Scolile Managementului

1. Scoala Clasica (a Universalitatii)

Scoala Clasica (a universalistilor) marcheaza aparitia managementului ca stiinta.
Reprezentanti: Henry Ford, Henry Fayol, F.W. Taylor etc.
Henry Ford intruchiparea visului American, a fost inginer mecanic, promotorul benzii
rulante in constructia automobilelor.
F.W. Taylor a asimilat cu economia de timp si resursele de crestere a productivitatii
muncii, considerat un curent negativ, fiind asociat cu munca dura, cu exploatarea salbatica a
muncitorului in favoarea patronului.
Caracteristicile scolii clasice:
- Organizatia este tratata ca un mecanism, un sistem inchis;
- Preocuparile cele mai importante sunt legate de organizarea productiei si a muncii;
- Factorul de produs cel mai important este capitalul;
- Principiile formulate sunt considerate general valabile (principiul notorietatii muncii)
Contributia scolii clasice:
- A folosit concepte si instrumente predominante economice;
- Abordarea rationala a organizarii muncii a permis divizarea activitatilor si operatiilor, precum si
specializarea personalului;
- A pus la dispozitia managerilor principii si metode ramase in practica;
- Aplicarea acestor principii a condus la cresterea considerabila a productivitatii muncii, la
progresul social.
- A legat castigurile salariale de rezultatele obisnuite.
Limitele scolii clasice:
- Aceasta scoala se caracterizeaza printr-o abordare statica;
- Abordarea bazata pe latura tehnica ignorind rolul factorului uman;
- Abordare mecanica.

2.Scoala sociologica (a relatiilor umane, behaviorista, comportista)

Reprezentantii: Douglas McGregor, David McLelland, Elton Mayo, Chris Arghiris, etc.
Douglas McGregor elaboreaza ,,teoria x si y.
Caracteristici:
- Foloseste concept, principii si metode ce apartin sociologiei si psihologiei: leadership, sisteme
de valori, motivatie, comunicare;
- Pune accent pe atributele de coordonare si antrenare a resursei umane in realizarea obiectivelor;
- Sunt abordate cu prioritate activitatile incluse in functia de resurse umanae;
- Critica severa la adresa scolii clasice ,,inlaturati teama si oamenii vor muncii mai bine.
Contributia scolii sociologice:
- Arata necesitatea adaptarii metodelor de management la specificul oamenilor condusi;
- Arata pentru prima oara necesitatea colaborarii dintre conducere si executanti;

- Descopera pentru prima oara organizarea informala, ,,FANTOMA ce se gaseste in orice

organizatie.
- Pune un accent deosebit pe locul si rolul omului in organizatie.
Limitele scolii sociologice:
-Tendita de a suprasolicita rolul resursei umane in cadrul organizatiei.

3.Scoala cantitativa
In literatura de specialitate se considera ca debutul si dezvoltarea acestei scoli apartine
deceniului 7 ale secolului XX, din nevoia de a comensura si modela procesele si fenomenele
micro si macroeconomice.
Principalii reprezentanti: A. Kauffman, J. Starr, C. Afanisiev, F. Goronzy, E. Kameniter, s.a.
Specificul scolii:
- Utilizeaza cunostinte apartinind matematicii, statisticii, analizei economice;
- Aceste instrumente ce apartin stiintelor exacte sunt folosite in evaluarea si prognozarea
proceselor economice.
Contributii:
-Imbogateste instrumentarul managerial pe care-l adapteaza la cerintele practicii sociale;
Limite:
-Tendinta de abordare mecanica a fenomenelor si proceselor de management in sensul ca ceea ce
nu poate fi exprimat matematic si statistic este ignorant.

4.Scoala sistematica.
Aceasta scoala reprezinta de fapt o sinteza a scolilor precedente (clasica, sociologica si
cantitativa), fiind un rezultat al gradului de complexitate al fenomenelor economice, manageriale
si nu numai, privind organizatia in relatiile ei cu mediul extern in care evolueaza.
Reprezentantii acestei scoli sunt: P. Drucker, M. Porter, J. Child s.a.
Specificul:
- Scoala sinteza ce integreaza cunostintele dezvoltate de scolile anterioare , se caracterizeaza
printr-o abordare echilibrata a functiilor managementului si a activitatilor care compun
organizatia;
- Este considerata scoala viitorului.
Caracteristici:
- Functiile managementului si activitatile care compun organizatia sunt abordate echilibrat;
-Este dezvoltat conceptul de sistem la nivelul unei organizatii,caracterizate prin:
- intrari, respectiv resurse umane, financiare, materiale si informationale.
- procese de transformare, respectiv procesarea materialelor si organizarea
activitatilor;
- iesiri concretizate in bunuri tangibile si intangibile;

- ciclicitate, respectiv iesirile permit preluarea altor intrari si continuarea ciclului de

productie;
- feed-back-ul care permite sistemului sa-si regleze abaterile si sa-si mentina
echilibrul;
- stabilitate, ca forma a echilibrului dinamic intre intrari si iesiri;
- diferentiere, respectiv specializarea functiilor si realizarea unei multitudini a
rolurilor.
- Cu o viziune integratoare, cibernetica asupra procesului de management, in care activitatile
sunt independente iar performantele au un caracter sinergetic, este considerata scoala viitorului.
Contributii:
-Se promoveaza conceptul de sinergie in conditiile furnizarii normale, firma detine efecte ce nu
reprezinta simpla insumare, ci multiplicarea lor.

5.Scoala Contextuala- Contingenta.

Reprezinta cel mai nou curent in stiinta managementului format la inceputul anilor 90. Numerosi
autori afirma ca acest nou curent s-a format pe premisele teoretice ale scolii sistematice.
Deviza scolii:
Nu exista o singura scoala sau o singura metoda capabila(e) sa resolve problemele unei
organizatii. Scoala mentioneaza necesitatea cunoasterii specificului situatiei si a selectarii
metodelor cele mai adecvate pentru contextul respectiv.
Principalii reprezentanti ai acestei scoli: P.R. Lawrence si J.W. Lorch acestia sunt promotorii
denumirii de scoala contingent, D.S. Pugh, D.J.Hickson.
Abordarea de contingent poate fi considerate ca un process care se desfasoara in 4 etape
1. familiarizarea managerului cu metodele si tehnicile de management testate ca fiind eficace;
2. analizarea de catre manager si evidentierea atat a consecintelor positive cat si a celor negative
ale aplicarii unei metode sau procedee date;
3. interpretarea corecta a stiintei concrete, determinarea variabilelor situationale si influentarea
lor;
4. alegerea metodei, a tehnicii pentru situatia specifica pentru a inlatura efectele negative
potentiale.
Contributii
- Demonstreaza ca problemele legate de structura organizatiei si de stilul de management
practicat depind hotarator de combinatia optima a mediului extern, a factorilor tehnologici, a
comportamentului oamenilor si motivatia acestora;
- Promoveaza un instrumentar de specalitate aplicat in functie de context;
- Ia in considerare circumstantele, aspectele procesului de management, generate de situatiile
concrete cu care se confrunta;
- Considera ca fiecare dintre scolile anterioare poate fi folosita, valorizata, in functie de
specificul situatiei in care se desfasoara procesul de management.