Sunteți pe pagina 1din 77

1. Introducere.

Precizri conceptuale (1h)

TERMENI CHEIE: Metodologie


lucru)

Demersuri teoretice (aparatul conceptual, ipoteze generale si de

Demersuri metodico-tehnice (metode, tehnici, instrumente,


procedee)
Demersuri epistemologice (natura actului cognitiv)

Cunoasterea stiintifica a vietii sociale poate fi obtinuta cu ajutorul sociologiei ca


stiinta.

Prin metodologie se desemneaza stiinta care releva modalitatea de efectuare a


cercetarii.

Metodologia precizeaza demersul stiintific pe care trebuie sa-l intreprinda sociologul


pentru a realiza cunoasterea stiintifica a unui fapt social.
Etimologic, metodologia inseamna stiinta metodelor. Denumirea provine de la 2
cuvinte grecesti: methodos= cale, drum; logos=stiinta
Metodologia sociologic ghideaza intregul drum parcurs de un sociolog pentru
cunoasterea unei probleme sociale.
METODOLOGIA cuprinde ansamblul demersurilor teoretice, metodico-tehnice si
epistemologice pe care le intreprindre un cercetator pentru cunoasterea stiintifica a
unor fapte , fenomene sau procese sociale.
DEMERSURILE TEORETICE presupun :
-

clarificarea exacta a nivelului la care a ajuns cunoasterea sociologica in


domeniul pe care il cerceteaza ;

sa se faca o analiza critica a aparatului conceptual ce reflecta realitatea sociala


devenita obiectul sau de cercetare ;-

sa formuleze cu claritate ipoteza generala si ipoteza de lucru in care sunt


surprinse raporturile de cauzalitate dintre componentele structurale ale

-1-

faptului social cercetat si alti factori economici, politici, morali, intrinseci


acestui fapt sau exterior acestuia.
DEMERSURILE METODICO-TEHNICE
- cercetatorul trebuie sa cunoasca ansamblul metodologiei de care dispune sociologia
pentru cunoasterea realitatii sociale ;
- cercettorul trebuie sa stie care dintre acestea este (sunt), cea (cele) mai adecvate
pentru investigarea domeniului pe care il studiaza ;
- cercettorul trebuie sa cunoasca tehnicile pentru aplicarea fiecarei metode
- cercettorul trebuie sa fie capabil sa construiasca singur cele mai performante
instrumente de recoltare si prelucrare a informatiilor sociale.
Precizari terminologice
Prin metoda se desemneaza modul de cercetare si intregul progres de
realizare a cercetarii. In practica sociologica este intalnita, mai ales sintagma metode
si tehnici de cercetare pentru evitarea unei distinctii evidente datorit legaturii
extrem de stranse intre ele.
De aceea, I. Margineanu foloseste criteriul ierarhizarii termenilor pentru o
mai buna intelegere a acestora, dar si pentru diferentierea metodelor, tehnicilor,
procedeelor si instrumentelor de investigatie.
Metoda, cea mai complexa dintre elementele enumerate, este cea care prescrie
modul de a actiona in efectuarea unei cercetari (de exemplu : ancheta sociologica,
interviul, sondajul de opinie, observatia).

Unei singure metode ii sunt subordonate mai multe tehnici de cercetare.


Tehnica, subsumata metodei, reprezinta modalitatea concreta de abordare a
fenomenelor supuse cercetarii(de ex., chestionarul, interviul).

-2-

Procedeul

semnifica modul de aplicare a tehnicii, adica procedeul de lucru de

recoltare a informatiilor (de ex.,: chestionarul poate fi administrat de catre operatorii


de ancheta sau poate fi autoadministrat, de tip postal).

Instrumentul de investigatie este constituit din intreaga aparatura, unelte de care


foloseste cercetatorul pentru inregistrarea informatiilor (exemple de instrumente :
chestionarul tiparit, lista de intrebari, fisa de observatie etc.).

DEMERSURI EPISTEMOLOGICE
Din punct de vedere epistemologic :
-

cercetatorul trebuie sa aiba in vedere, in permanenta, natura specifica a actului


cognitiv in sociologie.

cercetatorul trebuie sa faca distinctie intre ceea ce sunt si ce fac oamenii in mod
real de ceea ce spun sau ar dori ei sa faca.

In concluzie, sociologul trebuie sa stapaneasca bine teoria sociologica,


metodele de cercetare proprii sociologiei, precum si tehnicile si procedeele de
aplicare a fiecarei metode. Obligatia sa este de a asigura rigoarea explicatiei
stiintifice a faptelor sociale in urma cercetarilor de teren.

-3-

2. Cunoaterea tiinific a realitii sociale (2h)

2.1. Cunoaterea comun. Caracteristici


2.1.1. Limitele cunoaterii comune
2.2. Cunoaterea tiinific. Caracteristici
2.3. Principii metodologice n cercetarea sociologic
2.4. Cercetarea calitativ versus cercetarea cantitativ

-4-

Naterea sociologiei ca tiin a adus cu sine o serie de ntrebri i


probleme cu privire la utilizarea simului comun n interpretarea fenomenelor
sociale, precum i cu privire la necesitatea desprinderii de acesta i orientarea
ctre cunoaterea tiinific a vieii sociale. C. Wright Mills (1916-1962)
identific, n lucrarea Imaginaia sociologic, o serie de probleme pe care le-au
abordat sociologii legate de:
a)

structura

social;

acest

caz,

sociologia

se

preocup

de

interdependenele dintre componentelor societii: clasele sociale, formele


fundamentale ale muncii, forele de socializare (familia, educaia, organizaiile
sociale),

formele

controlului

social;

b) schimbarea social; n acest caz, sociologii ncearc s explice


tiinific schimbrile din societate de-a lungul istoriei: schimbrile din structura
familiei,

modificarea

formelor

de

socializare,

transformarea

muncii,

preponderena n timp a organizaiilor formale;


c) raportul individ-societate i studiul personalitii.
Cele trei grupe de probleme reflect concepia autorului despre obiectul
sociologiei

ca studiu al influenelor reciproce dintre om i societate, dintre

biografie i istorie. Fiecare individ i triete biografia ntr-o perioad istoric


determinat, contribuind la configurarea societii i fiind, n acelai timp, un
produs al societii. Astfel, scopul cercetrii din domeniul tiinelor sociale este
de a explica aceste relaii dintre indivizi i societate, precum i evoluiile,
schimbrile sau conflictele sociale.

2.1. Cunoaterea comun. Caracteristici

-5-

n viaa de zi cu zi oamenii observ, analizeaz, evalueaz mediul social


n care triesc, dau explicaii i formuleaz predicii (presupuneri) asupra unor
evenimente, fenomene i procese sociale. Oamenii triesc i muncesc laolalt,
interacioneaz unii cu alii, dobndind astfel o serie de cunotine privitoare
la aceste lucruri i conturndu-i o concepie, mai mult sau mai puin clar,
despre anumite fenomene ale socialului. Aceste cunotine se bazeaz pe
experiena direct a indivizilor. Prin experina de zi cu zi ajungem, la un
moment dat, ca fiecare dintre noi s fie un fel de specialist n probleme
sociale. Este ceea ce numim cunoatere comun sau spontan, cotidian, la
nivelul simului comun, la nivelul bunului-sim.
Indiferent de denumirea utilizat, trebuie reinut faptul c simul comun
reprezint o contientizare a realului, este rezultatul contactului fiecrui om cu
realitatea nconjurtoare, pe care o reflect ntr-un mod subiectiv.
Cunoaterea comun se refer la acele credine, cunotine, explicaii,
interpretri obinute n mod spontan, fr o cercetare sistematic, fr utilizarea
unor metode tiinifice, ci n baza activitilor practice, a contextelor obinuite
(familie, cerc de prieteni, loc de munc) i prin intermediul mijloacelor naturale
(simurile, limbajul natural, gndirea obinuit).
Caracteristicile cunoaterii comune:
a) realitatea

social

este

direct

accesibil

oamenilor

obinuii.

Cunoaterea ei nu necesit utilizarea unor instrumente speciale. Astfel,


fenomenele, procesele, caracteristicile pot fi observate direct;
b) realitatea social uman este foarte familiar oamenilor datorit
faptului c fiecare individ este membru al unui grup familie, grup de munc,
organizaie. De asemenea, el triete n mijlocul celorlali i mprtete cu ei
valori, credine, gnduri comune;

-6-

c) mecanismele, strategiile, metodele pe care oamenii le utilizeaz pentru


a obine informaii sunt diverse. Ei mbin observaiile proprii cu cele ale altor
oameni, pun ntrebri, se documenteaz din diverse surse (mass-media). n felul
acesta ei ajung s emit idei, s formuleze ipoteze, s generalizeze, s fac
predicii, s pun n legtur anumite cauze cu unele efecte;
Petru Ilu, n Abordarea calitativ a socioumnului (1997), spunea c
oamenii n general, actorul cotidian caut permanent aplicarea legii minimului
efort de gndire, a celui mai scurt drum mental n vederea atingerii obiectivului
propus.
d) Multe din teoriile tiinifice din cadrul disciplinelor socioumane i au
corespondentul n cunoaterea comun. Diferenele constau mai mult n limbaj
i modalitatea de expresie. De exemplu, formularea din limbajul comun cine se
aseamn se adun are n domeniul relaiilor interpersonale ca i corespondent
teoria numit atracie prin asemnare. Un alt exemplu: expresia din limbajul
comun potrivit creia contrariile se atrag are corespondentul n teoria numit
atracia prin complementaritate.
De fapt, cunoaterea comun utilizez un limbaj natural, mai puin
standardizat i riguros, un limbaj viu ce reuete de cele mai multe ori s
surprind diversitatea realitii sociale.
e) Cunoaterea comun este puternic stratificat. Ea poate emite idei,
constatri, prejudeci, dar poate ajunge pn la observaii profunde, la explicaii
i raionamente de valoare.
Septimiu Chelcea (Metodologia cercetrii sociologice, 2004) distinge
ntre dou forme eseniale ale simului comun:
1.

simul comun comun de prima mn cunotine provenite


din experiena direct de via;

-7-

2.

simul comun de mna a doua cunotine aprofundate prin


lecturarea unor texte din diverse domenii: juridic, psihologic, sociologic
etc.

ex. un preot dintr-o comunitate rural care poate fi un adevrat cunosctor al


relaiilor ce se stabilesc ntre membrii comunitii, al comportamentelor i
mentalitilor lor.

2.1.1.Limitele cunoaterii comune


ntre cunoaterea comun i cea tiinific nu exist o delimitare foarte
clar, zona lor de intersecie fiind destul de larg. De aceea, exist att
continuiti ntre cele dou tipuri de cunoatere, ct i diferene care le
particularizeaz. Pe de alt parte, cunoaterea comun prezint o serie de
aspecte pozitive dar trebuie menionate i limitele acesteia ce evideniaz de
fapt necesitatea trecerii la un tip de cunoatere superioar, cea tiinific.
Limitele cunoaterii comune:

aceast cunoatere este puternic marcat de subiectivitatea


agentului cunoaterii, de spiritul su de observaie, de capacitatea sa de analiz
i sintez, de mentalitatea, pregtirea profesional etc. astfel oamenii ajung s
filtreze informaiile, s le rein pe cele care concord cu propriile preri i s le
resping pe cele care difer de ideile personale;

cunoaterea comun are un caracter individual; chiar dac ideile


obinute la acest nivel ar fi corecte i pertinente, ele ntotdeauna vor fi
particulare, emise ntr-un anumit context. Ele nu vor putea fi generalizate i
transferate la ntreaga realitate social;

-8-

simul comun este spontan, nu are o finalitate explicit ca n cazul

cunoaterii tiinifice;
cunoaterea

comun

are

un

caracter

superficial

deoarece

nregistreaz de cele mai multe ori doar legturi aparente i ntmpltoare ntre
anumite aspecte ale vieii sociale;
aprecierile ce in de simul comun nu au precizie i exactitate. Ele

sunt formulate n termeni vagi i nu pe baz de msurare i/sau numrare. De


exemplu, simul comun formuleaz propoziii de genul majoritatea oamenilor
cred c..., n timp ce cunoaterea tiinific opereaz cu expresii de genul:
70% din tineri consider c...
Analiznd trecerea de la cunoaterea spontan a fenomenelor i
proceselor

sociale

la

cea

tiinific,

H.

Stahl

(Teoria

practica

investigaiilor sociale, 1974, 75) arta c, la nivelul simului comun,


cunoaterea are un caracter iluzoriu datorit unei serii de factori:
enculturaia transmiterea culturii de la o generaie la alta are
efecte limitative asupra cunoaterii. Prin elementul su de baz, limba,
influeneaz modul de a gndi i a judeca al oamenilor;
socializarea procesul prin care se formeaz personalitatea
individului, n acord cu valorile i normele impuse de societatea n care triete;
prin urmare, cunoaterea comun este influenat de zestrea cultural primit
prin socializare. Socializarea primar ncepe nc din primele sptmni de
via ale copilului, contribuind la formarea personalitii de baz, caracteristic
unei anumite arii culturale. n cadrul acestui tip de socializare, prinii sunt
principalii transmitori de cultur. Socializarea secundar se realizeaz n
cadrul instituiilor specializate (coal, biseric, armat, organizaii profesionale

-9-

sau politice) prin transmiterea de cunotine i formarea de deprinderi,


atitudini, convingeri.
Din prezentarea anterioar, rezult n mod clar necesitatea depirii
cunoaterii comune i trecerea la cunoaterea tiinific. Acest lucru a fost
evideniat i de Emile Durkheim, ntemeietorul colii sociologice franceze, n
lucrarea Regulile metodei sociologice.
2.2.

Cunoaterea tiinific. Caracteristici

De-a lungul istoriei s-au impus mai multe modaliti de testare a


adevrului legat de enunurile despre realitate. Walter Walace (1971) pune n
eviden patru astfel de modaliti:
1. modul autoritarian (s-a impus n antichitate, dar a continuat pn
n contemporaneitate). Se considera c preoi, regi, preedini sau savani emit
enunuri adevrate, iar acest fapt era garantat de calitile de excepie ale
acestora. Acest tip de argumentare se ntlnete azi sub numele de argumentul
autoritii.
2. modul mistic (foarte apropiat de modul autoritarian prin mecanismul
de producere a adevrului). Profeii, prezictorii, marii mistici au calitatea
cunoaterii adevrate.
3. modul logico-raional se centreaz pe logica formal. Se face apel la
primele principii i prin deducie se stabilete adevrul. Principala grij este
respectarea rigorii judecii logice, fr a se urmri corespondena cu
realitatea.
4. modul tiinific de determinare a adevrului mbin preocuparea
pentru aplicarea corect a metodei de cunoatere cu observaia riguroas a

- 10 -

fenomenelor.

Acest mod reprezint astzi principala cale de cunoatere a

comportamentelor individuale i de grup, a faptelor, a fenomenelor i proceselor


sociale. Prin metoda tiinific, imaginea despre lumea nconjurtoare apare
aa cum este ea n realitate, i nu aa cum i apare unui individ la nivelul
simului comun.
Postulatele pe care se bazeaz cunoaterea tiinific sunt:

Principiul realismului lumea nconjurtoare exist independent de


observaia noastr, nu este creat de simurile noastre;

Principiul determinismului relaiile din lumea nconjurtoare sunt


organizate n termeni de cauz-efect;

Principiul cognoscibilitii lumea nconjurtoare poate fi cunoscut


prin observaii obiective.
Spre deosebire de simul comun, cunoaterea tiinific reprezint

cunoaterea realizat de oameni cu o pregtire teoretic special i care


utilizeaz instrumente adecvate de investigare a realitii sociale. Prin acest tip
de cunoatere se urmrete determinarea naturii fenomenelor i formularea
unor explicaii de valoare.
Caracteristicile cunoaterii tiinifice:
1. subiectivitatea are o pondere mult mai mic n cazul acestui tip de
cunoatere, dei nu este exclus n totalitate; ea poate fi controlat ntr-o
anumit msur prin utilizarea unor metode specifice i respectarea unor
reguli de investigare;
2. are un caracter impersonal, n sensul c aceeai realitate poate fi
studiat de mai muli cercettori, pornind de la aceleai ipoteze, utiliznd
aceleai instrumente, iar rezultatele la care se ajunge sunt apropiate;
3. cunoaterea tiinific are un caracter organizat i sistematizat;

- 11 -

4. urmrete punerea n eviden a unor legturi profunde ntre diferite


aspecte ale vieii sociale;
5. cunoaterea tiinific pornete de la un set de ipoteze, cu rol de
ghidare a investigaiei i a efortului de cunoatere, utilizeaz o serie de metode
i tehnici specifice, este orientat din punct de vedere metodologic i are o
anumit finalitate (tiinific);
6. constatrile la nivelul acestui tip de cunoatere se bazeaz pe
msurare i/sau numrare.
Cunoaterea societii a cunoscut un proces de depire a cunotinelor
la nivelul simului comun de ctre cunoaterea teoretic prin apariia i
dezvoltarea tiinelor socio-umane (sociologia, psihologia, antropologia etc.). n
concluzie, cercetarea sociologic este o activitate social. Ceea ce nseamn c
orice investigaie asupra socialului adaug un plus de cunoatere la ceea ce
alii au realizat sau vor realiza n acest domeniu.

2.3. Principii metodologice n cercetarea sociologic

Desfurarea cu succes a cercetrilor empirice privind comportamentele


individuale i colective, personalitatea i societatea presupune respectarea unor
principii metodologice.

Principiul unitii dintre teoretic i empiric se aplic n metodologia


oricrei tiine (ex. descoperirea planetei Neptun n astronomie). Astfel,
raionamentele bazate pe cunotinele teoretice au ghidat cercetarea direct,
observaional, iar aceasta a conferit valoare de adevr intuiiei teoretice.

- 12 -

Cnd spunem teoretic ne referim la toate ideile, explicaiile, teoriile,


interpretrile, ipotezele elaborate asupra realitii. Paul Lazarsfeld evideniaz
(dup T. Rotariu, p. Ilu, 1997, p. 20) rolul activitii teoretice n cercetarea
sociologic:

Stabilirea de scheme de clasificare precise;

Formularea de concepte complexe care orienteaz cercettorul spre fapte


interesante;

Formularea de probleme de cercetare ce au o mare importan din


punctul de vedere al societii;

Formularea unor idei generale asupra manierei n care se produc


schimbrile actuale;

Previziuni fondate pe descoperiri empirice nc neverificate (ipoteze);

Punerea n relaie a faptelor empirice cu altele, ipotetice sau deja


verificate (interpretarea).
Spre deosebire de teoretic, prin empiric se nelege studierea concret a

realitii sociale, prin utilizarea unor metode i tehnici specifice (observaia,


experimentul, ancheta etc.) cu ajutorul crora cercettorii obin date, informaii
i cunosc astfel, realitatea.
Robert Merton (1972) arat funciile cercetrii empirice n dezvoltarea
teoriei:

Iniierea teoriei prin descoperirea unor fapte neateptate;

Orientarea teoriei prin evidenierea de noi direcii i preocupri teoretice;

Reformularea teoriei prin elaborarea de noi scheme explicative ale unor


fenomene i procese sociale;

Clarificarea conceptelor utilizate n teorie.

- 13 -

n tiinele socioumane, orice demers tiinific are o baz teoretic i una


practic. De aici, apare necesitatea principiului unitii dintre cele dou
dimensiuni.

Principiul unitii dintre nelegere (comprehensiune)i explicaie


pune n discuie

relaia dintre obiectul i subiectul cunoaterii n tiinele

sociale i comportamentale. Karl Jaspers (1883-1969, filosof german, Filosofia


existenei, 1938) da un exemplu elocvent pentru a arta importana nelegerii
n tiinele sociale: pedepsirea unui copil de prini nelegem acest fapt
pentru c noi nine am trecut prin aa ceva. Dar cunoaterea intuitiv a
socialului nu este suficient. Uneori, intuiia ne conduce la rezultate eronate.
Alt ex.: o anchet sociologic n Frana (1961) populaia de origine
polonez: s-a constatat c ntre ataamentul fa de tradiiile poloneze i
integrarea

societatea

francez

exist

corelaie

direct.

Prin

comprehensiune am fi tentai s credem c ataamentul fa de tradiiile din


ara de origine reprezint un semn al slabei integrri n societatea de adopie.
Explicaia este alta: succesul integrrii imigranilor depinde de sprijinul
acordat de grupurile primare familie, prieteni, vecini... Ataamentul fa de
tradiiile societii de origine arat c persoanele respective aparin grupurilor
primare, care au capacitatea de a susine efortul de integrare a individului n
societatea de primire. A explica nseamn a atribui un fapt (integrarea) unui
principiu (dependena individului fa de grupul primar).

Principiul unitii dintre cantitativ i calitativ impune utilizarea


metodelor statistice i cazuistice, utilizarea unor metode care sunt deopotriv
cantitative i calitative (ex. analiza coninutului). Petru Ilu (1997, p. 40) arat

- 14 -

c majoritatea teoreticienilor i metodologilor analizeaz comparativ conceptele


din perspectiv epistemologic i metodologic.
Din punct de vedere epistemologic, modelul cantitativist presupune
existena unei realiti obiective, a unor structuri exterioare indivizilor, pe care
le descrie i le explic. Modelul calitativist pune accentul pe subiectivitatea
uman, pe motivaiile i ateptrile indivizilor, pe nelegerea (comprehensiunea)
realitii sociale.
Din punct de vedere metodologic (al metodelor i strategiilor folosite),
modelul cantitativist se bazeaz pe metode i tehnici structurate (ancheta pe
baza de chestionar, experimentul). Modelul calitativist utilizeaz metode i
tehnici nestructurate (interviu de grup, studiul de caz, observaia participativ).
2.4. Cercetarea calitativ versus cercetarea cantitativ
Cele dou modaliti de abordare a socioumanului, cercetarea
cantitativ

i cercetarea

calitativ, trebuie privite

n unitatea

complementaritatea lor, fr a le considera ntr-o opoziie rigid.

Cercetarea calitativ const n concentrarea mai multor metode,


implicnd o abordare naturalist i interpretativ a subiectului studiat.
Aceasta nseamn o studiere a lucrurilor n mediul lor natural. Scopul este de
a

nelege i a interpreta semnificaiile pe care oamenii le acord

fenomenelor. Cercetarea calitativ implic colectarea unor materiale empirice


variate: studii de caz, experien personal i introspectiv, povestirea vieii,
interviul, observaia, texte istorice, materiale vizuale. n felul acesta, se descriu
momente obinuite i deosebite din viaa indivizilor, precum i semnificaiile lor
pentru acetia. Notele distinctive ale cercetrii calitative sunt:

- 15 -

a) abordarea interpretativ i naturalist;


b) utilizarea unor surse de informare i naraiuni multiple.

Abordarea interpretativ (Weber, interacionismul simbolic, sociologia


fenomenologic, etnometodologia) pune accentul pe caracterul subiectiv al
faptelor sociale, pe semnificaiile pe care le vehiculeaz actorii sociali n
interaciunile i situaiile lor sociale.
Demersul cercetrii calitative este naturalist deoarece cercettorul nu
manipuleaz variabile (vrst, sex, profesie etc.) ci ncearc s neleag
fenomenele aprute n mod natural, n situaii naturale, nu n situaii
experimentale. Abordarea naturalist este opus cercetrii experimentale,
n care cercettorul controleaz variabilele experimentale ntr-o situaie adesea
artificial. n plus, abordarea naturalist impune cercettorului o atitudine de
respect sau o apreciere pozitiv a lumii sociale. n schimb, orientarea
pozitivist a cercetrilor sociale pune accentul pe neutralitatea observaiilor
ca un criteriu al cunoaterii obiective.
Procedurile utilizate n cercetarea calitativ se bazeaz pe analiza:
a) cuvintelor rostite n conversaii i monologuri;
b) cuvintelor scrise (n ziare, scrisori, autobiografii, texte, cri, rapoarte
oficiale, documente istorice);
c) notelor de teren ale observatorilor sau ale participanilor la diferite
evenimente (adunri, ceremonii, ritualuri, viaa de familie);
d) autobiografiilor i povestirilor, n form oral i scris;
e) observaiilor vizuale (pe viu, nregistrri video, imagini expresii
faciale, postura, gesturile, mbrcmintea etc.).

- 16 -

Cercetarea cantitativ a vieii sociale provine din tradiia pozitivist i


preia modelul cunoaterii din tiinele naturii. Ea se centreaz pe definiii
operaionale, este preocupat de obiectivitate, cauzalitate i similaritate. A.
Comte printele pozitivismului pleda pentru cunoaterea pozitiv (exact) a
faptelor sociale, apelnd la metodele din tiinele naturii.
Cercetarea calitativ difer de cea cantitativ prin cinci caracteristici:

a) cunoaterea sociologic se realizeaz, ca i cunoaterea naturii, n


mod obiectiv, susin cantitativitii.

Existena social poate fi divizat n pri

independente ce pot fi studiate separat unele de altele. Cercettorul poate fi


obiectiv i astfel menine distana fa de fenomenul studiat. Cunotinele
dobndite pot fi generalizate. Cercetarea calitativ vrea s modifice standardele
tiinei, chiar dac utilizeaz metode i date cantitative.

b) Cercettorii calitativiti resping criteriile tiinificitii pozitiviste


(resping obiectivitatea) i caut criterii alternative pentru evaluarea activitii lor
de

cercetare:

verosimilitatea,

emoionalitatea,

responsabilitatea

personal,

credibilitatea, textele mai multor voci, dialogurile cu subiecii. Cercettorii


cantitativiti pretind c metodele lor sunt singurele metode tiinifice.

c) Ambele orientri vizeaz punctul de vedere al individului. Totui, prin


intermediul interviurilor adncite i al observaiilor participative, cercetrile
calitative se apropie mai mult de perspectiva actorului social. n schimb,
cercettorii cantitativiti acuz abordarea calitativ de subiectivism, impresionism
i de nesiguran.

- 17 -

d) Prin intermediul studiului de caz, cercetarea calitativ dovedete c


este mai mult preocupat de cunoaterea constrngerilor vieii sociale dect cea
cantitativ. Aceasta studiaz indirect viaa social, bazndu-i concluziile pe
calcule statistice i probabiliste, pe un numr mare de cazuri i pe eantioane.

e) Cercetrile calitative de remarc prin bogia descrierilor, utiliznd


texte etnografice, naraiuni istorice, mrturisiri, fotografii, istorii ale vieii,
ficiuni, materiale biografice i autobiografice. n cercetrile cantitative predomin
modelele matematice, tabelele statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind
scrise ntr-un stil impersonal
Lawrence Neuman gsete opt criterii de difereniere a stilului calitativ
fa de stilul cantitativ:
Stilul cantitativ
Msurarea obiectiv a faptelor
Centrarea pe variabile
Liber de valori
Independen de context
Multe cazuri, subieci
Analize statistice
Cercettorul este detaat

Stilul calitativ
Construirea realitii sociale, semnificaie cultural
Centrarea pe procesele interactive, cazuri
Valorile sunt prezente i explicite
Constrngeri situaionale
Puine cazuri, subieci
Analize tematice
Cercettorul este implicat

Petru Ilu Abordarea calitativ a socioumanului prezint


diferenele dintre abordarea cantitativ i calitativ:
Dimensiuni
Orientare general
epistemologic
Nivelul realitii vizate

Cercetri de tip cantitativ


Pozitivist-explicativist

Cercetri de tip calitativ


Fenomenologico-

Preponderent

comprehensiv
Microsocial, local, contextual

macrosocial,

- 18 -

Relevana punctului de vedere

global
Al cercettorului

Al

n explicarea i nelegerea

subiecilor,

lumea

nelesurilor i interpretrilor

realitii
Relaia dintre cercettor i

Distant

subiect
Relaia dintre teorie

exterior)
De verificare a teoriei prin

interior)
De elaborare

(concepte, ipoteze) i

cercetarea empiric

parcursul cercetrii

cercetarea empiric
Selecia unitilor de cercetat

Preponderent

efectiv din populaia vizat


Timpul afectat culegerii

eantionare statistic
Perioad scurt, episodic

datelor
Metode principale

Experimentul,

ancheta

chestionar

standardizat,

analiza

(poziie

din

prin

ntreaga

(poziie
a

din

teoriei

populaiei

pe

sau

eantionare teoretic
Perioad lung i continu
cu

cantitativ

documentelor,

cotidiene
Apropiat

observaia

Observaia
interviul

participativ,
intensiv,

(auto

)biografiile, analiza calitativ a


documentelor

Natura datelor obinute

sistematic din exterior


Valide, de mare fidelitate

Complexe,

Stilul raportului de cercetare

Cifre,

adncime
Limbaj natural, metaforic, cu

(al textului elaborat)

comentarii n limbaj natural

puine

Preponderena disciplinelor

Sociologie

reprezentri grafice
Antropologie

socioumane

psihologie social

tabele,

grafice,

(demografie),

date

bogate,

statistice

(etnografie), istorie

3. ETAPELE CERCETRII SOCIOLOGICE (8h)

- 19 -

de

cultural

Cercetarea sociologic trebuie conceput i desfurat n baza unui


program riguros elaborat, tocmai pentru a se realiza o cunoatere tiinific a
realitii sociale. n cadrul acesteia, se disting mai multe etape, fiecare etap
presupunnd un ansamblu de demersuri metodologice specifice. n literatura
de specialitate exist mai multe modaliti de a clasifica etapele unei cercetri
tiinifice. Cu adevrat important este ns respectarea cu rigoare a logicii
generale de desfurare a cercetrii tiinifice, astfel nct s nu se omit
niciunul din demersurile care ar putea s afecteze calitatea analizei
ntreprinse.

Elaborarea cercetrii sociologice presupune o anumit procesualitate,


desfurat pe parcursul a trei stadii eseniale:
1. Proiectarea cercetrii;
2. Cercetarea de teren propriu-zis;
3. Analiza informaiilor i formularea concluziilor.

3.1. Proiectarea cercetrii


Fiecrui stadiu al cercetrii tiinifice i corespunde o serie de demersuri
metodologice specifice (etape).In cazul proiectarii cercetarii tiinifice trebuie sa
clarificam mai multe aspecte :

incadrarea cercetarii in termeni de intrebari de cercetare ;


determinarea tipului de date care sunt necesare pentru a raspunde
la aceste intrebari ;
planificarea colectarii si analizei de date ;

- 20 -

utilizarea datelor si a rezultatelor analizei datelor astfel incat sa se


raspunda la intrebarile de cercetare.

Proiectul de cercetare trebuie sa rezolve urmatoarele teme :


despre ce este proiectul de cercetare ;
ce doreste proiectul sa descopere sau sa realizeze ;
cum va realiza aceste lucruri ;
ce vom obtine din rezolvarea cercetarii si care sunt beneficiile.

Aceste teme pot fi prezentate in 3 intrebri generale, dar centrale : ce, cum
i de ce ? Aceste 3 ntrebri generale sunt eseniale pentru rezolvarea
proiectului.
Etapele corespunztoare acestui stadiu al cercetrii sociologice sunt
urmtoarele:

3.1.1. Delimitatrea domeniului i a temei de cercetare

Cu aceast etap debuteaz orice cercetare, ea condiionnd ntr-un fel


derularea ntregului ciclu al cercetrii. Pentru elaborarea unei cercetri,
sociologul va trebui s circumscrie mai nti domeniul, apoi tema i n fine
problema de cercetare. El trebuie s opereze o serie de selecii succesive care l
vor conduce spre formularea precis a problemei ce urmeaz a fi investigat.

Pentru a delimita tema de cercetare este necesar sa o incadram mai intai


intr-un domeniu de cercetare. Acesta este prezentat, de obicei, in putine
cuvinte, chiar unul singur (ex : Rezultate scolare). O posibila tema de

- 21 -

cercetare ar putea fi, in acest caz, Influenta migratiei parintilor asupra


rezultatelor scolare ale copiilor. Alte teme de cercetare :

Impactul veniturilor familiei asupra rezultatelor scolare;

Influenta grupului de prieteni asupra rezultatelor scolare;

Relatia dintre motivatie si rezultatele scolare.

Observam ca si temele de cercetare pot fi exprimate succint, in putine


cuvinte, insa mai multe decat in cazul domeniilor. O consecinta benefica
imediata a identificarii temei de cercetare este ca face posibila corelarea muncii
de cercetare cu literatura. Tema cercetarii defineste o parte din literatura ca
fiind relevanta pentru cercetare.

Intrebarile de cercetare, generale si specifice, presupun o specificare a


cercetarii ingustand cercul de interes al studiului. Intrebarile generale sunt
abstracte si de obicei nu permit un raspuns direct. Intrebarile specifice sunt
detaliate si concrete. La ele se poate raspunde direct, deoarece indica datele
care sunt necesare pentru a raspunde la aceste intrebari.

Intrebari generale (tema 1) :


- Care este relatia dintre migratia parintilor si incidenta acesteia asupra
rezultatelor scolare ?

Intrebari specifice :
-

Care este relatia dintre functiile familiei si rezultatele scolare ?

Difera rezultatele scolare la copiii care apartin unei familii in care parintii
migreaza fata de cele ale copiilor ai caror familii nu migreaza ?

- 22 -

Ex : Fie tema de cercetare Factori asociati frecventei sinuciderii la tineri.


Intrebari generale :
-

Care este relatia dintre neimplinirile personale si incidenta sinuciderii la


tineri ?

Care este relatia dintre factorii mediului familial si incidenta sinuciderii


la tineri ?

Intrebari specifice :
-

Care este relatia dintre venitul familiei si incidenta sinuciderii la tineri ?

Difera ratele sinuciderii la tineri care provin din familii cu venituri


diferite ?

In situatia prezentata, planificarea cercetarii presupune o trecere de la


general la particular, astfel :

Domeniul de cercetare

Tema de cercetare

Intrebari de cercetare generale

Intrebari de cercetare specifice

Intrebari referitoare la colectarea datelor

Obiectivul fundamental al practicii stiintifice consta in elaborarea de teorii


cu privire la obiectul de cercetare. Exista, in esenta, doua rute prin care teoriile
ajung sa fie enuntate in cadrul unui camp de cercetare stiintifica, si anume,
metoda deductiva si metoda inductiva. Aceste metode se refera la modul in
care cercetatorul va aborda si va realiza proiectul de cercetare.

- 23 -

I. Metoda deductive
a) Ipoteza
b) Observatii
c) Accept/resping ipoteza ?

II. Metoda inductiva


a) Observatii
b) Cautarea modelelor (patterns)
c) Concluzii, tentative

I. Metoda deductiva
Ex : Fie problema de cercetare Cum se explica diferitele rate de participare
religioasa la episcopalienii americani ? (Factorii care determin rate diferite de
participare religioas )

a) Ipoteza a fost dedusa din enunturi teoretice preexistente. Teoriile (opuse)


care au sugerat ipotezele sunt :
-

doctrina crestina potrivit careia trebuie sa avem grija de cel slab, de cel
nevoias si cu greutati ;

concepia lui Marx, potrivit creia religia este opiu pentru mase.

Ipoteza a fost formulat astfel: Enoriasii, lipsiti de satisfactie si impliniri, se


intorc spre biserica pentru satisfactii compensatorii. Aceasta este o ipoteza
generala, teoretica, neverificabila empiric.

Pentru a elabora ipotezele de lucru (testabile empiric), cercetatorii au aplicat o


ancheta enoriasilor si au clarificat conceptele de confort si disconfort. Astfel,
ipoteza (ipotezele) de lucru este confruntata cu realitatea pe baza observatiilor.

Ipoteza de lucru a fost formulata astfel : Participarea religioasa a celor cu


venituri reduse si nivel de instructie scazut este mai mare decat a categoriilor

- 24 -

opuse. Participarea religioasa a fost masurata pe 3 dimensiuni : ritualica


(participarea la slujbe, liturghii), organizationala (apartenenta la secte) si
intelectuala (lectura textelor religioase).
Ipoteza a fost confirmata.

II. Metoda inductiva presupune urmatoarele etape :


a) Cautarea modelelor, a regularitatilor pe baza observatiilor ;
b) Regularitatile pot fi transformate in ipoteze;
c) Ipotezele vor fi testate empiric prin metode de observatie.

In cercetarea de mai sus a fost aplicat mai intai un chestionar pentru a


colecta informatii de la enoriasi cu privire la cauzele care duc la rate diferite de
participare religioasa.

In etapa urmatoare s-au verificat relatiile statistice dintre principalele


variabile socio-demografice (sex, venit, varsta) cu indicatorii de participare.
Astfel s-a observat ca toate variabilele reflectau statusuri diferite in viata
obisnuita. Prin proces inductiv, s-a ajuns de la observatii concrete la
explicatii teoretice generale.

3.1.2. Informarea i documentarea

Aceasta etapa consta mai intai in localizarea, identificarea informatiilor utile


cercetarii, problemei propuse si apoi in lecturarea si asimilarea ei. Etapa
presupune rezolvarea urmatoarelor aspecte de catre cercetator:

- 25 -

a) stabilirea metodelor pe care le va utiliza in recoltarea informatiilor


necesare (ex: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor);

b) stabilirea

surselor din

care

recolteaza

informatiile

(publicatii,

comunicari stiintifice, lucrari pe popularizare, rapoartele unor cercetari


realizate anterior);

c) stabilirea formelor de recenzare a informatiilor.

Prin acest demers cercetatorul poate stabili stadiul atins in abordarea si


solutionarea problemei respective. De asemenea, isi poate da seama de
aspectele nevralgice ale problemei studiate, de dezacordurile dintre cercetatori
privind caile posibile de cercetare.
Documentarea

efectuata

poate

conduce

cercetatorul

la

continuarea

investigatiei pe tema de la care a plecat initial sau il poate determina sa


reformuleze tema.

3.1.3. Fixarea obiectivelor specifice temei de cercetare

Aceasta este etapa in care cercetatorul specifica scopul si obiectivele pe care


le urmareste in cercetare. Sunt propuse o serie de obiective particulare
specifice temei de cercetare si scopului propus de cercetatori. Aceste obiective
sunt urmarite pe tot parcursul cercetarii.

- 26 -

Obiectivele

unei

cercetari

reprezinta

ghiduri

sau

principii

calauzitoare ale intregii investigatii, ele justificand in mare parte insa


si cercetarea.
Cercetarea nu are un scop in sine (nu cercetezi de dragul de a cerceta).
Obiectivul general este fie asigurarea progresului cunoasterii stiintifice (scop
tematic), fie optimizarea actiunilor si activitatilor umane (scop practic).

3.1.4. Analiza conceptelor i operaionalizarea lor

In plan teoretico-metodologic, intreaga activitate de cercetare sociologica


este marcata de utilizarea termenilor de concept, variabila , indicator, indici,
dimensiuni.

In plan practic, fiecare cercetare trebuie sa aiba in vedere urmatoarele


aspecte :

analiza conceptelor in care este reflectata realitatea prin stabilirea


dimensiunilor acestora;

stabilirea variabelelor si indicatorilor pe baza carora urmeaza sa se


realizeze recoltarea, prelucrarea si analiza informatiilor.

Cercetatorul trebuie sa tina cont de urmatoarele dificultati:

a) necesitatea clarificarii semnificatiei conceptelor utilizate in demersurile


sociologice

datorita

polisemiei

sau

ambiguitatii

multor

concepte

sociologice ; acestea au sensuri diferite, fie din cauza orientarii

- 27 -

metodologice (paradigmei), fie sunt preluate din limbajul uzual (ex :


conceptul de fericire), unde nu sunt folosite cu un sens bine precizat.

b) necesitatea de a masura aspectele exprimate prin aceste concepte.

Prima problema se abordeaza prin analiza conceptelor, iar a doua prin


procesul de operationalizare.
Analiza conceptelor este o etapa premergatoare, necesara masurarii
acestora. Cu alte cuvinte, nu putem sa stabilim proceduri de observare a unor
caracteristici daca nu ne este clar ce urmarim sa observam.

Conceptele constituie esenta oricarei teorii stiintifice. Dupa cum se stie,


sociologia dispune de un sistem conceptual bogat, in care sunt exprimate
numeroasele dimensiuni ale vietii sociale (societate, comunitate umana, grup
social, structura sociala, relatii sociale, participare, integrare socio-economica
si politica a grupurilor si colectivitatilor umane). Tocmai in concepte, ipoteze si
legi este concentrat si esentializat intregul efort de cunoastere stiintifica a
societatii. Determinarea semnificatiei conceptelor se realizeaza pe calea
definitiilor.

Tipuri de definitii
Specificarea conceptelor in investigatia stiintifica depinde de definitiile
nominale si definitiile operationale.

Definitia nominala consta in explicitarea unui termen necunoscut cu


ajutorul unor termeni cunoscuti, ca in dictionarul explicativ.

- 28 -

Definitia nominala se realizeaza, de obicei, prin gen proxim si diferenta


specifica. Aceasta este posibila cand ceea ce se defineste apartine unei clase
(numita gen proxim), in interiorul careia se distinge printr-o anumita
particularitate (diferenta specifica).

Adeseori, o asemenea definitie nu este necesara. De exemplu, conceptul de


status socio-economic poate fi definit nominal, simplu, ca o combinatie a
venitului si nivelului de instructie.
Specificarea definitiei nominale orienteaza strategia observationala, dar nu
asigura conditiile necesare si suficiente observatiei. De aceea, pasul urmator
presupune specificarea exacta a ceea ce vom observa, cum vom face si ce
interpretari vom atribui diferitelor observatii.

Acest lucru face ca definitia operationala sa fie extrem de necesara. Ea


indica

operatiile

necesare

identificarii

obiectului

sau

indica

semnele

observabile care contribuie la intregirea semnificatiei, acesta fiind un procedeu


de a decide daca o calitate poate fi atribuita unei unitati sociale.

Toate conceptele sunt, intr-o forma sau alta, masurabile (ex : conceptul de
inorog).

Definitia operationala prescrie operatiile empirice necesare trecerii de la o


teorie la cercetarea concreta. Ea este dependenta de definitia nominala si se
poate efectua cu succes numai pe baza acesteia din urma.

Definitia operationala este foarte importanta in stiintele sociale pentru ca


obiectele acestei stiinte nu sunt direct observabile. Valorile, atitudinile,
- 29 -

inteligenta nu pot fi direct observate. In astfel de cazuri se incearca traducerea


conceptelor in evenimente observabile sau operationalizarea conceptelor.

a) Etapele operationalizarii conceptelor


Prin

operationalizarea

conceptelor

sau

constructia

variabelelor

se

desemneaza procesul de evidentiere a dimensiunilor si indicatorilor unui


anumit domeniu, de transpunere a problemei intr-o procedura de investigare
concreta. Operationalizarea este constructia tehnicilor concrete de masurare.

Paul Lazarsfeld a definit acest proces constructia variabelelor si cuprinde


mai multe etape :
1) initial avem o imagine, o reprezentare vaga a ceea ce se intelege prin
notiune ;
2) specificarea conceptului prin stabilirea dimensiunilor ;
3) alegerea indicatorilor, adica acele insusiri simple prin care pot fi
detectate direct in realitatea empirica (ex: religiozitatea are ca indicator
frecventarea bisericii);
4) constructia indicilor empirici care surprind, intr-o forma numerica
concentrata, informatia continuta intr-un set de indicatori.

Acest sir de etape este necesar deoarece putine dintre conceptele utilizate in
sociologie semnifica lucruri direct observabile.

b) Stabilirea dimensiunilor
Este necesara dupa definirea conceptelor pe cale nominala. A stabili
dimensiunile unui concept inseamna a denumi domeniile sau elementale
structurale esentiale ale acestuia. Deoarece exista o multitudine de conceptii
- 30 -

referitoare la semnificatia unui termen, pare necesitatea operationalizarii lui


( de ex. religiozitatea are intelesuri opuse : unii o considera masura a credintei
in dumnezeu, iar altii o considera o masura a bigotismului, adica o adeziune
rigida la o dogma).

Astfel, din confruntarea diferitelor conceptii, se construiesc dimensiunile


conceptului. Acestea sunt mai specifice decat conceptul ( de ex. dimensiunile
religiozitatii pot fi : dimensiunea ritualica intensitatea participarii la
ritualurile cultice ; dimensiunea organizationala apartenenta la organizatii
religioase ; dimensiunea intelectuala lectura textelor religioase).

Relatia dintre concepte, dimensiuni si indicatori

Concept
(ex : integrarea studentilor in viata universitara)

D1 integrarea organizationala

D1.1

D2 integrarea subiectiva

D1.2

D2.1

- 31 -

D2.2

I1

I2

I3

I1 I2 I3

I1 I2 I3

I1 I2 I3

D1.1 participare la activitati curriculare;


D1.2 participare la activitati extracurriculare ;

D2.1 identificarea cu mediul universitar ;


D2.2 evaluarea vietii universitare

I1 I2 = indicatori. n cazul de mai sus, acesti indicatori ar putea fi

nr. de

participari la cursuri, seminarii, sesiuni stiintifice, implicarea in proiecte.

Setul de indicatori constituie produsul final al procesului de operationalizare.


Indicatorii ne arata prezenta sau absenta conceptului sau intensitatea
prezentei acestuia ( de ex. indicator al religiozitatii poate fi faptul ca un om
participa sau nu la liturghie), iar indicele se refera la numarul de participari.

c) Stabilirea indicatorilor
In cercetarea socio-umana empirica indicatorii sunt semne observabile si
masurabile cu ajutorul carora pot fi caracterizate unitatile sociale si calitatile
acesteia.
De ex: indicatorii pentru conceptul de status social ar putea fi :
- un fapt de observaie: marca automobilului;
- rspunsul la o ntrebare: Care este profesia dvs.?

- 32 -

- raportul dintre dou mrimi: venituri i

numrul membrilor

familiei.

Probleme legate de stabilirea indicatorilor

1. Numarul indicatorilor
In cazul conceptelor indirect observabile este nevoie de mai multi indicatori.
Cu cat nr. indicatorilor va fi mai mare, cu atat masura va fi mai valida si mai
fidela. Cu cat nr indicatorilor este mai mare, cu atat este mai mare
probabilitatea ca acestea sa fie redundati .

Chiar daca masurarea finala va face uz de un set limitat de indicatori dintre


cei stabiliti initial, este mai bine sa ai indicatori redundanti care pot fi eliminati
dupa colectarea datelor, decat sa fie imposibila masurarea datorita lipsei unor
indicatori importanti.

2. Relatia dintre indicatori si conceptul definit operational


Aceasta relatie poate fi totala sau statistica (ex relatie totala : a fi
inmatriculat la o instituie de invatamant superior este un indicator total al
calitatii de student). Cu alte cuvinte, de cate ori este prezent indicatorul, este
prezent si indicatul .

In cele mai multe situatii, indicatorii se afla in relatie statistica cu conceptul


definit operational sau altfel spus, indicatul (ex: a fi proprietarul unei masini
este indicator pentru bunastarea materiala). In acest caz, relatia dintre
indicatori si indicat este statistica.

- 33 -

Exista si situatii cand indicatorul nu coincide cu indicatul. In cazul nostru,


exista persoane cu bunastare materiala, dar care nu au autoturism.

Se recomanda alegerea acelor indicatori care coreleaza cel mai puternic cu


indicatul.

3. Puterea de discriminare a indicatorilor

Are rolul de a specifica relatia dintre indicator si indicat. Avem 3 genuri


distincte ale puterii de discriminare:

a) puterea de respingere se refera la proprietatea unui indicator de a lasa


in afara sferei lui toate unitatile de analiza care nu sunt reprezentative pentru
indicat (ex : a fi proprietarul unei vile este un indicator cu o putere de
respingere mai mare decat indicatorul a fi proprietarul unui auto, daca avem in
vedere conceptul de bunastare materiala).

b) puterea de continere - se refera la capacitatea de a retine in cadrul


distins de indicator cat mai multe din unitatile de analiza pe care le poseda
indicatul (ex : daca avem indicatul bunastare materiala,indicatorul a fi
proprietarul unui auto are putere de continere mai mare decat indicatorul a fi
proprietarul unei vile). In sfera indicatorului cu putere mare de continere intra
si elemente care nu contin indicatul dat.

- 34 -

c) spatiul de determinare - se refera la categoria unitatilor de analiza care


nu pot fi caracterizate in raport cu conceptul operationalizat, dupa aplicarea
indicatorilor. Astfel, daca folosim, pentru a discrimina intre bogati si saraci, doi
indicatori, detinerea unei vile si venituri mai mari decat salariul mediu,multe
persoane vor ramane neclasificate, adica cele care detin doar unul din cei doi
indicatori.

I1

Bogati

I1

Spatiu de nedeterminare

I2

Saraci

I2

I1 : detinerea unei vile


I2 : venitul

In selectarea indicatorilor incercam sa maximizam puterea de respingere si


pe cea de continere si sa minimizam spatiul de nedeterminat.

Tipuri de indicatori

1. Indicatori expresivi

- 35 -

Paul Lazarsfeld se refera la conceptul de personalitate autoritariana si


foloseste ca indicator expresiv : supunerea si respectul fata de autoritate sunt
cele mai importante virtuti pe care copiii ar trebui sa le insuseasca . Cei care
sunt de acord cu aceasta afirmatie au mai putine sanse de a fi personalitati de
tip autoritarian. Paul Lazarsfeld spune ca acest tip de indicator are o legatura
mai slaba cu indicatul.

2. Indicatori predictivi

Majoritatea oamenilor nu-si dau seama cat de mult e dirijata viata noastra
de comploturile urzite de politicieni . Persoanele care sunt de acord cu aceasta
afirmatie au mai multe sanse de a fi de tip autoritarian. Astfel, indicatorii
predictivi au o legatura mai puternica cu indicatul.

In studiile noastre trebuie sa facem apel atat la indicatori expresivi, cat si la


indicatori predictivi.

Ex : daca studiem coeziunea grupului , avem ca


indicatori expresivi raspunsurile la intrebarile : Va place grupul din
care faceti parte ? Va face placere activitatea grupului
dumneavoastra ?

indicatori predictivi : Intentionati sa parasiti grupul din care faceti


parte ? In ce conditii ati parasi grupul dumneavoastra ?

- 36 -

Corelarea indicata a acestora

Se poate vorbi si de corelarea interna a indicatorilor cu o putere mare de


discriminare.

Ex : pentru operationalizarea conceptului de status social pot fi utilizati


mai

multi

indicatori :

avutia

materiala,

locuinta,

veniturile

materiale,

apartenenta la anumite organizatii, bunuri culturale.

Intre acesti indicatori exista corelatii ridicate. Persoanele care au venituri


ridicate si o locuinta buna, poseda bunuri materiale si culturale.

Corelatia

interna

indicatorilor

ne

permite

sa

retinem

pentru

operationalizarea conceptelor doar cativa dintre ei, chiar unul singur.

Ex : un sociolog american, vrand sa masoare statusul social al unei


familii, a retinut ca indicator doar mobila din locuinta familiei respective. A
ales acest indicator

pentru ca scara sufrageriei coreleaza pozitiv cu

veniturile si cu profesia membrilor familiei.

d) Stabilirea indicilor
Prin indice se nelege o variabil unidimensional cu r valori pe care sunt
ordonate v clase de posibile combinri de caracteristici dintr-un spaiu de atribute
multidimensional.

- 37 -

3.1.5. Elaborarea ipotezelor de cercetare


Definiii ale ipotezei
1. O ipoteza

este enuntul unei relatii cauzale intr-o forma care permite

verificarea empirica. (Caplow)


2. Ipoteza este un enunt conjectural despre relatia dintre doua sau mai
multe variabile.
3. Ipoteza este o propozitie despre felul in care un set de unitati S este
distribuit ntr-un spaiu de variabilele X1, X2, X3. Xn.
Structura ipotezei
1. o unitate (grup, societate, institutie sau persoan ) ;
2. o variabila ( coeziune, ierarhie, democratie, inteligenta ) ;
3. valori ale variabelelor ( puternica, autentica, inalta, exceptionala ).
Exemple de ipoteze
1. Cu cat oamenii sunt mai inteligenti, cu atat coeziunea grupului din care fac
parte este mai mare.
2. Daca societatea este autentic democratica, atunci ierarhia organizationala
in institutii nu este prea inalta.
3. Cu cat grupurile umane sunt mai coezive, cu atat stima de sine a
persoanelor din aceste grupuri este mai ridicata.
4. Daca ierarhia organizationala este inalta, atunci satisfactia muncii este
scazuta.

- 38 -

Ce nu este ipoteza
1. Principiu - o lege, un enunt aflat la baza unei deductii. Principiul este
deja verificat empiric intr-un numar mare de cazuri (ceea ce implic
generalizarea sa), pe cand ipoteza urmeaza sa fie verificata.

2. Axiom enunt care este adevarat prin definitie ; ea are un grad mare
de abstractie. De asemenea, axiomele nu sunt testabile.
3. Presupunere enunt de tip ipotetic care nu se confrunta cu realitatea.
4. Bnuial echivalentul ipotezei la nivelul cunoasterii comune.

Cum trebuie sa fie ipotezele


1. Testabile sau falsificabile nu orice relatie probabila dintre doua sau
mau multe relatii este ipoteza in cercetarile empirice.
Pentru a fi ipoteza, acel enunt trebuie sa fie testabil. De exemplu, ipoteza
Categoriile defavorizate voteaza partidele de dreapta sau nu voteaza
partidele de dreapta. Aceasta nu reprezinta o ipoteza stiintifica deoarece nu
poate fi infirmata.
Daca prin inductie enunturile empirice nu pot fi verificate definitiv, va
trebui acceptata falsificabilitatea drept criteriu de marcatie. (Karl Popper)
In cercetarile empirice vom retine doar ipotezele care pot fi infirmate.
De asemenea, vom retine ipoteze testabile, ceea ce inseamna ca se
resping cele pentru care nu exista posibilitati de verificare a adevarului lor.
De exemplu, enuntul (ipoteza) Relatiile interpersonale depind de influenta
planetelor din afara galaxiei noastre . Acest enunt nu poate fi acceptat ca
ipoteza intrucat nu exista teste pentru infirmarea lui.

- 39 -

2. Plauzibile sa poata fi verificate prin fapte de observatie. Ipotezele pot fi


plauzibile din punct de vedere intern, daca ele nu contin elemente
contradictorii, dar si extern, in sensul ca trebuie sa fie de acord cu
cunostintele verificate anterior.

3. Generalitatea presupune ca relatia dintre variabile sa fie valabila in


contexte cat mai generale. Mai ales din perspectiva cantitativista, nu
intereseaza cazurile particulare, ci ceea ce este general.
n ipoteza formulata, relatia dintre variabile trebuie sa fie adevarata,
indiferent de contextele spatio-temporale concrete.
De exemplu, ipoteza Cu cat apropierea fizica dintre persoane este mai
mare, cu atat apropierea psihica este mai mare. Ipoteza se refera la toate
persoanele, indiferent de caracteristici socio-demografice (varsta, sex, profesie),
de zona in care isi desfasoara activitatea, de epoca in care au trait/traiesc/vor
trai.
Ipotezele cu un continut mic sunt apriori respinse de stiinta. De exemplu,
nu putem accepta ipoteza Daca studentul x nu face sport, atunci nu va
promova anul universitar.

4. Complexitatea sunt preferate ipotezele cu un numar mare de variabile.


Exista ipoteze de nivel 1 cu o singura variabila i ipoteze de nivel 2 cu doua
variabile s.a.m.d.

5. Specificitatea relatia dintre variabile trebuie sa fie specificata de un


numar cat mai mare de valori. Astfel, se prefera ipotezele in care variabilele
au trei valori celor in care variabilele au doua valori.

- 40 -

6. Determinate se prefera ipotezele deterministe celor probabiliste.


7. Comunicabile sa poata fi comunicate altor cercetatori, dar si
publicului larg.
8. Reproductibile sa poata fi reproduse si de alti cercetatori care sa
obtina aceleasi concluzii.
9. Utile ipoteza trebuie sa fie utila dezvoltarii disciplinei.

Tipuri de ipoteze

1. Ipoteze generale, teoretice care nu sunt direct testabile empiric, ci


propun interpretari noi ale faptelor si fenomenelor.

2. Ipoteze de lucru, testabile empiric sunt construite prin derivare din


ipotezele teoretice.
Ipotezele de lucru enunta simplu relatiile dintre doua sau mai multe
variabile, variabilele fiind rezultatul masurarilor.

De exemplu, oamenii de stiinta incearca sa explice de ce divortialitatea in


unele zone este mai ridicata decat in altele si de ce schimbarea atitudinilor si
opiniilor politice este mai puternica la unele categorii decat la altele. Acestea
sunt ipoteze direct testabile.

Ex : Fie ipoteza Cu cat gradul de integrare sociala este mai mare, cu atat
rata sinuciderilor este mai scazuta. (E. Durkheim, Le suicide ).

- 41 -

Din ipoteza teoretica deducem o ipoteza intermediara : Gradul de


integrare sociala a catolicilor este mai mare decat cel al protestantilor.
Ipoteza de lucru : Rata sinuciderilor este mai mare in comunitatile
protestante decat in cele catolice.

Ipotezele de lucru pot fi construite si prin punerea in relatie a


variabilelor care operationalizeaza conceptele din ipotezele teoretice.

Ex : Fie ipoteza teoretica : Cu cat economia unui oras (variabila) este mai
dinamica (valoarea variabilei), cu atat ritmul vietii (variabila) din acest oras
este mai rapid (valoarea variabilei).

Intrucat aceasta ipoteza nu poate fi testata empiric ( nu ii pot fi masurate


variabilele ), inseamna ca trebuie mai intai sa operetionalizam conceptele
din ea. Astfel, dinamismul economiei are ca dimensiune PIB/locuitor, iar
conceptul ritmul vietii are ca dimensiuni viteza medie a pietonilor masurata
in centrul orasului la o anumita ora.

Deducem ipoteza de lucru : Cu cat PIB/loc. dintr-un oras este mai mare,
cu atat este mai mare viteza medie de deplasare a pietonilor in centrul
orasului masurata la o anumita ora.
Generarea ipotezelor este un mod de formulare, de predictie, de
anticipari. Ipotezele din stiintele sociale sunt importante pentru ca indica
observatiile care trebuiesc facute, si nu neaparat pentru ca indica rezultatul
probabil al acestor observatii.

- 42 -

In cele doua exemple, pe care le vom enunta mai jos, sunt inscrise
observatiile care trebuiesc facute. Aceste exemple de ipoteze teoretice sunt :

1. Precizam

ca

tarile

in

care

structurile

birocratice

au

incorporat

caracteristici weberiene au avut o crestere economica mai rapida in cei


20 ani dintre 1970-1990 decat tarile in care aceste caracteristici au fost
mai putin incorporate.

2. Culturile individualiste sunt mai rapide decat cele care subliniaza


colectivismul (este vorba tot despre ritmul vietii).

In primul caz, cercetatorul va trebui sa masoare, pentru fiecare din tarile


care constituie unitatile sale de analiza, gradul in care structurile
birocratice ale acelei tari prezinta caracteristicile birocratiei weberiene, iar
apoi sa verifice relatia dintre aceste masuratori si cresterea economica
inregistrata intr-o anumita perioada de timp, in tara respectiva.

Clasificarea ipotezelor de lucru

Madeleine Grawitz considera ca ipotezele de lucru se clasifica dupa nivelul


lor de abstractizare in 3 clase :

1. Ipoteze care avanseaza supozitia uniformitatii cazurilor (ex: se


incearca verificarea ipotezei ca rata divorturilor este mai mare la categoriile
sociale cu venituri mai ridicate. Ceea ce se urmareste, de fapt, este
cuantificarea distributiei comportamentelor intr-o populatie determinata).

- 43 -

2. Ipoteze care vizeaza corelatii empirice -

sunt cele mai frecvente,

intalnite in cercetarile de teren (ex : cu privire la divortialitate, se pot forma


numeroase ipoteze de acest tip : alcoolism-divortialitate, comportament
agresiv-divortialitate, diferente mari de varsta intre soti divortialitate. In
acest caz se incearca identificarea caracteristicilor comune ale celor doua
grupuri pentru explicarea asemanarii comportamentelor lor).

3. Ipoteze care se refera la relatiile dintre variabilele analitice ipotezele de acest tip presupun un efort de elaborare mai amplu pentru
stabilirea unor relatii probabile intre variabilele complexe (ex : nivel economicdivortialitate, religie-divortialitate)
Modalitati de elaborare a ipotezelor

1. Modelul deductiv de stabilire a ipotezelor

Ipoteza de nivel maxim (teorie


sociologica); indirect testabila

Ipoteza de nivel intermediar


(teorie de raza medie de
generalitate) ; indirect testabila

Ex: Toate societatile au


structura sociala.

Toate structurile sociale au ca parti


componente grupurile de apartenenta
si grupurile de referinta.

- 44 -

Ipoteza de nivel
minim de
generalitate
3.a
(ipoteza de
lucru)

3.b

3.b

3.a
3.b

Date empirice
3.a. Studentii preiau in cursul procesului de socializare secundara normele si
valorile sociale caracteristice profesorilor lor.
3.b. Muncitorii au un comportament profesional asemanator cu al liderilor lor.

2. Modelul inductiv de stabilire a ipotezelor

Prin observatie directa, cercetatorul este capabil sa intuiasca relatii


intre fenomene si fapte sociale din viata cotidiana. Sunt foarte
importante experienta, dar si cunostintele empirice ale cercetatorului.

Formuleaza ipoteze despre regularitatea probabila a producerii lor sau


despre legaturile posibile dintre ele.

Cercetatorul analizeaza datele din cercetarile empirice anterioare,


putand astfel intuit alte raporturi dintre variabile. In evaluarea
legaturilor dintre variabile, se va porni de la ceea ce este vizibil cu
- 45 -

ochiul liber, aratand diferentele care striga, pentru ca apoi, pe baza


cunoasterii, sa cautam diferentele care soptesc.

Ex: Cercetatorii au incercat sa determine schimbarea atitudinilor in functie de


caracteristicile sursei mesajelor persuasive si au observat ca:
a) prestigiul, competenta si atractivitatea sursei sunt caracteristici vizibile ;
b) modul de tratare a informatiilor este variabila ascunsa.

3. Analogia

Ipotezele sociologice pot fi stabilite si prin analogie cu fenomene fizice, biologice


etc.

Exemplu de aplicare a modelelor deductiv i inductiv de stabilire a


ipotezelor

Aceeasi cercetare poate fi abordata atat deductiv, cat si inductiv. Un


exemplu ni-l ofera trei cercetatori americani : Glock, Ringer, Babbie, 1967.

1) Modelul deductiv

a) Problema de cercetare pe care au propus-o sociologii este urmatoarea :


Cum se explica diferitele rate de participare religioasa la episcopalienii
americani ?

- 46 -

b) Teoriile care au sugerat ipotezele (modelul teoretic din care s-au


inspirat) :

doctrina crestina, potrivit careia trebuie sa avem grija de cel slab,


nevoias si cu greutati ;

din Marx care spunea ca religia este opiu pentru mase.

c) Au dedus din aceste teorii ipoteza generala teoretica (netestabila


empiric) : Enoriasii ai caror situatie concreta releva lipsa de satisfactii si
impliniri, in viata obisnuita, se intorc catre biserica pentru satisfactii
compensatorii si confort.

Pentru conceptualizarea si operationalizare autorii au aplicat o ancheta


enoriasilor

pentru

stabili

ce

inseamna

pentru

acestia

confortul

si

disconfortul. Scopul era de a construi ipotezele de lucru direct testabile prin


construirea indicatorilor confortului si disconfortului.

Categoriile cu disconfort au fost stabilite : femeile, batranii, cei necasatoriti,


vaduvi sau divortati.

d) Ipoteza de lucru in toate aceste cazuri era : Participarea religioasa a


celor care apartin acestor categorii este mai mare decat a categoriilor
opuse.
Participarea religioasa a fost masurata pe 3 dimensiuni :
i) ritualica (participarea la liturghie) ;
ii) organizationala (apartenenta la organizatii religioase);
iii) intelectuala (lectura textelor religioase).

- 47 -

2) Modelul inductiv
In cazul modelului inductiv, elaborarea instrumentelor de cercetare nu a
fost rezultatul realizarii schemei de operetionalizare prezentate mai sus.

a)

S-a elaborat un chestionar pentru a colecta informatii de la

enoriasi, din care sa poata fi deduse cauzele care duc la rate diferite de
participare religioasa a episcopalienilor.
b)

S-au verificat relatiile statistice dintre principalele variabile socio-

demografice (sex, venit, varsta) cu indicatorii de participare, iar datele au


aratat asocieri puternice in majoritatea cazurilor.
c)

S-a incercat apoi stabilirea unei explicatii pentru relatiile statistice

obtinute. Astfel, prin proces inductiv s-a ajuns de la observatii concrete la


explicatii teoretice generale.

Construirea variabilelor (Raymond Boudon)

Oricare ar fi problema sociologic ce urmeaz a fi cercetat sau ipoteza


pe care trebuie s-o demonstrm, aceasta trebuie confruntat ntotdeauna cu
problema construirii variabilelor, adic a traducerii conceptelor i noiunilor
n operaii de cercetare definite.
Cuvntul variabil are o istorie ambigu. Provenit din matematic i
fizica teoretic, el a luat n tiinele sociale un sens din ce n ce mai larg. Prin
conceptul de variabil se nelege rezultatul mpririi colectivitii dup unul
sau mai multe criterii: sex, nivel de calificare, vrst sunt exemple de
variabile. Clasificarea care corespunde variabilei sex este nominal, iar cea

- 48 -

care corespunde variabilei nivel de calificare este ordonat. Doar variabila


vrst este cantitativ i deci de acelai tip cu variabilele utilizate n fizic.
Sexul este un atribut cu dou valori. Ierarhia profesional presupune o
ordonare, iar vrsta este o variabil n sensul restrns al cuvntului.
Adeseori se vorbete despre o variabil pentru a desemna un criteriu
de clasificare oarecare, ce conduce la definirea claselor distincte (sau
categorii), a claselor ordonate (sau ranguri) sau a claselor definite printr-o
valoare cantitativ (msuri).
Problema

construirii

variabilelor

este

deci

cea

traducerii

conceptelor n indici. Altfel spus, este vorba de a trece de la definiia


abstract sau de la conotaia intuitiv

(Chelcea sens mai general care se

poate atribui unui termen abstract, n afara propriei sale semnificaii) la


noiuni sociologice (individualism, solidaritate familial) dup criterii care s
permit definirea unei clasificri a acestor variabile.
Aceast trecere a fost descris de Lazarsfeld prin cele patru etape
menionate deja.
3.1.6. Niveluri de msur. Scalarea

In stiintele sociale, pot fi mentionate 4 tipuri de scale de masurare a


variabilelor. Doua sunt corespunzatoare variabilelor categorice, iar celelalte
doua variabilelor numerice.
Aceste niveluri de masura sunt folositoare pentru clasificarea si
etichetarea variabilelor intr-un studiu, ca si pentru elaborarea intrebarilor de
cercetare. Mai mult decat atat, cunoscand tipul de variabile pe care il avem,

- 49 -

stim ce fel de analize cantitative pot fi aplicate setului de date de care


dispunem.

Variabile categorice

Masurarea nominala o variabila cu un nivel nominal de

masurare consta intr-un set distinct de categorii intre care nu exista nicio
relatie de ordine ( de ex, intre categoriile variabilei sex masculin, feminin nu
exista nicio relatie de ordine si nici relatii cantitative ). Cele mai multe dintre
variabile, in analiza sociologica, sunt de tip nominal ( sex, nationalitate,
religie ), ceea ce presupune stapanirea de catre sociolog a procedurilor
statistice specifice acestui nivel de masurare.

Masurarea ordinala variabilele care au doua sau mai multe

categorii, intre care exista o ordine inerenta, sunt masurate la nivel ordinal ( de
ex, variabila clasa sociala este masurata la nivel ordinal, avand cel putin 3
categorii intre care exista o ordine evidenta : clasa de jos, mijlocie si
superioara).
Cele mai obisnuite forme de variabile ordinale sunt itemii de atitudine
fata de care se evalueaza acordul subiectilor. Spre exemplu, pentru a se aprecia
satisfactia fata de existenta de zi cu zi ( ca indicator subiectiv al caliattii vietii )
se poate folosi itemul Cat de multumiti sunteti de viata dumneavoastra ?
Subiectul

poate

alege

una

dintre

variabilele :

foarte

multumit ;

multumit ; nici multumit, nici nemultumit ; nemultumit ; foarte nemultumit.


Cifrele reprezinta doar codurile variantelor de raspuns si nu au nicio legatura
cu relatiile cantitative dintre aceste categorii.

- 50 -

Cand acest gen de cuantificare este utilizat in constructia scalelor de


atitudine variabilelor de raspuns la itemi de acest gen, li se atribuie valori
cantitative cu ajutorul carora se calculeaza scoruri generale.

Variabile numerice (continue)


Atunci cand manifestrile unui fenomen pot fi descrise cu numere, iar
dintre diferitele valori se pot face afirmatii, nu doar in ceea ce priveste ordinea
lor, dar si in ceea ce priveste distanta dintre diferitele valori, avem o masurare
pe scara de intervale.

Masurarea pe scara de intervale fata de masurarile

conventionale pe scala continua, utilizate de exemplu in fizica, singura


deosebire consta in absenta unei origini, ordini naturale a scalei.
Un exemplu de acest tip de variabile este scala Celsius a
temperaturii, al carui 0 este unul conventional. Din aceasta cauza se pot face
afirmatii referitoare la diferentele de temperatura dintre diferitele puncte de p
escala, dar nu pot fi facute afirmatii referitoare la rapoartele dintre diferitele
puncte ale scalei.
Astfel, daca la Oradea sunt 20C, iar la Cluj sunt 10C, nu putem
spune ca la Oradea este de 2 ori mai cald decat la Cluj. In schimb, daca in
acelasi moment, la Cairo sunt 30C, se poate spune ca diferenta de
temperatura dintre Cluj si Cairo este de 2 ori mai mare decat diferenta de
temperatura dintre Oradea si Cairo.

- 51 -

Aplicarea de teste presupune o masurare a scorurilor rezultate din acest


tip de scale de intervale. Coeficientul de inteligenta este de acest tip, insa daca
cineva obtine 0 puncte la un astfel de test nu putem spune ca are inteligenta 0.
La fel si in cazul scorurilor la teste de aptitudine.
De exemplu, daca scorul persoanei A la un test de alienare in munca este
de 2 ori mai mare decat cel obtinut de o persoana B, nu putem spune ca A este
de 2 ori mai alienat in munca decat B.

Masurarea pe scala de rapoarte scalele de rapoarte detin

toate calitatile masurarilor anterioare, insa au un plus si un 0 absolut.


Revenind la exemplul anterior, temperatura este masurata la nivel de rapoarte
pe scala Kelvin, al carui 0 este unul natural. Variabilele masurate la nivel de
rapoarte sunt venitul sau varsta.
Observam insa ca venitul este o variabila discreta, in timp ce
varsta este una continua, adica varsta poate fi divizata la infinit ( ani, luni, zile,
ore, minute, secunde etc. ), in timp ce venitul poate fi divizat doar in bani.

Relatia dintre tipurile de variabile, nivelul de masura si procedurile


statistice aplicabile

Variabile
Scala

Categorice
Nominala /

Numerice
Intervale /

Statistica

Ordinala
Nominala

Rapoarte
Parametrica

Proceduri

parametrica
- distributii de
- 52 -

- indicatori de

statistice

frecventa

pozitie si de

- asociere

imprastiere
- corelatii,

- log-liniara

regresie
- regresie
multipla

- analiza de
corespondenta
Calitatea masurarilor
Analiza modului in care cercetatorul studiaza in mod adecvat un anumit
domeniu si daca rezultatele sale prezinta incredere se face prin analiza
validitatii si fidelitatii.

Validitatea analiza validitatii ne indica daca instrumentul de lucru


surprinde ceea ce am definit. Atunci cand se masoara conceptele abstracte,
problema validitatii este greu de verificat. Validitatea unei masurari depinde, in
ultima instanta, de corespondenta dintre concept si indicatorii empirici care se
presupune ca o masoara.

Validitatea de continut presupune evaluarea gradului in

care indicatorii masoara ceea ce sustin ca masoara. Evaluarea validitatii


de continut se realizeaza prin analiza critica a operationalizarii
conceptelor.
Modalitati de analiza a validitatii de continut :

Evaluarea validitatii aferente

De exemplu, la testarea pentru ocuparea unui post, pare necesar ca unele


intrebari sa se refera direct la sarcinile specifice postului, desi alte intrebari
- 53 -

indirect legate de caracteristicile postului pot indica mai bine daca persoana
este adecvata solicitarilor respectivului loc de munca.
Analiza masurarii in care indicatorii empirici acopera in

intregime domeniul de semnificatie al conceptului care este studiat ( de ex,


testele de cunostinta ).
Analiza consistentei interne a omogenitatii interne, a setului de

indicatori prin care este cercetat un anumit fenomen social.


Compararea rezultatelor cercetarii cu grupul martor alcatuit din

persoane considerate reprezentative pentru domeniul studiat . De exemplu,


daca dorim sa evaluam o scala a permisibilitatii sexuale, comparam relatiile
dintre indicatori ( asa cum au reiesit din scalare ) cu atitudinile exprimate de
persoane cunoscute ca intolerante si tolerante din punct de vedere sexual.

Validitatea predictiva este externa si se refera la gradul in

care masurarile efectuate permit observarea relatiilor cu alte masuratori


ca si prognozarea evolutiei viitoare a fenomenelor cercetate.

Validitatea de construct se refera la factorii explicativi ai

unui anumit rezultat obtinut prin masurare.


Construct o creatie teoretica care nu poate fi observata nici direct, nici
indirect ( ex : coeficientul de inteligenta, religiozitatea, calitatea vietii, alienarea
etc. )

Fidelitatea

- 54 -

Problema fidelitatii a fost pusa de cercetatori datorita unor tipuri de erori


de masurare ce pot interveni intr-un studiu de cercetare. Aceste tipuri de erori
pot fi aleatoare si sistematice. Aprecierea fidelitatii presupune luarea in
considerare doar a erorilor aleatoare.

Scalarea
Definirea scalarii: reprezinta modalitatea specifica de descriere
cantitativa constand in redarea intensitatii de manifestare a diferitelor
proprietati ale fenomenelor sociale si psihosociale.
Scalarea este inainte de toate o modalitate de cuantificare. Ea se
realizeaza prin ordonarea proprietatilor pe un spatiu liniar unidimensional.
Scalarea este posibila doar cand fenomenele cercetate au una saumai
multe proprietati ce se ordoneaza in functie de gradul de intensitate ( ex :
opinii, atitudini, convingeri, satisfactii ).

Scalarea se aplica unor fenomene simple, dar si unor fenomene


complexe. In cazul fenomenelor simple, scalarea se poate realiza intuitiv, ca
simpla etapa a procesului de operationalizare. In cazul unor concepte mai
complexe, constructe, scalarea presupune parcurgerea mai multor etape.
De exemplu, elaborarea unui instrument de masurare a permisibilitatii
sexuale se face dupa operationalizare.
Elementele scalarii sunt aceleasi ca ale oricarui proces de masurare :
1)

fenomenul care urmeaza sa fie scalat ( opinii, atitudini, convingeri

etc. ).
2)

scala sau instrumentul de masurare ce reprezinta :

- 55 -

un set de propozitii, de itemi, ca indicatori ai domeniului

masurat ;

exprima un spatiu unidimensional de-a lungul caruia sunt

marcate grade de intensitate dela extrema pozitiva la cea negativa ;


din punct de vedere teoretic reprezinta un concept.

3)

regulile de atribuire a valorilor prin care se stabileste relatia dintre

domeniul investigat si instrumentul de masurare.

Tipuri de scala
simple ce contin un singur item, ale caror caracteristici
sunt dispuse pe un continuum ;
compuse alcatuite din mai multi itemi care se refera la
aceeasi dimensiune a fenomenului studiat ; cele mai multe scale
compuse sunt alcatuite din mai multe scale simple.

Scalele simple
In functie de utilizare pot fi clasificate in :
1)

Scale de ierarhizare reprezinta un set de expresii verbale

sau de simboluri dispuse pe un continuum ( orizontal ) in functie de


gradul de intensitate pe care il exprima.
Cel mai frecvent sunt utilizate pentru inregistrarea opiniilor,
surprinzandu-se intensitatea cu care subiectii sunt sau nu de acord cu
fapte, conceptii, valori. Raspunsurile primite reprezinta evaluari si nu
constatari.

- 56 -

Ex : Considerati ca aveti cunostinte despre drepturile dvs. de protectie


sociala ?
1. Da ;

2. Nu ;

.9. Nu stiu.

De cele mai multe ori sunt insa necesare mai multe variante pentru a
surprinde variabilitatea fenomenului.
Ex : Cat de important este ca viitorii soti sa se iubeasca pentru
intemeierea unei familii ?

4
Foarte
important

3
Import
ant

2
Putin
important

1
Foarte
putin

9
Nu
stiu

important
Cand este posibil se recomanda ca scala sa nu cuprinda doar 2 valori ( DA
sau NU).

2)

Scale de notare sau de evaluare sunt utilizate de

persoane instruite special pentru a evalua cat mai obiectiv anumite


fenomene, obiecte.

Scale simple dupa forma :


1)

scale itemizate in care valorilor depe scala le corespund

propozitii sau itemi.


Ex : Cum apreciati veniturile actuale ale familiei dvs ?
nu ne ajung nici pentru strictul necesar ;
ne ajung numai pentru strictul necesar ;

- 57 -

ne ajung pentru un trai decent, dar nu nepermitem cumpararea


unor bunuri mai scumpe ;
reusim sa cumparam si unele bunuri mai scumpe, dar cu
restrangeri in alte domenii ;
reusim sa avem tot ce ne trebuie, fara sa ne restrangem de la ceva ;
nu stiu / nu raspunde.

2)

scale de ordonare in care subiectii trebuie sa ordoneze,

dupa importanta, mai multe elemente formulate in scala.


Ex : Aranjati in ordinea descrescatoare a importantei urmatoarele caracteristici pentru
ca un profesor sa-si faca datoria cu succes :
Pozitie in ierarhie
Inteligenta
Eruditie
Motivatie
Creativitate

3)

scale grafice care simuleaza un nivel numeric de

masura ; reprezinta un segment de drepta orientat. Pe aceste scale se


delimiteaza gradele de intensitate in numar impar sau par, insa de cele
mai multe ori lipseste segmentul si apar doar valorile. In majoritatea
cazurilor se inregitreaza doar valorile prestabilite pe scala.
Ex : Cum credeti ca veti trai peste un an ?
1. mult mai bine ;
2. ceva mai bine ;
3. aproximativ la fel ;
4. ceva mai prost ;

- 58 -

5. mult mai prost ;


0. nu stiu / nu pot aprecia.

4)

scale de notare care pot fi prezentate ca si scalele de

ierarhizare, adica itemizate, dezordonare sau grafice.

Scalele compuse se folosesc tot pentru masurari unidimensionale ale unor


concepte
( de obicei atitudini ) cand un item ( indicator ) nu este suficient. Valorile
inregistrate pe fiecare item sunt combinate pentru a obtine o valoare generala
care descrie unitatea de inregistrare din punct de vedere al caracteristicii
masurate.

Scalele de atitudine combina mai multi indicatori empirici ai unei


variabile intr-o singura masura.
De exemplu, scala religiozitatii este un chestionar ce cuprinde mai multe
intrebari privind comportamentul si atitudinile religioase, care constituie
indicatori

ai

dimensiunilor

religiozitatii.

Fiecare

dimensiune

este

operationalizata cu mai multi indicatori. Pe baza raspunsurilor primite se


poate calcula pentru fiecare subiect un scor al religiozitatii.

Motive pentru utilizarea scalelor :

in cazul conceptelor compleze ( alienarea, prejudecata ) este

dificila masurarea pentru un singur indicator ;

scalele sunt instrumente eficiente pentru analiza datelor.

Tipuri de scale compuse :


- 59 -

1)

scale in care itemii din chestionar corespund unor valori

diferite ;
2)

itemii din chestionar nu sunt cuantificati diferit

Ex : scalele de tip Likert , scala Thurstone sau metoda intervalelor


aparent egale

Scala

Thurstone

sau

metoda

intervalelor

aparent

egale

se

formuleaza un set de 11 pana la 30 de propozitii. Fiecarei propozitii ii


corespunde o valoare de pe continuumul pe care este masurata atitudinea.
Subiectul trebuie sa exprime acordul sau dezacordul fata de aceste propozitii.
Scorul subiectului este dat de propozitia cu cel mai mare scor care a fost
acceptata.

Ex : Unui numar de peste 300 judecatori i se cere sa atribuie valori de la


1 la 13 unui set de propozitii in jur de 100, care ar constitui indicatori ai unei
anumite atitudini. Valorile ar arata intensitatea atitudinii indicate de
respectivele propozitii .
Cercetatorul selecteaza in scala finala un numar de itemi care acopera
relativ uniform

intreg continuumul scalei

si asupra

carora

evaluarile

judecatorilor nu au fost contradictorii. Valoare pe scala a itemilor selectati este


calculata pe baza aprecierilor formulate de judecatori. Astfel se elimina itemii
care au produs evaluari contradictorii si cei redundanti.
Itemii vor fi prezentati in scala in ordinea crescatoare a valorilor lui ( de
ex, daca un subiect a ales itemul cu valoarea 6 inseamna ca el a acceptat si
itemii cu valori mai mici ; daca nu a acceptat itemul cu valoarea 7, se
presupune ca a respins si itemii cu valorile 8,9 etc. ).

- 60 -

Scalele Thurstone sunt rar aplicate mai ales datorita cantitatii mari de
munca pe care o presupune elaborarea scalei. O alta critica ce i se aduce
deriva din dependenta scalei de opinia judecatorilor ( subiectivitatea ).
Exemplu de astfel de scala : Chelcea, Margineanu, Cauc 1998, p.319.

Alte scale de acest tip :

Scale cumulative prima scala de acest tip a fost Scala

distantei sociale (Bogardus) . Itemii sunt astefel ordonati incat un


subiect care raspunde favorabil la un item situat pe un anumit punct de
pe continuum va raspunde favorabil la toti itemii aflati sub acel punct de
pe scala respectiva.

Scala Guttman

Scalele sumative scala Likert ( masurarea index )

Etape de elaborare

1)

colectarea propozitiilor a itemilor, intr-un numar mare,

care trebuie sa respecte cerintele demai jos, fiind necesar, in plus, ca


formularea itemilor sa fie de asa natura incat aproximativ jumatate
dintre itemi sa fie pozitivi fata deobiectul atitudinii, iar cealalta jumatate
sa fie negative. Cele doua categorii deitemi trebuie distribuiti aleatoriu in
chestionar.

Selectia itemilor in scala

- 61 -

Likert a formulat cateva cerinte carora trebuie sa fie subordonata


selectarea itemilor in scala :

sa se refere la aceeasi caracteristica;

sa apartina aceluiasi continuum si sa fie distribuiti de-a

lungul intregului continuum ;

sa aiba putere de discriminare intre indivizii situti la puncte

diferite pe scala ;

sa se introduca in cercetare un numar mai mare de itemi

decat numarul itemilor selectati in scala finala ;

formularea itemilor sa respecte toate cerintele din cazul

itemilor de chestionar safie clara, concisa, sa se evite dubla negatie ;

in cazul scalelor de atitudine, itemul sa se refere la situatii de

dorit nu la situatii concrete, pentru ca atitudinea sa se exprime dincolo


de constrangerile factuale.

Alte cerinte : - validitatea aparenta ( face validity ), validitatea externa a


itemilor ; itemii trebuie sa fie legati intre ei ( o persoana care merge des la
biserica se va ruga mai des decat una care nu frecventeaza locasul de cult
totusi, relatiile dintre indicatori nu sunt perfecte ).

2)

Formatarea propozitiilor ; fiecarei propozitii i se ataseaza o

scala grafica cu 5 valori ( dar pot fi si 7 ori 9 daca subiectii au atitudini


bine conturate se pare ca este mai bine sase utilizeze scale mai lungi).

3)

Administrarea scalei fiecare subiect este solicitat sa

enunte masura in care este de acord cu propozitiile din scala. Se atribuie


valoarea minima -1, pentru dezacordul maxim si valoarea maxima
- 62 -

pentru acordul maxim. Trebuie tinut cont de faptul ca raspunsurile


subiectilor ( atitudinile, opiniile ) sunt dependente de grupul din care fac
parte. Evaluarea raspunsurilor sale ca urmare a procedeelor definite
mai jos analiza de itemi si scalare are sens doar in raport cu
raspunsurile culese din grupul din care face parte.

Ex : Ganditi-va la aplicarea la Liceul Godju a unei scale de


religiozitate construita pe baza raspunsurilor studentilor de la Teologie.

4)

Atribuirea de scoruri se calculeaza scoruri ale indivizilor

vis-a-vis de atitudinea respectiva, folosind toti itemii. Datorita modului


de formulare a intrebarilor, valoriule de pe scala grafica a jumatate dintre
itemi trebuiesc inversate, astfel incat 1 sa semnifice atitudinea cea mai
nefavorabila obiectului atitudinii, iar valoarea maxima (5,7 ori 9)
atitudinea cea mai favorabila. Valorile obtinute prin administrarea scalei
se aduna iar scorul este impartit la numarul de itemi ontinandu-se un
scor mediu. Aceasta calculare de scoruri este necesara pentru analiza de
itemi prin alte procedee decat analiza factoriala.

5)

Analiza de itemi a carei finalitate este selectarea itemilor

pentru calcularea scorurilor finale.


O cale buna este corelarea fiecarui item cu scorul total calculat in faza
anterioara. Itemii care coreleaza puternic cu scorul total sunt pastrati in scala
finala. Semnul coeficientului de corelatie ne va arata si daca atribuirea
valorilor s-a facut corect ( daca un item coreleaza puternic negative cu scorul
total, este clar ca valorile de pe scala itemului respective trebuiesc inversate ).

- 63 -

Cea mai buna procedura este analiza factoriala. Pe baza analizei


factoriale se stabilesc itemii care indica cel mai bine variabila latenta care se
presupune a fi masurata.

Analiza factoriala poarta chiar denumirea de analiza variabilelor latente.


Variatia itemilor din setul din chestionarul initial este explicata printr-un
numar mai mic de variabile latente - ascunse care ar sta in spatele
raspunsurilor la intrebarile concrete. Daca am nimerit bine indicatorii,
intrebarile noastre vor fi explicate in mare masura de un singur astfel de factor
care ar corespunde, prin urmare, tocmai atitudinii pe care incercam sa o
masuram. Oricum, se elimina din scala itemii care nu au corelatii mari cu
factorul principal.

In final, trebuiesc pastrate in jur de 20-25 de itemi. Calcularea scorurilor


finale se va face la fel ca si in cazul scorului total intermediar, folosindu-se doar
itemii pastrati dupa analiza de itemi.

Fidelitatea si validitatea scalelor Likert


Discutia priveste mai ales compararea scalelor Likert cu scalelele
Thurstone. Mai multi cercetatori au experimentat construirea unor scale
utilizand ambele proceduri ( Emmert, Barker ) si au constatat ca scalele
elaborate prin procedura lui Likert au o fidelitate similara cu cele construite
prin metoda, mult mai laborioasa, a intervalelor aparent egale.

Pentru a obtine masurari cat mai fidele si valide a atitudinilor prin scale
de tip Likert este necesar ca :

- 64 -

scalarea sa se realizeze pe aceeasi populatie careia i se aplica scala


in final;

sa se aplice cu strictete tehnicile de analiza a itemilor.

Exemplu de scalare tip Likert

Exemplul de mai jos este preluat dintr-o cercetare realizata de Catedra de


Sociologie pe un esantion stratificat aleator de 880 persoane in varsta de peste
18 ani. Itemii din scala initiala nu au respectat conditia lui Likert privind
formularea a jumatate dintre itemi de o maniera negativa.
De asemenea, veti observa ca numarul initial al itemilor, la fel ca si cel
final, este mai mic decat cel recomandat de Likert. Dincolo de aceste probleme
ceea ce conteaza este fidelitatea si validitatea scalelor. Indicii de fidelitate sunt
satisfacatori, iar scalele sunt OK din punctul de vedere al validitatii aparente,
de continut, externe si de construct, cum reiese mai ales din lectura
materialului Atitudinea fata de avorturi . Exemplul de mai jos trebuie inteles
strict ca exemplu.
Probabil ca Likert ar fi foarte nervos sa-l vada, nerespectand multe dintre
recomandarile sale. In literatura de specialitate se mai discuta daca scalele
care doar mimeaza modalitateade elaborare recomandata deLikert ( de care
difera d.p.v. al numarului de itemi, al valorilor de pe scalele grafice, a
formularii itemilor etc. ) pot sau nu pot sa fie denumite scale Likert. Asa cum
am precizat conteaza mai ales validitatea si fidelitatea masurarilor realizate cu
aceste scale.

Scala atitudinilor sexuale

- 65 -

Scala in sine, care contine 14 itemi ( excluzand intrebarea referitoare la


avorturi ) are o fidelitate satisfacatoare. Datorita necesitatilor studiului nostru,
cat si scazutei utilitati a scalei in sine pentru investigatiile care urmeaza, ne
putem permite sa nu introducem in masurarile cu aceasta scala itemul
referitor la avorturi.

Corelatiile dintre itemi ne sugereaza insa ca itemii nu constituie o scala


unidimensionala. De altfel, o simpla lectura a propozitiilor trimite imediat la
mai multe aspecte distincte care descriu atitudinile referitoare la viata de
familie si sexualitate in contextul unei societati in schimbare. Pentru a depista
aceste dimensiuni am folosit analiza factoriala, prin metoda componentelor
principale, rotatia Varimax.

Am extras patru factori care explica 56,8% din varianta itemilor


introdusi in analiza. Prezentam mai jos itemii, in ordinea lor originala,
marcand si factorii cu care au corelatii mai mari de 0,4.

3.1.7. Delimitarea populaiei supuse cercetrii

n cercetrile psihosociale se utilizeaz ca surs de informaii oamenii.


Acetia sunt, de fapt, integrai ei nii n procesele analizate, sunt creatorii
faptelor sociale i purttorii celor mai diverse relaii. Informaiile luate direct de
la subiecii activitilor practice au o valoare deosebit pentru analiza tiinific
a mediului social. Pentru ca informaiile recoltate de la oameni s aib valoare
tiinific, trebuie respectate cu rigoare cteva cerine ale metodologiei

- 66 -

cercetrii. Printre acestea, determinarea pe baze tiinifice a populaiilor care


urmeaz s fie cercetate are o importan deosebit.
Cine sunt subiecii de la care se vor recolta informaiile necesare verificrii
ipotezelor de cercetare? Ce caracteristici trebuie s aib acetia? Cum vor fi
selecionai?
Alegerea

acestora se va face n funcie de natura problemei studiate i de

inteniile cercettorului.

Determinarea populaiei supuse investigaiei presupune realizarea a trei


operaii metodologice distincte, dar strns legate ntre ele:

Stabilirea colectivitii statistice generale (criteriul de referin pentru


efectuarea acestei operaii metodologice l reprezint problemele sociale
care constituie obiectul cercetrii de teren);

Stratificarea (gruparea populaiei);

Alegerea eantioanelor asupra crora urmeaz s se efectueze investigaia


propriu-zis.

Aceste operaii se realizeaz dup ce, n prealabil, a fost stabilit sfera de


cuprindere n teritoriu (delimitarea spaial a cercetrii). Cercetrile sociologice
nu depesc de regul dimensiunile unei zone socio-geografice. Cele mai
numeroase cercetri se efectueaz n marile organizaii economice, la nivelul
judeelor, n comune i orae.
a) Dup ce a fost stabilit sfera de cuprindere n teritoriu a unitilor
economice sau a colectivitilor umane care urmeaz s fie cercetate, se trece la
delimitarea colectivitii statistice generale. Astfel, vor fi incluse n
colectivitatea statistic general:

- 67 -

a)

toate persoanele (sau grupurile umane organizate) care sunt implicate


printr-un tip de activitate practic n procesele socio-economice sau
culturale care constituie obiectul cercetrii;

b)

toate persoanele care, prin statutul lor social, sunt rspunztoare de


organizarea, conducerea i efectuarea controlului social asupra
proceselor menionate;

c)

persoane care, dei nu sunt implicate nemijlocit n procesele analizate,


dein informaii referitoare la aceste procese.

De exemplu, sfera colectivitilor generale este diferit n cazul a dou


cercetri pe teme aparent asemntoare. O investigaie pe tema Factorii
psihosociali ai creterii productivitii muncii presupune luarea n
considerare a informaiilor date de salariaii care i desfoar activitatea n
unitatea respectiv. Dac analiza vizeaz Factorii psihosociali care
contribuie la creterea eficienei sociale a muncii , sfera colectivitii
statistice generale va fi mult mai mare. Diferena este dat de coninutul celor
dou concepte, productivitatea muncii i eficiena social a muncii. Ultimul
este un concept mult mai complex. El exprim, pe lng productivitatea
muncii, i valoarea social a produselor, calitatea acestora, nevoile sociale pe
care le satisfac etc. n acest caz, pentru o analiz riguroas i relevant sunt
necesare informaii i de la beneficiarii produselor realizate n unitatea
cercetat.
b) Dup ce s-a stabilit colectivitatea statistic general, se procedeaz la
gruparea populaiei n raport cu acele caracteristici natural-sociale ale
acesteia. Cele mai frecvente caracteristici ale populaiei, care devin criterii de
grupare (stratificare) n cercetrile psihosociologice sunt:

- 68 -

a) caracteristicile socio-demografice: sex, vrst, starea civil, structura


familial.
b) Caracteristici socio-profesionale: tipul profesiei, forma de calificare,
vechimea n munc etc. De ex., profesia de miner.
c) Caracteristici sociale: apartenena la grupul social, la mediul social de
provenien (rural, urban). Gruparea populaiei, n vederea studierii ei
sociologice, n funcie de mediul social de provenien este o cerin
metodologic de baz.
d) Caracteristici economice: venituri ale persoanelor sau bugete familiale,
tipul i structura locuinei, zestrea gospodriei etc. Aceste caracteristici
sunt utilizate drept criterii de clasificare a populaiilor (anterior
cercetrii) mai ales cnd cercetrile se refer la aspecte ale calitii vieii
sau nivelului de trai.
Informaiile cu privire la toate tipurile de caracteristici menionate de mai
sus se obin, de regul, din situaii statistice, din fiele de eviden, registrele
agricole, fiele de pontaj etc. Se ntmpl uneori ca aceste surse s nu fie
complete sau s nu fie actualizate. De aceea, pentru a avea o imagine complet
a structurilor populaiei ce urmeaz a fi studiate, se folosesc fiele de
recensmnt.
c) Structurarea populaiei n funcie de caracteristicile de mai sus servete la
efectuarea a dou operaii metodologice de o deosebit importan n
organizarea i desfurarea cercetrilor concrete: eantionarea i ntocmirea
tabelelor de corelaie n care aceste caracteristici obiective ale populaiei se
constituie ca variabile independente n funcie de care se analizeaz opiniile,
motivaiile, performanele profesionale, aspiraiile etc.
Cercetrile sociologice pot fi efectuate asupra ntregii populaii care formeaz
ceea ce anterior am numit colectivitatea statistic general (cercetri totale)
- 69 -

sau asupra unui eantion extras din populaia total (cercetri selective). n
practic situaiile cele mai frecvente sunt acestea din urm. Cercetrile
selective prezint avantaje att din punct de vedere tiinific, ct i material. n
cadrul acestui tip de cercetare, numrul populaiei de la care urmeaz s fie
recoltat informaia se reduce considerabil fa de populaia total. Sunt situaii
cnd analiza tiinific a unui fenomen social se poate face prin investigarea a
4-5 mii de subieci, iar rezultatele s fie reprezentative pentru ntreaga
populaie a rii. n astfel de condiii, cercetarea poate fi mai riguroas prin
adncirea analizei asupra unui numr mai mare de caracteristici ale realitii
cercetate. Pentru ca o astfel de cercetare selectiv s fie una tiinific este
obligatoriu ca eantionul calculat s fie reprezentativ pentru ntreaga
colectivitate statistic studiat.
Se poate spune despre un eantion c este reprezentativ atunci cnd
subiecii

reinui

din

eantionul

caracteristici ale populaiei

respectiv

sunt

purttorii

principalelor

totale. Reprezentativitatea eantionului exprim

deci, capacitatea acestuia de a reproduce ct mai fidel structurile i


caracteristicile populaiei din care a fost extras. Pentru a satisface aceast
cerin, eantioanele trebuie

s fie calculate dup scheme de eantionare

elaborate n cadrul statisticii teoretice sau n cadrul metodologiei cercetrilor


sociale.

3.1.8. Stabilirea metodelor i tehnicilor de cercetare

Natura specific a diverselor tipuri de fapte sociale impune utilizarea


unor metode adecvate pentru studierea lor. Dac, de exemplu, ntr-o cercetare
sunt formulate ca obiective cunoaterea relaiilor socioafective din grupurile
mici, precum i opiuniile, motivaiile i comportamentele indivizilor care
- 70 -

formeaz aceste grupuri, este obligatoriu s folosim mai multe metode. Pentru
studiul relaiilor socioafective, singura metod care poate fi folosit este metoda
sociometric; opiniile i motivaiile pot fi cunoscute cu ajutorul anchetei
sociologice,

iar

pentru

studiul

comportamentelor

umane

observaia

metodologic s-a dovedit a fi metoda cea mai adecvat. Folosirea, n acest caz, a
trei metode distincte nu este un capriciu al cercettorului, ci este impus de
natura diferit a faptelor sociale care constituie obiectul analizei tiinifice.
De regul, ntr-o cercetare sociologic, aplicarea unei singure metode este
incomplet, deoarece se situeaz i se finalizeaz ntr-un singur nivel analitic
(cel mai adesea descriptiv). Tocmai de aceea se recomand dublarea metodelor
cantitative de ctre metode calitative de recoltare a informaiilor.

Modelul cantitativ presupune:


-

realitate social exterioar bazat pe descrieri de tip pozitivist: pe


cercetare efectiv, pe nregistrare, pe numrare i msurare;

se bazeaz pe tehnici de cdercetare structurate, standardizate:


chestionarul, interviul standardizat (pe baz de ghid de interviu), plan
observaional riguros, standardizat etc.

Modelul calitativ:
-

se fundamenteaz pe subiectivitatea uman, pe realitatea social


construit i interpretat prin interaciunea motivaiilor, ateptrilor,
reprezentrilor individuale i de grup;

se bazeaz pe tehnici nestandardizate (nestructurate, intensive, de


profunzime): interviul intensiv, interviul de grup, studii de caz,
analiza biografiilor.

- 71 -

Cunoaterea tiinific riguroas trebuie s conduc la mbinarea


celor dou abordri.
n practic, unitatea dintre metodele i tehnicile cantitative i
calitative apare astfel:
n cazul unor probleme sociale mai puin cunoscute, elaborarea

propriu-zis a tehnicilor cantitative (a chestionarului, de exemplu) ar trebui


precedat de studii pregtitoare (n care s se foloseasc interviurile
intensive, de profunzime, analize documentare, observaii).
Benefic

pentru

cercetare

este

ca

urma

aplicrii

propriu-zise

chestionarului (a metodelor i tehnicilor cantitative) informaiile s fie


completate de date obinute prin utilizarea metodelor intensiv-calitative.
Trebuie selectate metodele cele mai adecvate cercetrii, n funcie de
concepia general-teoretic, de obiectivele i ipotezele cercertrii.
ntrebrile din chestionar, ghid de interviu, ghid de observaie etc. Vor fi
construite pe baza indicatorilor obinui prin operaionalizarea conceptelor.
Att n metodele i tehnicile de cercetare stabilite, ct i elaborarea propriuzis a instrumentelor de lucru nu au valoare dect n msura n care, prin
intermediul acestora, se ating obiectivele cercetrii i sunt verificate ipotezele
de cercetare.
3.1.9. Elaborarea instrumentelor necesare recoltrii informaiilor
Informaiile referitoare la diferite aspecte ale vieii sociale prezint
diferene att de coninut ct i de form. De aceea, n cercetare se folosesc
instrumente elaborate n cadrul diverselor metode sociologice pentru a recolta
informaii necesare: fia de observaie, chestionarul, ghidul de interviu, testul
sociometric etc.

- 72 -

Redactarea instrumentelor nu este o operaie pur tehnic. Acest moment


n pregtirea unei cercetri concrete, este dependent de calitatea demersurilor
metodologice i este influenat de teoria sociologic general.
ntrebrile din chestionar, ghid de interviu, ghid de observaie etc. vor fi
construite pe baza indicatorilor obinui prin operaionalizarea conceptelor.

4. Cercetarea de teren propriu-zis (3h)

4.1. Ancheta-pilot
4.2. Cercetarea de teren
Toate demersurile (etapele) menionate pn acum sunt premergtoare
deplasrii n teren, adic contactului nemijlocit cu realitatea ce urmeaz s
fie cercetat. Avnd n vedere c viaa social este n permanent schimbare, se
recomand ca nainte de a declana cercetarea propriu-zis s se procedeze la o
anchet pilot.
n aceast faz cercettorul testeaz mai nti validitatea instrumentelor
de cercetare. Dup ce ne-am convins c problemele asupra crora solicitm
informaii sunt i problemele reale ale oamenilor, c ntrebrile sunt formulate
clar, c oamenii sunt interesai efectiv de a coopera cu noi, putem considera c
se poate trece la activitatea de recoltare a informaiilor de la ntrega populaie
din eantion. n cazul n care apar erori, n legtur cu oricare din problemele
menionate, se procedeaz la corectarea lor. Numai dup aceast verificare
riguroas putem trece la cercetarea de teren propriu-zis.

- 73 -

5. Analiza informaiilor i formularea concluziilor

5.1. Prelucrarea informaiilor

n cadrul cercetrilor sociologice se recolteaz, de obicei, un mare volum


de informaii. Pentru ca acestea s poat fi analizate este necesar o prelucrare
prealabil a lor. Informaiile se prelucreaz n mod diferit n funcie de sursa de
la care au fost obinute i de instrumentele cu ajutorul crora au fost recoltate.
n ceea ce privete informaiile sub form de cifre, reinute din documente
statistice, dri de seam, registre agricole, bugete de familie, registre de
eviden a solicitrilor populaiei etc. implic operaii mai puin numeroase n
stadiul de prelucrare, deoarece informaiile respective se grupeaz i se
ordoneaz dup criterii care s faciliteze analiza sociologic prin intermediul
tabelelor construite nainte de nceperea recoltrii lor.
Modul de prelucrare a informaiilor obinute din documentele sociale i
din fia de observare vor fi prezentate n detaliu n cursurile referitoare la
metoda observaiei i tehnica analizei coninutului comunicrii.
Prelucrarea

informaiilor

rezultate

din

ancheta

sociologic

(prin

intermediul chestionarului i interviului) solicit un efort mult mai mare i o


cunoatere exact a cerinelor teoretico-metodologice pe care le presupune
aceast etap a cercetrii. Prelucrarea statistic a datelor recoltate devine
posibil numai dup sistematizarea i ordonarea informaiilor.
Principalele momente ale unei astfel de prelucrri sunt: verificarea i
validarea informaiilor care urmeaz s fie reinute pentru prelucrare;
codificarea informaiilor.

- 74 -

Verificarea i validarea informaiilor presupune:


-

lecturarea fiecrui chestionar pentru a stabili dac este sau nu


valid pentru prelucrare;

de regul, nu se valideaz acele chestionare care au un numr


mare de ntrebri sau cnd lipsesc rspunsurile la ntrebrile
factuale (ntrebrile de identificare).

Codificarea informaiilor reprezint:


-

operaia de reprezentare convenional a unei informaii;

codul stabilete o coresponden riguroas ntre natura calitativ a


informaiei i cifrele (n cazul unei codificri numerice) sau literele
(codificare

alfabetic)

atribuite.

cazul

chestionarelor

standardizate, codificarea se face anterior recoltrii informaiilor


(precodificare);
-

simbolurile (codurile) sunt introduse n memoria calculatorului,


astfel nct fiecare chestionar, respectiv fiecare rspuns la ntrebri
s devin uniti distincte n baza unui program de corelaii
statistice.

n cercetarea sociouman, se impune utilizarea unor metode statistice:


-

se calculeaz ponderea diverselor caracteristici;

se calculeaz medii i indici ale valorilor acestora;

se efectueaz corelaii statistice;

se realizeaz analiza statistic


rezultatului

obinut

prin

a gradului de semnificaie a

aplicarea

formulelor

(teste

semnificaie).

5.2. Analiza informaiilor; interpretarea i explicarea faptelor


sociale studiate
- 75 -

de

Informaiile obinute se raporteaz la obiectivele i ipotezele cercetrii


este momentul n care se argumenteaz confirmarea sau infirmarea fiecrei
ipoteze de lucru.
Sunt evideniate urmtoarele aspecte:
precizarea modului n care orice aspect al datelor recoltate moduleaz
sau completeaz explicaii referitoare la ipoteze.
Corelarea i int
egrarea tuturor informaiilor rezultate n urma analizei fie n vededrea
formulrii de noi ipoteze de cercetare, fie de sugerare a noi demersuri de
abordare a subiectului supus analizei.
Este subliniat i reprezentativitatea informaiilor obinute i semnificaia
lor sociologic.

5.3. Formularea concluziilor


n urma analizei i interpretrii datelor recoltate, a stabilirii semnificaiei
lor n raport cu problema abordat i, mai ales, cu ipotezele elaborate, se
recurge la formularea concluziilor ntregii cercetri (concluzii finale).
Concluziile:
-

sunt estimri sintetice care conin sau rezum esena rezultatelor


obinute n cercetare;

pot avea un caracter mai general sau mai particular n funcie de


generalitatea sau specificitatea obiectivelor i ipotezelor iniiale.

- 76 -

Relev gradul de originalitate a cercetrii, dac s-a ajuns la idei noi


care le depesc sau continu pe cele deja cunoscute sau dac
ideile deja cunoscute sunt doar confirmate sau ntrite;

Conin uneori implicit sugestii pentru viitoarele cercetri (este de


dorit ns formularea explicit a acestor sugestii).

5.4. Redactarea raportului de cercetare


Este ultima etap a unei cercetri sociologice, i implic prezentarea
cerinelor redactrii acesteia:

Se elaboreaz mai nti o schi a raportului aceasta permite punerea


n ordine logic a tuturor informaiilor de care dispunem;

Se procedeaz la redactarea propriu-zis a raportului, care trebuie s fie


concis;

Dup ce raportul a fost redactat, se procedeaz la o analiz critic a


acestuia de ctre autori, cu participarea i a altor specialiti sau
colaboratori.

Realizarea fiecrui demers metodologic menionat presupune implicarea


total i responsabil a cercettorului, utilizarea experienei acumulate n
alte cercetri, utilizarea unor metode rezultate din cercetri similare
desfurate de ali autori etc. ntre etapele unei cercetri sociologice
exist o legtur indisolubil, iar actul cunoaterii se realizeaz ca
rezultat al activitii desfurate de cercettor pe ntreg parcursul
activitii sale.

- 77 -