Universitatea din Pitesti

Facultatea de Mecanica si Tehnologie

Autovehicule Rutiere

TEMA DE CASA
CALCULUL SI CONSTRUCTIA
AUTOVEHICULULUI

STUDENT: GENOIU MIHAITA

.

AMBREIAJUL

Solutii constructive

Ambreiajul este un subsistem functional al transmisiei dispus intre motor si cutia de

viteze facand parte din categoria cuplajelor facultative nendistructive in sensull ca legatura de
cuplare dintre motor si cutia de viteze poate fi facultativ desfacuta sau refacuta prin comanda
conducatorului sau in mod automat in functie de conditiile autopropulsarii.
Ambreiajul realizeaza cuplarea motorului de transmisie la pornirea din loc si mentinerea
cuplajului in procesul autopropulsarii, decuplarea motorului de transimisie inaintea schimbarii
treptelor si a opririi prin franare a autovehiculului, recuplarea motorului de transmisie dupa
cuplarea treptei in cutia de viteze, precum si decuplarea motorului de transmisie in faza pornirii
motorului.
Deasemenea ambreiajul reprezinta un cuplaj de siguranta fata de actiunea suprasarcinilor
dinamice ce pot aparea in anumite regiuni de functionare a motorului si un izolator al vibratiilor
produse de functionarea alternativa a motorului cu ardere interna si a celor produse de variatia
aleatoare a rezistentelor la inaintarea autovehiculelor.
Din punct de vedere constructiv ambreiajul este format din urmatoarele trei parti:
partea conducatoare reprezinta totalitatea elementelor constructive legate prin
legaturi permanente de arborele cotit al motorului;
partea condusa reprezinta totalitatea elementelor constructive legate prin legaturi
permanente de arborele primar al cutiei de viteze;
mecanismul de actionare reprezinta partea constructiva prin care se realizeaza
introducerea sau dupa caz desfacerea legaturii de cuplare dintre partile conducatoare
si condusa.
In functie de tipul legaturii de cuplare ambreiajele pot fi:
ambreiaje mecanice;
ambreiaje electrice;
ambreiaje hidraulice.
Ambreiajele mecanice sunt ambreiajele la care legatura de cuplare se face prin forta de
frecare sub actiunea unui sistem mecanic de generare a fortelor normale de apasare dintre
suprafetele cu miscare relativa.
O alta categorie de ambreiaje diferentiate de modul de actionare sunt:
ambreiaje cu actionare directa;
ambreiaje cu actionare asistata;
ambreiaje cu actionare automata.

Oricare ar fi tipul ambreiajului, un ambreiaj trebuie sa satisfaca o serie de cerinte:

in stare cuplata sa asigure transmiterea integrala in orice conditii de functionare al
momentului maxim al motorului;
cuplarea sa se faca progresiv;
decuplarea sa se faca rapid, iar in faza decuplata sa se intrerupa complet legaturile
dintre partile conducatoare si condusa;
sa aiba un moment de inertie cat mai mic;
sa aiba dimensiuni geometrice compatibile cu dimnesiunile motorului;
sa aiba calitati eficiente de protejare a grupului motopropulsor;
sa confere siguranta in functionare;
sa fie durabil si fiabil.
Ambreiajele mecanice reprezinta cea mai larga categorie de ambreiaje, extrinderea lor
fiind determinate de costurile foarte reduse in costul de origine al autovehiculului, functionarea
fara pierderi mecanice, cu randament unitar, dimensiuni si mase compatibile cu volantul
motorului si gabaritul cutiei de viteze intre care se monteaza, intretinere simpla, un numar minim
de lucrari de mentenanta si stabilitatea parametrilor nominali.
Clasificarea acestor ambreiaje se face dupa mai multe criterii si anume:
dupa modul de realizare al fortei de apasare avem:
ambreiaje cu arcuri;
ambreiaje cu contragreutati.
dupa numarul discurilor conduse deosebim:
ambreiaje monodisc;
ambreiaje bidisc;
ambreiaje multidisc.
dupa starea suprafetelor de frecare:
ambreiaje cu suprafata uscata;
ambreiaje cu suprafata umeda.
dupa modul de actionare:
ambreiaje cu actionare irecta;
ambreiaje cu actionare automata.
dupa starea de cuplare:
ambreiaje normal cuplate;
ambreiaje normal decuplate.
In evolutia autovehiculului, ambreiajele cu arcuri au reprezentat si reprezinta o solutie
aproape generalizata, celalalte tipuri reprezentand cazuri particulare.

In functie de tipul arcurilor si a modului de dispunere al acestora se intalnesc mai multe

variante constructive, dintre care la autovehiculele actuale se regasesc ambreiajuri cu arcuri
periferice si ambreiaje cu arc central diafragma.

Alegerea solutiei optime

Prin tema de proiectare se cere sa se proiecteze un ambreiaj si Autovehiculului a fost

proiectarea unui autoturism 4x4 cu viteza maxima de 190 km/h si capacitatea de incarcare de 5
locuri.
In urma terminarii si verificarii proiectului si in urma consultarii solutiilor similare am
ales ca autovehiculul proiectat sa fie echipat cu un ambreiaj mecanic, monodisc, cu arc central
diafragma.
Am ales acest tip de ambreiaj deoarece:
transmite in totalitate momentul maxim al motorului;
dimensiuni si mase compatibile cu volantul motorului si gabaritul cutiei de viteze;
fiabilitate crescuta datorita existentei unui singur arc de tip diafragma;
lungimea acestrui ambreiaj este mai mica decat a altor ambreiaje, ceea ce permite
compactizarea grupului motopropulsor;
functioneaza fara pierderi mecanice;
randament unitar;
intretinere simpla;
necesita un numar minim de lucrari de mentenanta;
cost de posesie si intretinere scazut.
Elementele componente ale ambreiajului cu arc diafragma sunt:
partea conducatoare legata de arborele motor este formata din: volant, discul de
presiune, carcasa, suruburi, caneluri, arcul diafragma;
partea condusa legata de arborele primar al cutiei de viteze este formata din:
discul condus compus din discul garniturilor de frictiune si butucul canelat
mecanismul de actionare este format din: pargiile de debreiere, mansonul de
decuplare.
In stare normala acest tip de ambreiaj este cuplat.

Coeficientul de siguranta caracterizeaza capacitatea ambreiajului de a transmite in

orice conditii de functionare, integral momentul maxim al motorului, precum si de a
realiza functia de protectie la suprasarcina a grupului motopropulsor prin patinare.

In faza de predimensionare al ambreiajului, coeficientul se alege in concordanta cu

valorile pe care acest parametru le are in cazul unor ambreiaje care s-au dovedit corespunzatoar
functionale.
In constructia de autovehicule coeficientul de siguranta este 1,31,5 pentru
autoturisme, 1,752 pentru autovehicule singulare cu tractiune integrala.

Presiunea specifica este o caracteristica a ambreiajului care caracterizaza durabilitatea

acestuia. Presiunea specifica se defineste ca raportul dintre forta normala de apasare
exercitata de sistemul mecanic si aria suprafetei de frecare.
In general, in cazul garniturilor din tructuri compozite cu adaos de fibre metalice si
carbonice, presiunea specifica este situata in intervalul 0,40,6.
Cresterea de temperatura este o caracteristica functionala a ambreiajului care
caracterizeaza capacitatea acestuia de a prelua integral fara afectarea durabilitatii
fluzul de caldura ce ia nastere in faza de patinare ale ambreiajului la pornirea din loc a
autovehiculului.
In cazul unor temperaturi ce pot depasi se produce un fenomen de fluidizare a liantului
din structura garniturilor de frecare, caz in care patinarea se autoamplifica ca urmare a scaderii
coeficientului de frecare si implicit al momentului capabil, plus ca durabilitatea scade de pana la
4-5 ori.

Elemente constructive

Discul condus este un subansamblu constructiv al prtii conduse a

ambreiajului, care, sub actiunea fortelor axiale dezvoltate n mecanismul ambreiaj, permite
transmiterea fluxului de putere al motorului ctre arborele condus al ambreiajului.
Principalele cerinte functionale ale acestui subansamblu sunt: s transmit integral
momentul motor; s utilizeze cu eficacitate forta furnizat de mecanismul ambreiaj; s asigure
progresivitate la cuplarea ambreiajului la pornire din loc sau dup schimbarea treptei de
vitez; s permit o bun ventilare; s asigure izolarea vibratiilor de torsiune provenite de la
motor pentru a proteja transmisia.
Discul condus (fig.1.7) este format din discul suport 2 pe care se fixeaz
garniturile de frecare 1 i 3, butucul cu flana 5, izolatorul pentru vibratii de
Fig. 1.7. Construcia discului condus
torsiune, format din elementul elastic 6 i inelele de frecare 4 i 7, discul suplimentar
(de nchidere) 9 i niturile de asamblare 8.
Garniturile de frecare sunt elemente n form de coroan circular fixate
prin nituri pe discul suport din otel.
Materialele din care sunt executate garniturile de frecare sunt astfel alese
nct s asigure: un coeficient de frecare ridicat cu bun stabilitate n timp, rezistent
la uzur, functionare fr zgomot, rezistent mecanic (sub efectul centrifugrii),
rezistent la temperaturi nalte, elasticitate axial.

Garniturile de tip FERODO, care erau folosite curent pn acum i care aveau n
compozitie fibre de azbest, au fost nlocuite de garnituri din rini sintetice armate cu
fibre de kevlar sau cu fibre din sticl, nepoluante prin particulele rezultate din uzura
garniturilor. Utiliznd metalurgia pulberilor, prin sinterizare se pot obtine garnituri de o
bun calitate, care au ns tendinta unei functionri cu zgomot.
Garniturile moderne sunt elaborate pe baz de fire compuse din diferite
fibre i impregnate cu liant, nfurate ntr-o rin sintetic. Piesele pot avea grosimi
de 2,74 mm. Acest procedeu tehnologic le confer o bun rezistent la fortele centrifugale.
Pentru a proteja garniturile de frecare mpotriva nclzirii exagerate, pe suprafata acestora
se prevd o serie de canale radiale, prin care, la rotirea ambreiajului, circul aer care
contribuie la rcirea suprafetelor de frecare. In acelai timp, anturile contribuie la
mentinerea curat a suprafetelor de frecare prin evacuarea centrifugala a particulelor
rezultate din uzura garniturilor i, ntr-o msur oarecare, la cuplarea total i rapid a
ambreiajului prin nlturarea fenomenului de ventuzare a garniturilor de frecare pe suprafetele
de contact.