Gndirea economic preclasic

1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice. Periodizarea istoriei gndirii economice.

2. Gndirea economic n Antichitate i Evul Mediu.
3. Mercantilismul punte ntre doctrinele economice premordene i cele moderne.
1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice. Periodizarea istoriei gndirii economice.
Doctrina economica constitue un sistem de teorii economice, avnd n centru o idee
principal care le consolideaz. Fiecare doctrin economic propune un anumit mod de
comportament al statului n economie. Termenul doctrina vine din latinescul doctrina si
inseamna invatatura sau intr-o acceptiune mai larga conceptie despre societate.
In cadrul unei doctrine economice se regasesc doua elemente esentiale:
- teoria economica;
- practica economica
Teoria economica constituie substanta teoretica explicativa a doctrinei economice. In
schimb politica economica da orientarea de coordonare a activitatii economice practice in
directiile si scopurile urmarite.
n analiza i expunerea istoriei gndirii economice pe lng categoria Doctrina
economic mai sunt folosite noiunile:

Paradigm economic;

coal economic;

Curent economic;

Megatendin economic.

Paradigm economic totalitate a viziunilor unui grup de economiti privind obiectul

de studiu al tiinei economice, metodologia de cercetare i politicile economice recomandate;
coal economic reprezint un numr de adepti ce activeaz n cadrul unei paradigme;
Curentul economic reprezint un ansamblu de teorii, ideologii si doctrine economice
care explica si promoveaza un anumit gen de viata economica, dar de pe pozitiile si interesele
anumitor grupuri sau forte sociale.
Curentele economice dominante timp ndelungat n gandirea economic au primit
denumirea de megatendine economice. Pot fi delimitate patru megatendine majore: liberal,
dirijist, instituional i social, dei mai des sunt enumerate doar dou: liberal i dirijist.
Periodizarea istorie gandirii economice.

In periodizarea istorie gandirii economice s-au constituit doua mari criterii: al istoricitatii
si al compatibilitati cu stiinta.
Din perspectiva criteriului istoricitati se pot distinge patru mari perioade ale istoriei
gandiri economice;
1. gandirea economica din antichitate (mileniul IV i.Ch. pana la sec.al V-lea e.n.);
2. gandirea economica feudala (sec.al V-lea - sec.al XV-lea);
3. epoca moderna - sec.al XVI-lea al XIX-lea ;
4. epoca contemporana - sec.al XX-XXI.
Pe baza celui de-al doilea criteriu, al comparabilitatii ca stiinta, al caracterului stiintific al
gandiri economice acesta poate fi periodizat in:
1. perioada prestiintifica sau preclasica care tine de la inceput pana la mij. sec.al XVIIlea;
2. perioada stiintifica care tine de la sec.al XVII-lea pana astazi.
2. Gndirea economic n Antichitate i Evul Mediu.
Primele manifestari ale gandiri economice au aparut cu circa patru milenii in urma in
tarile Orientului Antic (China, India, Mesopotania, Egipt) si apoi in Grecia si Roma Antica.
Primele sisteme spirituale de gandire relativ inchegate despre societate au fost marile doctrine
religioase, budismul, confucianismul, islamismul si crestinismul.
Egiptul Antic.
Egiptul antic a fost una din primele tari pe teritoriul careia in mileniul IV i.e.n. s-a format
statul, ce a condus la aparitia a trei departamente de baza financiar, militar si al lucrarilor
publice ( ele fiind necesare pentru reglarea nivelului apelor Nilului si constructiei obiectelor de
cult).
Economia masiv centralizata necesita multi functionari carturari, capabili sa asigure
evidenta si distribuirea riguroasa a resurselor materiale si umane pe diverse obiecte, precum si
aprecierea fertilitatii solurilor si a roadei obtinute in vederea incasarii juste a rentei (7,5% era
indreptata templelor si 22,5% - faraonului). Ca urmare, apar diverse instructiuni, asa-numitele
nvataminte, care defineau normele comportamentale la diferite niveluri ierarhice: nivelul
faraonului, nivelul functionarilor.
nvatamintele prevedeau nu doar modalitatile de organizare a economiei nationale
centralizate, asigurata cu bunuri productive, forta de munca si produse alimentare, ci si
modalitatile de protectie a patrimoniului public. Pentru ca un obiect sa treaca din patrimoniul
public in cel privat erau necesare multiple conditii: ca el sa fie confectionat prin munca proprie si

in timpul liber de la executarea comenzilor publice, din propriile materii prime si cu propriile
mijloace de productie, sa se afle pe pamntul propriu si nu pe cel public.
Deci, caracterul inalt centralizat al economiei impiedica formarea proprietatii private si
aparitia interesului personal, deci si a rationalitatii economice.
China antica
n China antica perioada de inflorire a ideilor economice coincide cu perioada secolului
de aur al filosofiei antice chineze sec. VI-III i.e.n., atunci cnd au inflorit 100 de flori, s-au
confruntat 100 de scoli. Mai reprezentative, insa, au fost trei scoala taoista, confucianista si
legista.
Taoismul avea un pronuntat caracter mistic, Tao (sau Dao) semnificnd principiul
reglator al universului. El era considerat compus din 2 elemente complementare esentiale yang
si yin: primul de esenta masculina, care corespundea notiunii de activitate, iar al doilea de esenta
feminina, desemna pasivitatea. Fondatorul acestei filosofii este considerat Laozi , autorul lucrarii
Cartea drumului si a virtutii.
n viziunea acestuia exista o prescriptie naturala pe care omul civilizat a neglijat-o.
Pentru a restabili armonia initiala el este obligat sa practice non-interventia: sa se dezica de
atributele culturale, de cunostintele si pasiunile sale. n acest scop Laozi a criticat institutiile
umane si bogatia materiala, considernd ca prin ele individul lacom de putere si bunuri, cupid si
imoral se indeparteaza tot mai mult de perfectiune. El a criticat, de asemenea, interventia statului
care, prin impozite excesive, provoaca revolte populare. ntr-o societate ideala, considerau
taoistii, proprietatea trebuie sa fie suprimata, egalitatea absoluta, iar bunurile schimbate prin
troc.
Confucianismul a aparut din ideile lui Confucius, autorul lucrarii Discutii si sugestii.
Purtnd un pronuntat caracter etic (stima fata de cei mai mari, supunerea fata de cei superiori,
responsabilitatea si modestia), confucianismul nu este lipsit si de unele implicatii economice.
Astfel, atingerea bunastarii materiale este considerata drept scop legitim, cresterea bogatiei fiind
asigurata prin multa munca si consum moderat. Oamenii, mentiona Confucius, trebuie sa se
rusineze nu de saracie, ci de o bogatie excesiva. Se preconiza o interventie activa a statului,
functiile lui reducndu-se la urmatoarele:

Educarea maselor conform principiilor umanistice -

a justitiei si

generozitatii (un om nobil cunoaste doar datoria, iar unul josnic doar cstigul);

Strictul control al productiei, schimburilor si preturilor in vederea

asigurarii echitatii sociale (cnd bogatia va fi repartizata uniform, saracia va dispare);

Stimularea activitatii economice in vederea asigurarii cresterii bogatiei.

coala legista propaga superioritatea statului de drept asupra celui real, primul fiind
bazat pe institutii si legi care ar proteja dezvoltarea libera a individului. Contributii substantiale
au fost aduse la teoria monetara. Moneda era considerata nu doar un simplu instrument de
efectuare a tranzactiilor, ci un instrument de politica economica utilizat pentru controlul evolutiei
nivelului preturilor.
Fila importanta in istoria gndirii economice chineze a fost aparitia in sec. IV-III i.e.n. a
tratatului stiintific colectiv Huan-Tze. Guvernatorul dinastiei i a fondat o academie,
denumita Palatul stiintelor, in care erau preocupati de activitate creativa mii de savanti. Rodul
muncii lor au fost peste 500 lucrari reunite sub titlul comun de Huan-Tze. Pna in zilele
noastre au ajuns doar 76 capitole ale acestei lucrari enciclopedice, care ne familiarizeaza cu
urmatoarele idei:

Conditie primordiala a dezvoltarii este asigurarea stabilitatii economice;

Aceasta stabilitate poate fi asigurata, in primul rnd, prin reglementarea

preturilor la pine si metale;

Pentru preintmpinarea efectelor negative ale cataclismelor naturale si

mentinerea stabilitatii preturilor este necesara formarea rezervelor publice de pine si alte
produse strategice.
Babilonul Antic.
Dintre satele formate intre fluviile Tigru si Eufrat la sfarsitul mileniului IV i.e.n.., cel mai
prosper pare a fi fost Babilonul, care in timpul imparatului Hammurabi a cunoscut maximul de
inflorire economica si spirituala. In aceasta societate apar si primele abordari juridice ale
proprietatii.
Pe masura consolidarii proprietatii private, a dezvoltarii relatiilor marfaro-monetare,
obiect de reglementare devine activitatea persoanelor particulare, iar izvoare ale gndirii
economice devin normele juridice, contractele de arenda si cambiile. n Babilonul antic unul din
cele mai vechi si cunoscute seturi de norme scrise poate fi considerat Codul lui Hammurabi (sec.
XVIII i.e.n.), care continea 282 articole ce reglementau tranzactiile de vindere-cumparare,
arendare si creditare.
Autorul Codului avea drept scop stabilirea ordinii in societatea babiloniana in vederea
consolidarii puterii claselor elitare. nsa aceasta putere putea fi sporita doar prin sustinerea din
partea taranimii libere. De aici si elaborarea normelor formale de comportament care ar asigura
dreptate pentru tarani, acetia fiind principalii contribuabili si aparatori ai tarii.
Handicapul cel mai mare pentru tarani il constituia povara datoriei. Pentru a inlatura
samovolnicia camatarilor, Hammurabi a stabilit rata dobnzii la un nivel fix 20% pentru
datoriile achitate in moneda si 33% pentru cele achitate in natura. Daca anul era neroditor, se

permitea transferarea datoriei pe anul urmator fara incasarea dobnzilor suplimentare. Sclavia pe
datorie a fost redusa la trei ani, dupa expirarea carora taranul trebuia sa fie eliberat. n unele
cazuri templele erau obligate sa acorde imprumuturi fara dobnda saracilor si bolnavilor sau sa-i
rascumpere pe cei cazuti prizonieri.
Restrictiile si tensiunile din agricultura au facut sa creasca importanta reglementarii
relatiilor dintre latifundiari si taranii arendasi. Au fost stabilite termenul (1-2 ani), plata de arenda
(1/3 din roada), obligatiile si responsabilitatile partilor in cazul incalcarii contractului de arenda,
se permitea arendarea caselor, vitelor si a robilor.
India Antica.
n India antica era promovat conceptul celor trei scopuri ale vietii umane: datoria
religioasa, dragostea si interesul material. Cea mai cunoscuta lucrare despre datoria religioasa
sunt Legile lui Manu, despre dragoste Camasutra si despre interesul material Artaastra.
n Legile lui Manu (sec. III i.e.n.) se explica si se justifica stratificarea oamenilor in
caste, mentionndu-se ca puterea divina a facut din graiul sau pe preoti brahmani, din minile
sale pe ostasi ksatriyi, din bratele sale pe gospodari vaisi, iar din picioare pe surdi, cei lipsiti
de drepturi. Primele doua caste aveau datoria sa conduca statul si sa-l apere de atacurile din
exterior, gospodarii erau predestinati sa se ocupe cu agricultura, meserii si comert, pe cnd sudrii
erau obligati sa indeplineasca muncile grele si murdare deservind castele superioare.
Puterea castelor superioare decurgea nu doar din virtutea dreptului divin, ci si din
imensele proprietati de care acestia dispuneau, in Legile lui Manu pentru prima data fiind
delimitate modalitatile de aparitie a dreptului de proprietate: mostenirea, daruirea, cumpararea,
cucerirea, camataria, producerea si pomana.
Indienii concepeau economia nu ca o stiinta a gospodaririi in ansamblu, ci ca una care
indica modalitatile de amplificare a vistieriei statului, in Artaastra (sec. IV i.e.n.) fiind
evidentiate urmatoarele surse:

Diversificarea si majorarea impozitelor colectate de la totalitatea populatiei

( cu exceptia slujitorilor cultelor si invatatorilor);

Confiscarea averii oamenilor bogati prin intermediul invinuirilor false;

Acumularea banilor din organizarea miracolelor false;

Stabilirea unui sistem diversificat de penalitati.

ntruct bogatia statului era formata din contributiile tuturor supusilor sai, ea se preconiza
a fi utilizata, in primul rnd, pentru asigurarea intereselor comune: intretinerea sistemelor de
irigatii, constructia drumurilor, lupta impotriva comerciantilor speculatori, acestia fiind denumiti
hoti ce nu poarta numele de hoti. Ca urmare, Artaastra recomanda pedepse aspre pentru
comerciantii care se intelegeau in vederea majorarii si mentinerii preturilor. n plus, se

recomanda de a tine sub un strict control mijloacele de masura si greutate, precum si calitatea
marfurilor. Cat priveste politica comerciala externa, ea trebuie sa asigure un sold pozitiv si un
protectionism selectiv.
Roma Antica
In Roma Antica comparativ cu alte societati si mai ales cu Grecia Antica s-au manifestat
mai putine elemente de gandiri economice, situatie explicata prin ponderea deosebita a
juridicului in spiritualitatea romana si mai putin a economicului. In domeniul economicului a
privat conceptia gasirii cailor si mijloacelor eficiente de exploatare a coloniilor si de acumulare a
bogatiei.
Grecia Antica
Momentul de maxima dezvoltare al gandirii economice in antichitate a fost atins in
Grecia. In aceasta societate au aparut adevarate teorii economice bine structurate si expuse de
ganditori de seama ca Xenofon, Platon sau Aristotel intro serie de lucrari.
Xenofon
Xenofon introduce termenul de economie, derivat din oikos (casa) si nomos (gestiune),
acest termen desemnnd regulile gestiunii gospodariei domestice.
El pune accentul pe rolul central al agriculturii in producerea si majorarea bogatiei. Un
merit deosebit a lui Xenofon o alcatuieste analiza interlegaturii: diviziunea muncii calitatea
bunurilor confectionate dimensiunile pietei. El mentiona ca in micile orase unul si acelasi
mestesugar confectioneaza si paturi, si usi, si mese, si pluguri, fiind bucuros daca toate aceste
comenzi ii permit sa se intretina. Desigur, el nu le poate indeplini pe toate la fel de bine. n
orasele mari dimpotriva, fiecare mestesugar se specializeaza doar intr-o singura meserie sau o
parte a ei. n aceste conditii fiecare isi indeplineste lucrul in modul cel mai bun posibil.
Platon
n opinia lui Platon, viata sociala pe pamnt trebuie organizata in asa mod, ca sa asigure
eliberarea sufletelor. Iar pentru aceasta se cer gasite legile care ar garanta guvernarea justa a
polisului. Anume prin aceasta optica sunt abordate problemele cu continut economic.
Platon propune in lucrarea Republica modelul de organizare a unui Stat Ideal, perfect
just, bazat in mare masura pe principii colectiviste. Statul ideal se bazeaz pe 4 principii:
1. n conformitate cu cele trei parti ale sufletului intelepciunea, curajul si pofta,
in statul ideal trebuie sa existe trei clase:
a conducatorilor(filosofilor), preocupata de conducerea polisului;
a gardienilor, preocupata de apararea lui;
a producatorilor, preocupata de asigurarea materiala a polisului, aceasta
lasa cuprinznd agricultorii, meseriasii si comerciantii liberi.

Divizarea in clase trebuie sa depinda nu de dreptul nasterii, ci de calitatile personale,

in elita (primele doua clase) fiind selectati prin examen cei mai destepti, puternici si
curajosi.
2. Pentru ca patima imbogatirii, coruptia si degradarea morala sa nu atinga elita
societatii, ea trebuie sa fie lipsita de orice proprietate personala, toate bunurile,
femeile si sclavii fiind folositi de ea in comun. Doar in asa mod ea isi va dedica
intreaga activitate interesului public si nu celui privat. n schimb clasa producatorilor,
incapabila de sacrificii, va putea pastra dreptul la proprietate si familie.
3. Ordinea in societate o mentine actiunea legii diviziunii naturale a muncii, care
permite lichidarea contradictiei intre diversitatea nevoilor si capacitatile limitate ale
fiecarui om in parte. Platon era convins ca de la natura fiecare om este inzestrat cu
capacitatea de a efectua doar un anumit tip de activitate. Doar elita este capabila de a
conduce statul ideal, deoarece producatorii, preocupati de munca fizica, degradeaza
intelectual si fizic. Cnd fiecare om va indeplini in modul necesar functiile intarite
dupa el de natura societatea se va dezvolta stabil si echitabil.
4. Statul trebuie sa posede un caracter agrar, inchis si stationar. Caracterul agrar este
preferabil pe motivul ca activitatea mestesugareasca si comerciala provoaca
diferentierea sociala. Caracterul inchis pentru evitarea influentei negative a
popoarelor straine asupra moralei cetatenilor statului ideal, schimbul fiind acceptat
doar in interesul statului. Caracterul stationar presupunea pastrarea numarului
gospodariilor si al suprafetelor posedate, excesul de populatie determinnd crearea
noilor orase-colonii, iar de patrimonii nationalizarea lor.
Aristotel
Aristotel, asemenea lui Platon, acorda o mare atentie principiilor de organizare a statului
ideal, insa statul lui Aristotel se deosebeste printr-o viziune mai pragmatica si modalitati de
organizare mai reale. Comunismului elitar platonian el opune gospodaria casnica ca fundament
al societatii.
Aristotel divizeaza statul in doua clase:

oamenii liberi, preocupati de activitate activa sub forma muncii

intelectuale;

sclavii, preocupati de activitatea productiva sub forma muncii fizice de

producere a bunurilor necesare consumului oamenilor liberi.

ntruct sclavii produc bunurile materiale si, deci, bunastarea statului, acesta trebuie sa
aiba ca prim scop asigurarea numarului necesar de sclavi de calitate, calea cea mai sigura de
realizare a acestui scop fiind considerata razboaiele cu statele vecine.

rdinea in statul aristotelian se baza pe legea naturala a supunerii si dominatiei:

supunerii din partea sclavilor, care reprezentau un obiect de proprietate ce aduce venit, si
dominatiei din partea oamenilor liberi care, nefiind preocupati de munca fizica, se consacrau
conducerii.
Aristotel se pronunta impotriva existentei proprietatii comune, considernd ca
comunizarea bunurilor provoaca dorinta generala de a le poseda si lipsa responsabilitatii de a le
utiliza rational. Ca urmare, apare penuria bunurilor si permanente conflicte intre cetateni,
conflicte ce genereaza nu prosperitatea fiecaruia, ci saracia tuturor. De aceea, considera Aristotel,
bunastarea polisului poate fi asigurata doar prin posesiunea unei proprietati private de
dimensiuni moderate.
Bogatia, in viziunea lui Aristotel, se divide in doua tipuri:

bogatie veritabila, care cuprinde bunurile produse in scopul satisfacerii

nevoilor;

bogatie falsa, bunurile ce depasesc consumul si economiile rationale.

Ca urmare, activitatea economica se divide si ea in 2 tipuri:

oeconomica producerea bogatiei veritabile in cadrul gospodariei

casnice in vederea autoconsumului;

chrematistica circulatia marfurilor, care si ea se divide in doua:

a.

chrematistica naturala, legata de cumpararea marfurilor necesare

consumului, ea fiind limitata de posibilitatile de productie si nevoile

consumatorilor;
b.

chrematistica propriu-zisa activitate comerciala speculativa si

camatareasca indreptata spre agonisirea de averi; activitatile date nu au limite

naturale, considera Aristotel, determinnd necesitatea limitarii si controlului lor.
Evul Mediu
Feudalismul a marcat in raport cu sclavagismul importante transformari in viata sociala,
economica si politica.
Desi in viata economica au aparut elemente noi ca proprietatea feudala, clase si grupari
sociale noi inclusiv si noi producatori ca iobagii, taranimea libera, obstile satesti s-au dezvoltat si
diversificat mestesugurile aparand si o noua forma de organizare a acestora breslele, noi relatii
si raporturi social-economice in feudalismul propriu-zis progresele au fost minore. La acestea au
contribuit o serie de factori ca:
- migratia popoarelor proces ce s -a prelungit pana catre mij. sec. al XIII-lea (1241)
cand a avut loc ultima migratie a tatarilor;

- faramitarea teritoriala, precum si lupta pentru si lupta dintre puterea laica si

bisericeasca;
- decaderea oraselor si a vietii sociale;
- subordonarea stiintelor de catre dogma teologica si transformarea lor in ramuri ale
acesteia.
Toate aceste schimbari au defavorizat dezvoltarea stiintelor, inclusiv a gndirii
economice. Fruntasi ai bisericii crestine, denumiti canonisti ( de la canon lege bisericeasca)
si profesori ai universitatilor medievale, denumiti scolasti ( de la scolar ) au reluat ideile
marilor filosofi antici, indeosebi a lui Aristotel, si le-au combinat cu dreptul roman si valorile
crestinismului, bazate pe urmatoarele postulate fundamentale:
1. Egalitatea tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu
Prin aceasta a fost lichidata opozitia psihologica si juridica intre oamenii liberi si sclavi.
2. Unicul izvor al mijloacelor de subzistenta trebuie sa fie munca personala
3. Bogatia este un pacat
Ca urmare, orice venit neprovenit din munca fie de la activitatea comerciala, fie de la
cea camatareasca, era condamnat ca fiind rezultat al exploatarii celui apropiat. Unica justificare a
averii excedentare era datoria de a face binefacere in favoarea celor saraci. i intruct biserica
era institutia intermediara intre cei bogati si cei saraci ea, cu timpul, devenise posesoarea
imenselor bunuri predestinate saracilor.
Gndirea scolastica era reprezentata de doua curente succesive: unul tomist (sec. X-XIII)
si altul nominalist (sec. XIII-XV).
Toma d'Aquino
Reprezentantul principal al curentului tomist a fost italianul Toma d'Aquino , care, in
tratatul sau Suma Theologiae, mentiona ca dupa natura lor toate bunurile pamntesti sunt
comune, deoarece toate ele apartin lui Dumnezeu, oamenii putnd doar sa le utilizeze. nsa
aceasta nu neaga complet proprietatea privata, ea fiind necesara pentru a acorda pomana, a
gestiona mai eficient gospodaria si a stabili relatii pasnice cu vecinii.
Pe timpul lui T. dAquino mai domina economia naturala. Treptat, insa, a inceput
procesul relansarii oraselor, dezvoltarii mestesugurilor, intensificarii schimbului monetar. Tot
mai des relatiile dintre oameni luau forma relatiilor dintre cumparatori si vnzatori, fapt ce facea
tot mai stringenta problema pretului. Ca raspuns T. dAquino propune renumita teorie a pretului
just.
Pretul just, in opinia lui T. d'Aquino, este un pret bazat pe cheltuielile de productie ale
producatorului si un venit menit sa asigure acestuia o existenta corespunzatoare rangului social
detinut.

Una din problemele cele mai controversate ale Evului mediu a fost problema dobnzii. T.
dAquino, asemenea lui Aristotel, sustinea ca banii sunt un simplu mijloc de schimb care nu
produc nimic. Deci, pentru utilizarea lor nu trebuie perceputa nici un fel de dobnda.
Reprezentantii principali ai curentului nominalist au fost Nicole Oresme , cunoscut prin
tratatul Despre originea, natura si devierile monetare, si Jean Buridan , autorul lucrarilor
Sugestii ce tin de politica aristoteliana si Sugestii asupra Eticii Nichomachice a lui
Aristotel.
N.Oresme s-a preocupat, preponderent, de problema monedei, aceasta fiind conceputa, in
primul rnd, ca instrument de schimb ce inlatura dezavantajele trocului si, in al doilea rnd, ca
semn banesc a carui valoare depinde de vointa printului care o emite. De aici si denumirea de
teorie nominalista a banilor.
Spre deosebire de N.Oresme, J. Buridan s-a preocupat mai mult de problema valorii
produselor, esenta viziunilor sale fiind expusa in fabula Magarul lui Buridan. Acest magar
flamnd si insetat in egala masura, fiind plasat la distanta egala de gramada de ovas si galeata de
apa, a murit de foame si sete, fiind in neputinta a alege intre cele doua alternative. De fapt,
ovasul are o valoare mare, fiind rezultatul unei munci istovitoare, iar apa are o valoare mica,
fiind un dar al naturii. nsa pentru magar lucrurile stau altfel. ntruct nevoile sale sunt
echivalente, apa si ovasul au pentru dnsul o valoare identica. Deci, mentioneaza Buridan,
valoarea produselor nu depinde doar de raritatea lor, ci si de o notiune mai subiectiva de
utilitate.
3. Mercantilismul punte ntre doctrinele economice premoderne i cele moderne.
Mercantelismul a fost primul curent de gandire economica burgheza moderna. El a
dominat gndirea economic trei secole de la mijlocul sec. XV pn la mijlocul sec. XVIII,
cuprinznd aproximativ anii 1450 -1750 perioada ntre Evul Mediu i capitalismul industrial.
Mercantelismul s-a dezvoltat si aplicat in tarile lansate economic din Europa apuseana de
unde au aparut si reprezentantii sai:
- n Spania (mercantilismul bulionist) Ortiz de Rojas
- in Franta (mercantilismul industrialist) A. de Montchiestien, J. Boden, J.B. Colbert;
- in Anglia (mercantilismul comercial) W. Stafford si T. Mun.
Etimologic, termenul de mercantelism deriva din cuvintele de origine latina mercantile
legat de ctig bnesc si mercante negustor. In inteles de doctrina, mercantelismul
defineste un ansamblu coerent de idei, teorii care exprima optiunea economica si tendinta de
imbogatire a negustorilor.
Ideile teoretico-practice ale mercantilitilor

Mercantilismul este o prim ncercare de analiz, de cercetare din punct de vedere

teoretic i practic a economiei de schimb. Mercantilitii abordeaz problemele economice sub
dou aspecte a mbogirii i a puterii statului.
n centrul ateniei mercantilitilor s-a plasat conceptul bogiei monetare. Mercantilitii
asociau bogia cu cantitatea de aur i argint posedat.
Dup mercantiliti indivizii vor fi bogai dac va fi bogat ara. ara este bogat dac ea
posed importante zcminte de metal preios.
Dac ara nu posed zcminte de aur i argint ea poate deveni bogat dac va asigura o
balan monetar sau comercial activ.
Balana monetar activ (etapa timpurie a mercantilismului), reprezentnd excedentul
monedei intrate n ar peste cantitatea ieit din ar.
Balana comercial activ (etapa mercantilismului dezvoltat) este excedentul valorii
bunurilor exportate peste valoarea bunurilor importate.
La aceast etap sfera crerii bogiei devine comerul exterior. De ce anume el i nu
comerul interior? Deoarece, menionau mercantilitii, de la ceea ce se consum n interiorul
rii naiunea nu devine mai bogat: ce pierde unul ctig altul. ns tot ce se scoate peste hotar
devine un venit stabil i considerabil.
ara poate deveni mai bogat dac ea va exporta mai mult i mai scump i va importa
mai puin i mai ieften. Deci izvorul bogiei l reprezint profitul comercial.
Factorii creterii bogiei:
- crearea manufacturilor;
- creterea numrului populaiei;
- creterea masei monetare n circulaie.
Crearea manufacturilor - comercializarea bunurilor manufacturate devine mai
avantajoas comparativ cu cea a bunurilor agricole, bunurile manufacturate fiind mai puin
alterabile. Totodat, valoarea adugat pe care procesul de prelucrare manufacturier atribuie
materiei prime agricole aduce un ctig considerabil.
Creterea numrului populaiei - populaia numeroas, face abundent oferta forei de
munc reducnd, prin reducerea salariilor, costurile de producie. Reducerea costurilor de
producie, la rndul su, are un efect dublu. Pe de o parte, crete oferta bunurilor confecionate,
iar pe de alt parte, crete competitivitatea lor. Att creterea volumului de bunuri, ct i a
competitivitii lor determin majorarea exporturilor.
Creterea masei monetare n circulaie - creeaz abundena banilor n circulaie, aceasta
determinnd reducerea ratei dobnzii. ns rata redus a dobnzii nseamn un mprumut facil,

iar un mprumut facil posibiliti mai mari de efectuare a investiiilor. Investiiile mai mari, la
rndul lor, determin un volum sporit de bunuri confecionate i exportate.
Recomandri i msuri de politic economic:
1. Stimularea dezvoltrii activitii manufacturiere
Reducerea concurenei pe piaa intern prin reglementarea standardelor calitii
bunurilor produse, acordarea dreptului de monopol la producerea i comercializarea anumitor
bunuri, introducerea i majorarea taxelor vamale la bunurile de import care ar putea concura cu
bunurile manufacturate autohtone. n acest caz statul utiliza aa instrumente ca legislaia, vamele
i poliia.
Reducerea concurenei pe pieele externe prin crearea marilor companii comerciale a
Indiilor Orientale i Occidentale. Privilegiile acordate acestor companii nu permitea ptrunderea
pe pieele corespunztoare a altor concureni din ara dat. n lupta cu companiile similare strine
era utilizat aa mijloc ca rzboaiele comerciale.
Interzicerea exporturilor materiilor prime n vederea prelucrrii lor n interior, la
manufacturile autohtone.
Crearea manufacturilor publice.
Atragerea maitrilor strini iscusii n scopul utilizrii aptitudinilor lor unicale i ridicrii
productivitii muncii.
2. Stimularea creterii populaiei i a reducerii costurilor de producie
Populaia se recomanda a fi numeroas pentru a fi sursa unei fore de munc abundente
i ieftene. n acest scop era ncurajat imigraia i acceptat comerul cu robii adui de pe noile
teritorii.
Salariul se propunea a fi fixat i meninut la un nivel redus. Acei ntreprinztori care
plteau lucrtorilor si mai mult dect limitele stabilite, erau strict penalizai. ns salariile
puteau fi meninute la nivel redus doar n baza unor preuri reduse la produsele alimentare. De
aceea se propunea reglementarea strict a preurilor date. Dac cineva din ntreprinztori nu
respecta reglementrile stabilite, veniturile lui erau confiscate n vistieria statului.
3. Stimularea creterii masei monetare
La etapa timpurie etapa balanei monetare active - era preconizat atragerea monedei
din exterior i interzicerea scoaterii ei din interior. Atragerea se efectua prin permisiunea de a
comercializa doar n anumite locuri, unde demnitari speciali ncasau taxe de import i controlau
circulaia monetar. Scoaterea monedei din interior era stopat prin legea care stipula ca fiecare

negustor strin s-i cheltuiasc veniturile obinute de la vinderea mrfurilor sale pe cumprarea
mrfurilor rii date. n acest scop, fiecare negustor strin era nsoit de persoane speciale care
controlau volumul vnzrilor i al cumprturilor negustorilor strini.
La etapa dezvoltat ndreptat ctre asigurarea unei balane comerciale active a rii erau
recomandate urmtoarele msuri:
Interzicerea importului bunurilor finite, n primul rnd a bunurilor de lux, importul fiind
justificat doar n cazul reexportului bunurilor importate.
Acordarea nlesnirilor fiscale i creditare exportatorilor de bunuri finite.
Acapararea noilor piee de aprovizionare i desfacere prin cotropirea noilor teritorii.
Coloniile serveau ca piee de aprovizionare cu resurse naturale abundente i, deci, ieftine
bumbac, boabe de cafea, mrgritar, mirodenii. Coloniile aveau dreptul de a cumpra doar
mrfurile metropolei. Pentru a li se mpiedica posibilitatea lor de a avea legturi comerciale
externe, li se interzicea de a avea flot proprie, tot fluxul de mrfuri fiind efectuat doar pe
corbiile metropolei.
Pe parcursul a trei secole sistemul mercantilist a fost cauza conflictelor militare
sngeroase pe care Anglia i Frana le purtau iniial cu Spania i Olanda (sec. XVI-XVII), iar mai
trziu ntre ele (sec. XVIII). Ideea c dezvoltarea comerului internaional poate fi reciproc
avantajos era strin mercantilitilor, statul mercantilist fiind unul expansionist, rzboiul i
colonizarea n exterior asigurnd, n accepiunea lor, pacea i prosperitatea n interior.