Regimul politic - comparatie Portugalia si Belgia

O serie de politologi consider c democraiile au ctigat n faa regimurilor totalitare dup cel de
al doilea rzboi mondial prin capacitatea de a gestiona mai bine emoiile colective i violena
social. Altfel spus, aceast superioritate se datoreaz, nu principiilor ntemeietoare, nu
respectrii drepturilor omului sau separrii puterilor n stat, ci capacitii Puterii de a face fa
dinamismelor psiho-afective care traverseaz o societate aceasta lucrare isi propune
evidentierea printr-o comparatie a diferenteleor dintre regimul politic al Portugaliei i regimul
politic al Belgiei.
Actualul sistem constitutional portughez este, si el, rezultatul unui porces de tranzitie de la un regim politic
dictatorial (fascist) la o societate civilabazatape principiile fundamentale ale democratiei constitutionale
occidentale si ale statului de drept.
Portugalia, condusadictatorial de catre Antonio de Oliveira Salazar, din 1932 pnala retragerea sa, n 1968,
a reusit, dupacel de al doilea razboi mondial, sa si mentinastructurile si principiile totalitare de guvernare si
sale impunatimp de trei decenii celor guvernati. Chiar mai mult, Portugalia a
facut parte, alaturi de Spania, din comunitatea politicasi economicaa statelor occidentale democratice, unde
a fost membru cu drepturi depline.
Un asemenea coabitat politic ntre state cu o ndelungatapracticademocratica(Anglia, Franta,
Elvetia, SUA etc.) la care se adagau o serie de state foste fasciste (Germania Federalasi Italia) reprezintao
dovadaclaraa faptului ca, n anumite conditii, contradictiile idologice si politice se pot estompa pentru
realizarea unor obiective cu o importantamai mare. Regimul politicdin Portugalia a fost tolerat de lumea
Europei libere, in ciuda caracterului sau antipopular si antidemocratic.
Desi Salazar s-a retras de la conducere n anul 1968, locul sau fiind luat de Marcello Gaetano un
continuator fidel al politicii autoritare salazariste, spre sfrsitul anilor 70 regimul a intrat ntr-un decline vizibil.
Opozitia internaca si retragerea sprijinului politic occidental au avut ca rezultat
radicalizarea si nmultirea manifestelor populare antitotalitare. Ace stea s-au acutizat la nceputul anilor 80.
La 25 aprilie 1974, regimul salazarist a fost nlaturat de un grup de ofiteri care au facut public un program de
reforme structurale incluznd constituirea institutiilor representative, precum si schimbari economice si
sociale de orientare socialista.2 Regimul lui Salazar a fost nlocuit pe cale revolutionaracu
un regim politic pluralist, democratic, ntemeiat pe principiile statului de drept si ale democratiei
constitutionale occidentale.
Ulterior acestor evenimente s-a produs legalizarea partidelor politice si a sindicatelor , urmnd ca mai apoi
safie organizate alegeri democratice n vederea constituirii unei Adunari Constituante ce avea drept
nvestiturasarcina de a adopta o nouaConstitutie. n primele alegeri libere, socialistii au obtinut aproape 38%
din sufragii, Partidul Democratic al Poporului 26,4%, iar Partidul Comunist 12,5 %, astfel comunistii fiind
trecuti ntr-un plan secundar.

ntr-un documentdin 10 aprilie 1975 s-a preconizat punerea puterii civile sub tutelamilitara, un colegiu
restrns format din membrii Adunarii legislative si ai unei Adunari a Miscarii Fortelor Armate alegnd drept
Presedinte al Republicii un militar de cariera. Acest presedinte a fost nsarcinat cu de
asemenea si cu conducerea Consiliului Revolutiei si cu functia de commandant suprem al fortelor armate.
Comnsiluil Revolutiei a fost declarat organ de suveranitate nationala, ocupnd astfel o pozitie decisivan
sistemul politic, avand prerogative de tutelaasupra puterii legislative si a celei executive si puteri exclusive n
domeniul militar. Partidele politice au reusit, n timp sareechilibreze viata politicaimpunnd Miscarii Fortelor
Armate un accord semnat n 1976 ce a insipirat integral tezele Constitutiei ce a fost aprobatan 2 aprilie
1976, an n care s-au organizat si noi alegeri generale necesare pentru constituirea organismelor de
suveranitate nationala.
n 1982 s-a produs o revizuire a constitutie care a limitat considerabil puterile Presedintelui Republicii.
Alianta guvernamentalarealizatan 1997 ntre Partidul Socialist si Partidul Social-Democrat a marcat triumful
unui multipartidism bipolar n Portugalia, acordul semnat n 7 martie ntre aceste doua
partide subliniind obiectivele principale ale modernizarii sistemului politic portughez: organizarea
referendumurilor n probleme de interes national; anncirea democratiei representative; schimbari
referitoare la puterile regiunilor autonome etc. Reforma sistemului electoral a mpartit tara n
circumscriptii plurinominale si uninominale.
Cele doua partied mari au avut drept obiectiv comun integrarea n Uniunea Monetaraeuropeana fapt ce a
condos la realizarea unei convergente politice n ceea ce priveste principalele orientari acestea fiind:
austeritatea bugetara, stabilitatea monedei nationale, lupta contra inflatiei, respectarea ferma a
criteriilor de convergenta. Aceste masuri au condos la nscrierea Protugaliei ca membrii fondatori ai Uniunii
Economice si Monetare.
De celalataparte, Belgia si proclama la 4 octombrie 1830 independenta fatade Olanda, lupta pentru iesire
de sub competenta Coroanei olandeze debutnd printr-o puternicarascoalaizbucnitala Bruxelles.
Aceastarascoala a condos, n fapt, la declansarearevolutiei burgheze ce avea drept obiective
obtinerea independentei arii si formarea unei monarhii suverane. La 27 septembrie 1830 s-a constituit un
govern provizoriu cu caracter revolutionar, satutul de independentaal noului stat fiind recunoscut de catre
Anglia, Franta, Rusia, Austria si Prusia.
Guvernul provizoriu a convocat un Congres national ce avea drept sarcinantocmirea si examinarea unui
proiect de Constitutie inspirit din Constitutia Frantei de la 1791, Legea fundamentalaa Olandei din 1814 si
Charta Francezadin iulie 1330. Constitutia a fost promulgatala 7 februarie 1831, urmnd ca la 18 noiebrie
1830 safie proclamataindependenta formalaa poporului Belgian.
La 1 aprilie 1983 se ncheie un tratat n care se reglementeazadefinitive relatiile dintre Olanda si Belgia,
regale Olandei recunoscnd n mod formal independenta Belgiei. Textele Constitutiei belgiene din 1831 au
constituit si pentru alte state surse de inspiratie deoarece acestea au reflectat doctrina liberalaa statului ce
definea foarte clar institutia drepturilor si libertatilor cetatenesti, garantarea propriettii private precum si
modalitatile de transpunere n practicaa principilui separatiei puterilor n stat.
Constitutia belgiana a consacrat ca si forma de guvernare pe cea monarhica, n care regale detine un rol
decorativ, avnd o putere limitata, iar paralamentul detine puteri sporite, ndeosebi, n ceea ce priveste
acordarea votului de ncredere Guvernului si raspunderea acestuia n fata forului legislative.
n ultimele trei deceni, fortele politice au optat, treptat, pentru transformarea structurii de stat unitara, ntr-

una federala, fiind aduse n acest scop revizuiri Constitutiei.

n 1993, Belgia a optat pentru o forma federalade stat, care a pastrat regionalismul lingvistic si cultural
existent anterior. n 1830, Belgia a fost organizataca un stat unitar si a pastrat caracterisiticile acestei forme
a statului peste un secol si jumatate. Puterea de stat s-a exercitat, nsa, n forme accentuat descentralizate,
tinndu-se seama de caracterisiticile lingvisitice diferite ale populatiei apartinnd unor culturi distincte,
spre deosebie de statele unitare tipice.