordonat, neatent; are stari de anxietate si

frustrare; nesigur;

cauta simpatia semenilor

capacitate de autoaparare

se cramponeaza de adulti; se teme de

cauta sa se afirme; prefera jocurile creative

parinti (duri, ostili, severi); dereglari de

prezinta un nivel de aspiratii inalt etc.

limbaj/comportament

se

imbolnaveste

frecvent;

este

trist,

disperat, sarcastic, pesimist; isi reprezinta

viitorul vag si confuz

Adina Baran-Pescaru, in lucrarea Parteneriat in educatie (2004, p.11), apreciaza ca

toti parintii (cel putin 99%) vor sa fie parinti buni si evita sa faca ceea ce cred ei ca ar face un
parinte rau. Adopta stilurile insusite de la parintii lor, pentru ca nu stiu ce altceva sa faca si simt
ca aceasta este modalitatea corecta de a fi parinte.
Nu exista o reteta speciala pentru a fi un bun parinte, dar trebuie sa existe anumite
calitati. Parintele trebuie sa fie un model pentru copilul sau, sa il iubeasca neconditionat, sa il
accepte asa cum este el, sa stie cand si cum sa spuna NU, sa se faca dispensabil pentru copil.
Elemente pentru o relatie autentica parinte-copil:
-

caldura si afectiune;

limite clare si bine precizate;

reguli clare;

mesaje scurte, clare si simple centrate pe a face si nu pe a nu face;

fermitate;

autoritate afirmata cu dragoste;

atitudine pozitive, optimism;

rabdare;

evitarea etichetarii si a compararii;

raspuns imediat la nevoile copilului (nevoia de securitate afectiva sau nevoia

de atasament, nevoia de diferentiere, de recunoastere a identitatii copilului,
nevoia de explorare a mediului etc.);

respect si acceptare;

recunoastere si definire clara a problemei;

colaborare;

incurajare;

implicare si empatie;

ascultare;

disciplinare pozitiva a copilului;

recunoasterea calitatilor si a reusitelor;

confidentialitate si incredere reciproca;

relaxare;

simtul umorului;

blandete etc.

Functii parentale (Killen, Copilul maltratat, 1998):

-

capacitatea de a percepe copilul asa cum este el;

capacitatea de a se angaja emotional pozitiv in viata copilului;

capacitatea de empatie in relatia cu copilul;

capacitatea de a avea asteptari realiste in cresterea si supravegherea copilului

Repere generale privind relatia parinte-copil (Sursa:MECT, Sa construim impreuna cei

7 ani...de-acasa, 2008, p. 27):
Cunostinte, atitudini si practici parentale privind nutritia
-

Ce obiceiuri alimentare are copilul?

De cate ori mananca pe zi copilul?

Cum obisnuieste sa serveasca masa?

Ce tipuri de lichide bea?

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind sanatatea copilului

-

Copilul este inscris la medicul de familie?

Care este frecventa controalelor medicale preventive?

Copilul se imbolnaveste des?

Cum reactioneaza copilul in situatii de boala?

Cine prescrie medicamentele copilului in aceste situatii?

Cunostinte, atitudini si practici parentale privind igiena copilului

-

Copilul stapaneste deprinderile de igiena?

Cand se spala pe maini?

De cate ori se spala pe dinti?

Ce stie despre igiena intima?

Cum poarta hainele?

Ce tip de haine poarta? Sunt acestea adecvate anotimpului?

Cunostinte, atitudini si practici parentale in raport cu dezvoltarea copilului

-

Parintele apreciaza in mod corect gradul de dezvoltare integrala a copilului sau?

Cunoaste importanta jocului in dezvoltarea integrala a copilului sau?

Care sunt caracteristicile comportamentale ale copilului?

Ce jocuri si jucarii il sustin pe copil in dezvoltarea sa?

Cine se joaca mai des cu copilul?

Ce tip de activitati poate desfasura copilul in mod independent?

Care trebuie sa fie implicarea copilului in activitatile casnice?

Cine reprezinta autoritatea pentru copil? Sub ce forma se manifesta ea?

Ce metode de stimulare utilizeaza in ingrijirea si educarea copilului?

Ce impact crede ca are relatia cu adultul asupra copilului?

Care sunt metodele de control al comportamentului copilului pe care le utilizeaza?

Ce loc are valorizarea copilului in ingrijirea si educatia copilului?

Intelege parintele impactul mediului creat in dezvoltarea copilului?

Cum gestioneaza adultul mediul social in care traieste copilul?

*** Aplicatii:
Comentati semnificatiile culturale ale parentalitatii identificate de sociologul american Bigner, Jerry (An
introduction to parenting,1995, p. 9), in functie de categoriile redate in tabelul de mai jos:

Categorii
moralitate

Tipul ideal al parentalitatii

A fi parinte este o obligatie morala

Tipul ideal al non-parentalitatii

A nu fi parinte inseamna sa respingi
autoritatea divina; a nu avea copii

A fi parinte inseamna a indeplini o

este imoral
A nu fi parinte semnifica eludarea

obligatie civica, este o directie a

responsabilitatii; lipsa copiilor arata

identitate sexuala si competenta

responsabilitatii civice
A fi parinte demonstreaza acceptarea

iresponsabilitate
A nu fi parinte demonstreaza o

naturalitate

genului sexual
Parentalitatea este instinctiva, a fi

respingere a genului sexual

A nu fi parinte este nenatural

casatoria

parinte este natural

Parentalitatea da sens casatoriei,

A nu fi parinte scade din valoarea

implica satisfactie maritala si previne

mariajului, creste sansele de divort si

divortul
Parentalitatea

lasa loc insatisfactiei maritale

A
nu
fi
parinte
indica

responsabilitate

normalitate si sanatate mentala

mentala,

indica

maturitate

stabilitate personala

sanatate
sociala

si

subnormalitatea sanatatii mentale;

lipsa

copiilor

indica

imaturitate

sociala si un slab echilibru emotional

3. Consilierea parintilor
Optimizand relatiile dintre parinti si copii, vom da valoare relatiilor din interiorul
familiei si parintilor, ca persoane. Un parinte care va sti cum sa raspunda nevoilor copilului, isi

va dezvolta increderea in sine si va avea o deschidere mai mare inspre copil (MECT, Sa
construim impreuna cei 7 ani...de-acasa, 2008, p. 29).
In general, parintii solicita consiliere pentru schimbarea atitudinii si comportamentelor
copiilor pe care le considera indezirabile. Isi doresc ca acestia sa detina cunostinte, priceperi,
deprinderi, sa se comporte civilizat, sa aiba un limbaj adecvat, sa relationeze cu alti copii de
varsta lor, sa se adapteze programului gradinitei/scolii, sa evite comportamentele nepotrivite.
Parintii au nevoie de informatii, de exercitiu, de sprijin, de educatie pentru a contribui la
dezvoltarea copiilor sau pentru a preveni unele situatii de risc.
Asadar, una din principalele preocupari ale consilierii este aceea de a motiva parintii sa se
implice activ in educatia propriilor copii. Sprijinul consilierului vizeaza atat dezvoltarea rolului
de parinti, cat si dezvoltarea personala a adultului care se gaseste intr-o situatie problematica.
Consilierea parintilor se adreseaza si crizelor parentale sau dificultatilor pe care le au
parintii in indeplinirea rolurilor lor. Consilierul sustine persoana in luarea deciziilor, in
dezvoltarea capacitatii de autocunoastere, de autointelegere. Orienteaza persoana catre solutii, dar
nu le ofera, ajuta la formarea unor deprinderi care sustin functionalitatea rolului de parinti (engl.
parenting competencies).
*** Aplicatii:
Realizati portretul parintelui implicat!

Este foarte important sa identificam nevoile de consiliere ale parintilor prin intermediul
intalnirilor informale, sedinte, interviuri etc. (Anexa 2: Chestionar pentru determinarea nevoii de
consiliere a parintilor).
Un obiectiv important al consilierii familiei il constituie prevenirea abuzului si neglijarii
copilului.
*** Abuz asupra copilului (Legea nr. 272/2004): orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intro relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de aceasta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica,
mentala, spirituala, morala/sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica/psihica a copilului.
Abuz emotional frica, teroare, insecuritate, durere, nefericire, asteptare; carente afective, atasament slab;
copilul nu reuseste sa relationeze adecvat cu mediul fizic si social; expresii utilizate de catre parinti: nu esti in stare
de nimic!, m-ai facut de rusine!, niciodata nu reusesti sa...; faci ca mine, ca altfel...; te rog sa taci, nu ai
dreptul sa spui nimic, ai gresit! etc.

Oare cum s-ar simti parintii daca seful le-ar adresa astfel de expresii???
Abuz fizic loviri, scuturari, batai, ciupituri, muscaturi, aruncari, izolare etc.
Neglijare copilul nu beneficiaza de hrana, adapost, imbracaminte, ingrijire medicala; parintele nu ofera
copilului sprijin emotional, atentie.

Indicii ale abuzului si neglijarii (Sursa: Rolul si responsabilitatile personalului didactic

in promovarea si protectia drepturilor copilului - Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, 2006)
Semne ale abuzului fizic
Copil
Parinte/ingrijitor/bona
Prezinta arsuri, vanatai, muscaturi, fracturi, semne de Da explicatii neconvingatoare la ranile, semnele de pe
degete, obiecte etc.
corpul copilului
Este inspaimantat, plange cand trebuie sa plece acasa
Il descrie negativ pe copil
Se crispeaza la apropierea adultilor
A fost abuzat in copilarie
Declara ca a fost batut
Semne ale abuzului emotional
Are comportamente extreme: pasiv sau agresiv
Acuza, cearta, minimalizeaza copilul in mod constant
Este intarziat in dezvoltarea fizica
Respinge copilul in mod evident
Semne ale abuzului sexual
Are dificultati de mers
Este excesiv de protector cu copilul si limiteaza sever
Da dovada de cunostinte sau comportamente sexuale

contactul acestuia cu alti copii sau adulti

Este secretos si izolat

In consilierea parintilor, intervin o serie de dificultati, cum ar fi:

comunicare dificila, datorita nivelului instructional precar sau unor dizabilitati;

lipsa de implicare in rezolvarea problemelor;

asteptari nerealiste;

experiente negative care au condus la o slaba incredere in serviciile oferite de

specialisti etc.

Conditii eficiente ale consilierii parintilor (MECT, Consilierea in gradinita...start

pentru viata, 2008, pp.41-42):
Pregatim

mediul

ambiant

Ascultam cu atentie

realizam o ambianta destinsa, prietenoasa; eliminam, pe cat posibil, sursele de

zgomot sau alti stimuli perturbatori care pot distrage atentia;

ne asezam la aceeasi inaltime cu parintele, la distanta optima care nu ameninta

pozitia parintelui, stam fata in fata.

captam atentia inainte de a incepe discutia, stabilim si mentinem contactul

Reamintim si intelegem

vizual, utilizam numele celui consiliat

realizam legatura cu informatiile anterioare: Data trecuta mi-ai spus ca...!

repetam instructiunile: Am stabilit impreuna ca nu judecam copilul, ci purtarea

lui!

Invitam parintele sa reformuleze, folosind cuvintele lui, ceea ce ii spunem: As

dori sa ma asigur ca m-am facut inteles!

Verificam cuvintele utilizate de parinti: As dori sa-mi spui daca am inteles

bine!

Realizam

un

Divizam activitatile in parti mici: Hai sa vedem care-i primul pas! Ce ne

bun

propunem?
prezentarea noastra sa fie un exemplu pentru parinte.

al

postura corporala este atent controlata deoarece parintele simte tensiunea,

management
comunicarii

trairile noastre. Uneori parintele este descumpanit, nu poate continua ceea ce

are de spus, dar daca este incurajat prin comunicare nonverbala si paraverbala
(Da, aha), reuseste.

parintele se asteapta sa primeasca sfaturi, sa i se spuna cum sa faca sau ce sa nu

faca. Consilierul il ajuta sa gaseasca solutii, sa ia decizii.

Primul pas in consilierea parintilor este explorarea problemei, direct sau indirect, prin:
intrebari de clarificare, intrebari inchise/deschise, intrebari de sumarizare, tonul vocii, mimica
fetei, orientarea privirii, gesturi etc. Urmeaza oferirea de informatii, sugestii si evaluarea
procesului.
*** Aplicatii:
1. Creati un pliant despre consiliere, destinat parintilor din gradinita/scoala.
2. Dezvoltati un plan de consiliere pentru parinti: scop, obiective, metode, resurse, durata, activitati/sedinte,
evaluare

*** Consilierea parintilor pentru optimizarea relatiei parinte-copil cu probleme sau

cu dificultati de comportament (exemplu de program) (Idem, pp. 42-51)
Argument:
Scop: dezvoltarea unor practici parentale in vederea disciplinarii pozitive a copiilor.
Obiective:

sa orienteze in mod constient atentia asupra evenimentelor pozitive din activitatea copilului;

sa discute lucrurile placute din viata copiilor;

sa formuleze cerinte adaptate la varsta copiilor astfel incat sa poata fi respectate de acestia.

Metode: observatia, discutii in grupuri mici, joc de rol, brainstormingul, studiul de caz
Resurse: film, povesti, imagini, planse, fise de lucru, hartie, markere, videoproiector, flipchart, coli de
flipchart, chestionare de evaluare
Grup tinta: parinti, alte persoane care au in grija copilul
Durata: cel putin 6 sedinte, in functie de specificul grupului de parinti
Etape anterioare inceperii programului de consiliere:

analiza chestionarelor de identificare a nevoilor de consiliere pentru parinti;

interviu pe probleme de educare a comportamentului cu educatoarele grupelor in care sunt inscrisi

copiii;

participare la activitatile grupei pentru a observa comportamentele copiilor, interactiunile cu

ceilalti copii si cu educatoarea;

interviu cu parintii care doresc consiliere pentru definirea si conceptualizarea problemei.

Pe baza analizei de nevoi, vom identifica si vom formula cat mai concret problemele comportamentale.
Exemple de formulari concrete, observabile ale problemelor comportamentale ale copiilor:

este permanent in miscare si nu este preocupat de o activitate mai mult de 3 minute;

respecta, rareori, urmatoarele reguli: spalatul mainilor inainte de masa, aranjarea jucariilor, salutul
copiilor si al adultilor;

ii supara pe fratele/sora, pe colegi, deseori, astfel incat acestia plang;

deranjeaza mereu cand vin musafiri sau in timpul activitatilor de la gradinita;

este nelinistit in timpul mesei, se ridica, frecvent tranteste cate ceva;

intervine mereu in conversatiile adultilor;

tipa daca nu primeste ceva sau nu i se da voie sa faca ceva;

arunca obiectele din jurul sau si striga.

Sedinta 1.
Definirea dificultatilor comportamentale ale copilului in familie
Scop: descrierea concreta a problemei comportamentale
Desfasurarea primei intalniri: parintii vor fi rugati sa relateze evenimentele ce au avut loc recent
Discutarea obiectivelor: le spunem parintilor ca in aceasta sedinta dorim sa discutam despre problemele
comportamentale ale copilului in familie si ca dorim sa stabilim obiectivele consilierii ce vizeaza aceste probleme
Discutarea rezultatelor evaluarii: rezumam rezultatele evaluarii psihologice pe urmatoarele domenii:
comportamentul copilului in familie, la gradinita, in timpul situatiei de evaluare; evitam interpretarile sau etichetarile
cu scop diagnostic; precizam ca exista sau nu posibilitatea unor abilitati mai slab dezvoltate sau a unor deficite de
dezvoltare.

Rezumarea dificultatilor comportamentale ale copilului: se descriu, impreuna cu parintii, dificultatile de

comportament ale copilului, pe care dorim sa le amelioram sau sa le reducem prin consiliere; se realizeaza o lista cu
aceste dificultati.

Grila de observare a comportamentului (exemplu)

Aspecte

ale

Frecventa

Intensitatea

comportamentului
zilnic
Arunca

uneori

rar

niciodata

jucariile altor

copii
Nu sta asezat la masa
Ciupeste copiii in timpul
activitatii
Tipa atunci cand nu
obtine ce vrea

Sedinta 2.
Identificarea cauzelor comportamentului sau conceptualizarea
Scopul: Realizarea unei intelegeri comune asupra cauzelor care determina comportamentul copilului vor
fi analizate caracteristicile copilului, ale parintilor si problemele familiale ce pot influenta comportamentul copilului;
este necesar sa participe toti membrii adulti ai familiei.
Desfasurarea sedintei:

discutarea evenimentelor ce au avut loc de la ultima sedinta si prelucrarea listei de probleme;

discutarea perspectivei parintilor asupra posibilelor cauze ale comportamentului problematic

(exemple: copil impulsiv, are probleme de concentrare, probleme ereditare, tulburari de
metabolism, alergii la diferite alimente, alte probleme de sanatate, educatie gresita, datorata
mamei/tatalui/bunicilor/stiluri de educatie divergente, copilul este rasfatat, este tratat prea sever,
parintii sunt prea permisivi, copilul este neglijat de mama/tata; diferite evenimente traumatice
moartea unui parinte, divortul parintilor, nasterea unui frate, suprasolicitarea mamei/tatalui din
cauza profesiei/problmelor financiare, probleme maritale, rivalitate intre frati etc.);

Prezentarea perspectivei consilierului asupra posibilelor cauze ale comportamentului problematic

discutam cu parintii in ce masura problemele din familie, insusirile copiilor si cele ale parintilor ajung sa influenteze
comportamentul copilului.

Sedinta 3.

Obiectivele si planificarea activitatii de consiliere

Scopul: precizarea obiectivelor activitatii de consiliere in vederea reducerii problemelor comportamentale
ale copilului in familie
Desfasurarea sedintei:
1. Discutarea evenimentelor care au avut loc de la ultima sedinta; se revede lista de probleme.
2. Prezentarea scopului sedintei obiectivele activitatii de consiliere: schimbarea comportamentelor
nedorite (ex.: Copilul isi pune jucariile pe raft. Nu mai tipa, atunci cand nu primeste ceea ce vrea).
Tema pentru parinti: sa identifice aspecte pozitive in relatia cu copilul.

Sedinta 4.
Stimularea interactiunilor si a relatiilor pozitive parinti-copil
Scopul: centrarea atentiei pe calitatile si experientele pozitive ale interactiunii cu copilul.
Obiective: realizarea unei liste a experientelor pozitive si negative cu copilul; realizarea unui jurnal al
intamplarilor placute, al evenimentelor pozitive comunicate copilului.
Desfasurarea sedintei: discutarea evenimentelor care au avut loc dupa ultima sedinta; evaluarea sarcinilor
stabilite la ultimele sedinte; analiza interactiunilor copil-parinte, a experientelor negative (certuri, avertizari
permanente, critici, pedepse) si pozitive, cu focalizare pe cele pozitive (copilul s-a jucat frumos cu fratiorul, a strans
jucariile, a fost politicos cu bunica, a stat linistit la masa, nu a tipat etc.).
Tema pentru parinti: identificarea evenimentelor pozitive, notarea lor in jurnal, impartasirea aprecierilor
copilului.

Sedinta 5.
Construirea interactiunilor pozitive prin intermediul jocului
Scopul: acordarea atentiei copilului in timpul jocului.
Obiective: cresterea numarului de interactiuni pozitive intre parinti si copil.
Desfasurarea sedintei:
1. Pregatirea listei cu probleme si cu obiective
2. Discutarea evenimentelor care au avut loc de la ultima sedinta si dezbaterea listei cu probleme
3. Evaluarea sarcinilor stabilite la ultima sedinta
Jocul cu copilul: se precizeaza parintilor ca jocul cu copilul nu va rezolva toate problemele, dar el ajuta la
diminuarea tensiunii dintre parinti si copii; copilul alege jocul; se evita jocurile cu reguli si se opteaza pentru jocurile
de constructii, de rol, creative; la programul de joaca nu au voie sa participe alti copii; sunt apreciate aspectele
pozitive (ex.: Imi place cand ne jucam atat de frumos impreuna!; Ia uite, ce bine ti-a iesit...!; Grozav...!).
Tema pentru parinti: desfasurarea de jocuri, alegerea momentelor potrivite pentru joc, acordarea de
feedback pozitiv si insemnari in jurnal.

Sedinta 6.
Formularea eficienta a cerintelor
Scopul: Schimbarea modului de formulare a cerintelor fata de copil
Obiective: formularea unor cerinte clare
Desfasurarea sedintei: discutarea evenimentelor care au avut loc dupa ultima sedinta si revederea listei cu
probleme; evaluarea sarcinilor stabilite la ultimele sedinte; deprinderea parintilor de a exprima clar si constient
diferite cerinte fata de copil cerintele nu se exprima sub forma unor rugaminti; se formuleaza intotdeauna doar o
singura cerinta; copilul este rugat sa repete cerinta; parintele va supraveghea indeplinirea cerintei.
Tema pentru parinti: formularea cerintelor eficiente si notarea lor in jurnal; evaluarea programului;
chestionar de evaluare

ANEXA 1
Chestionar pentru parinti
(Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, p. 78)
1. Care este gradul de rudenie cu copilul?
2. Din cate persoane este formata familia dumneavoastra?
3. Al catelea este copilul in ordinea nasterilor?
4. Va rugam sa ne oferiti cateva informatii despre fiecare membru al familiei dumneavoastra, in functie de gradul de
rudenie cu copilul, conform exemplului.
Nr. Crt.

Grad

de

rudenie

cu

Sex

Varsta

Ocupatie

Studii

Etnie/nationalitate

copilul

5. Cate ore sta in medie copilul acasa intr-o zi lucratoare?

6. Care dintre parinti se ocupa mai mult de educatia copilului?
7. Mai sunt si alte persoane care se ocupa de educatia copilului? Cine anume?
8. Cum puteti caracteriza relatia copilului cu fiecare dintre frati?
9. Faceti des observatii copilului dv.? Ce va nemultumeste cel mai des?
10. Cum procedati atunci cand copilul greseste?
11. Va suparati atunci cand copilul va contrazice?
12. Cedati usor in fata insistentelor copilului atunci cand el solicita ceva cu care nu sunteti de acord?
13. Considerati benefica exigenta in educatia copilului dv.?
14. Va intelegeti cu sotul/sotia in privinta pedepselor si recompenselor?
15. De care dintre parinti/persoane care il ingrijesc este copilul mai atasat?
16. Care dintre membrii familiei este mai autoritar cu copilul?
17. Care sunt activitatile din afara gradinitei/scolii la care copilul participa cu sprijinul dumneavoastra?
18. In ce situatii povesteste copilul despre activitatea de la gradinita/scoala?
19. care sunt asteptarile dv. fata de copil in acest an?
20. Cum considerati ca s-a integrat copilul dv. in gradinita/scoala? Familia este multumita de el?

ANEXA 2
Chestionar pentru determinarea nevoilor de consiliere a parintilor
(Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, pp. 73-74)

Alegeti varianta potrivita prin bifarea raspunsului, dupa caz. Va rog sa raspundeti tinand
cont de situatia reala si de optiunile dv. Nu exista raspunsuri corecte sau incorecte, nimeni n-o sa
va judece raspunsurile! Datele vor fi folosite pentru proiectarea activitatilor de consiliere
psihopedagogica, fara precizarea situatiei particulare a participantilor.

1. Persoana/persoanele care se ocupa cel mai des de copilul/copiii dv. sunt...

Mama
Tatal
Ambii parinti
Bunicii
Personalul gradinitei
Bona
Alte variante si anume...

2. Atunci cand ma confrunt

cu probleme in cresterea si
educarea

copilului

meu,

apelez la sugestiile...
Membrilor familiei
Prietenilor si cunostintelor care
au copii de varsta copilului meu
Altor parinti pe forumurile
Internetului
Medicului de familie si/sau
altor specialisti din institutii
Specialistilor prin consultarea
literaturii de specialitate
Specialistilor in emisiunile
radio/TV

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

Foarte des

3. Fata de temele propuse

Foarte

Dezinteresat

pentru a fi abordate impreuna

dezinteresat

Interes mediu

Destul

de

Foarte interesat

interesat

cu alti parinti, cu educatoarea

si consilierul ma declar...
0
Cunoasterea propriului copil
Drepturile si legislatia privind

drepturile copiilor
Programul zilnic al copilului
Copilul meu are probleme de
somn/alimentatie
De ce plange copilul meu la
gradinita?
Copilul neascultator
Copilul curios
Cum sa ma joc cu copilul meu?
Cum
stopam
agresivitatea
copiilor?
Cum comunicam

cu

copilul

nostru?
Rivalitatea intre frati
Sfaturi pentru parintii singuri
De ce copilul nostru nu are chef
de joaca?
De ce copilul meu este rasfatat?
Strategii educationale pentru
ADHD
Copiii cu

cerinte

educative

speciale
Cum se dezvolta copilului stima
de sine?
Cand

si

cum

imi

recompensez/pedepsesc copilul?
Copilul si programele TV
Copilul supradotat
Are copilul meu nevoie de
terapie?
Fricile copilului

meu

sunt

normale?
Trucuri pentru parinti
Altele...

4. Consider ca ar fi util pentru mine ca

parinte sa fac schimb de experienta si

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

Foarte des

sa primesc sprijin de la....

Alti parinti care se confrunta cu situatii
asemanatoare in cadrul unor inatlniri
organizate in gradinita de educatoare si/
sau consilier
Educatorul grupei la intalniri destinate
tuturor parintilor
Educator si consilier, in mod confidential
Consilier, in mod confidential
Consilier si alte institutii/specialisti
autorizati

5. In vederea unei bune colaborari intre

gradinita

si

familie

ma

Deloc

Foarte rar

Uneori

Des

consider

dispus....
Sa observ propriul copil la activitatile
organizate la grupa de copii de catre
educatoare/consilier
Sa particip la inatlnirile cu ceilalti parinti
ai copiilor din grupa
Sa particip la activitatile organizate pe
teme propuse de consilierul gradinitei
Sa activez ca voluntar pentru sprijinirea
altor parinti si copii cu dificultati
Sa apelez la consiliere individuala sau
alaturi de copil
Sa accept consilierea

individuala

copilului meu
Nota: Va rog sa aduceti la cunostinta consilierului decizia dv. ca propriul copil sa beneficieze de sprijin individual si
sa semnati acordul de principiu.
Date generale despre familie:
Nume si prenume copil:...............................................................
Data si locul nasterii:....................................................................
Numele si prenumele tatalui:......................................................
Numele si prenumele mamei:.....................................................
Grupa din care face parte copilul:.............................................
Numele si prenumele educatoarei:............................................

Foarte des

Va multumim pentru sprijinul acordat prin completarea acestui chestionar!

ANEXA 3
Test privind stresul la copii
(The Stress Test for Children: David Elkind, 1988)
(Sursa: MECT, Consilierea in gradinita...start pentru viata, 2008, p. 76)

Moartea unuia dintre parinti

Divortul parintilor
Separarea parintilor
Parinte care calatoreste ca parte a slujbei
Probleme de sanatate ale copilului
Recasatorirea parintilor
Parinte concediat
Parinti care se impaca
Mama care are serviciu

100
73
65
63
53
50
47
45
45

Frati mai mari sau surori care parasesc casa

Probleme cu bunicii
Realizari personale remarcabile
Mutarea intr-un alt oras
Mutarea intr-o alta zona a orasului
Primirea sau pierderea unui animal de casa
Schimbari in obiceiurile personale
Probleme cu educatorii
Schimbarea orelor petrecute cu bona sau/si la

29
29
28
26
26
25
24
24
20

Schimbari in starea de sanatate a unui

44

gradinita
Mutarea intr-o casa noua

20

membru al familiei
Mama care ramane insarcinata
Dificultati la scoala
Nasterea unui frate
Schimbari la scoala (educator

nou,

40
39
39
39

Mutarea intr-o scoala noua

Schimbari in obiceiurile de joaca
Frecventarea unei tabere de vara
Schimbari in obiceiurile de somn

20
19
17
16

mutarea in alta clasa)

Schimbari in starea financiara a familiei
Ranirea sau imbolnavirea unui prieten

38
37

Schimbarea componentei familiei

Schimbarea obiceiurilor de masa

15
15

apropiat
Initierea

activitatii

36

Schimbarea volumului de timp petrecut la TV

14

extracurriculare (lectii de muzica...)

Schimbarea numarului sau lupte intre frati
Amenintarea cu violenta in scoala
Furt al unor bunuri personale
Schimbari in responsabilitatile avute acasa

35
31
30
29

Sarbatorirea zilei de nastere

Pedepsirea pentru ca nu a spus adevarul
Vacante petrecute cu familia
Schimbarea prietenilor

12
11
19
18

in/

schimbarea

ANEXA 4
CHESTIONAR DE EVALUARE A ATITUDINII FATA DE SINE SI FATA DE FAMILIE
Raspundeti prin Da sau Nu la urmatoarele intrebari:
1. Ti s-a intamplat sa te gandesti ca familia este uneori un obstacol in calea afirmarii tale?
2. Cele mai multe din visurile tale le impartasesti prietenilor mai curand decat membrilor familiei?
3. Relatiile cu familia sunt pasnice si armonioase?
4. Te simti adesea ranit/a de cuvintele si actiunile altora?
5. Ai un accentuat sentiment de inferioritate sau o lipsa de incredere in tine pe care incerci sa o ascunzi?
6. Iti schimbi des dispozitia?
7. In familie te simti apreciat/a si apropiat/a la fel ca si in afara ei?
8. In familia ta domneste o ambianta prietenoasa si destinsa?
9. Crezi ca este imposibil sa fii prieten cu parintii?
10. Ai de facut reprosuri parintilor?
11. Te simti adesea vinovat/a?
12. Te consideri o persoana vesela care stie sa se bucure?
13. Te-ai enervat atat de tare incat sa iti pierzi controlul?
14. Te enervezi usor?
15. Te gandesti ca nu ai avut noroc in viata?
16. Te consideri o persoana sociabila?

17. Ti se intampla sa ai cosmaruri?

18. Te simti neglijat/a?
19. Esti fericit/a cand te intorci de la scoala in familie?
20. Simti nevoia sa fii alaturi de oameni care sa te inteleaga si sa te consoleze?

Administrare si cotare:
Administrarea chestionarului este individuala. Nu este o limita de timp impusa.
In tabelul de mai jos, in dreptul fiecarei variante de raspuns, a fost scris codul aferent
acesteia: 1 sau 2. Scorurile sunt insumate prin adunarea punctelor la toti itemii si pot avea valori
intre 20 si 40.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20

DA - 1
DA - 1
DA - 2
DA -1
DA - 1
DA - 1
DA - 2
DA - 2
DA - 1
DA - 1
DA - 1
DA - 2
DA -1
DA -1
DA - 1
DA - 2
DA - 1
DA - 1
DA - 2
DA - 2

NU - 2
NU - 2
NU - 1
NU - 2
NU - 2
NU - 2
NU - 1
NU - 1
NU - 2
NU - 2
NU - 2
NU - 1
NU - 2
NU - 2
NU - 2
NU -1
NU -2
NU - 2
NU - 1
NU -1

Interpretarea rezultatelor:
Intre 20 si 30 de puncte obtinute: persoane vulnerabile, defensive, au un nivel scazut de autoacceptare, sunt afectate de nivelul scazut al coeziunii familiale.
Intre 31 si 34 de puncte obtinute: persoane care desi dezvolta unele sentimente de nesiguranta,
sunt sociabile si au o atitudine pozitiva fata de sine si fata de familie.
Intre 35 si 40 de puncte obtinute: persoane responsabile, cu o stima de sine ridicata, optimiste,
comunicative, dezvolta relatii armonioase cu familia.

CURSUL 8
CALITATEA VIETII FAMILIALE

Calitatea vietii familiale circumscrie starea si evolutia familiei, nu numai ca model

institutional, consfintit de istoria organizarii sociale, dar mai ales ca model interactional dinamic,
viu, deschis, evolutiv.
1. Indicatori obiectivi si subiectivi ai calitatii vietii familiale
Calitatea vietii familiale este determinata de:
a) factori externi / indicatori obiectivi cadru socio-cultural, nivel de satisfacere a
nevoilor materiale (hrana, spatiu locuibil, buget, confort, posibilitati de consum cultural si trai
civilizat, starea de sanatate a membrilor familiei) si
b) factori interni / indicatori subiectivi, la care nu avem acces decat prin mijlocirea
declaratiilor individuale calitatea relatiilor interpersonale, satisfactia si implinirea, fericirea
resimtite, climatul socio-afectiv, bunastarea sexuala, autenticitatea si completitudinea
comunicarii intre parteneri si copiii lor, sentimentul de apartenenta familiala, capacitatea de
transmitere a modelelor spiritual-valorice pozitive etc.
De pilda, P. Ilut (2005, p. 148) arata ca exista deosebiri marcante, in ceea ce priveste
confortul psihic si satisfactia maritala, intre barbati si femei; intre femeile care lucreaza si cele
casnice.
Astfel, unele cercetari realizate in SUA arata ca atat femeile necasatorite, cat si cele casatorite care au un loc
de munca sunt mult mai sanatoase decat cele casnice, pe cand barbatii casatoriti sunt mai sanatosi decat cei
necasatoriti. Femeile de varsta mijlocie casatorite, dar casnice, sufera in mai mare masura de depresie decat barbatii
de aceeasi varsta, in vreme ce femeile de varsta mijlocie necasatorite sau care lucreaza nu prezinta diferente in gradul
de depresie fata de barbati. Explicatia: barbatii/femeile care lucreaza au doua surse vitale de satisfactie, familia si
locul de munca, astfel incat eventualele dificultati dintr-o parte sunt compensate prin cealalta. Totusi, femeile
casatorite casnice declara ca sunt mult mai fericite decat cele care au un loc de munca, casatorite sau nu (Bernard,
1972).
De altfel, bunastarea fizica si mentala se datoreaza unui mariaj fericit, dupa cum afirma Glenn (1998).
Satisfactia maritala difera mult si pe parcursul ciclului familial. De regula, nasterea primului copil aduce cu
sine o serie de dificultati si tulburari emotionale in cuplul tanar. Perioada 6-14 ani a copilului este, de asemenea, una
de presiuni economice, psihologice, sociale. Sotul fiind preocupat mai mult de profesie, constrangerile multiple se
rasfrang cu deosebire asupra sotiei. Iluzia unei iubiri ce depaseste toate obstacolele se destrama cu o viteza
apreciabila dupa nasterea copiilor, iar distantele culturale si educative ies acum pregnant la iveala in activitatile
domestice cotidiene (igiena, alimentatie, socializare) (Idem, p. 149).

In perioada 1984-1985, P. Ilut si G. Cordos au realizat o investigatie ce urmarea

surprinderea perceptiei cuplurilor conjugale referitoare la sursele satisfactiei si insatisfactiei
maritale. Astfel, pe baza aprecierii unor itemi precum: consumul de alcool, intelegerea cu

socrii, distribuirea sarcinilor gospodaresti, a rezultat ca motivele tensiunilor grave si apoi ale
disocierii familiei sunt foarte strans legate intre ele, formand un fel de sindrom al incapacitatii
de convietuire conjugala normala.
La polul opus, arata P. Ilut, constelatia de factori ai reusitei familiale vizeaza:
sinceritatea si respectul reciproc, fidelitatea, satisfactia sexuala, existenta unor interese comune,
atitudini fata de lume si viata etc.
Concluzionand, autorul citat precizeaza ca, statistic vorbind, reusita familiala este
asigurata de absenta factorilor tensionali, deplina intelegere erotico-sexuala, un anumit confort
material si social si o anume consensualitate cultural-axiologica (valori fundamentale comune)
(pp. 150-151).
In conditiile in care indicatori obiectivi si subiectivi nu sunt atinsi, vorbim despre
consecinte precum: cresterea semnificativa a fenomenului de instabilitate si divortialitate,
scaderea numarului de recasatoriri, rata scazuta a nuptialitatii, sociopatologizarea relatiilor dintre
soti, a relatiilor dintre parinti si copii, infidelitate, disfunctii sexual-afective, consum de alcool,
violenta familiala, tentative de suicid, stare precara de sanatate etc.
Aceste fenomene psiho-sociale reflecta, de altfel, criza familiei contemporane, respectiv
criza morala a societatii! Precaritatea conditiilor socio-economice sub nivelul satisfacerii nevoilor
bazale de siguranta si sanatate biologica si psihica, corelate cu un sistem instructional-educativ
incomplet, deficitar, accentueaza, intretine si agraveaza deficitele adaptative socio-familiale. O
familie bolnava genereaza o societate bolnava!
*** Redau mai jos un fragment din studiul intitulat Criza familiei consecinta a
devalorizarii moral-spirituale a societatii contemporane, publicat in Consilierea scolara intre
provocari si paradigme (Monica Moraru, 2012).
Nemaitrind n iubire, ne-am schimbat sistemul de valori. Cariera, imaginea, dorina prosperitii cu orice
pre, nevoia de adaptare la nou, mirajul modelelor extravagante, alienarea spiritual au modificat fundamentul
familiei, au distorsionat relaiile dintre soi, dintre prini i copii, dintre membrii comunitii. Familia a devenit o
simpl coabitare accidental a femeii i brbatului, cminul devenind un adpost al relaiilor sexuale, dup cum
intuia nc din 1940 Sorokin (apud Voinea, 1993). Acas nu mai este acas, ci un loc fr dialog, fr comuniune, dar
plin de obiecte.
Multe femei nu vor copii i se druiesc exclusiv carierei, altele nu vor s se cstoreasc i fac deseori un
copil n afara cstoriei (31% in Anglia). Independent financiar, femeia modern i controleaz fecunditatea, caut
o mai mare libertate sexual i o mai mare satisfacie erotic. Numrul femeilor, ca si al brbailor care au una sau
mai multe legturi extraconjugale a crescut foarte mult n ultimii ani.

Paradoxal! ntr-o lume marcat de umanism, de susinerea drepturilor omului exist o atmosfer de
suspiciune i de fric, de ipocrizie i de duritate, de mpotrivire i adversitate, de justiie i justiiarism, de competiie
i confruntare, de dominare i de stpnire, de rzboi i violen cu consecine grave asupra familiei.
Globalizarea i societatea informaional ne ofer multe, dar cresc sentimentul singurtii, n special la cei
care triesc n zone urbane mari, n care se afl astzi n jur de 70% din populaia lumii. Oamenii i sunt suficieni
lor nii. Ei nu (mai) datoreaz nimic nimnui i nu ateapt nimic de la nimeni. Se obinuiesc s se considere
ntotdeauna izolai i i imagineaz cu uurin c in n mini ntregul lor destin. Modernitatea amenin s l
nchid pe om n singurtatea propriei sale inimi. (...). i uitm cu uurin pe cei care ne-au precedat i nu avem
nici o idee despre cei care ne vor urma (Tocqueville, 1995).
Lipsa dezideratelor i a idealurilor sociale, ca urmare a nchiderii n sine i a egocentrismului creeaz o
senzaie de pustiu sufletesc. Chinul cel mai mare al omului este s nu-l poat iubi pe cellalt i s se ndoiasc de
dragostea celuilalt pentru el i, mai ru, s se ndoiasc de dragostea lui Dumnezeu.( ...). ndeprtarea i
nsingurarea prilejuiesc tragedia omului contemporan (Arhim. Makarios Griniezakis, 2011).
Singurul loc n care omul mai simte o oarecare siguran este familia. Dar, dei cuplurile pstreaz
nostalgia unei solidariti afective i sociale definitive,viseaz i acioneaz n spiritul pstrrii unei disponibiliti
permanente (Mitrofan, 1994).
Si totusi, in ciuda promovrii libertii sexuale, foarte muli tineri se simt singuri, prezint probleme psihosociale (indiferen fa de coal i fa de profesie, indiferen relaional, atracie pentru alcool i droguri) i o
mare palet de comportamente deviante.
Pe de alt parte, prinii de astzi, cu realizri profesionale deosebite, unii dintre ei, au euat n temele mari
ale vieii. Strigte, certuri, rceal, nesiguran, fric, egoism, acreal, iritabilitate, care toate converg n ur i n
rutate. O deprtare ca o prpastie de mare, de vreme ce unul doarme n salon i cellalt n dormitor, nfurai n
vinovii i dorine. i copiii? Rnii n adnc, copiii care peste zi sparg vitrine, beau, se mbat, se drogheaz, iar
noaptea tremur i se tem de ntuneric. Au nevoie de o lumini n camer pentru a putea adormi, cci candela e
stins de mult vreme. Copii orfani, cu prini n via. Bani care la nceput s-au cheltuit pe petreceri, pe excursii,
pe vacane, pe podoabe, se duc acum pe avocai i pe judeci, pe pensii alimentare i, lucrul cel mai trist, toate au
pornit de la scena clasic copiat din filme: Nu pot tri fr tine, te iubesc, viaa mea... (Arhim. Andreas
Konakos, 2011).
In aceste conditii, mai reuete familia contemporan s rspund nevoilor de dragoste i ncurajare ale
copiilor? Sau ncercm s pltim singurtatea lor, prsirea pe care le-o oferim, cu daruri, cu haine, cu coli scumpe,
cu excursii, cu partiu-uri n centre moderne? Mai trziu, i vom certa c sunt nemulumii, c cer din ce n ce mai
mult. Dar, cer din ce n ce mai mult, c poate vor reui s acopere marele gol pe care l-am creat noi nluntrul lor.
(...).Golul dinluntrul lor se face golul dintre noi (Vamvounakis, 2011).

2. Rolul serviciilor de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala

Serviciile de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala au o vechime de 40-50 de ani in
tari precum: Franta, Marea Britanie, Elvetia, SUA etc. Practica terapiilor familiale a aparut intr-o

societate cu un nivel economic crescut, in care nevoile emotionale, relationale si de comunicare

devin importante.
-

Marea Britanie in 1948 se infiinteaza o sectiune de cercetare si rezolvare a situatiilor

familiale Family Discussion Bureau, in cadrul Institutului de relatii umane Tavistock
din Londra, Organismul Marriage Guidance Council, cu ramificatii in majoritatea
tarilor;

Franta in 1961 se infiinteaza LAsociation Francaise de Centres de Consultations

Conjugales; Scoala parintilor sistem de influenta formativa profamiliala initiata de
M. A. Isambert (LEcole des Parents et des Educateurs de Paris);

Elvetia in 1974 se infiinteaza sistemul de consiliere familiala de E. Sordet;

SUA dupa 1960, programe de psihosexoterapie (W. Masters, V. Johnson, S. Kaplan

s.a.), psihoterapie de familie (V. Satir, D. Bloch, D. Jackson, J. Haley, S. Minuchin, J.
Perez s.a.).

Serviciile de asistenta, consiliere si psihoterapie familiala vizeaza asistenta si protectia

sociala a familiei, pentru a preveni instalarea si proliferarea patologiilor familiale:
a) asistenta premaritala: examinarea complexa cu caracter medical, realizata de sistemul
de consult prenuptial; examinarea cu caracter psihodiagnostic si de predictie a compatibilitatilor
de ordin psihologic, relational-educational, pe baza metodelor clinice, a metodei testelor de
personalitate si a scalelor de interapreciere; examinarea cu caracter social: posibilitatea asigurarii
materiale minime a vietii de cuplu; consilierea premaritala cu caracter formativ: pregatirea pentru
viata de familie, exersarea conduitelor de rol premarital si corectia lor terapeutica, stimularea
intercunoasterii si intercomunicarii partenerilor, stimularea maturizarii capacitatii de decizie si
actiune premaritala
Un program de consiliere si examinare premaritala realizeaza I. Mitrofan (1989, pp. 200-203):
Scop: ajutarea tanarului in identificarea problemelor particulare cu care este confruntat inainte si dupa
casatorie; informare, orientare, pregatire, sfat premarital, evaluari psihologice la intervale de 1-3 luni. S-ar putea crea
astfel, premisele incheierii unei casatorii durabile, eficiente.
Loc: cabinetul de consiliere premaritala (policlinici, cabinete de medicina familiei etc.)

b) asistenta conjugala este o alta strategie de interventie psiho-sociala profilacticoculturala si formativ-educativa, care completeaza asistenta medicala; se adreseaza cuplului in
curs de acomodare la viata conjugala, precum si cuplului aflat in dificultate (criza cuplului);
Obiective:

evaluarea gradului de adaptare in cuplu, a compatibilitatilor/incompatibilitatilor intre

structurile de personalitate ale celor doi parteneri prin metode clinice, scale de
interapreciere, teste de personalitate: testul culorilor Luscher, testul Szondi, testul
Roschach etc.;

initierea cuplului in cunoasterea/autocunoasterea comportamentului de rol marital;

constientizarea deficitelor de adaptare si comunicare;

abilitarea cuplului cu noi modalitati de relationare (joc de rol);

profilaxia divortului, prin analiza conflictelor latente si manifeste;

ameliorarea relatiilor familiale disfunctionale cu impact patogen.

Cheia terapiei familiale, arata Iolanda Mitrofan (1989), este neoferirea de solutii si
angrenarea sistemului familial intr-o autorestructurare a pozitiilor, rolurilor, perceptiilor si
comportamentelor interpersonale, astfel incat criza sa fie depasita prin resurse proprii. Implica
un efort colectiv de negociere si experimentare a fiecaruia cu sine si cu ceilalti, de cooperare
responsabila si creativa. Acest efort, insa, este blocat de stereotipii: rufele murdare se spala in
familie; problemele dureroase ale familiei trebuie ascunse cu grija, noi stim mai bine de unde
vin toate relele, dar nu avem incotro etc.
c) asistenta familiala in situatie de divort si postdivort isi propune stimularea unor
resurse compensatorii ale relatiei maritale scindate, in sensul unei eventuale reconcilieri, precum
si a prevenirii sau ameliorarii unor tulburari psihice reactive situatiei prelungite de conflict
manifest; identificarea unor strategii psihoterapeutice cu scop de reintegrare in viata de familie a
unor subiecti divortati.
3. Educatia profamiliala
Educatia profamiliala presupune informarea, dar mai ales formarea intereselor,
atitudinilor si aptitudinilor profamiliale; este o strategie prioritara si obligatorie pentru prevenirea
unor disfunctii familiale ulterioare, care pot prejudicia atat sanatatea fizica si psihica a familiei,
cat si finalitatile ei socio-educationale si demografice.
Educatia profamiliala se bazeaza pe notiuni de psihologie sociala si educationala, a
familiei, de psihosexologie si puericultura, de psihopatologie a cuplului marital. In cadrul orelor
de consiliere si orientare, dirigentie, prin intermediul unor metode precum studiul de caz, jocul de

rol, se pot analiza si interpreta diferite situatii problematice familiale, se pot dezvolta abilitati de
relationare si comunicare adecvate.
Obiective:
-

formarea unor modele comportamentale de rol marital-parental eficient si

adaptat;

remedierea unor inabilitati relationale maritale;

formarea unor abilitati si competente pentru parteneritat: cooperare, respect

mutual, intrajutorare, capacitatea de recunoastere si valorizare corecta a
personalitatii partenerului, generozitate, fidelitate, capacitate de comunicare
etc.

Iubirea este prin excelenta un fenomen afectiv spontan, dar calitatea, profunzimea si
stabilitatea ei pot fi stimulate prin invatare sociala maritala, prin cunoastere, imaginare si exersare
a unor conduite de parteneritate si rol conjugal (Idem, p. 198).
Concluzii (fragment Monica Moraru, Criza familiei...):
In ciuda greutilor i a tulburrilor de astzi, rolul familiei n creterea i educaia
copiilor este primordial. Valorile, ateptrile, modelele, motivaiile, oportunitile, ncurajrile,
comportamentele, recunoaterea i acceptarea, aprecierea sunt elemente pe care prinii trebuie s
le exerseze i s le ofere mai departe copiilor.
Pentru cei mai muli oameni, familia va fi singurul mod de a fi fericii ntr-o lume
nefericit, singurul loc n care se vor simti iubii, nelei, ocrotii i valorizai. Cu o condiie,
promovarea adevratelor valori moral-spirituale: dragoste, cci dac dragoste nu e, nimic nu e
(Sf. Apostol Pavel), fidelitate, sinceritate, credin, speran, optimism, buntate.
Funcionalitatea familiei depinde, ns, i de existena unor factori, precum: starea
general a societii pe care, de altfel, o reflect, regimul politic, nivelul de dezvoltare economic
i tehnologic, nivelul general de instrucie, educaie i civilizaie, tradiii, obiceiuri, norme
morale, valori religioase etc.
Sperana c familia va continua s existe n viitorul apropiat nu trebuie s moar!