Miturile crerii Egiptului Antic sunt legendele Egiptului Antic despre crearea lumii.

Textele din piramide, decoraiunile i scrierile de pe pereii mormintelor, datnd de pe

vremea Vechiului Regat (2780 2250 .Hr.) au dat majoritatea informaiilor despre
primele mituri ale creaiei Egiptului. Aceste mituri formeaz, de asemenea, primele
colecii religioase din lume.
Cosmogonii
Diferite povestiri despre creatie au fost asociate fiecare cu un cult al unul zeu
particular in unul din marile orase ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis si
Teba. Intr-o anumita masura aceste mituri reprezinta teologii concurente, dar de
asemenea reprezinta si diferite aspecte ale procesului creatiei.
Hermopolis
Mitul creatiei promulgat in orasul Hermopolis era focusat spre natura universului
dinainte de crearea lumii. Calitatile inerente ale apelor primordiale erau reprezentate
de un set de opt zei numiti Ogdoad (cuvant din limba Galiciana care inseamna set de
opt). Zeul Nu si omologul sau de sex feminin Naunet reprezinta insusi apa inerta
primordiala. Huh si omologul sau Haunet reprezinta extensia infinita a apei; Kuk si
Kauket personifica intunericul dinauntrul apei; si Amun si Amaunet reprezinta natura
ei ascunsa, in contrast cu lumea tangibila a celor vii. Apele primordiale erau ele insusi
o parte din proces, asa ca zeitatile care le reprezentau puteau fi vazute ca zeii creatori.
Dupa cum spune mitul, cei opt zei erau la inceput impartiti in grupe masculine si
feminine. Ei erau descrisi simbolic ca fiind creaturi acvatice pentru ca locuiau in apa:
masculii erau reprezentati ca broaste, iar femelele ca serpi. Aceste doua grupuri s-au
unit, rezultand intr-o mare rasturnare care a produs muntele. Din el a aparut soarele,
care s-a ridicat in cer pentru a luminat lumea.
Heliopolis
In Heliopolis, creatia i-a fost atribuita lui Atum, un zeu asociat cu Re, despre care se
zice ca a existat in apele lui Nu ca o potentiate fiinta inerta. Atum este un zeu autogenerat, sursa tuturor elementelor si fortelor din lume, iar mitul Heliopolian a descris
procesul ca o evolutie dintr-o singura fiinta in multitudinea sa de elemente. Procesul a
inceput cand Atum a aparut pe munte si l-a ridicat pe zeul aerului, Shu, si pe e sora sa,
Tefnut, a carei existenta a reprezentat aparitia unui spatiu gol in mijlocul apelor.
Pentru a explica cum Atum a facut asta, mitul utilizeaza metafora masturbarii, mana
pe care a folosit-o in acest act reprezentand principiul femeii inerent in el. Se zice si
ca a trebuit sa stranute si sa sufle ca sa ii produca pe Shu si Tefnut, o metafora din
care au aparut si jocurile de cuvinte din numele lor. Apoi, Shu si Tefnut s-au cuplat si
au produs zeul pamantului, Geb, si zeita cerului, Nut, care a definit limitele lumii.
Geb si Nut au dat si ei nastere a patru copii, care au reprezentat fortele vietii: Osiris,
zeul feritlitatii si regeneratiei, Isis, zeita maternitatii, Set, zeul sexului masculin si
Nephthys, omoloaga feminina a lui Set. Astfel mitul a reprezentat procesul prin care
viata a fost facuta posibila. Acesti noua zei erau grupati impreuna ca Ennead, dar cei
opt zei mai mici si toate lucrurile din lume au fost vazute in final ca extensii ale lui
Atum.
Memphis
Versiunea memphit a creatiei este centrata pe Ptah, zeul mesterilor. Ca atare, el
reprezenta abilitatea mesterilor de a viziona un produs finalizat si de a modela
materiale pentru a crea acel produs. Teologia Memphita spunea ca Ptah a crea lumea

intr-un mod similar. Acesta, spre deosebire de alte creatii egiptene, nu era un proces
fizic, ci intelectual prin cuvantul si mintea zeului suprem. Ideile dezvoltate in inima
lui Ptah (vazut de egipteni ca loc al gandirii umane) existau de cand el le-a numit. Prin
pronuntarea acestor nume, Ptah producea zeii si toate celelalte lucruri din aceasta
lume. Mitul creatiei Memphite a coexistat cu cel al Heliopolisului, gandurile si
discursurile creative ale lui Ptah fiind considerate ca fiind cauza formarii lui Atum si a
lui Ennead. Ptah este de asemenea asociat cu Tatjenen, zeul care a personificat
movilele piramidale.
Teba
Teologia teban sustinea ca Amun nu era doar un membru al Ogdoad, ci si forta din
spatele tuturor lucrurilor. Este o contopire a tuturor notiunilor creatiei in personalitatea
lui Amun, o sinteza care subliniaza cum Amun transcende din toate zeitatile in fiinta
sa dincolo de cer si mai adanca decat infernul. Un mit teban a asemanat actul de
creatie al lui Amun cu strigatul unei gaste, care a rupt tacerea apelor primordiale si a
cauzat forma lui Ogdoad si Ennead. Amun era separat de lume, natura lui adevarata
fiind ascunsa chiar si de ceilalti zei. In acelasi timp totusi, pentru ca era sursa suprema
a creatiei, toti zeii, incluzand si ceilalti creatori, erau de fapt infatisari ale lui Amun.
Amun a devenit intr-un final zeul suprem al panteonului egiptean datorita credintei
sale.