BACU 2004

CUPRINS
I.

INTRODUCERE

I.1 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

I.2 IPOTEZELE CERCETRII
I.3 OBIECTIVELE CERCETRII
II.

BAZELE TEORETICE ALE CERCETRII

II.1 REACII CORPORALE SI PSIHOEMOIONALE LA STRES

II.1.1. REACII PSIHOEMOIONALE LA STRES
II.1.2. BIOCHIMIA sI MALADIILE STRESULUI
II.2 SURSELE STRESULUI
II.3 EVOLUTIA REACTIEI STRESULUI
II.1.1. STRESUL LA LOCUL DE MUNC
II.4 STRESUL SI ORGANIZAREA MUNCII
II.1.1. STRESUL RELAIONAL
II.1.2. CARIERA PROFESIONAL
II.1.3. STATUTUL PROFESIONAL
II.1.4. STRESUL sI SCHIMBRILE DIN MEDIUL SOCIAL
II.1.5. FACTORII INDIVIDUALI sI SOCIALI DE REZISTEN LA STRES

II.1.5.1.
CARACTERISTICILE PSIHICE sI BIOLOGICE INDIVIDUALE sI MEDIUL
SOCIAL
II.5 PREVENIREA SI TERAPIA STRESULUI
II.6 REMEDII TRADIIONALE

II.7 REMEDII MODERNE

II.1.1. TERAPIILE sI METODELE DE LUPT MPOTRIVA STRESULUI
II.8 RELAXAREA N TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA
II.1.1. OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI sI RELAXRII

II.1.1.1.
CI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR
II.1.2. LOCUL RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL
II.1.3. METODE DE RELAXATE N TERAPIA COMPORTAMENTAL
II.1.4. PRACTICA RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL

II.1.4.1.
ETAPA I

II.1.4.2.
ETAPA a II-a

II.1.4.3.
ETAPA a III-a

II.1.4.4.
ETAPA a IV-a

II.1.4.5.
ETAPA a V-a

II.1.4.6.
ETAPA a VI-a

II.1.4.7.
ETAPA a VII-a

II.1.4.8.
ETAPA a VIII-a
III.

ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE CERCETRII

III.1 ORGANIZAREA CERCETRII

III.1.1. DURATA sI ETAPELE CERCETRII
III.1.2. LOCUL DE DESFsURARE A EXPERIMENTULUI sI CONDIIILE DE BAZ
MATERIAL
III.1.3. EsANTIONUL DE SUBIECI CUPRINsI N EXPERIMENT
III.2 METODELE DE CERCETARE SI SPECIFICITATEA FOLOSIRII LOR N LEGTUR
CU TEMA ALEAS

III.1.1. METODA DOCUMENTRII

III.1.2. METODA OBSERVAIEI
III.1.3. METODA ANCHETEI
III.1.4. METODE DE MSURARE (EXPLORARE sI EVALUARE)
III.1.5. METODA EXPERIMENTAL
III.1.6. METODA NREGISTRRII, PRELUCRRII sI REPREZENTRII GRAFICE A
DATELOR
III.3 METODOLOGIA EXPERIMENTAL URMAT N SCOPUL ATINGERII
OBIECTIVELOR CERCETRII
IV.
V.
VI.

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

I. INTRODUCERE
I.1 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Sentimentul reusitei n viata depinde mult de fiecare dintre noi, de propriul simt al
valorilor, al obiectivelor ce trebuiesc urmarite. Mai multe drumuri duc la Roma, dar ceea ce
pentru unii este o reusita, pentru altii nu e!
Cnd reactia la stres este corespunzatoare, ea pregateste eficient actiunea, conferind
individului mai multa atentie si vigilenta, mai multa energie pentru reflectie si interventie.
Cnd reactia este prea intensa sau dureaza prea mult, apar probleme de genul: insomnii,
stare de tensiune permanenta, diaree, tulburari organice (gastrita, ulcer, diabet, etc.).
La instalarea stresului cronic apare oboseala si depresia (mai ales cnd subiectul intra n
faza de epuizare). Atunci individul recurge la consumul de substante miracol: tutun, alcool,
cafea, dar si tranchilizante.
Calitatea vietii se degradeaza si datorita alimentatiei haotice (prea multa sau prea putina
mncare) si reducerii timpului de somn.

n aceasta situatie, tulburarile functionale (migrene, alergii, probleme la nivelul pielii) sunt
frecvente, putndu-se adauga si boli organice: HTA, colesterol, tulburari la nivelul tubului
digestiv, probleme endocrine.
Pot aparea, adesea, probleme n familie, la serviciu si probleme relationale.
Stresul poate fi nlaturat, partial sau total, nu numai cu ajutorul unui tratament
medicamentos prescris de medic, ci si prin metode mai putin cunoscute dar eficiente prin natura
lor.
Aceste metode, mai putin cunoscute, vor sa puna n evidenta ideea ca stresul poate fi
combatut cu succes la toate persoanele, indiferent de sex, profesie, mediul din care acestea
provin, avnd posibilitatea de adaptare la toate tipurile de stres si de temperamente.
Cunoscnd efectele masajului asupra organismului si considernd ca acestea pot fi
modelate n functie de multiplele posibilitati de adaptare a procedeelor si tehnicilor la scopul
urmarit, mi-am propus sa studiez modalitatile de adaptare a acestui mijloc n scopul combaterii
efectelor stresului.

I.2 IPOTEZELE CERCETRII

n cercetare efectuata am pornit de la premiza ca n combaterea stresului si efectelor sale,
masurile adoptate trebuie sa vizeze, n general, stilul de viata al pacientului, urmarind:

evitarea situatiilor stresante, a emotiilor ndelungate, a oboselii prelungite si

exagerate;

interventia asupra unor variabile mediatoare: astenie, sedentarism, constipatie,

datorate mai ales activitatii fizice reduse;

reconsiderarea atitudinii fata de prelungirea n timp a stresului fata de abuzul de

medicamente, cafea, alcool;

reevaluarea mediului de viata, gresit considerat ca normal, si trecerea la o

alimentatie bogata n vitamine, lichide multe, pilmbari n aer liber, practicarea unor
sporturi;

reeducarea, n sensul respectarii necesitatilor fiziologice de somn, de defecatie, de

eliminare a starilor de iritabilitate, de nlaturare a gndurilor negative, obsesive.

Este cunoscut faptul ca, n cazul constientizarii de catre pacient a greselilor care au condus
la aparitia unor manifestari ca urmare a efectelor stresului, a acceptarii si respectarii masurilor
prescrise, acesta si poate domina boala.

n conditiile enumerate mai sus nsa, organismul poate fi ajutat sa nlature efectele
stresului prin interventii cu mijloace naturale, nemedicamentoase. Printre aceste mijloace
masajul ocupa un loc deosebit de important, putnd fi adoptat n vederea atingerii a divese
obiective.
Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea de fata, s-au formulat urmatoarele ipoteze:
1. Daca masajul se adapteaza corespunzator, n functie de complexitatea si intensitatea
manifestarilor specifice ale efectelor stresului asupra diverselor persoane, nlaturarea
acestora se va realiza rapid si eficient?
2. Daca masajul se asociaza cu tehnici de relaxare preluate si adaptate din terapiile cogniticomportamentale se va obtine o adaptare mai dinamica la stres sau factori stresanti?
3. Daca la adaptarile realizate n aplicarea masajului se asociaza si efectele antistres ale
cromoterapiei, rezultatele obtinute n combaterea efectelor stresului vor nregistra un spor
de eficienta si durabilitate?

I.3 OBIECTIVELE CERCETRII

Pentru a asigura posibilitatea verificarii ipotezelor stabilite initial, cercetarea desfasurata
si-a propus atingerea urmatoarelor obiective:

Tragerea unui semnal de alarma cu privire la ritmul alert al diversificarii si intensificarii

manifestarilor stresului n rndul populatiei.

Constientizarea de catre populatie a riscurilor la care se supune prin netratarea la timp

sau tratarea cu superficialitate a efectelor stresului asupra organismului.

Selectarea si stabilirea pe baza experimentala a celor mai eficiente mijloace si metode de

combatere a stresului att n cadrul programelor kinetoterapeutice, ct si n viata de zi cu
zi.

Constituirea rezultatelor obtinute n urma cercetarii ca argumente n favoarea asocierii

masajului antistres cu aromoterapia si terapiile conventionale.

Stimularea tuturor factorilor implicati n asigurarea starii de sanatate a individului n

vederea demararii cercetarilor cu privire la problema n cauza, pentru ca aplicabilitatea
metodei experimentate prin cercetarea de fata sa poata fi extinsa pe scara larga.

II.
BAZELE TEORETICE ALE
CERCETRII
II.1 REACII CORPORALE sI PSIHOEMOIONALE
LA STRES
Reactii corporale la stres.
Din punct de vedere psihologic, sistemul nervos si sistemul endocrin, n corelatie limitata
cu hipotalamusul, controleaza modul nostru de a ne adapta la mediul nconjurator.
Cele doua sisteme nervoase vegetative (simpatic si parasimpatic) participa, de asemenea,
la elaborarea raspunsurilor corpului cu efecte cardiovasculare (palpitatii, cresterea presiunii
sanguine, aflux de snge catre muschi) si viscerale (stomac, intestine, vezica).
Principalele nivele de vigilenta la om sunt usor de reperat pe EEG:
1. Starea de veghe se caracterizeaza printr-o activitate electrica a creierului de frecventa rapida
si amplitudine joasa: unde beta (15-30 cicluri/sec.).
2. Starea de relaxare se caracterizeaza printr-o amplitudine mai ridicata si o frecventa mai lenta:
unde alfa (8-12 cicluri/sec.). Creierul este n alerta, dar nu preocupat. n aceasta stare,
sugestia si autosugestia au efecte benefice importante.
3. Somnul comporta mai multe faze:

adormirea, unde se amesteca unde alfa si un nou tip de unde mai lente: teta (4-8
cicluri/sec.);

prima faza de somn, unde alterneaza unde beta foarte lente (3-6 cicluri/secunda) si
unde mai rapide sigma (12-15 cicluri/secunda) n legatura cu activitatea interna a
creierului (vise);

somnul profund, unde persista numai undele cele mai lente nregistrate - delta (0,5 - 3
cicluri/secunda), cnd trezirea e dificila;

o faza paradoxala, unde predomina o intensa activitate onirica si unde se regaseste

aceeasi activitate electrica ca la starea de veghe.

n anii '30, cercetatorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza n interiorul creierului,

reactii emotionale.

n anul 1937, Papez ncepe sa descrie conexiunile dintre sistemul limbic (zona cea mai
veche a creierului) n procesul de evolutie si regiunile cortexului, n scopul reprezentarii
mecanismului intern al emotiei. W.R.Hess dovedea, n anul 1955, prin experiente pe animale,
rolul fundamental al hipotalamusului n reactiile emotionale. Cea mai mare parte a cercetatorilor
au vrut sa explice reactiile prin circuite nchise n interiorul creierului sau prin secretii
hormonale. Lucrarea lui Pierre si Henri Loo, Stresul permanent, constituie sinteza rezultatelor
dobndite n prezent. n anii '50 se demonstrau legaturile existente ntre undele observate n EEG
si starile de relaxare.
Dar, ceea ce intereseaza practic si ceea ce caracterizeaza experienta unei persoane stresate,
este raspunsul global al organismului, care integreaza toate sistemele: muscular, organic,
circulator, nervos si hormonal.
Edmond Jacobson a fost primul care a adoptat aceasta pozitie holistica. El a pus sub
semnul ntrebarii ideea raspndita n mod curent dupa care n urma unei informatii senzoriale,
creierul da ordin muschilor sa reactioneze. El a asociat fiecarei reactii emotionale, reactii
neuro-musculare specifice fiecarei persoane.
Aceste contractii apar simultan cu reactiile sistemului nervos si hormonal si nu la ordinul
creierului. El a pus n evidenta, de asemenea o "interactiune reciproca", un "bio-feedback" ntre
activitatile cerebrale si musculare. Se poate spune ca, "organismele reactioneaza direct la
schimbarile de mediu", de fiecare data prin reactii organice (sistem simpatic), reactii nervoase si
hormonale (SNC) si reactii musculare. Trebuie sa abandonam ideea ca creierul comanda corpul
pentru a o nlocui cu aceea a unei "autoreglari biologice globale".

II.1.1.

REACII PSIHOEMOIONALE LA STRES

Omul a avut dintotdeauna intuitia ca anxietatea, orele nesfrsite de munca si conditiile n

care se desfasoara aceasta, nesiguranta si amenintarile viitorului, conflictele individuale, pot
provoca boli somatice si psihice. Societatea postindustrializata, caracterizata prin rapiditatea
schimbarilor tehnologice, complexitatea mereu mai mare a sarcinilor si a consecintelor lor
organizatorice si constrngerile privind viata de familie, au exercitat o puternica influenta asupra
fragilului echilibru mental si biologic al fiintelor umane, supuse unor tensiuni emotionale si unor
frustrari greu de depasit.
Indivizii fac fata zilnic unor atacuri de diverse feluri: pierderi, frustrari si amenintari cu
consecinte redutabile. Sentimentele si emotiile legate de acesti diferiti factori externi de stres pot
readuce n discutie homeostazia individuala, adica echilibrul psihic, emotional si somatic.
Termenul homeostazie, bine cunoscut n fizica, chimie si fiziologie, a fost extins la
fenomenele psihologice si sociologice.
L.von Bertalanffy (1933), teoretician al sistemelor, a formulat o teorie a organismelor,
cuprinznd fiintele vii si materia inerta. Exista, spune el, o tendinta universala spre economia de
energie, datorata principiului constantei globale. Celulele animale, vegetale, precum si asezarile
omenesti, poparele si chiar planetele par a fi conduse de un echilibru homeostatic. Von

Bertalanffy, face o distinctie ntre sistemele nchise si sistemele deschise, referindu-se mai ales la
organismele vii. Acestea par a fi dirijate de forte biologice (care actioneaza asupra cresterii si
mbatrnirii tesuturilor), care modifica nencetat nivelul de homeostazie si limitele organizarii
lor.
Aceasta tendinta de homeostazie implica realizarea unui echilibru optimal ntre instinctele
legate de viata si de crestere (care conduc sistemul deschis spre o ntelegere din ce n ce mai
accentuata) si instinctele legate de moarte (care induc o dezintegrare psihologica a organismului).
Factorul conducator al personalitatii umane, pe care psihanalistii l numesc Ego, este o agentie de
sinteza si de reglare, toate mecanismele descrise de S. Freud (1982) corespund, prin analogie,
celor descise de N. Wiener (1984) n termeni de feed-back si de servo-mecanisme. Acest nivel de
coordonare si sinteza este dotat cu functii complexe; ele i permit individului sa perceapa si sa
aprecieze realitatea, ceea ce implica accesul la amintirile constiente, preconstiente si
inconstiente. Doar tinnd seama de evenimentele externe si interne, Eul este capabil sa aprecieze
situatiile de stimulare excesiva, ca si gratificatiile nesatisfacatoare acordate nevoilor instinctive.
Functia principala a Eului este de a mentine echilibrul celor doua subsisteme integrate (respectiv
sistemul fiziologic si cel psihic ale fiintelor umane), - care la rndul lor - sunt integrate n
ansamblul mai complex al personalitatii. Eul este, asadar, n mod continuu, sub presiunea
cererilor instinctuale, a nevoilor somatice si amenintarilor, si a altor doleante excesive provenind
din mediul intern si extern. Eul este supus stresului si este important de stiut care sunt
mecanismele pe care le foloseste pentru a face fata tensiunilor psihoemotionale.

II.1.2.

BIOCHIMIA SI MALADIILE STRESULUI

n cursul evolutiei de-a lungul ctorva milioane de ani, fiinta omeneasca a dezvoltat cu
mecanisme neurobiologice care sa-i permita sa se adapteze la toate schimbarile din mediul
nconjurator, de ordin fizic, social sau psihic.
n ceea ce priveste organismul, acesta trebuie sa-si mentina echilibrul intern (homeostazia)
si sa-si mobilizeze energia necesara procesului de adaptare. Omul traieste ntr-o stare permanenta
de stres; un stres stimulator. Potrivit parerii lui Claude Bernard[1] stresul biologic este necesar
ritmului biologic si stabilitatii mediului interior, n consecinta, privarea de stimul sau absenta
stresului ar echivala cu moartea. Aceasta constatare a dat nastere credintei n existenta unui
eustres, stres pozitiv. Excesul de stimulare este, deopotriva, periculos si, n cazul cnd ar
depasi capacitatea de adaptare a fiintei omenesti, ar provoca bolile stresului sau chiar decesul.
nca din anii '30 si mai ales la nceputul anilor '40, cercetatorii au descoperit n mod progresiv
mecanismele puse n functiune de diferitele sisteme biologice pentru a face fata situatiilor de
stres, iar relatia stres boala a dus la o noua dimensiune a abordarii medicale clasice.

II.2 SURSELE STRESULUI

Stresul, prin definitie, este o reactie nespecifica a individului expus actiunii unor factori
disturbatori. Se produce la nivelul fiziologic (inima, plamni, hormoni, transpiratie), psihologic
si comportamental - prin urmare, antreneaza ansamblul functional al unei persoane.[2]

Stresul nu este un fenomen specific uman, orice animal l resimte: prezenta une pisici pune
un soarece n stare de alerta! Inima i bate mai repede, pompeaza mai mult snge, deci mai mult
O2 si mai multa energie n muschi; n felul acesta eficacitatea fugii sporeste, deci si sansa de
supravietuire a soarecelui creste. O data salvat din ghearele pisicii, el se linisteste ncetul cu
ncetul si recupereaza din energia risipita odihnindu-se si mncnd... Pna la urmatoarea ntlnire
cu pisica! Stresul, corespunznd primei reactii a soarecelui, este n acest caz, destinat sa-i asigure
cea mai buna sansa de a ramne n viata. Cu alte cuvinte, daca n-ar reactiona n acest fel, pisica
ar avea toate sansele sa-l mannce.
Faza de recuperare este si ea la fel de necesara. Daca soarecele ramne ntr-o stare de stres
prelungita, se instaleaza epuizarea, la fel de incompatibila cu supravietuirea ca si absenta
reactivitatii.
n consecinta, o buna utilizare a stresului nseamna a avea reactia fiziologica, emotionala si
psihologica necesara actiunii, urmata de o suficienta recuperare pentru a dispune de aceasta
cantitate de energie n caz de nevoie sau cnd e de dorit.
Acest echilibru ntre cheltuieli si economii seamana mult cu gestionarea unui buget: a sti
sa-ti asiguri linistea si sa te bucuri de viata cu proprii tai bani, fara a-ti periclita n ntregime
economiile! O buna gestiune asigura n final o sporire concomitenta a economiilor si a
posibilitatilor de a cheltui.
Diferenta ntre om si animal n fata agentilor stresanti consta n posibilitatea pe care o are
animalul de a reactiona activ, prin lupta sau fuga, n timp fata de problemele care nu pot fi
rezolvate printr-o actiune imediata, omul sufera efectele nefaste ale acestei schimbari fiziologice
repetate. Dar omul are capacitatea de a reactiona constient la conditiile exterioare, ntr-o maniera
mai adaptata cnd supravietuirea sa nu este direct amenintata. El si poate dezvolta constient
capacitatea de aparare, dezamorsnd reactia animala de lupta-fuga. Este unul din efectele
fundamentale pe care le urmareste masajul practicat n scop preventiv, alaturi de alte metode de
relaxare.
Profesorul Hans Selye din Montreal a fost primul care a definit stresul, n anul 1990, sub
denumirea de sindrom general de adaptare. Sindromul general de adaptare este raspunsul
organismului la agresiunile la care este expus, indiferent de cauza si natura agresiunii. Aceasta
reactie se mparte n trei faze (fig. Nr. 1):
I. Reactia de alarma
Este reactia de soc, consecutiv la expunerea de mai multe ori la stimuli exteriori la care
organismul nu este adaptat. Oricare ar fi agresiunea, organismul reactioneaza prin modificari
fiziologice: tahicardie, scaderea tonusului muscular, scaderea temperaturii si a tensiunii,
aciditatea gastro-intestinala, depresie, etc.
Aceste prime manifestari sunt urmate de o reactie de contra - soc a organismului, care are
rolul de a restabili echilibrul tulburat - pentru moment - prin manifestari contrare.

II. Faza de rezistenta

Ea apare atunci cnd organismul este supus unei agresiuni prelungite. Rezistenta vis-a-vis
de agentul stresant se accentueaza, dar organismul devine, datorita acestui fapt, mai sensibil la
alte agresiuni.
III. Faza de epuizare
Atunci cnd expunerea la agentii stresanti dureaza prea mult timp, organismul devine
incapabil sa produca reacta de contra - soc necesara mentinerii unui echilibru. Atunci se produce
fenomenul de ruptura. Exemplul unui stres fizic: un microb care ataca pielea provoaca o
inflamare locala mare (roseata, tumefactie, durere), care este o reactie de aparare, dupa care se
trece la reactia de rezistenta (abcese, furuncule), care limiteaza ntinderea agresiunii. n final,
poate apare o leziune a tesuturilor cutanate (fistule), n faza de epuizare.

II.3 Evolutia reactiei stresului

Fig. Nr.
1.
Evolutia
reactiei la
stres
(dupa H.
Selye, (1)
)
Legenda:
1.

Reactie de alarma = care pregateste corpul pentru actiune;

2. Faza de rezistenta = n timpul careia corpul se organizeaza;
3. Faza de epuizare = caracterizata prin boala.
Factorii de stres
Stresul poate avea cauze fizice, cum ar fi:

foamea, boala, dezechilibrurile alimentare;

surmenajul fizic, oboseala;

schimbarile extreme de clima;

zgomotul (dupa un sondaj IPOP din 1978 zgomotul este factorul; numarul 1
de stres pentru 32% din persoanele interogate);

perturbarile de ritm biologic (cel ce lucreaza noaptea, pilot);

poluarea si intoxicatiile.

Dar, de asemenea, printre factorii cauzatori de stres se numara si aspecte psihologice,

frustrari, plictiseala, emotii prea puternice, griji profesionale, schimbari de mediu, etc.
Pentru unii, un astfel de eveniment va fi primit ca stimulativ, pe cnd alte persoane si vor
pierde capacitatea de a reactiona corect.
La fel, n fata unei agresiuni microbiene, un organism si va mobiliza toate resursele
defensive si nu va permite bolii sa se instaleze, n timp ce altul se va lasa coplesit.
Boala nu este cauzata numai de cauze exterioare, ci depinde si de calitatea reactiilor
noastre de aparare si de adaptarea n fata agresiunilor. Noi reactionam diferit n functie de mai
multi factori: boli anterioare, constitutie fizica, alimentatie, educatie, protectia mediului
nconjurator.
Factorii alimentari au o mare importanta, n masura n care conditioneaza n buna parte
functionarea sistemului nervos si glandular.
Urmatoarele elemente micsoreaza rezistenta la stres:

excesul de zahar, mai ales cel prelucrat, superior;

excesul de grasimi, mai ales de origine animala;

excesul sau insuficienta proteinelor;

excesul de sare;

excitante: cafea, tigari, alcool;

alimentatia saraca n minerale (Ca, Mg);

alimentatia saraca n vitamine.

Educatia primita pregateste persoana mai mult sau mai putin, pentru a se apara sau adapta.
Deficientele n eductie pot fi generatoare de stres, n conditiile n care oamenii nu sunt nvatati
sa-si respecte limitele si sa nu se angajeze n cursa pentru bani sau putere n detrimentul nevoilor
biologice.

II.1.1.

STRESUL LA LOCUL DE MUNC

O serie de surse de stres sau de tensiune sunt constituite de mediul de lucru, munca ntr-un
post determinant, excesul sau lipsa de activitate, pericolul fizic, adecvarea dintre individ si medul
sau nconjurator si relatia familie-munca.
Sursele legate de mediul de munca
Conditiile sau mediul de lucru au fost factori de stres ndelung studiati de peste un secol
si jumatate si pusi n discutie de specialistii din medicina muncii si de ergonomi.
Agentii fizici cum ar fi zgomotele, emanatiile de fum, caldura, la care se adauga
consecientele sociale si psihologice ale izolarii datorate folosirii de protectoare de timpan au fost
incriminate n studiile privind scaderea productivitatii muncii n unele sectoare de activitate.
MALADII

Tabel nr.1. (dupa Deverenco, P. Anghel, I., Baban, A., Stresul n sanatate si boala, ClujNapoca, Edit. Dacia, 1992 )

O atentie speciala s-a acordat zgomotului si vibratiilor ca rezultante secundare, nedorite,

ale mecanizarii si automatizarii, factori frecvent ntlniti n conditionarea stresului profesional.
Zgomotul intervine nu numai prin efectele specifice asupra auzului, ci este incriminat si n
conditionarea tulburarilor cardiovasculare, digestive si nevrotice.
La cei supusi zgomotelor s-a semnalat cresterea accidentelor de munca si a conflictelor
sociale, o atitudine negativa fata de profesie si o stare de iritabilitate permanenta. Zgomotul de
mai mica amploare nu produce leziuni anatomice dar genereaza stres psihologic secundar, cu
reducerea eficientei n munca si oboseala precoce.
Vibratiile genereaza tulburari vasculare, nervoase si n activitatea organelor interne, dar pot
avea repercursiuni negative si asupra coordonarii sensorio-motorii.
Iluminatul, mai frecvent cel insuficient, dar si cel exagerat, provoaca o suprasolicitare a
aparatului vizual si grabeste instalarea oboselii neuropsihice. n conditii de iluminare deficitara
muncitorii acuza cefalee, ameteala, risc crescut de accidente.
Expunerea la temperaturi extreme impune organismului un efort suplimentar pentru
mentinerea homeostazei termice si hidroelectrolitice. Cel mai adesea temperaturile ridicate
determina modificari cardiovasculare si electrolitice cu att mai pronuntate cu ct stresul termic
este mai accentuat si nivelul temperaturii ambiante variaza mai mult n cursul schimbului de
lucru.
Umiditatea atmosferica si viteza curentilor de aer pot accentua sau diminua efectul nociv
al temperaturii ridicate din mediul de lucru: o umiditate de 60% si o redusa miscare a aerului
(sub 0,2 m/sec), accentueaza stresul termic.
ntre noxele chimice ale ambiantei de munca mentionam concentrarile ridicate de CO2,
care se ntlnesc tot mai frecvent n numeroase activitati proprii etapei actuale de progres tehnic
(calele vaselor, submarine nucleare, unele silozuri, imersii).
Studiul asupra efectelor de scurta si de medie durata ale concentratiilor ridicate de CO2
asupra randamentului initial, constata reducerea vitezei de executie a testelor de rationament,
instabilitate si disconfort, ca si tendinta de alterare a memoriei de scurta durata, n cazul n care
CO2 a depasit 15 torri. Aceste manifestari s-ar datora actiunilor directe a CO2 asupra neuronilor
corticali sau ar fi urmarea scaderii PH-ului indus de acesta.
Surse legate de munca ntr-un post determinant
Munca n anumite posturi afecteaza ritmurile neurofiziologice cum ar fi temperatura,
procentul de glicemie, metabolismul, ca si eficacitatea mentala si motivatia fata de munca.
Un studiu referitor la controlorii traficului aerian a evidentiat ca acestia sufereau de ulcere
gastrice, diabet usor, hipertensiune, ntr-o proportie de 4 ori mai mare fata de un grup de control
constituit din navigatori aerieni. Desi s-a ajuns la concluzia ca munca ntr-un punct fix devine din

punct de vedere fizic mai putin stresanta atunci cnd indivizii se obisnuiesc cu conditiile de
munca, cei care o presteaza se plng ca se simt exclusi din societate.
Pe baza materialului furnizat de razboiul din Vietnam, cercetatorii americani au
efectuat studii asupra medicilor de pe helicopterele sanitare si al veteranilor rentorsi n tara;
studiul asupra militarilor angajati n operatiuni de lupta a constatat nivelul LH si al
testosteronului scazute considerabil la grupele de soldati asteptnd atacul inamicului.
Surse legate de suprancarcare si de deficiente n munca.
French si Caplan[3] stabilesc, n unele dintre cercetarile lor, ca excesul de munca, ca
agent stresant, este fie de natura cantitativa, fie de natura calitativa (ex. considerarea unei munci
prea grele), fie asociat cu comportamente disfunctionale. Unul dintre studiile lor indica astfel o
puternica relatie ntre cantitatea excesiva de munca si consumul de tigari, consum considerat ca
fiind unul din factorii de risc ai bolilor coronariene. O alta cercetare arata ca excesul de munca
este asociat unor simptome cum ar fi scaderea respectului fata de sine si refugiul n alcoolism.
Un studiu datorat lui Cooper, Davidson si Robinson[4], asupra stresului n serviciile de
politie, arata ca munca n exces a sergentilor din politia britanica era la originea unei depresii
trecatoare; acestia incrimnau procedurile administrative care i obligau sa efectueze perioade
lungi de activitate, la care se adaugau frustrarile cauzate de procedurile judiciare prelungite si
incapabile de a-i pedepsi pe delicveti.
Deficientele n munca reprezinta un alt agent stresant legat de mediul nconjurator, acolo
unde activitatea este repetitiva, putin stimulatoare, rutiniera, ca, de exemplu, la liniile de
asamblare. Plictiseala si dezinteresul psihic fata de munca pot diminua capacitatea de reactie a
muncitorilor si functionarilor, n situatii de urgenta sau de neprevazut.
Sub raport comportamental, variaza si eficienta activitatii individuale n functie de
intensitatea stresului, nivelul optim atingndu-se dupa Welford[5] la un grad mediu de stres,
excesul sau substimularea soldndu-se cu reduceri ale productivitatii.
Sunt evidentiate sporirea absenteismului si a instabilitatii profesionale, n legatura cu
intensitatea stresului ocupational si cu gradul de insatisfactie a muncii. Schimbarea locului de
munca si absenteismul se coreleaza cu lipsa perspectivei de promovare si de crestere a salarizarii,
cu insatisfactie n ce priveste relatiile cu colegii, cu activitati monotone nestimulante, rol
ambiguu si conditii necorespunzatoare de munca. Fumatul excesiv se coreleaza cu tensiunea
nervoasa si starea de anxietate. Alcoolismul, ca refugiu, este semnalat n cazurile de ncarcare
excesiva.
n plus, generatoare de stres psihic mai este satisfacerea inadecvata (peste masura sau sub
limita normala) a unor trebuinte naturale (viata sexuala abuziva ori insuficienta) sau sociale comunicarea mai redusa, mai ales la cei dezradacinati n procesul urbanizarii.
Surse legate de pericolul fizic.

Pericolul fizic constituie o alta sursa de stres pe care o ntlnim n profesiunile de mare
risc, cum ar fi : politia, minele, armata, serviciile de lupta mpotriva incendiilor. O cercetare a
profesorului Cooper[6], asupra militarilor nsarcinati cu deminarea n Irlanda de Nord, ne arata
ca acesti experti, care duc la bun sfrsit respectivele operatiuni, par a fi personalitati putin
emotive, cu dificultati n stabilirea de relatii personale durabile si care se conformeaza n foarte
mica masura valorilor conventionale dominante. Aceste trasaturi de caracter le ngaduie sa
stabileasca o distanta n relatiile interpersonale si le faciliteaza depasirea unor ncercari care
trezesc o mare teama (moartea sau ranirea grava a colegilor lor), n cursul periculoasei lor
activitati profesionale.
Surse legate de adecvarea persoana/mediu.
Satisfactia muncii care poate fi evaluata datorita conceptului Persoana-Mediu (adica
adecvarea caracteristicilor psihosociale ale unui individ la conditiile de munca din mediul sau),
este un alt criteriu de determinare a stresului-tensiune. n cazul unei inadecvari, si-ar face aparitia
un anumit numar de simptome cum ar fi anxietatea, depresia, nemultumirea si boli somatice.

II.4 STRESUL sI ORGANIZAREA MUNCII

Activitatea organizata a omului este reglata de tonusul cerebral, depinznd ntr-o masura
apreciabila de gradul activitatii sistemului nervos. Relatia dintre activare si eficenta se prezinta
sub forma unui U inversat, activarea sporind prin cresterea stimularii pna la un nivel mediu,
cnd atinge un grad optim, peste care un plus de stimulare este urmata de scaderea activarii si de
reducerea randamentului.
n anii saizeci, preocuparile cercetatorilor s-au deplasat din aria de studiu a stresului n
procesul muncii spre diferitele surse de stres induse de rolul jucat de un individ la locul sau de
munca.
Conflictul si ambiguitatea rolului; exercitarea responsabilitatii
n 1964, centrul de cercetari al Universitatii din Michigan publica lucrarile lui Kalm, Wolf,
Quinn, Snoek si Rosenthal[7] ntr-un volum considerat de catre cercetatori ca fiind de referinta:
Stresul organizational: studii privind conflictul si ambiguitatea rolului. Ambiguitatea rolului
este definita ca lipsa de claritate n ceea ce priveste rolul individului la locul sau de munca,
obiectivele propuse si dimensiunile responsabilitatilor sale. Cercetatorii de la Universitatea din
Michigan au constatat ca indivizii suferind de aceasta carenta n definirea rolului lor resimteau o
minima satisfactie n activitatea lor profesionala, o stare crescuta de tensiune n raport cu munca
lor, un sentiment al lipsei de importanta a muncii prestate n cadrul organizarii muncii, nsotit de
o pierdere a respectului de sine.
Un studiu efectuat de French si Coplan[8] asupra unui grup de 205 ingineri cercetatori si
cadre superioare de la una din bazele NASA, Goddard Space Flight Center, au ajuns la
aceeasi concluzie, adaugnd o precizare referitoare la acuzatia persoanelor chestionate de a fi

supuse unei amenintari la adresa bunastarii lor fizice si mentale, nsotite de simptome fiziologice,
cum ar fi cresterea presiunii sanguine.
n ceea ce priveste conflictul determinat de rolul jucat de un individ n procesul muncii, el
este definit drept acea contradictie generata de solicitarile diferite adresate acestuia si la care el,
fie ca nu doreste ntr-adevar sa raspunda, fie ca socoteste ca respectiva solicitare nu corespunde
sarcinilor sale.
La fel ca si n ancheta asupra ambiguitatii, rezultatele privind conflictul determinat de
acest rol ajung la concluzii asemanatoare: munca ofera mai putina satisfactie persoanelor care
sufera din pricina conflictului determinat de rolul lor n procesul muncii; de altfel, cu ct cadrele
care au autoritate n procesul de organizare iau mai multe decizii cu consecinte conflictuale, cu
att creste insatisfactia de munca a subordonatilor lor. Zona cea mai vulnerabila n cadrul
conflictelor de organizare a muncii se situeaza la nivelul articulatiei acesteia cu diferiti actori din
mediul intern si extern. Astfel, Margolis si Kroe[9] au constatat, ca exemplu de rol conflictual n
mediul intern, ntr-o structura organizatorica, ca potentialul de risc al prezentei ulcerului gastric
era de sapte ori mai mare la maistri, raportat la cel al lucratorilor pe care i aveau n subordine.
Exercitarea unei responsabilitati este un alt agent de stres legat de rolul organizatoric.
Responsabilitatea fata de fiinte umane este mai stresanta dect cea fata de echipamente; asta
nseamna ca individul exercitnd o munca de raspundere trebuie sa petreaca mai mult timp n
interactiune cu ceilalti: sa asiste la sedinte de lucru, sa munceasca singuri si, n consecinta, sa
faca fata termenelor de predare a rapoartelor si/sau termenelor de executare a sarcinilor. Aceste
rapoarte arata nsa ca mai exista si alte surse de stres, care se mpletesc cu alte elemente
variabile, cum ar fi: teama de a nu obtine o avansare, cresterea factorului de izolare datorat
exercitarii activitatii de conducere, apropierea de vrsta pensionarii. Reactiile fiziologice la acest
tip de stres sunt aceleasi ca si n cazul altor surse: colesterolemie crescuta si nivel ridicat al
presiunii sanguine, riscul unor boli, orice simptom legat doar de raspunsurile corpului biologic la
sursele multiple si identificabile de stres.
Deosebirile de personalitate sunt determinante importante n capacitatea de reactie a
indivizilor n fata conflictelor datorate rolului jucat n procesul de activitate.
French si Coplan[10] semnaleaza ca indivizii cu un comportament mai adaptabil rezista
mai bine la stres dect indivizii inflexibili din punct de vedere psihologic.

II.1.1.

STRESUL RELAIONAL

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane ntretinute de superiorul ierarhic
cu subordonatii si colegii de munca. Numerosi psihologi au emis ipoteza ca relatiile bune dintrun grup de munca sunt un factor primordial pentru sanatatea individului si a colectivitatii.
Conflictul apare ntre dispozitiile superiorilor si interesele ori cerintele subordonatilor, sau n
situatia n care o persoana n cauza are tendinta realizarii unor transformari n procesul de
productie iar superiorii ori subordonatii sunt rigizi sau rutinieri, mpotrivindu-se schimbarii.
Aceste conflicte stau la baza insatisfactiei n munca si au repercursiuni negative asupra sanatatii
fizice si mintale a muncitorilor. n cazul unei activitati de rutina, n care muncitorul nu-si poate

etala capacitatile creatoare, munca sa nu este urmata de un stimulent si el nu ntrezareste o

progresie fireasca n ierarhia profesionala, activitatea se realizeaza fara interes, fara satisfactie,
genernd stresul ocupational. Influentele negative mentionate sunt resimtite chiar n conditiile n
care sporeste retributia, daca aceasta nu este nsotita de o ascensiune profesionala.
Dimpotriva, n conditiile n care omul cunoaste scopul activitatii sale, ntelege sarcinile de
munca si stapste mijloacele de realizare ale acestora avnd putere de decizie, rezistenta sa la
factorii stresanti sporeste.
O stare de insatisfactie si stres se nregistreaza si n conditiile n care muncitorul are un
autocontrol redus asupra deciziilor si nu este consultat n probleme privind propria activitate. O
situatie similara se nregistreaza si n conditiile unui suport social insuficient din partea
superiorilor, a colegilor sau a subordonatilor.
Legatura dintre stres si desfasurarea cariei profesionale
Pot fi identificate doua mari surse de stres n acest domeniu:
1. Stresul legat de diferite etape din cariera
2. Stresul cauzat de frustrarile induse de statutul profesional

II.1.2.

CARIERA PROFESIONAL

n fiecare etapa a carierei sale, un indvid este supus unor tensiuni si ncercari pe care le
depaseste cu mai multe sau mai putine dificultati de ordin psihologic.
n societatile industriale, la nceputul carierei lor, persoanele sunt obligate sa intre ntr-o
competitie intensa, cu scopul de a cstiga rapid mai multi bani si de a obtine un statut social mai
nalt; toti cei si toate cele care esueaza, ca si cei si cele care reusesc, platesc un pret ridicat.
Mijlocul carierei este nsotit de un cortegiu de deceptii: ncetinirea sau frnarea avansarii,
restrngerea oportunitatilor, constatarea atingerii plafonului, pot conduce la izolarea
indivizilor.
Sfrsitul de cariera si pensionarea, cu alte cuvinte finalul vietii profesionale active si deci
reconversia energiei psihice de la locul de munca spre alte activitati, este nca o posibila sursa de
frustrare, mai mult sau mai putin bine depasita de indivizi; dupa cum se stie, decesele sunt
frecvente n cei doi-trei ani de dupa pensionare. n plus, se mai adauga si stresul cauzat de
concedieri si reconversiile de cariera, conjugate cu incertitudinea ulterioara privind obtinerea
unei sume devalorizate a pensiilor.

II.1.3.

STATUTUL PROFESIONAL

Depinde de procedeele de promovare din ntreprinderi si de schimbarile sociale si culturale

din societate. O ntreprindere poate favoriza avansarea exceptionala a anumitor cadre superioare,
a unor functionari si muncitori, fara sa ia n seama consecintele emotionale si somatice, pe care

aceasta le atrage: suprancarcare si exces de activitate, un sentiment crescut de insecuritate si

izolare fata de mediul sau de munca.
Cresterea ritmului schimbarilor tehnologice, adaptarea continua a ntreprinderilor, obligate
sa creeze noi produse, sa cucereasca noi piete de desfacere, modifica ritmul de desfasurare a
carierelor profesionale n snul unei ntreprinderi, ca si vrsta medie a salariatilor si
conducatorilor ei. Tendinta de a avea mereu un personal tnar, mpinge spre marginea
societatii industriale un numar apreciabil de cadre competente si eficiente. Toate acestea duc la
boli psihice si somatice si, mai ales, la o stare de inconfort psihic, n crestere n unele
ntreprinderi.
Studii avnd ca subiect mediul familial n marile centre industriale, insista asupra bolilor
coronariene la indivizi care au dobndit prin ei nsasi nu prin casatorie un statut social mai ridicat
dect statutul lor de origine. Stresul cauzat de schimbarile rapide de statut social a devenit una
din problemele cruciale ale societatilor industriale occidentale.
Grupul organizat, ca sursa de stres
A trai ntr-o societate organizata este, n zilele noastre, un destin mpartasit de milioane de
persoane; un mediu organizat, prin nsasi natura lui, poate reprezenta o sursa de amenintare a
libertatii, a autonomiei si a identitatii individuale. Problemele pot fi numeroase: o participare
nesatisfacatoare la procesul de decizie, unele deficiente de comunicare, diverse tipuri de
interdictii referitoare la comportamentul cotidian n birouri. Kets de Vries de la Mc Bill
University, autor a numeroase lucrari asupra stresului si irascibilitatii proceselor de decizie ntr-o
structura organizata, adauga la aceasta lunga lista propriile constatari: exercitarea excesiva a
autoritatii, compartimentarea structurii organizatorice, sistemele indirecte de control de
gestiune[11].
Cercetari extinse, teoretice si doctrinare, privind participarea muncitorilor n cadrul
structurilor organizatorice, n vederea ameliorarii productivitatii si reducerii stresului, au aparut
nca din 1948. Coch si French[12], ntr-un articol despre modalitatea de a nfrnge rezistenta la
schimbari (studiu asupra unu atelier de croitorie), au constatat cum cresterea participarii mergea
mna n mna cu cresterea productivitatii, si deci cu satisfactia muncitorilor. n 1974, Margolis,
Kroes si Quinn[13], ntr-un studiu efectuat asupra a 1400 de muncitori, au aratat ca
neparticiparea era un indicator serios si un semnal n ceea ce priveste tensiunea si stresul la locul
de munca. Acestor variabile trebuie sa-i adaugam lipsa de apreciere a sarcinilor ndeplinite,
practicata de catre cei responsabili cu organizarea muncii.
Rezultatul acestor cercetari ar putea determina structurile organizatorice sa adopte un
program de prevenire a stresului, care ar duce la modalitati noi de exercitare a autoritatii, la o
actiune de reasezare a structurilor, n vederea unei diminuari a compartimentarii, si la o strategie
adecvata de comunicare interioara si exterioara.
Surse de stres din viata cotidiana: viata familiala

Personalitatea individului nu poate fi separata de mediul familial zilnic, nici de

preocuparile sale extraorganizationale. Ori, nici un studiu privind stresul individual, nu poate
trece cu vederea problemele familiale, dificultatile financiare, conflictul dintre ideile personale si
cele ale sistemului de organizare a ntreprinderii, conflictul dintre solicitarile de la locul de
munca si cele familiale.
Nu exista pna astazi nici un studiu global care sa ia n considerare ansamblul tensiunilor
cu care se confrunta individul. Cercetarile efectuate ncepnd cu anii '70, evidentiaza (n lumea
anglo-saxona) un comportament identic al majoritatii sotiilor unor cadre medii: acestea considera
ca rolul ce le revine este acela de a-si sustine sotii. Alte anchete, privind sotiile cadrelor
superioare, insista asupra contractului tacit, niciodata pomenit de cei doi interesati, contract
prin care sotia accepta sa joace rolul de stlp al familiei, n asa fel nct sotul sa poata face fata
n mod liber tuturor exigentelor profesionale si organizatorice.
ntreprinderea a avut de cstigat din aceasta separare a sarcinilor, acceptata sau suportata
de sotii, aceasta oferind astfel managerilor refugiul si securitatea caminului familial.
Sustinerea din partea familiei sau a prietenilor, si o buna ambianta de lucru permit
controlarea cu mai multa eficienta si cu mai putina reactivitate a situatiilor stresante. ntr-adevar,
faptul ca ai cu cine sa stai de vorba despre problemele tale, ca te ntorci, seara de seara, n snul
unei familii unite, ca ai colaboratori simpatici - toate acestea favorizeaza calmul si dobndirea
competentelor necesare pentru a face fata stresului.
Situatia opusa - izolarea familiala sau de prieteni, o ambianta relationala tensionata agraveaza reactivitatea la factorii de stres, diminund sprijinul si adaugnd noi tensiuni.
O relatie buna cu cei din anturajul nostru este un factor important de echilibru, de reusita si
diminueaza consecintele nefaste ale stresului. Este deci de dorit sa ne cultivam relatiile cu
ceilalti, si nu doar din motive altruiste.

II.1.4.

STRESUL SI SCHIMBRILE DIN MEDIUL SOCIAL

Schimbarile din mediul social intervin la diferite niveluri: national, comunitar, familial si
individual.
Conditiile economice, perioadele de razboi, nesiguranta politica pot avea influente asupra
unor ntregi populatii; la scara individuala, evenimente ca doliul sau pierderea locului de munca
pot avea consecinte grave.
Sursele de stres legate de mediul social
Mobilitatea geografica si migrarile sunt considerate ca factori de stres productori de boli
mintale si de dezordini somatice. Toate cercetarile n acest sens arata ca populatiile migrate
prezinta procente de spitalizare psihiatrica mai ridicate dect celelalte grupe de populatii. Factorii
explicativi ai acestei fragilitati psihice sunt: diferentele culturale (ntre tara de origine si cultura

tarii de adoptie), conditiile economice si sociale n noua societate si presiunile exercitate pentru
asimilarea populatiilor emigrate.
Cercetatorii insista asupra faptului ca emigrantii care se instaleaza n zonele urbane, unde
exista deja populatii din tarile lor de origine, se adapteaza mai usor dect cei care nu au o
asemenea referinta; stresul este si mai mare atunci cnd diferenta culturala este importanta. S-a
constatat, de asemenea, vulnerabilitatea la maladiile somatice; Graham si Reeder [14]
demostreaza ca oamenii mobili din punct de vedere geografic prezinta un procent mai mare de
maladii coronariene dect cei stabili.
Schimbarea sociala survine, de asemenea, n cazul modificarilor mediului nconjurator
actual, datorita industrializarii, urbanizarii, rennoirii retelei urbane sau schimbarilor economice
foarte rapide. Impactul pe care l au astfel de modificari asupra populatiei se manifesta prin
fragilizarea indivizilor. Programele de rennoire urbana au consecinte asupra vulnerabilitatii
crescute a populatiei si duc la o crestere a stresului profesional. Disparitia totala a vechilor
comunitati si dezintegrarea sistemelor relationale stabilite fac ca persoanele vrstnice sa fie
lipsite de orice sprijin social. Pe de alta parte, Brenner[15] a verificat ipoteza potrivit careia
atunci cnd activitatea economica este n declin, stresul social global creste n egala masura cu
spitalizarea mentala. Cnd si face aparitia stresul, coeziunea gradului social joaca un rol
important n prevenirea spitalizari psihiatrice.
Dezorganizarea sociala si dezintegrarea unor ntregi comunitati (ex. Liban n 1989, sau
Rwanda n 1995) apar atunci cnd acestea sunt confruntate cu dezastre naturale, deportari sau
transplantari, razboaie civile sau orice alt soc de dimensiunile unui cataclism.
Toate cercetarile ajung sa sublinieze cresterea frecventei tulburarilor mentale, a
tuberculozei, a atacurilor coronariene si a hipertensiunii, care nsotesc asemenea evenimente.
Absenta si/sau dezintegrarea structurilor sociale si comunitare slabesc rezistenta mentala a
indivizilor.
Sursele de stres legate de viata personala.
Stresul poate decurge nu numai din conflictul de rol dar si din ambigutatea (obiectiva sau
subiectiva) a rolului.
Evenimentele de viata sunt definite ca schimbari n structurile si relatiile psihosociale ce
determina reorganizari ale circumstantelor uzuale si impun organismului un efort de reajustare
perioada n care individul apare mai vulnerabil la stres si consecintele lui[16]
n 1949, n America, s-a tinut o conferinta cu titlul Sresul si manifestarile corporale,
patronata de Asociatia pentru Cercetarea Maladiilor Nervoase si Mentale. Aceasta conferinta a
constituit punctul de plecare al tuturor cercetarilor ntreprinse asupra rolului evenimentelor din
viata personala n etiologia diferitelor boli individuale. Cercetatorii au avansat ipoteze potrivit
carora asemenea evenimente actioneaza ca factori acceleratori n declansarea unor boli, dar nu
determina tipul bolii.

Holmes si Rahe [17] pun n circulatie ipoteza ca acumularea de evenimente de viata creste
predispozitia individului la diverse boli. Ipoteza emisa s-a concretizat n alcatuirea unor
chestionare pentru masurarea schimbarilor de viata, orientate n principiu asupra urmatoarelor
domenii: familial, profesional, social, financiar, sanatate. De atunci, s-au acumulat un numar
impresionant de studii ce vizeaza aceasta categorie de factori de stres psihosocial (numai n
primii zece ani numarul lucrarilor a depasit 100), dar datele contradictorii si controversele
abunda si astazi.
Bruglea si colaboratorii sai[18], pornind de la discriminarea pacientilor depresivi de lotul
martor, realizeaza o discriminare a clasificarii evenimentelor de viata sub aspectul amenintarii si
nonamenintarii.
Unii autori, ncadreaza evenimentele de viata n stresul acut numindu-le crize de viata si
le disting de stresul cronic produs de tracasarile psihice (hassles), care cumulate ntr-o perioada
scurta de timp, produc distres (stres negativ).
Holmes si Rahe[19] includ n cadrul evenimentelor de viata care rup echilibrul
individului sau l ameninta att evenimentele pozitive (casatorie, promovare), ct si cele negative
(decese, conflicte). Unele studii subliniaza ca doar schimbarile indezirabile, necontrolabile,
nepredictibile si grave produc stres, n timp ce alte lucrari insista asupra capacitatii de control
asupra evenimentului; concluzia unanima ca si evenimentele pozitive, care scapa controlului
individului, sunt la fel de agresive ca si cele negative.
Studiile efectuate demonstreaza, ntr-o maniera statistic semnificativa, legatura dintre
numarul si intensitatea evenimentelor din viata individuala si posibilitatea aparitiei unor maladii
ntr-un viitor apropiat. n acest mod, stresul cotidian intens a fost legat de urmatoarele consecinte
somatice: moarte subita n urma unui atac cardiac, diferite accidente, raniri pe terenul de sport,
tuberculoza, leucemie, diabet, toata gama de suferinte minore. La fel, rezultatele care depasesc
300 de puncte pe scara Holmes si Rahe au fost asociate cu simptomele unor maladii nervoase si
mentale.

II.1.5. FACTORII INDIVIDUALI SI SOCIALI DE REZISTEN LA

STRES
Unii indivizi sunt obligati sa faca fata unor evenimente stresante, sunt atinsi de boli
cronice si de dezordini mentale, n timp ce altii sunt fericiti. Este de la sine nteles ca sursele de
stres nu pot ele singure explica declansarea bolilor si ca trebuie luati n considerare si alti factori,
cum ar fi caracteristicile situatiei stresante, calitatile psihologice si biologice ale indivizilor,
precum si, n completare, caracteristicile sistemelor sociale care actioneaza ca niste bariere
protectoare ale indivizilor: un model biopsihosocial.
Caracteristicile situatiei stresante.
Caracteristicile stresorilor sau agentilor stresanti, asociate cu declansarea maladiilor,
sunt evaluate n functie de intensitatea, de dimensiunea, de durata lor, de imposibilitatea de a fi
prevazute, de efectul de noutate.

Intensitatea este masurata prin variatiile schimbarilor percepute n situatia personala sau n
mediul nconjurator global al societatii. Studii asupra perceperii unor asemnea schimbari,
realizate pe studenti ai universitatilor americane (pe un esantion de 678 persoane), stabilesc o
corelatie pozitiva ntre schimbarea perceputa n mediul social si nivelul de anxietate si de stres,
masurat pe scala de anxietate. Nivelul de anxietate era si mai ridicat atunci cnd schimbarea
perceputa nu era una dorita si nca mai ridicat, atunci cnd schimbarea sociala avea consecinte
asupra vietii personale. Dimensiunea evenimentelor stresante (adica marimea lor apreciata
pornind de la situatii stresante considerate ca medii sau normale), are un anumit efect (prin
durata) asupra alterarilor fiziologice si psihologice individuale.
Cercetarile efectuate duc la urmatoarele concluzii:
1. toate persoanle expuse unor situatii de stres intens si de lunga durata nu-si mai
regasesc niciodata starea anterioara de bunastare fizica, biologica si psihica;
2. toate persoanele supuse unor amenintari de durata privind viata lor, oricare ar fi
caracteristicile lor psihologice, sunt proiectate ntr-un univers unde predomina numai
reactia biologica profunda si universala a vietii individuale.
Durata unui eveniment stresant are efecte variabile; n unele cazuri, o experienta scurta
dar intensa poate avea un efect devastator, asemanator celui cauzat de situatiile de stres durabile.
Evenimentele imprevizibile au efecte mai puternice asupra persoanelor, dect
evenimentele anticipate mental. n ultima instanta, efectul de noutate face sa creasca impactul
situatiilor stresante (ex. experientele implicnd privatiuni senzoriale). n cazul n care toti agentii
stresanti actioneaza simultan sau secvential, se manifesta un efect de suprancarcare si, oricare
ar fi rezistenta organismului, chiar si o suprancarcare minima poate avea consecinte dramatice.
II.1.5.1.CARACTERISTICILE PSIHICE sI BIOLOGICE INDIVIDUALE sI
MEDIUL SOCIAL
De la caracteristicile evenimentului stresant cercetatorii au trecut la studierea
caracteristicilor persoanei, gndindu-se ca este greu sa prevezi consecintele unui eveniment, daca
nu cunosti trasaturile de caracter ale personalitatii respective.
Comportamentalistii americani, B.P.Dohrenwend si B.S. Dohrenwend au stabilit ca
perceperea stresului de catre indivizi depinde de doua mari categorii de variabile[20]:
1. factorii personali, cum ar fi pragul senzatiilor biologice si psihologice, inteligenta,
capacitatea verbala, tipul de personalitate, sistemele psihologice de aparare, experienta trecuta si
un anume simt de stapnire a propriului destin;
2. factorii externi, cum ar fi vrsta, nivelul scolar, veniturile, ocupatia profesionala.
De aceea, cercetatorii s-au orientat catre acele caracteristici ale personalitati care pot
induce, pe termen lung anumite boli somatice. Cele mai cunoscute cercetari n materie au fost

cele consacrate bolilor coronariene si personalitatilor denumite de tip "A", ale caror caracteristici
sunt : agresivitatea, ambitia, spiritul de competitie, obsesia muncii, obsesia timpului care trece
etc., prezente la numeroase persoane suferind de o boala cardiaca.
Alte cercetari au descoperit ca una din variabilele critice de rezistenta la stres era
capacitatea emotionala de raspuns.
Pragul de anxietate sau de angoasa poate fi mai mult sau mai putin ridicat, n functie de
individ; n consecinta, indivizii cei mai vulnerabili vor fi aceia care prezinta un prag al angoasei
foarte scazut. S-a sugerat ca vulnerabilitatea la stres poate varia n functie de sursele de stres.
Rezistenta la stres a unui individ nu poate fi evaluata fara a se tine cont de mediul nconjurator.
n ecuatia stresului, pozitia sociala a unui individ n cadrul comunitatii i influenteaza
vulnerabilitatea la stres. Stresul este minim la toti cei implicati ntr-o structura sociala care
actioneaza, dupa modelul protectiei interne individuale, ca un scut protector. Orice ruptura a
legaturilor cu mediul, deschide poarta slabiciunilor individuale: izolare sociala, marginalizare
sociala si lipsa unui statut.
n concluzie, se poate spune ca extrem de numeroasele schimbari majore sociale si
individuale pot duce la cresterea vulnerabilitatii la stres a populatiilor si a indivizilor. Toate
cercetarile efectuate pna astazi au permis identificarea, datorita unui anume numar de variabile,
a acestei populatii cu cota mare de risc, dnd astfel posibilitatea autoritatilor oficiale sa puna n
aplicare politici de prevenire.
n schimb, aceste cercetari nu au dus la stabilirea cu precizie a riscurilor la care sunt
expuse celelalte persoane, cu exceptia personalitatilor de tipul A. Abordarile denumite
psihosomatice par a fi promitatoare, datorita capacitatii lor de diagnosticare a subiectilor cu cota
mare de risc, cu att mai mult cu ct, relativ recent, s-au descoperit si numeroasele mecanisme
biochimice ale stresului.

II.5 PREVENIREA sI TERAPIA STRESULUI

Abordarea preventiva n medicina, aplicabila si n domeniul stresului, recurge la trei
modalitati principale[21]:
-

Identificarea att a factorilor stresanti, ct si a indivizilor si grupurilor vulnerabile la

stres (de exemplu la cei expusi la factori nocivi majori, handicapati).

Reducerea vulnerabilitatii si marirea rezistentei organismului (ex. prin alimentatie,

efort fizic rational, substante adaptogene).

Protectia, prin evitarea sau eliminarea agentilor ambientali fizici sau psihosociali
nocivi, demers mult mai usor realizabil n cazul factorilor fizici, si mult mai dificil n
ceea ce priveste cei psihosociali, din cauza absentei unor modele conceptuale valide,
a utilizarii insuficiente a cunostintelor existente si a evaluarii lacunare a beneficiilor
masurilor de interventie.

O sintetizare mai analitica a modalitatilor de interventie si prevenire se poate axa pe

modelele existente ale stresului.
Vom apela la modelul Kagan Levi al ecosistemului om ambianta, conform caruia
interventiile vizeaza urmatoarele etape[22]:
-

Modificarea, moderarea si, pe ct posibil, eliminarea stresorilor ambientali.

Interventii asupra variabilelor mediatoare, inclusiv psihosociale, unele de favorizare a

adaptarii (ex. suportul social), altele de intensificare a reactiilor (ex. agresivitatea).

ntreruperea mecanismelor cu potential patogen prin interventii asupra factorilor

psihoneuroendocrini (ex. prin psihofarmacoterapie, relaxare) si a proceselor sociale (a
celor care intensifica alinierea).

Interventii asupra precursorilor bolii si a simptomelor acute, identificate prin

examinari medicale sau psihologice (a formelor usoare de anxietate sau depresie sau a
hipertensiunii incipiente).

Masuri de prevenire secundara si de terapie a bolilor psihosomatice manifestate.

Dupa opinia lui Levi[23] pentru a fi eficient, programul preventiv trebuie sa se bazeze pe
urmatoarele principii:
-

Sa se axeze pe o viziune realista asupra omului si ambiantei, lund n considerare

aspectele fizice, mentale, sociale si economice.

Sa promoveze o strategie ecologica care sa ia n considerare interactiunea ntre

ntregul ansamblu individual si ambiental.

Sa evalueze continuu, n baza unui feed-back informational, efectele complexe ale

modificarilor si interventiilor cu ajustare permanenta si supla la aceste mutatii.

Sa asigure n mod democratic individului conditii de influentare a propriei situatii si

de comunicare cu factorii decizionali.

Sa se bazeze pe un suport mental, solidar ntre individ si grupurile sociale.

De aici rezulta si necesitatea individualizarii programelor de reducere a stresului.

2.1. REMEDII TRADIIONALE sI MODERNE DE PREVENIRE A STRESULUI
Simptomele stresului sunt perceptibile individual: angoasa, depresie, tensiune nervoasa,
tulburari sexuale, scadere a tonusului, oboseala, scaderea atentiei si vigilentei, a memoriei,
tulburari somatice functionale si organice diverse: tulburari de digestie, cardiovasculare,

migrene, colite. Toti subiectii si fiecare n parte, constient sau inconstient, resimt modificarile
corporale si psihice induse de stres.
Dintotdeauna omenirea a facut apel la remedii pentru a putea face fata n continuare vietii
de zi cu zi; n epoca moderna, progresele farmacologiei au contribuit pe larg la furnizarea de noi
remedii. n aceasta privinta, ceea ce este frapant, este sublinierea accentuata a functiei orale
pentru a face fata stresului. Se instaleaza o regresie psihica, care faciliteaza fiintelor omenesti n
suferinta o ntoarcere la preafericita perioada a alimentatiei materne.

II.6 REMEDII TRADIIONALE

Recurgerea la alcool, care induce o senzatie de destindere si o usoara stare de excitatie,
poate, n caz de exces, sa provoace si sa intensfice tulburari de scaun si sa agraveze depresia
latenta. Tutunul (nicotina), stimulnd productia de adrenalina, diminueaza angoasa, sporeste
starea de veghe si procura o senzatie de energie; pe termen lung, toate studiile confirma ca
folosirea sa prelungita antreneaza tulburari cardiace, respiratorii si anumite forme de cancer.
Laptele, cacaua, cafeaua si infuziile fac de asemenea parte din retetele traditionale:
laptele, remediu mpotriva insomniei, contine un aminoacid ntaritor, L triptofanul, pe care
organismul l utilizeaza pentru productia de substante regularizatoare ale somnului. Stresul
antreneaza pierderi de energie n decursul zilei, iar absorbtia de zahar din ciocolata poate provoca
o senzatie provizorie de energie, urmata de o contralovitura de insulina, care face sa creasca
iritabilitatea si oboseala; la fel, cofeina prezenta n cafea, amelioreaza starea de veghe si creste
puterea de concentrare, dar obisnuinta duce la un consum crescut, cu consecinte manifestate prin
tulburari ale ritmului cardiac, dureri de cap, tensiune musculara, iritabilitate si insomnie.
Infuziile, baute ca un substitut de cafea sau de ceai, pot provoca reactii alergice imprevizibile;
anumite plante sunt droguri puternice.

II.7 REMEDII MODERNE

Remediile moderne antistres, la care au recurs ndeosebi membrii societatilor industriale
evoluate sunt bine cunoscute: asa-zisele vitamine antistres, somniferele, tranchilizantele.
Vitaminele C si B sunt necesare ntr-o perioada de stres fizic (o interventie chirurgicala, ranire,
sarcina, eforturi violente, performanta de lunga durata), dar ele sunt ineficace la nivel psihologic;
ele nu pot vindeca crizele de angoasa si depresie.
n numeroasele anchete privind stresul, s-a constat o crestere constanta a consumului de
somnifere si tranchilizante la scara tarilor planetei.
Somniferele dau o senzatie de destindere si actioneaza asupra creierului pentru a induce un
somn natural, cu riscul progresiv al perturbarii ciclurilor somnului, instalarii unei somnolente
diurne si scaderii performantei.
Tranchilizantele procura, la fel ca si somniferele, o senzatie de destindere, favorizeaza
somnul si au o actiune relaxanta asupra respiratiei si sistemului nervos. n doza mare, asociate cu

alcoolul si folosita pe perioade ndelungate, pot induce dependenta, provoaca oboseala si

agravarea depresiilor existente.

II.1.1. TERAPIILE SI METODELE DE LUPT MPOTRIVA

STRESULUI
Din anii '30 si pna n zilele noastre, medicii si psihoterapeutii au elaborat numeroase
metode de lupta mpotriva stresului. Aceste metode, orict ar fi de diferite, au toate drept obiectiv
diminuarea progresiva a tensiunilor psihice si musculare si o scadere a excitatiilor senzoriale
(auditive, vizuale), cu importante consecinte de relaxare asupra majoritatii functiilor vitale.
Rezultatele asteptate reprezinta dominarea stresului; se pare ca toate aceste metode, care
sunt trecute n revista pe scurt, sunt o marturie a faptului ca aceasta abordare trebuie sa constituie
prima etapa a unui tratament de urmat pe plan psihoterapeutic, nsotit uneori de un tratament
medical.
Indivizii nu sunt toti egali n fata acelorasi traumatisme; ei sunt limitati n ceea ce priveste
capacitatea de stapnire de sine chiar de propria lor functionare mentala si psihica, de viata lor
personala, de mediul familial si socio-profesional. n numeroase cazuri, este insistent recomandat
sa se faca apel la terapii de relaxare, ale caror efecte benefice sunt mai mult sau mai putin
durabile, n functie de persoana. Acestea sunt:
1. Exercitii de relaxare corporala: gimnastica aerobica, stretghing, activitati cu impact redus
de stres. Aceste exercitii fizice practicate pe termen lung, fac sa scada ritmul cardiac, reduc
riscurile de hipertensiune, de tensiune musculara, diminueaza anumite dureri, cu consecinte
psihice, cum ar fi reducerea temporara a angoasei, depresiei. Acestor exercitii corporale
practicate n Orient li se pot adauga exercitii corporale din Extremul-Orient: Tai chi, nsotit
de miscari care le amintesc pe cele ale dansului, procura o senzatie de calm (punnd n
miscare toate partile corpului); Yoga, practicata de mult timp n Europa occidentala, duce la
scaderea ritmului cardiac si a ritmului respirator, inducnd o senzatie de profunda relaxare.
2. Metode de relaxare mentala:

meditatia, efectuata ntr-un mediu protejat de orice excitare senzoriala si nsotita de o

respiratie lenta si ritmata, poate contribui la reducerea multor simptome (doua sedinte
de 10-20 minute pe zi);

evadarea imaginara sau creatrea de imagini mentale este o tehnica asemanatoare celei
folosite de atletii de performanta pentru a-si mbunatati rezultatele; nchipuindu-ti ca
te afli n diferite locuri sau situatii placute, reactivezi astfel, printr-un proces de
asociere de idei, numeroase reprezentari mentale susceptibile de a favoriza o scadere
a tensiunii.

3. Metodele care folosesc mijloace tehnice:

relaxarea n apa se practica ntr-un compartiment special, perfect izolat, cu efecte

spectaculare; pericolul este ca, n unele cazuri, aceasta izolare senzoriala poate
provoca angoasa;

bio feed-back-ul denumit si tehnica anti-stress, a fost introdus n stiintele neuropsiho-medicale n 1969, de catre Kamyia si Miller. Metoda consta ntr-un proces de
antrenare a organismului n scopul modificarii unor functii fiziologice care n mod
obisnuit sunt inconstiente, involuntare si automate. Antrenamentul se realizeaza
asistat de un aparat electronic (monitor) care masoara si furnizeaza informatii
fiziologice, n timp ce organismul exercita un control voluntar asupra lor. Procedeul
pune subiectul n dubla ipostaza de observator si controlor.

Antrenamentul implica:
un control continuu al raspunsului fiziologic, printr-un procedeu de ncercare si
eroare;
un avertisment imediat (feed back) care aduce la cunostinta subiectului fiecare
schimbare, prin semnal vizual sau auditiv - prin frecvente variabile;
motivatie pentru modificarea raspunsului fiziologic.
Cercetarile au dovedit ca sedintele de bio feed-back, efectuate timp de opt saptamni,
conduc la modificarea urmatorilor parametri: predominarea ritmului alfa si beta de pe ECG,
reducerea tensiunii arteriale si musculare, a rezistentei electrice a pielii (ce traduce nivelul de
anxietate al subiectului), normalizarea ritmului cardiac si a temperaturii.
Odata dobndit controlul voluntar asupra unor procese fiziologice automate, cu ajutorul
monitorului, achizitiile se transfera n situatiile cotidiene, n raspunsul organismului la stres;
cercetatorii nu stiu totusi cum functioneaza aceasta interrelatie om-masina si care este efectul ei
asupra ritmului cardiac, tensiunii arteriale si psihicului.
4. Metode psihoterapeutice:
Toate metodele citate pna acum au calitatile si eficacitatea lor, mai ales n sensul ntretinerii
starii de sanatate la indivizii care nu au ajuns pna la fund, care mai pot nca face fata si care
accepta modalitatile de a-si spori rezistenta. Atunci cnd rezistenta psihica individuala nu mai
permite nfruntarea dificultatilor zilnice, cnd anxietatea si depresia se instaleaza si apar anumite
tulburari somatice, este important sa se recurga la medici, psihiatrii, psihanalisti, psihoterapeuti
si psihosomaticieni. n acel moment, este insistent recomandat sa se combine, de exemplu, o
metoda de relaxare corporala (care faciliteaza autocunoasterea fizica si psihica) cu psihoterapia
psihanalitica sau psihosomatica.

II.8 Relaxarea n terapia cognitiv-comportamentala

II.1.1.

OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI SI RELAXRII

Ob. 1.

Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Ob. 2.

Sa determinam nivelul general al stresului

Ob. 3.

Sa ne odihnim rapid

Ob. 4.

Sa facilitam un somn odihnitor

Ob. 5.

Sa reusim sa fim calmi

II.1.1.1.CI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR

Ob. 1.

Sa controlam mai bine reactiile emotionale

Capacitatea de a ne relaxa este o componenta esentiala n nvatarea controlului si ale

impulsurilor.
nvatarea controlului reactiilor emotionale ncepe prin sedinta de relaxare de aproximativ
25 min., sedinte destul de lungi si profunde, urmate de exercitii de relaxare rapida si mai
putin profunda.
Obiectivul se considera atins daca subiectul se poate sa se calmeze cu usurinta n
majoritatea situatiilor stresante.
nvatarea cognitiv-comportamentala este esentiala pentru tratamentul tulburarilor
anxioase (fobii, tulburari obsesive, crize de panica, etc.), reactiilor impulsive si tulburarilor
somatice numite functionale (hipertensiune arteriala, cefalee hipertensiva, dureri lombare).
Ea este utila pentru persoanele care nu prezinta tulburari psihologice caracteristice dar care
doresc sa si diminueze tracul si alte reactii emotionale, care perturba desfasurarea optima a
activitatii lor.
Utiliznd aceasta terapie, persoanele devin capabile sa diminueze tensiunea psihica si
mentala sa devine mai sensibile la cresterea ncordarii corporale. Acesta este un indiciu
capital pentru a asocia o procedura de autosugestie constienta si a evita sa fim implicati ntr-o
reactie emotionala.
Controlnd mai bine reactiile emotionale, persoanele devin capabile sa si diminueze n
cteva secunde nivelul ncordarii si sa se apropie astfel de activitatea fiziologica optima
pentru comportamentul dorit.
Ob. 2.

Sa determinam nivelul general al stresului

nvatarea metodica a relaxarii permite:

Diminuarea excesului de ncordare musculara si de tensiune psihica la persoanele

stresate frecvent sau cronic

Adaptarea unui stil de viata mai putin obositor

Prevenirea unei serii de tulburari somatice si psihice

Ob. 3.

Sa ne odihnim rapid

nvatarea relaxarii permite recuperarea rapida a energiei datorita:

sedintelor de relaxare mai lungi sau mai scurte (10-30 min.) si profunde (relaxare
recuperare si relaxare prevenire)

Unor mini - relaxari (cteva secunde sau minute) repartizate pe tot parcursul
zilei.

Pentru mbunatatirea si mentinerea starii de sanatate este preferabila o pauza de relaxare

de ct sa consumam n exces substante excitante.
Ob. 4.

Sa facilitam un somn odihnitor

Cnd am nvatat sa ne destindem repede si bine, reusim sa adormim repede, ne reluam

somnul mai usor n cazul ntreruperii lui, dormim mai bine, mai profund. Timpul acordat
somnului, n cazul praticarii acestei metode poate fi scurtat.
Ob. 5.

Sa reusim sa fim calmi

sedintele de relaxare profunda au fost organizate utiliznd meloterapia si vizualizarea

mentala a unor scene agreabile. Aceste sedinte permit ceea ce Abraham Maslow numea
experiente de vrf, momente n mod deosebit fericite si revitalizante.

II.1.2.

LOCUL RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL

Unele dificultati psihologice si somatice se rezolva simplu prin nvatarea relaxarii (n

sedinte regulate de relaxare-odihna si adaptarea cvasiinstantanee a unei atitudini relaxate o data
cu aparitia situatiilor stresante):

Tulburari functionale hipertensiunea arteriala, cefalee provocata de tensiune,

dureri lombare, unele forme de insomnie, etc.

nvatarea relaxarii aduce mari satisfactii majoritatii persoanelor care au urmat n

ntregime trainingul

Timpul investit este n ntregime recuperat datorita ameliorarii calitatii somnului,

diminuarii stresului si oboselii.

II.1.3.

METODE DE RELAXATE N TERAPIA COMPORTAMENTAL

Desi oamenii dispun de o capacitate nnascuta de a se relaxa fizic si mental, ceea mai
mare parte dintre ei o folosesc putin sau incorect. Horsent Benson, specialist n tulburari
cardiovasculare, profesor de medicina la Universitatea Harvard defineste 4 comportamente
fundamentale ale relaxarii.
1)

Un mediu calm, la adapost de surse de distragere;

2)

O pozitie confortabila, n care ncordarea musculara este redusa pe ct posibil;

3)

O atitudine pasiva (de tipul fie cec-o fi) analoga celei adoptate pentru a dormi
si care este la antepodul vointei crispate de a realiza performante;

4)

Focalizarea ntregii atentii pe un stimul determinat (sunet, cuvnt, obiect,

respiratie, senzatii corporale)

Metodele de relaxare se observa, n principal, la nivelul 4, n diferite tehnici. De exemplu:

II.1.4.

n tehnica yoga traditionala, atentia se centreaza pe un sunet secret

(mantra) ncredintat de catre un maestru.

n training-ul autogen al lui Schultz, atentia se centreaza e impresii

fizice de toropeala si caldura

PRACTICA RELAXRII N TERAPIA COMPORTAMENTAL

n terapia comportamentala am nceput nvatarea relaxarii printr-o versiune ameliorata si

rapida a metodei Jacobson. Aceasta tehnica a fost punctul de plecare pentru nvatarea pe etape,
care a avut ca efect diminuarea rapida asupra activarii fiziologice provocata de situatii stresante.
Specificul metodei lui Edmond Jacobson, rezida n focalizarea atentiei pe senzatii
provocate de contractii si decntractii ale grupelor de muschi. El si-a numit metoda relaxare
progresiva din doua motive

persoana relaxeaza gradat unele grupe musculare,

pe masura ce aceasta relaxare este practicata zilnic ea se mbunatateste calitativ si se

obtine mai repede nvatarea relaxarii a permis ntreruperea cercului vicios frica
tensiune musculara amplificarea durerii intensificare fricii si a tonusului
frica...

Studii ulterioare au permis ameliorarea eficientei metodei. Versiunea actuala a relaxarii

progresive prezinta un raport excelent eforturi-beneficii:

procedura de baza se nvata n cteva ore

ea implica un ritm de 3-4 exercitii saptamnale de-a lungul mai multor saptamni sau
luni, pentru a ajunge la o relaxare convenabila n cteva secunde

Punctul forte al metodei Jacobson, de relaxare progresiva, este dat de faptul ca implica
foarte putine inconveniente, n comparatie cu alte metode care antreneaza uneori stari de
angoasa, mai ales la persoanele care devin usor anxioase. O eficienta deosebita a avut programul
tipic comportamental demonstrat de numerosi cercetatori, n special de Bernstei de Borkovec
(1973) si Ost (1987).
II.1.4.1.ETAPA I
Prima etapa este constituita din exercitii de relaxare prin contractie urmata de relaxare a
urmatoarelor 13 grupe de muschi: muschii minii dominante si antebrat, brat dominant,
(contractie prin bicepsi), muschii celelaltei mini si a antebratului, celalalt brat, muschii
piciorului si a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus, muschii
abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gtului, gurii si obrajilor,
ochilor, genelor si sprncenelor, fruntii, scalpului.
Contractia unui grup muscular se face pe inspir urmata de o scurta apnee (durata aprox. 512 sec.)
Deeconectarea efectuata destul de repede este realizata pe un expir mai lent, concomitent
cu enuntarea n gnd a unui cuvnt cheie ce evoca relaxarea: relaxat, destins, calm. O atentie
deosebita am acordat intensitatii contractiei astfel nct sa nu produca durere sau tremuraturi, pe
concentrarea subiectilor, pe contractiile si relaxarile muschilor, pe contrastul dintre ncordare si
relaxare. Acest exercitiu a fost realizat cu grupa experimentala n fiecare zi, timp de doua
saptamni.
CODIII PENTRU O BUN RELAXARE

a. Alegerii si asigurarii contextului, golirea vezicii, retragerea ntr-un loc calm si agreabil cu
o temperatura moderata, neutralizarea surselor posibile de distragere a atentiei, asigurarea
unei tinute lejere
b. Adoptarii unei pozitii confortabile: culcat pe un pat/canapea, asezat pe un fotoliu cu un
suport pentru cap, picioarele putin departate unul de altul
c. Centrarii ntregii atentii pe exercitiu: nchiderea ochilor, suspendarea provizorie a
preocuparilor, proiectelor astfel nct sa va puteti concentra asupra corpului contractiilor si
relaxarii. Dupa mai multe saptamni/luni de practica a relaxarii n grup dar mai ales n
activitati independente, ideile intrusive au fost mai putin frecvente si mai putin
importante.

d. Centrarii atentiei pe respiratie: respirarea n mod linistit pentru obtinerea relaxarii, evitnd
hiperventilatia care poate provoca senzatii dezagreabile sau angoasante,
FOLOSIREA IMAGINILOR MENTALE

S-au vizualizat situatii care evocau relaxarea si starea de confort: plaja, peisaj de munte,
ru n padure, lac pe care pluteste o lebada, baie calda, etc. Se pot imagina sunete, arome asociate
vizualizarii.
Aceasta forma de relaxare calificata uneori drept cognitiva, a permis:

Sa aprofundam si sa prelungim relaxarea

Sa traim un sentiment de bine profund

Sa adormim n caz de insomnie

SFRSITUL SEDINEI INCLUDE URMTOARELE EXERCIII:

Respirati putin mai repede

Miscati minile, bratele, gambele, picioarele

ntindeti corpul mai ales spatele, dar fara exces, ntindeti bine ratele si minile

Deschideti ochii si reluati contactul cu spatiul nconjurator

Ridicati-va lent. Fiti atent la ritmul d-voastra personal.

Acordati atentie activitatilor de tranzitie, ceea ce implica o ncordare moderata si o

cheltuiala mica de energie

TIMPUL OPTIM DE REALIZARE A EXERCIIILOR

Orarul exercitiilor:

n mod ideal - 1-2 ori pe zi n perioada de nvatare

Pentru persoanele ocupate 1 data pe zi

Exercitiile pot fi facute la ore diferite

Se recomanda:

Sa se ncerce a se varia orarul

Oprirea exercitiului si reprogramarea n alt moment

Evitarea exersarii dimineata, dupa trezire, pentru ca exista riscul sa fiti

crispati sau sa adormiti din nou

Efectuarea exercitiilor seara, nainte de a adormi, este cel mai bun

moment pentru persoanele ocupate atentie nsa la riscul de a adormi
(denota lipsa de control)

Orarul recomandat
-

aproximativ ora 14 (relaxarea n momentul n care atentia este n general mai

scazuta)

aproximativ ora 18 (cnd oboseala acumulata n timpul zilei favorizeaza relaxarea

dar nu antreneaza att de usor adormirea)

II.1.4.2.ETAPA a II-a
A doua etapa este constituita din aceeasi procedura ca n etapa I, dar n ritmul fiecarui
subiect. S-a urmarit ca fiecare sa si nsuseasca tehnica n mod convenabil, dar nu perfect:
perfectiunea fiind o atitudine contraproductiva.
O formula buna s-a dovedit a fi exersarea alternativa a procedurii asimilate.
II.1.4.3.ETAPA a III-a
A constat din contractia si relaxarea a 13 grupe musculare muschii minii dominante si
antebrat, brat dominant, (contractie prin bicepsi), muschii celelaltei mini si a antebratului,
celalalt brat, muschii piciorului si a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului
inferior opus, muschii abdomenului, muschii umerilor si partii de sus a spatelui, muschii gtului,
gurii si obrajilor, ochilor, genelor si sprncenelor, fruntii, scalpului. Aceste exercitii pot fi reluate
n orice moment al zilei: n pozitia seznd pe scaun sau n picioare n situatii de asteptare (la
coada ntr-un magazin).
II.1.4.4.ETAPA a IV-a
A constituit-o procedeul de relaxare pasiva de tip training autogen a lui Schultz.
Atentia va fi focalizata pe senzatia de ncordare reziduala si relaxare, toropeala, caldura.
II.1.4.5.ETAPA a V-a
Decontracturarea a 13 grupe musculare (cele de mai sus) fara contractii prealabila.
II.1.4.6.ETAPA a VI-a

Decontracturare a 8 grupuri musculare fara contractii prealabile, fara caseta.

Se poate nsoti exersarea de procedura de numarare.
Ex:

pronunta unu si relaxeaza o mna si un brat

Pronunta 2 si relaxeaza cealalta mna si celalalt brat
....etc.

II.1.4.7.ETAPA a VII-a
Mini relaxari si atitudine de relaxare n situatii nestresante.
Situatii n care se poate exersa relaxarea:

De fiecare data cnd asteptati (la semafor, n ascensor, la magazin)

nainte de a porni masina

De fiecare data cnd telefonul suna cnd mergeti la toaleta

n timpul efectuarii exercitiilor se vor respecta regulile:

Respirati profund

Expirati si spuneti: relaxare

Urmati un circuit personal de decontracturare - relaxarea fetei, umerilor, caderea

bratelor, etc.

Ramneti cteva secunde n starea de relaxare

Practica relaxarii diferentiate este recomandata n timpul unor activitati diferite: mers,
scris, conducerea autovehiculelor, si consta n relaxarea muschilor care nu sunt necesari
activitatii respective. Este necesar sa fie relaxate acele parti ale corpului care sunt n mod special
ncordate. (de exemplu daca suferiti de dureri de spate arcuiti spatele apoi relaxati)
II.1.4.8.ETAPA a VIII-a
Sau etapa de diminuare a ncordarii n situatii stresante. Obiectivul acestei etape este de a
diminua activitatea fiziologica si psihologica pna la nivelul optim pentru comportamentul dorit.
n acecasta etapa se vor respecta urmatoarele reguli:

Atitudinea de relaxare trebuie exersat chiar de la primele semne de ncordare

Controlati respiratia (rariti expiratia)

Utilizati comenzile respir lent, ncordarea mea este ntre 0 si 10 secunde, voi
ncecrca sa o micsorez cu 1sau 2 grade activitatea fiziologica nseamna
dinamism: ..privesc, ...observ care este prima etapa a problemei

III. ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE

CERCETRII
III.1 ORGANIZAREA CERCETRII
III.1.1.

DURATA SI ETAPELE CERCETRII

De la alegerea temei si pna la finalizarea redactarii lucrarii, perioada n care s-a nscris
ntreaga activitate a fost cuprinsa ntre 15 august 2003 15 martie 2004 (8 luni). n scopul
organizarii eficiente a ntregii activitati de cercetare, aceasta perioada a fost mpartita n mai
multe etape astfel:
Etapa I (august octombrie 2003), a corespuns perioadei de documentare teoretica. n
acest scop, am studiat sursele bibliografice n legatura cu tema, pentru a determina nivelul la care
se afla cercetarea n domeniu, si pentru a afla alte date care sa ofere imaginea de ansamblu a
problematicii abordate.
Etapa a II a (octombrie noiembrie 2003) a cuprins ntlniri cu medicii de la Sectia
Medicala I si Sectia Cardiologie din cadrul Spitalului Judetean Bacau.
S-au purtat discutii cu acestia, pentru a ntelege mai bine cauzele si efectele stresului.
De asemenea, n aceasta perioada am efectuat observatii asupra medicilor si i-am luat n
evidenta pentru alcatuirea grupelor (martora si experimentala).
Etapa a III a (noiembrie 2003 aprilie 2004) a cuprins activitatea experimentala
propriu-zisa. Deoarece tema lucrarii se refera la contributii la stabilirea celor mai eficiente
tehnici de masaj care pot fi folosite pentru combaterea stresului, aceasta etapa prezinta anumite
particularitati astfel:
-

pacientii au fost luati n evidenta n momentul cnd acestia si-au dat acordul;

interventia experimentala a constat n aplicarea masajului antistres, sedintele avnd loc n

timpul garzilor;

perioadele de aplicare a masajului antistres nu au coincis, activitatea desfasurndu-se n

general, n functie de ziua si ora de ncepere a garzii.

Etapa a IV a (martie 2004) a cuprins efectuarea vizitelor la locurile de munca ale

subiectilor din grupele martora si cea experimentala, pentru a constata si compara evolutia
ulterioara aplicarii programului de masaj si, pe baza constatarilor, pentru a efectua prelucrarea si
interpretarea datelor s redactarea lucrarii.

III.1.2.

DIAGNOSTIC FUNCIONAL

1. Scorul obtinut la Inventarul evenimentelor traite Testare initiala 425 pct. demonstreaza ca
pacienta are 80% sanse de a se mbolnavi n viitorul apropiat.
2. Scorul obtinut la Diagrama de depresie H.A.R.D. Testarea initiala 14 pct. demonstreaza ca
pacienta se afla n zona de filtraj, existnd riscul instalarii unei stari depresive.
3. Efectele stresului se manifesta prin: dureri de cap, stari de slabiciune fizica, dureri de ceafa,
spate.

III.1.3.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI

1. Combaterea durerilor de cap, ceafa, spate.

2. Combaterea starii de oboseala accentuata si a starii de iritabilitate
3. Diminuarea celorlalte manifestari vegetative: puls ridicat, insomnie.

III.1.4.

ETAPIZAREA TRATAMENTULUI

1. Obiective de etapa
2. Continutul tratamentului
3. Observatii de etapa
Datorita faptului ca doctorii sunt persoane stresate si cu foarte multe responsabilitati,
asupra grupei experimentale s-a aplicat masajul special antistres, aromoterapia, meloterapia,
tehnici de relaxare, recomandari pentru activitatea independenta timp de sase luni, frecventa
sedintelor 1/saptamna, durata acestora 60 minute.

III.2 FIsA NR. 6

DATE PERSONALE
NUME LARION
PRENUME DANA
VRST 41 ani
PROFESIE medic

ANAMNEZ
n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul
extrem de ncarcat si solicitant si unele probleme n familie, care au dus la consum de
medicamente si au impus odihna, relaxare si ncetinirea ritmului de munca.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul
evenimentelor
traite (pct.)
TI
356
pct.

Diagrama de
depresie
H.A.R.D.
(pct)
TF
TI
TF
363 pct. 14 pct. 8 pct.

Chestionarul de evaluare a
EKG
simptomelor somatofiziologice-psihice induse de
stres
TI
TF
TI
-dureri de cap -dureri de cap
-constipatie

-insomnie

-stari de
oboseala
accentuata

-constipatie

Examinare palpatorie

TF

TI
- spasme,
crampe
musculare

TF
- musculatura
relaxata, tesuturi
suple

-stari de
iritabilitate

III.3 FIsA NR. 7

III.1.1.

DATE PERSONALE

NUME OPROIU
PRENUME GABRIELA
VRST 39 ani
PROFESIE medic

III.1.2.

ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul

ncarcat si solicitant si reactiile tensionate cu colegii, care i-au afectat randamentul n munca si
starea de spirit generala. Aceste reactii i-au impus anumite atitudini: ameliorarea alimentatiei,
consum de medicamente, odihna, relaxare, ncetinirea ritmului de munca.

III.1.3.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul
evenimentelor
traite (pct.)
TI
327
pct.

Diagrama de Chestionarul de evaluare a

EKG
depresie
simptomelor somatoH.A.R.D.
fiziologice-psihice induse de
(pct)
stres
TF
TI
TF
TI
TF
TI
254 pct. 16 pct. 11 pct. -dureri de cap -dureri de cap
- dureri de
ceafa, spate
-indigestie

-indigestie

Examinare palpatorie

TF

TI
TF
-spasme, crampe - musculatura
musculare
relaxata, tesuturi
suple

-stari de
slabiciune
fizica

-insomnie
-insomnie
- stari de
iritabilitate

-stari de
oboseala
accentuata
-diaree
-stari de
iritabilitate

III.4 FIsA NR. 8

III.1.1.

DATE PERSONALE

NUME RU
PRENUME LUCICA
VRST 45 ani
PROFESIE medic

III.1.2.

ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul

extrem de ncarcat att n spital, ct si la cabinetul particular si efortul de ndeplinire a unor
obiective prestabilite. Starea de stres instalata i-a afectat randamentul n munca si starea de spirit
generala. Pacienta nu a acordat atentie asupra acestor reactii, asteptnd sa treaca de la sine, chiar
daca a observat ca ritmul de munca este ncetinit.

III.1.3.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul
evenimentelor
traite (pct.)
TI
247
pct.

Diagrama de
depresie
H.A.R.D.
(pct)
TF
TI
TF
255 pct. 10 pct. 4 pct.

Chestionarul de evaluare a
EKG
simptomelor somatofiziologice-psihice induse de
stres
TI
TF
TI
-dureri ceafa, -dureri de cap,
spate
ceafa, spate
-indigestie

-insomnie

-constipatie

-stari de
slabiciune
fizica

-stari de
oboseala
accentuata
-insomnie
-stari de
slabiciune
fizica

Examinare palpatorie

TF

TI
- spasme,
crampe
musculare

TF
- musculatura
relaxata, tesuturi
suple

-gnduri
negative/
obsesive
-tremuraturi

III.5 FIsA NR. 9

III.1.1.

DATE PERSONALE

NUME ILEA
PRENUME DANA
VRST 50 ani
PROFESIE medic

III.1.2.

ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul

ncarcat, si prezenta unei stari tensionate n familie, care i-au afectat relatiile cu familia, cu
colegii si randamentul n munca. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptnd sa treaca
de la sine.

III.1.3.
Inventarul
evenimentelor
traite (pct.)
TI

TF

Diagrama de
depresie
H.A.R.D.
(pct)
TI
TF

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Chestionarul de evaluare a
simptomelor somatofiziologice-psihice induse de
stres
TI
TF

EKG

TI

Examinare palpatorie

TF

TI

TF

316
pct.

284 pct. 12 pct. 10 pct. -dureri de cap -dureri de cap

- dureri de
ceafa, spate
-stari de
oboseala
accentuata

-spasme, crampe - musculatura

musculare
relaxata, tesuturi
suple

-stari de
slabiciune
fizica
-indigestie
-tremuraturi

-stari de
slabiciune
fizica
- stari de
iritabilitate

-stari de
iritabilitate
-alte reactii

III.6 FIsA NR. 10

III.1.1.

DATE PERSONALE

NUME ZICHIL
PRENUME CARMEN
VRST 45 ani
PROFESIE medic

III.1.2.

ANAMNEZ

n urma anamnezei, am concluzionat ca sursele de stres ale pacientei sunt: programul

ncarcat, si ndeplinirea sarcinilor de mama, care i-au afectat relatiile cu familia, cu prietenii, cu
colegii. Pacienta nu a acordat atentie acestor reactii asteptnd sa treaca de la sine; a ncercat
ameliorarea alimentatiei.

III.1.3.
Inventarul
evenimentelor
traite (pct.)
TI
297
pct.

Diagrama de
depresie
H.A.R.D.
(pct)
TF
TI
TF
252 pct. 12 pct. 4 pct.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Chestionarul de evaluare a
EKG
simptomelor somatofiziologice-psihice induse de
stres
TI
TF
TI
-dureri de cap -dureri de cap
-dureri de
ceafa, spate

-dureri de
ceafa, spate

Examinare palpatorie

TF

TI
TF
-spasme, crampe - musculatura
musculare
relaxata, tesuturi
suple

-constipatie

-insomnie

-stari de
oboseala
accentuata

-stari de
iritabilitate

-stari de
slabiciune
fizica

-gnduri
negative/
obsesive
-indigestie

-stari de
iritabilitate

-tremuraturi

-gnduri
negative/
obsesive

[1]

Deverenco, P., Anghel, I., Baban, A., 1992

[2]

Cungi, Charly, 2000

[3]

Derevenco, P., Anghel, I., Baban, A., 1992

[4]

Idem

[5]

Idem