Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologie Etica Si Deontologie Farmaceutica
Psihologie Etica Si Deontologie Farmaceutica
energia specifica a organelor de simt - fiecare organ de simt poseda o energie specifica
proprie lui, care este transmisa creierului, indiferent de maniera in care este stimulat.
variabile care actioneaza corelat sau independent cu intensitatea stimulului. Aceste variabile
se impart in trei categorii:
-
durata aplicarii;
modul de aplicare;
Pana in secolul XIX s-au clasificat dupa organele de simt: auditive, vizuale, olfactive,
gustative si cutanate. Tot ce depasea aceasta clasificare era pus pe seama unui al 6-lea simt.
2. Criteriul functional
Conform acestui criteriu se delimiteaza mai intai functia senzoriala, apoi se incearca
identificarea organului receptor care o indeplineste.
3. Criteriul insusirilor detectate senzorial
a) Senzatii cutanate stimuli mecanici;
b) Senzatii vizule, auditive stimuli fizici;
c) Senzatii gustative, olfactive stimuli chimici;
d) Senzatii proprio si interoceptive stimuli fizilogici.
Importanta senzatiilor
Senzatiile informeaza despre variatiile care se produc in circumstantele mediului
inconjurator, cu conditia ca aceste variatii sa fie importante si sa se produca in anumite limite.
Senzatiile asigura adaptarea organismului la variatiile mediului inconjurator.
Senzatiile orienteaza si controleaza benefic conduitele actuale ale individului.
Perceptia
Impreuna cu senzatiile, perceptiile asigura orientarea senzoriala nemijlocita a omului
in mediul inconjurator.
Perceptia este o forma superioara a cunoasterii senzoriale. Spre deosebire de senzatie,
care re-produce insusirile simple ale obiectelor si fenomenelor, perceptia asigura constiinta
unitatii si integritatii obiectului.
Analiza comparativa ce este perceptia si ce este senzatia
Comparativ cu senzatia, perceptia este:
-
elementelor. Perceptia nu este o simpla contemplare sau o copie mecanica a obiectului, ci este
un produs orientat si organizat care implica nenumarate actiuni cu obiectele.
Perceptia ca deformare a obiectului
Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale datorate unor particularitati ale figurilor
geometrice, numite si iluzii optico-geometrice.
Exista trei categorii de iluzii:
-
Durata se refera la intervalul obiectiv care separa doi stimuli intre ei (durata poate fi
scurta si intermediara). Estimarea timpului este influentata si de caracterul placut sau neplacut
al unor activitati si de varsta.
Orientarea temporala
Depaseste perceptia si estimarea timpului, dar se baeaza pe ele. Ea consta in a situa o
faza a schimbarii in raport cu un intreg ciclu de schimbari.
Perceptia miscarii
Miscarea constituie o schimbare a pozitiei in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp.
Tipuri de miscare:
-
reala;
aparenta;
autocinetica;
consecutiva.
caracter integrat
caracter constructiv
caracter social
Concluzie
Reprezentarile joaca un rol important in cunoastere. Ele constituie un punct de plecare
pentru majoritatea proceselor psihice.
Servesc ca instrumente de adaptare la realitate.
Apar ca un rezultat, un bilant al cunoasterii, care pregatesc calea spre cunoasterea logica
rationala.
Gandirea
Cele mai semnificative caracteristici ale gandirii sunt:
Caracterul informational operational
Gandirea este un mecanism de prelucrare, interpretare si evaluare a informatiilor.
Caracterul mijlocit
Gandirea nu opereaza asupra realului, asupra obiectelor si fenomenelor, ci asupra
informatiilor furnizate de senzatii, perceptii si reprezentari. Ea este o prelucrare secundara a
informatiilor.
Caracterul mijlocitar
Gandirea este un mecanism psihic care mijloceste si influenteaza alte mecanisme psihice,
contribuind la accelerarea functionalitatii si la sporirea eficientei lor.
Caracterul generalizat si abstractizat
Gandirea opereaza cu insusirile generale, abstracte.
Caracterul actional
Baza genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea izvoraste din actiune si se
finalizeaza in ea.
Caracterul finalist
Omul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii activitatii, ci cu mult inainte de a trece
la executarea ei.
7
Caracterul multidirectional
Gandirea opereaza cu toate cele trei dimensiuni temporale: trecut, prezent si viitor.
Caracterul sistemic
Gandirea este cea mai inalta forma de prelucrare a informatiei si de exercitare a comenzii
si controlului.
Unitatile de baza ale gandirii
Gandirea contine mai multe componente:
-
Imaginea ca reprezentare mintala a unui obiect specific, unitatea cea mai primitiva a
gandirii;
Conceptul - o eticheta pusa unei clase de obiecte, evenimente care au in comun cateva
atribute;
Regula sau legea cea mai complexa unitate a gandirii, ce presupune stabilirea relatiei
intre doua sau mai multe concepte.
Memoria
Memoria este un mecanism ce se deruleaza in timp, parcurgand in dinamica sa o serie de
procese.
1. Encodarea
Encodarea reprezinta primul proces parcurs de mecanismele mnezice in dinamica lor.
Traducerea informatiei se realizeaza prin intermediul unui cod, de aceea natura encodarii va fi
dependenta de natura codului. Exista trei tipuri de coduri: vizuale, auditive si semantice, deci
trei tipuri de encodare:
-
2. Stocarea
Stocarea este procesul de retinere (pastrare, conservare) a informatiilor pana in
momentul in care este necesara punerea lor in disponibilitate.
Durata stocarii este extrem de variabila, uneori ea este foarte scurta, alteori medie, iar
uneori foarte mare. Durata variabila a stocarii a stat la baza distingerii diferitelor tipuri de
memorie: de scurta durata (MSD) si de lunga durata (MLD) si memoria de durata medie,
interpusa intre primele doua.
3.Recuperarea
Recuperarea este procesul memoriei care consta in scoaterea la iveala a continuturilor
encodate si stocate in vederea utilizarii lor in funcie de necesitati.
Imaginatia
Imaginatia este capacitaea omului de a produce imagini. Ea inseamna fie simpla
reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor care le-au provocat, fie creatiile libere ale
fanteziei umane.
Formele imaginatiei
In functie de prezenta sau absenta intentiei si a efortului voluntar, imaginatia este:
-
Involuntara
Dupa tipul de activitate in care se incadreaza, exista: imaginatie artistica, literara, tehnicostiintifica, muzicala, etc.
Dupa tipul de reprezentari dominante: imaginatie plastic-vizuala, auditiv-motrica.
In toate aceste forme de imaginatie sunt utilizate o varietate de procedee care duc la
rezultate diferite cantitativ si calitativ.
Motivatia
Motivatia are in vedere aspectele care stau la baza actiunilor noastre: cum ajungem sa
actionam si ce factori ne influenteaza actiunile.
Motivatia este o parghie importanta in procesul autoreglarii individului, o forta motrica a
dezvoltarii psihice si umane. Ea sensibilizeaza diferit persoana la influentele externe, facand-o
mai mult sau mai putin permeabila la ea.
Trebuintele:
-
11
care depinde functionarea inteligentei. Ea este tensiunea intregului organism, soldata cu efecte
de atractie sau respingere.
Relatia dintre afectivitate si motivatie a fost sustinuta de multi autori, care sustineau ca
intre cele doua procese exista o stransa interactiune.
Afectivitatea este prezenta incepand cu pulsatiile inconstientului si terminand cu
realizarile ultimative ale constiintei, de aceea este considerata componenta bazala,
infrastructurala a psihicului si nota lui definitorie.
Comunicare si limbaj
Limbajul reprezinta cel mai important instrument de comunicare. Orice societate umana
poseda un limbaj si orice persoana cu nivel intelectual normal achizitioneaza limba materna.
Cel mai frecvent limbajul este definit ca activitate psihica de comunicare intre oameni, prin
intermediul limbii.
Limba este totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale, gramaticale) ce dispun de
o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare. Limba este un sistem inghegat de
cuvinte si reguli gramaticale. In raport cu individul ea este un dat obiectiv si nu depinde de
existenta in sine a individului ci de existenta activitatii umane.
Intre limba si limbaj exista cel putin 2 diferente importante:
1. In timp ce limba e un fenomen social, limbajul este un fenomen individual, realizanduse atat in plan fiziologic, cat si in plan psihologic;
2. Daca limba este extraindividuala, limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii.
Comunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai
multe persoane, doua sau mai multe grupuri.
Esentiale pentru actul comunicarii sunt:
1. Relatia dintre individ sau dintre grupuri;
2. Schimbul, transmiterea si receptarea semnificatiei;
3. Modificarea intentionata sau neintentionata a comportamentului celor angajati in
comunicare.
12
Comunicarea prin corp este cea mai complexa deoarece corpul poate deveni un produs
voluntar mascat, travestit. Ea recurge la mijloace ca: mimica, aparenta fizica, gesturi.
Mimica are un rol important in comunicarea nonverbala. Privirea se distinge ca element
central al fetei care tradeaza stari de admiratie, iubire, ura.
Comunicarea prin spatiu exista patru tipuri de distante care regleaza comunicarea:
-
Comunicarea prin imagini e mult mai eficienta deoarece afecteaza un numar mai mare
de persoane.
Atentia
Caracterizarea generala a atentiei
Atentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea.
Atentia este o functie prin care se modeleaza tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea
celorlalte procese si structuri psihice. Prezenta ei asigura o buna receptie senzoriala si
perceptiva a stimulilor, o intelegere profunda a ideilor, o capacitate mnezica mai fidela. Lipsa
atentiei duce la omisiuni in receptarea stimulilor, la erori in raspunsuri si la confuzii in
descifrarea sensurilor.
Definitia atentiei
Atentia este activitatea psihica ce consta in orientarea spre obiecte si fenomene
inconjuratoare si care asigura reflectarea lor deplina si precisa in creierul omului.
Insusirile atentiei:
Volumul atentiei
14
4.
5.
6.
16
Conditiile unei bune observatii sunt: stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului
urmarit; selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor
necesare; elaborarea unui plan riguros de observatie; consemnarea imediata a celor observate,
deoarece consemnarea ulterioara ar putea fi afectata de uitare; efectuarea unui numar optim de
observatii; desfasurarea ei in conditii cat mai variate; discretia ei (persoana in cauza sa nu-si
dea seama ca este observata. Pentru a creste calitatea observatiei este necesar sa se apeleze la
o serie de repere de conrol reiesite din observatiile anterioare ale cercetatorului, din
experienta sa personala de viata sau din lucrarile de specialitate.
Principalele avantaje ale metodei observatiei sunt: permite surprinderea manifestarilor
comportamentale firesti, naturale ale individului, in conditiile obisnuite de viata si activitate;
furnizeaza mult material ce poate fi raportat la informatiile deja publicate; este deschisa
oricarui final, putand sugera multe piste pentru abordarile ulterioare; rezultatele ei sunt
accesibile si altor cercetatori; ofera informatii nu doar cu privire la ce, cand si unde se
intampla, ci si referitor la implicatiile actiunilor si conduitelor; sugereaza explicatii posibile cu
privire la cauzalitatea actiunilor in situatii particulare; ofera acces la fenomene de obicei
ascunse sau care nu pot fi studiate experimental.
Dintre dezavantajele metodei observatiei enumeram: observatorul trebuie sa astepte
intrarea in functiune a fenomenului studiat; informatiile cantitative oferite sunt putin
numeroase; practicarea ei se soldeaza cu o serie de efecte negative cum ar fi: suscitarea
intrarii in functiune a mecanismelor de aparare sociala a subiectilor observati; modificarea
situatiei globale a campului psihosocial determinata de prezenta observatorului; producerea
unor schimbari ale comportamentului celor observati, datorita personalitatii observatorului.
Datele obtinute prin metoda observartiei trebuie coroborate cu cele recoltate prin aplicarea si a
altor medode.
Convorbirea
Convorbirea este o discutie angajata intre cercetator si subiectul investigat, care
presupune: relatia directa, de tipul ,,fata in fata, intre cercetator si subiect; schimbarea
locului si rolurilor partenerilor (cel care a intrebat poate sa si raspunda, cel care a raspuns
poate sa si intrebe); sinceritatea deplina a subiectului, evitarea raspunsurilor incomplete, de
fatada, a celor care tind sa-l puna intr-o lumina favorabila, a deformarilor voluntare; existenta
la subiect a unei oarecare capacitati de introspectie si autoanaliza, evaluare si autodezvaluire;
abilitatea cercetatorului in a obtine angajarea deplina si autentica a subiectilor in convorbire;
17
empatia cercetatorului. Convorbirea este considerata metoda psihologica cea mai complicata
si cea mai greu de invatat. Este complicata din mai multe motive:
1. in cadrul ei influenta reciproca dintre cercetator si subiectul investigat este mai mare
Pentru reusita convorbirii este necesar ca cercetatorul sa se gandeasca anticipat la ea, sa-si
structureze (in linii mari sau chiar in amanunt) intrebarile; sa culeaga informatii despre
subiect; sa-i anticipeze raspunsurile, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii
neprevazute (blocarea subiectului, refuzul lui de a raspunde etc.)
Marele avantaj al convorbirii consta in faptul ca permite recoltarea unor informatii
numeroase, variate si pretioase intr-un timp relativ scurt si fara a necesita materiale si
instalatii speciale. Dezavantajul ei provine din posibila lipsa de receptivitate a subiectului, din
subiectivitatea sa; de aceea se impune ca datele obtinute sa fie completate si verificate prin
alte metode.
Chestionarul
Un chestionar este un instrument de cercetare constand dintr-o serie de intrebari si a altor
solicitari in scopul de a aduna informatii de la persoane. Chestionarul a fost inventat de Sir
Francis Galton.
18
Chestionarele au avantaje fata de alte tipuri de studii. Nu au nevoie de mult efort din
partea celui ce chestioneaza ca ancheta verbala sau prin telefon, au adesea raspunsuri
standardizate care il face simplu pentru a aduna date.
Metoda biografica
Aceasta metoda vizeaza strangerea
evenimente parcurse de individ in existenta sa, despre relatiile prezente intre ele ca si despre
semnificatia lor, in vederea cunoasterii ,,istoriei personale a fiecarui individ, atat de necesara
in stabilirea profilului personalitatii sale, cat si pentru explicarea comportamentului actual al
persoanei. Biografia ofera o imagine unitara asupra omului, facilitand cunoasterea sa concreta
si contribuind la descifrarea specificului individual al persoanei.
Marile avantaje ale metodei biografice sunt reprezentate de naturalitatea si autenticitatea
datelor furnizate. In acelasi timp, dat fiind faptul ca ea nu este o metoda de reproducere in
laborator a vietii unui individ, ci doar de reconstituire a acesteia pornind de la diverse surse
(relatarile verbale ale subiectului, documentele personale etc.) nu este exclus ca aceasta
reconstituire sa fie uneori incompleta sau chiar voit deformata.
Experimentul
Cea mai puternica metoda stiintifica este experimentul. Experimentele ne pun la dispozitie
cea mai importanta testare despre cauze si efecte. Cercetatorul controleaza cu grija conditiile de multe ori intr-un laborator si face masuratori pentru a descoperi relatiile cauzale dintre
variabile. O variabila este un atribut care poate lua diferite valori.
Variabila independenta este controlata in totalitate de experimentator, care o creeaza si ii
controleaza variatia. Intr-un experiment, variabila independenta reprezinta ,,cauza formulata
de ipoteza. ,,Efectele formulate de ipoteza reprezinta variabila dependenta, deoarece aceasta
prin ipoteza depinde de valoarea variabilei independente.
Testele
Testul este un gen de instrument standardizat. Testul psihologic este o proba relativ scurta,
care permite cercetatorului colectarea unor informatii obiective despre subiect, pe baza carora
19
Doua criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de exemplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a) Factori declansatori
b) Factori determinanti
c) Factori favorizanti
d) Factori predispozanti sau de risc
e) Factori de mentinere
22
23
Efectul ,,placebo
Placebo este un termen utilizat in cercetare pentru a desemna o
substanta inactiva sau o procedura utilizata ca element de control in
experimente. Efectul placebo este imbunatatirea masurabila, observabila
sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament
real in desfasurare.
Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o
componenta a acesteia despre care nu a fost demonstrat ca administrarea
sa ar produce o activitate fiziologica sau psihologica specifica, menita sa
imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul afectiunii tratate.
Placebo poate fi:
-
voi fi placut
(agreabil).
-
actiune nespecifica.
25
digestive fara consult medical, poate amana diagnosticarea unui ulcer stomacal, sau al unui
sindrom de colon iritabil.
Riscul intolerantei sau al interactiunii dintre medicamente. In lipsa unor cunostinte
medicale amanuntite, se pot ignora efectele adverse ale unor medicamente sau ale unor
posibile combinatii de medicamente. Consecintele pot fi uneori atat de grave incat necesita
spitalizare, mai ales la o varsta inaintata.
Posibile intoxicatii. Serviciile de urgente medicale se confrunta cu situatii in care
pacientii, din ignoranta, pierd din vedere numarul pastilelor administrate si apar intoxicatiile.
Cele mai frecvente sunt cele cu medicamente impotriva durerii si cu antiinflamatoare.
Agravarea starii de sanatate. Automedicatia implica riscul de a se administra un
tratament nepotrivit, in lipsa unui consult medical. Astfel, tratarea cu sirop de tuse a unei
infectii pulmonare, poate duce rapid la agravarea bolii, deoarece este tratat doar un simptom si
nu boala in sine.
Copiii si abuzul de medicamente. Sunt destule mame care se considera foarte
pricepute si administreaza copiilor tratamente fara prescriptie medicala. In cazul copiilor,
numai anumite medicamente sunt interzise (cazul aspirinei), dar trebuie prudenta si in
folosirea ceaiurilor si a unor suplimente alimentare, fara acordul medicului. In Franta, exista
medici pediatri care considera ca administrarea excesiva si nejustificata de medicamente la
copii, poate fi considerata o forma de violenta asupra lor.
Datorita intereselor economice, se constata in Europa ca regulamentele de vanzare a
medicamentelor fara reteta devin mai permisive. Chiar si in tari mai riguroase in aceasta
privinta cum este Franta, lucrurile devin greu de controlat datorita pietei online a
medicamentelor (se pot cumpara produse farmaceutice din alte tari).Cele mai achizitionate in
acest mod sunt pastilele pentru potenta gen Viagra, calmantele, somniferele, pastilele pentru
slabit, antidepresivele.
Toata aceasta situatie ne arata ca automedicatia ramane o problema ce poate fi
gestionata prin responsabilitatea fiecaruia. Medicul nu are aici niciun rol, deoarece nu se
apeleaza la el, iar producatorii de medicamente se protejeaza, notand pe prospect (cu litere
mici): ,,a nu se utiliza indelungat fara avizul medicului sau ,,a se citi prospectul inainte de
utilizare.
26
Ipohondria
Ipohondria, in termeni medicali hipocondria, reprezinta preocuparea excesiva sau
teama de a suferi de o boala grava. De cele mai multe ori starea de anxitate persista chiar si
dupa un consult medical dupa care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele
sale nu au o baza medicala solida, sau daca exista o boala la baza simptomelor, temerile sale
sunt mult exagerate. Majoritatea celor ce sufera de aceasta boala tind sa isi focalizeze teama
asupra unui anumit simptom, cum ar fi problemele gastro-intestinale, palpitatiile sau oboseala
musculara.
De cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici simptome sa reprezinte
un indicator al unei boli grave, constanta autoanaliza i autodiagnosticare, precum si o
excesiva preocupare fata de propriul organism. Multe persoane suferind de acesta boala
exprima neincredere in diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurrile medicilor fata
de absenta unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata. Multi ipohondri
necesita constante reasigurari, fie de la doctori, fie de la familie sau prieteni, boala putand
deveni un adevarat calvar atat pentru bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia.
Efectul reactiilor adverse produse de medicamente
Medicamentul este o substanta sau un preparat utilizat pentru diagnosticarea,
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte. Medicamentele sunt prescrise pentru
efectele lor benefice asupra unor afectiuni, insa nu trebuie ignorate reactiile secundare sau
adverse care pot aparea in urma administrarii lor.
Conform definitiei data de Organizatia Mondiala de Sanatate (O.M.S), reactiile
adverse sunt reactii nedorite, daunatoare, care apar la dozele eficace terapeutice. Nu sunt
considerate reactii adverse, supradozarile neterapeutice (exemplu: tentativa de suicid) si nici
lipsa de eficienta.
La aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie numerosi factori si
anume:
-
anumite stari fiziologice particulare cum sunt sarcina sau varsta inaintata;
27
1. usoare: nu presupun utilizarea unui antidot sau a unui tratament special si nici nu
prelungesc spitalizarea;
2. moderate: presupun o modificare sau un tratament special si pot sa prelungeasca
spitalizarea;
3. grave: presupun oprirea medicamentului si instaurarea unui tratament specific al
reactiei;
4. letale: produc direct sau indirect decesul pacientului.
Incidenta si severitatea reactiilor adverse ale medicamentelor sunt influentate atat de
factori care tin de medicament (tipul, calea de administrare, durata tratamentului, dozele
administrate), cat si de factori care tin de pacient (varsta, sexul, factori genetici etc.). De
exemplu, la varstnici, frecventa aparitiei efectelor adverse si gradul de severitate sunt mari
datorita faptului ca la aceasta categorie de pacienti exista polipatologie si in consecinta
polimedicatie, iar particularitatile farmacologice si farmacodinamice specifice varstei sunt
adesea ignorate de medic.
Exista reactii adverse grave si frecvente (de exemplu cele date de medicamentele
anticanceroase); reactii adverse grave, dar foarte rare (spre exemplu, cloramfenicolul care
poate produce aplazie medulara, o reactie adversa cu mortalitate de aproximativ 80%, dar cu o
frecventa de 2-4 cazuri la 100.000 de bolnavi tratati).
Dependenta de medicamente
Anual, sute de mii de persoane sunt spitalizate in urma consumului excesiv de
medicamente. La fel ca si alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele psihotrope
(antidepresivele, somniferele) actioneaza asupra creierului si duc la modificarea
comportamentului persoanelor care le consuma.
Deoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa
28
isi mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si
indeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.
Simptomele dependentei
Incapacitatea de a rezista fara medicamente - persoana respectiva simte ca nu mai poate
sa adoarma fara sedative, nu face fata stresului de peste zi fara o pastila ,,minune, nu mai are
incredere in capacitatile propriului organism si nu-l poate controla.
Anxietate (in cazul absentei pastilelor): daca nu si-a luat pastila ca de obicei, persoana
dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi
faca rost cat mai repede de medicament.
Sentimentul pierderii controlului - acesta se manifesta atat in absenta medicamentelor cat
si timpul consumului.
Medicamentele adresate sanatatii psihice au efecte terapeutice reale insa riscul ca o
administrare simpla si terapeutica sa se transforme intr-una nociva, toxica, este foarte mare.
Asa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui
doctor.
29
deontologie si etica medicala sunt necesare urmatoarele conditii: simtul tactului, vocatia
pentru profesiunea aleasa si perfectionarea continua a cunostintelor.
Un asistent medical va obtine succese in activitatea sa, isi va castiga autoritatea daca va
avea simtul respectului fata de pacient si isi va indeplini obligatiunile sale. Disciplinarea,
executarea exacta a prescriptiilor medicului, sporirea constanta a nivelului profesional si de
cultura sunt calitati indispensabile pe care trebuie sa le manifeste asistentii medicali. Fiind
binevoitori, calmi, retinuti, ei vor acorda fiecarui pacient o atentie personalizata.
In relatiile sale cu pacientul, asistentii medicali vor evita orice familiaritati. Pacientul va
fi incurajat, i se va crea o atmosfera agreabil, in acelasi timp asistentul medical ramanand
tacticos si retinut. Pacientii care vor necesita ingrijire deosebita, fiind incapabili s-o faca
singuri, asistentul medical le va acorda o atentie sporita, incercand sa le usureze suferintele.
Asistentii medicali trebuie sa posede urmatoarele calitati: demnitate, simpatie,
acuratete,
disciplina,
colegialitate,
abilitate,
competenta,
daruire,
responsabilitate,
30
profesionale.
Art. 17. - Informaiile pot fi dezvluite n urmtoarele cazuri:
a) cnd pacientul i-a dat consimmntul scris;
b) cnd tutorele pacientului a consimit n scris, dac vrsta pacientului
sau starea sa de sntate nu permite aceasta;
c) cnd este necesar pentru a preveni afectri majore sau punerea n
pericol a sntii pacientului, a unei tere persoane sau a publicului n
general;
d) stabilirea vinoviei n cazul svririi unor infraciuni, la solicitarea
instanei de judecat;
e) n alte situaii prevzute de lege.
Art. 18. - Farmacistul nu trebuie s dezvluie, dect cu acordul scris al
medicului prescriptor, nici o informaie referitoare la practica prescrierii
acestuia.
Art. 19. - Farmacistul trebuie s protejeze informaia profesional intern,
respectnd urmtoarele reguli:
a) s nu permit accesul terilor la informaii privind activitatea unitii n
care i desfoar activitatea dect cu acordul scris al angajatorului sau n
alte situaii prevzute de lege;
b) s respecte cerinele legale de protecie a informaiilor privind
acumularea i utilizarea acestora;
c) s asigure protecia informaiilor la operaiunile de stocare, transmitere,
primire ori distrugere.
SECIUNEA a 4-a
Relaiile de colaborare ale farmacistului
Art. 20. - n exercitarea profesiei farmacistul are datoria ca, n interesul
bolnavului i al pacientului n general, s colaboreze cu toi confraii si. n
acest sens:
a) toi farmacitii i acord ajutor reciproc i consultan pentru realizarea
ndatoririlor profesionale;
b) farmacitii i rezolv singuri litigiile, cu respectarea spiritului de
colegialitate; dac nu reuesc, fac apel la comisia de litigii a colegiului;
c) farmacistul trebuie s-i trateze toi colaboratorii cu respect, bunvoin
36
i colegialitate;
d) farmacistul trebuie s dovedeasc n orice mprejurare solidaritate fa
de colegii si i loialitate fa de corpul profesional i profesia de
farmacist.
Art. 21. - n interesul pacientului i al publicului n general, farmacistul
trebuie s colaboreze cu medicul i cu ali membri ai echipei de sntate.
n acest sens:
a) farmacistul colaboreaz activ cu medicul prescriptor pentru a realiza
efectuarea tratamentului pacientului la timp, n parametrii optimi i n
interesul acestuia;
b) n colaborarea sa cu medicul, farmacistul se va abine de la orice
nelegere n scop material sau de alt natur care ar avea drept rezultat
nclcarea dreptului pacientului;
c) farmacistul trebuie s se abin de la orice fapt care ar putea aduce
prejudicii demnitii i imagini medicului sau altor membri ai profesiunilor
sanitare, pentru a nu crea nencredere pacientului.
SECIUNEA a 5-a
Concurena neloial
Art. 22. - Farmacistul nu trebuie s utilizeze mijloacele concurenei neloiale
n vederea obinerii unor avantaje materiale sau de alt natur.
Art. 23. - Se consider a fi practici neloiale, fr a fi limitative, urmtoarele
activiti:
a) atragerea pacienilor prin oferirea de avantaje materiale sau reclam
mincinoas;
b) folosirea de funcia deinut ori de mandatul ncredinat n cadrul
organelor de conducere pentru atragerea de pacieni.
Art. 24. - Este sancionabil denunarea nejustificat i n scop
concurenial a colegilor.
SECIUNEA a 6-a
Publicitatea
Art. 25. - Orice informaie furnizat publicului de ctre farmacist n
legtur cu serviciile de sntate oferite trebuie s fie corect, decent,
37
legal i onest.
Art. 26. - Orice informaie i material promoional cu privire la serviciile
profesionale trebuie s fie n concordan cu rolul farmacistului n
promovarea sntii i s permit pacientului s decid independent
asupra solicitrii serviciului respectiv.
Art. 27. - n scopul promovrii unor servicii proprii, farmacitii trebuie s se
abin de la a defima serviciile profesionale ale altor confrai.
Art. 28. - Farmacistul trebuie s se abin de la orice procedee sau
mijloace contrare demnitii profesionale, care ar prejudicia dreptul
pacientului de a-i alege singur farmacistul.
Art. 29. - Pe tot timpul exercitrii profesiei farmacistul trebuie s se asigure
c aciunile de promovare a medicamentelor, n care este implicat sau
care au loc n unitile n care el lucreaz, sunt n conformitate cu
prevederile legale privind publicitatea medicamentelor.
Art. 30. - Farmacistul se va asigura c promovarea medicamentelor nu
implic obligarea pacientului de a cumpra sau de a primi medicamente
nedorite sau n exces, n locul celor dorite sau mpreun cu acestea.
SECIUNEA a 7-a
Servicii farmaceutice de urgen
Art. 31. - Pentru asigurarea continuitii asistenei cu medicamente a
populaiei, farmacitii trebuie s furnizeze, n condiiile legii, servicii
farmaceutice de urgen.
Art. 32. - Pentru a realiza n condiii bune serviciile farmaceutice de
urgen, farmacistul este obligat s acorde primul ajutor, n limita
competenelor sale, i s solicite intervenia serviciilor specializate,
informnd asupra msurilor luate din proprie iniiativ.
Art. 33. - Farmacistul poate elibera medicamente fr prescripie medical
n urmtoarele situaii:
a) un pacient aflat sub tratament dovedit are nevoie imediat de
administrarea medicamentului;
b) din motive ntemeiate, pacientul are nevoie de prelungirea
tratamentului i farmacistul ori pacientul nu poate lua legtura cu medicul
prescriptor;
38
39
40