Constructivismul

Constructivismul s-a conturat n ultimii ani ca unul dintre cele mai noi, inovatoare i des
invocate curente teoretice utilizate pentru a nelege relaiile internaionale i a progresa n
cercetarea lor. Popularitatea lui a devenit att de mare n cercurile academice ale Rela iilor
Internaionale, mai ales n spaiul academic, ncat adeseori conceptele sale, limbajul su i
maniera de a concepe o agenda proprie de cercetare s-au banalizat, devenind o mod care se
insinueaz chiar n discursul politic. Nu este primul fenomen de acest tip, independena
complex propus de Keohane i Nye fiind n vog n anii 70.
Constructivismul reprezint un curent ce a debutat n anii `80 prin contribu iile unor
generaii noi de autori din multiple medii academice: americane, britanice, germane i
scandinave, dei aspecte ale constructivismului pot fi reperate n scrierile unor autori din anii
1950, oferind un suport teoretic pentru explicarea, i mai ales nelegerea, unora dintre
schimbrile actuale semnificative.
Constructivismul reprezint o abordare contemporan asupra domeniului teoriei realiilor
interanionale. Teoria a pornit de la un articol publicat de Alexander Wendt n revista
International Organization n primvara 1992: Anarchy is What States Make of It ( anarhia este
ceea ce neleg statele din ea).
Paradigma pornete de la o critic la adresa teoriei dominante n relaiile internaionale
(neorealism) i are ca tez fundamental ideea potrivit creia anarhia i instituia de auto-ajutor
nu sunt cauzate de al treilea nivel (sistemul sau structura relaiilor internionale) ci de nivelel unu
i doi (politicianul i statul) ntruct instituile (sinteze de identiti i interese) sunt o variabil
dependent de practica i interaciunile ntre subiecii relaiilor internaionale (de obicei state),
variabila independent. Astfel anarhia i auto-ajutorul nu sunt imuabile, ci depind de modul n
care actorii se percep pe sine i pe ceilali, care la rndul lor depind de modul n care actorii
interacioneaz. Anarhia i auto-ajutorul pot sa existe sau nu n funcie de aceti factori.
Unul dintre reprezentanii importani, Nicholas Onuf, susine c iniial constructivismul
nu a fost o teorie ci mai degrab o abordare a investigaiei sociale, o modalitate de studiere a
relaiilor sociale.
Revenind la construcitivism i la principalele sale repere trebuie precizat faptul c mai
nainte de toate aceast paradigm consider cunoaterea ca un construct social. Dup cum
1

susinea i Max Weber, procesul cunoaterii se traduce prin faptul c omul, informat fiind acord
o semnificaie social naturii i creeaz schimburi sociale.
Demn de a fi menionat este faptul c aciunea nu depinde de obiectele materiale cu care
acesta intr n contact.
De aici decurg o serie de consecine, spre exemplu cunoaterea are dou aspecte:
reprezint pe de o parte modalitatea folosit de oameni pentru realizarea realitii sociale, iar pe
de alt parte reprezint demersurile tiinifice ale mediului academic pentru interpretarea
realitii sociale.
Un reper important l reprezint constatarea c structura relaiilor umane respective
relaiile dintre indivizi, grupuri i state, este rezultatul ideilor pe baza crora acetia comunic i
nu al forelor materiale. Majoritatea contestarilor pun accentul pe relevana forelor materiale i a
condiiilor externe n explicarea comportamentului actorilor dar nu exclude n totalitate ideile
acestei paradigme.
Spre deosebire de neorealism i neoliberalism, paradigma propune o nou abordare a
sistemului internaional fcnd urmtoarele afirmaii eseniale: statele sunt principalele uniti de
analiz, interesele i identitile de stat nu se datoreaz politicilor interne. Comparnd anarhia cu
un vas gol, Wendt subliniaz faptul c ceea ce d un anumit sens anarhiei sunt oamenii i modul
cum acetia interacioneaz, altfel aceasta reprezint n sine un nimic.
n viyiunea acestuia exista 3 forme posibile de culturi ale anarhiei, pe care statele le pot
adopta: modelul hobbesian, n care ostilitatea intre state este evident i rzboiul perceput ca
modalitate normal de rezolvare a diferendelor, modelul lockean, , n care statele i respect
suveranitatea , coopereaz n domeniile de interes comun dar n anumite circumstane pentru
impunerea sau recunoaterea unor drepturi

se poate apela

la mijloace militare, modelul

kantian, care promoveaz solidaritatea ntre state iar formele de manifestare sunt cooperarea i
obiectivele commune pe linia securitii.
Trecerea de la o form la alta ca urmare a acumulrilor nregistrate ntr-o perioad
istoric, este posibil. Mai mult chiar, pentru a nelege proiectul constructivist i a celor dou
faciuni, moderat i radical n susinerea principalelor idei, relevant este poziionarea acestora
fa de sfritul perioadei Rzboiului Rece.
Dup cum urmeaz, constructivismul moderat cu reprezentanii si grupai n jurul lui
Friederich Kratchowil, pleac n analiza prbuirii comunismului n URSS i trile satelit din
2

Europa Central i de Sud-Est de la nivelul politicii interne i externe. Mai exact, se consider c
schimbrile profunde la nivelul politicii interne, coroborate cu atitudinea reformatoare a lui
Gorbaciov sunt argumente mai concludente pentru sfaritul Razboiului Rece dect schimbrile
de la nivelul forelor militare ale celor dou superputeri. Trebuie spus c trecerea la sistemul
unipolar va conduce la nlocuirea politicii balanei de putere cu politica consensual, n care au
prevalat modalitile panice de rezolvare a conflictelor internaionale.
Cea de-a doua tabr a constructivitilor este considerat radical. Grupul de la Miami
contest afirmaia lui Wendt c statul reprezint un dat, care nu mai prezint interes din punct de
vedere al cercetrii. Practic acetia nu sunt de acord cu ideea c Gorbaciov i reformatorii din
jurul su erau nite liberali deghizai , de inspiraie occidental . Att Gorbaciov ct i ceilali
reformiti nu doreau schimbarea regimului sovietic , ci reformarea lui, astfel ieind n eviden
coordonatele morale ce ar fi determinat o apropiere mai mare ntre populaiile naionale i
partidele comuniste din rile socialiste. Putem ncheia prin a susine ca o explicaie plauzibil a
eecului reformelor lui Gorbaciov, ruperea legturilor formale dintre partidul comunist, statul
sovietic i poprul rus.
n concluzie evideniem faptul c paradigma constructivist cunoate lipsa unei
metodologii clare de cercetare. Supralicitnd importana cunoaterii sociale, proiectul
constructivist neglijeaz faptul c n circumstanele actuale condiiile materiale create de piee i
globalizarea au un impact major asupra opiunii oamenilor. Faptul c

unii constructiviti

ncearc s gseasc o cale intermediar ntre cele dou paradigme rivale, neorealismul i
neoliberalismul, iar alii dimpotriv contest observaiile i concluziile lui Wendt , imprim
abordrilor constructiviste un grad ridicat de relativitate i inconsisten ce afecteaz integritatea
paradigmei.
Criticile aduse se mai refer i la faptul c paradigma a evoluat mai mult n plan teoretic
i mai puin n zona concret a relaiilor internaionale.

Suplimentar/ sunt mai multe detalii despre mediul international si viziunea

constructivista, in caz ca se face un subiect numai pe asta. (deci partea asta nu intra in eseul
propriu-zic)
Constructivismul incearca sa gaseasca un raspuns la contestarea post-moderna a a
cunoasterii stiintifice pentru a putea efectua cercetari empirice si analizeaza interactiunea dintre
structura si agentie in politica internationala. Se intereseaza de rolul ideilor ,al normelor si al
institutiilor in luarea deciziilor din politica externa, sustine importanta identitatii si a culturii in
politica internationala, nu neaga rolul intereselor in luarea deciziilor politice, dar incearca sa
inteleaga cum sunt construite aceste interese, cu toate acestea insista asupra posibilitatii de a
teoretiza si de a analiza empiric politica internationala ca pe o realitate.
Conform lui Wendt, asumptiile de baza ale constructivismului sunt reprezentate de
urmatoarele afirmatii: factorii materiali prezenti inrelatiile internationale nu semnifica nimic in
absenta unor procese sociale complexe prin care sa li se atribuie un anumit sens, actorii
actioneaza fata de obiectele sociale in baza semnificatiei percepute a acestora, intelesurile
atribuite lumii soaciale rezulta din interactiunile agentilor.
Pentru multi constructivisti, faptul ca sistemul international este o structura anarhica nu
predetermina comportamentul agentilor individuali. Anarhia, dupa cum s-a exprimat Wendt, is
what states make of it. Absenta unui guvern mondial nu inseamna ca factorii materiali vor
modela intotdeauna comportamentele indivizilor, ci se considera ca intelesul ce trebuie dat
anarhiei poata sa survina sub forma de actiune la nivel sistemic. In acest sens, Scoala engleza
face distinctia intre sistemul international, format atunci cand doua sau mai multe state au un
contact suficient si un impact suficient asupra deciziilorceluilalt astfel incat sa le determine sa se
comporte ca parti ale unui intreg, si societatea informationala, ce ce infatiseaza ca fiind
construita pe un simt al comunitatii care aduna statele intr-un spatiu comun, aigurandu-le directii
de actiune, inclusiv drepturi si obligatii.
Constructivismul concepe sitemul international ca fiind parte a realitatii sociale, rezultat
argregat al interactiunii actorilor internationali si cauza a constituirii si autodefinirii reciproce
dintre actori. Sistemul international isi constituie actorii prin determinarea proceselor prin care
acestia isi definesc interesele. In aceste procese actorii internationali sunt ghidati de anumite
reguli, referitoare la identitatea, rolul si conduita agentilor si structurilor.
4