Sunteți pe pagina 1din 2

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

In perioada interbelica, in poezia romaneasca au existat doua curente literare:


modernismul, reprezentat de Tudor Arghezi, Ion Barbu si Lucian Blaga, si traditionalismul, ai carui
reprezentanti au fost Ion Pillat si Vasile Voiculescu.
Modernismul are la baza Teoria Sincronismului, formulata de Eugen Lovinescu, care
porneste de la necesitatea aducerii poeziei romanesi la acelasi nivel cu cea europeana. Acest
curent a adus o serie de noutati: tematica filosofica (conditia omului, creatia, cunoasterea,
trecerea timpului), ambiguitatea limbajului, prezenta metaforei-cheie, renuntarea la versificatia
traditionala in favoarea ingambamentului, a versului alb si versului liber, masura variabila si
organizarea astrofica.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide poemul de debut al lui Lucian
Blaga, Poemele luminii, aparut in 1919, si preia ideea filosofica a dualitatii cunoasterii
(cunoasterea luciferica si cunoasterea paradiziaca) folosind mijloace specifice lirismului.
Tema poeziei este creatia, textul fiind o arta poetica in care eul liric isi exprima conceptiile
despre creatie, optand in acelasi timp pentru cunoasterea luciferica.
Lirismul abordat de Blaga este cel subectiv, aparand astfel un procedeu specific liricii
moderniste, exacerbarea eului. Astfel, pronumele personal la persoana I singular eu apare de
multe ori in poezie, avand rol de emfaza a caracterului de confesiune a discursului liric. Prezenta
acestui pronume chiar in titlu sugereaza ideea ca alegerea cunoasterii luciferice este o alegere
personala, individuala.
Titlul poeziei este o structura metaforica si sintetizeaza ideea poetica centrala. Metafora
corola de minuni face referire la perfectiunea universului inconjurator prin asociere cu
simbolistica ideii de cerc. Verbul dur, folosit la forma negativa, contine o condamnare implicita a
celor care incearca sa distruga misterele lumii, cautand sa le explice in mod rational.
Din punct de vedere structural, poezia are trei secvente poetice ordonate pe baza antitezei
intre lumina mea (cunoasterea luciferica) si lumina altora (cunoasterea paradiziaca).
Incipitul corespunde primului termen al antitezei si ilustreaza alegerea eului liric si
condamnarea implicita a celor care au ales ratiunea. Astfel, verbele sugrum si ucid, asociate
sintagmei cu mintea sugereaza distrugerea misterelor lumii prin incercarea de a le intelege in
mod rational. Enumeratia de metafore din finalul secventei initiale reprezinta de fapt elementele
lumii ce nu pot nici intelese, nici vreodata percepute prin ratiune: frumusetea (flori), sufletul
(ochi), iubirea (buze), amintiri si moarte (morminte).
Cea de-a doua secvente este dedicata celui de-al doilea termen al antitezei, lumina
altora. Dezaprobarea eului liric fata de cunoasterea paradiziaca se face atat prin verbul
sugruma, cat si prin metafora adancimi in intuneric.
Conjunctia adversativa dar, precum si reluarea pronumelui personal la persoana I singular
eu sugereaza trecerea la a treia secventa poetica si revenirea la lumina mea. Se observa o
antiteza intre verbele folosite in descrierea celor doua tipuri de cunoastere. Daca pentru lumina
altora sunt folosite verbe precum sugruma, ucid si strivesc, pentru lumina mea apar
cuvinte cum ar fi mareste, sporesc, iubesc.
Inventivitatea poetului reiese din modul in care acesta foloseste in poezie un camp
semantic metaforic al ideii de mister: corola de minuni, taine, a lumii taina, vraja
nepatrunsului ascuns si intunecata zare. Pentru a explica mai bine metafora luminii, Blaga a
introdus intre liniile de pauza o intreaga secenta apozitiva in care realizeaza o comparatie intre
tipul luciferic de cunoastere si lumina lunii. Spre deosebire de lumina solara, cea a lunii lasa loc
imaginatiei, astfel incat fiecare individ isi poate proiecta sensibilitatea si personalitatea asupra
lucrului pe care-l contempla.
Finalul are rol conclusiv, desi include o propozitie conclusiva, introdusa prin caci. Eul liric
opteaza, asadar, pentru cunoasterea luciferica bazata pe iubire si sentimente. Reluarea
enumeratiei de metafore asigura simetria intre secventele I si III.
Din punct de vedere prozodic, poezia repsecta toate trasaturile liricii moderniste: vers liber,
masura variabila, organizare astrofica, ingambament.
La nivel lexico-semantic, se observa terminologia abstracta, lexicul imprumutat din sferele
cosmicului si a naturii este organizat ca forme sensibile ale cunoasterii (Stefan Munteanu).
Campul semantic al misterului este realizat prin cuvinte si sintagme cu valoare de metafore

revelatorii. Opozitia lumina intuneric releva simbolic relatia dintre cunoasterea poetica si
cunoasterea logica.
Poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii ramane una dintre capodoperele blagiene,
evidentiind, prin atitudinea poetica in fata tainelor universale, prin ilustrarea raportului eu
lume, prin problematica abordata si prin cultivarea formelor prozodica moderne, talentul si forta
artistica ale acestui mare creator roman.