Despre obtinerea tuicii

Tuica este o bautura alcoolica obtinuta prin distilarea prunelor fermentate. Desi este considerata bautura
nationala,
despre
tuica
si rachiuri
naturale s-a
scris
foarte
putin.
Distilarea, ca metoda de obtinere a alcoolului etilic este cunoscuta nca din secolul al X-lea, totusi rachiul de fructe
a intrat mult mai tarziu n istoria distilarii. Prepararea rachiurilor de fructe si subproduse vinicole are o veche traditie
n tara noastra si a constituit o activitate de baza pentru multi locuitori din diferite zone pomicole.
Se pare ca pentru prima data se fac mentiuni despre prepararea tuicii pe teritoriul locuit de romani n anul 1570 in
localitatea
Turt
din
Satu-Mare.
Prunarii din zona dealurilor in tara noastra si-au castigat existenta partial sau total din cultivarea prunului, al carui
produs
principal
era
rachiul
de
prune.
In anul 1784 statul infiintase carciumi ale fiscului in Transilvania fixand si taxe in plus de 11/2 creitari de vadra de vin
si
de
un
creitar
pentru
o
cupa
de
rachiu.
Distilarea cunoaste o mare dezvoltare in judetul Putna. Daca in anul 1870 existau 600 de velnite, in anul 1882
numarul lor creste la 1082, ca in anul 1887 sa se ajunga la cifra de 1342 in special n zona viticola si de deal.
Desi numarul distilariilor si gradul lor de utilizare a scazut dupa 1989, se remarca in acelasi timp, o intensificare a
activitatii de producere a tuicii si rachiurilor naturale in gospodariile populatiei n cazane cu foc direct.
Inainte de decembrie 1989 in judetul Satu-Mare erau 158 cazane cu foc direct sub patronajul Vinalcoolului si 2
distilerii (Livada si Turt) care foloseau aburul ca agent termic. Dintre cazanele cu foc direct, 154 erau amplasate in
satele si comunele judetului, iar 4 cazane erau instalate in cele 4 oarase ale judetului (Satu-Mare, Carei, NegrestiOas
si
Tasnad).
Dintre judetele cu o veche traditie in obtinerea tuicii si a rachiurilor naturale primul loc il ocupa judetul Valcea. Aici
predomina distilatele din prune cu o tarie de pana la 24% vol. rezultate in urma unei singure distilari in cazane cu foc
direct sau distilerii cu abur. Inca de la inceputul secolului XX se mentioneaza ca numarul cazanelor pentru distilare
se ridica la 4810. Majoritatea cazanelor pentru distilare folosite in aceasta zona sunt de capacitate mica, rar
depasind 100 l. Situatii similare se intalnesc si in judetele vecine (Gorj. Mehedinti, Dolj si Olt). Desi aceste judete
sunt mari producatoare de distilate, totusi nu s-a impus un produs cu denumire consacrata. Comercializarea
distilatelor
se
facea
sub
denumirea
de
tuica
selectionata
de
24%vol..
Prunul in pomicultura Olteniei este o specie de baza si ocupa in jur de 30% din suprafata pomicola. Dupa insusirile
de compozitie si calitate, cea mai buna tuica s-a dovedit a fi cea obtinuta din soiurile dAgen si Vanat romanesc, cu
taria cuprinsa intre 30 si 31% vol.. Aceasta tuica se remarca printr-o nuanta placuta de dulceata, bine proportionata
si expresiva, imprimata de particularitatile soiului. Tuica al carei continut in alcool depaseste 40% vol. in aceasta
zona
este
mai
aspra,
cu
gust
arzator
si
mai
putin
acceptata
de
consumatori.
In judetul Arges exista o veche traditie in obtinerea distilatelor din prune, fiind cunoscuta tuica de Pitesti, cu o tarie
care
depaseste
30%
vol..
In judetele Dambovita, Prahova si Buzau, alaturi de prune, la distilare se folosesc si merele. In aceasta zona este
renumita tuica de Valeni. In unele centre ale bazinelor pomicole Buzau, Valenii de Munte, Targoviste pna la 80%
din
productia
de
fructe
este
valorificata
prin
obtinerea
de
produse
alcoolice.
In Transilvania arealele pentru distilare sunt mai extinse, fiind cunoscute inca din secolul XVI, cnd apar unele
mentiuni
scrise
despre
renumita
tuica
de
Turt.
In judetele Harghita, Covasna si Mures se obtin distilate din prune si mere cu o tarie mult mai mare prin dubla
distilare si separarea fractiunilor. Aici este cunoscuta tuica muresana din prune cu taria de 50% vol..