Sintagma Fiul Omului nu a fost nici pentru primii comentatori iudei, nici pentru primii

cretini, un simbol pentru a marca o entitate colectiv. Cu toate acestea ea a fost nc de la

nceput considerat drept simbol pentru o individualitate sau pentru o persoan. Din punct de
vedere al interpretrilor rabinilor textul din cartea profetului Daniel (7:13) pare a fi o trimitere
direct la Mesia. Caracterul mesianic este incontestabil dominant n ceea ce privete acest
text. Acelai lucru au neles mai trziu majoritatea comentatorilor evrei medievali.
Trebuie totui s evideniem c tradiia de interpretare iudaic nu este deloc uniform
n decursul timpului. Ca exemplu, cele dou figuri din cartea profetului Daniel (7:9-14) au
fost considerate ca dou manifestri ale lui Dumnezeu (aparent ca rspuns la tendinele
eretice, din punct de vedere iudaic, ce ncercau s considere aceste figuri exclusiv dou puteri
nepersonale prezente n Rai). ns interpretarea aceasta, pe care o putem numi colectiv,
fiindc ia n considerare dou entiti distincte, ca i cum ar fi vorba de una singur, care st
n dubla determinaie, sau ca i cnd n spatele acestor dou prezene ar sta altceva, nu apare
dect o dat cu perioada medieval.
Analiznd modul n care apare textul de la Daniel (7:13) n tradiia iudaic, un teolog
modern precizeaz: The midrash juxtaposes quotations from Dan. 7:13 (they brought him
before himt) and Jer. 30:21 (and I will bring him neart) and goes on to reconcile them :
The angels will bring them to their region and the Holy One, blessed be he, will stretch forth
his hand and bring them near to him. Din acest punct de vedere o alt viziune asupra acestor
texte interpretarea lui care identific Fiul Omului cu poporul lui Israel i care a fost emis de
un alt teolog nu mai are acoperire.
Considernd analiza iudaic a textului ca ntreg putem afirma c, n general, interpreii
vd n pasajul din cartea lui Daniel (7:13) un text mesianic, chiar dac au existat i voci care
au pledat pentru identificarea sintagmei cu poporul lui Israel sau cu unele manifestri ale lui
Iahve.
Primii interprei cretini, referindu-se la textul danielic despre Fiul Omului, au
identificat nc de la nceput aici o trimitere direct la persoana lui Hristos sau, mai exact, au
presupus i au argumentat c avem aici o referire direct la cea de-a doua venire.
Ca excepie ce ntrete regula, observm ceea ce poate fi numit coala siriac de
interpretare care accept raportrile iudaice de vreme ce siriacii vor susine, n marea lor
majoritate, c Fiul Omului este poporul lui Israel. Prelund sau nu viziunea iudaic asupra

textului, exegeii din aceast parte a lumii au vzut evident o referire la Hristos. Pentru aceti
teologi textul privete pe Mesia care va mntui poporul Su.
n sprijinul aseriunilor de mai sus menionm operele lui Teodor bar Koni (sf. sec. 8)
i Ischodal de Meru (sec. 9) Opiniile lor au fost susinute i de Sf. Efrem Sirul care, trind
naintea lor, pare s fi impus n coala exegetic siriac acest mod de interpretare.
Cu toat aceast influen, totui, nu toi scriitorii de limba siriac vor fi acceptat
aceast interpretare. Un exemplu de neacceptare a fost scriitorul siriac Afraate care,
respingnd teza c iudeii ar putea fi cei sfini (deci respingnd interpretarea colectiv a celor
ce vor veni dup el) se va fi ntrebat: au pretins copiii lui Israel regatul celui Prea nalt?
Doamne ferete! Sau au venit oamenii pe nori din ceruri? (Demonstraii 5:21)
Dup opinia lui Afraate se respinge ipoteza c Fiul Omului ar putea veni pe nori la
iudei. Nu tim i nici nu ne intereseaz motivele care au condus la aceast poziie
intransigent. n cazul acesta doar remarcm deosebirea fundamental dintre Afraate i ceilali
exegei sirieni.
n afara cadrului cretin filosoful Porfiriu a avut o interpretare interesant pe marginea
textului din cartea lui Daniel (7:13), care a fost criticat de ctre cretini. Printre primii
martori ai tradiiei siriace, Porfiriu va prelua (va fi influenat) unele pri din ea i chiar
interpretarea colectiv care va face carier dup Sf. Efrem Sirul. Pentru a putea observa
poziia filozofului este nevoie s cunoatem comentariul Fericitului Ieronim la Cartea lui
Daniel pentru c de aici se pot evidenia att aseriunile celui ce l-a respins pe Hristos ct i
reacia cretin la poziia intelectual a lui Porfiriu.
Referindu-se la textul crii lui Daniel (7:14) Fericitul Ieronim spune: S rspund
Porfiriu cine poate fi aceast persoan att de puternic nct s sfarme i s distrug n
buci cornul cel mic pe care el l interpreteaz ca fiind Antiohia? Dac rspunde c regii
Antiohiei au fost nfrni de Iuda Macabeul, cum poate el explica atunci cum despre Iuda s-ar
putea spune c vine pe norii cerului ca i Fiul Omului? De aici rezult faptul c Porfiriu l
identifica pe cineva ca Fiul Omului cu Iuda. Afirmaia lui Porfiriu nu putea avea n vedere
aa ceva (de aceea apare n text dac rspunde) i n consecin acel cineva trebuie s fie nu
Iuda Macabeul ci, foarte probabil, poporul lui Israel. Dat fiind lipsa de precizie a textului nu
putem dect arta ceea ce au spus comentatorii acestui text dei aceast poziie nu ar fi n
cadrul investigaiei noastre.

Interpretrile moderne, au n vedere c exegeza tradiional recunoate caracterul

mesianic al textului. Argumentrile teologilor de la sfritul secolului al XIX-lea au fost
reluate recent de numeroi exegei. Astfel textul de la Daniel (7:13) a fost legat deseori de
psalmul 8 i aceast legtur de idei a prilejuit punerea sintagmei Fiul Omului aproape de
termenii regali dai de iudei conductorilor deosebii ce au fost sau vor veni.
Plecnd de la interpretarea tradiional, mesianic, prin raportare la ea, se observ o
tendin evident de interpretare pe care o putem numi exegez colectiv, adic o interpretare
ce vede n textul din Cartea lui Daniel nu un om sau o persoan, ci un grup omogen. Aceasta
interpretare pledeaz n primul rnd pentru un triumf al poporului evreu ca entitate i, de aici,
ar rezulta caracterul anti-mesianic al acestei analize a texului.
Unii dintre interprei se raporteaz la exegeza tradiional, mesianic i, abandonnd
tendina de abordare din punct de vedere colectiv a sintagmei, ei ncearc s argumenteze c
Fiul Omului ar fi nu o mas de oameni ci un individ (mai bine spus o persoan).
Aceast persoan nu este pentru ei Mesia, ci un nger. Ei neleg pe cineva ca Fiul
Omului ntr-un mod foarte simbolic i ajung n general la finalul c Mihail, arhanghelul, este
obiectul de referin al acestui verset. Iniial avnd puin credibilitate, aceast ipotez a fost
serios luat n considerare mai ales dup recentele descoperiri de la Marea Moart care au
aruncat o nou lumin n ceea ce privete forele angelice, ngerii n general, n religia iudaic
din perioada numit n general epoca elenist. Aceast gril interpretativ se bazeaz i pe
faptul ca Sfinii Celui prea nalt sunt i cetele ngereti.
O variant a acestei interpretri se evideniaz doar prin punerea ngerului Gabriel n
locul lui Mihail. Dup aceast interpretare se aduce n prim plan textul de la Daniel (9:21) i
se spune c un om este chiar arhanghelul Gavriil. Analiz care se poate aplica la un alt text
profetic (7:13). Potrivit acestui interpret vedeniile profetului Daniel (8:15) se refer la acelai
arhanghel. n capitolele finale se poate accepta aceeai interpretare dup care Fiul Omului
nseamn tot un nger, Gavriil, i nu Mesia.
Acestea sunt trei mari tendine de interpretare ale teologiei contemporane i a celei
moderne. Accentul, nu numai ca numr al exegeilor i cantitate de volume, ci i ca
importan, cade pe prima intepretare, adic pe aceea care l consider pe Fiul Omului drept
Mesia. n ordinea apariiei aceast lectur a versetului de la Daniel 7:13 a fost prima (a aprut

odat cu primele interpretri cretine) i toate celelalte serii de interpretri s-au nscut dac nu
prin raportare la ea, mcar referindu-se la aceasta i cutnd s o combat.
Aceast interpretare poate prea exagerat n ceea ce privete comentariul textului de
la Daniel 7:13, iar diferenele de comprehensiune a expresiei in n primul rnd de un spaiu
cultural. Cretinii interpreteaz tradiional sintagma Fiul Omului n sens mesianic pentru c
sunt obligai s o fac astfel n primul rnd de ctre Hristos, Cel Care Mesia S-a referit la
Sine prin aceste cuvinte.
Pe de alt parte, putem afirma c interpretrile care neag nu mesianitatea versetului
de la Daniel, ci identificarea lui Iisus Hristos cu acest Mesia, dac nu sunt legate, pot cel puin
fi puse n legtura cu exegeza iudaic, fie ea rabinic tradiional sau rezultnd din apocrife.
Problema mesianitii textului este incontestabil iar respingerea acestei grile de interpretare
poate fi considerat o preluare mai mult sau mai puin voalat a presupoziiilor considerate
adevrate de ctre rabini.
n concluzie, putem afirma c la Profetul Daniel sintagma Fiului Omului are un
caracter evident mesianic. Rmne aadar clar identificarea Fiului Omului cu Mesia aa cum
ne transmite Sfnta Scriptura i Sfnta Tradiie. Acest fapt, susinut chiar i de unii exegei
iudei, trebuie vzut prin prisma Noului Testament unde Iisus Hristos manifest o predilecie
pentru afirmarea firii sale omeneti. Ca Fiu al Omului, Hristos este foarte aproape de noi, iar
aceast denumire conine n sine i demnitatea Sa eshatologic.

Viziunea despre "Fiul Omului" din cartea Profetului Daniel (7, 13-14)

Menirea principala pe care au avut-o profetii Vechiului Testament a fost aceea de a

pregati momentul sosirii lui Mesia, de a-I netezi drumul si de a determina lumea sa-L
recunoasca si sa-L primeasca. Profetii au fost chemati de catre Dumnezeu dintre oameni sa
faca cunoscuta in lume vointa si planurile Sale in legatura cu destinul omenirii. Duhul Sfant ia ales, i-a chemat la misiunea lor, i-a insuflat si le-a descoperit ceea ce trebuiau sa predice
adica i-a inspirat in asa fel incat sa poata, arata semenilorlor care este vointa lui Dumnezeu,
precum si unele taine ale viitorului. Numarul profetilor care au aparut pe parcursul timpului in

sanul poporului Israel este mare, imposibil de cunoscut cu exactitate. Binecunoscuti ne sunt
mai ales cei 16 profeti de la care ne-au ramas scrieri care au fost incluse in canonul biblic.
Printre acestia se numara - in randul celor patru profeti mari, ale caror scrieri sunt mai extinse
- si profetul Daniel.
Este adevarat ca opera acestui profet nu este trecuta printre cele profetice in canonul
ebraic, ci in grupa "ketubim" (a scrierilor), dar Biserica 1-a socotit intotdeauna pe Daniel intre
profetii mari, alaturi de Isaia, Ieremia si Iezechiel. La prima vedere s-ar putea crede ca cei
care au stabilit limitele canonului biblic ebraic n-au considerat cartea lui Daniel drept scriere
profetica, dar mai plauzibila este opinia unor exegeti care afirma ca aceasta pozitie a cartii se
datoreaza faptului ca la data aparitiei ei in forma actuala corpusul scrierilor profetice era deja
inchis.
Locul cartii profetului Daniel in canonul ebraic este important pentru aflarea datei
aparitiei ei. Parerea aproape unanima a specialistilor in Studiul Vechiului Testament este ca
aceasta carte, asa cum se prezinta ea astazi, a fost scrisa in timpul regelui Antioh IV Epifanes
(175-163 i.Hr.), cand Palestina se afla sub dominatia Seleucizilor sirieni.
Asa cum remarca prof. G. A. Barrois, literatura profetica din/si de dupa epoca
exilului babilonic a suferit o transformare substantiala fata de perioadele anterioare. Daca
inainte de exil fusese accentuata mai cu seama, demnitatea regala, descendenta davidica a
lui Mesia si rolul national-politic pe care-L va juca Acesta, acum, in noua situatie cand
dinastia regala se stinsese, restaurarea lui Israel era privita tot mai mult ca o reinstaurare
a teocratiei prin intermediul unui Mesia . trascendent, fara a mai tine seama de conditiile
pamantesti, de istoria politica a lumii in care traia poporul ales.
In acest curent profetic se inscrie si Cartea profetului Daniel. Ea ocupa un loc aparte
in istoria dezvoltarii spirituale a omenirii mai ales prin viziunile clare ce privesc viitorul ei.
Intre aceste viziuni, care au ca tema generala instaurarea imparatiei vesnice si universale a
lui Dumnezeu pe pamant, un loc central il ocupa cel din capitolul 7, unde "Fiul Omului" este
prezentat drept Capetenie a imparatiei lui Dumnezeu. Trebuie sa mai mentionam aici ca
simbolismul si atmosfera de taina a Cartii profetului Daniel sunt unice si o diferentiaza fata de
celelalte carti profetice. De fapt aceasta carte realizeaza trecerea de la profetie la genul
apocaliptic.

Desigur, tranzitia a fost gradata : in viziunile lui; Iezechiel si in cap. 24-27 din Cartea
profetului Isaia gasim inceputurile acestei tendinte, dar partea a doua a Cartii lui Daniel poate
fi considerata prima Apocalipsa concreta Dupa cuprins, Cartea profetului Daniel poate fi
impartita in doua mari parti :
I. Cap. 1-6 : Relatari in care eroul principal este Daniel (apartin genului didactic) si
II. Cap. 7-12 : Viziuni profetice (apartin genului apocaliptic)
In acest ansamblu, cap.7 joaca un rol-cheie pentru ca el apartine ambelor parti si
menirea sa este de a le uni. Acesta este motivul pentru care se considera ca elementele de baza
ale cap. 7 au existat in traditia orala inca din timpul exilului babilonic, dar au primit o
semnificatie cu totul speciala (si au suferit o oarecare transformare), in timpul persecutiei
siriene. Mesajul central al cap. 7 si al intregii carti este - dupa cum am aratat - acela al
credintei in triumful final al imparatiei lui Dumnezeu, a vointei Lui in lume.
Imaginea statuii din cap. 2, care este legala de cea a Fiului Omului din cap. 7,
reprezinta puterile lumii vechi cu stralucirea si decadenta lor, iar piatra cea netaiata de mana,
care vine din cer si, dupa ce doboara acea statuie, devine un munte si umple tot pamantul, este
simbolul imparatiei lui Dumnezeu care va lua locul tuturor puterilor lumesti devenind
universala. Observam asadar, peste tot in acea carte ca autorul tine sa evidentieze actiunea
divina directa, singura care poate asigura triumful pianului lui Dumnezeu in lume. Aceasta
interventie a lui Dumnezeu in -istorie se va petrece la sfarsitul timpurilor cand El va pune
capat faradelegilor si isi va instaura domnia asupra intregii creatii. Aceasta este ideea
principala care reiese mai ou seama din partea a doua a operei lui Daniel.

Identificarea Fiului Omului din cap. 7

Este cea mai importanta si, totodata, cea mai controversata problema legata de exegeza
Cartii profetului Daniel, fiindca de rezolvarea ei depinde perspectiva interpretarii intregii
carti.
Dupa ce prezinta succesiunea temporara a imperiilor lumii vechi si judecarea lor de
catre Dumnezeu (7, 1-12), profetul se refera la o alta problema legata de perspectiva
eshatologica a omenirii, afirmand ca vede o figura omeneasca ce se pogoara pe norii cerului
pentru a primi domnia universala : "Am privit in vedenie de noapte, si iata pa norii cerului

venea cineva ca Fiul Omului si El a inaintat pana la Cel vechi de zile, si a fost dus in fata Lui.
Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia, si toate popoarele, neamurile si limbile li slujeau
Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita
niciodata" (7, 13-14).
Pentru inceput trebuie precizat ca exista mai multe probleme legate de acest text. Sa
vedem mai intai care este intelesul expresiei : "Fiul Omului". Ea este traducerea aramaieului
"Bar eraas" si este intalnita nu numai in cartea profetului Daniel, ci si in cateva
scrieri apocrife cum iar fi "Cartea etiopiana a lui Enoh" (Proverbele lui Enoh) si "Cartea a IVa a lui Ezdra".
In Vechiul Testament atat aramaioul "bar enas" cat si echivalentul sau ebraic "ben
adam" (sau "ben is"), este folosit de regula intr-un sens figurat. Se spune, spre exemplu, in loc
de "mincinos", "fiul minciunii" ; in loc de "pacatos", "fiul pacatului" ; in loc de "bogat", "fiul
bogatiei". In aceste constructii genitivul care-l urmeaza pe "bar" indica specia careia ii
apartine persoana in cauza, de aceea se poate spune ca "bar enas" este - in limba aramaica cel care apartine speciei umane si inseamna pur si simplu mora". Exista trei texte veterotestamentare care contin expresia "Fiul Omului" (Daniel 7; psalmii 8 si 79). Dintre aceste
texte psalmul 8 vorbeste despre soarta omului drept (care-l poate prefigura pe Mesia), cu
slabiciunile si lipsa lui de importanta, asuprit si umilit de dusmani, dar cercetat in cele din
urma de Dumnezeu si daruit cu cinste si slava. Vedem, asadar, ca intelesul primar, imediat, al
notiunii de Fiul Omului este cea de om ca atare.
O alta problema este aceea a aproximatiei identificarii personajului .misterios din
viziunea profetului cu un Fiu al Omului, adica cu un om. Profetul afirma ca vede o figura
omeneasca "ca Fiul Omului". Acest "ca" indica o asemanare imperfecta, o fiinta care apare ca
avand numai o asemanare omeneasca. In Cartea profetului Iezeehiel, din care se crede ca s-a
inspirat Daniel intalnim adeseori aceasta particula "ca" sau expresia ei echivalenita "a carui
infatisare seamana cu...". Raportand viziunea lui Daniel ou cea a lui Iezeehiel (din cap. I), se
poate afirma ca Fiul Omului este - ca si in acel caz - un mod de manifestare vizibila a slavei,
lui Dumnezeu, o intrupare a acesteia.
Ultima problema a acestui text este legata de deosebirea dintre textul original aramaic
si textul Septuagintei. Potrivit textului original Fiul Omului vine -"cu norii cerului" - expresie
in care particula "im" marcheaza, probabil, coexistenta temporala, in timp ce traducerea

greaca foloseste prepozitia km, deci Fiul Omului venea "pe norii cerului". De aici rezulta un
lucru foarte important, si anume ca "Septuaginta aduce cu sine o traditie foarte veche despre
dumnezeirea Fiului Omului" fiindca, potrivit relatarilor vetero-testamentare, numai
Dumnezeu umbla pe norii cerului. Intre cele mai des intalnite interpretari date "Fiului
Omului" amintim :
1) Interpretarea mitologica.
2) Interpretarea simbolica.
3) Interpretarea personala-mesianica.
1. Interpretarea mitologica
Vede in acest personaj o figura specifica mitologiei antice. Multi autori au facut
referinte la influentele paganismului antic asupra autorului Cartii Daniel. H. Gunkel spre
exemplu, face apel la mitul babilonian in care se vorbeste despre originile lumii, despre
creatie, in care Oceanul primordial (Tiamat), da nastere unor monstri (oare ar corespunde
celor patru fiare din cartea profetului Daniel), invinsi in final de zeul Marduk (de origine
Cereasca), ce apare sub o infatisare omeneasca.
Potrivit credintei babilonienilor ceea ce s-a intamplat la inceputul timpurilor se va
intampla si la sfarsit. In opinia acestor cercetatori Daniel ar fi aplicat acest mit stravechi
situatiei evreilor oprimati de natiunile pagane mai puternice (reprezentate de cele patru fiare),
si "Fiul Omului" este, in acest caz fie poporul Israil a carui dominatie asupra lumii este
garantata de bunavointa lai Dumnezeu, fie Mantuitorul acestui popor pe care li va trimite
Dumnezeu pentru a-l elibera si a-i oferi stapanirea pamantului. O alta explicatie extrabiblica
face unele referiri: la mitologia iraniana pentru a explica originea notiunii de "Fiul Omului".
Acesta, este identificat cu Omul primordial care reprezinta Cosmosul conceput intr-o forma
omeneasca (maerocosmosul fiind oarecum echivalent cu microcosmosul). Acest om
primordial va juca un rol determinant si in timpurile din urma, va veni - potrivit- mitologiei
persane - ca mantuitor eshatologic (Saosiant).
Ambele ipoteze mitologice au insa, slabiciunile lor pentru care nu pot fi acceptate, si
cei mai multi exegeti socotesc, ca este mai indicat sa cautam chiar in Vechiul Testament

originea acestei expresii pentru a-i afla adevarata semnificatie. in favoarea acestei pozitii
exista mai multe argumente dintre care cele mai importante sunt urmatoarele:
a) Epoca lui s-a caracterizat prin exclusivismul religios, prin respingerea influentelor
straine in materie de credinta- si prin accentuarea responsabilitatii lui Israel fata de
Legamantul incheiat in Sinai.
b) Eshatologia iudaica - asa cum reiese ea din scrierile profetice -il prezinta pe
Mesia ca pe o fiinta de esenta divina dar cu infatisare omeneasca (Isaia 42, 2 ; 49, 2 ; 7, 14 ;
Mihea 5, 1).
In special Isaia 9, 5 ii atribuie lui Mesia prerogative divine numindu-L chiar
"Dumnezeu tare" astfel ca putem crede ca Daniel nu a facut altceva decat ca, a subliniat
mai pregnant caracterul dumnezeiesc al "Fiului Omului" care vine "pe norii cerului".
Psalmii 8 si 79 vorbesc, despre Mesia, chiar daca in Psalmul 79 tipul lui Mesia este
Israel, aratand ca El sta in dreapta puterii lui Dumnezeu, iar Daniel prezinta aceleasi imagini
dar la timpul trecut aratand ca rugaciunea psalmistului (ca Dumnezeu sa vina in ajutorul celor
drepti), a fost ascultata si implinita prin intermediul Fiului Omului.
A. Bentzen considera ca al saptelea cap. din Cartea lui Daniel nu este altceva decat o
prezentare eshatologiea a Psalmului 2. Viziunea profetului - considera acest autor - urmeaza
chiar si structura psalmului, iar cele patru fiare care ies din mare ar corespunde "imparatilor
pamantului" din Psalm, care se razvratesc impotriva Domnului si a Unsului Lui. Privind
problema din acest unghi este clar ca Fiul Omului nu poate fi altcineva decat Mesia.

Interpretarea simbolica
Este foarte des intalnita, in cele mai multe comentarii la Cartea profetului Daniel.
Potrivit acestei interpretari "Fiul Omului" este identificat fie oa poporul ales al Vechiului
Testament, fie ca intelepciunea divina ipostasiata.
a) Identificarea cu poporul ales.
Este datorata faptului ca in explicarea viziunii (Dan. 7, 17-27) "Fiul Omului" pare a fi
asociat cu Israel fiind interpretat intr-un sens colectiv, ca intrupare a '"Sfintilor Celui
Preainalt". Este adevarat ca unii exegeti inteleg prin 'cuvantul "sfinti" pe ingeri: (socotind ca
Fiul Omului nu este altul decat Arhanghelul Mihail dar, dupa cum au sesizat alti cercetatori
"un inger nicidecum nu poate fi Fiul Omului caci nicaieri nu se spune in Vechiul Testament ca
ingerii conduc o imparatie oarecare, fie aceea materiala sau de ordin spiritual"). Ramane
majoritara parerea ca Fiul Omului reprezinta poporul (sau poporul ideal) lui, Israel "fiindca
daca fiarele reprezinta imparatiile opuse Legii lui Dumnezeu, El ("Fiul Omului"), reprezinta
Imparatia care accepta aceasta Lege, poporul in care suveranitatea lui Dumnezeu se manifesta
perfect". O opinie apropiata de aceasta il identifica in ceruri , si chiar cu Mesia in virtutea
relatiei interne care exista intre El si comunitatea mesianica
Numai ca si aceasta interpretare are punctele ei slabe pentru care nu poate fi acceptata.
Am aratat mai sus ca Fiul Omului care vine pe norii cerului este o fiinta transcendenta. Pentru
aceasta interpretare pledeaza si legatura (literar-teologica), dintre viziunea lui Iezechiel (cap.
1) si viziunea lui Daniel. Ambele fiinte - din -cele doua profetiii sunt ceresti, se afla
inconjurate de norii slavei dumnezeiesti, dar mai exista si alte asemanari (Dan. 2, 35 ; Iez. 17,
22-23 ; Dan. 8 ; Iez. 34, 17 ; 39 etc) Aceste paralelisme, dovedesc influenta operei lui
Iezechiel asupra autorului cartii Daniel si permit identificarea unor teme teologice cum este si
cea a Fiului Omului. Tinand cont si de faptul ca in majoritatea teofaniilor vetero-testamentare
Dumnezeu apare inconjurat de ingeri sau de norii slavei Sale (I Regi 8, 10-11 ; II Cron. 5,
14 16 ; Iez. 1, 4 ;. 10, 3-4 ; Isaia 4, 5), rezulta ca Fiul Omului nu poate fi un simplu
om sau un inger si cu atat mai putin simbolul poporului ales al Vechiului Testament, ci o
aparitie dumnezeiasca plina de slava de aceeasi natura ca si cu "Cel vechi in zile" (asa cum
apare si in Iez. 1, 26), de la care primeste domnia universala.

De altfel, Fiul Omului, spre deosebire de cele patru fiare nu apare ca un simbol, ci ca o
fiinta reala ca si "Cel vechi in zile" eu care se afla intr-o relatie intima. Ingerul care-i explica
vizionarului simbolurile precizeaza ca cele patru fiare sunt patru regi dar nu spune nicaieri ca
Fiul Omului este poporul Israel, multumindu-se sa se arate doar ca Sfintii Celui Prea inalt vor
mosteni imparatia vesnica. Nu trebuie sa consideram insa, nici ca Fiul Omului este un Mesia
dupa conceptia nationalista traditionala evreiasca pentru ca - dupa cum arata autorul - "la
sfarsitul timpurilor El va primi stapanirea universala si toate stapanirile ii vor sluji Lui si pe El
II vor asculta" (cap. 7, 27). Autorul cartii Daniel ignora total opinia clasica potrivit careia
Mesia va fi un om deosebit, prezentandu-L ca pe o fiiinta cereasca, dumnezeiasca.
Acest caracter transcendent al Fiului Omului ne impiedica sa-I identificam cu poporul
ales al Vechiului Testament sau cu un Mesij politic. Daca examinam cu atentie viziunea
profetului si explicatia ingerului vom constata ca este gresita opinia exegetilor, care considera
ca ele se completeaza perfect: scena judecatii si a investirii Fiulu Omului cu puterea
universala sunt ceresti, pe cand distrugerea popoarelor pagane si miluirea ramasitei
credincioase (sfintii), sunt scene pamantesti. De aici reiese ca Fiul Omului este o fiinta
cereasca, vesnic ca o garantie a perenitatii imparatiei Sale si nu un simbol al poporului Israel.
b) Identificarea cu intelepciunea dumnezeiasca ipostasiata.
Unii cercetatori au incercat sa evidentieze influenta scrierilor sapientiale ale Vechiului
Testament asupra autorului Cartii Daniel. Pentru a descoperi sensul originar al expresiei "Fiul
Omului", ei au presupus ca originea acestei notiuni trebuie cautata in Cartea Proverbelor (in
special in cap. 8), in Cartea Iov si in Eclesiasit. Desigur aici este vorba de identificarea Fiului
Omului cu intelepciunea divina ipostasiata care, dupa cum s-a remarcat, l-a inlocuit pe Mesia
asumandu-si atributele Acestuia (in scrierile sapientiale).
Acest transfer al calitatilor, lui Mesia s-a realizat dupa toate probabilitatile, in timpul
exilului cand, speranta unei restaurari nationale, sub conducerea unui descendent davidic,
parea pierduta. Literatura sapientiala a Vechiului Testament nu este nicidecum straina de
sperantele mesianice si se mai poate afirma si ca opera profetului Daniel "este impregnata" de
teme specifice cartilor de intelepciune. De aici ar putea rezulta ca intelepciunea conceputa ca
Ipostas divin a putut contribui la nasterea tabloului danielic despre Fiul Omului.

La fel ca si intelepciunea divina (Proverbe 8) Fiul Omului este investit cu demnitatea

regala, este preexistent si se vorbeste despre rolul pe care-L va juca fiind chemat sa conduca
imparatia vesnica a lui Dumnezeu. Adaugand la aceasta si faptul ca intelepciunea isi
revendica permanent o origine si o filiatie dumnezeiasca (care pot fi comparate cu calitatile
atribuite lui Mesia), (Proverbe 8, 22-31 ; Ps. 2, 7 ; Ps. 109, 3), se poate stabili un paralelism
intre atributele Fiului Omului si cele ale intelepciunii.
Totusi, concluzia finala a exegetilor care au formulat aceasta ipoteza este aceea ca
literatura sapientiala - si chiar recursul la intelepciunea ipostasiata din Proverbe cap. 8 - nu
poate explica satisfacator geneza viziunii profetului Daniel, despre Fiul Omului. Parerea
generala este ca mai curand scrierile profetice decat cele sapientiale ne pot ajuta sa descifram
sensul autentic al cap. 7 din Cartea profetului Daniel.

Interpretarea mesianica
Sfintele Evanghelii, Cartea Faptelor Apostolilor, Apocalipsa si unele carti apocrife
cum ar fi "Parabolele lui Enoh" si "Cartea a IV-a Ezdra" au vazut in Fiul Omului din Cap. 7 al
Cartii lui Daniel o persoana sau o figura mesianica. Aceasta interpretare ca si cea a Sfintilor
Parinti ai Bisericii si chiar a unor rabini cum ar fi de exemplu Rabi Akiba si Rabi Iosua Ben
Levi nu poate fi rezultatul intamplarii sau al unei greseli. Dupa cum arata preotul prof. N.
Neaga, daica expresia ebraica "Ben Adam" desemneaza in Iezechiel cap. 2 si in Daniel cap. 8,
17 pe om ca atare, echivalentul ei "bar enas" il indica pe Omul prin excelenta "are un inteles
mai inalt referindu-se la Mesia".
Fiul Omului din: Daniel cap. 7 nu este asadar, un simplu om. "El are toate atributele
lui Mesia si este chiar Mesia". Acest adevar reiese mai cu seama din faptul ca El se pogoara
pe norii cerului, vine din cer, deci este un personaj transcendent. Este adevarat ca dupa traditia
profetica clasica Unsul Domnului trebuia sa provina din familia Regelui David din Betlehem
(Mih. 5, 1) si nu din ceruri, dar aceste, douaperspective nu se anuleaza una pe cealalta, ci sunt
complementare si "nu exista nici o indoiala ca. Fiul Omului din Daniel 7, 13 este o figura
mesianica in cel mai deplin sens al cuvantului".
Bazandu-se pe Sfintele Evanghelii, Sfintii Parinti chiar au echivalat cele doua numiri :
Fiul Omului cu Fiul lui Dumnezeu iar Sfantul Ioan Hrisostom indica faptul ca din Daniel cap.
7, 13, rezulta urmatoarele invataturi de credinta :

a) Fiul este de aceeasi cinstire cu Tatal.

b) El vine in lume dupa Tatal.
c) Fiul este preexistent
Interpretarea mesianica a versetelor 13-14 din cap. 7 al Cartii profetului Daniel nu este
arbitrara si se sprijina pe numeroase dovezi biblice, extrabiblice si pe vechea traditie a
Bisericii.
Intre marturiile biblice pe primul loc se situeaza Sfintele Evanghelii. Mantuitorul Iisus
Hristos S-a numit foarte adesea pe Sine "Fiul Omului" descoperindu-ne prin aceasta natura
demnitatii Sale mesianice caci daca Mesia avea pentru Israel un inteles limitat, numele de Fiul
Omului avea un inteles mult mai larg : El evoca atat smerenia naturii Sale omenesti cat si
maretia Sa eshatologica.
Mantuitorul Hristos mu S-a numit pe Sine "fiu al omului", ci "Fiul Omului", articuland
substantivul nominal, lasand sa se inteleaga ca, este vorba de un om unic cu totul deosebit,
-mai precis ca este Mesia. Aceiasi inteles al expresiei il avem si in Faptele Apostolilor cap. 7,
in cuvantarea Sf. Stefan precum si la Sf. Apostol Pavel. Expresia "Fiul Omului" este deosebit
de bogata in continut si in Noul Testament are o semnificatie strict hristologiea. Ea reda in
principal trei caracteristici fundamentale ale Mantuitorului :
a) natura omeneasca ;
b) mesianitatea ;
c) demnitatea de judecator (aspectul eshatologie).
M. Dalman a afirmat ca in vremea Mantuitorului expresia "Fiul Omului" nu era un
titlu mesianic obisnuit, dar alti cercetatori, sunt de parere ca ea primise un sens mesianic
evident chiar inainte de crestinism.
Acest lucru reiese mai ales din cartile apocrife unde interpretarea individuala,
mesianica a "Fiului Omului" din Daniel cap. 7 este atestata cu certitudine : Cartea a IV-a a lui
Ezdra, Parabolele lui Enoh - alaturi de cateva texte rabinice toate datand din sec. I i.d.Hr. ii
aplica lui Mesia trasaturile date de Daniel 7, 13-14.

In Parabolele lui Enoh Fiul Omului care vine pe norii cerului apare ca o fiinta bine
determinata, cu existenta personala si independenta dar si ca o persoana transcendenta si
vesnica. Intr-un mod asemanator, "Cartea a IV-a Ezdra" Fiul Omului este conceput ca
persoana individuala si transcendenta al carei rol esite acela de amantui lumea (M. J.
Lagrange priveste pericopele apocrife in care apare Fiul Omului

drept interpolatii

crestine, dar aceasta parere este contrabalansata de afirmatiile altor exegeti care sustin
originea lor pur iudaica).
Elementele tabloului din Daniel 7, 13-14, sunt preluate de catre Sfintii Evanghelisti
mai ales in legatura cu misiunea eshatologiea a Mantuitorului Hristos (Matei 10, 23 ; Marcu
13, 26 ; Luoa 22, 69 si Ioan 5 22). Daca Daniel schitase numai cateva elemente legate de
aceasta misiune a lui Mesia, in Sfintele Evanghelii ne vorbeste despre Sine insusi Fiul Omului
aratandu-ne ca la a doua venire se va descoperi intreaga lui slava care a inceput a se arata la
inviere si ca la Judecata finala va sta in dreapta Tatalui ca Judecator suprem (Marcu 14, 62).
Pe langa aceste referinte ale Mantuitorului in calitatea Sa de Mesia Fiul Omului, in
Sfintele Evanghelii mai avem si marturiile celor din jurul Sau : minunile savarsite ide El,
invatatura si viata Sa dumnezeiasca reprezinta implinirea tuturor asteptarilor mesianice.
Dandu-si numele de Fiul Omului mai ales atunci cand vorbeste despre patimi si moarte,
Mantuitorul a mai afirmat si identitatea dintre Ebed Iahve-cel care sufera si moare pentru
faradelegile poporului - si Fiul Omului.
Sfintele Evanghelii dovedesc cu prisosinta ca Fiul Omului din Cartea profetului Daniel
este Hristos, Cel prin care vine in lume imparatia lui Dumnezeu (Matei 4, 17).
Intre prima venire a Domnului si Parusie este Biserica, Trupul cel tainic al Domnului,
care trebuie sa-si asume rolul de Fiu al Omului in "momentul" dintre inviere si Parusie.
Numai in acest sens se poate afirma ca Fiul Omului are si o valoare colectiva ca profetia lui
Daniel nu se refera numai la Hristos, ei si la Biserica lui, la noul Israel, la noul popor a lui
Dumnezeu (Daniel 2, 44 ; conf. Marcu 14, 58 ; Ioan 2, 19-21 ; Gal. 6, 16 etc).
In concluzie putem spune ca, textul Daniel 7, 13-14 este o profetie mesianica deosebit
de importanta care a contribuit la adaugarea a numeroase elemente de credinta inedite la
tezaurul doctrinar al Vechiului Testament. Semnificatia ei reala a fost lamurita o data pentu
totdeauna de scrierile Noului Testament, prin care speranta domniei universale a lui Mesia, a

viitorului eshatologic al omenirii - mesajul central al cartii profetului Daniel - a devenit o

certitudine. Cartea Daniel este una aparte n Vechiul Testament, pentru c dezvolt o tem
destul de rar, apocaliptica. n ea se gsesc numeroase viziuni, vise simbolice, profeii
ermetice. ntr-un text din partea secund a crii, se vorbete despre dou personaje
misterioase, primul numit Fiul Omului, iar cellalt - Cel vechi de zile, pe care profetul
Daniel le zrete ntr-o vedenie nocturn (Daniel 7:13). Am privit n vedenia de noapte i,
iat, pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului i El a naintat pn la Cel vechi de zile i a
fost dus n faa Lui. n versetul urmtor se arat c Fiului Omului I s-a dat mpria asupra
ntregului pmnt, toate popoarele i slujeau, iar stpnirea Sa este venic.
ntlnirea Fiului Omului cu Cel vechi de zile
nti de toate, trebuie s facem o mic precizare n legtur cu denumirile personajelor.
Acestea sunt de fapt idiomatice, adic reprezint o formulare specific aramaizant (originalul
din Vechiul Testament este aici scris n arameic). Fiul Omului (bar ena) ar nsemna la
modul general un brbat, eventual n floarea vrstei, i s-ar putea chiar traduce cu brbat,
om, cineva, iar Cel vechi de zile (attiq yomayya) desemneaz un btrn. Episodul
pare un veritabil transfer de putere dintre dou personaje distincte, petrecut ns dincolo de
limitele pmntului. Cei doi nu sunt deloc oameni obinuii, ci in mai degrab de sfera
cereasc, fapt ciudat din perspectiva monoteismului biblic. Care s fie semnificaia acestei
ntlniri n ceruri dintre Btrn i Brbatul respectiv?
Unii cercettori au interpretat textul comparndu-l cu aspecte din religia popoarelor
antice vecine Israelului. J. A. Emerton, ntr-un studiu incitant (The Origin of the Son of Man
Imagery, n: Journal of Theological Studies 9, 1958, pp. 225-242), a considerat c n spatele
scenei din Daniel 7:13-14 se afl ideea transferului (sau uzurprii) de putere petrecut ntre zeii
din Canaan. Btrnul este zeul El (Ilu), divinitatea creatoare a Canaanului, care ns dup
efortul creaiei se pensioneaz. Se pare c este o idee comun n istoria religiilor ca marii
zei s se retrag din prim-plan dup ce i epuizeaz forele la creaie i s lase loc, de
bunvoie sau nu, lupilor tineri. Tipul acesta de zeu obosit este numit n istoria religiilor
deus otiosus zeul ascuns. S ne amintim c Zeus l nlturase pe Cronos, care la rndul su
l lichidase pe Uranus. n Canaan, El se retrage i l las s administreze treburile universului
pe Baal, zeul furtunii aductoare de fertilitate. Emerton crede c tnrul este chiar Baal, cu
care Iahve se identific.

Ipoteza aceasta, rod al abordrii istorico-religioase, ar putea da o explicaie la nivelul originii

imaginii. Poate explica forma, nu ns i coninutul, pentru c n perioada cnd cartea Daniel a
fost scris (sec. II .Hr.) monoteismul era indiscutabil.
Fiul Omului - idealul regelui israelit?
O alt ipotez asupra interpretrii textului la nivel strict istoric se concentreaz pe
datul propriu al teologiei Israelului, fr influene externe. Fiul Omului ar putea fi o
ntruchipare a regelui israelit ideal, a macabeilor (cartea Daniel a fost scris n preajma
revoltei macabeilor mpotriva stpnirii strine din 164 .Hr.), poate chiar a Israelului adevrat
care rezist n faa succesiunii regatelor lumii reprezentate de cele patru fiare. Dar suntem pe
trmul ipotezelor i e bine s ne oprim aici. Repet, ne aflm la nivelul istoric al textului;
observm ns c nu am aflat mare lucru. Prinii Bisericii, cu unele mici excepii, nu
cunoteau ebraic sau arameic pentru a avea acces la original, iar pentru cartea Daniel au
folosit traducerea literar a lui Theodotion (sec. II d.Hr.), pe care au preferat-o Septuagintei.
n cazul de fa, Theodotion consun cu textul arameic. Evident deci c la nivelul de
interpretare duhovnicesc, Prinii Bisericii au vzut n Fiul Omului pe Mntuitorul Hristos, iar
n Cel vechi de zile pe Dumnezeu Tatl. ntr-adevr, Fiul primete toat judecata (Matei
28:18). n Evangheliile sinoptice, El este numit Fiul Omului, dar i domn (kyrios) ca i
Iahve.
Aceast distingere este subliniat de Sf. Iustin Martirul i Filosoful. Pentru Sf. Iustin
este unul dintre numeroasele pasaje vechi-testamentare care certific prezena unei alte
persoane divine pe lng Dumnezeul suprem (Dialogul cu iudeul Trifon, 31). Sugerarea
alteritii trimitea la prefigurarea lui Hristos nc din Vechiul Testament. La fel, Sf. Ioan Gur
de Aur scrie c episodul certific egalitatea de cinstire a Fiului cu Tatl; Fiul avea stpnirea
i nainte, dar acum o primete de Tatl (Comentariu la Daniel 7, 7). Observm c i Prinii
neleg c este vorba de dou persoane distincte.
Dou personaje sau dou momente?
Septuaginta ns surprinde printr-o perspectiv extraordinar. Iat cum traduce: Am
privit n vedenia de noapte i iat pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului i ca Cel
vechi de zile a stat i cei de fa au stat n faa Lui.

Atenie! Ceea ce este cel mai frapant, Septuaginta las deschis posibilitatea de a nelege nu
dou personaje, ci dou momente, realiznd o paralel ntre cele dou ipostaze, pe care le
introduce cu conjuncia ca (n greac hos). Aceeai persoan merge pe norii cerului ca Fiul al
Omului, dar ca Cel vechi de zile st alturi de alaiul ceresc. Apoi, Septuaginta nu are n partea
final a versetului indicaia c unul se prezint n faa celuilalt, ci c alii (cei de fa) au stat
n faa aceluia. Dar este vorba de unul i acelai.
La cartea Daniel, ediia critic a Septuagintei a lui Ralfs reine n paralel ambele
variante, adic att Theodotion, ct i Septuaginta propriu-zis. Alte ediii critice au ncercat
s corecteze Septuaginta dup Theodotion. Din pcate, aceeai ntietate acordat lui
Theodotion se observ i n traducerile romneti. Biblia din 1914, Biblia sinodal urmeaz
aici lui Theodotion, i implicit textului masoretic, nu Septuagintei. Traducerea de la Polirom
care le pune n paralel pe amndou traduce totui la Septuaginta unilateral, neamintind nici
mcar n not aceast posibilitate real ca Septuaginta s identifice personajele.
Dintre traducerile englezeti ale Septuagintei, Brenton nu o reflect, ns
Pietersma/Wright (A New English Translation of the Septuagint, Oxford, 2007) o traduce n
spiritul indicat mai sus: he came as far as the ancient of days. ntr-adevr, studii despre
textul grecesc al lui Daniel i particularitile Septuagintei au artat c, dei nu este exclus o
corupere a textului, aceasta ar fi cea mai bun traducere. Gramatical vorbind, fie hos este
neles temporal (ceea ce ar sprijini citirea masoretic i pe Theodotion), fie, mai logic,
ndeplinete aceeai funcie ca i naintea termenului Fiul Omului, artnd de fapt dou
manifestri ale aceleiai persoane (cf. F. F. Bruce, The Oldest Greek Version of Daniel, n:
H. A. Brongers (ed.), Instruction and Interpretation, OTS 20, Brill, Leiden, 1997, p. 25). ntrun excelent articol recent, Benjamin E. Reynolds, dei nu identific cele dou persoane, arat
totui - i acest aspect este important pentru noi - c n textul din Daniel Fiul Omului seamn
n patru aspecte importante cu Cel vechi de zile: paralelismul ca i ca, sosirea pe norii
cerului, adorarea care i se cuvine (v. 14), poziionarea alaiului ceresc fa de el (v. 10/v.13)
(The One Like a Son of Man According to the Old Greek of Daniel 7,13-14, n: Biblica 89
(2008), nr. 1, pp. 70-80).
ntlnirea celor dou firi n Persoana Mntuitorului
Ceea ce mi se pare ns cel mai interesant, Noul Testament a reinut exact aceast interpretare
spectaculoas (R. Timothy McClay, The Use of the Septuagint in New Testament Research,

W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge, 2003, pp. 157-158). n Apocalips 1
Hristos numit Fiul omului este reprezentat ca btrn, asemenea Celui vechi de zile. Descrierea
lui n Apocalips 1:14 (capul Lui i prul Lui erau albe ca lna alb i ca zpada) coincide
cu descrierea Celui vechi de zile din Daniel 7:9 (S-a aezat Cel vechi de zile; mbrcmintea
Lui era alb ca zpada, iar prul capului Su, curat ca lna).
Cu alte cuvinte nu este o ntlnire dintre Fiul i Tatl n ceruri, ci o ntlnire ntre cele dou firi
ale Mntuitorului: Fiul Omului -firea omeneasc, iar Cel Vechi de zile - firea dumnezeiasc.
Pe lng interpretrile patristice menionate mai sus, care presupun dou personaje, regsim i
n Tradiia Bisericii identificarea Celui Vechi de zile cu Fiul, nu doar cu Tatl. De exemplu, sa spus: Cel Vechi de zile S-a fcut copil (Pseudo-Atanasie, Cuvnt la Naterea lui Hristos,
n: PG 28 961). De altfel identificarea cu Fiul este cea care n final s-a impus. Impunerea s-a
fcut ns mai trziu, n sec. XVII, cnd au existat dispute legate de reprezentarea
iconografic a Persoanelor Sfintei Treimi. Sinodul de la Moscova dintre 1666-1667, care s-a
bucurat i de prezena altor biserici ortodoxe pe lng cea rus, a tranat o problem care trena
de un secol n legtur cu modalitatea de reprezentare iconografic. n Rusia existau icoane
numite ale paternitii, n care Dumnezeu Tatl reprezentat ca un btrn l inea n brae pe
Fiul, reprezentat tnr, care la rndul Lui l inea pe Duhul reprezentat ca un porumbel.
Sinodul hotrte definitiv ca reprezentarea ca btrn, Cel vechi de zile, nu mai trebuie
raportat la Tatl, ci doar la Hristos (cf. Steven Bigham, The Image of God the Father in
Orthodox Theology and Iconography and Other Studies, Oakwood Publications, 1995, p. 58).
V mai amintii de axioma pe care am discutat-o acum cteva sptmni, anume c
orice teofanie a Vechiului Testament este de fapt o hristofanie? Iat c, neateptat, din
perspectiva Septuagintei din Daniel 7:13, se confirm.