i

ii

Cuprins
I

Tehnici de calcul vectorial

1 Vectori liberi. Adunarea si nmultirea cu scalari

1
3

2 Dimensiune si baze. Reper si coordonate

17

3 Produsul scalar. Repere ortonormate

29

4 Produsul vectorial. Produse de 3 vectori

41

51

II

Aplicatii geometrice si fizice ale calculului vectorial

Geometrie liniar
a

69

6 Planul. Moduri de determinare si ecuatii

71

7 Dreapta. Moduri de determinare si ecuatii

79

8 Configuratii remarcabile de puncte, drepte si plane

89

III Aplicatii ale geometriei proiective n geometria

euclidian
a
103
9 Aplicatii ale geometriei proiective n geometria euclidian
a 105
10 Geometria spatiilor proiective

115

11 Geometria sferei

125
iii

iv

IV

CUPRINS

Geometria transform
arilor

151

12 Schimb
ari de baze si repere. Schimb
ari de coordonate

153

13 Geometrie afin
a 3D si 2D

167

14 Geometrie euclidian
a 3D si 2D

171

A Cuaternioni

173

Bibliografie

175

Part I
Tehnici de calcul vectorial

Cursul 1
Vectori liberi. Adunarea si
nmultirea cu scalari
Fie E3 spatiul euclidian 3-dimensional (construit cu axiomatica Hilbert) si
A, B E3 .
Definitia 1.1 Perechea ordonata (A, B) o numim segment orientat si o
notam AB. Daca A 6= B atunci AB l numim segment orientat nenul iar
daca A = B spunem ca avem segmentul orientat nul AA. Punctul A l
numim originea iar B l numim extremitatea lui AB. Daca A 6= B dreapta
AB o numim dreapta suport a lui AB; daca A = B dreapta suport este
nedeterminata. Segmentele orientate nenule AB, CD au aceeasi directie daca
dreptele lor suport coincid sau sunt paralele. Deci putem defini directia
segmentului orientat nenul AB ca fiind multimea tuturor dreptelor paralele
cu AB la care adaugam dreapta AB. Prin conventie, un segment orientat nul
are aceeasi directie cu orice alt segment orientat (nul sau nenul). Segmentele
orientate cu aceeasi dreapta suport le numim coliniare iar cele cu drepte
suport paralele le numim necoliniare.
Cum relatia de paralelism a dreptelor este simetrica si tranzitiva, coincidenta dreptelor suport implica reflexivitatea relatiei a avea aceeasi directie
si deci avem:
Propozitia 1.2 Relatia a avea aceeasi directie este o relatie de echivalent
a pe multimea segmentelor orientate.
Definitia 1.3 Segmentele orientate nenule AB, CD avand aceeasi directie,
au acelasi sens daca:
(i) sunt coliniare si semidreptele (AB, (CD se intersecteaza dupa o semidreapta,
(ii) sunt necoliniare si extremitatile B, D sunt n acelasi semiplan determinat
3

Cursul 1

de dreapta AC.
Prin conventie, un segment orientat nul are acelasi sens cu orice alt segment
orientat (nul sau nenul).
O analiza detaliata a configuratiilor geometrice implicate conduce la:
Propozitia 1.4 Relatia a avea acelasi sens este o relatie de echivalent
a
pe multimea segmentelor orientate avand aceeasi directie.
Fiind interesati n calculul distantelor introducem:
Definitia 1.5 Numim m
arimea (sau lungimea sau modulul) segmentului
orientat AB numarul real pozitiv kABk = de (A, B) unde de este distanta
euclidiana pe dreapta AB (pentru cazul A 6= B) masurata cu o unitate de
masura fixata, respectiv kAAk = 0. Spunem ca segmentele orientate AB, CD
au aceeasi marime daca kABk = kCDk.
Cum relatia de egalitate a numerelor reale este o relatie de echivalenta
rezulta ca avem:
Propozitia 1.6 Relatia a avea aceeasi marime este o relatie de echivalent
a pe multimea segmentelor orientate.
Definitia 1.7 Segmentele orientate AB, CD se numesc echipolente si
notam AB CD daca:
(i) au aceeasi directie,
(ii) au acelasi sens,
(iii) au aceeasi marime.
Corolarul 1.8 Relatia de echipolent
a este o relatie de echivalent
a pe
multimea segmentelor orientate.
Definitia 1.9 O clasa de echivalenta n raport cu relatia de echipolenta
o numim vector liber. Notam cu V3 multimea vectorilor liberi.
Deci segmentul orientat AB este reprezentant al vectorului liber {CD;

AB CD} notat AB si AB = CD AB CD. Cum un segment orientat
nul nu poate fi echipolent, datorita marimii nule, decat tot cu un segment

orientat nul, avem vectorul nul 0 = {AA; A E3 } = AA. Cand nu dorim

specificarea unui segment orientat anume (adica a unui reprezentant) pentru
un vector liber dat, acesta l vom nota a, b, c, . . . , u, v, w. Alte notatii:

-dat planul notam V2 () = V2 = {AB; A, B }. Spunem ca V2 () este

planul vectorial director al lui .

-data dreapta d notam V1 (d) = V1 = {AB; A, B d}. Spunem ca V1 (d) este

directia lui d iar un element u V1 (d) \{0} l numim vector director al lui d.
Data importanta relatiei de echipolenta n definirea vectorilor liberi, dam

Cursul 1

o caracterizarea a acestei relatii:

Propozitia 1.10 Fie AB, CD nenule.
(i) Dac
a AB, CD sunt coliniare atunci AB CD segmentele (AD) , (CB)
au acelasi mijloc.
(ii) Daca AB, CD sunt necoliniare atunci AB CD ABDC este paralelogram.
consecint
In
a AB CD AC BD.
Un rezultat foarte important pentru cele ce urmeaza este:
Propozitia 1.11 Fie u V3 oarecare si O E3 fixat. Atunci exista si

este unic X E3 a.. OX = u. Spunem ca am aplicat vectorul u n punctul

X.
Prin urmare, exista o bijectie O : V3 E3 , u X. Astfel, putem spune
ca V3 si E3 sunt n bijectie, dar aceasta bijectie este necanonica deoarece
depinde de punctul O ales!
Definitia 1.12 Dat u V3 numim directia, sensul si marimea lui u
directia, sensul si marimea unui reprezentant oarecare al sau. Doi vectori cu
aceeasi directie i numim coliniari. Marimea kuk o mai numim norma lui u.
Un vector de norma 1 l numim vector unitar sau versor.
Lema 1.13 Daca AB A0 B 0 si BC B 0 C 0 atunci AC A0 C 0 .
Demonstratie Folosind consecinta din propozitia 5.10 avem AA0 BB 0
si BB 0 CC 0 . Din tranzitivitatea relatiei de echipolenta avem AA0 CC 0
adica AC A0 C 0 .

Fie u, v V3 si A E3 oarecare dar fixat. Aplicand u n A obtinem punctul B si aplicand vectorul v n B obtinem punctul C. Din lema precedenta

vectorul AC nu depinde de punctul initial A. Notam acest vector cu u + v.

Definitia 1.14 Adunarea vectorilor este aplicatia + : V3 V3 V3 , (u, v)
u + v. Regula descrisa anterior de obtinere a sumei vectorilor o numimregula
triunghiului.
Teorema 1.15 Perechea (V3 , +) este grup abelian.
Demonstratie Asociativitatea Fie u, v, w V3 si A E3 . Fie punctele

B, C, D a.. u = AB, v = BC, w = CD. Avem:

(

(u + v) + w = AC + CD = AD
.
u + (v + w) = AB + BD = AD

Comutativitatea Fie u, v, A, B, C ca mai sus si punctul D a.. v = AD.

Cursul 1

Din AD BC avem AB DC i.e. u = DC. Rezulta:

(

u + v = AC
.
v + u = AD + DC = AC

Element neutru este vectorul nul iar inversul lui u = AB este u = BA.

Observatii 1.16 a) Din comutativitatea adunarii obtinem o a doua

regula de nsumare a vectorilor si anume regula paralelogramului: daca u =

AB, v = BC atunci u + v are ca reprezentant diagonala AC a paralelogramului ABCD.

b) Suma u + (v) o notam u v si se numeste diferenta vectorilor u, v. Daca

u = AB, v = BC = AD atunci u v = AB + DA = DB i.e. u v are ca
reprezentant segmentul orientat ce uneste extremitatea lui v cu extremitatea
lui u cand u, v sunt aplicati n acelasi punct!
D
@

@ uv

@
v
@
@
R
@
-

Fig. 1 Diferenta vectorilor

c) Folosind asociativitatea adunarii putem defini suma a n IN , n

3, vectori u1 , . . . , un . Fie A E3 fixat si punctele A1 , . . . , An a.. u1 =

AA1 , . . . , un = An1 An . Atunci u1 + . . . + un = AAn .

Definitia 1.17 Inmult

irea cu scalari a vectorilor este aplicatia R : R
V3 V3 , (, u) u unde:
(i) u = 0 daca = 0 sau u = 0,
(ii) u are directia lui u, sensul acelasi cu u daca > 0 respectiv contrar lui
u daca < 0 si kuk = ||kuk, n celelalte cazuri relativ la si u.
Se arata imediat urmatoarele proprietati ale nmultirii cu scalari:

( + ) u = u + u

(u + v) = u + v
(u) = () u

1u=u

Cursul 1

care se pot considera drept distributivitati generalizate. Din aceste 4 proprietati si teorema 1.15 rezulta:
Teorema 1.18 Tripletul (V3 , +, R )este un spatiu vectorial real.
Din acest motiv numim V3 spatiul vectorilor liberi. Un calcul imediat
arata ca V1 (d) , V2 () sunt subspatii vectoriale n V3 iar daca d atunci
V1 (d) este subspatiu vectorial n V2 ().
Definitia 1.19 Dat sistemul de vectori S = {v 1 , . . . , v n } din V3 , numim
combinatie liniara de vectorii lui S orice vector v = 1 v 1 + . . . + n v n . Notam
cu Span(S) multimea acestor combinatii liniare.
De la cursul de Algebra Liniara avem ca Span(S) este subspatiu vectorial
n V3 numit subspatiul generat de S.
Definitia 1.20 Daca Span(S) = V3 spunem ca S este un sistem de
generatori.
SEMINARUL 1
S1.1 Fie vectorii necoliniari a
si b. Se considera vectorii u =
a + b si
v = 0 a
+ 0b cu 2 + 2 > 0. Sa se arate ca u si v sunt coliniari daca si
numai daca 0 0 = 0. Ca aplicatie, determinati astfel ncat vectorii
a
= 2m
+ 3
n si b = m
+
n sa fie coliniari, unde m,
n sunt necoliniari.
Rezolvare Proportionalitatea v = u devine: 0 = , 0 = i.e.
0
0
= = . Pentru aplicatie avem = 32 .
S1.2 Daca ABCD este un paralelogram si M CD calculati urmatoarele
sume:

a) AB + AD;

b) AB + CD;

c) M A + DM ;

d) DA + BM ;

e) CM + AB + AD;

f) M A + AD + AB + CM .

Rezolvare a) AC; b) 0; c) DA; d) CM ; e) AM ; f) 0.

S1.3 Daca ABCD este un paralelogram de centru O sa se determine
diferenta vectorilor:

a) AB AO;

Cursul 1

b) DO CB;

c) CO OB;

d) (DA) AB;

e) (AC AD) DO;

f) (AD AO) OB;

g) (AD (AO OB);

Rezolvare a) OB; b) AO; c) CD; d) BD; e) OC; f) BD; g) 0.

S1.4 Fie ABCD un paralelogram de centru O. Sa se determine x R
astfel ncat:

a) AB = xCD;

b) AC = xOA;

c) OC = xCA;

d) DB = xOB.
Rezolvare a) -1; b) -2; c) 12 ; d) 2.

S1.5 Fie ABCDEF un hexagon regulat. Daca AB = u si BC = v,

calculati CD n functie de u si v.

Rezolvare F C = 2
u, F D = u + v CD = v u.

S1.6 In trapezul isoscel ABCD se da vectorul AB = a

determinat de baza

mare, vectorul AD = b determinat de latura neparalela si DAB = 3 . Sa
se descompuna dupa a
si b toti vectorii determinati de laturile si diagonalele
trapezului.
\ = , obtinem |
Rezolvare Folosind faptul ca m(DAB)
DC |=
3
|a||b|

|b|
deci DC = |a| a
. Din DB = a
b rezulta CB = |
a
b.
a|

|
a||b|
,
|
a|

S1.7 Dati doi vectori a

si b sa se spuna n ce conditii au loc egalitatile:

a) k
a + bk = k
a bk,

b) k
a + bk = k
ak + kbk,
c) k
a + bk = |k
ak kbk|,

d) k
a bk = k
ak + kbk.

Cursul 1

Rezolvare a) Diagonalele unui paralelogram sunt egale daca si numai

daca paralelogramul respectiv este dreptunghi. Deci trebuie ca ab.
b) Trebuie ca a, b sa fie vectori coliniari si de acelasi sens.
c)-d) Trebuie ca a, b sa fie coliniari si de sens opus.
S1.8 Daca ABCDEF este un hexagon regulat cu centrul n O aratati ca

AB + AC+ AD + AE + AF = 6AO.

Rezolvare Exprimand AB = OB OA si analog pentru ceilalti vectori

ai sumei cerute, se obtine AB + AC + AD + AE + AF = OD 5OA = 6AO.

S1.9 Fie punctele A si B si functia f care asociaza fiecarui punct M din

spatiul vectorul f (M ) = 2M A + 5M B.

a) Demonstrati ca exista un singur punct G astfel ncat f (G) = 0. Determinati

acest punct G.

b) Exprimati vectorul f (M ) n functie de M G. Sa se deduca de aici ca pentru

orice vector u exista un singur punct M astfel ncat f (M ) = u.

Rezolvare a) f (G) = 0 BG = 52 AB. Punctul B este dat, la fel si

vectorul 25 AB, deci exista un singur punct G astfel incat f (G) = 0. b) Se

obtine ca f (M ) = f (M ) f (G) = 3M G. Atunci f (M ) = u GM = 31 u

si de aici se determina in mod unic punctul M.
S1.10 Fie vectorii a
, b, c nenuli, necoliniari doi cate doi. Atunci exista
un triunghi astfel ncat vectorii asociati laturilor sunt ntocmai a
, b, c daca
si numai daca (
a + b + c = 0) (
a + b = c) (b + c = a
) (
c+a
= b).
Rezolvare Necesitatea: presupunem ca exista triunghiul ABC astfel in

cat AB = c, BC = a
, CA = b. Atunci a
+ b + c = 0. Luand in calcul toate
posibilitatile, se obtin si celelalte relatii.
Necesitatea: presupunem ca vectorii a
, b, c nenuli, necoliniari doi cate doi,
verifica una din relatiile date, de exemplu a
+ b = c. Se observa in primul rand
ca cei trei vectori sunt coplanari. Fie B un punct arbitrar. Se aplica vetorul

c in B, rezulta ca exista un unic punct C astfel incat B 0 C 0 = a

. Analog
00
00
exista un singur punct A astfel incat C A = b. Rezulta ca B A = a
+ b = c.
Deci triunghiul ABC are ca vectori asociati laturilor sale intocmai vectorii
a
+ b = c. Analog pentru celelalte relatii intre a
+ b = c.

10

Cursul 1

S1.11 Daca ABCD este un trapez cu AB k CD, AB > CD si E, F sunt

mijloacele laturilor AB si BC atunci:
a) (teorema liniei mijlocii in trapez) EF k AB si EF = 21 (AB + CD);
b) daca AC EF = {M } si BDEF = {N } avem AM = M C, EM = 21 DC,
DN = N B, EN = 12 AB si M N = 12 (AB DC).

Rezolvare a) Exprimand EF = ED + DC + CF , folosind ca E, F sunt

mijloacele laturilor AB si BC si DC = AB, > 0, rezulta ca EF = 1+

AB.
2

|AB|+|DC|
Deci EF k AB. Deoarece = |DC|
. b) Lungimile
, avem ca | EF |=
2
|AB|

vectorilor le vom nota simplu prin EF, AB, etc. Avem EM = DC, > 0

si AM = AC, > 0. Atunci AC 21 AD = AC AD, de unde rezulta

= = 21 . Analog se demonstreaza ca DN=NB si de aici rezulta imediat ca
M N = ABDC
.
2
S1.12 Fie E si F mijloacele laturilor AD si BC ale patrulaterului ABCD.
Sa se arate ca:

a) AB + DC = 2EF ;
b) EF 12 (AB + CD);
c) AB k CD 2EF = AB + CD;
d) daca AB k CD, atunci mijloacele segmentelor DC, EF si AB sunt coliniare.

bf Rezolvare b) se obtine din a) considerand lungimile vectorilor: | EF |=

1
| AB + CD | 12 (| AB | + | CD |).
2

c) Inegalitatea precedenta devine egalitate daca si numai daca vectorii EF , AB

si CD sunt coliniari AB k CD.

d) AB k CD AB = CD. Vectorii M N si N P se exprima cu ajutorul

altor vectori din figura si se obtine M N = 14DC + CF = N P .

S1.13 Se dau punctele A, B, C, D n spatiu. Fie I mijlocul lui AC si J
mijlocul lui BD.

a) Demonstrati ca 2IJ = AB + CD = AD + CB.
b) Ce devine patrulaterul ABCD daca punctele I si J coincid?

Rezolvare a) Se demonstreaza ca IJ = AJ AI = 12 (AD + AB)

1
(AB + BC) = 12 (AD + CB). Iar AB + CD = AD + CB deoarece AD +
2

Cursul 1

11

DC + CB + BA = 0.
b) Paralelogram.
S1.14 Sa se gaseasca interpretari geometrice pentru urmatoarele identitati:
a) (
u + v) + (
u v) = 2
u;
1
1
u v) + v = 2 (
u + v);
b) 2 (
c) (
u + 21 v) (
v + 12 u) = 12 (
u v).
Rezolvare Se considera un paralelogram ABCD cu centrul O astfel ncat

AB = u, AD = v.

a) (
u+
v )+(
u
v ) = 2
u AC+DB = 2AB. Deci suma vectorilor reprezentati
de diagonalele paralelogramului este egala cu dublul vectorului reprezentat
de latura AB a paralelogramului. Etc.
S1.15 Pe segmentele necoplanare OA, OB, OC se construieste paralelipipedul avandu-le pe acestea ca muchii din varful O. Sa se arate ca diagonala
OD a paralelipipedului intersecteaza planul (ABC) n centrul de greutate al
triunghiului ABC.

Indicatii: Fie {M } = OD (ABC). Avem OM = OD, OD = OA +

OB + OC. Deoarece punctele A, B, C, M sunt coplanare avem AM = AB +

AC. Rezulta OM OA = (OB OA) + (OC OA). Inlocuim OM n

functie de OA, OB, OC si se obtine o combinatie liniara a acestor vectori.

Deoarece ei sunt liniar independenti rezulta ca = = = 31 , deci OD =

1
(OA + OB + OC) D = G.
3
S1.16 Fie (AA0 , (BB 0 si (CC 0 bisectoarele interioare ale unghiurilor triunghiului ABC, cu A0 (BC), B 0 (AC), C 0 (AB). Notam lungimile
laturilor triunghiului n mod uzual cu a, b, c.


a) Exprimati vectorii AA0 , BB 0 , CC 0 n functie de a, b, c si AB, BC, CA.

b) In ce caz vectorii AA0 , BB 0 , CC 0 nchid un triunghi?
c) Cercetati punctele a) si b) pentru bisectoarele exterioare.
bf Rezolvare Vom demonstra mai ntai teorema bisectoarei interioare. Fie
(AA0 bisectoarea interioara a unghiului A a triunghiului ABC, A0 (BC).

Notam AB = c, AC = b, BC = a
. Un vector coliniar si de acelasi sens cu
0

AA este 1c c + 1b b, deci AA0 = ( 1c c + 1b b). Observam ca BA0 = k BC = k

a.

12

Cursul 1

Rezulta A0 C = (1k)
a. Din AB + BA0 = AA0 nlocuind vectorii prin relatiile
anterioare si folosind faptul ca b, c sunt liniar independenti deducem ca k = b

bc
b
b
si 1 k = c = b+c
. Atunci obtinem usor ca AA0 = b+c
(
c + b) = b+c
a
.
0

De asemenea avem imediat ca A B = cb A0 C. Analog pentru BB 0 , CC 0 .

Daca triunghiul ABC are AB 6= AC, atunci bisectoarea exterioara a
unghiului A intersecteaza dreapta AB n N si se procedeaza analog. Se

c
b
obtine BN = cb
a
si CN = cb
a
.

Folosind problema S1.10 se obtine ca vectorii AA0 , BB 0 , CC 0 nchid
un triunghi daca si numai daca triunghiul ABC este echilateral.
S1.17 Fie triunghiul ABC si punctele M, N, P care mpart segmentele


orientate BC, CA si AB n rapoartele k1 , k2 si respectiv k3 . Atunci AM , BN , CP
pot nchide un triunghi daca si numai daca k1 = k2 = k3 .
Indicatii: Folosim problema S1.10.
S1.18 Fie O, G, H respectiv centrul cercului circumscris, centrul de greutate si ortocentrul triunghiului ABC. Sa se arate ca:

a) OA + OB + OC = OH;

b) HA + HB + HC = 3HG.
Indicatii: Se stie ca punctele O, G, H sunt coliniare, ele formand dreapta

lui Euler si 3OG = OH.

b) Exprimam HA = OA OH, etc, apoi folosim ca HO = 32 HG.

S1.19 Intr-un cerc de centru O coardele AB si CD se intersecteaza or

togonal n P . Demonstrati ca P A + P B + P C + P D = 2P O.
Rezolvare Fie M mijlocul corzii (AB) si N mijlocul corzii (DC). Se stie
ca OM AB si ON CD. Rezulta ca ONPM este un dreptunghi. Exp

rimand vectorii OM si ON in functie de OA, OB, OC, OD, cat si vectorii


P A, P B, P C, P D in functie de OA, OB, OC, OD, rezulta imediat relatia
ceruta.
S1.20 Se da triunghiul ABC. Sa se determine multimea punctelor M din

planul (ABC) pentru care vectorul M A + M B + 2M C are aceeasi directie

si acelasi sens cu vectorul AB.

Cursul 1

13

Indicatii: Fie D mijlocul lui (AB) si E mijlocul lui (CD). Se obtine ca

M A + M B + 2M C = 4M E. Vectorul M E are aceeasi directie si sens cu AB

daca si numai daca M apartine semidreptei cu originea n E, paralela cu AB
si situata n semiplanul determinat de CD caruia i apartine punctul A.
S1.21 Demonstrati pe cale vectoriala teorema lui Menelaos si reciproca
acesteia. Cu ajutorul ei demonstrati teorema lui Ceva.
Indicatii: Teorema lui Menelaos: Fie un triunghi ABC si o drepta d
care nu trece prin nici un varf si care taie dreptele AB, BC, CA respectiv

n punctele M, N, P . Fie M A = M B, N B = N C, P C = P A. Atunci

= 1.

Punctele M, N, P fiind coliniare avem M N = M P deci AM = (AB

AM ), AB AN = (AC AN ), AC AP = AP , AN AM = (AP

1

1
(AB AC), AP = 1
AM ). Rezulta AM = 1
AB, AN = 1
AC si


(1 )AM AN + AP = 0. Inlocuind n aceasta relatie toti termenii n

functie de AB si AC si folosind liniara independenta a acestor vectori, rezulta
(1)

+ 1
= 0, 1
+ 1
= 0. Eliminand pe obtinem = 1.
1
Reciproc, presupunem ca avem punctele M, N, P pe laturile (sau pre

lungirile lor) unui triunghi ABC astfel ncat M A = M B, N B = N C,

P C = P A si = 1. Vom demonstra ca punctele M, N, P sunt coliniare.

Fie M N AC = {P 0 }. Aplicand teorema directa pentru P 0 C = 0 P 0 A,

obtinem ca 0 = 1. Deci = 0 si astfel rezulta ca P = P 0.
S1.22 Aratati ca un patrulater convex este trapez daca si numai daca
punctul de intersectie al diagonalelor este punct interior unuia dintre segmentele ce uneste mijloacele a doua laturi opuse. Este paralelogram daca si
numai daca punctul de intersectie al diagonalelor este punct interior fiecaruia
dintre segmentele ce uneste mijloacele laturilor opuse.
Indicatii: Fie AB k CD n ABCD si O punctul de intersectie al diagonalelor (interior diagonalelor), M mijlocul lui (AB) si N mijlocul lui (CD).

Avem OM = 12 (OA + OB), ON = 12 (OC + OD), AB = CD. De aseme

nea OC = aOA si OD = bOB. Folosind liniara independenta a vectorilor

1
OA, OB se obtine a = b = 1 , deci ON = 2
(OA + OB) = 1 OM , deci
punctele O, M, N sunt coliniare. In plus < 0 M O N.

14

Cursul 1

Reciproc, fie ON = OM , < 0. Rezulta 12 (OC + OD) = 21 (OA +

OB) aOA + bOB = OA + OB a = b = DC = AB, deci

DC k AB. ABCD este un patrulater convex deoarece AB si DC au acelasi
sens, deci B si C nu sunt separate de AD.
S1.23 Fie triunghiul ABC, vectorii x, y, z si punctele M, N, P astfel

ncat AM =
x, BN =
y si CP =
z , R+ . Se cere locul geometric
al centrului de greutate Q al triunghiului (eventual degenerat) MNP cand
variaza.
Indicatii: Notam cu G centrul de greutate al triunghiului ABC si fie

O un punct arbitrar (nu neaparat n planul (ABC)). Se obtine ca OQ =

x + y + z) GQ = 3 (
x + y + z).
OG + 3 (
Daca x + y + z = 0 rezulta Q=G, deci locul geometric cautat este format
doar din {G}.
Daca x + y+ z 6= 0 atunci, deoarece G este punct fix si vectorul 3 (
x + y+ z)
este dat, rezulta ca locul geometric este semidreapta cu originea n G, paralela

cu directia vectorului x + y + z si avand acelasi sens cu acesta: {M ; GM =

a(
x + y + z), a > 0}.
S1.24 Fie ABC un triunghi echilateral de centru O, iar P un punct n
interiorul triunghiului. Se noteaza cu P1 , P2 , P3 proiectiile lui P pe laturi si

cu A0 , B 0 , C 0 mijloacele laturilor. Sa se arate ca P1 A0 + P2 B 0 + P3 C 0 = 32 P O.

Indicatii: Se verifica imediat ca OA0 + OB 0 + OC 0 = 0. O alta relatie

utila n demonstrarea problemei este P P1 + P P2 + P P3 = 23 P O. Ducem prin

P paralele la laturile triunghiului si acestea taie pe AB n S si R, pe AC
n N si T iar pe BC n M si Q, astfel ncat ST k BC, RQ k AC, N M k
AB. Triunghiul P M Q astfel obtinut este echilateral, deci P P1 este mediana,



rezulta 2P P1 = P M + P Q. Analog 2P P2 = P T + P N si 2P P3 = P S + P R.



Astfel se obtine 2(P1 A0 + P2 B 0 + P3 C 0 ) = P A + P B + P C = (OA + OB +

OC) 3OP = 3P O.

Am demonstrat deci ca P P1 + P P2 + P P3 = 32 P O.

Scriind P O = P P1 + P1 A0 + A0 O si celelalte doua relatii analoage obtinem

3P O = (P P1 + P P2 + P P3 ) + (P1 A0 + P2 B 0 + P3 C 0 ) (OA0 + OB 0 + OC 0 )

Cursul 1
0 0 0 3
P1 A + P2 B + P3 C = 2 P O.

15

16

Cursul 1

Cursul 2
Dimensiune si baze. Reper si
coordonate
Fixam S = {v 1 , . . . , v n } un sistem finit de vectori din V3 .
Definitia 2.1 S se numeste:
(i) liniar independent, daca nu exista combinatii liniare netriviale cu vectorii
lui S ce dau vectorul nul i.e.
1 v 1 + . . . + n v n = 0 1 = . . . = n = 0.
(ii) liniar dependent, n caz contrar.
(iii) baz
a, daca este sistem de generatori si sistem liniar independent.
Observatii 2.2 a) Pentru simplificarea scrierii n relatiile de tipul anterior, vom utiliza conventia de sumare a lui Einstein (sau a indicelui mut):
daca ntr-o expresie un acelasi indice apare si sus si jos, se nsumeaza acea
expresie dupa toate valorile posibile ale acelui indice. Deci S este liniar independent daca i v i = 0 1 = . . . = n = 0.
b) S este liniar dependent daca exista scalarii 1 , . . . , n nu toti nuli a..
i v i = 0.
c) Daca 0 S, e.g. v 1 = 0, atunci luand 1 = 1, 2 = . . . = n = 0 avem
i v i = 0 deci S este liniar dependent. Prin urmare, toti vectorii unei baze
sunt nenuli!
Propozitia 2.3 Dac
a S este baz
a atunci orice u V3 admite descomi
punerea unica u = u v i .
Demonstratie Scalarii u1 , . . . , un exista deoarece S este sistem de generatori. Unicitatea lor este consecinta liniarei independente a lui S.

17

18

Cursul 2

Definitia 2.4 Scalarii (u1 , . . . , un ) obtinuti anterior se numesc componentele lui u n baza S.
Prin urmare, fixarea unei baze B determina o bijectie B : V3 Rn , u
1
(u , . . . , un ). Aceasta bijectie este necanonica n sensul ca depinde de baza
B fixata, schimbarea acesteia definind o alta bijectie. Se pune spre exemplu
problema schimbarii lui B cu un B 0 avand alt cardinal.
De la cursul de Algebra Liniara se stie ca exista baze si n plus avem:
Propozitia 2.5 Toate bazele unui spatiu vectorial V au acelasi cardinal.
Acest cardinal, esential pentru o clasificare a spatiilor vectoriale, se numeste
dimensiune, notat dimV , si se poate arata ca este numarul maxim de vectori
liniari independenti din V . Vom folosi acest fapt pentru a gasi dimensiunea,
si implicit baze, n spatiile vectoriale introduse anterior: V3 , V2 () ,
V1 (d).
Definitia 2.6 Vectorii din S i numim coliniari daca au aceeasi directie.
Rezulta ca, aplicati ntr-un acelasi punct, obtinem segmente orientate coliniare si invers, daca avem segmente orientate coliniare atunci vectorii liberi
reprezentati de aceste segmente orientate sunt coliniari (acest fapt justificand
denumirea).
Propozitia 2.7 Fie u, v nenuli. Atunci {u, v} este sistem liniar dependent daca si numai daca u, v sunt coliniari.
Demonstratie Necesitatea Presupunem ca exista scalarii , , nu ambii
nuli, a.. u+v = 0. Daca 6= 0 atunci v = u si din definitia produsului
cu scalari a vectorilor rezulta ca u, v sunt coliniari. Analog daca 6= 0.
Suficienta Presupunem u, v coliniari si fie O E3 fixat. Aplicand vectorii

dati n O obtinem punctele A, B a.. OA = u, OB =

v . Din ipoteza,
punctele O, A, B sunt coliniare cu O
/ {A, B}. Din analiza ordinii punctelor
O, A, B pe dreapta d = OA avem ca:

kOBk

OB = OA
kOAk

cu = +1 daca OA, OB sunt la fel orientati,
-

Fig. 2

respectiv = 1 daca OA, OB sunt contrar orientati.

Cursul 2

19

Fig. 3

(Stim de la axiomele de ordine ca exista una, si numai una din posibilitatile:

B (OA) = +1
O (BA) = 1 .)

A (OB) = +1

Notand coeficientul (nenul!) al lui OA de mai sus avem u + (1) v = 0

deci concluzia.

Consecinta foarte importanta a rezultatului anterior este aceea ca n V1 (d)

avem cel mult un vector liniar independent si anume un vector nenul. Deci,
n V1 (d) avem baze de forma B = {e1 } cu e1 V1 (d) \{0} si dimensiunea
lui V1 (d) este 1. Orice u V1 (d) are descompunerea unica u = u1 e1 cu (u1 )
componenta lui u n baza B si avem bijectia B : V1 (d) R, u (u1 ).
2

*
u e2 u

e1

O e 1 u1 e 1

Fig. 4 Descompunerea unui vector n planul

Definitia 2.8 Un vector l numim paralel cu planul daca dreapta suport

a unui reprezentant al sau este paralela cu .
Observatia 2.9 a) Rezulta imediat ca directia oricarui reprezentant al
vectorului este paralela cu .
b) Cum directia vectorului nul este nedeterminata avem ca 0 este paralel cu
.
Definitia 2.10 Vectorii din S i numim coplanari daca sunt toti paraleli
cu un acelasi plan.
Propozitia 2.11 Trei vectori nenuli sunt liniar dependenti daca si numai
daca sunt coplanari.
Consecinta foarte importanta a acestui rezultat este aceea ca n V2 ()
avem cel mult doi vectori liniar independenti si anume, folosind si propozitia
6.7, doi vectori necoliniari (deci si nenuli). Prin urmare, n V2 () avem baze
de forma B = {e1 , e2 } cu e1 , e2 V2 () \{0} necoliniari si deci dimensiunea
lui V2 () este 2. Orice u V2 () are descompunerea unica u = u1 e1 +u2 e2 =
ui ei cu (u1 , u2 ) componentele lui u n baza B. Rezulta ca B induce bijectia
B : V2 () R2 , u (u1 , u2 ).

20

Cursul 2

Un alt rezultat remarcabil este:

V3 orice 4 vectori sunt liniar dependenti.
Propozitia 2.12 In
Consecinta foarte importanta a acestui rezultat este aceea ca n V3 avem
cel mult 3 vectori liniar independenti si anume, folosind si propozitia 2.11, 3
vectori necoplanari (deci si nenuli). Prin urmare, n V3 , avem baze de forma
B = {e1 , e2 , e3 } cu e1 , e2 , e3 V3 \{0} necoplanari si deci dimensiunea lui V3
este 3. Orice u V3 are descompunerea unica u = u1 e1 + u2 e2 + u3 e3 = ui ei
cu (u1 , u2 , u3 ) componentele lui u n baza B. Rezulta ca B induce bijectia
B : V3 R3 , u (u1 , u2 , u3 ).
Q
u3 e3 6QQ

u 3

e3 6e
2
e O
Q
1

u2 e2

u e1

QQ

Fig. 5 Descompunerea unui vector n spatiu

Definitia 2.13 (i) Numim reper pe d un ansamblu R = {O; e1 } cu O d

si B = {e1 } baza n V1 (d).
-

O e1

Fig. 6 Reper pe dreapta d

(ii) Numim reper n un ansamblu R = {O; e1 , e2 } cu O si B =

{e1 , e2 } baza n V2 ().

e2 O e1

Fig. 7 Reper n planul

(iii) Numim reper n spatiu un ansamblu R = {O; e1 , e2 , e3 } cu O E3

si B = {e1 , e2 , e3 } baza n V3 .

Cursul 2

21

e3 6
e2

e1

Fig. 8 Reper n spatiu

In toate cazurile O l numim originea reperului iar B baza reperului.

Fie M E3 oarecare dar fixat. Vectorul rM = OM l numim vectorul

de pozitie al lui M n raport cu R. Descompunand acest vector n baza B
avem rM = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 = xi ei ; scalarii (x1 , x2 , x3 ) unic determinati de
rM deci de M , se numesc coordonatele lui M n raport cu R. Prin urmare,
reperul R induce o bijectie:
1
x
3

x2 .
R : E3 R , M XM = X =
x3
In planul avem bijectia:

R : R , M XM = X =

x1
x2

daca M are vectorul de pozitie rM = OM = x1 e1 + x2 e2 = xi ei n raport

cu reperul R. Analog, pe dreapta d avem bijectia: R : d R, M XM =

X = (x1 ) daca M are vectorul de pozitie rM = OM = x1 e1 n raport cu

reperul R. Pentru simplificarea scrierii vom utiliza notatiile:
M (x1 , x2 , x3 ) sau M (xi ),
M (x1 , x2 ) sau M (xi ),
M (x1 ) sau M (x) .

Revenind la cazul general M E3 fie punctele Ai E3 a.. ei = OAi , 1

i 3. Atunci putem scrie:

OM = rM = xi OAi = x1 OA1 + x2 OA2 + x3 OA3 .

(2.1)

22

Cursul 2

Definitia 2.14 Daca scalarii (x1 , x2 , x3 ) satisfac x1 + x2 + x3 = 1 atunci

spunem ca M este combinatie afina a punctelor (Ai )i cu ponderile (xi )i .
Importanta acestui tip de combinatie liniara este data de faptul ca, n
acest caz, avem relatia (6.1) pentru orice O E3 . In adevar, pentru O0 E3
oarecare avem:
3
!

3
X
X

0 i
0

0
0
i
i
O M = O O+OM =
x O O+x OAi =
x O O + OAi = xi O0 Ai .
i=1

i=1

Prin urmare, pentru o combinatie afina, putem suprima formal punctul O si

scrie: M = xi Ai .
Definitia 2.15 Fie punctele distincte A, B si M d(= AB)\{B}. Numim raport simplu al punctelor A, B, M (n aceasta ordine!) numarul real ,

notat si (A, B; M ), pentru care AM = M B.

-

Fig. 9

Am scos cazul M = B deoarece ar rezulta AB = BB = 0 , fals. Avem:

0 dac
a M [AB)
.
< 0 dac
a A (M B) sau B (AM )

Fig. 10

Din:
rM

= OM = OA+AM = rA +M B = rA + M O + OB = rA + (rB rM )

rezulta vectorul de pozitie a lui M n functie de vectorul de pozitie a lui A, B:

rM =

rA +
rB .
1+
1+

(2.2)

Cazul = 1 implica AM + M B = AB = 0, fals. Deci, avem bijectia

: d\{B} R\{1}, M (A, B; M ) numita si coordonata proiectiv
a a lui
M pe dreapta AB.

Cursul 2

23

Ne intereseaza valoarea raportului simplu n functie de coordonatele xA , xB , xM

ale punctelor
date. Din AM = OM OA = (xM xA ) e1 = M B =

OB OM = (xB xM ) e1 rezulta xM xA = (xB xM ) si deci:
(A, B; M ) =

xM xA
xB xM

(6.3)

AM
adica din relatia de definitie AM = M B scoatem formal (A, B; M ) = M
.
B
Modul de schimbare a valorii raportului simplu la permutarea punctelor
este dat de:
Propozitia 2.16 Dac
a M d\{A, B} atunci:
1) (A, B; M ) (B, A; M ) = 1,
2) (A, B; M ) + (A, M ; B) = 1.

Demonstratie 1) Fie AM = M B si BM = M A. Avem AM =

BM = M A si cum M 6= A avem concluzia.

2) Fie AM = M B si AB = BM . Avem AB = AM + M B = M B +

M B = ( + 1) M B = M B si cum M 6= B avem concluzia.

Acest rezultat ne conduce la introducerea:

Definitia 2.17 Aplicatia : d d se numeste:
1
i) permutare de specia 1 daca ( (A) , (B) ; (M )) = (A,B;M
)
ii) permutare de specia 2 daca ( (A) , (B) ; (M )) = 1 (A, B; M ).
Un calcul imediat pentru ambele cazuri da faptul ca este o involutie
i.e. 2 (= ) = 1d ceea ce spune ca este bijectie cu 1 = . Schema
urmatoare epuizeaza toate valorile raportului simplu la actiunea permutarilor
de speciile date:

(1) .
1

& (2)

& (2)
1
(1) .

1
(1) .
1
1

Rezulta ca raportul simplu are 6 valori distincte! Sunt interesante cazurile

de egalitate a acestor valori:

24

Cursul 2

I) = 1 {1, +1},
II) = 1 { 12 },

III) = 1
{0, 2},

3
1
IV) = 1
2 + + 1 = 0 1 ,2 = 1i
,
2
1
2
V) = + + 1 = 0.
Cazul = 0 l eliminam datorita variantei 1 iar cazul = 1 l
eliminasem din definitie. Putem numi aceste doua cazuri valorile singulare
ale raportului simplu. Raman n discutie:
(6.2)

a) = 1 xM = 12 (xA + xB ) si deci M este mijlocul segmentului (AB),

(6.2)

b) = 12 xM = 2xA xB si deci A este mijlocul segmentului (M B),

(6.2)

c) = 2 xM = xA + 2xB si deci B este mijlocul segmentului (AM ).

Polinomul de gradul 5:

1
a,b,c,III
P (X) = (X 1) X +
(X + 2) X 2 + X + 1 =
2
5
5
= X5 + X4 + X3 X2 X 1
2
2
are urmatoarea proprietate remarcabila: daca este o radacina, reala sau
complexa, atunci 1 si 1 sunt radacini!
SEMINARUL 2
S2.1 Fie triunghiul ABC.
a) Demonstrati concurenta medianelor triunghiului ABC. Punctul lor de
concurenta se noteaza cu G si se numeste centrul de greutate al triunghiului.

Verificati ca OG = 13 (OA + OB + OC), O (ABC).
b) Aratati ca exista un triunghi astfel ncat vectorii asociati laturilor lor
sunt egali cu vectorii determinati de medianele triunghiului ABC. Construiti
efectiv un astfel de triunghi.

c) Din identitatea de la primul punct deduceti ca: GA + GB + GC = 0.
Rezolvare Se scriu ecuatiile vectoriale ale medianelor triunghiului si se
obtine ca exista un punct de intersectie G a doua din cele trei mediane si
acesta are vectorul de pozitie (n raport cu un reper arbitrar)
1
rA + rB + rC ).
rG = (
3

Cursul 2

25

Considerand apoi mediana ramasa, se obtine ca ea intersecteaza una din

primele mediane ntr-un punct care are acelasi vector de pozitie ca si G, deci
punctele coincid.
b) este exact relatia precedenta.
0
0
S2.2
i)
Fie
A
mijlocul
laturii
BC
a
triunghiului
ABC.
Atunci
AA =

1
AB + AC .
2

ii) Fie M, N (BC) a.. BM = CN . Atunci AB + AC = AM + AN .
Rezolvare i) Se aplica (6.2) cu = 1. ii) Segmentul (M N ) are acelasi
mijloc A0 si folosim punctul pecedent.
S2.3 Notam prin rM vectorul de pozitie al unui punct arbitrar M n
raport cu un reper oarecare. Date punctele A, B, P, cu rP = m
rA + n
rB ,
atunci punctele A, B, P sunt coliniare daca valoarea sumei m + n este: a)
-1; b) 2; c) 1; d) -2.
S2.4 Fie un reper n spatiu si punctele A(
rA ), B(
rB ), C(
rC ), D(
rD ). Daca
rA + k
rC = rB + k
rD , k R , atunci patrulaterul ABCD este: a) trapez; b)
trapez sau paralelogram; c) dreptunghi; d) paralelogram.

S2.5 Fie triunghiul ABC cu | AB |= 5, | BC |= 6, | AC |= 3. Fie

punctele M, N, P definite prin

2M B + M C = 0, 3N C 4N A = 0, 2P A + 3P B = 0.
1) Demonstrati ca
1
3
BM = BC, CN = 4CA, AP = AB.
3
5
Construiti figura corespunzatoare.

2) Determinati coordonatele vectorilor P N si P M n raport cu baza (AB, AC)

motivand mai ntai de ce (AB, AC) reprezinta o baza n planul vectorial considerat.
3) Demonstrati ca M, N, P sunt puncte coliniare.
S2.6 Pentru fiecare vector u se defineste aplicatia tu : E 3 E 3 ,

tu (A) = A0 AA0 = u.

26

Cursul 2

Ea se numeste translatia de vector u.

a) Aratati ca aceasta aplicatie este bine definita si este o bijectie.

b) Verificati ca are loc relatia tu (A)tu (B) = AB, A, B.
c) Multimea T a translatiilor formeaza un grup relativ la compunerea aplicatiilor.
S2.7 Numim median
a a unui tetraedru drepta (segmentul) care uneste un
varf cu centrul de greutate al fetei opuse. Bimedianele unui tetraedru sunt
dreptele (segmentele) ce unesc mijloacele a doua muchii opuse ale tetraedrului. Sa se demonstreze ca medianele si bimedianele unui tetraedru sunt
concurente ntr-un acelasi punct G, numit centrul de greutate al tetraedrului. Determinati raportul n care G mparte segmentul orientat atasat unei
mediane a tetraedrului.
Indicatii: analog cu medianele unui triunghi. Se obtine ca rG = 41 (
rA +
rB + rC + rD ) si ca G se afla pe fiecare mediana la o patrime de baza si trei
patrimi de varf. Apoi se verifica faptul ca G este mijlocul fiecarei bimediane.
S2.8 Demonstrati pe cale vectoriala teorema bisectoarei interioare si
folosind acest rezultat aratati ca bisectoarele interioare ale unui triunghi sunt
concurente. Exprimati vectorul de pozitie al centrului cercului nscris n triunghi n functie de vectorii de pozitie ale varfurilor triunghiului si lungimile
laturilor triunghiului.
Ce puteti spune despre bisectoarele exterioare?
Indicatii: Din problema S5.16 putem exprima vectorul de pozitie al pic
b
ciorului unei bisectoare prin rA0 = b+c
rB + b+c
rC si prin permutari circulare
pentru B0 si C0. Scriind ecuatiile vectoriale ale dreptelor AA0 , BB 0 , CC 0 se
obtine ca si n cazul medianelor ca bisectoarele interioare sunt concurente
rB +c
rC
ntr-un punct I avand vectorul de pozitie rI = arA +b
.
a+b+c
Apoi se demonstreaza prin aceeasi metoda ca bisectoarele exterioare a
doua unghiuri si bisectoarea interioara a celui de al treilea unghi ale unui
triunghi ABC sunt concurente ntr-un punct, numit centrul cercului exnscris
+b
rB +c
rC
triunghiului dat. Obtinem 3 puncte IA , IB , IC , cu rIA = arA2(pa)
, unde
p este semiperimetrul triunghiului ABC.
Verificati ca punctele IB , A, IC sunt coliniare. (La fel pentru celelalte
triplete de puncte).
S2.10 Fie {
u, v} o baza ntr-un plan vectorial V2 ().
a) Sa se arate ca vectorii a
= u + v si b =
u + 2
v sunt necoliniari (deci
formeaza o baza n planul vectorial dat).
u v n baza {
b) Sa se descompuna vectorul w
= 5
a, b}.

Cursul 2

27

S2.11 Se considera tetraedrul ABCD si bazele B = (AB, AC, AD),

B 0 = (GB, AC, AD) n V , unde G este centrul de greutate al tetraedrului.
a) Motivati ca B si B 0 sunt baze.
b) Determinati matricea de trecere de la B la B 0 .

c) Scrieti ecuatiile planului vectorial P n raport cu cele doua baze, unde

P = (DBC).

d) Determinati coordonatele vectorului AC n cele doua baze.

28

Cursul 2

Cursul 3
Produsul scalar. Repere
ortonormate
Fie u, v V3 \{0} si A E3 fixat. Aplicand u, v n A obtinem punctele

B, C a. u = AB, v = AC. Fie A0 alt punct si B 0 , C 0 punctele obtinute

n maniera precedenta. Avem ca ]BAC ]B 0 A0 C 0 ca fiind unghiuri cu
laturile respectiv paralele. Acest fapt ne permite sa introducem:
Definitia 3.1 i) Numim ]BAC unghiul orientat dintre u si v si-l notam
= ] (u, v). Datorita orientarii consideram [, ].
ii) Vectorii u, v i numim ortogonali sau perpendiculari daca = 1dr = 2
si notam uv. Prin definitie, vectorul nul este ortogonal pe orice alt vector.
Ortogonalitatea este o relatie:
(i) simetric
a: uv vu deoarece ] (v, u) = ] (u, v) acesta fiind motivul
alegerii [, ],
(ii) biliniar
a: uv, uw u (v + w).
Din aceste proprietati rezulta imediat:
Propozitia 3.2 (i) Daca uS, n sensul ca u este ortogonal pe orice
vector din S, atunci uSpan (S).
(ii) Dat u V3 multimea u = {v V3 ; vu} este subspatiu vectorial n
V3 .
n
T
Definind S = {v V3 ; vv i , 1 i n} avem ca S =
v
si cum
i
i=1

intersectia de subspatii vectoriale este subspatiu vectorial avem:

Propozitia 3.3 S este subspatiu vectorial n V3 .
In cele ce urmeaza, pentru unificarea expunerii, notam generic Vn unul din
spatiile vectoriale V3 , V2 () , V1 (d). Deci n {1, 2, 3} desi, ceea ce urmeaza
29

30

Cursul 3

n acest curs se generalizeaza mot-`a-mot la un Vn general i.e. cu n IN

oarecare.
Operatia fundamentala a calculului vectorial n-dimensional, cea care permite masurarea distantelor si a unghiurilor, este:
Definitia 3.4 Numim produs scalar pe Vn aplicatia <, >: Vn Vn R:
< u, v >= kukkvk cos ] (u, v) .

(3.1)

Proprietati imediate ale produsului scalar:

PS1) pozitiva definire: < u, u > 0, u Vn ; < u, u >= 0 u = 0,
PS2) simetria: < u, v >=< v, u >,
PS3) biliniaritatea: < u + v, w >= < u, w > + < v, w >, datorita
simetriei avem liniaritatea si n primul membru,
PS4) caracterizarea ortogonalit
atii: uv < u, v >= 0.
Deci produsul scalar este o forma biliniara, simetrica si pozitiv definita.
Reamintim ca, pentru Algebra Liniara, aceasta este definitia generala a
notiunii de produs scalar si ca perechea (V, <, >) se numeste spatiu vectorial euclidian. Deci (Vn , < , >) este un spatiu vectorial euclidian!
Identitatea (3.1) o citim si invers:

kuk = < u, u >

(3.2)
<u,v> .
u, v Vn \{0} cos ] (u, v) = kukkvk
Semnificatia acestor doua relatii e aceea ca produsul scalar este, n fapt,
obiectul primar al geometriei euclidiene, generand urmatorul turn de structuri:

(7.22 )

produs
scalar(pe
V
)
unghiul dintre vectori(pe Vn )
n

& (7.21 )
.
(3.3)
norma(pe Vn )

distanta euclidian
a(pe En )
Sa detaliem ultima sageata a schemei precedente. Fie M, N E3 (n
particular, M, N respectiv M, N d) avand vectorul de pozitie rM , rN
n raport cu un reper fixat n spatiu (n particular n respectiv pe d). Avem:

M N = ON OM = rN rM

(3.4)

Cursul 3
ceea ce implica:

31

de (M, N ) = kM N k = krM rN k.

(3.5)

Datorita importantei majore a produsului scalar, suntem interesati ntr-o

expresie analitica i.e. calculatorie. Fie u, v Vn cu descompunerile u =
ui ei , v = v j ej n raport cu baza B = {e1 , . . . , en }. Din biliniaritate avem:
< u, v >=< ui ei , v j ej >= ui v j < ei , ej > sau nca, notand gij =< ei , ej >:
< u, v >= gij ui v j .
Uneori este utila o exprimare matriceala.
ale lui u si v:

u1

U = ... , V =
un

(3.6)

Fie matricele de componente

v1
..
.
vn

respectiv matricea de structura a produsului scalar G(B) = (gij )1i,jn

Mn (R)=inelul matricelor patratice de ordin n cu elemente numere reale.
Atunci (3.6) devine:
< u, v >= U t G(B) V
(3.7)
unde U t nseamna transpusa lui U .
Prin urmare, complexitatea calculatorie a produsului scalar este n dependenta
de expresia lui G care are doua proprietati:
G1) este simetrica: gij = gji datorita lui PS2,
G2) elementele diagonalei principale sunt strict pozitive: gii = kei k2 > 0 caci
ei 6= 0.
Cea mai simpla matrice ndeplinind aceste conditii este matricea unitate
din inelul Mn (R), In = diag(1, . . . , 1):

1 ... 0

In = ... . . . ... .
0 ... 1
Suntem astfel condusi la introducerea unui tip remarcabil de baze n Vn :
Definitia 3.5 Baza B o numim ortonormat
a daca matricea sa de struc1 pt. i = j
tura este G(B) = In adica gij = ij = simbolul lui Kronecker= {
.
0 pt. i 6= j
Daca B este baza reperului R spunem ca reperul este ortonormat.

32

Cursul 3

Avem ca vectorii unei baze ortonormate sunt versori ortogonali doi cate
doi. Pentru a deosebi acest caz special de baze de celelalte se foloseste si o
notatie speciala:
n V3 , B = {i, j, k},
n V2 (), B = {i, j}
n V1 (d), B = {i}.
Binenteles, pentru utilizarea n continuare a conventiei lui Einstein, vom
folosi si vechea notatie, tinand cont ca, dupa efectuarea calculelor avute n
vedere, sa rescriem rezultatul final si n noua notatie. Prin urmare, ntr-o
baza ortormata, formula produsului scalar este:
< u, v >= U t V.

(3.8)

Formulele fundamentale (3.6), (3.2), (3.5) devin, ntr-o baza (reper) ortonormata (ortonormat):

n
P
i j

<
ui v i = u1 v 1 + . . . + un v n
u,
v
>=

u
v
=

ij

i=1

rn

P i 2 q 1 2

kuk = < u, u > =

(u ) = (u ) + . . . + (un )2

i=1
1 1
n vn
(3.9)
u,
v
=
6
0

cos
]
(u,
v) = n u v +...+u
1
1
n

2
P
P

2
2 2
i
i

(u )
(v )

i=1
i=1

1
1
n
n

uv q
u v + ... + u v = 0

2
de (A, B) = (x1B x1A ) + . . . + (xnB xnA )2
daca avem A (x1A , . . . , xnA ) , B (x1B , . . . , xnB ).
Relativ la al doilea obiect al schemei (7.3) avem urmatoarele proprietati:
N1) pozitiva definire: kuk 0, u Vn ; kuk = 0 u = 0,
N2) pozitiva omogenitate: kuk = ||kuk,
N3)inegalitatea triunghiului: ku + vk kuk + kvk cu egalitate daca si numai
daca vectorii u, v sunt coliniari.
Reamintim ca, pentru Algebra Liniara, o aplicatie k.k : V R+ satisfacand N1-N3 se numeste norma iar perechea (V, k k) o numim spatiu vectorial
normat. Deci, (Vn , k, k) este un spatiu vectorial normat!
Observatie important
a Norma obtinuta dintr-un produs scalar cu formula (3.21 ) o vom numi euclidian
a. Dar exista, si fac obiectul unei parti
remarcabile a teoriei numite analiz
a functional
a, si norme neeuclidiene. Spre
n
exemplu n spatiul vectorial R avem normele:

Cursul 3
kxk1 =

n
P

33
|xi |,

i=1

kxk = 1 i nmax|xi |.
Tot dintr-o inegalitate a triunghiului avem:
N4) |kuk kvk| ku vk cu egalitate daca si numai daca u, v sunt coliniari
si de sens contrar!
O inegalitate ce leaga notiunile de produs scalar si norma este generata
de (3.1) via | cos | 1:
| < u, v > | kukkvk

(3.10)

si se numeste forma geometric

a a inegalit
atii CBS (Cauchy-BuniakovskiSchwartz). Apeland la (3.93 ) obtinem forma algebrica a inegalit
atii CBS:
2
! n
!
n
X
X 2
X 2
|
ui v i |2
ui
vi
.
(3.11)
i=1

i=1

i=1

Avem egalitate daca si numai daca | cos ] (u, v) | = 1, echivalent vectorii u, v

sunt coliniari , echivalent exista a.. v = u, echivalent avem proportionalitatea
n
v1
= . . . = uv n (= ).
u1
Identitatea paralelogramului specifica normelor generate de un produs
scalar:
Propozitia 3.5 u, v Vn avem:

ku + vk2 + ku vk2 = 2 kuk2 + kvk2 .

(3.12)
Demonstratie Se aduna relatiile:

ku + vk2 = kuk2 + kvk2 + 2 < u, v >

.
ku vk2 = kuk2 + kvk2 2 < u, v >

Sa mai observam ca prima din relatiile precedente este exact teorema

Pitagora generalizat
a sau teorema cosinusului:
ku + vk2 = kuk2 + kvk2 + 2kukkvk cos ] (u, v)

sau nca, alegand u = BA, v = AC:

b
BC = AB + AC + 2AB AC cos A
2

(3.13)

34

Cursul 3

b Literal, avem:
deoarece ] BA, AC = A.
b
a2 = b2 + c2 2bc cos A.

(3.14)

b = , avem teorema
Evident, pentru triunghiul dreptunghic n A, i.e. A
2
Pitagora ce spune ca patratul ipotenuzei (latura ce se opune unghiului drept
b este egala cu suma patratelor catetelor.
A)
Incheiem acest curs cu:
Aplicatii economice ale produselor scalare
Sa consideram urmatorul exemplu. O fabrica de tricotaje produce ntr-o
luna:
x1 tricouri marimea S (short),
x2 tricouri marimea M (medium),
x3 tricouri marimea L (large),
x4 tricouri marimea XL (extra-large).
Costul de realizare, n unita ti monetare (u.m.), pe unitatea de produs
este:
y 1 u.m. pentru S,
y 2 u.m. pentru M,
y 3 u.m. pentru L,
y 3 u.m. pentru XL.
Prin urmare, cheltuielile de productie pe acea luna sunt date de expresia x1 y 1 + . . . + x4 y 4 care este exact produsul scalar din R4 al vectorilor
produse=(x1 , . . . , x4 ) si costuri=(y 1 , . . . , y 4 ). Evident ca dupa acest model
se pot imagini multe alte exemple de natura economica ce pun n evidenta
notiunea de produs scalar.
SEMINARUL 3

1)
2)
3)
4)
5)

S3.1 Se cere unghiul dintre vectorii urmatori:

u = (1, 2, 3) , v = (4, 5, 3)
u = (7, 2, 1) , v = (3, 4, 0)
u = (6, 5, 2) , v = (0, 9, 5)
u = (8, 3, 11) , v = (12, 7, 9)
u = (0, 13, 1) , v = (10, 0, 5).

Rezolvare

1) < u, v >= 23, kuk = 14, kvk = 5 2

Cursul 3

35

>= 13, kuk = 54 = 3 6,

kvk = 5
>= 35, kuk =
65, kvk = 106

>= 18, kuk

= 194, kvk
= 274
>= 5, kuk = 170, kvk = 125 = 5 5.

2)
3)
4)
5)

< u, v
< u, v
< u, v
< u, v

1)
2)
3)
4)
5)

S3.2 Se cere pentru care vectorii urmatori sunt ortogonali:

u = (, 2, 3) , v = (1, , 5)
u = (0, 2, 5) , v = (7, 8, 4)
u = ( + 1, 9, 12) , v = (5, 2, 8)
u = (, 2, 1) , v = (2, 5, 4)
u = (7, 3, 4) , v = (0, , 9).

Rezolvare
1) = 15
=-5
3
2) = 54
3) = 7
4) = 3
5) nu exista valori reale ale lui a.. uv.
S3.3 Se dau punctele fixe A, B E3 . Se cere locul geometric al punctelor

M E3 pentru care < M A, M B > este constanta reala k.
Rezolvare Fie O mijlocul segmentului AB si l lungimea acestuia. Avem:

OA=OB
k =< M O + OA, M O + OB > =
kM Ok2 kOAk2

1
OA= 2 AB

l2

kM Ok2
4

de unde rezulta ca locul geometric cerut este:

2
multimea vida daca k + l4 < 0,
2
{O} daca k = l4 ,
q
2
2
sfera centrata n O de raza R = k + l4 daca k + l4 > 0.
Daca, n particular, punctele A, B coincid avem l = 0. Daca punctele
A, B apartin unui plan si cerem punctele M avem aceeasi solutie cu
sfera nlocuita cu cercul din planul .
S3.4 Se cere ma lungimea medianei AA0 n ABC n functie de laturile
a, b, c ale triunghiului.

Rezolvare Metoda I Din AA0 = AB + BA0 = AB + 12 BC rezulta:

2

2
2
2
2
2
b
4ma = k2AB+BCk = 4c +a +4ac cos ] AB, BC = a +4c +4ac cos B =

36

Cursul 3
b
= a2 + 4c2 4ac cos B

b = a +c b , avem n final:
si, cum din teorema cosinusului, cos B
2ac

4m2a = 2 b2 + c2 a2 .

0 1
Metoda II Avem AA = 2 AB + AC si deci:
2

b
4m2a = kAB + ACk2 = b2 + c2 + 2bc cos A
b din teorema cosinusului.
si din nou se expliciteaza cos A
S3.5 Sa se arate ca:

m2a + m2b + m2c = 34 (a2 + b2 + c2 )

9
m4a + m4b + m4c = 16
(a4 + b4 + c4 )
.

1
2
2
2
2
2
2
GA + GB + GC = 3 (a + b + c )
Rezolvare Pentru primele doua relatii folosim problema precedenta iar
pentru ultima identitate GA = 23 ma .
S3.6 Fie triunghiul ABC avand centrul de greutate G si M E3 oarecare.
Are loc relatia Leibniz:
M A2 + M B 2 + M C 2 = 3M G2 + GA2 + GB 2 + GC 2 .
Rezolvare Adunam relatia:

M A2 = M G2 + GA2 + 2 < M G, GA >
cu permutarile sale circulare si folosim problema S6.1c).
S3.7 Se cere locul geometric al punctelor M E3 pentru care M A2 +
M B 2 + M C 2 este constanta reala k.
Rezolvare Folosind exercitiul precedent avem: M G2 = k3 19 (a2 + b2 + c2 )
de unde rezulta locul geometric:
multimea vida daca k < 13 (a2 + b2 + c2 ) ,
{G} daca k = 31 (a2 + b2 + c2 ) ,

sfera de centru G si raza R = 13 3k a2 b2 c2 daca k > 13 (a2 + b2 + c2 ).

Cursul 3

37

Daca punctele A, B, C apartin planului si cerem M nlocuim sfera

cu cercul.
S3.8 Daca A0 , B 0 , C 0 sunt picioarele medianelor n triunghiul ABC sa se
arate ca:



< AA0 , BC > + < BB 0 , CA > +< CC 0 , AB >= 0.
Rezolvare Adunam relatia:
2

1
b + a = 1 (c2 b2 )
< AA0 , BC >=< AB + BC, BC >= ac cos B
2
2
2

si permutarile sale circulare.

S3.9 Pentru ABC sa se arate ca:

1 2



< AB, AC > + < BC, BA > + < CA, CB >=
a + b2 + c2 .
2
Rezolvare Metoda I Adunam urmatoarea relatie ce rezulta din teorema
cosinusului:

1 2

< AB, AC >=
b + c2 a2
2
si permutarile sale circulare.
Metoda II Se ridica la patrat relatia a + b + c = 0.
S3.10 Fie ABC si punctul M E3 oarecare.



1) Avem < M A, BC > + < M B, CA > + < M C, AB >= 0,
2) Daca A0 , B 0 , C 0 sunt proiectiile lui M pe laturile BC, CA, AB atunci <
0


AA , BC > + < BB 0 , CA > + < CC 0 , AB >= 0,
3) Reciproc, fie A0 BC, B 0 CA, C 0 AB a.. sa avem relatia de la punctul
2). Daca o perpendiculara n A0 pe BC se intersecteaza cu o perpendiculara
n B 0 pe CA n punctul M atunci M C 0 AB. Sa se obtina de aici concurenta
naltimilor si mediatoarelor ntr-un triunghi.
Rezolvare 1) Se aduna relatia:




< M A, BC >=< M A, M C M B >=< M A, M C > < M A, M B >

38

Cursul 3

cu permutarile sale circulare.

2) Adunam relatia:



< AA0 , BC >=< AM + M A0 , BC >=< AM , BC >
si permutarile sale circulare. Se obtine opusul membrului stang din relatia
de la punctul 1).
3) Avem, conform punctului 2):




0 =< AM , BC > + < BM , CA > + < CM + M C 0 , AB >=< M C 0 , AB >
deoarece folosim si punctul 1).
S3.11 Se dau punctele fixe A, B. Se cere locul geometric al punctelor
M E3 pentru care M A2 + M B 2 este constanta reala k.
Rezolvare Fie O si l ca la S7.3. Adunam relatiile:

k = M A + M B 2 < M A, M B >= 2M O 2 < M A, M B >

k = M A M B + 2 < M A, M B >= BA2 + 2 < M A, M B >

si obtinem:

4M O2 = 2k l2

ceea ce spune ca locul geometric este:

multimea vida daca 2k < l2 ,
{O} daca 2k = l2 ,

sfera de centru O si raza R = 12 2k l2 daca 2k > l2 . Daca punctele A, B

sunt n planul si cerem punctele M atunci nlocuim sfera cu cercul.
S3.12 Fie punctele distincte A, B. Se cere locul geometric al punctelor
M pentru care M A2 M B 2 este constanta reala k.
Rezolvare Fie O mijlocul lui AB si N proiectia lui M pe AB. Avem:

k = M A2 M B 2 =< M A M B, M A + M B >=< BA, 2M O >=


=< 2BO, 2M O >= 4 < OB, OM >= OB ON

Cursul 3

39

ceea ce spune ca locul geometric este un plan perpendicular pe AB prin

k
. Daca problema se pune n plan se nlocuieste
punctul N dat de ON = 4OB
cuvantul plan cu dreapta.
S3.13 Se prelungesc laturile BC, CA, AB ale unui triunghi cu segmentele
CA0 = BC, AB 0 = CA, BC 0 = AB. Se cere S = AA02 + BB 02 + CC 02 n
functie de laturile triunghiului ABC si .

Rezolvare Din AA0 = AC + CA0 = AC + BC si permutarile sale

circulare avem:

S = a2 + b2 + c2 + 2 a2 + b2 + c2 +

+2 < AC, BC > + < BA, CA > + < CB, AB > .
Folosind S7.9 rezulta: S = (a2 + b2 + c2 ) (2 + + 1).

b al triunghiului ABC stiind ca:

S3.14 Se cere unghiul A
AB = (2, 2, 1), BC =
(1, 4, 3)

Rezolvare Avem AC = (3, 2, 2) si cum < AB, AC >= 0 rezulta ca
b = .
A
2
p
S3.15 Se cere minimul expresiei E (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 daca Ax +
By + Cz = p cu A, B, C, D, p constante reale, p > 0. Interpretare geometrica
si generalizare.
Rezolvare Din CBS avem ca E 2 (A2 + B 2 + C 2 ) p2 de unde rezulta
p

ca E A2 +B
iul E3 avem planul : Ax + By + Cz p = 0 iar
2 +C 2 . In spat
p
valoarea minima Emin = A2 +B
a de la origine la .
2 +C 2 este exact distant
1
n
Mai general, daca 1 x + . . . + n x = p este ecuatia unui hiperplan n
En atunci distanta de la origine la acest hiperplan este:
v
u n
uX
p
.
minimt
(xi )2 = r n
P 2
i=1
i
i=1

S3.16 Sa se arate ca punctele M (0, 1) , N (2, 1) , P (4, 3) sunt coliniare.

Rezolvare Avem M N = 2 2, N P = 2 2, M P = 4 2 ceea ce spune ca

N este mijlocul lui M P .

40

Cursul 3

S3.17 Ce fel de triunghi este ABC daca avem A (2, 3) , B(6, 0), C(1, 1)?
Se cer naltimile acestui triunghi.

Rezolvare Obtinem AB = 5, BC = 5 2, CA = 5 deci un triunghi

isoscel cu baza
BC. Mijlocul A0 al lui BC are coordonatele ( 25 , 1
) si deci
2

5 2
BCha
25
0
ha = AA = 2 . Aria acestui triunghi este S = 2 = 2 si deci hb = hc =
2S
= 5.
AB

S3.18 Se cer naltimile n triunghiul cu A(2+ 3, 1), B( 3, 1), C(1, 3).

Rezolvare Din AB = 2 2, BC = 2 2, CA = 2(1 + 3) rezulta ca avem

un
isoscel cu baza CA. Mijlocul B 0 al lui CA are coordonatele
triunghi

1+ 3 1 3
, 2
si deci hb = BB 0 = 3 1. Aria acestui triunghi este S =
2

CAhb
2S
= 2 si deci ha = hc = AB
= 2.
2

Cursul 4
Produsul vectorial. Produse de
3 vectori
Expunerea din cursul precedent ridica (macar) doua ntrebari naturale:
1) Am afirmat ca produsul scalar este definit pe orice Vn . Exista oare o
operatie specifica dimensiunii 3? Dar 2 respectiv 1?
2) Produsul scalar este o forma pe Vn i.e. are valori n corpul de scalari;
pentru teoria formelor pe un spatiu vectorial trimitem la cursul de Algebra
Liniara. Exista oare vreo lege de compozitie interna pe Vn ?
Pentru ambele ntrebari, operatia numita produs vectorial ofera raspunsuri. Inainte de a defini aceasta aplicatie mai introducem o proprietate a
spatiului, aflata n legatura cu notiunea de orientare si unghi orientat.
Definitia 4.1 Sistemul S de 3 vectori l numim pozitiv orientat daca
satisface regula burghiului drept: rotind v 1 spre v 2 pe drumul cel mai scurt,
avem aceeasi miscare ca a unui burghiu ce se deplaseaza n sensul lui v 3 . In
caz contrar S este negativ orientat.
Putem da si alta interpretare a pozitivei orientari: daca v 1 , v 2 , v 3 sunt
aplicati n acelasi punct atunci un observator situat n extremitatea lui v 3
vede unghiul ] (v 1 , v 2 ) ca fiind orientat trigonometric i.e. antiorar. Deci
pentru acel observator ] (v 1 , v 2 ) [0, ].
Definitia 4.2 Numim produs vectorial aplicatia : V3 V3 V3 , (u, v)
u v determinata de:
i) u v = 0 daca u, v sunt coliniari,
ii) n caz contrar vectorul u v are:
PV1) directia perpendiculara pe planul vectorial Span (u, v) determinat de
u si v,
41

42

Cursul 4

PV2) sensul a.. S = {u, v, u v} este baza orientata pozitiv,

PV3) ku vk este aria paralelogramului generat de u si v.
Proprietati imediate ale produsului vectorial:
PV4) ortogonalitate pe factori: < u v, u >=< u v, v >= 0, din PV1,
PV5) antisimetrie: u v = v u, din PV2,
PV6) biliniaritate: u (v + w) = u v + u w, din PV5 rezulta si
liniaritatea n primul factor.
Produsul vectorial raspunde ntrebarilor de la nceputul cursului:
1) o operatie cu proprietatile PV4-PV6 este specifica lui R3 si R7 !
2) produsul vectorial este lege interna pe V3 iar biliniaritatea spune ca (V3 , +, R , )
este o algebra reala (antisimetrica) 3-dimensionala.
Relativ la norma produsului
vectorial
reamintim ca aria paralelogramului

ABCD este AB AD sin ] AB, AD ceea ce conduce la:
PV7) ku vk = kukkvk| sin ] (u, v) |.
Drept consecinta a lui PV7 si a identitatii trigonometrice fundamentale
cos2 + sin2 = 1 avem:
PV8) Identitatea Lagrange: < u, v >2 +ku vk2 = kuk2 kvk2 .
Sa remarcam ca daca u, v sunt versori ortogonali atunci kuvk = 1 si din
PV4 rezulta ca {u, v, uv} este o baza ortonormata! Acest fapt ne determina
sa fixam baza ortonormata B = {i, j, k} pe care o consideram si pozitiv
orientata. Analizand directia, sensul si norma lui i j prin comparatie cu
proprietatile corespondente ale lui k avem ca i j = k. Permutarea circulara
a vectorilor lui B induce si egalitatile: j k = i, k i = j i.e. avem tabelul:
i
j
k
i 0
k j
.
j k 0
i
k j i 0
Fie u, v V3 oarecare cu u = u1 i + u2 j + u3 k = (u1 , u2 , u3 ) , v = v 1 i +
v j + v 3 k = (v 1 , v 2 , v 3 ). Avem atunci, folosind tabelul:
2

u v = u1 i + u2 j + u3 k v 1 i + v 2 j + v 3 k =

= u2 v 3 u3 v 2 i + u3 v 1 u1 v 3 j + u1 v 2 u 2 v 1 k
adica valoarea determinantului urmator, obtinuta prin dezvoltare formala

Cursul 4
dupa prima linie:

43

i j k

u v = u1 u2 u3 .
v1 v2 v3

(4.1)

q
Rezulta ca: ku vk = (u2 v 3 v 3 u2 )2 + (u3 v 1 u1 v 3 )2 + (u1 v 2 u2 v 1 )2 .
In continuare introducem doua produse a trei vectori:
Definitia 4.3 Numim produs mixt in V3 aplicatia (, , ) : V3 V3 V3 =
(V3 )3 R data de:
(u, v, w) =< u, v w > .
(4.2)
Datorita antisimetriei produsului vectorial ordinea n produsul mixt este
esentiala!
Din PV1 rezulta imediat:
Propozitia 4.4 i) (u, v, w) = 0 vectorii u, v, w sunt coplanari.

ii) In consecint
a, sistemul de vectori {u, v, w} constituie o baz
a n V3 daca si
numai daca (u, v, w) 6= 0.
Semnificatia geometrica a produsului mixt este urmatoarea: valoarea sa
reprezinta volumul paralelipipedului generat de cei 3 vectori aplicati n acelasi
punct, avand semnul + respectiv dupa cum sistemul {u, v, w} este pozitiv
sau negativ orientat! O consecinta importanta a acestui fapt este aceea
ca, deoarece volumul unui paralelipiped nu depinde de ordinea muchiilor,
produsul mixt este invariant la permutari circulare:
(u, v, w) = (v, w, u) = (w, u, v)

(4.3)

n timp ce permutarea a doar doi dintre vectori schimba semnul:

(u, v, w) = (u, w, v) .

(4.4)

Pentru expresia analitica a produsului mixt fie B = {i, j, k} baza ortonormata, pozitiv orientata si vectorii u, v ca mai sus, repectiv w = w1 i + w2 j +
w3 k = (w1 , w2 , w3 ). Rezulta:

(u, v, w) = u1 v 2 w3 v 3 w2 + u2 v 3 w1 v 1 w3 + u3 v 1 w2 v 2 w1 (4.5)
adica exact valoarea determinantului urmator, dezvoltat dupa prima linie:

1
u u2 u3

1
(4.6)
(u, v, w) = v v 2 v 3 .
w1 w2 w3

44

Cursul 4

Acest fapt mpreuna cu (4.3) si (4.4) conduce la proprietatea de 3-liniaritate

a produsului mixt adica liniaritatea n fiecare din cei 3 factori.
Formula (4.6) si propozitia 4.4 conduc la:
Propozitia 4.5 Sistemul de vectori {u, v, w} constituie o baz
a n V3 daca
si numai daca:

1
u u2 u3

1
v v 2 v 3 6= 0.

1
w w2 w3
Observatia 4.6 Desi am precizat ca ntr-un Vn oarecare nu mai avem
notiunea de produs vectorial a 2 vectori, exista cea de produs vectorial a
(n 1) vectori si n consecinta, prin extinderea relatiei (4.2), avem notiunea
de produs mixt a n vectori pentru care se obtine o formula analoaga lui (4.6).
Prin urmare, se extinde si caracterizarea ultimei propozitii: {v 1 , . . . , v n } este
baza n Vn daca si numai daca:
1

v1 . . . v1n

. . . . . . . . . 6= 0
n

v1 . . . vnn
unde liniile sunt date de componentele vectorilor ntr-o baza initial precizata!
Am introdus produsul vectorial ca lege de compozitie pe V3 si apare ca
natural studiul perechii (V3 , ) ca structura algebrica. Datorita lui PV4
aceasta operatie de produs vectorial nu are element neutru si atunci mai
ram
ne de studiat asociativitatea sa ceea ce ne conduce la introducerea:
Definitia 4.7 Numim dublul produs vectorial al vectorilor u, v, w, vectorul
u (v w). Din nou ordinea este esentiala!
Teorema 4.8 Avem:
u (v w) =< u, w > v < u, v > w.

(4.7)

Demonstratie Din:

u (v w) v w
Span (v, w) v w

rezulta ca u (v w) Span (v, w) i.e. u (v w) = v + w.

Daca v, w sunt coliniari i.e. w = v atunci ambii membrii ai relatiei (8.7)
sunt zero deci egali. Prin urmare, consideram v, w necoliniari. Rescalarile

Cursul 4

45

v v, w w invariaza relatia (8.7) deci putem considera v, w versori.

Daca ] (v, w) = 2 putem alege v = j, w = k si atunci avem:
u (v w) = u i = u3 j u2 k = u3 v u2 w =< u, w > v < u, v > w
ceea ce voiam. Pentru cazul general ] (v, w) (0, ]\{ 2 } un calcul algebric
repetat stabileste concluzia.

Avem astfel raspunsul la ntrebarea ridicata anterior: produsul vectorial

nu este asociativ dar satisface o slabire a asociativitatii data de:
Corolarul 4.9 Are loc identitatea Jacobi:
u (v w) + v (w u) + w (u v) = 0.

(4.8)

Demonstratie Se nsumeaza (8.7) si permutarile sale circulare.

O algebra reala (A, +, R , ) pentru care nmultirea satisface:

L1) antisimetria: x y = y x,
L2) identitatea Jacobi: x (yz) + y (zx) + z (xy) = 0
se numeste algebr
a Lie. Deci (V3 , +, R , ) este o algebra Lie 3-dimensionala.
SEMINARUL 4

S4.1 Calculati produsul vectorial al urmatorilor vectori, unde prin {i, j, k}

s-a notat o baza ortonormata pozitiv orientata:

1) u = i + 2j, v = 6k,

2) u = i + 2j + 5k, v = j 6k,
v = i + 6k,

3) u = 2j + 4k,
v = i 3j + 2k,

4) u = i + 2j 5k,
5) u = (3, 1, 2) , v = (1, 2, 1).
1)
2)
3)
4)
5)

Rezolvare
u v = (12, 6, 0),
u v = (17, 6, 1),
u v = (12, 4, 2),
u v = (11, 7, 5),
u v = (5, 5, 5).

S4.2 Determinati scalarul astfel ncat vectorii u =

a + 3b, v = 3
a b

sa fie coliniari, unde a

, b sunt doi vectori necoliniari.

46

Cursul 4

Rezolvare u v = ( 9) a b si cum a b 6= 0 rezulta ca u v = 0

daca = 9.
S4.3 Fie u, v cu k u k= 3, k v k= 4 si ](
u, v) = 4 . Calculati k u v k,
k (
u + v) (
u v) k, k (2
u + 6
v ) (
u 2
v ) k.

Rezolvare
k u
v k= 6 2, k (
u +
v )(
u
v ) k= k u
v +vuk = k2v

uk = 12 6, k (2
u +6
v )(
u 2
v ) k= k4
u v +6v uk = k10v uk = 60 2.
Observatie Prin calculul celei de a doua norme am aratat ca aria paralelogramului construit cu diagonalele unui paralelogram dat este dublul ariei
paralelogramului initial!
S4.4 Calculati (2
u 3
v + 5w)
(3
u + v 7w).

Rezolvare Produsul vectorial cerut este: 2

u v 14u w + 9
u v +
21v w + 15w u 5v w = 11
u v + 16v w + 29w u.
v = 3i k si w
calculati u (
S4.5 Daca u = 2i + j k,
= j 5k,
v w)

si (
u v) w.
Este produsul vectorial asociativ? Determinati apoi conditii
suficiente pentru egalitatea u (
v w)
= (
u v) w.

Rezolvare u v = (1, 2, 3) , (
u v) w = (7, 5, 1) , v w =
(1, 15, 3) , u (
v w)
= (18, 7, 29). Din expresiile precedente se vede ca, n
general, nu avem asociativitatea produsului vectorial. Folosind formula (8.7)
sau relatia Jacobi rezulta ca identitatea ceruta are loc cand:
v (
u w) =< v, w > u < v, u > w = 0
ceea ce se ntampla cand vSpan (u, w) sau cand u, w sunt coliniari!
S4.6 Fie u, v a.. k u k= 2, k v k= 3 si < u, v >= 5. Calculati k u v k
Rezolvare Din identitatea Lagrange rezulta k u v k2 = 2 (4 + 9) 25 =
1.
S4.7 Daca vectorii a
, b, c necoliniari doi cate doi, satisfac a
+ b + c = 0,

atunci a
b = b c = c a
. Are loc si reciproca.
Pentru implicatia directa, din relatia de ipoteza avem c =

Rezolvare
a + b si verificarea relatiilor cerute este imediata. Pentru partea re

ciproca, din b c = c a
rezulta a + b c = 0. Cum vectorii dati sunt

necoliniari,
deci

nenuli, rezulta ca avem a+b = c cu 1 scalar nenul. Inlocuim

1
c = a + b n prima egalitate si avem a
b = a
b. Cum a
b 6= 0
rezulta = 1, ceea ce voiam. Interpretarea geometrica a implicatiei directe

Cursul 4

47

este aceea ca pentru a calcula aria unui triunghi putem folosim jumatatea
normei produsului vectorial a oricarei perechi de laturi!
S4.8 Verificati care din urmatoarele identitati sunt adevarate:
a) (
u + v) (
u v) = u u v v,
b) (
u + / v) (
u + / v) = u u / + 2
u v + v v.
Rezolvare Numai b) este adevarata cand semnele din membrul stang
alterneaza!
S4.9 Transformati produsul vectorial (
u + v) (
u v) presupunand ca
u, v sunt necoliniari si dati interpretarea geometrica a rezultatului obtinut.
Rezolvare (
u + v) (
u v) = 2v u. Interpretarea geometrica este
observatia de dupa problema S8.3.
b = 2i j k,
c = i 2j + k.
Determinati
S4.10 Fie a
= i + j + 2k,

scalarul astfel ncat a

(b c) sa fie coplanar cu i si j.
Rezolvare b
c = (2 2, 4 , 3) , a
(b
c) = (5 + 2, 1 4, 2).

Deci = 2 si atunci a
(b c) = (9, 9, 0).
S4.11 Determinati vectorul liber u care satisface conditiile:

i) este ortogonal pe vectorii a

= 2i + 3j k si b = i j + 3k;

ii) formeazaun unghi obtuz cu i;

iii) k u k= 138.
Rezolvare Datorita lui i) cautam u de forma a b. Cum a b =
(8, 7,
avem < u, i >= 8 < 0 i.e. < 0. Avem k u k= ||ka bk =
5)
138 = 138 ceea ce da = 1. Deci u = (8, 7, 5).
S4.12 Sa se gaseasca un vector unitar w
care este perpendicular n acelasi

timp si pe vectorul a
= 3i + 6j + 8k si pe axa absciselor.
Rezolvare w =

ai
kaik

1
10

(0, 8, 6) .

S4.13 Sa se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii:

1) a
= 2
u + 3
v si b = u 4
v , unde u, v sunt vectori unitari perpendiculari
ntre ei.
2) a
= u + 2
v si b = u 3
v , unde k u k= 5, k v k= 3 si ](
u, v) = 6 .
Rezolvare a) ka bk = k 8u v + 3v uk = k11v uk = 11.
b) ka bk = k 3u v + 2v uk = k5v uk = 5 5 3 21 = 75
.
2

48

Cursul 4

S.14 Cunoscand vectorii determinati de doua laturi ale unui triunghi,

AB = 3
p 4
q si BC = p + 5
q , sa se calculeze lungimea naltimii sale din C,
stiind ca p, q sunt vectori unitari ortogonali.
2S(ABC)

kABk

S BA,BC

kBABCk
5

= 15 k (0, 0, 19) k =

19
. Am notat S (ABC)=aria triunghiului ABC si S BA, BC =aria par5

alelogramului generat de vectorii din paranteza. Avem S BA, BC =
Rezolvare hc =

2S (ABC)!
S4.15 Sa se calculeze sinusul unghiului format de diagonalele paralelogramului construit pe vectorii a
= 2m
+n
p si b = m
3
n + p, n care
m,
n
, p formeaza o baza ortonormata pozitiv orientata.

Rezolvare Avem: a + b = (3, 2, 0) , a b = (1, 4, 2) si deci: a + b

a b = (4, 6, 14). Cum k a + b a b k = 2 62, ka + bk = 13, ka

62
.
bk = 21 rezulta: | sin ] a + b, a b | = 2273
S4.16 Demonstrati ca daca a
b si a
c, atunci a
(b c) = 0.
Rezolvare Din ipoteza avem ca a||b c.
S4.17 Demonstrati pe cale vectoriala teorema sinusului ntr-un triunghi.
S4.18 Demonstrati ca ecuatia vectoriala < a
, x >= m, cu a
6= 0 si m R
dati, admite o infinitate de solutii.
Rezolvare Ecuatia data are familia 1-parametrica de solutii:
m
x=
a + b,
R, b a .
2
kak
S4.19 Dati vectorii ortogonali a
si b, cu a
6= 0, atunci ecuatia a
x = b
are o infinitate de solutii.
Rezolvare Ecuatia data are familia 1-parametrica de solutii:
1
x = a
a b,
R.
kak2
S4.20 Rezolvati sistemul vectorial:
a
x = b,
< c, x > = m,

Cursul 4

49

unde a
6= 0, a
b, < a, c >6= 0 si m R.
Rezolvare Folosind problema precedenta avem: x = a
Inlocuind aceasta relatie n a doua ecuatie avem:

1
1
=
c, a, b
m+
< a, c >
kak2
si deci:

1
a
kak2

b.

a, b, c
m
1
x=
a+
a
a b.
2
< a, c >
< a, c > kak
kak2

Aducand la acelasi numitor ultimii doi termenii avem:

c a ab
1
< c, a b > a < c, a > a b =
.
< a, c > kak2
< a, c > kak2

Cum a a b =< a, b > a kak2 b = kak2 b obtinem solutia finala:

x=

m
1
m
1
a
cb=
a+
b c.
< a, c >
< a, c >
< a, c >
< a, c >

S4.21 Rezolvati sistemul:

x + y = a
,
x y = b,
unde a
, b sunt doi vectori nenuli arbitrari.
S4.22 Rezolvati ecuatia vectoriala:
a
(
a (
a x) ) = b,
daca a
6= 0, a
b si produsul vectorial apare de n ori.
Rezolvare Cazul n = 2 i.e. a (
a x) = b are, conform problemei
1

b.
Pentru ca aceasta ultima ecuatie sa
S8.20, solutia: a
x = a kak
2
1
aiba solutie trebuie ca: < a, a kak2 a
b >= 0 ceea ce da = 0. Avem
1
deci a
x = kak
b cu solutia, din nou cf. S8.20:
2a
1
x = a +
a
kak2

1
1
1
2

b
=
a
+
kak
b
= a
b
2
4
kak
kak
kak2

50

Cursul 4

cu parametru real.
Sa analizam cazul n = 3 i.e. a (
a (a x)) = b. Conform cazului
1
1
precedent avem a x = a kak2 b si trebuie ca < a, a kak
2 b >= 0 ceea ce
1
da = 0. Avem deci a x = kak2 b cu solutia finala:
x = a +

1
a
b.
kak4

Prin urmare, solutia generala a ecuatiei date este:

(
p
a + (1)
b dac
a n = 2p
2p
kak
x=
(1)p
a + kak2p a b mathdac
a n = 2p 1
cu parametru real oarecare.
S4.23 Demonstrati ca urmatorii trei vectori liberi sunt coplanari:
b = 3 + 2j + 5k,
c = 8 j 4 k,

1) a
= 2 j 6k,
3
3
2) a = (2, 10, 18) , b = (3, 5, 6) , c = (4, 10, 3)

Rezolvare Avem a, b, c = 0.
S4.24 Sa se verifice identitatea Jacobi pentru: u = (2, 3, 1) , v = (1, 1, 1) , w =
(3, 2, 1).
Rezolvare Avem uv = (2, 3, 5) , vw = (1, 4, 5) , wu = (1, 1, 5) , (u v)
w = (13, 13, 13) , (v w) u = (19, 9, 11) , (w u) v = (6, 4, 2).

Cursul 5
Aplicatii geometrice si fizice ale
calculului vectorial
A) Alte tipuri de coordonate dec
at cele carteziene
Coordonatele introduse n cursul 2 se numesc coordonate carteziene n
cinstea marelui matematician francez Rene Descartes (1596-1650), cel care
a introdus metoda analitica (a coordonatelor) cartea sa Geometrie (1637)
publicata sub varianta latinizata Cartesius a numelui sau. exista si alte
(multe chiar!) sisteme de coordonate si n continuare prezentam trei astfel
de sisteme, cele mai des utilizate alaturi de coordonatele carteziene.
I) Coordonate polare n plan
Fie, n planul , reperul ortonormat R = {O; i, j}. Fixam M avand
coordonatele (x, y) n raport cu R.
Definitia 5.1 Numim coordonatele polare ale lui M n raport cu R
perechea (r, ) (0, +) (, ] data de:

r = kOM k = krM k, = ](i, OM ).

(5.1)

In acest caz O l numim pol iar semidreapta (Ox determinata de directia si

sensul lui i o numim semiaxa polar
a.
,
Observatia 5.2 Din (5.1) rezulta cazul special M = O cand (r, ) =
(0, 2 ) deci coordonatele polare sunt nedeterminate. Din acest motiv am
considerat r > 0 i.e. am eliminat cazul r = 0. In concluzie, coordonatele
polare se folosesc pe \{O}!
51

52

Cursul 5

Din definitia functiilor trigonometrice cosinus sinus avem expresia coordonatelor carteziene n functie de cele polare:

x = r cos
.
(5.2)
y = rsin
formula data de Isaac Newton n 1670. Deoarece am scos cazul M = O i.e.
avem (x, y) 6= (0, 0) putem inversa:
p

r = x2 + y 2
.
(5.3)
= arctg xy
Formula distantei ntre doua puncte date prin coordonatele lor polare, si
anume, A1 (1 , 1 ), A2 (2 , 2 ):
q
de (A1 , A2 ) = 21 + 22 21 2 cos(2 1 )
se obtine imediat din expresia distantei euclidiene.
II) Coordonate cilindrice n spatiu
Fie, n spatiu, reperul R = {O; i, j, k} ortonormat si pozitiv orientat.
Fixam M E3 avand coordonatele carteziene (x, y, z) n raport cu R. Fie

M 0 proiectia lui M n planul xOy = (O; Span(i, j)), deci M M 0 k k.

Definitia 5.3 Numim coordonatele cilindrice (sau semipolare) ale lui M
n raport cu R tripletul (r, , h) (0, +)(, ]R cu (r, ) coordonatele

polare ale lui M 0 n raport cu {O; i, j) si h =< OM , k >. Din observatia 5.2
rezulta ca trebuie eliminat M 0 = O deci axa Oz; prin urmare, coordonatele
cilindrice se considera pe E3 \{Oz}!
Folosind (5.2) si ortonormalitatea lui R avem expresia coordonatelor
carteziene n functie de cele cilindrice:

x = rcos
y = rsin
(5.4)

z=h
si, pentru M E3 \{Oz}, relatiile inverse:

p
r = x2 + y 2
= arctg xy .

h=z

(5.5)

Cursul 5

53

III) Coordonate sferice n spatiu

In acelasi cadru general ca la punctul precedent introducem:
Definitia 5.4 Numim coordonatele sferice (sau polare sau geodezice) ale
lui M n raport cu R tripletul (r, , ) (0, +) (, ) ( 2 , 2 ) dat de:

r = kOM k, = ](OM 0 , OM ), = ](i, OM 0 ).

(5.6)

Din nou datorita unghiurilor , eliminam cazul M Oz. Deci coordonatele

sferice se folosesc pe E3 \{Oz}!
Expresia coordonatelor carteziene n functie de cele sferice:

x = rcoscos
y = rcossin
(5.7)

z = rsin
se pot inversa pentru M E3 \{Oz}:

r
=
x2 + y 2 + z 2

= arcsin 2 z 2 2 .
x +y +z

= arctg xy

(5.8)

Observatia 5.5 Motivatia introducerii altor tipuri de coordonate este

aceea ca anumite obiecte geometrice (curbe, suprafete, etc.) ce au ecuatii
complicate n coordonate carteziene, admit ecuatii mai simple n noile coordonate. Spre exemplu, cercul (sfera) de raza R centrat (a) n origine are
ecuatia carteziana:
C(S) : x2 + y 2 (+z 2 ) = R2
respectiv ecuatia polara C(S) : r = R.
Studiul curbelor si suprafetelor este obiectul cursului de geometrie din
anul II dar dragostea pentru geometrie nu ne lasa sa parasim acest subiect
fara a mai oferi cateva exemple de curbe plane scrise n coordonate polare
C : r = r()
1) spirala lui Arhimede C : r = a cu a constanta reala strict pozitiva. A fost
utilizata de Arhimede n secolul III .H. n legatura cu problema trisectiunii
unui unghi,
1
2) spirale sinusoidale C : r = a(cos(m)) m . Avem, printre altele, hiperbola
(m = 2), parabola(m = 21 ), cardiotida(m = 21 ), lemniscata lui Bernoulli
(m = 2).

54

Cursul 5

3) Fie C o conica nedegenerata definita ca locul geometric al punctelor din

plan cu proprietatea ca raportul distantelor la un punct fix F (numit focar)
si la o dreapta fixa d (numita directoare) este o constanta e numita excentricitate. Alegem reperul ortonormat din plan cu j versorul lui d, i versorul
perpendicularei din F pe d iar O piciorul perpendicularei din F pe d. Atunci,
e
un calcul imediat da C : r = 1ecos
cu e < 1 pentru elipsa, e = 1 pentru
parabola si e > 1 pentru hiperbola. Pentru a obtine si a doua ramura a
hiperbolei se nlocuieste 1 de numitor cu (-1). Aceasta ecuatie n coordonate
polare a conicelor nedegenerate este foarte utila n mecanica cereasca. Se
dovedeste astfel ca planetele descriu o traiectorie eliptica cu Soarele n unul
din focare. Oare cine este al doilea focar?
B) Aplicatii fizice ale calculului vectorial
O parte din curbele (n plan sau n spatiu) pomenite n Observatia 5.5
apar ca traiectorii ale unor sisteme fizice remarcabile. Exista nsa si cateva
aplicatii directe ale calculului vetorial n fizica. Vom enumera n continuare
doar cateva cu mentiunea ca n fizica vectorii se noteaza cu o sageta deasupra
si nu cu o linie cum o facem n matematica.
I) Aplicatie a produsului scalar

Fie F campul vectorial al fortelor ce actioneaza asupra unui sistem fizic

provocandu-i o deplasare descrisa de vectorul

s . Atunci lucrul mecanic

(work, n engleza) asociat perechii ( F , s ) este: W =< F ,

s >. Rezulta

ca exista situatia (netriviala) cand lucrul mecanic este nul si anume F
s.

Este exact cazul miscarii circulare cand F este forta centripeta iar s este
tangenta la cercul traiectorie. De asemeni, exista cazuri de lucru mecanic

negativ cand ]( F ,
s ) ( , ].
2

II) Aplicatii ale produsului vectorial

1) (n mecanica) Fie forta F ce produce o miscare de rotatie avand axa

de rotatie d; spre exemplu rotim cu mana o roata de bicicleta la care d este

axul rotii. Daca

r este vectorul de la punctul de aplicatie la axa d atunci

momentul fortei este: M =

r F.
2) (n electromagnetism) Consideram o particula de sarcina q ce se de

plaseaza cu viteza
v n campul magnetic de inductie B . Atunci forta ce
actioneaza asupra particulei se numeste forta Lorentz dupa numele lui H. A.

Lorentz (1853-1928) si are expresia: F = q

v B.

Cursul 5

55

C) Distante, arii, volume

Fie A, B, C, D E3 avand n raport cu un reper R ortonormat si pozitiv
orientat, coordonatele (xA , yA , zA ), ..., (xD , yD , zD ).
I) Distanta euclidiana dintre A si B este:
p
de (A, B) = (xB xA )2 + (yB yA )2 + (zB zA )2 .
(5.9)
In particular, daca A, B d = Ox si avem A(xA , 0, 0), B(xB , 0, 0) atunci:
de (A, B) =

1
|xB xA |.
1!

(5.10)

II) Fie S(ABC) aria -ului ABC si ABCD paralelogramului cu A0 simetricul lui A fata de mijlocul lui BC (BC este diagonala). Cum S(ABC) =

1
S(ABA0 C) avem: S(ABC) = 21 kAB ACk i.e.:
2
1
S(ABC) = k(rB rA ) (rC rA )k.
2

(5.11)

In particular, daca A, B = xOy si avem A(xA , yA , 0), B(xB , yB , 0) atunci:

i
(rB rA ) (rC rA ) = xB xA
xC xA
ceea ce da:
S(ABC) =

j
yB yA
yC yA

1 xB xA
2! xC xA

k
x xA
0 = B
xC xA
0
yB yA
.
yC yA

yB yA
k
yC yA

(5.12)

III) Fie V (ABCD) volumul tetraedrului ABCD si paralelipipedul

ABA0 CC 0 DB 0 A00 obtinut prin dedublarea bazei ABC la paralelogramul ABA0 C

ca la punctul anterior; deci AD k BB 0 k A0 A00 k CC 0 . Cum V (ABCD) =
1
S(ABC) hD cu hD naltimea din D pe baza ABC avem ca:
3

V (ABCD) = 16 V (ABA0 CC 0 DB 0 A00 ) = 16 |(AB, AC, AD)| i.e. V (ABCD) =
1
|(rB rA , rC rA , rD rA )| sau, n final:
6
xB xA
1
V (ABCD) = | xC xA
3!
xD xA

yB yA
yC yA
yD yA

zB zA
zC zA .
zD zA

(5.13)

56

Cursul 5
Putem unifica formulele (9.10), (9.12) si (9.13):
1
Mn (A1 , ..., An+1 ) = |
n!

x11
.
1
xn+1

... xn1
...
.
n
... xn+1

1
. |
1

(5.14)

cu Mn =masura n-dimensionala a n-simplexului generat de A1 , ..., An+1 .

Relativ la semnificatia geometrica a celor trei produse putem concluziona
cu tabelul urmator:
operatia
produs scalar
produs vectorial
produs mixt

semnificatia geometrica
ortogonalitate
coliniaritate
coplanaritate

masura
lungime=masura 1D
.
arie=masura 2D
volum=masura 3D

D) Programe C/C++ pentru calculul vectorial

I) Programul C/C++ pentru produsul scalar a doi vectori n-dimensionali.
Pentru doi vectori neortogonali se cere unghiul dintre vectori.
//produsul scalar a doi vectori n-dimensionali
#include<iostream.h>
#include<math.h>
void main ()
{
long x[50], y[50];
int i=1, n;
float PS=0, N1=0, N2=0;
cout<< Dati dimensiunea vectorilor n:=;
cin>>n;
while (i<=n)
{
cout<< Dati componenta a <<i<<-a a primului vector: ;
cout<<x[<<i<<]:= <<endl;
cin>>x[i];
i+=1;
}
i=1;
while (i<=n)
{

Cursul 5

57

cout<< Dati componenta a <<i<<-a a celui de al doilea vector:

;
cout<<y[<<i<<]:= <<endl;
cin>>y[i];
i+=1;
}
for (i=1;i<=n;i++)
{
PS+=x[i]*y[i];
N1+=x[i]*x[i];
N2+=y[i]*y[i];
}
cout<< Produsul scalar este PS:= <<PS<<endl;
if ((PS==0)&&((sqrt)(N1)==1)&&((sqrt)(N2)==1))
cout<< Vectorii dati sunt ortonormati. <<endl;
else
cout<< Vectorii dati nu sunt ortonormati. <<endl;
cout<< Norma primului vector este:= <<(sqrt)(N1)<<endl;
cout<< Norma celui de al doilea vector este:= <<(sqrt)(N2)<<endl;
cout<< Cosinusul unghiului dintre vectori este:=
<<(PS)/((sqrt(N1))*(sqrt)(N2))<<endl;
}
Exemplu:
Dati dimensiunea vectorilor n:= 2 <Enter>
Dati componenta a 1-a a primului vector: x[1]:= 1 <Enter>
Dati componenta a 2-a a primului vector: x[2]:= 0 <Enter>
Dati componenta a 1-a a celui de al doilea vector: y[1]:= 0 <Enter>
Dati componenta a 2-a a celui de al doilea vector: y[2]:= 1 <Enter>
Produsul scalar PS:= 0
Vectorii dati sunt ortonormati
Norma primului vector este:= 1
Norma celui de al doilea vector este:= 1
Cosinusul unghiului dintre vectori este:= 0
II) Programul C/C++ pentru produsul vectorial a doi vectori si produsul
mixt a trei vectori.
//produsul vectorial a doi vectori (aria paralelogram, coliniaritate)

58

Cursul 5

//produsul mixt a trei vectori (volumul paralelipiped, orientare baza,

coplanaritate)
#include<iostream.h>
#include<math.h>
void main ()
{
float a[3], b[3], c[3], PV[3], A, PM;
int i;
cout<< Dati componentele primului vector: <<endl;
for (i=1;i<=3;i++)
{
cout<< a[<<i<<]:= ;
cin>>a[i];
}
cout<< Dati componentele celui de-al doilea vector: <<endl;
for (i=1;i<=3;i++)
{
cout<< b[<<i<<]:= ;
cin>>b[i];
}
PV[1]=a[2]*b[3]-a[3]*b[2];
PV[2]=a[3]*b[1]-a[1]*b[3];
PV[3]=a[1]*b[2]-a[2]*b[1];
A=(sqrt)(PV[1]*PV[1]+PV[2]*PV[2]+PV[3]*PV[3]);
if(A==0)
cout<< Vectorii sunt coliniari. <<endl;
else
{
cout<< Produsul vectorial are componentele:
<<PV[1]<< <<PV[2]<< <<PV[3]<<endl;
cout<< Paralelogramul generat de cei doi vectori are aria:=
<<A<<endl;
}
cout<< Dati componentele celui de al treilea vector: <<endl;
for (i=1;i<=3;i++)
{
cout<<c[<<i<<]:= ;
cin>>c[i];

Cursul 5

59

}
PM=c[1]*PV[1]+c[2]*PV[2]+c[3]*PV[3];
if(PM==0)
cout<<Vectorii sunt coplanari. <<endl;
else
{
cout<< Produsul mixt este:= <<PM<< si volumul paralelipipedului generat de cei 3 vectori este:= <<(abs)(PM)<<endl;
if (PM>0)
cout<<Cei 3 vectori constituie o baza n spatiu, orientata pozitiv.
<<endl;
else
cout<<Cei 3 vectori constituie o baza n spatiu, orientata negativ. <<endl;
}
}
Exemplu:
Dati componentele primului vector:
a[1]:= 1 <Enter>
a[2]:= 0 <Enter>
a[3]:=0 <Enter>
Dati componentele celui de al doilea vector:
b[1]:= 0 <Enter>
b[2]:= 1 <Enter>
b[3]:= 0 <Enter>
Produsul vectorial are componentele: 0 0 1
Paralelogramul generat de cei doi vectori are aria:= 1
Dati componentele celui de al treilea vector:
c[1]:= 1 <Enter>
c[2]:= 1 <Enter>
c[3]:= 1 <Enter>
Produsul mixt este:= 1 si volumul paralelipipedului generat este:= 1
Cei 3 vectori constituie o baza n spatiu, orientata pozitiv
E) Functii MATLAB pentru calculul vectorial
Un vector linie u = (x, y, z) se introduce folosind comanda:
<< u = [x y z];

60

Cursul 5

Daca nu punem ; atunci dupa apasarea tastei Enter va apare:

u=
x y z
adica avem output-urile u = si x y z pe linii diferite, separate de o linie
alba (blank line).

a

b se introduce astfel:
Vectorul coloana v =
c
<< v = [a; b; c]
cu rezultatul:

v=
a
b
c

Prin urmare, o matrice se introduce separand liniile cu ;. Spre exemplu:

3 0 1
A = 2 5 7
1 4 8
se scrie:
<< A = [3 0 1; 2 5 7; 1 4 8]
cu rezultatul:

A=
3 0 1
2 5 7
1 4 8

Produsul scalar se calculeaza cu functia dot (u, v) iar cel vectorial cu

functia cross (u, v) scriind ambii vectori dati sau n linie sau coloana:
<< u = [1 0 1]; v = [3 4 5]
<< dot(u, v)
ans =
2
<< cross(u, v)
ans =

Cursul 5

61

4 8 4
MATLAB a creat automat o variabila cu numele ans (de la answer=raspuns). Daca dorim stocarea valorilor obtinute putem aloca variabila ps
pentru produs scalar respectiv pv pentru produs vectorial.
Norma se calculeaza cu functia norm(x):
<< u = [3 0 4]
<< norm(u)
ans =
5
Pentru produsul mixt, cum acesta este un determinant se foloseste functia
det(A). Spre exemplu, dupa introducerea matricii A de mai sus se obtine
rezultatul:
ans =
217
In MATLAB exista sectiunea Coordonate System Conversion cu functiile:
cart2sph=transforma coordonatele carteziene n cele sferice,
cart2pol=transforma coordonatele carteziene n cele polare sau cilindrice,
pol2cart=inversa precedentei,
sphr2cart=inversa primei functii.
Spre exemplu, pentru prima functie avem sintaxa:
[THETA,PHI,R]=cart2sph
n timp ce pentru a doua functie avem:
[THETA,RHO]=cart2pol(X,Y)
[THETA,RHO,Z]=cart2pol(X,Y,Z)
unde RHO este distanta polara r.
SEMINARUL 5
S5.1 Sa se arate ca volumul tetraedrului care are ca varfuri centrele de
greutate ale fetelor unui tetraedru este egal cu 1/27 din volumul acestuia.

S5.2 Fie dreptunghiul ABCD avand AB = 2, AD = 2 3. Sa se afle

coordonatele polare ale varfurilor luand polul n centrul O al dreptunghiului
si ca axa polara semidreapta perpendiculara din O pe AD.
ia lui Ox cu AD. Se obtin valorile AE =
Rezolvare Fie E intersect
[
[
3, OE = 1, deci tan EOA = 3 adica unghiul polar al punctului A, xOA,

62

Cursul 5

are masura 3 . Deoarece OA =

), C(2, 4
), D(2, 5
).
B(2, 2
3
3
3

OE 2 + AE 2 = 2 rezulta A(2, 3 ). Analog

S5.3 Se considera triunghiul echilateral ABC avand latura 2a. Sa se afle

coordonatele polare ale varfurilor si ale mijloacelor laturilor triunghiului,
luand ca pol centrul O al triunghiului si ca axa polara semidreapta (Ox,
paralela cu BC, care intersecteaza latura BC.
Rezolvare Pentru punctul A raza polara OA este raza cercului circum[ are masura
scris triunghiului ABC, deci OA = 2a3 . Unghiul polar xOA

2a

2a
7
2a
11
0
. Deci A( 3 , 2 ). Analog B( 3 , 6 ), C( 3 , 6 ). Fie B mijlocul segmen2
tului (AC). Raza polara OB 0 este apotema triunghiului, deci OB 0 = a3 ,
\0 are masura . Astfel obtinem B 0 ( a , ). Analog
iar unghiul polar xOB
C 0 ( a3 , 5
),
6

A0 ( a3 , 3
).
2

S5.4 Fie hexagonul regulat ABCDEF de latura a. Determinati coordonatele polare ale varfurilor daca se iau:
a) polul n A si semidreapta (Ab ca axa polara;
b) polul n O=centrul hexagonului, si semidreapta (OA ca axa polara.

Rezolvare a) A(0, 0), B(a, 0), C(a 3, 6 ), D(2a, 3 ), E(a 3, 2 ), F (a, 2

).
3

2
4
5
b) A(a, 0), B(a, 3 ), C(a, 3 ), D(a, ), E(a, 3 ), F (a, 3 ).
S5.5 Punctele urmatoare sunt date n coordonate carteziene,
n raport
cu
sistemul de axe ortogonale xOy : A(2, 2), B(3, 3), C(1, 3), D(1, 3).
Determinati coordonatele polare ale acestor puncte luand polul O si axa
polara (Ox.

Rezolvare Pentru A(2, 2) avem = 2 2, cos = 22 , sin = 22 . Deci

A(2 2, 4 ). Analog B(3 2, 3

), C(2, 3 ), D(2, 2
).
4
3

S5.6)
sistem xOy
axe carteziene
Intr-un
de
ortogonale se dau punctele
A(1, 2 2), B(2, 5), C( 7, 2), D(2, 5). Aratati ca patrulaterul ABCD
este inscriptibil ntr-un cerc cu centrul O.
Rezolvare Determinam razele polare pentru toate aceste puncte, n reperul polar asociat n mod natural reperului cartezian dat si obtinem ca acestea
sunt toate egale cu 3. Astfel toate punctele se afla pe cercul cu centru O si
raza 3.
S5.7 Fiind date, n coordonate polare, punctele A(4, 6 ), B(2, 3
), C(6, )
4
sa se afle coordonatele carteziene ale acestora daca se ia polul O drept origine
a axelor de coordonate si axa polara ca axa Ox.

Cursul 5

63

Rezolvare Folosind relatiile din curs obtinem A(2 3, 2), B( 2, 2), C(6, 0).
S5.8 Se da, n coordonate polare, punctul A(, ). Sa se afle coordonatele
polare ale simetricului punctului A fata de:
a) axa polara (Ox,
b) polul O,
c) perpendiculara Oy pe Ox,
d) bisectoarea unghiului xOy.
Rezolvare a) A(, 2 )
b) A(, + )
c) A(, )
d) A(, 2 ).
S5.9 Presupunem ca planul a fost raportat la un reper polar. Ce reprezinta
ecuatiile:
a) = 0 ,
b) = 0 ?
Rezolvare a) Un cerc cu centrul n pol si raza 0 ,
b) o dreapta (semidreapta) ce trece prin pol.
S5.10 Fiind date, n coordonate polare, punctele A(4, 6 ), B(6, ), C(2, 11
)
6
sa se calculeze lungimile segmentelor AB, BC, CA.

Rezolvare Aplic
and formula din curs se obtin valorile: d(A, B) = 3 2, d(B, C) =
2 13, d(C, A) = 21.
S5.11 In raport cu axele carteziene Ox, Oy se considera punctele ale caror
coordonate (x, y) verifica relatia:
a) x2 + y 2 R2 = 0,
b) (x2 + y 2 )2 a2 (x2 y 2 ) = 0,
c) x3 + y 3 2axy = 0.
Sa se afle relatia care exista ntre coordonatele polare ale acestor puncte.
Rezolvare Din formulele de la curs se obtine imediat:
a) = R,
b) = a cos 2,
2a sin 2
.
c) = (sin +cos
)(2sin 2)

In raport cu triedrul tridreptunghic Oxyz sunt date punctele A(2, 2 3, 5),

S5.12

B(3, 3, 4), C(4, 4, 6), D(3 3, 9, 0). Sa se afle coordonatele cilindrice

ale acestor puncte.

64

Cursul 5

Rezolvare Avem A(4, 3 , 5), B(2 3, 5

, 4), C(4 2, 21
, 6), D(6 3, 4
, 0).
6
12
3

S5.13 Presupunem ca n spatiu utilizam coordonatele cilindrice. Ce

reprezinta ecuatiile:
a) = 0 ,
b) = 0 ,
c) z = z0 , d) = 0 si z = z0 ?
Rezolvare a) O suprafata cilindrica de axa Oz a carei sectiune cu xOy
este cercul de centru O si raza 0 ,
b) un semiplan ce trece prin Oz deoarece punctele cu astfel de coordonate
cilindrice se proiecteaza pe xOy dupa o semidreapta care trece prin O si face
unghiul 0 cu Ox,
c) un plan paralel cu xOy,
d) din a) si c) rezulta ca cele doua ecuatii reprezinta un cerc situat n planul
paralel cu xOy la distanta z0 de acesta, cu centrul n punctul de intersectie
dintre Oz si planul si de raza 0 .
S5.14 In raport cu un triedru tridreptunghic Oxyz sunt date n coordonate cilindrice punctele A(4, 4 , 2), B(10, 2
, 4), C(6, 2
, 3). Sa se calculeze
3
3
coordonatele carteziene ale punctelor date si sa se arate ca punctele B si C
se gasesc ntr-un semiplan care trece prin axa Oz.

Rezolvare Rezulta A(2 2, 2 2, 2), B(5, 5 3, 4), C(3, 3 3, 3). Fie

n planul xOy semidreapta (OE care face un unghi de masura 2
cu Ox.
3
0
0
0
Pe aceasta semidreapta consideram punctele B , C astfel ca OB = 10 si
respectiv OC 0 = 6. Atunci punctele B si C apartin paralelelor duse la Oz
prin B 0 respectiv C 0 . Aceste paralele apartin semiplanului format de (OB cu
(Oz. Sau se aplica direct problema precedenta.
S5.15 In raport cu un triedru tridreptunghic Oxyz sunt date n coordo

nate cilindrice punctele A(6, 12

, 8), B(8, 5
, 6), C(6, 4
, 8), D(6, 12
, 3),
6
3

5
3
2
E(6, 12 , 7), F (3, 12 , 2), G(1, 6 , 8), H(2, 2 , 8), I(3, 3 , 8). Sa se arate ca:
a) punctele A, B, C apartin unei sfere cu centrul n O,
b) punctele A, D, E sunt pe o paralela la Oz,
c) punctele A, D, E, F apartin unui semiplan care trece prin Oz,
d) punctele A, G, H, I apartin unui plan paralel cu xOy.
Rezolvare a) O metoda ar fi determinarea coordonatelor carteziene ale
celor trei puncte si calculul distantelor OA, OB, OC.
Sau se considera A0 si A00 proiectiile lui A pe planul xOy si pe dreapta Oz.
Din valoarea coordonatelor cilindrice ale lui A rezulta OA0 = 6 si OA00 = 8.

Cursul 5

65

Patrulaterul AA0 OA00 este dreptunghi deci se obtine imediat OA = 10. Analog OB = OC = 10.
b) Punctele A, D, E au primele doua coordonate cilindrice egale deci se
proiecteaza n acelasi punct pe xOy, deci apartin unei paralele la Oz.

c) Cele patru puncte au = 12

= constant deci apartin unui semiplan prin
Oz.
d) Punctele au aceeasi cota z = 8 deci apartin unui plan paralel cu xOy.
S5.16 Fiind date, n coordonate sferice, punctele A(4, 6 , 3 ), B(8, 3
, 2
),
4
3
4 5
C(12, 3 , 6 ) sa se afle coordonatele carteziene ale acestor puncte.

Rezolvare
Seobtin coordonatele carteziene: A(3, 3, 2), B(2 6, 2 6, 4),

C(3, 4 3, 2 6 3).

S5.17
Sunt
in coordonate
carteziene punctele A(2 3, 6, 4),

date,

B( 2, 2, 2 3), C(0, 6 3, 6), D(16, 0, 0). Aflati coordonatele sferice

ale acestor puncte.

Rezolvare Pentru A avem r = 8, cos = 21 = 3 . Apoi 2 3 =

8 cos sin 3 , 6 = 8 sin sin 3 deci = 3 . Astfel avem A(8, 3 , 3 ).
Analog obtinem B(4, 15
, ), C(12, 3
, 2
), D(16, , 2 ).
12 6
2
3
S5.18 Fiind date n coordonate sferice punctele M (r, , ) sa se afle locul
geometric al punctelor M care au:
a) r = r0 (=constant),
b) = 0 (constant), pentru cazurile = 0, = 2 , = , = 3
,
2
c) = 0 (=constant). Ce se ntampla cand 0 = 0?
Rezolvare a) Punctele se gasesc la distanta r0 de O deci se afla pe sfera
de centru O si raza r0 .
b) Punctele se proiecteaza pe planul xOy dupa o semidreapta OD care face
unghiul 0 cu (Ox, deci apartin semiplanului format de Oz cu OD. Daca
= 2 se obtine semiplanul yOz, daca = atunci avem semiplanul x0 Oz,
iar daca = 3
semiplanul y 0 Oz. Pentru = 0 avem semiplanul xOz.
2
c) Punctele se afla pe suprafata conica cu varful n O ale carei generatoare
fac cu Oz unghiul 0 . Daca 0 = 0 se obtine planul xOy.
S5.19 Determinati locul geometric al punctelor M de coordonate sferice
(r, , ), care au:
a) r = 5 si = 6 ,
,
b) r = 5 si = 2
3

2
c) = 6 si = 3 .

66

Cursul 5

Rezolvare a) Intersectia dintre sfera cu centrul O si raza 5 si semiplanul

(P ) determinat de Oz si de semidreapta (OD care face cu Ox unghiul = 6 .
Deci locul geometric este un semicerc.
b) Intersectia dintre sfera descrisa anterior si suprafata conica (S) cu centrul
n O ale carei generatoare fac unghiul = 2
cu Oz, deci un cerc.
3
c) Intersectia dintre suprafata conica (S) si semiplanul (P ), deci generatoarea
suprafetei (S) inclusa n (P ).
S5.20 Determinati ecuatia, n coordonate sferice, a cercului mare al sferei
x + y 2 + z 2 = r2 ce trece prin punctele (r, 1 , 1 ) si (r, 2 , 2 ).
2

Rezolvare Un cerc mare al sferei se obtine intersectand sfera cu un plan

care trece prin centrul sferei, n cazul de fata originea. Ecuatia planului
este de tipul z = bx + cy. Inlocuind x, y, z din expresia coordonatelor sferice
obtinem ca ecuatia n coordonate sferice a unui plan
prin O este tan =

tan cos sin

b cos +c sin . De aceea ecuatia cercului cautat este tan 1 cos 1 sin 1 =
tan 2 cos 2 sin 2
0.
S5.21 Un punct M are coordonatele sferice (4, 3 , 6 ). Care sunt coordonatele cilindrice ale lui M ?
Rezolvare Fie M 0 proiectia ortogonala a lui M pe planulxOy. Atunci
coordonatele cilindrice ale lui M sunt = OM 0 = r cos = 2 3, = 3 , z =
M M 0 = r sin = 2.
S5.22 Exprimati coordonatele cilindrice n functie de cele sferice si reciproc.
Rezolvare Notam cu M (r, , ) coordonatele sferice ale unui punct oarecare. Atunci coordonatele cilindrice sunt date de formulele
= r cos , = , z = r sin .
Daca M (, , z) sunt coordonatele cilindrice ale lui M , cu M diferit de origine,
atunci coordonatele sale sferice sunt date de relatiile
p
z
r = 2 + z 2 , = , tan = .

S5.23 Determinati unghiul dintre doua drepte exprimate n coordonate

sferice.

Cursul 5

67

Rezolvare Fie dreptele d1 : = 1 , = 1 , d2 : = 2 , = 2 .

Atunci coordonatele carteziene ale unui punct arbitrar de pe d1 sunt x =
r cos 1 sin 1 , y = r sin 1 sin 1 , z = r cos 1 . Deci ecuatiile canonice ale
dreptei d1 sunt:
d1 :

y
z
x
=
=
cos 1 sin 1
sin 1 sin 1
cos 1

si deci vectorul director al dreptei d1 este a

1 = (cos 1 sin 1 , sin 1 sin 1 , cos 1 ).
Analog, vectorul director al dreptei d2 este a
2 = (cos 2 sin 2 , sin 2 sin 2 , cos 2 ).
Daca este unghiul dintre a
1 si a
2 , atunci se obtine:
cos = cos 1 cos 2 + cos(1 + 2 ) sin 1 sin 2 .

68

Cursul 5

Part II
Geometrie liniar
a

69

Cursul 6
Planul. Moduri de determinare
si ecuatii
Un plan este determinat de:
I) un punct M0 al sau si doi vectori necoliniari u, v V2 (). In acest caz,
planul dat l mai notam (M0 , Span{u, v}),
II) un punct M0 al sau si normala N V2 () . Notam un astfel de plan
(M0 , N ).
Fixam n spatiu un reper ortonormat si pozitiv orientat n raport cu care
consideram vectorii de pozitie ai punctelor ce vor interveni. Fie deci M0 (r0 )
si M (r) oarecare.

I) Vectorul M0 M are expresia r r0 si apartine lui V2 (). Cum vectorii

u, v sunt necoliniari, ei constituie o baza n V2 () n raport cu care vectorul

M0 M se descompune (n mod unic!). Deci exista scalarii , unic determinati

de punctul M a.. r r0 = u + v de unde rezulta ecuatia vectorialparametric
a a planului:
(M0 , Span{u, v}) :

r = r0 + u + v,

, R.

(6.1)

Daca avem M0 (x0 , y0 , z0 ), M (x, y, z) respectiv u = (ux , uy , uz ) , v = (vx , vy , vz )

obtinem ecuatiile parametrice ale planului:

x = x0 + ux + vx
y = y0 + uy + vy
, R.
(6.2)
(M0 , Span{u, v}) :

z = z0 + uz + vz
71

72

Cursul 6

Uneori avem nevoie de o ecuatie a planului care sa nu faca apel la un

element extrinsec cum ar fi parametrii , . Pentru a obtine o astfel de
ecuatie sa reamintim caracterizarea
tii a trei vectori prin anularea
colinirita

produsului mixt. Avem astfel: M0 M , u, v = 0 care genereaza ecuatia

vectorial-canonic
a a planului:
(M0 , Span{u, v}) : (r r0 , u, v) = 0
sau nca ecuatia cartezian-canonic
a a planului:

x x0 y y0 z z0

uy
uz
(M0 , Span{u, v}) : ux
vx
vy
vz

(6.3)

= 0.

(6.4)

Exemple:
I.1) Planul prin trei puncte necoliniare
Fie determinat de punctele necoliniare A (rA ) , B (rB ) , C (rC ). Alegem

M0 = A si u = AB = rB rA , v = AC = rC rA de unde rezulta:
(ABC) : r = rA + (rB rA ) + (rC rA ) ,

x = xA + (xB xA ) + (xC xA )
y = yA + (yB yA ) + (yC yA )
(ABC) :

z = zA + (zB zA ) + (zC zA )

, R
, R

(ABC) : (r rA , rB rA , rC rA ) = 0

x xA y yA z zA

(ABC) : xB xA yB yA zB zA = 0.
xC xA yC yA zC zA
Ultima relatie se poate scrie si:

(ABC) :

x y z
xA y A z A
xB yB zB
xC yC zC

1
1
1
1

= 0.

(6.5)
(6.6)
(6.7)
(6.8)

(6.9)

In particular, pentru A (a, 0, 0) , B (0, b, 0) , C (0, 0, c) obtinem, prin dezvoltarea

determinantului corespunzator, ecuatia planului prin taieturi:
x y z
+ + 1 = 0.
(6.10)
(ABC) :
a b c

Cursul 6

73

I.2) Planul determinat de o dreapta si un punct neincident acesteia

Fie dreapta d ce trece prin punctul A (rA ) si are vectorul director u
V1 (d) \{0}. Fie si punctul B (rB )
/ d. Atunci perechea (d, B) determina un

plan = (d, B). Deoarece B

/ d avem ca vectorul AB(= rB rA ) este
necoliniar cu u deci poate fi considerat drept v. Avem deci:
(d, B) : r = rA + u + (rB rA ) , , R

x = xA + ux + (xB xA )
y = yA + uy + (yB yA )
(d, B) :
, R

z = zA + uz + (zB zA )
(d, B) : (r rA , u, rB rA ) = 0

x xA y yA z zA

= 0.
ux
uy
uz
(d, B) :

xB xA yB yA zB zA

(6.11)
(6.12)
(6.13)
(6.14)

II) Vectorul N este perpendicular pe M0 M = r r0 si deci avem ecuatia:

(M0 , N ) : < r r0 , N >= 0,

(6.15)

sau nca, notand D = < r0 , N >:

(M0 , N ) : < r, N > +D = 0.

(6.16)

Presupunem ca N = (A, B, C) si ultima relatie conduce la ecuatia general

a
a planului:
(M0 , N ) : Ax + By + Cz + D = 0.
(6.17)
Fie functia F : E3 (= R3 ) R, F (M ) = F (r) = Ax + By + Cz + D;
deci este suprafata de nivel F 1 (0). Avem semispatiile determinate de :
+
S = {M E3 : F (M ) > 0}
.
S = {M E3 : F (M ) < 0}
Exemple:
II.1) Planele de coordonate

(xOy) :
(yOz) :

(zOx) :

z=0
x=0 .
y=0

(6.18)

74

Cursul 6
II.2) Plane paralele cu planele de coordonate

q (xOy) : z = c
q (yOz) : x = a
a, b, c R.

q (zOx) : y = b
II.3) Plane perpendiculare pe planele de coordonate

(xOy) : Ax + By + D = 0
(yOz) : By + Cz + D = 0 .

(zOx) : Ax + Cz + D = 0
II.4) Plane ce contin axele de coordonate

3 Oz : Ax + By = 0
3 Ox : By + Cz = 0 .

3 Oy : Ax + Cz = 0

(6.19)

(6.20)

(6.21)

II.5) Planul prin origine

3O:

Ax + By + Cz = 0.

(6.22)

II.6) Planul printr-un punct dat si perpendicular pe o dreapt

a
dat
a
Fie M0 (r0 ) si dreapta d cu vectorul director u V1 (d) \{0}. Atunci
exista un unic plan = (M0 , d) incident lui M0 si perpendicular pe d si
avem:
(M0 , d) :< r r0 , u >= 0.
***
Trecerea de la modul I la modul II se face imediat considerand: N = uv
ceea ce revine la dezvoltarea dupa prima linie a determinantului (6.4). In
aplicatii se prefera ecuatia generala a planului.
***
III) Pozitiile relative a dou
a plane
Fie planele i : Ai x + Bi y + Ci z + Di = 0, 1 i 2. Atunci:

Cursul 6

75

2
2
2
2
III1) planele coincid daca si numai daca A
=B
=C
=D
. In adevar,
A1
B1
C1
D1
coincidenta normalelor este echivalenta cu primele doua egalitati si punctul
M0 comun implica ultima egalitate.
2
2
III2) planele sunt paralele si distincte daca si numai daca A
= B
=
A1
B1
C2
D2
6= D1 . Argumentul este cel precedent fara ultima parte.
C1
III3)
planele se intersecteaz
a (fa ra a coincide) daca si numai daca rangul

A1 B1 C1
matricii
este 2.
A2 B2 C2
Unghiul = (1 , 2 ) dintre cele doua plane este unghiul dintre normalele lor. Deci:

cos (1 , 2 ) =

A1 A2 + B1 B2 + C1 C2
(A21

1/2

+ B12 + C12 )

1/2

(A22 + B22 + C22 )

In particular, planele sunt perpendiculare daca si numai daca: A1 A2 +B1 B2 +

C1 C2 = 0.
SEMINARUL 6
S6.1 Pentru punctele A (3, 2, 1) , B (, 1, 3) , C (7, 2, 3) , D (1, 3, 0) se
cere ce da coplanaritatea lor.
Rezolvare Ecuatia planului = (ACD) este : x 2z 1 = 0 si atunci
coordonatele lui B satifac aceasta ecuatie pentru = 1.
S6.2 Pentru planul : 2x + y z 1 = 0 si punctele A (0, 1, 1) ,
B (1, 3, 2) , C (2, 0, 1) , D (1, 2, 1) se cer care dintre acestea din urma sunt
n acelasi semiplan (determinat de ) cu originea.
Rezolvare Pentru F (x, y, z) = 2x + y z 1 avem F (0) = 1 <
0, F (A) = +1 > 0, F (B) = +2 > 0, F (C) = +4 > 0, F (D) = 2 < 0 deci
D este singurul punct ce satisface cerinta problemei.
S6.3 Pentru planul : x + 2y + 3z 1 = 0 si punctul A (1, 1, 1) se cere
planul 0 paralel cu si incident lui A.
Rezolvare Planele , 0 au aceeasi normala N = (1, 2, 3) si deci 0 :
1 (x 1) + 2 (y 1) + 3 (z 1) = 0. In concluzie, 0 : x + 2y + 3z 6 = 0.
S6.4 Pentru punctul M0 (1, 1, 1) si dreapta d se cere planul (M0 , d)
daca:

76

Cursul 6

(i) u = (1, 2, 1)
(ii) u = (1, 1, 3).
Rezolvare (i) (M0 , d) : 1 (x 1) + 2 (y 1) + (1) (z (1)) =
x + 2y z 4 = 0.
(ii) (M0 , d) : 1 (x 1) + 1 (y 1) + 3 (z + 1) = x + y + 3z + 1 = 0.
S6.5 Se cere ecuatia planului ce taie pe axele de coordonate segmentele
a = 11, b = 55, c = 10.
Rezolvare Folosind ecuatia planului prin taieturi si eliminand fractiile
obtinem : 5x + y + 5, 5z 55 = 0.
S6.6 Se cere planul ce intersecteaza axele de coordonate n punctele
M1 (1, 0, 0), M2 (0, 2, 0), M3 (0, 0, 3).
Rezolvare Folosind ecuatia planului prin taieturi si eliminand fractiile
obtinem : 6x 3y 2z + 6 = 0.
S6.7 Se cere unghiul dintre planele 1 : 4x 5y + 3z 1 = 0, 2 :
x 4y z + 9 = 9.
Rezolvare cos(1 , 2 ) =

7
.
10

S6.8 Se cere pozitia relativa a planelor:

(i) 1 : 3x y + 2z + 15 = 0, 2 : 5x + 9y 3z 1 = 0,
(ii) 1 : 6x + 2y 4z + 17, 2 : 9x + 3y 6z + 4 = 0.
(i) 1 2 , (ii) 1 k2 si distincte.
Rezolvare
S6.9 Se cere planul ce trece prin M0 (7, 5, 1) si taie pe axe segmente
egale.
Rezolvare Fie a marimea segmentelor taiate pe axe de . Avem ecuatia
: xa + ay + az 1 = 0 adica : x + y + z a = 0. Din conditia de apartenenta
a lui M0 la se obtine a = 3.
S6.10 Sunt punctele A(1,-1,1), B(0,2,4), C(1,3,3), D(4,0,-3) coplanare?
Rezolvare Planul = (ABC) are ecuatia : 3x y + 2z 6 = 0 si
coordonatele lui D satisfac aceasta ecuatie.
S6.11 Se cere planul determinat de A(3, 1, 0), B(0, 7, 2), C(4, 1, 5).
Rezolvare (ABC) : 30x + 17y 6z 107 = 0.

Cursul 6

77

S6.12 Date punctele A(1, 3, 2), B(7, 4, 4) se cere planul ce contine A

si este perpendicular pe AB.

Rezolvare Cum AB = (6, 7, 6) avem : 6x 7y + 6z + 27 = 0.

S6.13 Se considera o prisma triunghiulara. Sa se arate ca planele proiectante al fiecarei muchii pe fata opusa au o dreapta comuna.
S6.14) Se considera familia de plane : (1 2 )x + (1 + 2 )y + 2z +
a + b + c2 = 0, a, b si c fiind constante reale fixate.
i) Sa se arate ca exista un punct comun tuturor acestor plane.
ii) Data o constanta d > 0 exista un punct situat la distanta d de toate
planele familiei.
iii) Exista o directie fixa care face acelasi unghi cu fiecare plan al familiei.

78

Cursul 6

Cursul 7
Dreapta. Moduri de
determinare si ecuatii
A) Dreapta n spatiu
Fixam dreapta d n spatiul E3 si reperul ortonormat si pozitiv orientat
n raport cu care vom precixa coordonatele punctelor utilizate. Exista doua
moduri de determinare a lui d:
I) ca intersectie a doua plane 1 si 2 , n acest caz notand d (1 , 2 )
II) ca dreapta ce trece prin punctul M0 (r0 ) E3 si are vectorul director
(directia) u V1 (d)\{0} dat, n acest caz notand d (M0 , u).
I)Fie planele i : Ai x + Bi y + Ci z + Di = 0, 1 i 2 cu
A1 B1 C1
rang
= 2 ceea ce nseamna geometric necoliniaritatea norA2 B2 C2
malelor N i = (Ai , Bi , Ci ) la planele i si care se verifica computational prin
N 1 N 2 6= 0. Atunci planele date se intersecteaza dupa o dreapta d de
ecuatie:

A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
.
(7.1)
d (1 , 2 ) :
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
Ecuatiile (7.1) se numesc ecuatiile generale ale dreptei
Exemple:
I.1) Dreapta ce trece printr-un punct si este perpendicular
a pe
un plan dat (cazul 1)
Presupunem ca M0 (r0 ) d si d cu determinat de un punct dat si
vectorii necoliniari N 1 , N 2 . Fie i planul ce contine M0 si are normala N i ;
79

80

Cursul 7

T
deci d i . In concluzie d = 1 2 si deci:

< r r0 , N 1 >= 0
d:
.
< r r0 , N 2 >= 0
I.2) Axele de coordonate

y=0
z=0
Ox :
,
Oy :
,
z=0
x=0

(7.2)

Oz :

x=0
.
y=0

(7.3)

II) Fie M (r) d oarecare. Vectorii M0 M = r r0 si u sunt coliniari fiind

ambii vectori directori pentru d si dimensiunea lui V1 (d) fiind 1. Rezulta ca
exista scalarul , unic determinat de M , a.. r r0 = u ceea ce da ecuatia
vectorial
a a dreptei:
d (M0 , u) : r = r () = r0 + u,

t R.

Putem oferi o imagine cinematica pentru aceasta ecuatie: avem un punct

material ce pleaca din punctul M0 si descrie o traiectorie rectilinie cu vectorul
viteza u. Cum, de regula, parametrul unei miscari este timpul vom renota
n cele ce urmeza cu t parametrul ce descrie dreapta adica avem ecuatia
vectoriala:
d (M0 , u) : r = r (t) = r0 + u, t R.
(7.4)
Daca avem r0 = (x0 , y0 , z0 ) , r = (x, y, z) , u = (l, m, n) atunci obtinem
ecuatiile parametrice ale dreptei:

x = x (t) = x0 + l
y = y (t) = y0 + m , t R.
d (M0 , u) :
(7.5)

z = z (t) = z0 + n
Prin eliminarea parametrului t obtinem ecuatiile canonice ale dreptei:
d (M0 , u) :

x x0
y y0
z z0
=
=
(= t) .
l
m
n

(7.6)

Peste tot n ceea ce urmeaza folosim conventia standard ca anularea numitorului atrage anularea numaratorului!
Exemple:
II.1) Dreapta prin dou
a puncte distincte

Cursul 7

81

Fie punctele distincte A (rA ) , B (rB ) si dreapta d = d(AB) determinata

de aceste puncte. Avem directia u = AB = rB ra si deoarece punctele sunt

distincte acest vector este nenul. Avem deci:
d (AB) : r = r (t) = rA + t (rB rA ) , t R
(7.7)

x = x (t) = xA + t (xB xA )
y = y (t) = yA + t (yB yA ) , t R
(7.8)
d (AB) :

z = z (t) = zA + t (zB zA )
x xA
y yA
z zA
d (AB) :
=
=
.
(7.9)
xB xA
yB yA
zB zA
II.2) Dreapta ce trece printr-un punct si este perpendicular
a pe
un plan dat (cazul 2)
Presupunem planul determinat de normala N si fie dreapta d = d (M0 , )
ce trece prin M0 si este perpendiculara pe . Prin urmare d are vectorul director N . Rezulta ca avem:
x x0
y y0
z z0
d (M0 , ) :
=
=
.
(7.10)
A
B
C
Trecerea I)II)
Cum d = 1 2 rezulta ca N i d ceea ce nseamna ca u = N 1 N 2
ceea ce da:
u = (B1 C2 B2 C1 , C1 A2 C2 A1 , A1 B2 A2 B1 ) .

(7.11)

Pentru a gasi un punct al lui cum avem doua ecuatii si trei necunoscute
(x, y, z) conform teoriei de la clasa a XI-a avem o necunoscuta secundara
(3 2 = 1). Prin urmare fixam una din necunoscute, e.g. z0 = 0 (sau x0
respectiv y0 ; mai precis
variabila corespunz
atoare unui minor nenul de ordinul

A1 B1 C1
doi din matricea
care are rangul 2 conform ipotezelor de
A2 B2 C2
lucru in cazul I) si rezolvand sistemul (7.1) avem punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) d.
Obtinem n concluzie:
d = 1 2 :

y y0
z z0
x x0
=
=
.
B1 C2 B2 C1
C1 A2 C2 A1
A1 B2 A2 B1

Exemplu: Axele de coordonate

y
z
x
y
z
x
Ox : = = , Oy : = = ,
1
0
0
0
1
0

Oz :

x
y
z
= = .
0
0
1

(7.12)

82

Cursul 7
Trecerea II)I)
Din ecuatiile canonice (7.6) rezulta:

d:

m(x x0 ) l (y y0 ) = 0
.
n(x x0 ) l (z z0 ) = 0

(7.13)

III) Pozitiile relative a dou

a drepte din spatiu
yyi
xxi
i
, 1 i 2. Avem deci punctele
Fie dreptele di : li = mi = zz
ni
Mi (ri = (xi , yi , zi )) di si dreapta di are vectorul director (nenul) ui =

(li , mi , ni ). Dreptele date sunt coplanare daca si numai daca vectorii M1 M2 =

r2 r1 , u1 , u2 sunt coplanari ceea ce nseamna anularea produsului mixt
(r2 r1 , u1 , u2 ). Avem deci:
III.1) dreptele sunt necoplanare (spunem ca sunt n pozitie generala)
daca si numai daca (r2 r1 , u1 , u2 ) 6= 0 i.e.

x2 x1 y2 y1 z2 z1

6= 0.
l
m
n
(7.14)
1
1
1

l2
m2
n2
III.2) dreptele sunt coplanare daca determinantul precedent este nul.
Avem subcazurile:
III.2a) daca u1 u2 6= 0 i.e. vectorii directori sunt necoliniari atunci
dreptele sunt concurente iar planul care le contine este planul determinat de
punctul M1 (r1 ) si vectorii necoliniari u1 , u2 :
(3 d1 , d2 ) :< r r1 , u1 u2 >= 0.

(7.15)

III.2b) daca u1 u2 = 0 atunci acesti vectori sunt coliniari. Avem:

III.2b) daca M1 M2 u1 (= (r2 r1 ) u1 ) = 0 atunci avem si M1 M2

coliniar cu u1 si u2 ceea ce implica faptul ca dreptele coincid: d1 = d2 .

III.2b) daca M1 M2 u1 6= 0 atunci avem drepte paralele distincte:

d1 k d2 .
Unghiul = (d1 , d2 ) dintre doua drepte este unghiul dintre vectorii
directori si deci:
cos (d1 , d2 ) =

l1 l2 + m1 m2 + n1 n2
(l12 + m21 + n21 )

1/2

1/2

(l22 + m22 + n22 )

(7.16)

Cursul 7

83

In particular, doua drepte sunt perpendiculare (d1 d2 ) daca: l1 l2 + m1 m2 +

n1 n2 = 0.
B) Dreapta in plan
Drept caz particular al modului de determinare II) de la dreapta n spatiu,
consideram n planul fixat o dreapta data printr-un punct al sau M0 (r0 ) si
avand vectorul director u V1 (d) \{0} unde vectorii de pozitie ai punctelor
implicate sunt date n raport cu un reper ortonormat fixat al planului .
Obtinem ecuatia vectorial
a a dreptei n plan:
d (M0 , u) : r = r (t) = r0 + tu,

t R.

(7.17)

Daca r0 = (x0 , y0 ) , r = (x, y) si u = (l, m) atunci avem ecuatiile parametrice

ale dreptei n plan:

x = x (t) = x0 + tl
d (M0 , u) :
, t R.
(7.18)
y = y (t) = y0 + tm
Prin eliminarea parametrului t obtinem ecuatia canonic
a a dreptei n plan:
d (M0 , u) :

x x0
y y0
=
(= t) .
l
m

(7.19)

Observatie Daca l = 0 atunci obtinem ecuatia dreptelor paralele cu Oy:

d k Oy : x = x0 .
Daca l 6= 0 atunci renotand cu m fractia

m
l

(7.20)

avem din (7.19):

d : y = m (x x0 ) + y0
sau nca, notand n = mx0 + y0 :
d : y = mx + n.

(7.21)

Pentru a gasi o interpretare geometrica a acestei ecuatii fie unghiul

l
orientat dintre versorul i si vectorul director u. Avem cos = <i,u>
= kuk
kuk

i j k

kiuk
1
m
si sin = kuk = kuk k 1 0 0 k= k(0,0,m)k
= kuk
. Rezulta ca tg = ml
kuk
l m 0
este exact coeficientul m din ecuatia (7.21). Celalalt coeficent din aceasta
ecuatie este ordonata punctului de intersectie al lui d cu axa Oy.

84

Cursul 7

Putem da si o alta continuare ecuatiei (7.19): notam a = m, b = l, c =

mx0 + ly0 si atunci avem:
d(M0 , u) : ax + by + c = 0.

(7.22)

Pe aceasta ecuatie coeficientii lui x, y sunt exact componentele normalei la d

u = (a, b) = (m, l).
SEMINARUL 7
S7.1 Scrieti ecuatiile dreptei d care trece prin origine si prin punctul
A(a, b, c).
t R;
Rezolvare Ecuatia vectoriala d : r = t(a + bj + ck),
ecuatiile parametrice: x = at, y = bt, z = ct, t R
ecuatiile canonice d : xa = yb = zc ;
bx ay = 0
ecuatiile generale d :
cx az = 0
S7.2 Scrieti ecuatiile dreptei d ce trece prin punctele A(0, 0, 2) si B(4, 0, 5).

y=0
y
z2
x
.
Rezolvare d : 4 = 0 = 3 sau d :
3x 4z + 8 = 0
S7.3 Verificati daca urmatoarele trei puncte sunt coliniare: A(3, 0, 1),
B(0, 2, 4), C(1, 4/3, 3).
x3
3

Rezolvare Coordonatele punctului C verifica ecuatia dreptei d (AB) :

= y2 = z1
, deci C d (AB) .
3

S7.4 Determinati unghiul dreptelor d1 :

y3
= z+1
.
9
6

x1
3

y+2
6

Rezolvare Folosind (11.16) obtinem cos (d1 , d2 ) =

7, ku2 k = 11.

=
72
77

z5
2

si d2 :

x
2

deoarece ku1 k =

2x 3y 3z 9 = 0
.
x 2y + z + 3 = 0

x = 9t,
y = 5t,
Rezolvare Rezolvand sistemul obtinem ecuatiile parametrice d :

z = t 3,
y
x
z3
t R si de aici imediat ecuatiile canonice d : 9 = 5 = 1 .
S7.5 Sa se determine ecuatiile canonice ale dreptei d :

Cursul 7

85

S7.6 Sa se scrie ecuatiile dreptei d0 care trece prin punctul A(2, 5, 3) si

este:
a) paralela cu axa Oz,
b) paralela cu dreapta d : x1
= y2
= z+3
,
6
9
4
2x y + 3z + 1 = 0
c) paralela cu dreapta d :
.
5x + 4y z 7 = 0

x 2 = 0,
0
= y+5
= z3
,
Rezovare a) d :
sau nca d0 : x2
0
0
1
y + 5 = 0;
b) d0 : x2
= y+5
= z3
;
4
6
9
y+5
z3
0 x2
c) d : 11 = 17 = 13 deoarece (2, 1, 3) (5, 4, 1) = (11, 17, 13) .
S7.7 Determinati pozitia relativa a urmatoarelor perechi de drepte:
z
a) d1 : x2
= y3 = z+1
si d2 : x3 = y1
= 1
;
2
1
2
y3
y
x
z
x
z
b) d1 : 4 = 2 = 1 si d2 : 2 = 1 = 1 .
2

Rezolvare a) Fie M1 (2, 0, 1) si u1 = (2, 3, 1) elementele ce determina

prima dreapta si M2 (0, 1, 0), u2 = (3, 2, 1) un punct, respectiv un vec
tor director al celei de a doua drepte. Se verifica imediat ca (M1 M2 =
(2, 1, 1) , u1 , u2 ) = 10 6= 0, deci cele doua drepte sunt necoplanare.
b) Se observa ca vectorii directori ai celor doua drepte sunt coliniari, deci
dreptele sunt coplanare dar nu coincid (usor de verificat ca un punct al primei
drepte nu apartine celei de a doua drepte folosind ecuatiile parametrice ale
primei drepte), deci dreptele sunt paralele.
S7.8 Verificati daca urmatoarele drepte sunt concurente:
a) d1 : x1
= y7
= z5
si d2 : x6
= y+1 = z1 ,
1
4
3 2
2
3x + y z + 4 = 0
4x + z 1 = 0
si d2 :
.
b) d1 :
y + 2z 8
=0
x 2y + 3 = 0
Se cere punctul de intersectie si planul care le contine.
Rezovare Se verifica faptul ca cele doua drepte sunt coplanare si ca vectorii lor directori sunt necoliniari. Ambele perechi de drepte sunt concurente.
a) Folosind ecuatiile parametrice ale primei drepte nlocuite n ecuatia
celei de a doua drepte avem punctul de intersectie M0 (3, 5, 3). Avem
u1 u2 = (9, 10, 7) si deci : 9 (x 1) + 10 (y 7) 7 (z 5) = 9x + 10y
7z 44 = 0.
b)
Rezolvand sistemul format din primele trei ecuatii se obtine punctul
care verifica si a patra ecuatie. Deci M0 este punctul comun
M0 35 , 65 , 17
5
dreptelor date.

86

Cursul 7

S7.9 Scrieti ecuatiile perpendicularei coborate din A(2, 3, 1) pe dreapta

y
= 1
= z2
.
d:
3
x+1
2

Rezolvare Metoda 1: Fie P piciorul acestei perpendiculare. Deoarece

P d rezulta ca P (2t 1, t, 3t + 2). Se pune conditia ca vectorul AP =

(2t 3, t 3, 3t + 1) sa fie perpendicular pe vectorul director al dreptei d
si se determina parametrul t = 0.
Metoda 2: piciorul perpendicularei din P pe d se obtine ca intersectia
dintre dreapta d si planul prin A perpendicular pe d. Ecuatiile acestuia din
urma se scriu usor folosind faptul ca se cunoaste un punct al sau si un vector
normal lui, vectorul director al dreptei d.
Se obtine d : x2
= y3
= z1
.
3
3
1
S7.10 Sa se scrie ecuatia perpendicularei coborate din origine pe dreapta
d:
= y2
= z+1
.
3
2
x5
4

Rezolvare

x
33

y
26

z
.
27

S7.11 Scrieti ecuatiile dreptei d care trece prin punctul A(4, 0, 1) si

= y+3
= z5
si d2 : x5 = y2
= z+1
.
intersecteaza dreptele d1 : x1
2
4
3
1
2
Rezolvare Fie B(2t + 1, 4t 3, 3t + 5) si C(5s, s + 2, 2s 1) punctele
de intersectie ale dreptei cautate cu (d1 ) respectiv (d2 ). Rezulta vectorii

AB = (2t 3, 4t 3, 3t + 6) , AC = (5s 4, s + 2, 2s) si punem conditia

ca A, B, C sa fie coliniare i.e. componentele celor doi vectori sunt proportionale.
Aceasta proportionalitate (spre exemplu a ultimelor doua componente) implica s = 6t+12
si nlocuind aceasta valoare n proportionalitatea primelor
11t
. Rezulta vectorul director al dreptei
doua componente se obtine t = 36
11

y
3
cautate AB = 11
(13, 37, 58) si deci ecuatiile d : x4
= 37
= z+1
.
13
58
O alta metoda este de a observa ca dreapta cautata se obtine din intersectia
planului care contine punctul A si dreapta (d1 ) cu planul care contine pe A
si dreapta (d2 ).
S7.12 Dintre toate dreptele care intersecteaza doua drepte (d1 ) x+3
=
2
y+7
z
x10
z
= 1 si (d2 ) 5 = 4 = 1 , sa se determine ecuatiile aceleia paralele cu
dreapta (d) x+2
= y1
= z3
.
8
7
1
y5
3

Rezolvare Folosind prima metoda din problema precedenta si impunand

ca BC sa fie paralel cu vectorul director al dreptei d, se obtin ecuatiile:

x
= y+8
= z+9
.
8
7
1

Cursul 7

87

S7.13 Scrieti ecuatiile dreptei care se afla n planul xOz, trece prin origine
= y+1
= z5
.
si este perpendiculara pe dreapta d : x2
3
2
1
Rezolvare Vectorul director al dreptei cautate este de tipul m + pk si
32j+ k >= 0. Sau dreapta cautata este intersectia dintre
verifica < m+pk,
z
planul y = 0 si planul prin A perpendicular pe d. Se obtine x1 = y0 = 3
, sau

3x + z = 0
.
y
=0
y3
2

S7.14 Scrieti ecuatiile perpendicularei comune a dreptelor d1 :

= z9
si d2 : x3
= y1
= z1
.
1
7
2
3

x7
1

Rezolvare Verificam initial ca cele doua drepte sunt necoplanare.

Metoda 1: Determinam picioarele perpendicularei comune folosind ecuatiile
parametrice ale celor doua drepte si impunand ca vectorul director al dreptei
cautate sa fie perpendicular pe ambii vectori directori ai celor doua drepte
date.
Metoda 2: Perpendiculara comuna se obtine ca intersectia dintre doua
plane 1 si 2 , 1 fiind planul proiector al dreptei d1 pe planul ce contine d2
si este paralel cu d1 , iar 2 este planul proiector al dreptei d2 pe planul ce
contine d1 si este paralel cu d2 . Se obtin ecuatiile: x1
= y1 = z+3
.
2
4
S7.15) i) Prin varfurile unui triunghi ABC se duc trei drepte paralele
care intersecteaza laturile opuse n punctele A, B si C. Sa se arate ca aria
triunghiului ABC este dublul ariei triunghiului ABC.
ii) Prin varfurile unui tetraedru ABCD se duc patru drepte paralele care
intersecteaza fetele opuse n punctele A, B, C si D. Sa se arate ca volumul
tetraedrului ABCD este triplul volumului tetraedrului ABCD.
S7.16) Se considera familia de plane : (42 + 3)x (32 + +
4)y + (2 )z + 242 + + 25 = 0.
i) Sa se arate ca exista o dreapta fixa comuna tuturor acestor plane.
ii) Sa se determine din aceasta familie planul situat la cea mai mare distanta
de originea reperului si sa se precizeze aceasta distanta.
S7.17) Se considera familia de plane k : (6+2k)x+(4k3)y+2z1 = 0.
i) Sa se scrie ecuatia planelor care trec prin una din axele de coordonate si
sunt perpendiculare pe planele k .
ii) Sa se arate ca cele trei familii de plane gasite la punctul anterior contin o

88

Cursul 7

dreapta k .
iii) Sa se arate ca dreptele k descriu un plan cand k variaza.
S7.18 Sa se arate ca urmatoarele perechi de drepte sunt concurente. Sa
se determine ecuatiile bisectoarelor unghiurilor formate de aceste drepte.
x1
y2
z3
x5
y9
z6
i)
=
=
si 2 :
=
=
;
3
8
1
4
7
3
x2
y1
z
x2
y1
z
ii)
=
=
si 2 :
=
= .
3
4
12
1
2
2

x + 2y + z 1 = 0
S8.19 Sa se afle masurile unghiurilor dreptelor 1 :
x 2y + z + 1 = 0

xyz1=0
si 2 :
.
x y + 2z + 1 = 0

Cursul 8
Configuratii remarcabile de
puncte, drepte si plane
I) Proiectii si simetrii. Distante
I.1) Proiectia si simetricul unui punct fat
a de un plan

Fie punctul M (rM ) si planul = M0 , N de ecuatie:

: F (r) =< r r0 , N >= 0.

(8.1)

Consideram dreapta d = d (M, ) ce trece prin M si este perpendiculara pe

. Atunci d intersecteaza si punctul unic de intersectie M 0 (rM 0 ) al lui d cu
se numeste proiectia lui M pe planul . Punctul M 00 (rM 00 ) pentru care M 0
este mijlocul segmentului [M M 00 ] se numeste simetricul lui M fat
a de planul
. Ne propunem sa determinam rM 0 si rM 00 n functie de datele problemei:
rM si F !
Ecuatia parametrica a lui d este:
d (M, ) : r = rM + tN

(8.2)

si deci avem intersectia (8.1) (8.2):

M 0 = d :< rM + tN r0 , N >= 0
de unde obtinem parametrul t = tM 0 corespunzator lui M 0 pe dreapta d:
tM 0 =

F (rM )
< rM r0 , N >
=

kN k2
kN k2
89

90

Cursul 8

care nlocuit n (8.2) da primul raspuns al problemei puse:

M 0 : rM 0 = rM

F (rM )
N.
kN k2

(8.3)

Conditia ca M 0 sa fie mijlocul lui [M M 00 ] se scrie vectorial rM + rM 00 =

2rM 0 de unde rezulta rM 00 = 2rM 0 rM si avem al doilea raspuns al problemei
puse:
2F (rM )
M 00 : rM 00 = rM
N.
(8.4)
kN k2
Din ultimele doua formule reobtinem rezultatul evident ca daca M i.e.
F (rM ) = 0 atunci rM = rM 0 = rM 00 i.e. M = M 0 = M 00 .
Exemplu: Proiectia si simetricul unui punct fat
a de planele de
coordonate
Presupunem rM = (xM , yM , zM ). Atunci:

M 0 (xM , yM , 0)
(8.51 )
xOy :
M 00 (xM , yM , zM )

M 0 (0, yM , zM )
(8.52 )
yOz :
M 00 (xM , yM , zM )

M 0 (xM , 0, zM )
.
(8.53 )
zOx :
M 00 (xM , yM , zM )
Aplicatia 1: Distanta de la un punct
la un plan
f ;M
f } 0 se numeste distanta
Numarul real d (M, ) = inf{de M, M
de la M la planul . Deoarece ntr-un triunghi dreptunghic orice cateta este
strict mai mica decat ipotenuza avem ca d (M, ) = de (M, M 0 ) si folosind
(8.3) rezulta:

F (rM )
|F (rM ) |
d (M, ) = kM M 0 k = krM 0 rM k = k
N
k
=
kN k
kN k2
kN k2
ceea ce da:
d (M, ) =

|F (rM ) |
.
kN k

(8.6)

Astfel, daca avem:

: F (r) = F (x, y, z) = Ax + By + Cz + D = 0

(8.7)

Cursul 8

91

atunci:

|AxM + ByM + CzM + D|

.
(8.8)
A2 + B 2 + C 2
Evident, daca M i.e. F (rM ) = 0, atunci d (M, ) = 0 rezultat ce se
f = M.
obtine si direct din definitia lui d (M, ) luand M
Exemple:
I.1.1) Distanta de la un punct la planele de coordonate
d (M, ) =

d (M, xOy) = |zM |,

d (M, yOz) = |xM |,

d (M, zOx) = |yM |.

(8.9)

I.1.2) Distanta dintre dou

a plane
Fie planele , 0 . Numarul real d (, 0 ) = inf{de (M, M 0 ) ; M , M 0
0 } 0 se numeste distanta dintre plane. Daca planele au o dreapta d
comuna atunci alegem M = M 0 d si deci d (, 0 ) = 0. Daca sunt paralele:

: Ax + By + Cz + D = 0
0 : Ax + By + Cz + D0 = 0
atunci alegem M oarecare si avem d (, 0 ) = d (M, 0 ) ceea ce da:
d (, 0 ) =

|AxM + ByM + CzM + D0 |

(A2 + B 2 + C 2 )1/2

dar cum AxM + ByM + CzM = D rezulta:

d (, 0 ) =

|D0 D|
(A2 + B 2 + C 2 )1/2

(18.10)

Ultima formula implica simetria d (, 0 ) = d ( 0 , ).

I.1.3) Distanta dintre un plan si o dreapt
a
Fie dreapta d. Numarul real d (d, ) = inf{de (M, M 0 ) ; M d, M 0
} 0 se numeste distanta de la d la . Daca d intersecteaza n punctul
M luam M 0 = M si deci d (d, ) = 0. Daca dk atunci alegem M
oarecare si atunci d (d, ) = d (M, ). Astfel, daca:
d:

y yM
z zM
x xM
=
=
l
m
n

cu Al + Bm + Cn = 0 atunci d (d, ) este data de formula (8.8).

Aplicatia 2: Simetrica unei drepte fat
a de un plan

(8.11)

92

Cursul 8

Fie dreapta d = d (M, u). Daca dk atunci simetrica d00 lui d fata de
00
00
f
este dreapta d00= d (M
, u). Daca d = {M } atunci simetrica d este
f .
dreapta d00 = d M 00 M
Exemplu: Simetrica unei drepte fat
a de planele de coordonate
Presupunem ca dreapta d de ecuatie (12.11) intersecteaza planul xOy n

f r f . Un calcul imediat conduce la r f = xM l zM , yM m zM , 0

punctul M
M
M
n
n
si folosind prima relatie (12.6) avem:
d00xOy :

x xM
y yM
z + zM
= m
=
l
n zM
zM
n zM

d00xOy :

x xM
y yM
z + zM
=
=
.
l
m
n

ceea ce implica:
(8.12)

Prin permutari circulare avem si:

d00yOz :
d00zOx :

x+xM
l
xxM
l

=
=

yyM
m
y+yM
m

=
=

zzM
n
zzM
n

(8.13)

I.2) Proiectia si simetricul unui punct fat

a de o dreapt
a
Fie punctul M (rM ) si dreapta d = d (M0 , u):
d : r = r0 + tu.

(8.14)

Consideram planul = (M, u) ce trece prin M si este perpendicular pe d.

Atunci intersecteaza d si punctul unic de intersectie M 0 (rM 0 ) se numeste
proiectia lui M pe dreapta d. Punctul M 00 (rM 00 ) pentru care M 0 este mijlocul
segmentului [M M 00 ] se numeste simetricul lui M fat
a de dreapta d. Ne propunem sa determinam rM 0 si rM 00 n functie de datele problemei: rM si ecuatia
lui d!
Cum ecuatia lui este:
(M, u) : F =< r rM , u >= 0
avem intersectia (12.14) (12.15) :
M 0 = d :< r0 + tu rM , u >= 0

(12.15)

Cursul 8

93

de unde rezulta parametrul t = tM 0 corespunzator lui M 0 pe dreapta d:

tM 0 =

F (r0 )
< r0 rM , u >
=
2
kuk
kuk2

care, nlocuit n (8.14) da primul raspuns al problemei puse:

M 0 : rM 0 = r0

< r0 rM , u >
F (r0 )
u = r0
u.
2
kuk
kuk2

(8.16)

Din aceeasi relatie rM 00 = 2rM 0 rM avem si al doilea raspuns al problemei:

M 00 : rM 00 = 2r0

2F (r0 )
u rM .
kuk2

(8.17)

Daca M d i.e. rM = r0 + u atunci nlocuind n ultimele doua relatii

avem:
(
2
rM 0 = r0 kuk
u = rM
kuk2
rM 00 = 2rM rM = rM
ceea ce exprima rezultatul evident al acestei situatii: M d = M = M 0 =
M 00 .
Daca d are ecuatia:
d:

x x0
y y0
z z0
=
=
l
m
n

cum planul este:

: F (x, y, z) = l (x xM ) + m (y yM ) + n (z zM ) = 0
prin nlocuirea n formulele (8.16) si (8.17) obtinem:
(
0 yM )+n(z0 zM )
rM 0 = (x0 , y0 , z0 ) l(x0 xM )+m(y
l2 +m2 +n2
.
0 yM )+n(z0 zM )
rM 00 = (2x0 xM , 2y0 yM , 2z0 zM ) 2 l(x0 xM )+m(y
l2 +m2 +n2
(8.18)
Aplicatie: Distanta de la un
punct
la
o
dreapt
a

f
f d} 0 se numeste distanta
Numarul real d (M, d) = inf{de M, M ; M
de la M la d. Cu acelasi argument cu cel de la aplicatia 1 de la I.1 avem
d (M, d) = de (M, M 0 ) si folosind (8.16) avem:

F (r0 )
u rM k.
d (M, d) = kM M 0 k = krM 0 rM k = kr0
kuk2

94

Cursul 8

0
Putem simplifica
aceast
a ultima relatie specul
and faptul
ca uM M . Mai

precis, din ] u, M M 0 = 2 rezulta | sin ] u, M M 0 | = 1 si cum | sin ] (u, v) |

apare n propretatea PV7) a produsului vectorial avem ca: kM M 0 uk =

kM M 0 kkuk ceea ce conduce la:

kM M 0 uk
d (M, d) =
.
kuk

(8.19)

0
F (r0 )
Un calcul imediat da M M u = r0 kuk2 u rM u = (r0 rM )u
si deci:
k(r0 rM ) uk
d (M, d) =
.
(8.20)
kuk
sau n coordonate:
d (M, d) =

k (x0 xM , y0 yM , z0 zM ) (l, m, n) k
(l2 + m2 + n2 )1/2

In final:
d (M, d) =

(l2 + m2 + n2 )1/2

unde:
2 = [n (y0 yM ) m (z0 zM )]2 +
+ [l (z0 zM ) n (x0 xM )]2 + [m (x0 xM ) l (y0 yM )]2 .
SEMINARUL 8
S8.1 Sa se scrie ecuatia planului determinat de conditiile: contine
x1
x = y + 1
dreapta d1 : {
iar proiectiile ortogonale ale dreptelor d2 :
=
y = 5z + 1
1
z
y1
xyz1=0
= si d3 : {
pe planul sunt paralele.
2x
+ y + 3z = 0
3
3
S8.2 Sa se afle ecuatia planului perpendicular pe planul : 5x y + 3z
2 = 0 si care se intersecteaza cu acesta dupa o dreapta din planul xOy.

Cursul 8

95

S8.3 Presupunem ca planul xOy este suprafata unei oglinzi. O raza de

x5
y7
z6
lumina coincide cu dreapta d :
=
=
. Sa se determine
1
1
2
punctul de incidenta, unghiul de incidenta si ecuatiile razei reflectate.
S8.4 Sa se determine ecuatiile perpendicularei comune si distanta dintre
urmatoarele perechi de drepte:
x1
y+1
z
x+4
y
z+2
i) d1 :
=
= si d2 :
=
=
.
1
1
1 1
2
2
x + y 3z + 1 = 0
2x + 3y = 0
ii) d1 :
si d2 :
x y + 2z = 0
15x + 10y 6z 30 = 0
S8.5 i) Daca trei drepte au o perpendiculara comuna atunci cele trei
drepte sunt paralele cu un acelasi plan.
x2
ii) Sa se arate ca dreptele d1 : x = y = z, d2 : x = 1, z = 0 si d3 :
=
2
2y 1
z+1
=
au o perpendiculara comuna. Sa se scrie ecuatie unui plan
2
2
paralel cu cele trei drepte.
S8.6 Fie a
1 si a
2 doi vectori unitari ortogonali.
i) Sa se arate ca are loc relatia (
u, a
1 , a
2 )2 = |
u|2 < u, a
1 >2 < u, a
2 >2 .
ii) Se considera dreptele d1 : r = r1 + t
a1 si d2 : r = r2 + t
a2 . Daca M1 M2
este perpendiculara comuna a dreptelor d1 si d2 . Sa se determine vectorii de
pozitie ai punctelor M1 si M2 .
S8.7 i) Se dau punctele O(0, 0, 0), B(3, 2, 6) si C(2, 4, 4). Sa se aria
triunghiului OBC si lungimea naltimii din O.
ii) Se dau punctle A(0, 0, 3), B(1, 2, 1), C(0, 2, 2) si D(1, 1, 1). Sa se
determine volumul tetraedrului ABCD si lungimea naltimii din A.
S8.8 Se considera punctele A(1, 1, 1), B(2, 2, 0), C(2, 0, 2) si D(3, 1, 1)
i) Sa se arate ca ABDC este romb si sa se calculeze aria sa.
ii) Sa se scrie ecuatia planului prin O paralel cu planul rombului.
iii) Sa se determine proiectia a punctului O pe planul rombului.
iv) Sa se calculeze volumul piramidei OABCD.
x1
y
z5
= =
. Sa se determine
1
3
6
simetricul punctului A fata de dreapta d si d(A, d).
ii) Sa se determine proiectia punctului A(2, 1, 1) pe planul : x+y +3z +5 =
0.
S8.9 i) Fie punctul A(1, 4, 5) si d :

96

Cursul 8

x1
y
z7
S8.10 Se considera dreapta d :
= =
si planul : 2x y +
2
3
1
z 2 = 0.
i) Sa se arate ca d k si sa se calculeze d(d, ).
ii) Sa se determine ecuatiile proiectiei ortogonale a dreptei d pe planul .
S8.11 Pentru ce valori ale coeficientilor A si B planul : Ax + By + 6z
7 = 0 va fi perpendicular pe dreapta d : x2
= y+5
= z+1
?
2
4
3
Rezolvare Din conditia ca vectorul normal planului N = (A, B, 6) sa fie
B
coliniar cu vectorul director al dreptei a
= (2, 4, 3) se obtine: A2 = 4
=
6
A = 4, B = 8.
3
S8.12 Sa se scrie ecuatia unui plan care trece prin origine si este perpendicular pe dreapta d : x+2
= y3
= z1
.
4
5
2
Rezolvare Vectorul director al dreptei a
= (4, 5, 2) este normal planului,
deci ecuatia acestuia este : 4x + 5y + 2z = 0.
S8.13 Scrieti a ecuatia planului determinat de perpendicularele coborate din punctul A(3, 2, 5) pe planul : 4x + y 3z + 13 = 0 si pe planul
: x 2y + z 11 = 0.
Rezolvare: Vectorii care genereaza planul sunt vectorii directori ai celor
doua drepte, deci vectorii normali celor doua plane, N 1 (4, 1, 3) si N 2 (1, 2, 1).
Scriind ecuatia planului sub forma de determinant se obtine : 5x 7y
9z + 44 = 0.
S8.14 Se dau varfurile unui triunghi A(4, 1, 2), B(2, 0, 0), C(2, 3, 5).
a) Sa se scrie ecuatia naltimii din B a triunghiului.
b) Prin latura AB a triunghiului sa se duca un plan perpendicular pe
planul triunghiului.
Rezolvare a) De fapt ni se cer ecuatiile perpendicularei din B pe dreapta
AC. Aceasta se obtine ca intersectia dintre planul prin B perpendicular pe
AC si planul triunghiului ABC. Ecuatia celui din urma se poate scrie sub
forma de determinant cunoscand 3 puncte ale sale sau un punct si doi vectori

directori, de exemplu (A, AB, AC). Se obtine
6x + 2y 3z + 12 = 0,
x + 18y + 10z 2 = 0.

Cursul 8

97

b) Planul cautat va fi unic determinat de B, AB(2, 1, 2) si vectorul normal

planului (ABC), N (1, 18, 10). Se obtine ecuatia : 46x 22y + 35z 92 = 0.
S8.15 Scrieti ecuatiile perpendicularei duse din A(3, 2, 5) pe planul :
4x + 3y z + 5 = 0.
Rezolvare Vectorul director al perpendicularei este coliniar cu vectorul
normal planului dat; astfel se obc tin ecuatiile x3
= y+2
= z5
.
4
3
1
y
2

S8.16 Scrieti ecuatiile perpendicularei din A(3, 1, 2) pe dreapta d :

= z+1
.
4

x1
3

Rezolvare Piciorul perpendicularei din A pe d este intersectia dintre

32 35
planul prin A perpendicular pe d si dreapta d, adica B( 77
, 29
, 29 ). Acelasi
29
punct se poate obtine folosind ecuatiile parametrice ale dreptei d si punand

conditia ca AB d . Perpendiculara din A pe d este dreapta AB ale carei
ecua c tii canonice se scriu imediat cunoscand ambele puncte A, B.
S8.17 Care din urmatoarele plane sunt perpendiculare?
(P )2x + 3y z + 5 = 0, (Q)2x + y + 7z 1 = 0, (R)4x 2y + 2z 3 = 0.
Rezolvare Doua plane sunt perpendiculare daca si numai daca vectorii
normali lor sunt ortogonali. Se verifica PQ si PR.
S8.18 Scrieti ecuatiile perpendicularei comune a dreptelor:
a) (d1 ) x7
= y3
= z9
si (d2 ) x3
= y1
= z1
,
1
2
1
7
2
3
b) (d1 ) : x = 1 + 2t, y = 3 + t, z = 2 + t si (d2 ) : x = 4 + s, y =
2 4s, z = 9 + 2s,
c)
x + 4z + 1 = 0,
x 4y + 9 = 0
si
y = 0,
x + 2z + 4 = 0.
Rezolvare Verificam initial ca cele doua drepte sunt necoplanare.

98

Cursul 8

Metoda 1: Determinam picioarele perpendicularei comune folosind ecuatiile

parametrice ale celor doua drepte si impunand ca vectorul director al dreptei
cautate sa fie perpendicular pe ambii vectori directori ai celor doua drepte
date.
Metoda 2: Perpendiculara comuna se obtine ca intersectia dintre doua
plane 1 si 2 , 1 fiind planul proiector al dreptei d1 pe planul ce contine d2
si este paralel cu d1 , iar 2 este planul proiector al dreptei d2 pe planul ce
contine d1 si este paralel cu d2 . Se obtin ecuatiile:
a) x1
= y1 = z+3
,
2
4
y6
x+1
z5
b) 2 = 1 = 3 ,
c)
y + z 2 = 0,
2x + 5y + 4z + 8 = 0.
S8.19 Sa se gaseasca proiectia punctului A pe planul pentru cazurile:
a) A(4, 3, 1) si : x + 2y z 3 = 0,
b) A(2, 1, 1) si : x + y + 3z + 5 = 0,
c) A(1, 3, 3) si : x + y + z + 1 = 0.
Rezolvare a) Ecuatiile perpendicularei din A pe planul dat sunt
= z1
iar intersectia dintre aceasta si plan este A0 (5, 1, 0),
1
0
b) A (1, 0, 2),
c) A0 (3, 1, 1).
y+3
2

x4
1

S8.20 Stiind ca M (3, 4, 2) este piciorul perpendicularei coborate din origine pe planul , sa se scrie ecuatia acestui plan.
Rezolvare Dreapta OM este perpendiculara pe plan, deci vectorul nor
mal planului este OM = (3, 4, 2). Planul este unic determinat de punctul
M si de vectorul normal calculat anterior si se obtine : 3x+4y+2z29 = 0.
S8.21 Sa se determine proiectia dreptei d pe planul n situatiile urmatoare:
a) d : x4 = y4
= z+1
, : x y + 3z + 8 = 0,
3
2
y+2
x4
z+1
b) d : 2 = 3 = 4 , : x + 6y z 2 = 0,
c)
x y 3z = 0,
2x y + 2z 3 = 0,

Cursul 8

99

si : x + 6y z 2 = 0.
Rezolvare a) Se verifica faptul ca dreapta d nu este perpendiculara pe
planul (n caz contrar proiectia ar consta dintr-un singur punct si anume
proiectia oricarui punct al dreptei pe planul dat). Proiectia dreptei se obtine
ca intersectia dintre planul ce contine dreapta d, perpendicular pe planul
(numit plan proiector al dreptei d) si planul . Planul proiector este unic determinat de un punct al dreptei, de vectorul director al dreptei si de vectorul
normal planului . Se obtin ecuatiile
x 2y z + 8 = 0,
x y + 3z + 8 = 0.
b) In mod analog se obtin ecuatiile
9x 2y 3z 43 = 0,
x + 6y z 2 = 0.
c) Pentru cazul n care dreapta este data ca intersectie de doua plane, metoda
cea mai potrivita este aceea de a folosi fasciculele de plane. Fasciculul de
plane care trece prin dreapta d are ecuatia x y 3z + (2x y + 2z 3) = 0.
Din conditia ca sa fie perpendicular pe un plan din fascicul (deci vectorii
normali celor doua plane sunt perpendiculari) se obtine = 31 . Atunci
ecuatiile proiectiei cautate sunt:
x + 6y z 2 = 0,
x 2y 11z + 9 = 0.
Binenteles problema se poate rezolva analog cu a).
S8.22 Determinati proiectia punctului A pe dreapta d:
a) A(3, 2, 1) si d : x2
= y1
= z3
,
3
2
4
b)A(2, 1, 1) si d:
x 2y + z 2 = 0,
2x 6y + z 1 = 0.
,
c) A(1, 1, 2) si d : x = t + 2; y = 2t 1, z = 3t + 1.

100

Cursul 8

Rezolvare Proiectia unui punct A pe o dreapta este intersectia dreptei

cu planul dus prin A perpendicular pe dreapta.
a) ecuatia planului prin A perpendicular pe d este 3x + 2y + 4z 17 = 0 si
rezolvand sistemul format din ecuatiile dreptei d si ecuatia planului anterior
se obtine A0 ( 49
, 23 , 75 ).
29 29 29
b) vectorul director al dreptei d este egal cu produsul vectorial al vectorilor
normali planelor a caror intersectie este dreapta d. Astfel se obtine ca directia
dreptei d este a
= (2, 12 , 1). Ecuatia planului prin A perpendicular pe a

1
0 55 19 25

este: (x 2)(2) + (y + 1)( 2 ) + (z 1)1 = 0. In sfarsit A ( 21 , 21 , 21 ),

c) A0 (2, 1, 1).
S5.23 Aflati coordonatele simetricelor punctului A fata de planul , respectiv dreapta d, n cazurile urmatoare:
a) A(1, 2, 0), : x + 2y z = 0,
b) A(1, 2, 0), d : x+2
= y+1
= z1
,
1
0
1
y
x2
z+1
c) A(3, 1, 2) si d : 2 = 2 = 1 ,
d) A(1, 2, 3) si : 2x + y + z 1 = 0.
Rezolvare Se determina mai ntai coordonatele lui A0 piciorul perpendicularei din A pe plan, respectiv dreapta, iar coordonatele simetricului A00
se calculeaza din conditia ca A0 este mijlocul segmentului (AA00 ).
a) ( 73 , 23 , 34 ),
b) (1, 4, 0),
c) ( 37
, 19 , 22
),
9 9
9
d) (3, 0, 1).
S8.24 Se dau planul : xy +2z +2 = 0 si punctele A(2, 3, 1), B(1, 2, 4).
Scrieti ecuatiile dreptei ce trece prin simetricele punctelor A si B n raport
cu planul .
Rezolvare Notam cu A00 si B 00 simetricele punctelor A si B fata de planul
. Perpendiculara din A pe are ecuatiile x2
= y3
= z+1
. Intersectia dintre
1
1
2
2
1
0 13 17
00 7 8
aceasta si este A ( 6 , 6 , 3 ) iar A ( 3 , 3 , 3 ). Analog avem B 00 (2, 5, 2).
Ecuatiile dreptei A00 B 00 sunt:

x 37
13

y 83
7

z+ 13
.
5

S8.25 Sa se gaseasca ecuatiile simetricei dreptei

planul x + 2y + z + 3 = 0.

x1
2

y+1
3

z
1

fata de

Rezolvare Se determina simetricele a doua puncte arbitrare ale dreptei

fata de planul dat. De exemplu pentru A(1, 1, 0) si B(3, 2, 1) se obtin

Cursul 8

101

simetricele A00 ( 31 , 73 , 23 ) si B 00 ( 23 , 16
, 83 ). Se scriu apoi ecuatiile dreptei
3
A00 B 00 .
S8.26 Sa se gaseasca simetricele dreptei
de coordonate.

x1
1

y2
2

z3
3

fata de planele

Rezolvare Vom determina simetrica fata de planul xOy : z = 0. Dreapta

data intersecteaza planul xOy n A( 23 , 0, 0). Simetricul punctului B(1, 2, 3) al
dreptei fata de planul xOy este B 00 (1, 2, 3). Atunci simetrica este dreapta
AB 00 si are ecuatiile: x1
= y2
= z+3
. Analog se obtin, pentru simetrica
1
2
3
x+1
dreptei fata de planul yOz, ecuatiile 1 = y2
= z3
, iar pentru simetrica
2
3
y+2
x1
z3
fata de xOz: 1 = 2 = 3 .
S8.27 Sa se gaseasca simetricul planului : 3x + 2y + z 6 = 0 fata de
planul : 2x 5y + 2z + 4 = 0.
Rezolvare Daca A este un punct al planului si A00 simetricul lui A
fata de planul , atunci planul 00 , simetricul lui fata de , trece prin A00
7 21 7
si prin intersectia planelor si . Luand A(1, 1, 1) obtinem A00 ( 11
, 11 , 11 ).
Ecuatia fasciculului de plane care trec prin intersectia planelor si este:
3x + 2y + z 6 + (2x 5y + 2z + 4) = 0. Punand conditia ca un plan din
fascicul sa contina punctul A00 se determina = 64
. Ecuatia planului cautat
73
64
se obtine nlocuind pe = 73
n ecuatia fasciculului de plane.
S8.28 Determinati simmetricele planului : a(x x1 ) + b(y y1 ) + c(z
z1 ) = 0 fata de planele de coordonate.
Rezolvare Aplicand metoda anterioara, se obtin ecuatiile: pentru simetricul fata de xOy: a(x x1 ) + b(y y1 ) c(z + z1 ) = 0. Analog n celelalte
doua cazuri.

102

Cursul 8

Part III
Aplicatii ale geometriei
proiective n geometria
euclidian
a

103

Cursul 9
Aplicatii ale geometriei
proiective n geometria
euclidian
a
Fie X o multime nevida si S (X) = {f : X X; f bijectie}. Avem ca
S (X) 6= deoarece aplicatia identica 1X : x X x apartine lui S (X).
Propozitia 9.1 S (X) este grup relativ la operatia de compunere a functiilor.
Demonstratie Compusa a doua bijectii este o bijectie, deci compunerea
este o lege interna pe S (X). Se stie ca operatia de compunere este asociativa. Element neutru este 1X iar daca f S (X) atunci exista f 1 din
caracterizarea bijectivitatii prin inversabilitate si evident f 1 S (X) cu
1
(f 1 ) = f .

Definitia 9.2 S (X) se numeste grupul simetric (sau al substitutiilor) al

lui X.
Exemplul 9.3 Daca X este multime finita avand cardinalul n IN
atunci S (X) l notam Sn si este grupul permutarilor multimii X = {1, . . . , n}
studiat n clasa a XI-a. Se stie ca ordinul (adica numarul elementelor) lui
Sn este n! si ca pentru n 3 acest grup este neabelian. Cu atat mai mult
va fi neabelian S (X) pentru X multime infinita asa cum vom considera n
continuare.
Faptul ca S (X) este, n sensul incluziunii de multimi, cel mai mare
grup ce se poate defini pe aplicatiile de la X la X este sugerat de definitia
urmatoare:
Definitia 9.4 Un subgrup G al lui S (X) l numim grup de transform
ari
pe X.
105

106

Cursul 9

Exemplul 9.5 Reamintim ca dat spatiul topologic (X, ) o aplicatie

f : X X o numim -homeomorfism daca f S (X) si f, f 1 sunt continue relativ la . Deci multimea Homeo (X, ) a -homeomorfismelor este
submultime n S (X) si o analiza imediata arata ca:
daca f1 , f2 Homeo (X, ) atunci f2 f1 Homeo (X, ) caci (f2 f1 )1 =
f11 f22 ,
daca f Homeo (X, ) atunci f 1 Homeo (X, ).
In concluzie, Homeo (X, ) este grup de transformari pe X.
O clasa remarcabila de grupuri de transformari se obtine prin intermediul
actiunilor de grupuri.
Definitia 9.6 Spunem ca grupul G dat actioneaza (la stanga) pe X daca
exista o aplicatie : G X X, (g, x) gx cu proprietatile:
A1) g2 (g1 x) = (g2 g1 ) x, g1 , g2 G,
A2) ex = x, x X,
unde e este elementul neutru al lui G. Spunem ca este o actiune a lui G
pe X.
Pentru g G oarecare fie g : X X, x gx. Spre exemplu, din A2
avem ca e = 1X .
Propozitia 9.7 g S (X).
Demonstratie Pentru x X oarecare avem:

A1
A2
g1 g (x) = g 1 (gx) = g 1 g x = ex = x.
Deci g1 g = 1X si analog g g1 = 1X ceea ce arata ca g S (X) cu
(g )1 = g1 .

Propozitia 9.8 Aplicatia : G S (X) , g g este morfism de

grupuri.
Demonstratie Trebuie aratat ca (g2 g1 ) = (g2 ) (g1 ) pentru orice
g1 , g2 G. Pentru x X oarecare avem:

(g2 g1 ) x = (g2 g1 ) x
(g2 ) (g1 ) (x) = g2 (g1 x)
si avem egalitate n virtutea axiomei A1.

Din teoria grupurilor rezulta ca Im = {g ; g G} este subgrup n

S (X) deci grup de transformari pe X.
Definitia 9.9 Spunem ca elementele x, y X sunt n relatia si
notam x y daca exista g G a.. y = g (x) i.e. y = gx.
Propozitia 9.10 este o relatie de echivalent
a pe X.

Cursul 9

107

Demostratie reflexivitatea: x x doarece luam g = e,

simetria: presupunem x y cu y = g (x) si aplicam g1 acestei egalitati.
Rezulta x = g 1 y si deci y x,
tranzitivitatea: presupunem x y, y z cu y = g1 x, z = g2 y. Rezulta
A1
z = g2 (g1 x) = (g2 g1 ) x si deci x z.

Definitia 9.11 Clasa de echivalenta a lui x X n raport cu se

numeste orbita lui x la actiunea si o notam Gx sau orb (x). Multimea
orbitelor o notam X/G si o numim spatiul factor al lui X la actiunea lui G.
Avem surjectia : X X/G numita proiectie.
Fixam n cele ce urmeaza corpul comutativ K si K-spatiul vectorial
(liniar) (V, +, K ) cu + : V V V adunarea vectorilor din V si K :
K V V nmultirea cu scalari din K a vectorilor din V . Reamintim ca
(V, +) este grup abelian si avem:
SV1) (x + y) = x + y,
SV2) ( + ) x = x + x,
SV3) (x) = () x,
SV4) 1K x = x
pentru orice , K si orice x, y V . Relatiile SV3-SV4 spun ca avem
o actiune a grupului (abelian) multiplicativ G = (K = K\{0K }, ) pe
X = V . Aceasta actiune satisface proprietatile suplimentare SV1-SV2 legate
de structurile (suplimentare) de grup a lui X = V si respectiv a lui (K, +).
Astfel:
SV1 spune ca actiunea lui K pe V este compatibila cu structura grupala a
lui (V, +) i.e. pentru orice K aplicatia este endomorfism (n sensul
teoriei grupurilor) al lui (V, +),
SV2 este o compatibilitate a actiunii cu structura grupala a lui (K, +).
Sa mai observam ca prin combinarea axiomelor SV1-SV3 si a comutativitatii
nmultirii pe K avem (1 x1 + 2 x2 ) = 1 (x1 ) + 2 (x2 ) ceea ce spune ca
este un endomorfism liniar (n sensul teoriei transformarilor liniare ntre
spatii vectoriale) pe (V, +, K ).
Se stie ca, notand
cu
0 vectorul nul al lui V , avem 0 = 0 pentru orice
scalar si deci orb 0 = {0}. Prin urmare, din considerente inspirate de
caracterizarea dreptelor paralele prin coliniaritatea (i.e. proportionalitatea)
vectorilor directori nenuli, vom restrange actiunea lui K la V = V \{0}.
Definitia 9.12 Spatiul factor V /K l numim K-spatiul proiectiv asociat
lui V si-l notam P (V ).
Fixam V n cele ce urmeaza ca fiind K-spatiul vectorial standard (n + 1)-

108

Cursul 9

dimensional (n IN ) V = K n+1 cu operatiile pe componente:

x + y = (x0 + y 0 , x1 + y 1 , . . . , xn + y n )
x = (x0 , x1 , . . . , xn )
daca x = (x0 , x1 , . . . , xn ) , y = (y 0 , y 1 , . . . , y n ). K-spatiul proiectiv asociat l
notam P n (K) si-l numim K-spatiul proiectiv n-dimensional. In particular,
avem:
P 0 (K) = K-punctul proiectiv,
P 1 (K) = K-dreapta proiectiv
a,
2
P (K) = K-planul proiectiv,
P 3 (K) = K-spatiul proiectiv.
Din teoria generala avem proiectia : K n+1 \{0} P n (K) , x (x)
notat
= [x0 , x1 , . . . , xn ]. Spunem ca (x0 , x1 , . . . , xn ) sunt coordonatele omogene
(sau proiective) ale punctului (x) P n (K). Din definitia (multiplicativa) a
actiunii rezulta ca orice alt ansamblu (x0 , x1 , . . . , xn ) , K reprezinta
coordonate omogene ale aceluiasi punct (x) din K-spatiul proiectiv!
Relativ la prima coordonata omogena, multimea K n+1 \{0} este reuniunea
n+1
a doua submultimi dijuncte Kpn+1 \{0}, K
\{0} cu p initiala cuvantului
propriu (n engleza, proper):
n+1
Kp \{0} = {x K n+1 \{0}; x0 6= 0}
.
n+1
K
\{0} = {x K n+1 \{0}; x0 = 0}
Corespunzator P n (K) este reuniunea a doua submultimi disjuncte:

n
Pp (K) = Kpn+1 \{0} = {[x0 , x1 , . . . , xn ] P n (K) ; x0 6= 0}
.
n
n+1
P
(K) = K
\{0} = {[x0 , x1 , . . . , xn ] P n (K) ; x0 = 0}
Cum x0 = 0 este ecuatia unui hiperplan (i.e. plan n-dimensional) n K n+1
n
vom spune ca P
(K) este hiperplanul de la infinit n P n (K). Avem astfel:
1
P (K) = K-punctul de la infinit,
2
(K) = K-dreapta de la infinit,
P
3
P (K) = K-planul de la infinit.
Deci punctul (x) are si coorFie (x) = [X 0 , X 1 , . . . , X n ] Ppn (K).

1
0
1
n
donatele omogene X 0 (X , X , . . . , X ) = [1, x1 , . . . , xn ] ceea ce conduce la
definirea aplicatiei : Ppn (K) K n , ([X 0 , X 1 , . . . , X n ]) = (x1 , . . . , xn ) =
1

X
Xn
, . . . , X 0 . Aceasta aplicatie este bine definita caci [X 0 , X 1 , . . . , X n ] =
X0

Cursul 9

109
j

X
[Y 0 , Y 1 , . . . , Y n ] implica Y i = X i , 0 i n si deci y j = YY 0 = X
0 =
j
1
n
n
x , 1 j n. Aplicatia este surjectiva caci dat (x , . . . , x ) K avem
([1, x1 , . . . , xn ]) = (x1 , . . . , xn ) si evident [1, x1 , . . . , xn ] Ppn (K). Mai
mult, este injectiva:
1
1

X
Xn
Y
Yn
,..., 0 =
,..., 0
X0
X
Y0
Y

1
Y1
Xn
Yn
0
1,
,
.
.
.
,
=
X
,
.
.
.
,
=
implica (X 0 , X 1 , . . . , X n ) = X 0 1, X
0
0
0
0
X
X
Y
Y
0
0
X
(Y 0 , Y 1 , . . . , Y n ) si evident X
K . In concluzie, vom identifica Ppn (K)
Y0
Y0
n
n
n
cu K via si deci avem: P (K) = K n P
(K).
n
Vom utiliza aceasta scufundare a lui K n P n (K) n modul urmator:
fie punctul M (rM = (x1 , . . . , xn )) En coordonatele carteziene fiind precizate n raport cu un reper R = {O; e1 , . . . , en } ortonormat si pozitiv orientat n sensul ca en = e1 . . . en1 cu produsul vectorial extins conform Observatiei 4.6. Spunem atunci ca 1 (x1 , . . . , xn ) = [1, x1 , . . . , xn ] =
[X 0 , X 1 , . . . , X n ] sunt coordonatele omogene ale lui M si notam cu roM =
(X 0 , X 1 , . . . , X n ) vectorul de pozitie omogenizat al lui M n raport cu R.
Procesul de trecere de la coordonatele carteziene la cele omogene se numeste
omogenizare. Pentru dimensiuni mici, n = 2, 3, vom utiliza (X 0 , X, Y ) ,
(X 0 , X, Y, Z) pe post de coordonate omogene.
Exemple de omogenizari:
1) Dreapta n plan
Fie dreapta d : ax + by + c = 0 n planul . Din a XX0 + b XY0 + c = 0
obtinem ecuatia omogenizat
a a dreptei n plan:

do : aX + bY + cX 0 = 0

(9.1)

do :< uo , ro >= 0

(9.2)

sau nca:
unde u0 = (c, a, b) R1+2 este omogenizata normalei u = (a, b) lui d n .
2) Planul n spatiu
Fie planul : Ax+By+Cz+D = 0 n E3 . Din A XX0 +B XY0 +C XZ0 +D = 0
obtinem ecuatia omogenizat
a a planului:
o : AX + BY + CZ + DX 0 = 0
sau nca:

o :< N , ro >= 0

(9.3)
(9.4)

110

Cursul 9
o

unde N = (D, A, B, C) R1+3 este omogenizata normalei N = (A, B, C) la

planul .
Aplicatii:
9.1) Dreapta n plan prin dou
a puncte date
Fie punctele M1 , M2 distincte, cu vectorii de pozitie omogenizati
o
rM1 , roM2 si fie uo omogenizata normalei u a dreptei d = d (M1 M2 ) n planul
. Din (13.2) avem:

< uo , roM1 >= 0

o
d :
< uo , roM2 >= 0
si cum n R3 vectorul dat de produsul vectorial este perpendicular pe doi
vectori dati avem ca:
uo = roM1 roM2 .
(9.5)
Exemplul 9.1
Vrem dreapta d determinata de punctele M1 (6, 7) , M2 (0, 5).
roM1 = (1, 6, 7) , roM2 = (1, 0, 5) din formula (13.5) rezulta:

i j k

o
u = 1 6 7
1 0 5

Cum

= (30, 12, 6) = 6 (5, 2, 1)

si deci avem d : 2 x + 1 y + (5) = 0 i.e. d : 2x + y 5 = 0. Evident la

acelasi rezultat se ajunge cu regula clasica:
d:

y (7)
x6
=
.
06
5+7

9.2) Punctul de intersectie a dou

a drepte n plan
Fie dreptele d1 , d2 cu ecuatiile omogenizate:
o
d1 :< uo1 , ro >= 0
do2 :< uo2 , ro >= 0
si ne intereseaza punctul lor de intersectie M (rM ). Din relatiile precedente
rezulta ca roM este perpendicular pe vectorii uo1 , uo2 si deci:
roM = uo1 uo2 .
Exemplul 9.2

(9.6)

Cursul 9

111

Pentru dreptele:

d1 : 3x 4y + 1 = 0
d2 : x 7y + 8 = 0

avem uo1 = (1, 3, 4) , uo2 = (8, 1, 7) si deci:

i j k

roM = 1 3 4 = (17, 25, 23) = 1 (17, 25, 23)

8 1 7
23
adica avem M 25
,
. Evident, la acelasi rezultat se ajunge rezolvand sis17 17
temul liniar:

3x 4y = 1
d1 d2 :
x 7y = 8
care se arata imediat a fi de tip Cramer cu: s = 17, x = 25, y = 23.
Acest fapt arata ca teorema Cramer de rezolvare a sistemelor liniare este un
rezultat al geometriei proiective!
9.3) Planul prin trei puncte distincte
Fie punctele M1 , M2 , M3 E3 distincte, cu vectorii de pozitie omogenizati
o
roM1 , roM2 , roM3 si N omogenizata normalei N la planul = (M1 M2 M3 ). Din
ecuatia (13.4) avem:

o
< N , roM1 >= 0
o
o :
< N , roM2 >= 0

o
< N , roM3 >= 0
o

ceea ce spune ca N este perpendicular pe vectorii roMi , 1 i 3 n R4 si

deci:
o
N = roM1 roM2 roM3
(9.7)
cu produsul vectorial extins din R4 .
Exemplul 9.3
Se cere planul determinat de punctele M1 (2, 2, 9) , M2 (1, 7, 3) ,
M3 (5, 4, 2). Cum:
roM1 = (1, 2, 2, 9) , roM2 = (1, 1, 7, 3) , roM3 = (1, 5, 4, 2)
avem ca:

o
N =

e1
1
1
1

e2
2
1
5

e3
2
7
4

e4
9
3
2

112

Cursul 9

si dezvoltand dupa prima linie:

2
1 2 9 1 2
2 9
9

3 , 1 7
3 , 1 1 3
N = 1 7
5
1 4
4
2
2 1 5
2

1 2
2

, 1 1 7

1 5
4

adica N = (381, (27) , 39, (45)) = (381, 27, 39, 45)

= 3 (127, 9, 13, 15) ceea ce da solutia:
: 9x + 13y + 15z 127 = 0.
9.4) Intersectia a trei plane
o
Fie planele 1 , 2 , 3 cu ecuatiile omogenizate i :< N i , ro >= 0, 1 i
3. Atunci punctul lor comun M (rM ) are proprietatea ca omogenizatul roM
o
este perpendicular pe vectorii N i n R4 ceea ce conduce la:
o

o
rM
= N1 N2 N3

(9.8)

cu acelasi produs vectorial extins.

Exemplul 9.4
Se cere punctul de intersectie al planelor:
1 : 2y + 5z + 8 = 0, 2 : 7x 4z + 1 = 0, 3 : 3x + 5y + z 2 = 0.
o

Cum N 1 = (8, 0, 2, 5) , N 2 = (1, 7, 0, 4) , N 3

e1 e2 e3

8
0 2
o
rM =
1
7 0

2 3 5
adica, dezvoltand dupa prima linie:

0 2 5
8
2 5

0 4
rM = 7 0 4 , 1
3 5 1
2 5 1

= (2, 3, 5, 1) rezulta ca:

e4
5
4
1

8
8
0 5
0 2

, 1
7 4 , 1
7 0

2 3 1
2 3 5

cu rezultatul roM =(137, 199, 237, 314) ceea ce da punctul

314
199 237
, 137 , 137
. Evident, la aceeasi solutie se ajungea rezolvand sistemul
M 137
liniar:

2y + 5z = 8

7x
4z = 1
1 2 3 :

3x + 5y + z = 2

Cursul 9

113

care se dovedeste a fi de tip Cramer cu: s = 137, x = 199, y =

237, z = 314.
SEMINARUL 9
S9.1 Se cere dreapta n plan prin punctele M1 (1, 3), M2 (4, 2).
Rezolvare Cum roM1 = (1, 1, 3), roM2 = (1, 4, 2) rezulta ca:
i
u = 1
1
o

j
1
4

k
3 = (14, 5, 3)
-2

si deci avem d : 5x + 3y 14 = 0.
S9.2 Se cere punctul M de intersectie al dreptelor d1 : x 3y + 7 = 0, d2 :
4x + 3y 5 = 0.
Rezolvare Cum uo1 = (7, 1, 3), uo2 = (5, 4, 3) avem ca:
roM

i j k
= 7 1 -3 = (15, 6, 33)
-5 4 3

si deci avem M ( 6
, 33 ) adica M ( 2
, 11
).
15 15
5
5
S9.3 Se cere ecuatia dreptei n plan prin punctele:
(i) M1 (4, 0), M2 (0, 10)
(ii) M1 (2, 0), M2 (0, 3)
(iii) M1 (2, 1),M2 (1, 2)

(iv) M1 (1 + 2, 1 2), M2 (3, 2).

Rezolvare Folosind metoda omogenizarii avem:
(i) d : 5x + 2y 20 = 0,
(ii) d : 3x 2y 6 = 0,
(iii) d : x+ y 3 = 0,

(iv) d : ( 2 + 1)x + ( 2 2)y + 1 5 2 = 0.

S9.4
Rezolvare
S9.5 Se cere planul prin punctele M1 (1, 1, 1), M2 (9, 7, 3), M3 (2, 0, 5).

114

Cursul 9

Rezolvare Cum: roM1 = (1, 1, 1, 1), roM2

avem ca:
e1 e2 e3
o
1 1 1
N =
1 -9 7
1 2 0
1 1 -1
1
= ( -9 7 3 , 1
2 0 5
1

= (1, 9, 7, 3), roM2 = (1, 2, 0, 5)

e4
-1
=
3
5

1 -1 1 1
7 3 , 1 -9
0 5
1 2

-1
1 1
3 , 1 -9
5
1 2

1
7 )
0

= (100, 40, 64, 4) = 4(25, 10, 16, 1)

si deci avem planul : 10x + 16y + z 25 = 0.
S9.6 Se cere punctul M de intersectie a planelor: 1 : 2x y + z = 0, 2 :
4x + 3y 2z 5 = 0, 3 : x + y 6 = 0.
o

Rezolvare Cum: N 1 = (0, 2, 1, 1), N 2 = (5, 4, 3, 2), N 3 = (6, 1, 1, 0)

avem ca:
e1 e2 e3 e4
0 2 -1 1
roM =
=
-5 -4 3 -2
-6 1 1 0
2 -1 1
0 -1 1
0 2
= ( -4 3 -2 , -5 3 -2 , -5 -4
1 1 0
-6 1 0
-6 1

1
0 2
-2 , -5 -4
0
-6 1

-1
3 )
1

= (1, 1, 5, 3) = (1, 1, 5, 3)
ceea ce spune ca avem punctul M (1, 5, 3).
S9.7 Se cere punctul M de intersectie al planelor: 1 : 2x y + z 4 =
0, 2 : x + 2y 2z + 3 = 0, 3 : 3x y z + 3 = 0.
Rezolvare Cu metoda de la problema precedenta avem: M (1, 2, 4).

Cursul 10
Geometria spatiilor proiective
Cursul precedent a aratat importanta spatiilor proiective n geometria euclidiana. Prin urmare, acest curs este dedicat determinarii spatiilor proiective.
Propozitia 10.1 P 0 (K) = {[1k ]} = { (1k )}
Demostratie Conform definitiei avem:
P 0 (K) = K 0+1 \{0K }/K = K\{0K }/K = K /K .
Fie u K oarecare. Cum u = u 1K si consideram u din membrul drept al
relatiei precedente ca element din K rezulta ca u 1K ceea ce da concluzia.

In continuare consideram K unul din urmatoarele corpuri:

R=corpul numerelor reale,
C=corpul numerelor complexe,
H=corpul cuaternionilor,
O=corpul octonionilor.
Reamintim ca ultimele doua corpuri nu sunt comutative dar pentru aceste
corpuri consideram spatii vectoriale stangi. Aceste corpuri sunt chiar algebre
reale n sensul ca sunt spatii vectoriale reale nzestrate cu o nmultire interna.
Ca structura de spatiu vectorial, pentru corpurile date avem ca K = Rk cu:
k = 1,
k = 2,
k = 4,
k = 8.
Aceste algebre sunt normate cu norma euclidiana de pe Rk si sunt singurele algebre reale normate pentru care norma este multiplicativa n sensul
ca ku vk = kuk kvk pentru orice u, v Rk .
115

116

Cursul 10

In Rm cu norma euclidiana consideram sfera unitate:

S m1 = {u Rm ; kuk = 1}.
Evident, cum k0k = 0 avem ca 0
/ S m1 . Cum pe dreapta reala norma
euclidiana este functia modul avem:
S 0 = {u R1 ; |u| = 1} = {1, +1}.
Sfera S 1 este exact cercul unitate din planul euclidian iar sfera S 2 este sfera
uzuala din spatiul euclidian 3-dimensional.
Avem ca:
n+1
P n (K) = K n+1 \{0}/K\{0K } = Rk
\{0}/Rk \{0} = Rk(n+1) \{0}/Rk \{0}
(10.1)
ceea ce conduce la:
Propozitia 10.2 Avem:

P n (K) = P n Rk = S k(n+1)1 /S k1
(10.2)
unde S k1 actioneaza tot multiplicativ pe S k(n+1)1 i.e. avem actiunea:
S k1 S k(n+1)1 S k(n+1)1 , (, u) u.
Demonstratie Actiunea pe sfere, descrisa mai sus, este restrictia actiunii
lui K = Rk pe K n+1 . Mai trebuie verificat doar faptul ca u S k(n+1)1 ceea
ce este o consecinta imediata a multiplicativitatii normei: kuk = kkkuk =
1 1 = 1.
Pentru a arata ca P n (K) si spatiul factor dat de (10.2) coincid vom arata
ca orbitele coincid. Fie deci u, v K n+1 \{0} echivalente via actiunea lui K .
Avem v = u cu K si deci v i = ui , 0 i n. Trecand la norma n
ultima relatie avem kv i kK = kkK kui kK cu k, kK norma euclidiana de pe Rk .
Atunci:
!1/2
n
!1/2 n
X
X
= kkK kukK n+1
kvkK n+1 =
kv i k2K
=
kk2K kui k2K
i=0

i=0

si cum u, v 6= 0K n+1 , 6= 0K avem:

u
v
=

kvkK n+1
kkK kukK n+1

Cursul 10

117
h

ceea ce spune ca
u

u
kukK n+1

si v

h
=

kvkK n+1
kukK n+1
v
kvk n+1 via actiunea
K
k(n+1)1

ca elemente n S k(n+1)1 /S k1 . Cum

lui K avem ca P n (K) S k(n+1)1 /S k1 .

Invers, fie u, v S
echivalente via actiunea lui S k1 . Datorita
incluziunii sferelor n Rm corespunzatoare avem ca u, v sunt echivalente ca
elemente din K k(n+1)1 via actiunea lui K deci definesc acelasi element n
P n (K). Avem prin urmare S k(n+1)1 /S k1 P n (K) deci concluzia finala.

Propozitia 10.3 K-dreapta proiectiv

a este:

P 1 (K) = P 1 Rk = S k .

(10.3)

Demonstratie Avem:
P 1 (K) = K 1+1 \{0}/K = K 2 \{0}/K = {[x, y] ; x, y Knu ambii nuli} =
K=corp

= {[0K , y] ; y K } {[x, y] ; x K , y K} =

{ y 1 0K , y 1 y , y K } { x1 x, x1 y ; x K , y K} =
= {[0K , 1K ]} {[1K , z] ; z K} = un punct K
deoarece aplicatia : z K [1K , z] P 1 p (K) este bijectie fiind 1
pentru n = 1. Dar K un punct este exact compactificarea lui K = Rk
cu un singur punct descrisa de aplicatia proiectia stereografic
a P S. Fie N =
k
k+1
k
(0, . . . , 0, 1) polul nord al sferei S din R . Atunci P S : S \{N } K = Rk
| {z }
de k ori

este data de:

P S(M ) = M 0
unde M 0 este punctul de intersectie al dreptei N M (N 6= M ) cu planul ecuatorial K = Rk . Aplicatia P S este bijectie deoarece pentru M 0 K fixat
dreapta N M 0 intersecteaza sfera S k ntr-un punct unic
M .k
1
k
Prin urmare P (K) = un punct S \{N } = S ceea ce voiam.

1
(K). Avem deci:
Punctul [0K , 1K ] se noteaza fiind exact P
P 1 (K) = K .

(10.4)

118

Cursul 10

Expresia proiectiei stereografice: presupunem M (x10 , . . . , xn0 , xn+1

) S n si
0
atunci dreapta N M are ecuatia:
xn 0
xn+1 1
x1 0
= ... =
= n+1
NM :
x10
xn0
x0 1
si deci intersectia cu xn+1 = 0 este:
M 0 : x01 =

x10
xn0
0n
,
.
.
.
,
x
=
.
1 xn+1
1 xn+1
0
0

(10.5)

Inversa acestei aplicatii este: P S 1 : K n S n \N, M 0 M cu expresia:

M : x1 =

2x01
2x0n
kx0 k2 1
n
n+1
,
.
.
.
,
x
=
,
x
=
1 + kx0 k2
1 + kx0 k2
1 + kx0 k2

(10.6)

cu kx0 k= (x01 )2 + . . . + (x0n )2 .

Rezulta din ultimele doua propozitii ca avem identificarea:
S k = S k(1+1)1 /S k1 = S 2k1 /S k1

(10.7)

respectiv aplicatia de proiectie : S 2k1 P 1 (K) = S k . Pentru un punct

x S k oarecare multimea 1 (x) S 2k1 se numeste fibra peste x. Din
discutia precedenta avem ca fibra este n bijectie cu S k1 si deci vom nota
proiectia astfel:
S k1

: S 2k1 S k .

(10.8)

Numim ansamblul dat de relatia precedenta fibratul Hopf. Sfera S k o numim

baza fibratului iar sfera S 2k1 o numim spatiul total al fibratului.
Avem deci fibratele Hopf:
S0

k = 1,

: S1 S1

k = 2,

: S3 S2

k = 4,

: S7 S4

S1
S3

S7

k = 8,
: S 15 S 8 .
Unii autori numesc fibrat Hopf doar pe al doilea iar pe ultimele doua le
numesc fibrate Hopf generalizate. Observam n acest sir ca spatiul total al
unui fibrat devine fibra fibratului urmator.
Consideratiile de mai sus se pot conecta si cu o alta problema deosebit de
interesanta ca fiind la intersectia algebrei cu geometria: pe care sfere putem
introduce o structura de grup?

Cursul 10

119

Fie pe sfera S k1 o nmultire indusa de o nmultire pe K = Rk . Cerem

sa avem multiplicativitatea normei: x, y S k1 implica kxyk = kxkkyk =
1 1 = 1 pentru a avea xy S k1 . Sa analizam axiomele de grup:
asociativitatea nmultirii n S k1 este consecinta a asociativitatii nmultirii
din Rk prin restrictionare,
element neutru va fi vectorul 1K = (1, 0, . . . , 0) care evident apartine lui S k ,
fie x S k1 K = Rk . Cum x 6= 0K siK este o algebr
a avem ca x are
x
1
1
2
k
invers n K pe x = kxk2 unde daca x = x , x , . . . , x atunci conjugatul

sau este x = x1 , x2 , . . . , xk . Cum kxk = 1 deoarece x S k1 avem

q
ca x1 = x dar kxk = (x1 )2 + (x2 )2 + . . . + (xk )2 = kxk = 1 si deci
x1 S k1 .
In concluzie, S k1 este grup daca si numai daca Rk este algebra reala
normata si deci:
singurele sf ere grupuri sunt S 0 , S 1 , S 3

(10.9)

iar daca acceptam si o slabire a notiunii de grup prin renuntare la asociativitate mai adaugam si S 7 deoarece algebra octonionilor este neasociativa.
Tabela Cayley a nmultirii pe S 0 este:

+1 1
+1 +1 1
1 1 +1
si comparand-o cu a lui (Z2 , +):
+
b
0
b
1

b
0
b
0
b
1

b
1
b
1
b
0

avem izomorfismul de grupuri: (S 0 , ) ' (Z2 , +) , +1 b

0, 1 b
1. Astfel,
1
1
primul fibrat Hopf l mai putem scrie: S = S / (Z2 , +). Sa mai notam ca
aplicatia : S m S m , x (x) = x se numeste aplicatia antipodal
a.
1
Cercul S este multimea numerelor complexe de modul 1 si nmultirea
pe S 1 este restrictia nmultirii din C. Cum nmultirea numerelor complexe
este comutativa avem ca grupul (S 1 , ) este abelian. Mai reamintim ca date
grupurile (notate multiplicativ) G1 , . . . , Gm avem grupul produs G = G1
. . . Gm cu nmultirea:
0
0
).
) = (g1 g10 , . . . , gm gm
(g1 , . . . , gm ) (g10 , . . . , gm

120

Cursul 10

Prin urmare avem grupul produs T n = |S 1 .{z

. . S}1 numit torul n-dimende n ori

sional. Pentru n = 2 spunem pe scurt torul.

Sfera S 3 este multimea cuaternionilor de norma 1 (numiti unitari din
acest motiv). Cum nmultirea cuaternionilor este necomutativa rezulta ca
grupul S 3 este neabelian.
SEMINARUL 10
S10.1 Fiind date, n coordonate carteziene, punctele
M (x, y), A(3, 5), B(7, 2), C(4, 3), D(0, 8), E(4, 0), O(0, 0), sa se afle coordonatele omogene ale acestor puncte.
Rezolvare Notam cu (X0 , X, Y ) coordonatele omogene ale punctului M .
Se stie ca Xx = Yy = X10 , deci putem lua X = x, Y = y, X0 = , R .
Astfel gasim A(, 3, 5) sau mai simplu A(1,3,5). Analog
B(, 7, 2), C(, 4, 3), D(, 0, 8), E(, 4, 0), O(, 0, 0).
S10.2 Fiind date, n coordonate omogene, punctele
M (X0 , X, Y ), A(2, 3, 5), B(5, 4, 8), C(3, 9, 3), D(0, 1, 2), sa se scrie coordonatele carteziene ale acestor puncte.
Rezolvare Fie x, y coordonatele carteziene ale lui M. Avem
x=

X
,
X0

y=

Y
.
X0

Astfel: A( 32 , 52 ), B( 54 , 85 ), C(3, 1), D este un punct la infinit.

S10.3 Se considera punctele M din plan ale caror coordonate carteziene
(x, y) verifica relatia:
a) 9x 2y + 3 = 0,
b) x2 + y 2 2x 6y + 1 = 0,
c) x3 + y 3 xy = 0.
Ce relatie verifica (X0 , X, Y ), coordonatele omogene ale acestor puncte?
Rezolvare Inlocuind x = XX0 si y = XY0 n relatiile date se obtine:
a) 9X 2Y + 3X0 = 0,
b) 3X 2 + 5Y 2 2XX0 6Y X0 + X02 = 0,
c) X 3 + Y 3 XY X0 = 0.

Cursul 10

121

S10.4 Se considera punctele M din plan ale caror coordonate omogene

(X0 , X, Y ) verifica relatiile omogene urmatoare:
a) 12X 5Y + 8Z = 0,
b) X 2 4XY + 8Y 2 5XX0 + 6Y X0 X02 = 0.
Ce relatii verifica (x, y), coordonatele carteziene ale acestor puncte?
Rezolvare Deoarece (1, x, y) reprezinta un sistem de coordonate omogene
ale punctului M , nlocuim n relatiile date X = x, Y = y, X0 = 1 si obtinem:
a) 12x 5y + 8 = 0,
b) x2 4xy + 8y 2 5x + 6y 1 = 0.
S10.5 Fiind date, n coordonate omogene, punctele A(8, 4, 2), B(18, 9, 3),
sa se afle coordonatele omogene ale punctelor P, Q, R, care mpart segmentul
AB, respectiv, n raportul 32 , 4, 3. Sa se afle apoi coordonatele omogene ale
mijlocului segmentului AB.
Rezolvare Fiind date, n coordonate carteziene, punctele M1 (x1 , y1 ), M2 (x2 , y2 ),
atunci punctul M care mparte segmentul M1 M2 n raportul k are coordonatele carteziene
x=

x1 + kx2
,
1+k

y=

y1 + ky2
.
1+k

Atunci cand consideram coordonatele omogene

M1 (X01 , X1 , Y1 ), M2 (X02 , X2 , Y2 ), M (X0 , X, Y ), aceste relatii devin:
X1
X
+k X 2
X01
02

1+k

X01
.
= kX
02
Analog

X
X1 +k X01 X2
02
X
X01 +k X01 X02
02

X1 +X2
,
X01 +X02

X
X0

unde s-a notat pentru simplificare

Y
Y1 + Y2
=
.
X0
X01 + X02

Putem lua
X = X1 + X2 , Y = Y1 + Y2 , X0 = X01 + X02 .
Astfel se obtin, pentru P : k = 23 , = 49 , deci X = 8 18( 49 ) = 0, Y =
4 + 9( 49 ) = 8 si X0 = 2 + 3( 49 ) = 10
. Deci P (0, 8, 10
). Analog se obtin
3
3
Q(56, 20, 6), R(28, 22, 8).
In cazul mijlocului avem k = 1 si obtinem (4, 10, 4).
S10.6 Fiind date, n coordonate carteziene, dreptele n plan:
a) 4x 5y + 3 = 0,

122

Cursul 10

b) 3x + y 2 = 0,
c) y = 4x,
d) 5y 6x = 0,
e) x = 8,
f) y = 0,
sa se scrie ecuatiile lor n coordonate omogene.
Rezolvare a) 4X 5Y + 3X0 = 0,
b) 3X + Y 2X0 = 0,
c) Y = 4X,
d) 5Y 6X = 0,
e) X = 8X0 ,
f) Y = 0.
S10.7 Fiind date, n coordonate omogene, dreptele:
a) 7X + 3Y + 2X0 = 0,
b) 8X Y = 0,
c) aX + bY = 0,
d) aX + cX0 = 0
sa se scrie ecuatiile lor n coordonate carteziene.
Rezolvare Se nlocuiesc X = x, Y = y, X0 = 1. Se obtine:
a) 7x + 3y + 2 = 0,
b) 8x y = 0,
c) ax + by = 0,
d) ax + c = 0.
S10.8 Fiind date, n coordonate omogene, punctele A(2, 3, 5), B(1, 1, 1),
C(2, 0, 3), D(0, 2, 4), sa se scrie ecuatiile dreptelor AB, AC, AD, BC, BD, CD.
Unde este situat D pe dreptele care l contin?
Rezolvare In coordonate omogene, ecuatia dreptei determinate de punctele
M1 (X01 , X1 , Y1 ), M2 (X02 , X2 , Y2 ) este:

X Y X0

X1 Y1 X01 = 0.

X2 Y2 X02
Astfel, pentru AB, avem:

X Y X0

= 0,
3 5
2

1 1 1

Cursul 10

123

deci AB : 7X Y 8X0 = 0. Analog se obtin ecuatiile:

AC : 4X 6Y + 9X0 = 0,
AD : 4X + 2Y 11X0 = 0,
BC : 5X + 2Y 3X0 = 0,
BD : 2X + Y X0 = 0.
Punctul D este punctul de la infinit al dreptelor respective.
S10.9 Fiind date n coordonate carteziene planele:
P : 3x 5y + 4z 2 = 0, Q : 2x + y + 5 = 0, R : x = 3, sa se scrie ecuatiile
acestor plane n coordonate omogene.
Rezolvare P : 3X 5Y + 4Z 2X0 = 0, Q : 2X + Y + 5X0 = 0, R : X =
3X0 .
S10.10 Fiind date n coordonate omogene planele:
P : 2X + 8Y 5Z 6X0 = 0, Q : X Y + X0 = 0, R : Z = 0, sa se scrie
ecuatiile lor n coordonate carteziene.
Rezolvare P : 2x + 8y 5z 6 = 0, Q : x y + 1 = 0, Rz = 0.
S10.11 Fiind date n coordonate omogene punctele A(1, 3, 2, 1), B(5, 2, 4, 1),
C(1, 0, 0, 1), D(1, 1, 0, 0), sa se scrie ecuatiile planelor (ABC), (ABD), (ACD), (BCD).
Rezolvare Pentru planul (ABC) avem:

X Y Z X0

3 2 1 1

2 4 1
5

0 0 1
1
deci (ABC) : Y + Z X0 = 0.
Analog avem:
(ABD)6X + 5Y + 22Z 6X0 = 0,
(ACD)2X Y + 2Z 2X0 = 0,
(BCD)2X + 3Y + 2Z 2X0 = 0.

= 0,

124

Cursul 10

Cursul 11
Geometria sferei
Fixam n En reperul ortonormat R = {O; e1 , . . . , en }, punctul C(rC ) En
si numarul real R > 0.
Definitia 11.1 Locul geometric S n1 (C, R) al punctelor M (r) En pentru care de (C, M ) = R se numeste sfera (n 1)-dimensionala de centru C si
raz
a R. Daca n = 2 spunem cerc si notam C (C, R) iar daca n = 3 spunem
sfera si notam S(C, R).
Exemplul 11.2 Daca C = O si R = 1 avem sfera (n 1)-dimensionala
introdusa n cursul 9.
Ecuatii ale sferei:
S n1 (C, R) : kr rC k = R,

(11.1)

S n1 (C, R) : kr rC k2 = R2 ,

(11.2)

S n1 (C, R) : (x1 x1C )2 + . . . + (xn xnC )2 = R2 ,

(11.3)

S n1 (C, R) : (x1 x1C )2 + . . . + (xn xnC )2 R2 = 0,

(11.4)

unde am presupus ca rC = (x1C , . . . , xnC ).

O alta expresie se obtine din (11.2) via relatia < r rC , r rC >= R2
folosind biliniaritatea produsului scalar:
S n1 (C, R) : R2 =< r, r > 2 < r, rC > + < rC , rC >=
= krk2 + < r, 2rC > +krC k2 .

(11.5)

Notam (A1 , . . . , An ) = 2rC si An+1 = krC |2 R2 si atunci obtinem:

S n1 (C, R) : (x1 )2 + . . . + (xn )2 + A1 x1 + . . . + An xn + An+1 = 0
125

(11.6)

126

Cursul 11

Reciproc, o ecuatie de forma (11.6) reprezinta o sfera daca si numai daca

(A1 )2 + . . . + (An )2 > 4An+1 . In adevar, fie = (A1 )2 + . . . + (An )2
4An+1 > 0 si punctul M0 (r0 ) cu r0 = ( 12 A1 , . . . , 21 An ). Avem An+1 =
1
[(A1 )2 + . . . + (An )2 ] 4 = kr0 k2 4 care nlocuit n (11.6) da krk2 + <
4
r, 2r0 > +kr0 k2 4 = 0 si comparand cu (11.5) obtinem sfera de centru

M0 si raza R = 2 .
Prin omogenizarea ecuatiei (11.6) obtinem ecuatia omogenizat
a a sferei:
S n1 (C, R) : (

1
n
xn 2
x1 2
1x
nx
)
+
.
.
.
+
(
)
+
A
+
.
.
.
+
A
+ An+1 = 0
0
0
0
0
x
x
x
x

adica:
S n1 (C, R) : (x1 )2 + . . . + (xn )2 + A1 x1 x0 + . . . + An xn x0 + An+1 (x0 )2 = 0.
(11.7)
Sfera (n 1)-dimensional
a prin n + 1 puncte
Consideram n + 1 puncte Mi (ri ) En nesituate n acelasi hiperplan si
vrem sfera ce contine aceste puncte. Presupunand ri = (x1i , . . . , xni ) avem
sistemul:
(x1i )2 + . . . + (xni )2 + A1 x1i + . . . + An xni + An+1 = 0, 1 i n + 1
n necunoscutele A1 , . . . , An+1 . Acest sistem este liniar iar conditia de compatibilitate:
(x1 )2 + . . . + (xn )2
(x11 )2 + . . . + (xn1 )2
...
(x1n+1 )2 + . . . + (xnn+1 )2

x1
x11
x1n+1

...
...
...
...

xn
x1n

1
1

xnn+1

=0

(11.8)

este ecuatia sferei cautate. Din acest motiv relatia precedenta o numim
ecuatia sferei ca determinant.
Pozitia relativ
a a unei drepte fat
a de o sfer
a
Fie sfera (11.2) si dreapta d = d(M0 , u) : r = r0 + tu, t R cu u 6= 0 si
M0 (r0 ) d punct dat. Intersectam dreapta si sfera:
d S n1 (C, R) : kr0 + tu rC k2 = R2
sau dezvoltand cu produsul scalar:
R2 = ktu + (r0 rC )k2 = t2 kuk2 + 2t < u, r0 rC > +kr0 rC k2

Cursul 11

127

ceea ce conduce la ecuatia de gradul doi n necunoscuta t:

kuk2 t2 + 2 < u, r0 rC > t + (kr0 rC k2 R2 ) = 0.

(11.9)

Prin urmare, o dreapta va intersecta sfera n cel mult doua puncte.

Definitia 11.3 (i) Daca d intersecteaza sfera n exact doua puncte spunem
ca d este secant
a sferei.
(ii) Daca avem un singur punct de intersectie spunem ca d este tangenta
sferei.
(iii) Daca d nu are intersectie cu sfera spunem ca d este exterioar
a sferei.
In paranteza din relatia (11.9) avem exact ecuatia sferei aplicata n punctul M0 . Suntem astfel condusi la introducerea functiei FC,R : Vn R,
FC,R (r) = kr rC k2 R2 ceea ce nseamna ca S n1 (C, R) = {M (r) En :
FC,R (r) = 0}.
Avem deci ecuatia:
kuk2 t2 + 2 < u, r0 rC > t + FC,R (r) = 0

(11.10)

care are discriminantul redus:

0 =< u, r rC >2 kuk2 FC,R (r0 ) =< u, r rC >2 kuk2 (kr rC k2 R2 ) =
= (< u, r0 rC >2 kuk2 kr0 rC k2 )+kuk2 R2 = kuk2 R2 ku(r0 rC )k2 =

ku (r0 rC )k2
2
2
= kuk2 (R2 d2 (C, d))
(11.11)
= kuk R
kuk2
ceea ce conduce la:
Propozitia 11.4 Dac
a:
(i) d(C, d) > R atunci d este exterioar
a sferei,
(ii) d(C, d) = R atunci d este tangenta sferei,
(iii) d(C, d) < R atunci d este secant
a sferei.
Sa analizam cazul de tangenta, ce presupune via (11.11) ca avem:

FC,R (r0 ) =

< u, r0 rC >
kuk

2
.

Presupunand M0 d a fi chiar punctul de tangenta rezulta FC,R (r0 ) = 0

ceea ce implica < u, r0 rC >= 0 i.e. < u, CM >= 0 adica:

a pe tangenta d.
Propozitia 11.5 Raza CM este perpendicular

128

Cursul 11

Aparitia situatiei cand M0 este chiar punctul de tangenta si analiza din

propozitia 11.4 conduce la:
Definitia 11.6 Daca de (C, M ) > R spunem ca M0 este exterior sferei iar
daca de (C, M ) < R spunem ca M0 este interior sferei.
Sa analizam acum cazul cand d este secanta sferei n punctele M1 (r1 ),
M2 (r2 ) adica avem ri = r0 + ti u, 1 i 2 cu t1 , t2 solutii distincte ale
ecuatiei (11.10). Mai precis, ne intereseaza valoarea numarului real p =<

M0 M1 , M0 M2 >. Avem deci:
p =< r1 r0 , r2 r0 >=< t1 u, t2 u >= t1 t2 kuk2
F

(r )

0
si cum a doua relatie Viete pentru (11.10) este t1 t2 = C,R
rezulta ca
kuk2
p = FC,R (r0 ) ceea ce arata ca p este functie doar de punctul M0 si sfera
data si nu depinde de secanta prin M0 la sfera. Suntem astfel condusi la
introducerea definitiei urmatoare:
Definitia 11.7 Dat punctul M0 (r0 ) En numarul real p(M0 ) = FC,R (r0 )
se numeste puterea punctului M0 fat
a de sfera.
Exemplul 11.8 Un punct:
(i) apartine sferei daca si numai daca are puterea nula,
(ii) este exterior sferei daca si numai daca are puterea strict pozitiva,
(iii) este interior sferei daca si numai daca are puterea strict negativa.
Am aratat:
Propozitia 11.9 Fie d o dreapt
a variabila prin punctul M0 ce este secant
a

sferei n punctele M1 , M2 . Atunci < M0 M1 , M0 M2 > este o constant
a si
anume puterea lui M0 fat
a de sfera.
Observatia 11.10 (i) Rezultatul anterior are loc si pentru puncte interioare si pentru cele exterioare. Cum n caz de tangenta avem M0 {M1 , M2 }

adica < M0 M1 , M0 M2 >= 0 = p(M0 ); rezulta ca avem acest rezultat si pentru punctele sferei.
(ii) Dat punctul M0 exterior sferei avem ca valoarea puterii lui M0 este
patratul lungimii unei tangente din M0 la sfera pentru ca cele doua tangente din M0 sunt congruente. In adevar, fie M0 M1 , M0 M2 tangentele din
M0 la sfera. Triunghiurile CM0 M1 , CM0 M2 sunt dreptunghice n M1 , M2
(conform Propozitiei 11.5), au acceasi ipotenuza CM0 respectiv catetele
CM1 , CM2 egale cu raza R; deci aceste triunghiuri sunt congruente ceea
ce implica M0 M1 M0 M2 .
Fie doua sfere S n1 (Ci , Ri ), 1 i 2 si cautam punctele M (r) ce au

Cursul 11

129

puteri egale fata de cele doua sfere. Egalitatea: FC1 ,R1 (r) = FC2 ,R2 (r) implica:
< r, 2r1 > +kr1 k2 R12 =< r, 2r2 > +kr2 k2 R22
si deci locul geometric cautat este descris de:
< r, 2(r2 r1 ) > +(kr1 k2 kr2 k2 R12 + R22 ) = 0
unde ri este vectorul de pozitie ale centrului Ci . Aceasta ecuatie reprezinta
unui hiperplan cu normala N = r2 r1 ceea ce spune ca hiperplanul respectiv
este perpendicular pe linia centrelor [C1 C2 ]. Hiperplanul obtinut se numeste
hiperplanul radical al celor doua sfere; evident daca n = 2 avem de fapt o
dreapta numita axa radicala
a a celor doua cercuri iar daca n = 3 avem planul
radical al ceor doua sfere.
SEMINARUL 11
S11.1 Se cere sfera de centru C(3, 5, 4) si raza R = 2.
Rezolvare S(C, R) : (x + 3)2 + (y 5)2 + (z 4)2 = 22 = 4.
S11.2 Se cere cercul de centru C(2, 3) tangent dreptei d : x2y +3 = 0.

5 =
Rezolvare R = d(C, d) = |223+3|
=
5 si deci
5
12 +22
2
2
(C, R) : (x + 2) + (y 3) = 5.
S11.3 Se cere cercul cu diametrul [AB] cu A(3, 4), B(1, 2).
Rezolvare Centrul C este mijlocul
segmentului [AB] deci C(2, 1) iar

de (A,B)
40
22 +62
raza este R =
=
= 2 = 10. In concluzie avem C (C, R) :
2
2
(x 2)2 + (y + 1)2 = 10.
S11.4 Se cere cercul prin punctele M1 (0, 0), M2 (3, 2), M3 (4, 6).
Rezolvare Folosind ecuatia (11.8) avem:
x2 + y 2
0
C :
13
52

x
0
3
-4

y
0
2
6

1
1
= 0.
1
1

130

Cursul 11

Simplificam ultima linie cu 2 si dezvoltam dupa linia a doua:

x2 + y 2
13
C :
26

x
3
-2

y
2 =0
3

adica, dezvoltand dupa prima linie, C : 13(x2 + y 2 ) + 13x 104y = 0.

Simplificandprin 13 avem: C : x2 + y 2 + x 8y = 0 care are centrul C( 12 , 4)
si raza R = 265 .
S11.5 Aceeasi problema pentru punctele A(3, 0), B(5, 6), C(1, 2).
Rezolvare Avem:
x2 + y 2
9
C :
61
5

x y 1
3 0 1
=0
5 6 1
1 -2 1

care, prin dezvoltare dupa prima linie, da:

3 0 1
9 0 1
9 3 1
9 3
C : (x2 + y 2 ) 5 6 1 x 61 6 1 + y 61 5 1 61 5
1 -2 1
5 -2 1
5 1 1
5 1

0
6 =0
-2

adica, dupa calculele corespunzatoare: C : 8(x2 + y 2 ) + 80x 96y 2 156 = 0

care prin simplificarea cu 8 nseamna: C : x2 + y 2 + 10x 12y 39 = 0 ceea
ce se mai poate scrie C : (x + 5)2 + (y 6)2 = 100. In concluzie, avem cercul
cu centrul C(5, 6) si raza R = 10.
S11.6 Se cere locul geometric al mijloacelor M ale coardelor cercului
C : x2 + y 2 3 = 0 ce trec prin punctul N (1, 0).
Rezolvare O dreapta variabila prin N are ecuatia dm : y = m(x1), m
R si intersectia cu C este: dm C : x2 + m2 (x 1)2 3 = 0 ceea ce nseamna:
2
2
(m2 + 1)x2 2m2 x + (m2 3) = 0. Rezulta: x1 +x
= mm2 +1 si din ecuati
2
2
2
= m( mm2 +1 1) = f racmm2 + 1. Deoarece rezulta
alui dm avem y1 +y
2
2
M (xm , ym ) = ( mm2 +1 , mm
and parametrul real m ntre xm si ym
2 +1 ) elimin
m2
xm
2
2
avem: 1xm = m si ym = (m2 +1)2 = xm (1 xm )2 1 xm = xm (1 xm ). In
concluzie, locul geometric cerut este C 0 : x2 + y 2 x = 0 care este un cerc
cu centrul C 0 ( 12 , 0) si raza R0 = 21 .

Cursul 11

131

S11.7 Se cere cercul cu centrul pe dreapta d : x y 15 = 0 si continand

punctele M (5, 1), N (9, 1).
Rezolvare Metoda I Deoarece C(x0 , x0 15) d este centrul cercului
avem: C : (x x0 )2 + (y x0 + 15)2 = R2 ecuatie n doua necunoscute: x0
si R. Folosim datele M, N :
{

M C (5 x0 )2 + (14 x0 )2 = R2
N C (9 x0 )2 + (16 x0 )2 = R2

()

care, prin scadere, dau: (16 x0 )2 (14 x0 )2 = (5 x0 )2 (9 x0 )2 i.e.

2(30 2x0 ) = 4(14 2x0 ) cu solutia x0 = 29
. Inlocuind n prima relatie
3
2
2
() obtinem R2 = (5 29
)2 + (14 29
)2 = 14 3+13
.
2
3
3
Metoda II Centrul C este intersectia mediatoarei d0 a segmentului [M N ]
cu dreapta d. Mijlocul segmentului [M N ] are cordonatele (7, 0) si deci d0 :
x7
= xNy0
i.e. d0 : x7
= y4 ceea ce da: d0 : 2x + y 14 = 0. Deci C
(yN yM )
xM
2
x y = 15
care, prin adunare, da x0 = 29
este solutia sistemului d d0 : {
3
2x + y = 14
q
si y0 = x0 15 = 16
. Avem ca R = de (C, M ) = (5 29
)2 + (1 + 16
)2 =
3
3
3

142 +132
.
3

In concluzie, avem: C : (x

29 2
)
3

+ (y +

16 2
)
3

165
.
9

S11.8 Aceeasi problema pentru d : 3x + 4y 5 = 0, M (1, 2), N (1, 2).

Rezolvare Folosind, spre exemplu a doua metoda, avem d0 : x 2y = 0
ceea ce conduce la C(1, 12 ) si R2 = 25
. Avem deci: C : (x1)2 +(y 21 )2 = 25
.
4
4
S11.9 Pentru familia de cercuri Ct : x2 + y 2 2xsint + 2ycost = 0, t R
se cer;
(i) locul geometric al centrelor cand t parcurge R,
(ii) distanta maxima dintre doua puncte situate pe cercuri diferite.
Rezolvare (i) Cum centru Ct al cercului Ct este Ct (xt , yt ) = (sint, cost)
avem x2t + yt2 = 1 deci locul geometric catat este S 1 .
(ii) Fie cercurile determinate de doua puncte diametral opuse pe S 1 : t1 =

, t = 2 adica C1 : x2 + y 2 2x = 0, C2 : x2 + y 2 + 2x = 0. Intersectia cu
2 2
axa Ox a acestor cercuri este M1 (2, 0), M10 = O respectiv M2 (2, 0), M20 = O
si deci distanta maxima ceruta este de (M1 , M2 ) = k2 (2)k = 4.
S11.10 Fie d perpendiculara din origine pe dreapta AB unde A(3, 0), B(6, 0).
Se cere C d a.. patrulaterul OACB sa fie inscriptibil n cercul C . Se cere
centrul si raza lui C .

132

Cursul 11

Rezolvare Cum AB : x0
= y3
rezulta ca d : x0
= y0
i.e. d : y = 2x
60
03
3
6
si deci avem C(x0 , 2x0 ). Conditia de inscriptibilitate este:
O
A
C
B

0
9
x20 + 4x20
36

0
0
x0
6

0
3
2x0
0

1
1
=0
1
1

adica, dezvoltand dupa prima linie:

9
5x20
36

0
x0
6

3
2x0 = 0.
0

Prin simplificare cu 3 (prima linie), cu x0 (a doua linie) si 6 (a treia linie)

avem:
3 0 1
5x0 1 2 = 0
6 1 0
care, prin dezvoltarea dupa prima linie, da: 3(2) + 5x0 6 = 0 cu solutia
x0 = 12
si deci C( 12
, 24 ). Cercul C este:
5
5 5

C :

A
B
O

x2 + y 2
9
36
0

x y
0 3
6 0
0 0

1
1
=0
1
1

si dezvoltand dupa ultima linie:

sau nca:

x2 + y 2
9
C :
36

x y
0 3 =0
6 0

x2 + y 2
3
C :
6

x
0
1

y
1 = 0.
0

In concluzie, C : x2 +y 2 6x3y = 0 care are centru C(3, 3 ) si raza R =

2

3 5
.
2

S11.11 Se cere centrul si raza cercului C determinat de punctele A(0, 3), B(3, 0)
si G centrul de greutate al triunghiului OAB.

Cursul 11

133

Rezolvare Cum G(1, 1) avem:

A
C :
B
G

x2 + y 2
9
9
2

x y
0 3
3 0
1 1

1
1
=0
1
1

sau, prin dezvoltare dupa prima linie:

0
C : (x2 + y 2 ) 3
1

3 1
9
0 1 x 9
1 1
2

3 1
9
0 1 +y 9
1 1
2

0
3
1

1
9 0
1 9 3
1
2 1

3
0 = 0.
1

In final avem: C : 3(x2 + y 2 ) + 21x + 21y 36 = 0 care, prin simplificarea

cu 3 da: C : x2 + y 2 7x 7y + 12 = 0 care se scrie: C : (x 72 )2 + (y 72 )2 =
49
12 = 25
ceea ce da C( 72 , 72 ) si R = 52 .
2
2
S11.12 Determinati centrul C si raza R a cercurilor:
a) x2 + y 2 4x = 0,
b) x2 + y 2 + 6y 7 = 0,
c) x2 + y 2 + 2x 10y + 1 = 0.
Rezolvare a) (x 2)2 + y 2 4 = 0 deci C(2, 0) si R = 2,
b) C(0, 3), R = 4,
c) C(1, 5), R = 5.
S11.13 Scrieti ecuatia cercului circumscris triunghiului ABC cu varfurile:
a) A(7, 7), B(0, 8), C(2, 4),
b) A(0, 4), B(1, 2), C(3, 2).
Rezolvare Metoda I: n ecuatia generala a cercului (xa)2 +(yb)2 = R2
nlocuim coordonatele celor trei puncte si obtinem un sistem de 3 ecuatii n
necunoscutele a, b, R.
Metoda II: se foloseste ecuatia sub forma de determinant a cercului prin
trei puncte date.
Metoda III: se determina centrul C al cercului circumscris triunghiului
ABC, ca fiind punctul de concurenta al mediatoarelor triunghiului. Raza va
fi egala cu lungimea segmentului
(CO) de exemplu.

x2 + y 2 x y 1

98
7 7 1
2
2

a)
= 0 (x 3) + (y 4) = 25.,
64
0
8
1

20
2 4 1

134

Cursul 11

b) cele trei puncte sunt coliniare, deci nu exista un cerc care sa treaca prin
toate trei.
S11.14 Fie punctele A(1, 0), B(3, 2), C(1, 4), D(3, 2).
a) Scrieti ecuatia cercului care trece prin A, B, C.
b) Demonstrati ca patrulaterul ABCD este inscriptibil.
c) Scrieti ecuatia cercului circumscris triunghiului OBC.
Rezolvare a) Fie B 0 (0, 2) mijlocul segmentului (AC) si C 0 (2, 1) mijlocul
segmentului (AB).
Mediatoarea segmentului (AB) este perpendiculara pe dreapta AB de
panta 1, deci are panta -1. Ecuatia ei este y 1 = (x 2). Analog ecuatia
mediatoarei lui (AC)
este y 2 = 12 x. Punctul lor de intersectie este ( 23 , 73 ).

Raza este R = 5 3 2 . Ecuatia cercului cautat este (x 23 )2 + (y 73 )2 = 50

.
9
O metoda mai rapida este metoda II exemplificata n exercitiul precedent.
b) Coordonatele punctului D verifica ecuatia cercului ce trece prin A, B, C.
c) Sa aplicam pentru diversificare metoda I.
Deoarece cercul cautat trece prin origine, ecuatia sa generala nu are termen liber, deci este de tipul x2 + y 2 2ax 2by = 0. Din conditiile ca B si
C sa apartina cercului obtinem sistemul
6a + 4b = 13,
2a 8b = 17,
cu solutia a =

9
14

si b =

16
.
7

Astfel ecuatia cautata este x2 + y 2 97 x 32

y = 0.
7

S11.15 Sa se scrie ecuatia cercului care are ca diametru segmentul care

uneste punctele A(x1 , y1 ) si B(x2 , y2 ). Aplicati rezultatul pentru A(1, 4) si
B(3, 2).
Rezolvare Daca M (x, y) apartine cercului de diametru (AB) rezulta ca
dreptele M A si M B sunt perpendiculare, deci
x y1 y y2
.
= 1 (x x1 )(x x2 ) + (y y1 )(y y2 ) = 0.
x x1 x x2
La aceeasi ecuatie se ajunge stiind ca centrul cercului este mijlocul seg2 y1 +y2
mentului (AB), punctul C( x1 +x
, 2 ), iar raza este egala cu lungimea seg2
mentului (M A). Calculele sunt mai rapide cu prima metoda.
Pentru A(1, 4) si B(3, 2) se obtine x2 + y 2 + 2x 6y + 5 = 0.

Cursul 11

135

S11.16 Demonstrati ca ntr-un triunghi oarecare mijloacele laturilor, picioarele naltimilor si mijloacele segmentelor cuprinse ntre fiecare varf si
ortocentru sunt noua puncte conciclice (cercul lui Euler).
Rezolvare Consideram un sistem ortogonal de axe luand O piciorul perpendicularei din A pe BC, drept axa Ox dreapta BC si axa Oy dreapta AO.
Daca avem A(0, a), B(b, 0), C(c, 0) si notam cu H ortocentrul triunghiului si
2
A0 mijlocul segmentului (AH), obtinem H(0, bca ) si A0 (0, bc+a
). Cercul
2a
care trece prin mijlocul M al segmentului (BC), prin O si K are ecuatia:
x2 + y 2

b+c
a2 bc
x
y = 0.
2
2a

(11.12)

Se verifica apoi ca acest cerc trece prin celelalte sase puncte.

S11.17 Care este pozitia punctelor A(3, 0), B(5, 0), C(4, 2), D(2, 7) fata
de cercul C : (x + 1)2 + (y 2)2 = 25?
Rezolvare Daca F (x, y) = (x + 1)2 + (y 2)2 25 este functia ce da
ecuatia cercului atunci puterea unui punct P (x0 , y0 ) este egala cu F (x0 , y0 ).
Astfel avem: F (3, 0) = 17 deci A este interior cercului; F (5, 0) = +15
rezulta ca B este exterior cercului; F (4, 2) = 0 deci C apartine cercului;
F (2, 7) = 9 deci D este exterior cercului.
S11.18 Locul geometric al punctelor care au puterea p fata de un cerc
dat este un cerc concentric cu cercul dat.
Rezolvare Fie cercul C : x2 + y 2 2ax 2by + c = 0 si M (x, y) un punct
a carui putere fata de C este constant egala cu p; deci x2 + y 2 2ax 2by +
cp= p. Dar aceastapecuatie reprezinta unui cerc concentric cu C , de raza
a2 + b2 c + p = R2 + p unde R este raza cercului dat.
S11.19 Determinati locul geometric al punctelor a caror suma a puterilor
fata de doua cercuri date este nula.
Rezolvare Daca cercurile date au ecuatiile:
C1 : x2 + y 2 2ax 2by + c = 0, C2 : x2 + y 2 2a0 x 2b0 y + c0 = 0
atunci locul cautat are ecuatia:
c + c0
= 0.
x + y (a + a )x (b + b )y +
2
2

136

Cursul 11

Deci locul geometric este un cerc cu centrul situat la mijlocul segmentului

ce uneste centrele celor doua cercuri si trece prin punctele de intersectie ale
cercurilor date.
S11.20 Pentru cercurile:
(C1 )
x2 + y 2
= 4,
2
2
(C2 ) x + y 2x 4y = 0,
(C3 ) x2 + y 2 + 8x + 15 = 0,
sa se scrie ecuatiile axelor radicale ale perechilor de cercuri si sa se determine
centrul lor radical.
Rezolvare Vom nota cu aij axa radicala a cercurilor Ci si Cj , i, i
{1, 2, 3}, i 6= j.
Se obtin ecuatiile:
(a12 ) 2x + 4y 4 = 0,
(a13 )
8x + 19
= 0,
(a23 ) 10x + 4y + 15 = 0.
Centrul radical a trei cercuri este punctul de concurenta al axelor radicale
ale perechilor de cercuri si reprezinta locul geometric al punctelor care au
aceeasi putere fata de cele trei cercuri date.
Centrul radical este ( 19
, 35 ).
8 16
S11.21 Sa se scrie ecuatia tangentei la cercul C : x2 + y 2 2x 3y = 0
n punctul A(0, 3).
Rezolvare O dreapta d prin A are ecuatia generala d : y3 = x, R.
Punand conditia ca intersectia dintre d si cerc sa fie un punct dublu (deci
discriminantul ecuatiei de gradul doi n x sa fie nul) obtinem cel mult doua
valori pentru , n functie de pozitia relativa a punctului A fata de cerc. In
cazul de fata observam ca A C deci vom obtine o singura solutie si anume
= 23 , deci d : 2x 3y + 9 = 0.
Se poate vedea ca la acelasi rezultat se ajunge dedubland ecuatia cercului
deoarece A apartine acestuia si n acest caz tangenta la cerc coincide cu
polara punctului A fata de cerc.
S11.22 Scrieti ecuatia tangentei dusa din origine la cercul C : x2 + y 2
10x 4y + 25 = 0.

Cursul 11

137

Rezolvare Metoda I: fie d : y = x o dreapta prin origine. Intersectia

dintre cerc si dreapta este caracterizata de ecuatia x2 (1 + 2 ) 2x(5 + 2) +
25 = 0. Din conditia ca discriminantul acestei ecuatii sa fie nul se obtin
20
solutiile 1 = 0 si 2 = 21
. Ecuatiile tangentelor cautate sunt:
(t1 )
y
= 0,
(t2 ) 21y 20x = 0.
Metoda II: presupunem ca T (x0 , y0 ) C este punctul de tangenta. Atunci
ecuatia tangentei n T la cerc se obtine prin dedublare din ecuatia cercului:
(t) : xx0 + yy0 5(x + x0 ) 2(y + y0 ) + 25 = 0. Tangenta trece prin origine
deci 5x0 2y0 + 25 = 0. Folosind faptul ca T (x0 , y0 ) C deci coordonatele
sale verifica ecuatia cercului se obtin solutiile T1 (5, 0) si T2 ( 105
, 100 ). Ecuatiile
29 29
tangentelor cerute se scriu usor cunoscand doua puncte ale acestora, T si O.
Sfera
S11.23 Sa se scrie ecuatia unei sfere care are centrul n punctul:
a) C(2, 1, 3) si raza R = 6;
b) C = O si trece prin punctul A(6, 2, 3);
c) C(1, 4, 7) si este tangenta planului : 6x + 6y 7z + 42 = 0;
d) C(6, 8, 3) si este tangenta axei Oz.
Rezolvare Daca C(a, b, c) atunci ecuatia sferei de centru C si raza R este
(x a)2 + (y b)2 + (z c)2 = R2 . Inlocuind n aceasta ecuatie coordonatele
centrului si folosind conditia suplimentara se determina unica necunoscuta
R.
a) R = 6, deci ecuatia sferei este (x 2)2 + (y + 1)2 + (z 3)2 = 36;
b) R = 7, rezulta x2 + y 2 + z 2 = 49;
c) conditia impusa este ca intersectia dintre plan si sfera sa fie formata dintrun punct dublu. Se obtine R = 11 deci ecuatia sferei este (x 1)2 + (y
4)2 + (z + 7)2 = 121;
d) R = 10 si (x 6)2 + (y + 8)2 + (z 3)2 = 100.
S11.24 Sa se determine coordonatele centrului C si lungimea razei R
pentru fiecare din urmatoarele sfere:
a) x2 + y 2 + z 2 6x + 8y + 2z + 10 = 0;
b) x2 + y 2 + z 2 + 2x 4y 4 = 0;
c) x2 + y 2 + z 2 6x + 10 = 0;
d) x2 + y 2 + z 2 4x + 12y 2z + 41 = 0;
e) 36x2 + 36y 2 + 36z 2 36x + 24y 72z 95 = 0.

138

Cursul 11

Rezolvare a) Ecuatia data se transcrie (x3)2 +(y+4)2 +(z+1)2 916

1+10 = 0 prin formarea de patrate perfecte, deci (x3)2 +(y+4)2 +(z+1)2 =
16. Astfel avem C(3, 4, 1), R = 4;
b) C(1, 2, 0), R = 3;
c) este o sfera imaginara deoarece R = 1;
d) R = 0, deci ecuatia data descrie un singur punct real si anume C(2, 6, 1);
e) C( 12 , 13 , 1), R = 2.
S11.25 Sa se scrie ecuatia sferei circumscrise unui tetraedru care are unul
din varfuri n origine si celelalte trei n punctele A(2, 0, 0), B(0, 5, 0), C(0, 0, 3).
Care sunt ecuatiile cercului circumscris fetei (ABC)?
Rezolvare Folosind ecuatia sub
2
x + y2 + z2

25

forma de determinant a sferei:

x y z 1
0 0 0 1
2 0 0 1 = 0.
0 5 0 1
0 0 3 1

.
se obtine: (x 1)2 + (y 52 )2 + (z 32 )2 = 33
4
Ecuatiile cercului circumscris triunghiului ABC sunt ecuatiile sferei si ale
planului (ABC):
5
3
x 1)2 + (y )2 + (z )2 33
= 0,
4
2
2
15x + 6y + 10z 30
=
0.
S11.26) Sa se scrie ecuatiile sferelor cu centrul n C(2, 1, 3) tangente
respectiv la planele : x 2y + 2z 3 = 0, : 3x 4y + 1 = 0.
Rezolvare Raza unei sfere tangente unui plan este egala cu distanta de
la centrul sferei la planul respectiv. Astfel se obtin ecuatiile:
(S )
9x2 + 9y 2 + 36x 18y + 54z 43
= 0;
2
2
2
(S ) 25x + 25y + 25z + 100x 50y + 150z + 269 = 0.
S11.27 Sa se gaseasca centrul si raza cercului
(x 4)2 + (y 7)2 + (z + 1)2 = 25,
3x + y z 9 = 0.

Cursul 11

139

Rezolvare Cercul este dat ca intersectia dintre sfera de centru C(4, 7, 1)

si raza R = 5 si planul : 3x+ y z 9 = 0. Centrul sau se afla la intersectia
dintre perpendiculara din C pe si planul .
= y7
= z+1
si se obtine
Ecuatia perpendicularei din C pe este p : x4
3
1
1
punctul
de intersectie (1, 6, 0). Raza cercului r se determina din formula
r = R2 d2 unde d reprezinta distanta de la C la planul . Se obtine
r = 5.
S11.28 Sa se scrie ecuatia unei sfere stiind ca trece prin punctul A(0, 3, 1)
si intersecteaza planul xOy dupa cercul
x2 + y 2 = 16,
z = 0.
Rezolvare Centrul sferei se afla pe perpendiculara din centrul cercului
de intersectie pe planul z = 0 adica xOy. Cum centrul cercului este chiar
originea rezulta ca centrul sferei se afla pe axa Oz. Ecuatia sferei fi de tipul:
x2 + y 2 + (z c)2 = R2 .
Punand conditia ca intersectia dintre aceasta sfera si planul xOz, adica
cercul de ecuatii
x2 + y 2 + c 2 = R 2 ,
z = 0,
sa coincida cu cercul dat, obtinem R2 c2 = 16. Punand si conditia suplimentara ca sfera sa treaca prin A se determina c = 3 si R = 5, deci ecuatia
sferei cautate este x2 + y 2 + (z + 3)2 = 25.
S11.29 Scrieti ecuatia sferei care trece prin cercul
(x 3)2 + (y 4)2 + z 2 = 36,
4x + y z 9 = 0,
si prin punctul A(7, 3, 1).
Rezolvare Se pot determina coordonatele centrului cercului , raza acestuia r si apoi folosim ca sfera are centrul pe perpendiculara n pe planul
de ecuatie 4x + y z 9 = 0 si trece prin A.
O metoda mai simpla se bazeaza pe observatia ca sfera cautata apartine
fascicolului:
: (x2 + y 2 + z 2 6x 8y 11) + (4x + y z 9) = 0.

140

Cursul 11

Din conditia A = 2, deci sfera cautata are ecuatia

x2 + y 2 + z 2 14x 10y + 2z + 7 = 0.
S11.30 Fie sfera S cu centrul n planul : 2x y + z 2 = 0 si este
tangenta n punctul A(4, 7, 3) la planul : x + 2y 2z 24 = 0. Se cer:
a) ecuatia sferei S ;
b) raza si coordonatele centrului cercului C de sectiune a sferei S cu planul
: 3x + y z + 3 = 0;
c) ecuatia sferei S 0 care trece prin cercul C si punctul B(3, 2, 1).
Rezolvare a) Centrul C(a, b, c) al sferei S apartine planului , deci
2ab+c2 = 0. A S Rightarrow748a14b+6c+a2 +b2 +c2 R2 = 0.
Planul este tangent sferei S n A daca normala n A la trece prin centrul
= b7
= c+3
. Din aceste trei relatii obtinem C(2, 3, 1) si
sferei, deci a4
1
2
2
R = 6. Deci ecuatia sferei este (x 2)2 + (y 3)2 + (z 1)2 = 36.
b) Centrul cercului C se afla la intersectia dintre planul si normala la acest
plan prin C. Obtinem (1, 2, 2) si raza r = 5.
c) Sfera cautata apartine fascicolului
(x2 + y 2 + z 2 4x 6y 2z 22) + (3x + y z + 3) = 0
. Din conditia ca B sa apartina sferei se obtine = 2.
S11.31 Determinati simetrica sferei S : (x 4)2 +(y 1)2 +(z 6)2 = 25
= y7
= z1 .
fata de dreapta d : x+5
2
2
Rezolvare Sfera cautata are ca centru simetricul centrului sferei S fata
de dreapta d si raza egala cu a sferei S . Se obtine sfera (x 2)2 + (y + 3)2 +
(z 2)2 = 25.
S11.32 Se considera Pamantul ca o sfera de raza R, raportata la un reper
ortogonal avand originea O n centrul Pamantului, ca axa zz 0 axa polilor, ca
plan (xOy) planul ecuatorului si ca semiplan (xOz) primul meridian. Sa se
afle:
a) coordonatele carteziene ale punctului M de longitudine si latitudine ;
b) ecuatiile cercului meridian al punctului M ;
c) ecuatiile cercului paralel al punctului M .
Rezolvare Vedeti si cursul privind coordonatele sferice.
a) Fie A intersectia primului meridian cu cercul ecuatorului si B intersectia

Cursul 11

141

[ = si m(BOM
\) =
meridianului punctului M cu acelasi cerc. Atunci m(AOB)
. Se obtin coordonatele carteziene:
x = R cos sin , y = R cos sin , z = R sin .
b) Planul meridian al punctului M trece prin axa Oz, deci apartine fascicolului de plane : x+y = 0. Punand conditia M (R cos sin , R cos sin , R sin )
rezulta = ctg. Meridianul lui M fiind intersectia dintre sfera si planul
ctg , se obtin ecuatiile:
x2 + y 2 + z 2 R2 = 0,
x sin y cos = 0.
c) Cercul paralel al punctului M este sectiunea sferei cu planul dus prin
M paralel cu (xOy). Deci are ecuatiile
x2 + y 2 + z 2 R2 = 0.
z = R sin .
S11.33 Ce relatii trebuie sa satisfaca coeficientii planului Ax + By +
Cz + D = 0 pentru ca acest plan sa fie tangent sferei x2 + y 2 + z 2 = R2 ?
Rezolvare Distanta de la centrul sferei la plan trebuie sa fie egala cu
2
raza sferei, deci A2 + B 2 + C 2 = D
.
R2
S11.34 Sa se scrie ecuatia planelor tangente la sfera (x 2)2 + (y + 1)2 +
y
= 1
= z1
.
(z3)2 = 6 n punctele de intersectie ale sferei cu dreapta d : x1
1
2
Care este pozitia relativa a planelor tangente? Motivati situatia.
Rezolvare Se determina punctele de intersectie dintre sfera si dreapta
si ecuatiile planelor tangente se scriu prin dedublare. Daca T (x0 , y0 , z0 ) este
punctul de tangent a atunci ecuatia planului tangent sferei n T este:
xx0 2(x + x0 ) + yy0 + (y + y0 ) + zz0 3(z + z0 ) 8 = 0
Se obtin planele: : x y + 2z 3 = 0 si : x y + 2z 15 = 0. Se
observa ca cele doua plane sunt paralele. Este firesc deoarece dreapta data
trece prin centrul sferei, deci punctele de tangenta sunt diametral opuse si
se stie ca planul tangent sferei este perpendicular pe diametrul prin punctul
de tangenta.

142

Cursul 11

S11.35 Scrieti ecuatia planelor care trec prin axa Ox si sunt tangente la
sfera:
(x + 5)2 + (y 8)2 + (z + 1)2 = 16.
Rezolvare a) Axa Ox se obtine ca intersectia planelor de coordonate
z = 0 si y = 0. Deci orice plan care o contine face parte din fascicolul
de plane y + z = 0, R. Un astfel de plan este tangent sferei date
daca distanta de la centrul sferei la plan este egala cu raza sferei, deci daca
|8|

= 4. Se obtin solutiile 1 = 43 si 2 = 12
. Deci planele cautate au
5
1+2
ecuatiile: 3y + 4z = 0 si 5y 12z = 0.
S11.35 Determinati planele tangente sferei (x 4)2 + y 2 + (z 2)2 = 225
si paralele cu planul : 10x 11y 2z + 3 = 0.
Rezolvare a) Un plan paralel cu planul are ecuatia de tipul: 10x
11y 2z + = 0, R. Din conditia de tangenta cu sfera se obtin planele:
1 : 10x 11y 2z + 189 = 0, 2 : 10x 11y 2z 261 = 0.
S11.36 Determinati sfera S tangenta dreptei d1 : x1
= y+4
= z6
3
6
4
n punctul A(1, 4, 6) cat si dreptei d2 : x4
= y+3
= z2
n punctul
2
1
6
B(4, 3, 2).
Rezolvare Centrul C al sferei se afla la intersectia a trei plane: planul 1
perpendicular pe d1 n punctul A, planul 2 perpendicular pe d2 n punctul B
si planul 3 perpendicular pe AB n mijlocul M al segmentului (AB). Raza
sferei este egala cu lungimea segmentului (CA). Se obtine:
(x + 5)2 + (y 3)2 + z 2 = 121.
S11.37 Scrieti ecuatia sferei S cu centrul n C(4, 5, 2) stiind ca ea este
tangenta exterioara sferei S0 de ecuatie x2 + y 2 + z 2 4x 12y + 36 = 0.
Rezolvare Raza sferei S0 este r = 2 si centrul sau este C0 (2, 6, 0). Daca
raza sferei S este R atunci CC0 = R r, unde CC0 reprezinta distanta
dintre centrele celor doua sfere. Se obtine R = 11.
S11.38 Se considera o sfera S de centru C, tangenta celor trei plane de
coordonate ale unui reper ortogonal cu originea n O. Fie M un punct n
care dreapta OC intersecteaza sfera. Demonstrati ca planul tangent n M la
sfera intersecteaza axele Ox, Oy, Oz n punctele A, B, C astfel ncat M este
centrul de greutate al triunghiului ABC.

Cursul 11

143

Rezolvare Deoarece sfera este tangenta planelor de coordonate rezulta

ca distantele de la centrul sferei la aceste plane sunt toate trei egale cu raza
sferei, deci punctul C are coordonate egale n raport cu reperul considerat.
Presupunem ca C(a, a, a) si R = a. Ecuatia sferei devine x2 + y 2 + z 2 2ax
2ay 2az + 2a2 = 0.
Dreapta OC are ecuatia x = y= z. Unul
de intersectie
din punctele

ale acesteia cu sfera este M ( a3 (3 + 3, a3 (3 + 3, a3 (3 + 3). Planul tangent

la sfera n M este perpendicular pe OC deci are ca vector normal vectorul
director al dreptei OC. Rezulta ca planul tangent n M la sfera este paralel
cu planul : x + y + z = 0. Prin metoda
a
expusa anterior se determin

ecuatia acestuia:
M : x + y + z a(3 + 3) = 0. Astfel A(a(3 + 3), 0, 0),

B(0, a(3 + 3), 0) si C(0, 0, a(3 + 3)). Se verifica imediat ca M este centrul
de greutate al triunghiului ABC.
S11.39) Fie sfera S , () cercul de sectiune cu un plan si M un punct
pe acest cerc. Demonstrati ca tangenta n M la cercul () este dreapta de
intersectie a planului cu planul tangent la sfera n M .
Aplicati acest rezultat pentru a scrie ecuatiile tangentei n M (1, 2, 2) la
cercul
x2 + y 2 + z 2 9 = 0,
4x + y z = 0.
Rezolvare Se alege un sistem de axe perpendiculare cu originea n centrul sferei, axa Oz perpendiculara pe planul si planul (yOz) dus prin M .
Ecuatia sferei este x2 + y 2 + z 2 R2 = 0 iar ecuatia planului : z a = 0. Fie
M (0, y0 , a) punctul de pe cercul (), cerc de centru (0, 0, a). Planul tangent
n M la sfera are ecuatia obtinuta prin dedublare: M : yy0 + az R2 = 0
si intersectia dintre acest plan si planul este dreapta
R 2 a2
,
y0
z = a.

(d) y =

Se observa ca d k Ox. Pentru a demonstra ca d este tangenta cercului (),

demonstram ca este perpendiculara pe M. Se verifica imediat ca produsul
scalar al vectorilor directori ai celor doua drepte este nul.
Planul tangent in M(1,-2,2) la sfera x2 +y 2 +z 2 9 = 0 este x2y+2z9 =
0, deci tangenta ceruta are ecuatiile
4x + y z = 0,

144

Cursul 11
x 2y + 2z 9 = 0.
Observatie: incercati demonstratia sintetica sau vectoriala a problemei.

S11.40) Presupunand Pamantul sferic, demostrati ca cercurile paralele

si cercurile meridiane sunt ortogonale.
Rezolvare Se considera un sistem de axe ortogonale ca si in problema...Ecuatia
sferei Pamant este x2 + y 2 + z 2 R2 = 0. Un cerc paralel este sectiunea sferei
cu un plan paralel cu (xOy), deci are ecuatiile
x2 + y 2 + z 2 R2 = 0,
z a = 0, a < R.
Fie M (x0 , y0 , a) un punct de pe cercul paralel considerat anterior. Evident
impunem conditia suplimentara x20 + y02 + a2 R2 = 0. Ecuatia planului ce
contine axa Oz si punctul M este y0 x x0 y = 0, deci ecuatiile cercului
meridian al lui M sunt
x2 + y 2 + z 2 R2 = 0,
y0 x x0 y = 0.
Doua curbe sunt ortogonale daca tangentele in punctul lor de intersectie sunt
ortogonale.
Tangenta in M la cercul paralel este
xx0 + yy0 + az R2 = 0,
z a = 0,
si are ca vector director p(y0 , x0 , 0).
Tangenta in M la cercul meridian are ecuatiile
xx0 + yy0 + az R2 = 0,
y0 x x0 y = 0,
2
2
si are ca vector director m(ax

0 , ay0 , (x0 + y0 )).

Se verifica imediat ca p m.

S11.41) Determinati locul geometric al punctelor care au aceeasi putere

fata de sferele
(S1 ) (x 5)2 + (y 3)2 + (z 1)2 = 9,
(S2 )
(x 7)2 + y 2 + (z 2)2
= 16.

Cursul 11

145

Rezolvare Reamintim ca puterea unui punct P fata de sfera de centru

C si raza R se defineste prin P =< P A, P B >, unde A si B sunt punctele
de intersectie cu sfera ale unei drepte arbitrare prin P. Acest numar real nu
depinde de pozitia secantei prin P la sfera, avand valoarea P = k
r1 r0 k2
R2 , unde r1 , r0 sunt vectorii de pozitie ai punctelor P si C.
Pentru sfera de ecuatie F (x, y, z) := (x a)2 + (y b)2 + (z c)2 R2 = 0,
puterea punctului P (x0 , y0 , z0 ) fata de sfera data este F (x0 , y0 , z0 ).
Daca P(x,y,z) are aceeasi putere fata de cele doua sfere, rezulta
(x 5)2 + (y 3)2 + (z 1)2 = (x 7)2 + y 2 + (z 2)2 ,
deci 4x 6y + 6z 11 = 0. Aceasta este ecuatia unui plan, numit planul radical al celor doua sfere, si se poate stabili ca planul radical este perpendicular
pe dreapta centrelor celor doua sfere.
S11.42 Fie sferele S1 de centru C1 (1, 1, 1) si raza R1 = 1, S2 de centru
C2 (0, 2, 1) si raza R2 = 1 si S3 de centru C3 (2, 0, 0) si raza R3 = 3. Determinati locul geometric al punctelor care au aceeasi putere fata de cele trei
sfere.
Rezolvare Reamintim ca locul geometric cautat este o dreapta perpendiculara pe planul (C1 C2 C3 ), numita axa radicala a celor trei sfere. Aceasta
apare ca intersectia a doua plane radicale, de exemplu
x y + 2z + 1 = 0,
x y z + 7 = 0.
Se observa usor ca directia acesteia este u(1, 1, 0) si ca u (C1 C2 C3 ).
S11.43 Fie cercurile
(C1 ) x2 + y 2 + z 2 4x 2y 2z 10 = 0,
x + 5y 7z
= 0,
(C2 ) x2 + y 2 + z 2 + 6x 4y + z = 0,
+5y 7z
= 0.
Fie punctul M(-1,3,2) in planul celor doua cercuri. Sa se calculeze puterea
punctului M fata de cele doua cercuri. Sa se explice rezultatul. Sa se afle
axa radicala a cercurilor.

146

Cursul 11

Rezolvare Puterea unui punct situat in planul unui cerc fata de acel
cerc este egala cu puterea punctului respectiv in raport cu sfera pe care este
situat cercul. Astfel se calculeaza
PC1 = 2 si PC2 = 2. Deoarece ele sunt egale, rezulta ca M apartine
planului radical al celor doua sfere: 10x 2y + 3z + 10 = 0. Rezulta ca axa
radicala a cercurilor este
10x 2y + 3z + 10 = 0,
x + 5y 7z = 0.

S11.44 Fie sfera S : x2 + y 2 + z 2 4x 2y + 2z + 2 = 0. Da se determine

punctele a) din E3 , b) din planul : x y + z + 2 = 0, c) de pe dreapta
= z, pentru care puterea fata de sfera S este minima.
d : x + 1 = y1
2
Rezolvare Centrul sferei este C(2,1,-1) si raza ei R=2.
a) Puterea P = k
r1 r0 k2 R2 este minima daca si numai daca
k
r1 r0 k = 0, deci daca P=C. In acest caz P = 4.
b) P este minima daca si numai daca P C , deci P este proiectia
centrului sferei pe planul dat. Se obtine P ( 34 , 53 , 53 ) si P = 38 .
c) P este minima daca si numai daca P C d, deci P ( 25 , 53 , 13 ) si
P = 16
.
3
S11.45 Fie punctele A(2,0,0), B(0,4,0), C(0,6,0). Sa se scrie ecuatia sferei
inscrise in tetraedrul OABC si sa se afle coordonatele punctelor de contact
cu fetele tetraedrului.
Rezolvare Centrul al sferei inscrise in tetraedru este egal departat
de cele patru fete ale tetraedrului si se gaseste la intersectia planelor bisectoare interioare tetraedrului ale diedrelor D1 (xOz, yOz), D2 (xOz, xOy),
D3 (xOz, ABC). Ecuatiile acestor plane bisectoare interioare tetraedrului sunt:
(1 )
xy
= 0,
(2 )
yz
= 0,
(3 ) y 6x+3y+2z12
= 0.
7
In determinarea ecuatiei planului (3 ) am folosit ecuatia planului (ABC):
6x + 3y + 2z 12 = 0.

Cursul 11

147

Se obtine (3, 3, 3). Raza sferei inscrise este egala cu distanta de la la

una din fetele tetraedrului, deci R=3.
Astfel, ecuatia sferei inscrise tetraedrului este
x2 + y 2 + z 2 6x 6y 6z + 18 = 0.
Punctele de contact cu fetele tetraedrului sunt proiectiile lui pe planele
acestor fete. Notand cu A, B, C, O punctele de contact de pe fetele opuse
varfurilor A, B, C si respectiv O, obtinem: A(0,3,3), B(3,0,3), C(3,3,0),
O0 ( 73 , 12
, 15 ).
7 7
S11.46 Fie o sfera S si o dreapta d care intersecteaza sfera. Sa se afle
locul geometric al centrelor cercurilor dupa care S este sectionata de un plan
variabil care trece prin d.
Rezolvare Fie O un punct de intersectie al dreptei cu sfera. Consideram
un sistem de axe perpendiculare cu originea in O si avand pe d ca axa Oz.
Ecuatia sferei este x2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2cz = 0, iar a fascicolului de
plane ce trec prin Oz este x + y = 0.
Centrul sectiunii este dat de ecuatiile
x + y = 0,
yb
xa =
,

z c = 0.
Eliminand pe obtinem
x2 + y 2 + z 2 2ax 2by 2cz = 0,
z c = 0,
deci locul geometric este un cerc situat intr-un plan perpendicular pe d.
S11.47 Sa se gaseasca locul geometric al punctelor din spatiu care au
distantele la extremitatile unui degment dat intr-un raport dat.
Rezolvare Fie (OA) segmentul respectiv si M un punct al locului geometric, deci acesta are proprietatea ca OM
= k, k (0, ) dat. Consideram
OA
un sistem de axe ortogonale cu originea in O si axa Ox fiind aleasa dreapta
OA. Atunci M(x,y,z) apartine locului geometric daca si numai daca
p
x2 + y 2 + z 2
p
= k.
(x a)2 + y 2 + z 2

148

Cursul 11

Deci locul geometric este sfera de ecuatie (1 k 2 )x2 + (1 k 2 )y 2 + (1

k 2 )z 2 + 2k 2 ax a2 k 2 = 0.
S11.48 Sa se determine locul geometric al punctelor din spatiu care au
suma patratelor distantelor la doua puncte fixe constanta.
Rezolvare Fie O, A cele doua puncte fixe si consideram un sistem de
axe ortogonale cu originea in O si dreapta OA ca axa Oz. Atunci M(x,y,z)
apartine locului geometric daca si numai daca
2x2 + 2y 2 + 2z 2 2ax + a2 k 2 = 0, k (0, ).
Daca 2k 2 > a2 , atunci locul geometric este sfera de centru C( a2 , 0, 0) si

raza R = 12 2k 2 a2 .
Daca 2k 2 = a2 , locul geometric este format doar din punctul C( a2 , 0, 0).
Daca 2k 2 < a2 , atunci nu exista nici un punct cu proprietatea din enunt.
S11.49 Determinati locul geometric al mijlocului unui segment de lungime
constanta l ale carui extremitati se misca pe doua drepte perpendiculare
necoplanare d1 , d2 .
Rezolvare Fie un sistem de axe ortogonale care au dreapta d1 drept axa
Oz, perpendiculara comuna celor doua drepte date drept axa Oy si paralela
la d2 , prin piciorul perpendicularei comune situat pe d1 , drept axa Ox. Daca
distanta dintre dreptele d1 si d2 este a > 0, atunci avem A(, a, 0), B(0, 0, )
cu 2 + 2 + a2 = l2 .
Coordonatele mijlocului segmentului (AB) sunt
x=

, y = a2 , z = .
2
2

Eliminand parametrii , din relatiile anterioare si din 2 + 2 + a2 = l2 ,

obtinem ca locul geometric cautat este cercul
a
,
2
l2 a2
=
.
4

y =
x2 + z 2

Deci un cerc situat in planul y = a2 , al carui centru se proiecteaza in O si

q
2
2
care are raza R = l a
.
4

Part IV
Geometria transform
arilor

149

Cursul 12
Schimb
ari de baze si repere.
Schimb
ari de coordonate
In cursurile anterioare am stabilit formule de calcul n raport cu repere
ortonormate. O ntrebare naturala este aceea daca astfel de repere exista,
ceea ce revine la studierea existentei bazelor ortonormate. Raspunsul afirmativ la aceasta problema are ca suport rezultatul urmator:
Procedeul de ortonormare Gram-Schmidt
Data baza B = {u1 , . . . , un } n spatiul vectorial euclidian (Vn , <>) putem
asocia lui B o baza ortonormata B 0 = {e1 , . . . , en } prin urmatorul algoritm:
Pasul 1: e1 = kuu11 k
Pasul 2: f 2 = u2 < e1 , u2 > e1 ; e2 = kff 2 k
2
...
Pasul k: f k = uk < e1 , uk > e1 . . . < ek1 , uk > ek1 ; ek =
....

fk
kf k k

(Pentru amanunte a se vedea [18], p. 79-82. Noi nu insistam pe demonstratia acestui fapt deoarece este un rezultat al Algebrei liniare si nu al Geometriei analitice, si n plus demonstratia se afla n majoritatea monografiilor
citate.)
Studiem n continuare problema schimbarilor de baze n Vn . Fie deci
B = {e1 , . . . , en } respectiv B 0 = {e01 , . . . , e0n } baze (oarecare ntr-o prima
faza!) n Vn . Descompunem vectorul e0i n baza B cu relatia e0i = sji ej si
obtinem astfel ansamblul (s1i , . . . , sni ) asociat vectorului e0i . Fie S matricea
151

152

Cursul 12

ce are drept coloane ansamblurile precedente:

s11
s1i
.. .. .. ..

S = .n . .n .
s1
si
0
e1
e0i

s1n
..
.

snn
e0n

este o matrice patratica de ordin n i.e. S Mn (R). Retinem conventia

de notare a elementelor unei matrici: indicele superior reprezinta linia iar
indicele inferior reprezinta coloana! Matricea S o numim matricea de trecere
de la B la B 0 si notam B 0 = S(B). Spre exemplu, n unele carti aceeasi
matrice se noteza cu C initiala cuvantului englez change=schimbare.
O alta scriere a relatiei dintre B si B 0 , formala dar deosebit de utila n
cele ce urmeaza, este:
B0 = B S
(12.1)
n care gandim bazele ca matrici linie de vectori si scalarii din S, desi apar
n dreapta vectorilor, i regandim n stanga. Spre exemplu avem:
Propozitia 12.1 (i) Daca B 0 = S(B) si B 00 = S 0 (B 0 ) atunci B 00 =
SS 0 (B).
(ii) Matricea S este inversabila si avem B = S 1 (B 0 ).
Demonstratie (i) Relatia B 00 = B 0 S 0 = (B S) S 0 = B (SS 0 ) da
concluzia.
(ii) Fie B 00 = B. Aplicand (i) rezulta ca matricea de trecere de la B la B
este SS 0 dar evident ca aceasta este matricea unitate In . Prin urmare S este
inversabila si S 0 matricea de trecere de la B 0 la B este exact S 1 .

Sa analizam n continuare cazul bazelor ortonormate. Mai ntai sa reexprimam conditia de ortonormare n limbajul matriceal introdus anterior.
Astfel, baza B este ortonormata daca efectuand produsul Kronecker al matricelor vectoriale B si B t =transpusa matricii B avem matricea unitate:

e1

B t B = ... (e1 , . . . , en ) = In
(12.2)
en
cu nmultirea ntre vectorii lui B data de produsul scalar.
relatiilor (12.1) si (12.2) conduce la:
B 0t B 0 = S t (B t B) S

Combinarea
(12.3)

Cursul 12

153

ceea ce implica urmatorul rezultat fundamental:

Propozitia 12.2 (i) Dac
a B si B 0 sunt ortonormate atunci S satisface:
S t S = In .
(ii) Reciproc, daca B este ortonormata si S satisface identitatea precedent
a
0
atunci B este ortonormata.
Demonstratie (i) Inlocuim B t B = B 0t B 0 = In n (12.3).
(ii) In conditiile ipotezei avem B 0t B 0 = In ceea ce da concluzia.

Suntem astfel condusi la introducerea:

Definitia 12.3 O matrice S Mn (R) o numim n-ortogonal
a daca:
t
S S = In . Notam cu O(n) multimea matricilor n-ortogonale.
Cum inversul unui element ntr-un monoid, daca exista, este unic, considerand monoidul (Mn (R) \ {On }, ) avem ca o matrice n-ortogonala este
caracterizata si de relatia S S t = In . Prin urmare avem urmatorul criteriu
complet de recunoastere a matricilor n-ortogonale:
Propozitia 12.4 Pentru S Mn (R) urmatoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) S O(n),
(ii) S t S = In ,
(iii) coloanele lui S constituie o baz
a ortonormata n Rn ,
(iv) S S t = In ,
(v) liniile lui S constituie o baz
a ortonormata n Rn .
Am ajuns acum la problema principala a acestui curs si anume schimbarea
coordonatelor la o schimbare de repere. Fie deci n En reperele (la nceput
oarecare) R = (O; B) si R 0 = (O0 ; B 0 ) cu O0 avand vectorul de pozitie r0
n raport cu R (evident O0 are vectorul de pozitie nul n raport cu R 0 !) si
B 0 = S(B). Fixam punctul M avand vectorii de pozitie r respectiv r0 n
raport cu cele doua repere. Avem:

r = OM = OO0 + O0 M = r0 + r0
ceea ce implica:
r0 = r r0 .

(12.4)

Presupunem ca O0 are coordonatele (xi0 ) i.e. r0 = xi0 ei si ca M are coordonatele (xi ) respectiv (x0j ). Doarece am tratat matriceal problema schimbarii
de baze suntem nevoiti sa introducem matricile coloana:

x01
x1

X 0 = ...
X = ...
xn

x0n

154

Cursul 12

ale coordonatelor punctului M . Introducem si matricea coordonatelor lui O0 :

x10

X0 = ... .
xn0
Atunci relatia (12.4) devine:
B 0 X 0 = B (X X0 ).
Folosind (12.1) si unicitatea descompunerii unui vector n baza fixata B avem:
SX 0 = X X0
sau nca:
X 0 = S 1 (X X0 )

(12.5)

care apare ca relatia fundamentala a schimbarii de repere exprimand coordonatele noi X 0 n functie de cele vechi X.
Relatia (12.5) implica:
Propozitia 12.5 La o schimbare de repere ortonormate avem legea de
schimbare a coordonatelor:
X 0 = S t (X X0 ).

(12.6)

Revenind la cazul general, cum a lucra mereu cu doua repere diferite

este nepractic, vom considera doar reperul R si inspirati de formula (12.5)
introducem multimea Af in(n) a functiilor f = fS,X0 : En En , M (r)
M 0 (r0 ) cu r0 = x0i ei daca r = xi ei si matricile coloana X, X 0 sunt legate
de relatia (12.5). Rezulta ca Af in(n) este, ca multime, produsul cartezian
GL(n, R) Rn .
Ne intereseaza a nzestra multimea Af in(n) cu diverse structuri, spre
exemplu algebrice. In acest sens reamintim ca avem grupul (chiar abelian)
(Rn , +) ce apare ca suport al spatiului vectorial real n-dimensional (Rn , +, R ).
Avem si:
Propozitia 12.6 GL(n, R) este grup relativ la nmultirea matricilor, neabelian pentru n 2.
Demonstratie i) Daca A, B GL(n, R) atunci AB GL(n, R) cu
(AB)1 = B 1 A1 . Deci nmultirea este lege interna pe GL(n, R).
ii) Inmultirea matricilor este asociativa.

Cursul 12

155

iii) Element neutru este matricea identitate In si evident In GL(n, R) cu

In1 = In .
iv) Daca S GL(n, R) atunci exista S 1 si evident S 1 GL(n, R) cu
(S 1 )1 = S.
.
Definitia 12.7 GL(n, R) se numeste n-grupul liniar general real.
Observatii (i) Rezultatul anterior are loc mai general pentru GL(n, K)
cu K un corp oarecare. Avem astfel si n-grupul liniar general complex
GL(n, C).
(ii) Spre exemplu, GL(1, K) = K .
Suntem astfel nclinati a considera o structura grupala pe Af in(n). Pentru a ne convinge de acest fapt compunem doua aplicatii f1 = fS1 ,X1 , f2 =
fS2 ,X2 :
f2 f1 (M ) = f2 (S11 (X X1 )) = S21 (S11 (X X1 ) X2 ) =
= S21 S11 (X X1 S1 X2 ) = (S1 S2 )1 (X (X1 + S1 X2 )).
Avem deci pe Af in(n) = GL(n, R) Rn legea de compozitie:
(S1 , X1 ) (S2 , X2 ) = (S1 S2 , X1 + S1 X2 )

(12.7)

care arata ca Af in(n) nu este produsul direct al grupurilor GL(n, R), Rn .

Dar legea (12.7) satisface:
(S, X) (In , 0) = (S, X)
(S, X) (S 1 , S 1 X) = (SS 1 , X SS 1 X) = (In , 0)
ceea ce arata ca (In , 0) este element neutru si orice element admite invers.
In concluzie Af in(n) este grup, mai precis produsul semidirect al grupurilor
GL(n, R) si Rn .
Definitia 12.8 Af in(n) se numeste n-grupul afin iar un element al sau
l numim transformare sau aplicatie afina pe En .
Cazuri particulare 12.9
(i) Baza este neschimbata i.e. B = B 0 ceea ce nseamna S = In . Transformarea afina f = fIn ,X0 se numeste translatia de vector X0 . Deci ecuatiile acestei translatii respectiv ale acestei schimbarii de repere (ce consta n fixarea
unei noi origini cu pastrarea bazei) sunt date matriceal de:
X 0 = X X0 .

(12.8)

156

Cursul 12

(ii) Originea este neschimbata i.e. O0 = O ceea ce nseamna X0 = 0.

Avem atunci transformarea afina:
fS,0 : X 0 = SX,

(12.9)

care exprima si schimbarea coordonatelor la o schimbare de reper obtinuta

prin schimbarea numai a bazei. Cum f este aplicatie omogena (f (X) =
f (X)) spunem despre matricea S a unei aplicatii afine f = fS,Xo ca este
partea omogen
a a lui f .
In concluzie, n cadrul multimii produs Af in(n) = GL(n, R) Rn primul
factor contribuie cu partea omogena iar al doilea cu partea de translatie. Sau
nca:
Propozitia 12.10 Orice transformare afina este o aplicatie omogen
a de
tipul (12.9) cu S inversabila urmata de o translatie.
Relativ la situatia, mai importanta, a reperelor ortonormate, avem:
Propozitia 12.11 O(n) este subgrup n GL(n, R).
Demonstratie i) Fie A, B O(n). Din:
(AB)t AB = B t At AB = B t In B = B t B = In
rezulta ca AB O(n).
ii) Fie S O(n) oarecare. Din:
(S 1 )t S 1 = (S t )t S t = SS t = In
(conform punctului (iv) al propozitiei 12.4) rezulta ca S 1 O(n).

Definitia 12.12 i) O(n) se numeste n-grupul ortogonal.

ii) Grupul Eucl(n) = O(n)Rn cu legea (12.7) se numeste n-grupul euclidian
iar un element al sau l numim miscare sau izometrie pe En .
Evident grupul afin (si subgrupul sau, grupul ortogonal) actioneaza pe En
(n sensul introdus n cursul 9) de maniera urmatoare: (f, M ) Af in(n)
En f (M ). Suntem astfel condusi la:
Definitia 12.13 i) O notiune, o proprietate sau o marime din En invarianta la actiunea grupului afin o numim afina. Totalitatea proprietatilor
afine ale lui En constituie geometria afina n-dimensionala.
ii) O notiune, o proprietate sau o marime din En invarianta la actiunea
grupului euclidian o numim euclidiana. Totalitatea proprietatilor euclidiene
ale lui En constituie geometria euclidiana n-dimensional
a.

Cursul 12

157

iii) O submultime F a lui En o numim figura. Doua figuri F1 , F2 se numesc

afin (respectiv euclidian) echivalente daca exista f Af in(n) (respectiv
f Eucl(n)) asa ncat f (F1 ) = F2
Deoarece grupul euclidian este subgrup al grupului afin rezulta ca orice
proprietate afina este si euclidiana, existand nsa si proprietati euclidiene
neafine. Astfel, notiunea de sfera este o notiune euclidiana neafina deoarece
face apel, prin definitia sa, la distanta euclidiana (de la un punct al sferei
la centrul acelei sfere). Faptul ca sfera este notiune neafina o dovedeste
imediat faptul ca imaginea sferei unitate S n1 prin transformarea afina f :
01 )2
x0i = ai xi , 1 i n cu toti ai nenuli este hiperelipsoidul En : (x
+ ... +
(a1 )2
(x0n )2
(an )2

1 = 0. Sa mai notam ca orice doua sfere sunt euclidian echivalente

mai precis sfera unitate S n1 este transformata prin aplicatia afina f : x0i =
R1 (xi + Rxi0 ), 1 i n n (n 1)-sfera S n1 (X0 , R).
Incheiem acest curs cu doa diagrame, speram utile n ntelegerea conceptelor de transformare afina si izometrie:
Spatiul geometric
En
punctul initial
M

transformare afin
a
f

punctul final
M0

R 0

Spatiul aritmetic
Rn
reperul final
R0

aceleasi coordonate
X0

reperul initial
R

Diagrama transformarilor afine

158

Cursul 12

Spatiul geometric
En
punct initial
M2

aceeasi distanta euclidiana

de (M1 , M2 ) = de (M10 , M20 )

punct final
M20

Spatiul geometric
En
punct initial
M1

izometrie
f

punct final
M10

R 0

Spatiul aritmetic
Rn
reper final
R0

aceleasi coordonate
X0

reper initial
R

Diagrama izometriilor
SEMINAR 12
S12.1 Fie reperul oarecare, n plan, R = {O; a
, b}, care determina sistemul de axe xOy (nu neaparat ortogonale). Determinati ecuatia schimbarii
de repere, de la R la R 0 , n cazurile:
a) R 0 = {O; i, j},
b) R 0 = {O; j, i}.
Rezolvare a) Prima schimbare de repere reprezinta de fapt pastrarea
axei
a sischimbarea sensului axei ordonatelor Oy. Deci S0 =
Ox
neschimbat

0
1 0
,S=
. Astfel avem x = x0 , y = y 0 .
0
0 1
b) Noul reper are drept axa a absciselor vechea axa a ordonatelor, iar ca axa
a ordonatelor, vechea axa a absciselor. Se obtine y 0 = x, x0 = y.
S12.2 Fie punctul P care are coordonatele (7, 5) n raport cu un reper
arbitrar R, cu originea O. Sa se calculeze coordonatele acestui punct n
raport cu un nou reper care are axele respectiv paralele cu cele ale lui R, dar
originea n a) O1 (2, 3), b) O2 (4, 7).
Rezolvare
Este vorba de o translatie de repere, astfel ncat S = I2 .
2
a) S0 =
, deci P (5, 8),
3
4
b) S0 =
, deci P (11, 12).
7

Cursul 12

159

S12.3 Unul si acelasi punct are, fata de doua repere diferite, coordonatele
(2, 5) si (3, 6). Sa se determine coordonatele originii fiecaruia din aceste
repere fata de celalalt reper, daca axele lor au aceleasi directii.
Rezolvare Fie O originea primului reper, respectiv O0 originea celui de-al
doilea reper. Ca si n problema precedent
= I2 , matricea
schimbarii
a avem S

2
3
de baze B B 0 . Deoarece X =
si X 0 =
, se obtine S0 =
5
6

5
, deci O0 (5, 1) sunt coordonatele noii origini n raport cu vechiul
1
0
reper. Considerand apoi schimbarea de repere
de

la R la
R,matricea de
3
2
trecere de la B 0 la B este S 1 = I2 , X =
, X0 =
. Se obtine
6
5
O(5, 1) n raport cu R 0 .
S12.4 Determinati distanta dintre doua puncte care au aceleasi coordonate (1, 2) fata de doua repere ortogonale diferite, stiind ca al doilea reper se
obtine din primul prin mutarea originii n O0 (3, 4), fara schimbarea directiei
axelor.
Rezolvare Fie A(1, 2) n raport cu R si B(1, 2) n raport cu R 0 . Consideram schimbarea de repere R R 0 . Obtinem ca B are n raport cu R
coordonatele (4, 6). Distanta dintre A si B, raportate la acelasi reper R, este
5.

S12.5 Fie punctele A( 8, 22 ) si M (x, y) n raport cu un sistem de

coordonate ortogonal. Sa se determine coordonatele acestor puncte n raport
cu un nou reper, cu aceeasi origine cu primul si cu bisectoarele unghiului
xOy drept noile axe de coordonate.
Rezolvare Noul reper se obtine din primul printr-o
rotat
ie de unghi
0

(sau 4 ). Presupunem ca = 4 . Deoarece S0 =

, se obtin
4
0
, yx
)
M ( x+y
si A( 32 , 52 ).
2
2
S12.6 Fie patratul ABCD, de latura a = 1. Se considera ca axe de
coordonate ale reperului R laturile AB si AD, iar ale reperului R 0 diagonalele
AC si BD. Sa se determina ecuatia schimbarii de repere.
Rezolvare Presupunem ca R = {A;

AB
,
kABk

AD
},
kADk

R 0 = {O,

OC
,
kOCk

unde am notat cu O punctul de intersectie al diagonalelor. Avem

OD
},
kODk
= 4 .

160

Cursul 12

Deoarece O( 12 , 12 ) n raport cu R, avem

x
y

1
2
1
2

2
2
22

2
2
2
2

x0
y0

S12.7 Fie un triunghi dreptunghic isoscel cu laturile egale de lungime

a. Ca axe de coordonate se iau catetele CA si CB. Apoi, lanand axa
absciselor neschimbata, se schimba axa ordonatelor cu ipotenuza AB. Sa
se scrie formulele de transformare a coordonatelor la trecerea de la un sistem
la altul.
Rezolvare Primul reper are originea n C, al doilea n A si presupunem
ca orientarea axei (CA coincide cu a axei (Ax0 . Noul reper nu mai este unul
ortogonal, spre deosebire de primul. Se obtine

2
2 0
x = x0
y 0 + a, y =
y.
2
2
S12.8 Fie reperul ortonormat, pozitiv orientat, R = {O; i, j} n E2 si
punctele A(3, 1), O0 (2, 4) n raport cu R. Determinati reperul ortonormat,
negativ
R 0 = {O0 ; i0 , j 0 }, n raport cu care coordonatele lui A sunt
orientat,

(4 2, 2).
Rezolvare

0
i

j 0

2
2
=
i+
j,
2
2

2
2
=
i
j.
2
2

S12.9 Fie M ( 3, 1) n raport cu reperul ortonormat pozitiv orientat

R = {O; i, j}, care determina sistemul de axe de coordonate xOy. Determinati
unghiul cu care trebuiesc rotite axele de coordonate astfel ncat:
a) M Ox0 ,
b) M Oy 0 .
Rezolvare a) = 6 ,
b) = 3 .

Cursul 12

161

S12.10 Coordonatele unui sir de puncte satisfac ecuatia x2 + y 2 + 2x

10y + 22 = 0. Ce ecuatie vor satisface coordonatele acelorasi puncte n raport
cu reperul obtinut din translatia primului n O0 (1, 5)?
Rezolvare x02 + y 02 = 4.
S12.11 Cu ce unghi trebuiesc rotite axele de coordonate ortogonale pentru ca ecuatia 2x2 5xy+2y 2 +3x4 = 0, dupa transformarea coordonatelor,
sa nu mai contina factorul x0 y 0 ?

0
cos sin
Rezolvare Din S0 =
,S=
, avem
0
sin cos
x = x0 cos + y 0 sin , y = x0 sin + y 0 cos .
Inlocuind aceste relatii n ecuatia data si impunand ca termenul n x0 y 0 sa fie
nul rezulta = 4 .
S12.12 Fie hexagonul regulat OABCDE cu latura de lungime 2 care,
raportat la un sistem de axe ortogonale xOy, are varful A pe Ox si D pe Oy.
Se considera un alt sistem x0 Cy 0 orientat pozitiv, axa Cx0 avand directia si

sensul lui CB iar axa Cy 0 directia si sensul lui EC. Se cere:

a) sa se scrie formulele ce caracterizeaza aceasta schimbare de repere,
b) sa se determine coordonatele varfurilor O si D fata de sistemul x0 Cy 0 ,
c) distanta de la punctul de coordonate x = 2, y = 1, la punctul de coordonate x0 = 2, y 0 = 1.
Rezolvare a) =

2
,
3

deci se obtine

1
x = x0
2
3 0
y =
x
2

3 0
y 2,
2

1 0
y 2 3.
2

b) C(2, 2 3), E(1, 3).

c) Fie M1 (2,1) n raport cu xCy si M2 (2, 1) n raport cu x0 F y 0 . Rezulta

ca M2 (1 23 , 12 3 3) fata de xCy. Deci distanta dintre cele doua

p

puncte este 31 + 8 3.
S12.13 Fie tetraedrul ABCD si G centrul sau de greutate.

a) Determinati matricea de trecere de la B = {AB, AC, AD} la B 0 =

162

Cursul 12

{GB, GC, GD}, motivand de ce sistemele anterioare de vectori reprezinta
baze n V3 .
b) Scrieti ecuatiile schimbarii de repere R = {A; B} R 0 = {G; B 0 }.
3

1
1

4
4
4
Rezolvare a) S = 14 34 41 ;
14 14 34
b)
1 3
0
x
14 14
x
4
4
y = 1 + 1 3 1 y0 .
4
4
4
4
1
z
41 14 34
z0
4
n V3 si vectorii
S12.14 Fie reperul ortonormat pozitiv R = {O; i, j, k}
i0 = 2i
3
j 0 = 2i +
3

2
j+
3
1
j
3

1
k,
3
2
k.
3

a) Determinati k0 astfel ncat R 0 = {O; i0 , j 0 , k0 } sa fie un reper ortonormat

negativ.
b) Fie M (1, 1, 1) n raport cu R. Determinati coordonatele lui M n raport
cu reperul R 00 = {O0 ; i0 , j 0 , k0 }, unde O0 (1, 0, 1) n raport cu R.
Rezolvare a) Se observa ca k i0 k=k j 0 k= 1 si i0 j 0 . De aceea alegem

k0 = j 0 i0 . Se obtine k0 = 31i 23 j 23 k.
b) M ( 23 , 53 , 43 ).
S12.15 Fie sistemul triortogonal Oxyz si cubul de latura unitate cu unul
din varfuri n origine. Consideram noua origine n varful B(0, 1, 0), iar noua

axa a absciselor are directia si sensul lui A0 B, pentru A0 (1, 0, 1). Axa ordonatelor By 0 apartine planului (xOy) si face un unghi obtuz cu Oy. Axa Bz 0
completeaza triedrul tridreptunghic orientat pozitiv.
a) Se cer formulele schimbarii de repere.
b) Fie P (1, 1, 3), Q(3, 0, 1), R(0, 3, 1) n raport cu Oxyz. Determinati coordonatele acestor puncte n raport cu Bx0 y 0 z 0 .

Rezolvare
a) i0 este
coliniar si de acelasi sens cu A0 B = i + j k,

Fie j 0 = i + j. Din conditiile k j 0 k= 1,

deci i0 = 33i + 33 j 33 k.

Cursul 12

163

i0 , j 0 >= 0 si < j 0 , j >< 0, rezulta j 0 = 2i 2 j. In final, k0 = i0 j 0 =

<
2
2

Formulele schimbarii de reper sunt:

66i + 66 j 36 k.

3 0
2 0
6 0
x =
x
y
z,
3
2
6
3 0
2 0
6 0
y = 1+
x
y +
z,
6
2
3
3 0
6 0
x +
z.
z =
3
3
b) P (2

3
2
6
,
,
7
),
3
2
6

Q(

3
,2
3

2, 2 3 6 ), R(

26
3
,

2, 3 ).
3

S12.16 Fie sistemul triortogonal Oxyz n raport cu care sunt date punctele
A(3, 0, 0), B(0, 2, 0), C(0, 0, 6). Se roteste sistemul dat obtinandu-se sistemul

triortogonal Ox0 y 0 z 0 , cu proprietatile: Oz 0 are directia si sensul lui OO0 , unde

O0 este proiectia originii O pe planul (ABC), Oy 0 este paralela cu O0 A0 , A0 fiind piciorul naltimii din A a triunghiului ABC, iar axa Ox0 este aleasa astfel
ncat sistemul Ox0 y 0 z 0 sa fie orientat pozitiv. Determinati matricea rotatiei.
Rezolvare a) O0 este tocmai ortocentrul triunghiului ABC si se obtine

0
3 14
14
14
OO
O0 ( 6 , 9 , 3 ). Versorul axei Oz 0 este k0 =
i
+
j
+
k. Versorul
=

7 7 7

axei Oy 0 este j 0 =

O0 A0

kO0 A0 k

kOO0 k

35 3 35
35
i+
j+
k,
7
35
35

Astfel, matricea rotatiei este:

S=

10
10

3 1010

735
3 35
35
35
35

14

iar i0 =

14
7
3 14
14
14
14

14

j 0 k0 = 10 j 3 10 k.
10
10

164

Cursul 12

Cursul 13
Geometrie afin
a 3D si 2D
Presupunem fixat n E3 un reper ortonormat.
Teorema 13.1 Coplanaritatea este o notiune afina. Deci planul este o
notiune afina.
Demonstratie Fixam f Af in(3) si planul . Trebuie aratat ca f ()
este un plan. Presupunem ca f are expresia (12.5) si are ecuatia:
: F (X) =< N , X > +D = 0.
Din (12.5) rezulta inversa lui f :
f 1 : X = SX 0 + X0

(13.1)

si deci imaginea lui prin aplicatia f are ecuatia:

f () : < N , SX 0 + X0 > +D = 0
care se scrie:
0 =< N , SX 0 > + < N , X0 > +D =< S t N , X 0 > +F (X0 )
care este evident ecuatia unui plan:
0

f () : < N , X 0 > +D0 = 0

0

cu N = S t N , D0 = F (X0 ).

Observatii 13.2 i) Am utilizat relatia:

< X, SY >=< S t X, Y >
165

(13.2)

166

Cursul 13

care se arata imediat n baza relatiei (3.8) scrisa astfel (putem folosi (3.8)
deoarece lucram ntr-un reper ortonormat):
< X, Y >= X t Y.

(13.3)

In adevar: < X, SY >= X t SY = X t S Y = (S t X)t Y =< S t X, Y > .

Pentru o formula mai generala a se vedea Propozitia 14.5 din cursul urmator.
ii) Am aratat n demonstratia teoremei precedente ca daca are normala N
atunci planul f () are normala S t N daca f = fS,X0 .
iii) Doua plane paralele 1 , 2 au aceeasi normala. Rezulta din ii) ca planele
f (1 ), f (2 ) au aceeasi normala deci sunt paralele. Am obtinut:
Corolarul 13.3 Paralelismul planelor este o proprietate afina.
Avem si:
Teorema 13.4 Coliniaritatea este o notiune afina n E3 si prin restrictie
si n E2 . Deci dreapta este o notiune afina 3D respectiv 2D.
Demonstratie Fie dreapta d oarecare. Putem scrie d ca intersectie de
plane: d = 1 2 . Cum Af in(3) este grup orice f Af in(3) este bijectie
si deci: f (d) = f (1 2 ) = f (1 ) f (2 ). Cum intersectia (nevida ) a doua
plane este o dreapta rezulta ca f (d) este o dreapta.

Putem reformula ultimul rezultat:

Propozitia 13.5 f Af in(3) transform
a planele 1 , 2 secante dupa
dreapta d n planele f (1 ), f (2 ) secante dupa dreapta f (d).
Analog se arata:
Propozitia 13.6 f Af in(3) (sau f Af in(2)) transform
a dreptele
d1 , d2 secante n punctul P n dreptele f (d1 ), f (d2 ) secante n punctul f (P ).
Corolarul 13.7 Paralelismul dreptelor este o proprietate afina 3D sau
2D.
Reamintim ca n Cursul 2 am introdus notiunea de combinatie afina a 3
puncte. Extindem acum acest concept:
Definitia 13.8 Dat sistemul de puncte P = (P1 , . . . , Pn ) n Ek si sistemul
de scalari = (1 , . . . , n ) cu 1 + . . . + n = 1 punctul G Ek unic
determinat de relatia:

OG = i OPi
(13.4)
se numeste baricentrul sistemului P de puncte cu ponderile . Mai spunem
ca (1 , . . . , n ) sunt coordonatele baricentrice ale punctului G n raport cu
sistemul P de puncte.

Cursul 13

167

Exact ca n cursul 2 relatia (13.4) este valabila pentru orice punct O nu

numai pentru originea reperului fixat:
!
n

n
X

0 0
0
X i 0
i
i
O G = O O + OG =
O O + OPi =
O O + OPi = i O0 Pi
i=1

i=1

si deci putem suprima (formal) punctul O scriind:

G = i Pi .

(13.5)

Teorema 13.9 Baricentrul este o notiune afina.

Demonstratie Fie f Af in(k) determinata de partea omogena S
GL(k, R) si X0 Rk . Aplicatia Tf : Rk Rk , Tf (X) = S 1 X este o
transformare liniara:
Tf (X + Y ) = Tf (X) + Tf (Y )
numita, din acest motiv, transformarea liniara asociat
a lui f .
Fie P si ca n definitia 13.8. Din liniaritatea lui Tf avem:

Tf

i
OG = Tf OPi .

Rezulta:

f (O) f (G) = f (G) f (O) = S 1 (XG X0 ) S 1 (XO X0 ) =

=S

(XG XO ) = Tf

i
OG = Tf OPi = i S 1 (XPi XO ) =

= i S 1 (XPi X0 ) S 1 (XO X0 ) = i [f (Pi ) f (O)] = i f (O) f (Pi )

ceea ce voiam.

Corolarul 13.10 Coordonatele baricentrice sunt invarianti afini.

Fie punctele distincte A, B, M d = AB si raportul simplu al punctelor
A, B, M i.e. = (A, B; M ) pentru care reamintim relatia (2.2):
rM =

rA +
rB .
1+
1+

168

Cursul 13

Aceasta formula spune ca M este baricentrul sistemului de puncte A, B cu

1

, 1+
. Aplicand ultima teorema, avem pentru f Af in(k):
ponderile 1+
rf (M ) =

rf (A) +
rf (B)
1+
1+

ceea ce spune ca:

(A, B; M ) = (f (A), f (B); f (M ))
si deci am obtinut:
Teorema 13.11 Raportul simplu a trei puncte coliniare este un invariant
afin.
Prin urmare, avem si:
Corolarul 13.12 Proprietatea unui punct de a mp
arti un segment ntr particular, mijlocul unui segment
un raport dat este o proprietate afina. In
este o notiune afina.
Corolarul 13.13 Sunt notiuni afine: i) segmentele, ii) semidreptele, iii)
triunghiurile, iv) poligoanele, v) tetraedrele, vi) poliedrele.
Introducem acum o subgeometrie a geometriei afine. Fie SL(n, R) =
{A Mn (R); detA = 1}.
Propozitia 13.14 SL(n, R) este subgrup, chiar divizor normal, n
GL(n, R).
Demonstratie Functia determinant este morfism de grupuri multiplicative de la grupul liniar general la grupul R avand nucleul SL(n, R). Conform
teoremei ntai de izomorfism a grupurilor avem ca SL(n, R) este divizor normal n GL(n, R). Conform aceleiasi teoreme grupul factor GL(n, R)/SL(n, R)
este grupul imagine Im(det). Cum functia determinant este surjectiva avem
GL(n, R)/SL(n, R) = R .

Definitia 13.15 Grupul SL(n, R) se numeste n-grupul liniar special real

sau n-grupul unimodular real. Geometria pe Rn descrisa de grupul produs
SL(n, R) Rn se numeste geometria afina unimodular
a.

Cursul 14
Geometria grupului ortogonal
Reamintim doua functii matriceale remarcabile pe multimi de matrici patratice:
A) Functia determinant det : Mn (R) R, pe o utilizam la caracterizarea
elementelor lui GL(n, R). Astfel, GL(n, R) = {A Mn (R); detA 6= 0}.
Proprietati:
A1) este invarianta la transpunere: det(At ) = det A. Reamintim ca o matrice
A pentru care At = A(respectivAt = A) o numim simetric
a (respectiv
antisimetrica).
A2) este multiplicativa: det(AB) = detA detB. Aceasta proprietate spune
ca restrictia det|GL(n,K) K este morfism de grupuri multiplicative. Acest
morfism este surjectiv dar nu este izomorfism nefind injectiv.
Cum detIn = 1 rezulta:
A3) det comuta cu luarea inversei: S GL(n, K) detS 1 = (detS)1 =
1
.
detS
n
P
B) Functia urm
a T r : Mn (R) R, T rA =
aii .
i=1

Proprietati:
B1) este invarianta la transpunere: T r(At ) = T rA.
B2) este operator liniar T r(A + B) = T rA + T rB adica
T r (Mn (R)) =dualul spatiului vectorial real Mn (R).
B3!) este invarianta la permutari circulare: T r(ABC) = T r(BCA).
B4) nlocuind C = In n iv) avem: T r(AB) = T r(BA).
B5) tot din B4) rezulta ca daca S GL(n, K) atucni T r(SAS 1 ) = T rA.
Teorema 14.1 Functia <, >: Mm,n (R) Mm,n (R) R:
< A, B >= T r(B t A)
169

(14.1)

170

Cursul 14

este un produs scalar pe Mm,n (R) P

Demonstratie T r(At A) =
|aij |2 0; T r(At A) = 0 A =
i=1,m
j=1,n

Om,n = matricea nula.

< B, A >= T r(At B) = T r((At B)t ) = T r(B t A) =< A, B > .
Liniaritatea n primul argument rezulta imediat din liniaritatea urmei.
Definitia 14.2 Produsul scalar (3.1) se numeste produsul scalar HilbertSchmidt. Norma indusa o vom numi norma Hilbert-Schmidt.
Propozitia 14.3 Produsul scalar Hilbert-Schmidt generalizeaz
a produsul
scalar euclidian (cand n = 1). Din acest motiv folosim aceeasi notatie.
Demonstratie Daca n = 1 avem x, y Mm (R) si < x, y >= T r(y t x) =
t
y x deoarece y t x este un scalar fiindca y t M1,n (R) si x Mn,1 (R) implica
y t x M1,1 (R) = R. Deci produsul scalar Hilbert-Schmidt generalizeaza
produsul scalar euclidian.
Un rezultat extrem de util este datorat inegalitatii Cauchy-BuniakowskiSchwarz care devine:
Propozitia 14.4 Norma Hilbert-Schmidt este submultiplicativ
a i.e.:
kABk kAkkBk.

(14.2)

Suntem uneori interesati n schimbarea locului unei matrici n cadrul produsului scalar:
Propozitia 14.5 Dac
a A, B, C Mn (R) atunci:
< A B, C >=< B, At C >,

(14.3)

< B A, C >=< B, C At > .

(14.4)

Demonstratie

< B, At C >= T r( At C B) = T r C t AB =< A B, C >,

< B, C At >= T r( C t A B) = T r At CB = T r C t BA =< B A, C > .

Corolarul 14.6 Dac
a S O(n) si A Mn (R) atunci:
kSAS 1 k = kAk.
Demonstratie
< SAS 1 , SAS 1 >=< AS 1 ,t SSAS 1 >=< AS 1 , AS 1 >=

Cursul 14

171
=< A, AS 1t S 1 >=< A, AS 1 S >=< A, A > .

Definitia 14.7 Matricile A, B Mn (K) se numesc asemenea (n engleza

similar) daca exista S GL(n, K) a..:
B = SAS 1 .

(14.5)

Propozitia 14.8 Dou

a matrici asemenea au acelasi determinant si aceeasi
urma. Daca S O(n) atunci au si aceeasi norma.
Fie S O(n). Trecand la determinant n relatia caracteristica S t S = In
si folosind proprietatea A1 obtinem (detS)2 = 1 ceea ce conduce la:
Propozitia 14.9 Dac
a S O(n) atunci detS {1, +1}.
Definitia 14.10 Consideram O (n) = {S O(n); detS = 1} si SO(n) =
{S O(n); detS = +1}.
Propozitia 14.11 O (n) nu este parte stabila la nmultirea matricilor
deci nu este subgrup n O(n).
Demosntratie Fie S1 , S2 O (n). Atunci det(S1 S2 ) = (1)(1) = +1
deci S1 S2 SO(n).
Propozitia 14.12 SO(n) este subgrup n O(n).
Demonstratie Un calcul imediat arata ca SO(n) este parte stabila la
nmultirea matricilor. Fie S SO(n) oarecare. Cum S 1 = S t din proprietatea A1 rezulta ca detS 1 = detS = +1 i.e. S 1 SO(n).
Definitia 14.13 SO(n) se numeste n-grupul ortogonal special.
Exemplul 14.14 O(1) = 1, +1, O (1) = 1, SO(1) = +1.
Definitia 14.15 Fie spatiul metric (M, d), elementul x0 M si numarul
real r > 0. Multimea S(x0 , r) = {x M ; d(x0 , x) = r o numim sfera centrat
a
n x0 de raz
a r.
Propozitia 14.16
a n origine=matricea
O(n) este sfera din Mn (R) centrat
nula de raz
a r = n relativ la distanta indusa de norma Hilbert-Schmidt.
Avem: d(On , S) = kSk =
pie Fie S O(n) oarecare.
Demonstrat

< S, S > = T r(S t S) = T rIn = n.

Incheiem acest curs cu o consecinta importanta a Propozitiei 14.5:
Relatia fundamental
TEOREMA:
a a geometriei euclidiene
Fie A, B Mn (R) si S O(n). Atunci:
< SA, SB >=< A, B >,

< AS, BS >=< A, B > .

(14.6)

particular, daca x, y Rn atunci:

In
< Sx, Sy >=< x, y > .

(14.7)

172

Cursul 14
SEMINAR 14
S14.1 Sa se determine O(2). Interpretare geometrica pentru SO(2).

Rezolvare Reamintim ca pentru A O(n) coloanele sale sunt versori

ortogonali doi cate doi. Un versor n R2 este de forma u = (cos, sin) iar
un versor ortogonal pe acesta este u = (sin, cos).
Cazul I

cos sin
A =
,
[0, 2)
(14.8)
sin cos
descrie SO(2). Interpretarea geometrica ceruta este urmatoarea: transformarea liniara a lui R2 de matrice A este rotatia de unghi n sens trigonometric (i.e. antiorar) din origine!
Cazul II

cos sin
B =
,
[0, 2)
(14.9)
sin cos
descrie O (2).
S14.2 (Interpretare geometrica pentru O (2)) Fie d/2 dreapta din plan
ce trece prin origine si face unghiul orientat /2 cu axa Ox. Sa se arate ca
simetria axiala n raport cu d/2 este transformarea liniara pe R2 de matrice
B .
Rezolvare Ecuatia lui d/2 : y = tg 2 x se scrie d/2 : sin 2 x+cos 2 y =
= (sin , cos ). Conform
0 deci aceasta dreapta are versorul normalei N
2
2
formulei (12.4) simetria axiala fata de dreapta d = d/2 are ecuatia:

Rd (x, y) = (x, y) 2(sin x + cos y)(sin , cos ) =

2
2
2
2

= x(1 2 sin2 ) + 2y sin cos , 2x sin cos + y(1 2 cos2 ) =
2
2
2
2
2
2

x
= (x cos + y sin , x sin y cos ) = B
.
y
S14.3 (Compunerea simetriilor axiale n plan) Fie d1 , d2 drepte n plan
prin origine si unghiul orientat de la d1 la d2 . Sa se arate ca simetria axiala
fata de d1 compusa cu cea fata de d2 este rotatia de unghi .
Rezolvare Un calcul imediat, folosind identitati trigonometrice, da:
B2 B1 = A2 1 = A

(14.10)

Appendix A
Cuaternioni

173

174

Anexa A

Bibliografie
[1] Anastasiei Mihai, Geometrie superioar
a si aplicatii (notite de curs),
http://www.math.uaic.ro/manastas/.
[2] Borcea V. T., Davideanu, C. I., Geometrie analitica, Ed. Pim, Iasi, 2002.
[3] Branzei Dan, Introducere n geometrie, Editura Universitatii Al. I.
Cuza, Iasi, 1977.
[4] Bucataru Ioan, Geometrie analitica, http://www.math.uaic.ro/bucataru/.
[5] Carausu Alexandru, Vector algebra, analytic & differential geometry,
Ed. Pim, Iasi, 2003
[6] Chirita Stan, Probleme de matematici superioare, E.D.P., Bucuresti,
1989.
[7] Constantinescu Oana, Geometrie analitica,
http://www.math.uaic.ro/oanacon/.
[8] Crasmareanu Mircea, Modele matematice n fizica modern
a, Ed. Cermi,
Iasi, 2005.
[9] Cruceanu Vasile, Elemente de algebra liniara si geometrie, E.D.P., Bucuresti, 1972.
[10] Gheorghiev Gheorghe, Miron Radu, Papuc Dan, Geometrie analitica si
diferential
a, vol. I, E.D.P., Bucuresti, 1968.
[11] Litcanu Razvan, Introducere n geometria algebrica, Ed. Demiurg, Iasi,
2004.
[12] Miron Radu, Geometrie analitica, E.D.P., Bucurest, 1976.
175

176

Bibliografie

[13] Mohorianu Corina, Geometrie analitica,

http://www.math.uaic.ro/mohorico/info studenti/20052006/geometrie.htm.
[14] Munteanu Marian-Ioan, Algoritmi geometrici 2D si aplicatii n CAD,
Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 2005.
[15] Oproiu Vasile, Geometrie I, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi,
(1979) 1981.
[16] Papaghiuc Nicolae, Calin Constantin, Algebr
a liniara si geometrie, Ed.
Performantica, Iasi, 2003.
[17] Pop Ioan, Curs de geometrie analitica, Editura Universitatii Al. I.
Cuza, Iasi, 1992.
[18] Pop Ioan, Neagu Gheorghe, Algebr
a liniara si geometrie analitica n
plan si n spatiu, Ed. Plumb, Bacau, 1996.
[19] Pop Ioan, Geometrie afina, euclidiana si proiectiv
a, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1999.
[20] Raileanu Liliana, Prin algebra spre geometrie, Ed. Alexandru Myller,
Iasi, 2005.
[21] Vaisman Izu, Analytical Geometry, World Scientific, 1998.
[22] Volf Aurelian Claudiu, Algebr
a liniara, Editura Universitatii Al. I.
Cuza, Iasi, 2002.