Apocalipsa lui Daniel

de prof. Florin Laiu

31 ianuarie 2007

Profeii apocaliptice
Un gen aparte al literaturii biblice, care ine tematic de literatura profetic, este genul
apocaliptic. Avem elemente de limbaj vizual apocaliptic n mai multe cri biblice, cum ar fi
Amos, Ezechiel i Zaharia, dar numai dou cri sunt, riguros vorbind, apocaliptice: Daniel n
Vechiul Testament i Apocalipsa care ncoroneaz canonul Noului Testament.
ntre cele dou apocalipse canonice, cronologic vorbind, exist o serie de apocalipse
apocrife, necanonice, destul de interesante ca material documentar auxiliar, n ciuda
caracterului lor fantastic, dar fr a avea autoritatea i nobleea Scripturilor sacre.

Apocalipsele apocrife imit genul apocaliptic al crii lui Daniel, prelund de acolo i
alte elemente. Aceasta ne spune c Daniel nu aparine genului apocaliptic n sensul
acceptat de critica raionalist, ci Daniel creeaz genul.

Apocaliptica biblic se distinge n cadrul profetismului biblic printr-o orientare aproape

exclusiv vizionar i predictiv, printr-o bogat imagistic, avnd predilecie pentru
exprimri criptice i extraordinare dramatizri simbolice. n timp ce restul profeiilor se
ocup de soarta lui Israel ntr-un viitor relativ apropiat profetului, apocalipsele privesc
destinul poporului lui Dumnezeu la scar universal, pn la sfrit, cu accent pe
segmentul escatologic al timpului. Spre deosebire de profeiile clasice, care sunt
scrise n versuri, ntr-un limbaj descoperit i prezentnd de regul un viitor
condiionat, cele apocaliptice sunt scrise n proz, ntr-un limbaj specific, un amestec
fericit de limbaj simbolic, acoperit (criptic), dramatic, poetic i prozaic.

Daniel i Apocalipsa lui Ioan, sunt foarte apropiate, nu doar ca limbaj apocaliptic sau
ca tematic: ele se refer adesea la aceleai subiecte, la aceleai momente cruciale
ale viitorului mesianic. De aceea, pentru a nelege Apocalipsa lui Ioan, este necesar
un studiu prealabil al apocalipsei lui Daniel.

Apocalipsa lui Daniel

Daniel i-a scris cartea ntre anii 538-535 .e.n. A fost redactat n limba ebraic,
excepie fcnd capitolele 2-7 care au fost scrise n aramaica imperial, numit i
siro-caldeean, limb oficial a Babilonului i a altor imperii orientale. n ciuda
faptului c filologia raionalist i teologia liberal au stabilit c Daniel ar fi o
apocrif trzie redactat din materiale disparate, dintre care cele mai multe ar fi fost
scrise pe la anii 167-163 .e.n.[1], ultimele descoperiri filologice i arheologice au
adus tot mai multe argumente n favoarea autenticitii acestei cri care este de o
inestimabil valoare istoric, literar, spiritual-moral i profetic[2].

Ea are dousprezece capitole, jumtate din ele fiind istorice i jumtate profetice.
Cele istorice sunt pregtitoare i tipice, explicative pentru cele profetice.

Daniel este un personaj cu un destin providenial: un adolescent, un prizonier evreu

din vrfurile aristocraiei Ierusalimului care devine ministru al culturii spirituale la
curtea lui Nabucodo-nosor II, suveranul fondator al Regatului Noului Babilon. Dup
ce slujete cu credin dinastia caldeean timp de aproape 70 de ani, Daniel
supravieuiete imperiului i, dup toate probabilitile, moare n Diaspora.

Ca personaj istoric i cultural, Daniel a reprezentat o adevrat fascinaie pentru toi

cuttorii de taine. n puritate moral i etic politic, n nlime i profunzime
intelectual, n extraordinare previziuni ale viitorului, Daniel a fost i este cutat de
toi cei nsetai de dreptate sau bolnavi de curiozitate, de la teologul cretin sau
evreu, pn la filologi, filozofi i chiar ocultiti. Dup ce a stat un oarecare timp n
groapa criticilor, Daniel a ieit de acolo fr nici o zgrietur i astzi ne este mai
clar dect oricnd, c avem de a face cu o oper autentic, plin de har i de
adevr.

Ea a fost inclus i n canonul ebraic i n cel alexandrin, cu peste 2000 de ani n

urm. A fost gsit ntre manuscrisele de la Marea Moart care au o vechime de
circa 2200 de ani. Era cunoscut de istoricul Josephus Flavius ca reprezentnd
istorie i profeie autentic. Profetul Ezechiel, contemporan cu Daniel, scriind de
asemenea n exil, menioneaz pe Daniel, ca model de puritate spiritual i
nelepciune[3].

Dac aceste date n-ar fi suficiente, avem mrturia Domnului Iisus Christos nsui n
Evanghelii, unde cuvintele nvtorului divin ne dovedesc c Daniel a fost un profet
autentic, divin-inspirat.[4] Pentru un cretin serios, acest argument este decisiv.

Fr nici o exagerare, profeiile lui Daniel conin cele mai senzaionale descoperiri
despre viitor, un viitor cu att mai sigur cu ct cea mai mare parte din el a devenit
deja istorie i se poate verifica. Studiindu-le vei putea ine ntr-o mn Biblia i n
cealalt cartea de istorie, pentru a le compara. Apocalipsa lui Daniel a prevzut
timpul exact al primei apariii publice a lui Iisus Christos, timpul exact al jertfirii Lui
spre mntuirea noastr, succesiunea marilor puteri mondiale pn la sfrit, timpul
exact al judecii finale universale, persecuiile purificatoare care aveau s
nsoeasc orice trezire spiritual i ultima confruntare dintre forele binelui i ale
rului.

Fiecare profeie se ncheie cu asigurarea c aceast scurgere liniar a timpului n

contrast cu filozofia oriental care vede n istorie un fel de roat a destinului i a
norocului aduce mpria venic a lui Mesia Iisus, Sperana tuturor credincioilor,
a tuturor celor ce tnjesc dup dreptate spiritual i social. Departe de a fi o
sperietoare, apocalipsa lui Daniel este de un profund realism istoric i mai mult dect
tonifiant prin optimismul fiecrei viziuni profetice.

Dei astzi nu este suficient de preuit n lumea cretin, apocalipsa lui Daniel a
fost o carte de cpti a credinei vechilor prini ortodoci rsriteni i occidentali,
ea a fost sprijinul moral al Marii Reforme din sec. XVI i inspiraia marilor treziri
religioase din sec. XIX.
nscriindu-ne n aceast tradiie de exegez apocaliptic, venim cu o ereditate
spiritual de care nu ne ruinm i, n ciuda faptului c orice explicaie omeneasc
este imperfect, pstrm convingerea testat de secole i chiar de milenii c, aa
cum ne-a promis Iisus, cine va citi, va nelege.

Visul imperiului universal, un idol de tranziie

Capitolul 2 al crii lui Daniel ne aduce o surpriz profetic, un vis apocaliptic,

anticipnd profeiile din capitolele 7-12 i formnd tiparul dup care se explic
celelalte viziuni profetice. Aceast viziune a fost supranumit ABC - ul profeiei
apocaliptice.

Imediat dup colarizarea i avansarea tinerilor evrei la curtea Babilonului, mpratul

a avut un vis care l-a tulburat foarte mult dar pe care l-a uitat cu desvrire. A
chemat pe toi ocultitii pe faimoii caldeeni i astrologi care cunoteau toate
misterele, adic toate acele bazaconii care le asigurau un destin pe lng palatele
regilor i le-a cerut s-i ghiceasc visul i s-l interpreteze.

Prea bine, rspund ei. Spune-ne visul i i vom da adevrata interpretare, cea
autorizat. Nu te lua dup amatori, care, dac nu sunt profani, sunt eretici. Am
ncercat s traduc n limbajul nostru cultural, replica hakimilor[5] din Babilon.

Dar monarhul uitase visul cu adevrat i le cerea acum nu doar interpretarea, ci n

primul rnd amintirea lui. Pui la col cu astfel de problem la care nu se ateptaser,
nelepii orientali recunosc c sarcina este imposibil i c numai zeii cerului ar
putea cunoate taina. Prin aceasta ei recunoteau implicit c n-au nici o relaie cu
zeii cerului, aa cum pretinseser, ci doar cu zeii pmntului i ai infernului, care se
dovedeau acum neputincioi.

nelegnd c a fost nelat n mod sistematic de consilierii lui spirituali, despotul a

ordonat imediat executarea tuturor acestor arlatani ntreinui din tezaurul regal. Cu
executarea sentinei a fost nsrcinat fiorosul rab tabahin[6] Ordinul amenina i viaa
lui Daniel i a prietenilor lui, astfel nct tinerii evrei au alergat la ajutorul lui
Dumnezeu n rugciune, dup ce, mai nti, Daniel a cerut un scurt rgaz, promind
c va descoperi taina mpratului.

n noaptea urmtoare, Dumnezeu a descoperit lui Daniel visul i semnificaia lui.

Dup ce tinerii, bucuroi de cele ntmplate, au mulumit lui Dumnezeu, Daniel nsoit
de ofierul babilonean s-a dus naintea mpratului unde i va povesti visul i
interpretarea lui. Amnunte interesante putei descoperi, citind capitolul cu atenie.

Imaginai-v uimirea crescnd a mpratului, pe msur ce i recunotea visul, cu

att mai mult cu ct visul venise n urma frmntrilor lui despre viitorul dinastiei i al
imperiului, ceea ce i ddea destule insomnii. Fiindc este greu s cucereti, dar este
i mai greu s guvernezi i s te menii n top.

Visul consta n apariia unei uriae statui-idol construit ntr-o vale la poalele munilor.
Era o impuntoare imagine uman, n acelai timp splendid i terifiant. Avea
capul de aur, pieptul i braele de argint, mijlocul i coapsele de bronz i gambele de
fier. Baza, adic labele cu cele zece degete era dintr-un aliaj imposibil de fier i lut.
Daniel a artat c acesta este, de fapt, visul tuturor despoilor: imperiul universal ai
totalitarismului ecumenic, ncepnd cu ascensiunea Babilonului caldeean asupra
cetii lui Dumnezeu, Ierusalimul.

Daniel a explicat c Nabucodonosor nsui este capul de aur. Dar aplicaiile

urmtoarelor segmente ne ajut s nelegem c nu persoana mpratului este
simbolizat astfel i nu dinastia lui Nabucodonosor este zugrvit aici. Cnd Daniel
spune: dup tine va urma o alt mprie, nelege c acest cap de aur
simbolizeaz pe mpratul Babilonului, dup care va urma un alt imperiu fondat de un
alt mprat[7].

Dac Babilonul este capul de aur, urmtoarea supraputere, vrsta de argint a fost
Imperiul Medo-Persan,[8] despre care Daniel spune c avea s fie mai pmntesc,
inferior Babilonului.

Mijlocul de bronz, spunea Daniel, reprezint o putere care avea s stpneasc

ntreaga lume, ceea ce se tie c a fost Imperiul lui Alexandru, cu lumea elenistic
a crei civilizaie, trecnd peste timp, a devenit ecumenic. Chiar n timpul vieii lui
Alexandru, proiectul unui imperiu ecumenic era materializat nu doar n cucerirea i
unificarea Greciei, a Orientului i Egiptului, ci i n ambasade venite de departe, de la
cartaginezi i celi, care recunoteau pe Alexandru. Aventurierul macedonean i
stabilise capitala mondial n Babilon, cu intenia de a-i ntinde i nla imperiul, dar
moartea lui prematur i disensiunile specific greceti dintre succesori, au scos la
iveal o mprie destul de casant, dei zgomotoas i strlucit, asemenea
bronzului. Vrsta elenistic a lumii este caracterizat prin dinastii paralele, autocefale
i rivale care au condus o civilizaie de sintez dominat de limba greac.

A patra supraputere, succesoare lumii elenistice, corespunznd picioarelor de fier,

este Imperiul Roman. Teologii ortodoxo-catolici ai primelor secole[9], ca i rabinii
antici sau medievali, erau de acord asupra identitii doamnei de fier Roma care
a pacificat antichitatea cu tvlugul ei protector. Daniel spunea c aceast putere
va clca n picioare tot pmntul, l va supune i-l va zdrobi. Este demn de remarcat
faptul c, n timp ce primele dou imperii, vrstele orientale sunt vzute din
perspectiva predominant a gloriei i bogiei, ultimele dou, cele occidentale, sunt
vzute din perspectiva universalitii. Roma, dup cum se tie, a preluat cultura
greac i apetitul imperialist al lui Alexandru, acionnd fr multe scrupule n direcia
pe care o dorea Senatul i Poporul Roman.[10]

Sensul i filozofia istoriei

Nu ntmpltor a descoperit Dumnezeu lui Nabucodonosor viitorul n acest limbaj

imagistic. Imperiile lumii sunt vzute sub un chip omenesc, ceea ce arat c este
vorba de mpria oamenilor[11], marile realizri politice ale lumii, vzute ca o
succesiune de dinastii ntr-o singur realitate ecumenic. Nicolae Iorga vedea n
istoria imperiilor clasice o dezvoltare organic:

N-avem a face pe lume cu lucruri care stau prin ele i triesc prin ele. Fiecare
vine dintr-un trecut care se afl viu n el i cuprinde seminele gata s
izbucneasc ale unui viitor[12]
Scena distrugerii acestui idol este descris de profet n cuvinte care confirm
nelegerea marelui istoric romn. Dei metalele statuii onirice reprezint puteri
mondiale succesive, acestea nu sunt descrise ca fiind distruse pe rnd. Nu cade
capul, apoi pieptul i aa mai departe, ci toate sunt distruse i spulberate mpreun,
sub impactul Pietrei mesianice. Ceea ce nseamn c, ntr-un anumit sens, ele nc
triesc n civilizaia noastr de astzi, dei am ajuns la vrsta de argil i fier ruginit.

Seria celor patru metale ale acestei statui, de la aur la fier i de la cap la picioare,
vrea s ne spun, evident, c valoarea politic, mpreun cu alte valori constituente
ale civilizaiilor, a degenerat n ochii lui

Dumnezeu. Se sugereaz astfel c i creaiile cele mai glorioase ale lumii sunt
supuse legii universale a entropiei. Chiar nainte de Daniel, grecul Hesiod descrisese
degenerarea lumii prin metafora vrstelor de aur, argint, aram etc. Mai trziu, poeii
latini Ovidiu i Horaiu vor prelua tema.

Dar aceast involut evoluie a omenirii este destul de stranie, deoarece creeaz
aparena progresului, dar n afar de progresul tehnico-tiinific din ultimele secole, a
crui curb s-a ridicat fantastic n generaia noastr, un progres moral (care este
inima i sperana oricrei naintri) nu poate fi dovedit. Dimpotriv. Louis Weber
sublinia: Creterea cunotinelor omenirii nu e nsoit de un progres moral
Tehnica modern n-a avut nici o influen pozitiv asupra sufletului omenesc.[13]
Ellen Gould White era de aceeai prere cnd afirma c imaginea din acest vis
reprezint deteriorarea mpriilor pmnteti n ce privete autoritatea,
gloria, religia i morala i c imperiile care au urmat Imperiului Babilonean i
Imperiului Persan au fost mult mai ticloase i mai corupte.[14]

Pe de o parte avem descreterea unor valori, pe de alt parte o cretere a duritii

metalelor i a utilitii industriale. Fierul i chiar lutul sunt mai necesare civilizaiei
umane dect metalele scumpe i rare.

De ce ns visul ntruchipeaz istoria mpriilor lumii ncepnd cu Babilonul lui

Nabucodonosor II ? Trei motive putem prezenta. Mai nti, Dumnezeu a rspuns
preocuprilor mpratului cu privire la ce avea s se ntmple n viitor cu Babilonul. n
al doilea rnd, Babilonul antic (Babel) este considerat n Biblie cea mai important
cetate a neamurilor, o capital ecumenic a religiei false, prima cetate construit n
lumea noastr, simbol al rebeliunii fa de planul lui Dumnezeu, al despotismului
luciferic iniiat de Nimrod n mijlocul confuziei limbilor.

n al treilea rnd, Dumnezeu dduse lui Nabucodonosor coroana lumii odat cu

luarea Ierusalimului i subjugarea dinastiei davidice. n ochii lui Dumnezeu,
Ierusalimul era capitala profetic a lumii din care dinastia davidic urma s conduc
un imperiu al dreptii culminnd cu domnia lui Mesa. Neamurile urmau s se
supun mpriei dreptii sau s piar n cele din urm.

Dar spiritul satanist al independenei i ostilitii fa de Creator i-a fcut un proiect

similar, acela de a domina lumea prin fals i constrngere. Cetatea Babel cu turnul
ei luciferic a devenit matricea cultural a lumii pgne. i dac din punct de vedere
politic ea a fost dominat succesiv de diverse dinastii i naii orientale sub caldeeni
n-a stat dect 70 de ani , ea a fost cea mai grozav i mai ludat cetate a lumii
antice: uria, cu fortificaii invincibile, bogat, plin de tot felul de lume, plin de
temple aurite, de zikurate i observatoare astrologice, grdini suspendate, lux, risip
i sclavi din belug. Poporul caldeean care ajunsese n cele din urm dominant, era
un neam arameean de magi vestii prin cultura lor ezoteric, prin nelepciune i prin
for. Dumnezeu ridicase coroana Ierusalimului i o dduse temporar Babilonului i
succesorilor.[15]

Ezechiel profetizase n numele Domnului:

Iar tu, hoit nelegiuit, domnitor al lui Israel

cruia i-a venit ziua [de mcel],

cnd strmbtatea a ajuns la sfrit,

iat ce Domnul, Yahw a vorbit:

La o parte turbanul regal, ridic-i coroana!

Nu va mai fi cum a fost!

nal ce e smerit,

ce-i nlat d jos!

O voi rsturna, o voi rsturna, o voi rsturna!

Dar [coroana lui Israel] nu se va aeza

pn la venirea Aceluia care are dreptul[16]

i Lui o voi da.

Cuvintele profetului arat c Dumnezeu hotrse s pedepseasc Ierusalimul pentru

apostazie naional i dinastic, deoarece devenise o cetate nelegiuit ca toate
fiicele Babilonului i ntorsese spatele invitaiilor de mpcare ale lui Dumnezeu.
Coroana mpratului iudeilor avea s fie dat Babilonului, n mod condiionat, dar nu
avea s aparin pentru totdeauna neamurilor. Planul lui Dumnezeu prevedea
revenirea coroanei Ierusalimului i a imperiilor mondiale pe fruntea lui Mesa,
Singurul care are drept la ea.

Pn atunci ns, coroana avea s fie purtat de mpraii neamurilor. Cuceririle lui
Nabucodonosor, dup profeia lui Ezechiel (30:3.10) au inaugurat vremea
neamurilor n care Ierusalimul avea s fie

clcat n picioare[17], pn la mplinirea acestui timp nedeterminat dup care avea

s se instaureze mpria lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat n minile lui Nabucodonosor tot pmntul, chiar i fiarele cmpului
i psrile cerului[18], ceea ce nu este altceva dect domnia universal pe care o
dduse Dumnezeu iniial lui Adam i care, dei trdat prin pcat n minile
Ispititorului pe care Iisus l numea domnitorul acestei lumi[19] ea rmnea de
drept a lui Dumnezeu i a lui Adam cel creat dup chipul lui Dumnezeu. Dumnezeu
dduse lui Israel, dinastiei davidice, aceast coroan, n virtutea legmntului prin
care dorea s rscumpere umanitatea n persoana unui Mesa iudeu, un al doilea
Adam care avea s reconstituie chipul lui Dumnezeu n omenire i s primeasc
domnia care fusese nstrinat.

Fr aceast nelegere a rolului lui Israel n istoria lumii, fr observarea planului lui
Dumnezeu i a efectelor respectrii sau nerespectrii dreptii asupra tuturor
civilizaiilor i naiilor, istoria n-ar avea nici un sens.

Bune sau rele, statele lumii sunt nu numai creaii ale minii omeneti, ci i
instrumente provideniale ale ordinii lsate de Dumnezeu. Chiar sub autoriti
nedrepte i totalitare, inspiraia divin a poruncit Bisericii supunere fa de ordinea
civil, n sfera legitim a statului[20]. Autoritile cetii sunt liturgii lui Dumnezeu n
acest domeniu i, pn la sosirea Reprezentantului legitim al celui de-al cincilea
imperiu universal, mpria venic a lui Dumnezeu i a Fiului Su, credinciosul
trebuie s se resemneze, fr a participa la revoluii, comploturi sau lupte pentru
putere. Credinciosul poate coopera, ns, cu autoritatea legitim, sprijinind n mod
public i personal instituiile de drept sau pe cele culturale, cu ceea ce are el specific
i poate deine chiar importante oficii guvernamentale, asemenea lui Daniel.

O ultim privire asupra metalelor constituente ale statuii sugereaz c ea este un idol
pgn, visul unui imperiu al idolilor.[21]Este nu numai visul ci i idolul pe care-l
venereaz mpraii lumii propria lor creaie, statul ca instrument de dominaie
asupra bietului individ. n Daniel cap. 3, idolul mpriei este realizat concret ca o
mpotrivire fa de descoperirea divin, ca o ocazie de afirmare a Babilonului ca
cetate etern. Aceasta este o manifestare a filozofiei politice satanice care se poate
rezuma parafraznd cuvintele lui Iisus: Nu statul a fost fcut pentru om, ci omul
pentru stat. Individul cu drepturile lui naturale este strivit sub enilele unor valori
superioare care njosesc demnitatea uman i care ntotdeauna au preferat
denumiri eufemistice care s dea un lustru de sfinenie acestei urgii metalice.

Capul idolului este Babilonul, aa cum explic Daniel,[22] dar capul, n mod natural,
d nume ntregului corp. ntr-un anumit sens toate mpriile care s-au succedat
sunt motenitoare ale Babilonului, ale cetii Babel care se pretinde Poarta lui
Dumnezeu dar care este, n fapt, cetatea nenelegerii i a confuziei[23]. Nu
ntmpltor n Apocalips Roma cu ultimele ei excrescene care vor primi plgile
mniei divine, este numit, n mod simbolic, Babilon. Aadar, capul este Babilon,
picioarele sunt tot Babilon. Amestecul de fier i lut justific acest nume simbolic, fr
alt comentariu.

n numrul urmtor vei putea urmri semnificaia vrstei de fier i lut, a mprailor
simbolizai prin cele 10 degete i a mpriei venice inaugurat de Piatra care se
disloc din munte fr ajutorul minii omeneti.

[1] Cititorul trebuie s tie c savantlcurile la care recurge teologia raionalist sunt adesea influenate
de premise filozofice. Tot eafodajul este construit pe credina c nu este posibil cunoaterea
viitorului i c profeiile reflect doar situaii istorice contemporane i utopii politico-religioase. Dac
exprimarea ndoielilor este o marc a raionalitii umane, ne putem ndoi linitii de credinele
raionaliste, evalund totul pe temeiul datelor obiective i al credinei c viitorul poate fi prevzut,
dac exist un Dumnezeu Creator care l-a descoperit n msura n care ne este necesar, pentru
scopurile practice ale mntuirii noastre.

[2] Argumentarea sistematic a autenticitii crii lui Daniel depete cadrul i intenia acestui articol.
Autorul are n perspectiv apropiat o tez acceptat de Universitatea de Stat din Pretoria, cu titlul
The Language of the Book of Daniel, care va analiza i evalua limgvistic-filologic textele ebraic i
aramaic ale lui Daniel n vederea stabilirii celei mai probabile date ale redactrii.

[3] Ezechiel 14:14, 28:3. N. K. Gottwald, un filolog raionalist, afirm c Ezechiel a fost un preot profet
deportat n Babilonia n anul 597 .e.n. subliniindu-i istoricitatea (The Hebrew Bible A Socio-Literary
Introduc-tion, Philadelphia 1985, pag. 482).

[4] Matei 24:15. Chiar dac glosa referitoare la profetul Daniel ar putea aparine lui Matei, este clar c
evanghelistul a nregistrat o apo-calips a Mntuitorului care utilizeaz imagini din cartea lui Daniel.

[5] n aramaic i n arab, hakim nseamn nelept. Corespunztor ebraicului hacham. Astzi,
hachamul evreu este un biet tietor de gini

[6] Marele mcelar al curii, care, dup tradiia asirian era n acelai timp eful grzilor i clu.

[7] Aceast modalitate de a explica schematic, parial, simbolurile se poate urmri i n capitolele
urmtoare. Cele patru fiare din cap. 7 sunt numite, mai nti, patru mprai, apoi ni se spune c a
patra fiar este o a patra mprie mondial (Dan. 7:17.23-24). Aceasta nseamn c n profeia
apocaliptic un mprat trebuie neles ca mprie. Descoperirea divin a preferat acest mod
jumtate voalat de explicare a simbolurilor pentru ca ele s nu deschid perspectiva categoric a unui
viitor foarte ndeprtat.

[8] n toate locurile biblice, cele dou state, al mezilor i al perilor, sunt privite ca o unitate a dou
puteri aliate, deoarece erau de fapt acelai neam, vorbeau aceeai limb i cele dou dinastii erau
strns nrudite. Iniial mezii avuseser suzeranitate asupra perilor, dat cu victoria lui Cirus, mezii au
devenit vasali perilor (Dan. 5:28, 6:8.12, 5:31, 6:28, 8:20, 9:1, 10:1, 11:1-2, Est 1:3.18, 10:2).

[9] Este vorba despre Hipolit de Roma, Irineu de Lyon, Afrahat din Rsrit, Tertulian de Cartagina,
Eusebiu de Cezarea, Fericitul Ieronim, Teodoret de Cir, Sulpiciu Sever i alii. ntre nvaii moderni
care au promovat aceeai interpretare se numr i englezii Isaac Newton, printele fizicii i
matematicianul John Napier, care au avut i preocupri teologice n domeniul apocaliptic. Cea mai
complet istorie a interpretrii profeiilor de care dispunem astzi sunt volumele monumentale ale
americanului Leroy E. Froom, Prophetic Faith of Our Fathers, Review and Herald Publishing
Association, Washington DC, 20039-0555, Hagerstown MD 21740 aprute n 1950 i reeditate n
1978.

[10] Deciziile Romei purtau inscrioia SPQR (Senatus Populus que Romanus - Senatul i Poporul
Roman), ceva analog cu partidul i poporul, despre care tim cum funciona. Spre deosebire de
imperiile anterioare, Roma s-a pretins republic. Abia ncepnd cu Diocleian i recunoate de fapt
principiul monarhic, instituind dominatul, form de guvernare n care cezarul este recunoscut i adorat
ca domn suprem.

[11] Dan. 4:17.25.

[12] Citat de autorii lucrrii Filozofia istoriei, vol. VII. Ed. Politic, Buc. 1969. pag.51-52.

[13] Citat de A. Tnase i V. Isac n Realitate i cunoatere n istorie, p. 196.

[14] Youth Instructor din 22 Sept. 1903.

[15] Coroana luat de la Israel a fost transmis succesiv mpriei Babilonului, Medo-Persiei, Greco-
Macedoniei i Romei. (Ellen G. White, Educaie, p. 178).

[16] Sau judecata. Vezi Ezechiel 21:25-27.

[17] Vezi Luca 21:24.

[18] Ier 27:6, 28:14, Dan 2:38, 4:21.

[19] Ioan 12:31, 14:30, 16:11. Mat 9:24. Apoc. 12:3.

[20] Rom 13:1-7.

[21] Dan 5:23.

[22] Dan 2:37-38. 39a.

[23] Vezi Gen. 11:9. n limba babilonean, numele (Bab-ilu) nseamn poarta zeilor, iar n limba
ebraic (Babel) nseamn confuzie, amestec.
Ultima cortina de fier

de Sorin Petrof
7 martie 2007

O umbr se ntinde asupra scenei iluminate recent de victoria aliailor. Nimeni nu tie despre
Rusia sovietic i organizaia sa comunist internaional ce anume intenioneaz s fac n
viitor, nici care vor fi limitele, dac vor fi, pentru tendinele acestora spre expansiune i
prozelitism. De la Stettin, n Baltica, la Triest, n Adriatica, o cortin de fier, a czut peste
continent. n spatele acestei linii se gsesc capitalele tuturor rilor Europei Orientale:
Varovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Bucureti i Sofia. Toate aceste orae celebre,
toate aceste naiuni se gsesc n sfera sovietic, dar i controlului foarte strns i n
constant cretere al Moscovei. [] Oricare ar fi concluziile ce se pot extrage din aceste
fapte[], aceasta nu e Europa liber pentru care noi am luptat.

Acestea erau cuvintele prin care Winston Churchill, premierul britanic, descria noua
configuraie politic a Europei dup ncheierea celui de-al II lea Rzboi Mondial, n
celebrul su discurs inut la Universitatea Fulton n martie 1946. Tot lui i este atribuit
expresia cortina de fier expresie folosit pentru a sugera tragedia ce avea s se
consume n spaiul Europei de Est, tragedie la care Vestul a asistat aparent neputincios,
pn n 1989.

Istoria la viitor
Yalta, 11 februarie 1945, rmne n istorie ca momentul fatidic pentru milioanele de
locuitori din Estul Europei, care prin acordurile stabilite ntre cele trei mari puteri - SUA,
Marea Britanie i Uniunea Sovietic, aveau s sufere cea mai mare dram a istoriei
moderne. La aproape 15 ani de la ridicarea acestei cortine, acum, putem aprecia prin
comparaie, dezastrul pe care l-am experimentat i datorit cruia 50 de ani am fost
izolai de lumea liber. O izolare politic, economic, tehnologic, social i religioas.

n momentul de fa o nou ordine mondial se configureaz, o ordine care s ofere

garanii pentru ca n viitor s nu se mai repete o asemenea tragedie.
Care este viitorul lumii aa cum il schieaz arhitecii noii ordini mondiale? Luminos,
linitit, sigur, prosper i liber?

Ce garanii avem c n viitor nu se va mai reedita un Ev Mediu, un Rzboi Mondial, un

Holocaust sau o Cortin de Fier? Are omenirea n prezent capacitile i mijloacele
necesare pentru a pstra n echilibru toate forele de natur politic, economic, social,
militar i religioas care se lupt pentru supremaia planetei? Ce rol joac ONU, NATO,
UE, Vaticanul, China, Rusia, SUA, Islamul n aceast Babilonie modern, la care asistm
din 1990 ncoace? n cine s avem ncredere? ncotro ne ndreptm? Exist vreun
scenariu al viitorului pe care s ne putem baza? Cine va domina lumea? i cum o va
domina? Cine ne poate oferi garanii la purttor?

Viziunea unui profet

Dar este n ceruri un Dumnezeu care descoper tainele i care face cunoscutce se va
ntmpla n vremurile de pe urm, este replica pe care Daniel, un profet din sec.VI .Hr.,
o d unui mare mprat care dorea s cunoasc viitorul. Putem cunoate viitorul? Pe cine
s ntrebm? Pe ghicitori, astrologi, mediumi spirititi, oameni de tiin? Pe oameni sau
pe Cel care este deasupra timpului i spaiului, Cel care are toat tiina? Dumnezeu ne
provoac s-I punem ntrebri n acest sens: Vrea cineva s M ntrebe asupra
viitorului? (Isaia 45,11); Chem-M i-i voi rspunde; i i voi vesti lucruri mari,
lucruri ascunse pe care nu le cunoti. (Ieremia 33,3).

Profeia biblic este singura cale autentic de a cunoate viitorul. Dumnezeu nsui este
cel care o valideaz: Aducei-v aminte de cele petrecute n vremurile strbune; cci Eu
sunt Dumnezeu i nu este altul, eu sunt Dumnezeu i nu este nici unul ca Mine. Eu am
vestit de la nceput ce are s se ntmple i cu mult nainte ce nu este nc mplinit.
(Isaia 46,9.10)

Tot ce trebuie s facem este s cercetm aceste profeii, urmrind cum s-au mplinit n
istorie i cum urmeaz s se mplineasc n viitor. Vom descoperi informaii incredibile
despre evenimente care demult s-au consumat, dar care au fost prezise cu 2600 de ani
n urm i un scenariu al viitorului n care vom fi implicai cu toii. Va fi punctul terminus
al istoriei acestei planete cnd toi oamenii vor avea cuvntul. Va fi ultimul cuvnt. De
acest cuvnt va depinde viitorul nostru venic. Trebuie s ne dm tot interesul pentru a
cunoate aceste realiti i a ne clarifica poziia pe care va trebui s o lum. Profeia care
ne introduce n aceste realiti, este consemnat n cartea lui Daniel, capitolul 11, vers.
40-45. Profeia biblic opereaz cu simboluri care reprezint anumite realiti. Dar chiar
Scriptura are cheia de explicare a lor:

Vremea sfritului

n profeia biblic, prin vremea sfritului se nelege perioada istoric ncepnd din 1780
ncoace (vezi Daniel 12,7; Ezechiel 4,6; Numeri 14,34). n Dan.12,4 se spune c la
vremea sfritului cunotina va crete. Se refer att la cunotina biblic ct i la
descoperirile tiinei. (1) Ce spune profeia c se va ntmpla la vremea sfritului? Dup
1780 o putere politic descris simbolic prin expresia mpratul de la miaz-zi avea s
declaneze un atac mpotriva unei alte puteri numite mpratul de la miaz-noapte.
Cine este mpratul Sudului? Dar al Nordului?

mpratul de la miaz-zi

Punctele cardinale n geografia biblic se msurau n funcie de poziia Israelului. La sud

de Israel era Egiptul iar la nord, Babilonul. Egiptul a fost puterea istoric care a tgduit
existena lui Dumnezeu (Exod 5,2). Astfel dup 1780 trebuia s apar o asemenea
putere politic care va nega existena lui Dumnezeu i care va duce o campanie ateist
militant mpotriva religiei susinut de mpratul nordului. n 1789 izbucnete Revoluia
francez, care n locul credinei n Dumnezeu, instaureaz cultul raiunii. n 1843-45,
K.Marx i F.Engels pun bazele materialismului dialectic i a socialismului tiinific. n 1917
izbucnete Revoluia bolevic n Rusia. Apoi comunismul invadeaz toate rile Europei
de Est apoi Mongolia, China, Cuba, Coreea de nord, Vietnam etc.

Se nate blocul comunist de orientare ateist, care ca i Faraonul Egiptului pe vremuri,

contest existena si autoritatea lui Dumnezeu. n revista Time din 4 dec.1989 se
comenta acest lucru n urmtorii termeni: Pn recent batalioanele marxismului prea
s aib supremaia asupra soldailor crucii. Istoria ne confirm c ncepnd cu Revoluia
francez, timp de 200 de ani pn n 1989, mpratul Sudului(ateismul, comunismul,
socialismul prin diferitele sisteme filozofice, politice, sociale, economice i militare) a
luptat mpotriva civilizatiei si religiei cretine, indiferent de confesiunea care o
reprezenta.

mpratul de la miaz-noapte

Dac mpratul sudului este Ateismul, cine este mpratul nordului? mpratul nordului
reprezint puterea politic religioas a Romei. mpratul sudului duce un rzboi
spiritual cu aceast putere religioas, un rzboi rece cu naiunile cretine de orientare
catolic i protestant. Dar profeia spune c mpratul nordului se va npusti ca o
furtun peste el cu care i clrei i cu multe corbii; va nainta asupra rilor lui, se va
revrsa ca un ru i le va neca. (v.40)

Plecciunea lui Gorby n faa Legiunilor Romane acesta era titlu din U.S. News &
World Report despre vizita lui Gorbaciov la Vatican n dec.89.

n 1989, Blocul de Est a nceput s se zguduie din temelii. Brusc, fr nici un preaviz, n
toate rile Europei de Est, comunismul se prbuea. Care era explicaia acestui
fenomen? mpratul nordului se npustea! Papa Ioan Paul al II lea prin sindicatul
Solidaritatea i puterea economic i militar a SUA, s-a npustit asupra Comunismului
i a necat toate rile lui. (2) Mai departe profeia ne spune c mpratul nordului va
domina ntreaga lume prin aliatul su politic, militar i economic - SUA, care, deloc
ntmpltor, coordoneaz o alian numit Nord-Atlantic. Nici o ar nu va scpa de
aceast dominaie politico-religioas condus de aliana ROMA-SUA (vezi Apocalips 13).

Secolul XXI va fi religios i nu va fi deloc

Profetul Daniel continu s ne prezinte scenariul viitorului (Dan.11, 42.43). Religia va fi
instituit n lumea ntreag ca mijloc de supravieuire a planetei. Biserica va fi unit cu
Statul ca o garanie a pcii i ordinii planetare. Cnd totul pare c funcioneaz conform
planului, nite zvonuri venite de la miaz-noapte i rsrit determin aceast putere
politico-religioas s declaneze o campanie de exterminare a multor oameni. De ce
aceast reacie violent? Pentru c aceti oameni, cu Biblia n mn, demasc aceast
alian numind-o Babilon, adic sistemul politico-religios fals i contest dreptul ei de a
conduce lumea. mpratul nordului era chiar mpratul Babilonului (Is.14). Rsritul n
Biblie, simbolizeaz poziia geografic a mpriei lui Dumnezeu. Deci zvonurile
reprezint un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru aceast lume, mesaj care-l va
tulbura profund pe mpratul nordului (Apoc.18,1-4).
Reacia lui va fi dramatic: i va ntinde corturile palatului su ntre mare i muntele cel
sfnt. n Biblie, apele simbolizeaz mulimi de oameni (Apoc.17,15), iar muntele este
simbolul mpriei lui Dumnezeu (Isaia 2,2.3). n limbaj geopolitic, mpratul nordului
va cobor o cortin de fier ntre omenire i Dumnezeu. Va mpiedica pe locuitorii
planetei s accepte mesajul i oferta lui Dumnezeu, substituindu-se n locul Lui prin
semne, minuni, amgiri, ameninri etc. Dar prin mijloacele Sale, Dumnezeu va avertiza
ntreaga planet i fiecare va trebui s fac alegerea final: ntre Dumnezeu i mpria
Sa sau Babilon si cetatea sa.

ANEX LA ULTIMA CORTIN DE FIER

de Sorin Petrof
7 martie 2007

1. n Daniel 12,4 se spune c la VREMEA SFRITULUI cunotina va crete.

Aceasta se refer att la cunotina biblic ct i la cea tiinific. Conform
profeiei, dup 1780, aceste realiti aveau s se deruleze:

Cunotina biblic - Prin intermediul Societilor Biblice i de Misiune care au luat fiin
ncepnd cu 1800, Scriptura a fost rspndit n lumea ntreag. Pn la aceast dat, n
lume nu existau mai mult de patru milioane de copii, ns la vremea sfritului, ntre
1800-1900, ntr-un timp record peste un miliard de copii au fost rspndite.
Cunotina tiinific - Un alt indiciu al stabilirii timpului sfritului este dezvoltarea
spectaculoas a tiinei dup 1790:

1798: iluminarea cu gaz

1807: vaporul
1825: calea ferat
1837: telegraful
1839: fotografia
1846: maina de cusut i anestezia prin eter
1868: maina de scris
1876: telefonul
1879: ci ferate electrice i becul incandescent
1883: motorul pe benzin
1892: automobilul
1895: razele X i telegraful fr fir
1903: aeroplanul, primul zbor cu succes
1920: radioul
1922: insulina
1936: televiziunea
1938: penicilina
1939: energia atomic
1953: vaccinul polio
1957: sateliii artificiali
1961: omul n spaiu

2. n presa ne-religioas din 1989-1992 au aprut diferite articole care

confirmau profeia din Daniel 11,40 folosind chiar i expresiile biblice pentru a
descrie conflictul ntre Sud i Nord:

Vineri, ntlnirea preedintelui sovietic cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cea mai
recent etap a unei revoluii n lumea comunist, pe care Papa a ajutat-o s
izbucneasc i creia Gorbaciov i-a permis s se ntmple. U.S.A. Today, articol
de copert, 1989.

Pn recent, batalioanele marxismului preau s fie cu un pas naintea soldailor

Crucii. n 1917, la izbucnirea Revoluiei Bolevice, Lenin a vorbit n favoarea
toleranei, dar a rspndit teroarea. Rusia a ajuns scldat n sngele martirilor,
spune Printele Gleb Yakunin, cel mai curajos militant ortodox n favoarea
libertii. n primii cinci ani ai puterii bolevice, 28 de episcopi i 1200 de preoi au
fost junghiai de secera roie. Stalin a accelerat n mare msur teroarea i, pn
la sfritul guvernrii lui Hruciov, procesul de lichidare a clerului atinsese un
numr de 50000 de victime. Dup cel de-al doilea rzboi mondial, dei mai puin
sngeroas, persecuia s-a rspndit n Ucraina i n noul bloc sovietic, afectnd
milioane de romano-catolici, protestani i ortodoci. Time, 4 decembrie, 1989.

Prin ntrevederi particulare cu conductori de stat, prin consultri n anticamer

cu grupri dizidente i printr-o propagand perseverent n favoarea cruciadei sale
mpotriva tiraniei, acesta [Ioan Paul al II-lea] a contribuit la dezvoltarea celei mai
mari schimbri politice de la Revoluia Rus ncoace. Life, decembrie 1989.

n 1935, Iosif Stalin, conductorul suprem al Uniunii Sovietice, a primit un sfat

nesolicitat. I s-a spus s ntreprind un gest reconciliant fa de Vatican. Dac
vor fi mpinse prea departe, rile lui catolice ar fi putut deveni
antirevoluionare. Mustaa lui cea mare a amplificat dispreul lui Stalin. Papa?
Cte divizii are Papa? a rspuns el. I s-a spus c nu are nici una. Acum s-ar
 putea rspunde c nici nu are nevoie de vreuna. Sistemul comunist se frmieaz
la o atingere. Life, decembrie 1989.

Goana dup libertate din Europa rsritean este o plcut victorie pentru Ioan
Paul al II-lea. Life, decembrie 1989.

Cuvntul a goni este un verb folosit pentru a descrie rspndirea acestea liberti. El
se va revrsa [va goni] ca un ru i le va neca. Acest autor a ales termenul se va
mpunge pentru a descrie rzboiul Comunismului mpotriva Catolicismului.

Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic n 1989, nici unul nu
este mai plin de semnificaii pentru istorie i mai incredibil precum ntlnirea
politic ce va avea loc sptmna aceasta n Cetatea Vaticanului. Acolo, n
spaioasa sal de ceremonii a Palatului Apostolic din secolul al 16-lea, arul lumii
ateiste, Mihail Gorbaciov, se va ntlni cu Vicarul lui Hristos, Papa Ioan Paul al II-
lea. Momentul va fi emoionant, nu numai pentru c Ioan Paul a contribuit, n
ara sa de origine, Polonia, la exacerbarea febrei dup libertate care s-a
rspndit ca un foc n mirite n toat Europa Rsritean.

Dincolo de aceasta, ntlnirea celor doi oameni simbolizeaz ncheierea celui mai
dramatic rzboi spiritual al secolului al XX-lea, conflict n care fora aparent irezistibil a
Comunismului s-a confruntat cu obiectivul neschimbtor al Cretintii. Time, 4
decembrie, 1989.

n timp ce politica de retragere a lui Gorbaciov era cauza imediat a reaciei n

lan a libertii care s-a rspndit n ntreaga Europ rsritean n ultimele
luni, Ioan Paul merit s i se acorde un credit mult mai extins. Time, 4
decembrie, 1989. Aici este folosit termenul a se rspndi i definete expresia
biblic se va npusti ca o furtun.
Triumful lui Ioan Paul al II-lea valul libertii care se revars peste Europa
rsritean rspunde celei mai fierbini rugciuni a acestuia. Life, dec.1989.

Zile ale Furtunii titlu al unui articol din Newsweek, 25 decembrie 1989, care
prezint cronologia cderii Comunismului. Autorul s-a gndit c cel mai potrivit titlu al
articolului a fost acelai cuvnt folosit de dou ori de ctre Daniel pentru descrierea
profetic exact a aceluiai eveniment.

Care i clrei

n 1981, blocul comunist primise un alt oc. Un nou preedinte american, Ronald
Regan, a nceput s-i pun n aplicare promisiunea de a-i nfrunta pe sovietici
fr nici o ezitare. Pe parcursul urmtorilor ani, el a accelerat procesul de
consolidare militar i a anunat Iniiativa Strategic de Aprare (SDI), un sistem
de aprare aerian destinat proteciei mpotriva atacurilor cu rachete. Regan a
susinut rebelii anti-comuniti din Nicaragua, Angola, Cambogia i Afganistan. Iar
trupele americane au eliberat insula Grenada de hoardele comuniste.

Simmntul de siguran al sovieticilor a fost zguduit. . ..

De asemenea, Europa Occidental exercita i ea presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a
lansat ntr-un proces de modernizare militar. Electoratul german i-a manifestat repulsia
fa de uverturile mpciutoare ale Rusiei i a ales un guvern care a votat construirea
unor rachete noi cu raz medie de aciune. . .
Presiunea militar a alianei americano occidental a determinat o retragere rapid a
sovieticilor. Readers Digest, martie 1990.
Cu multe corbii

Gorbaciov a neles de asemenea c supravieuirea politic i economic depinde

de bunvoina poporului sovietic, aflat printre cretinii care i-au depit
ntotdeauna din punct de vedere numeric. Mai mult, Gorbaciov are nevoie de
cooperarea Occidentului, observ printele Mark, un preot ortodox reformator din
Moscova, care consider c programul lui Gorbaciov n U.R.S.S. este un rezultat al
necesitilor impuse de politica extern. Time, 4 decembrie, 1989.

nceputul Furtunii

Pentru a discuta coalizarea Statelor Unite cu Vaticanul, n scopul doborrii

Comunismului, revista Time, din 24 februarie, 1992, a ales titlul, Sfnta
Alian.
Revista se preocup de natura secret a acestei aliane i de relaia apropiat
dintre Vatican i Statele Unite. Ea prezint legtura dintre Vatican i Statelor
Unite, identificnd Solidaritatea ca fiind unul dintre pionii principali n aceast
intrig. Revista menioneaz, de asemenea, folosirea armatei, a serviciilor secrete
(CIA) i a presiunilor financiare, ca fiind elementele cheie n aceast colaborare.
Luni, 7 iunie, 1982, n sala de ntruniri a Vaticanului au fost prezente doar dou
persoane: Papa Ioan Paul al II-lea i preedintele Ronald Reagan. A fost
prima ntlnire dintre cei doi lideri, iar discuia a durat aproximativ cincizeci de
minute ... La aceast ntrunire, Reagan i Papa au ajuns la un acord n vederea
lansrii unei campanii clandestine, menite s grbeasc dezmembrarea Imperiului
Comunist. Richard Allen, consilierul numrul unu al Securitii Naionale, declar:
Aceasta a fost una dintre cele mai mari aliane secrete din toate timpurile ... n
timpul primei jumti a anului 1982, a fost plnuit o strategie compus din cinci
etape, care avea ca obiectiv prbuirea economiei sovietice. . .
[1] Unul dintre elementele centrale ale strategiei a fost procesul de consolidare
militar a Statelor Unite, aflat deja n curs de desfurare, care urmrea s-i fac
pe sovietici incapabili s concureze financiar Iniiativa de Aprare Strategic a lui
Reagan Rzboiul Stelelor.
[2] Operaiunile secrete urmreau s ncurajeze micrile reformatoare din
Ungaria, Cehoslovacia i Polonia.
[3] Ajutorul financiar acordat naiunilor membre ale Pactului de la Varovia era
determinat de disponibilitatea acestora de a proteja drepturile omului i de a
ndeplini reforme politice i economice liberale.
[4] Izolarea economic a Uniunii Sovietice i mpiedicarea accesului spre Moscova
a tehnologiei Occidentale i Japoneze. Administraia se concentra asupra
respingerii unui plan care reprezenta pentru U.R.S.S. sperana celei mai
importante surse financiare pentru secolul douzeci i unu: profitul obinut de pe
urma conductei de alimentare cu gaz natural a Europei Occidentale.
[5] Utilizarea tot mai larg a posturilor Radio Liberty, Vocea Americii i Europa
Liber, pentru transmiterea mesajelor Administraiei ctre naiunile Europei
Rsritene.
Asemenea tuturor conductorilor mari i norocoi, Papa i Preedintele au
exploatat puterile istoriei pentru a-i realiza propriile lor scopuri. Time, 4
februarie, 1992, p.29 30.

Ceea ce este incredibil n aceast istorie este faptul c Dumnezeu a oferit, prin
intermediul profetului Daniel, o descriere foarte concis a acestor evenimente, n doar un
singur verset, care conine exact cincizeci de cuvinte.
Capitolele 10-12 din Daniel reprezint o ultim viziune dat cu scopul de a prezenta mai
detaliat profeia din capitolul 8 i de a face legtura dintre aceasta i toate celelalte
anterioare. Urmtoarea schem ne-ar ajuta s nelegem structura acestei ultime pri care
conine dezvluiri profetice extinse n cadrul unei viziuni cu fiine cereti. Versetele din
Dan.10:1 11:2a i Dan.12:4-13 reprezint viziunea propriu-zis, incluznd dialogurile.
Partea central (cap. 11:2-45 i cap. 12:1-3) reprezint profeia ngerului Gabriel.

Viziunea final a lui Daniel. Rzboiul stelelor" . O mare nenorocire" (10:1), n textul
ebraic apare ca o mare lupt" (este folosit acelai cuvnt care n cap.8 este tradus cu
otire; el mai poate nsemna

i perioada de serviciu militar -, serviciul de la templu i, n mod figurat, ca perioad de

privaiuni). Observai sublinierea rzboiului dintre fiinele cereti reflectat n conflictele
pmnteti relatate n aceast profeie, precum i implicarea cauzei lui Dumnezeu i
destinul pmntesc al poporului sfnt. De data aceasta, Daniel declar ca neles. Ca i
n cap. 9, Daniel se roag i postete, ca urmare i se dau descoperiri care, n ambele
cazuri, lumineaz profeia din cap.8. Dar n timp ce rspunsul vine prompt n cap.9, aici
rspunsul ntrzie 3 sptamni. Gabriel, ngerul profet, arat c rugciunea Iui fusese
ascultat deja din prima zi, dar intrzierea se datoreaz unor impotriviri ale ngerilor
rebeli care conduc puterile pmnteti (v. 12-13). Descrierea fiinei din v-5-8 este prea
asemnatoare cu descrierea lui Iisus din Apoc. 1 i Apoc.10 iar Gabriel ne spune c
acesta este Michael, Arhanghelul (Comandantul Suprem al otirilor cereti), singurul care
poate veni in ajutorul lui Gabriel (Comandantul General)Dan. 10:13.21.
Aceast viziune ne descoper faptul c n spatele puterilor pmnteti vizibile, stau
fore extraterestre, bune i rele, care afecteaz n mod decisiv destinele lumii, dar c
Dumnezeu ine totul sub control, favoriznd pe cei ce sunt ai Lui i care se roag Lui.
Aceste cpetenii" amintite de nger nu pot fi altceva dect fiine supraomeneti implicate
n acea mare lupt" anunat n v.1 pentru c Michael este numit la fel (v.13) i pentru
c n NT se numesc, uneori, cpetenii ( Ef 1:20-23, 2:1, 3:10, 6:12, Col. 1:16, 2:15,
Isaia 24:21-22, Mat 4:8-9, 2 Cor 4:4, Ioan 12:31). Este extraordinar de interesant faptul
c o anumit putere mondial i are spiritul ei patron, dup care scena lumii este
ocupat de o alt putere politic, dirijat de un alt comandant extraterestru. Acetia sunt
nu numai mpotriva forelor conduse de Michael i Gabriel, ci par a fi n rzboi ntre ei
(v.l3.20.21). Spiritele de sub comanda lui Lucifer sunt unite numai mpotriva cauzei lui
Dumnezeu, n rest, ele sunt n conflict ntre ele, ceea ce se reflect i n politica terestr.
Gabriel arat aici, ntr-o vorbire deloc ambigu, c noua descoperire este cu privire
TOT LA ACELE VREMURI ndeprtate (v.14). Textul ebraic sun, literalmente: cci este
nc o profeie referitoare la zilele acelea (vezi cap.8:26)." Aceasta este o dovad
n plus c profeia din cap.11 este o explicaie lrgit la cea din cap.8 i c acele 2300 de
zile nu reprezint puinii ani de persecuie din timpul lui Antioh Epifanes, nici cei civa
ani de necaz din viitor pe care i asteapt fiuturitii n legtur cu un Antichrist viitor.
Dac toat aceast lung desfurare din cap. 11, din timpul perilor i pn la timpul
sfritului, reprezint tot acele [2300] zile, nseamn c perioada din cap.8 a fost corect
interpretat ca fiind 2300 ani, din timpul perilor Artaxerxe457 .e.n.) pn n timpul
sfritului (1844).

Cap. 11:2. Cinci monarhi persani. tiind c Daniel primete aceast descoperire pe
timpul lui Cyrus (cap. 10:1), urmtorii patru mprai persani au fost:
1. Kambyzes II ( 530-522 .e.n.)
2. Gaumata( falsul Smerdis; 522 .e.n.)
3. Darius I Hystaspes (522-486 .e.n.)
4. Xerxes I cel Mare, numit Ahaveros (sau Asuerus) n Biblie ( Ezra 4:6 ; Estera 1:1;
Ezra 4:5)
 Bogia fabuloas a lui Xerxes este ilustrat n Estera capitolul 1 i n scrierile lui
Herodot, care ne spune c Persanul strnsese o armat format din 40 de naiuni, i att
de numeros nct istoricii moderni nu pot s-l cread pe Herodot. Ambiia lui Xerxes a
fost aceea de a-i cuceri pe greci, lansnd n acest scop rzboaie care s-au ncheiat cu
nfrngerile ruinoase de la Salamina, Plateea i Mycale (480-479). Perii au prsit
planul cuceririi Greciei, dar grecii, popor destul de dezbinat pn atunci, s-au trezit
pentru a se uni contra inamicului persan, formnd diferite ligi. n anul 338 .e.n. grecii
sunt unii pentru prima dat ntr-un stat dominat de Macedonia, care n anul 337 .e.n.
proclam" pacea general" n Grecia i declar rzboi Persiei.

Cap 11:3-4. Alexandru Macedon i cei patru diadohi. mpraii care au domnit n
Persia de la 465 la 330 .e.n. nu mai sunt amintii. Profeia se ocup acum de trezirea
spiritului de rzbunare i a ambiiilor greco-macedonene. mpratul viteaz este Alexandru
Macedon care n anul 336 .e.n., la vrsta de 20 ani, devine rege i, dup cucerirea
Traciei i Iliriei, liniteste" pe greci care nu se simeau bine sub acest protectorat", apoi
ncepe campania sa fulgertoare, cucerind ntregul Imperiu Persan, cu numai 35.000 de
soldai. n anul 332 .e.n. ocup Ierusalimul fr lupt i promite libertate religioas
iudeilor de pretutindeni, cu condiia dependenei politice, dup ce marele preot Iadua i-a
artat profeia care-l privea. Se spune c Alexandru impresionat, s-a plecat naintea
marelui preot, ceea ce a nemulumit pe generalii si.
Dup cea mai spectaculoas campanie militar din istorie, acest bandit macedonean
care abia mplinise vrsta de 33 de ani, la 13 iunie 323 .e.n. a murit pe neateptate, n
culmea puterii monarhice, tocmai cnd ncerca s fac din Babilon capitala unui imperiu
gigantic. O noapte de beie a grbit efectul malariei de care se mbolnvise. Figura sa
legendar a rmas idealul militar al tuturor ambiioilor, i blestemul manualelor de
istorie, de la Cezar pn la Napoleon i n continuare. Odat cu moartea lui s-a stins i
unitatea acelui imperiu artificial. Guvernarea a fost preluat de nite regeni i, dup o
serie de rzboaie numite luptele dintre diadohi", s-au cristalizat patru regate conduse de
nite generali ai lui Alexandru: Casandros, Lysimachos, Ptolemaios i Seleukos.
ntre timp, rivalitatea acestora a exterminat orice suflare din casa lui Alexandru, care ar
fi putut pretinde diadema imperial. Mai trziu, divizarea a crescut, au aparut i alte
regate elenistice, pn cnd au aparut romanii i le-au nghiit pe rnd.

Rzboaiele siriene (11:5-20)

11:5. n acest punct ncepe venicul conflict dintre mpratul de la miaz-noapte,
dinastia Seleucizilor (cu capitala la Babilon , mai trziu la Antiohia Siriei,) i mpratul
de la miaz-zi, dinastia Ptolemeilor (cu capitala la Alexandria Egiptului), conflict ce
formeaz estura ntregii profeii. Seleukos Nikator, ntemeietorul dinastiei seleucide,
luptase ca general n armata lui Ptolemeu n timpul luptelor dintre diadohi. Dar, reuind
s ocupe Babilonul, a devenit despotul unui imperiu mai mare dect al lui Ptolemeu.
Mrul de discordie dintre cele dou puteri a fost, la nceput, Koile-Syria, o regiune din
nordul Palestinei. Iudeea, ara Minunat" czuse ntre hotarele Egiptului Ptolemaic
(Egiptul Lagid). ncepnd cu aceast epoc, iudeii vor avea tot mai mult de suferit. n
anul 320 .e.n. Ptolemeu asediaz Ierusalimul i ia 100.000 de prizonieri. n Egipt triau
deja cele mai mari colonii evreieti. ns dinastia Seleucid nu se va las pn nu va
pune mna pe Palestina, intenionnd i anexarea Egiptului. Aici se potrivete proverbul
african: Acolo unde doi elefani se lupt, iarba are de suferit." Cele doua ri sunt
identificate n v. 7-8 ca fiind Siria i Egiptul. n istoria biblic, regiunea dintre Siria i
Babilon este numitara de la miaz noapte" (Zah 2:6-7), iar Egiptul ara de la
miaz-zi" (Is.30:6-7)
11:6. Dup primele dou rzboaie siriene care avuseser loc ntre anii 274-253 .e.n.,
pe tronul Egiptului se afl Ptolemeu II (Filadelful), un despot care inaugureaz o epoc a
frdelegilor, dar un despot luminat. Se spune c la dorina sa au nceput evreii
alexandrini s traduc Biblia (Septuaginta). Fcnd pe aprtorul drepturilor altor
popoare i urmrind s-i slbeasc adversarii prin aliane, ncearc o alian perpetu"
cu Antioh II ("Zeul") regele Siro-Babiloniei. Aliana a fost pecetluit printr-o cstorie a
lui Antioh cu Berenike, fiica lui Ptolemeu. Dar inteniile regelui egiptean au euat.
Rzbunarea Laodikei, soia legitim a lui Antioh, a antrenat o serie de evenimente n care
a pierit i Berenike i cei ce erau cu ea. (n loc de tatl ei" cum apare n traduceri aici, ar
trebui citit copilul ei". Termenul ebraic se poate vocaliza diferit aici).
11:7- 8. Este vorba despre Ptolemeu III, fratele Berenikei. ntre anii 246-241 are loc
al treilea rzboi sirian n care Egiptul iese nvingtor. n urma unei campanii orientale,
Ptolemeu reuete s aduc n Egipt chiar i idolii pe care-i capturase pe vremuri
persanul Cambize, cuceritorul Egiptului. Pentru aceast fapt, Ptolemeu a fost
supranumit de popii egipteni i de prostime Binefcatorul" (Euergetes).
11:.9-10. n anul 239, regele Siriei (Seleukos II) ntreprinde o campanie contra
Egiptului. Eec total. Mai trziu, fiii lui (Seleukos III Keraunos i Antioh III cel Mare) au
continuat ostilitile fa de Egipt. Antioh cel Mare a fost ultimul mare suveran seleucid,
ntre anii 223-187. Acesta a iniiat al patrulea rzboi sirian.
11:11-12. Este descris istorica btlie de la Rafia (217 i.e.n.) n care au fost
angajate de ambele pri fore care erau colosale pentru acea vreme, inclusiv elefanii, a
cror utilizare n rzboi era o mod mai recent, mprumutat de la indieni. Victoria a
fost de partea lui Ptolemeu, ns a fost ultima victorie de partea Egiptului. Mndru ca un
faraon, Ptolemeu n-a reusit s profite de victorie. Dupa ce a ncheiat pace cu Antioh, s-a
ntors la orgiile lui. n drum a trecut i prin Ierusalim, intrnd cu fora n templu. O
legend spune c ar fi fost alungat n mod supranatural.
11:13. Aa cum era de ateptat, Antioh cel Mare avea s se ntoarc. Dup 13 ani
(204 .e.n.), avnd o bun ocazie, deoarece murise Ptolemeu III i Egiptul era condus de
nite regeni care reprezentau pe Ptolemeu V (un copil de 5 ani).
11:14. Odat cu acest moment, pentru Egipt ncepea numrtoarea nvers. Toate
evenimentele concurau mpotriva dinastiei Ptolemeilor. Prea o conjuraie universal.
Antioh cel Mare face aliane cu ali puternici (ntre care Macedonia), iar n Egipt apar
tulburri sociale (btinaii ncep s se rascoale) i regenii urzesc comploturi contra
minorului Ptolemeu. Pentru ca situaia s fie i mai grav, un partid politic filo-sirian din
Iudeea, gsete momentul s scuture ara de sub jugul Ptolemeilor , ncrezndu-se n
puterea i bunvoina mpratului de la miaz-noapte". Expresia ebraic folosit pentru
a-i numi pe acetia (ben parit) mai este folosit i n Ez.18:10 i se refer la oameni
violeni i stricai.
Mai muli comentatori au vzut aici pe romani care intrau n scena politic a lumii
elenistice cam n acel timp. Dar aici ni se vorbete despre unii care aveau s se ridice
pentru a mplini profeia i a-i vedea opera politic nruindu-se n curnd. Fiindc
Providena a lsat ca necazurile iudeilor s vin de la cei n care s-au ncrezut i cu care
s-au aliat, neglijnd aliana cu Dumnezeu (Vezi cum a privit Dumnezeu alianele lor cu
egiptenii, cu asirienii, cu babilonienii: Is. 30-31, Osea 7, Ez 16 etc). Aceti derbedei sunt,
ntr-un mod foarte evident, nite evrei filo-sirieni, trdtori ai guvernrii egiptene, iar
cderea lor rapid poate fi o referire la expediia de pedepsire pe care o va face imediat
generalul egiptean Skopas, sau o profetizare a eecului lor politic. Revoluia antisirian i
restaurarea adus de Macabei avea s pun capt curentului filosirian n aceeai
generaie, n timp ce romanii, distrugtorii poporului " lui Daniel, nu aveau s cad att
de repede...
n noua conjunctur politic, evreii au deschis porile Ierusalimului pentru Antioh cel
Mare, ajutnd la alungarea garnizoanei egiptene. Ca orice cuceritor abil i diplomat,
Sirianul prea mai binevoitor dect Ptolemeii care oprimaser pe evrei. La cererea
conductorilor religiosi evrei, a scutit Iudeea de biruri pe timp de trei ani, a restaurat
cetatea i le-a promis o guvernare autonom n acord cu legea evreiasc. A interzis s se
aduc n Ierusalim carne de animale necurate. Poate c iudeii care trdaser guvernarea
egiptean ii imaginau c revolta lor va aduce cine tie ce eliberare minunat prevzut
de profeii, dar aveau s afle curnd c i complicaser i mai mult situaia. Egiptenii au
ntreprins curnd o expediie de pedepsire; n timp ce Antioh era ocupat pe alte fronturi,
forele egiptene recuceresc Iudeea i iau mult prad.
11:15-16. Totui, n urma btliilor de la Paneas i Sidon, forele Egiptului conduse
de generalul Scopas, pierd definitiv Iudeea. Astfel Antioh cel Mare, nvingtorul Egiptului,
devine stpn pe Palestina, cea mai frumoas provincie egiptean. Fraza nimicind cu
desvrire tot ce-i va cdea n mn" (v.16 b) ar putea fi tradus mai bine astfel: i
toat va cdea n minile lui".
11:17. n loc de a ocupa Egiptul prin for, Antioh face un alt plan. Cere pace lui
Ptolemeu V, oferindu-i pe fiica sa Kleopatra, prinesa de o rar frumusee. Aceast subit
dorin i fusese inspirat de vetile foarte ntemeiate despre progresele amenintoare
ale Romei. n acelai timp, Antioh spera s foloseasc pe fiica sa drept instrument al
pieirii lui Ptolemeu. Dar planul n-a reusit; Kleopatra i-a iubit soul i l-a pus n gard
asupra inteniilor tatlui ei.
Comentatorii care prefer s introduc mai devreme Roma n aceast profeie (vezi
v.14 b.) observ c, dup ce Pompei ocupase Palestina (v. 16), Cezar a intrat n Egipt
ncercnd s controleze situaia local, arbitrnd dup obiceiul Roman (divide et
imperat") . Cu aceast ocazie se petrece episodul romantic cu Cleopatra [a VII-a]. Dar
aplicaia aceasta sufer de mai multe slbiciuni. n primul rnd, textul biblic nu se refer
la un alt subiect n v. 17; dac n versetul anterior a fost vorba de romanul Pompei, ar
trebui i v. 17 s menin acest subiect, ceea ce nu este cazul, fiindc singura aventur a
lui Pompei n Egipt a fost un refugiu dinaintea lui Cezar, care s-a ncheiat cu uciderea lui
de ctre egipteni. Dac subiectul v. 16 a fost Roma ca putere politic, n v.17 este straniu
s vorbim despre Roma ca putere, deoarece episodul se aplic mai degrab la o
persoan, evident alta dect Pompei (i versetele anterioare i cele ce vor urma, se
refer la indivizi reprezentani ai unei puteri. Dac totui, introducem aici pe Cezar,
trecnd peste faptul c rupem n mod arbitrar continuitatea subiectului, Cleopatra nu a
fost dat lui Cezar de ctre tatal ei (acesta murise de mult), ci ea se afla n conflict cu
fratele ei care i fusese desemnat ca so prin testament, dup obiceiul Ptolemeilor i, fiind
ambiioas dup putere, a acceptat ajutorul printesc" i protecia lui Cezar.
O ntrebare decisiv pe care ar trebui s i-o pun ntotdeauna cercettorii profeiei,
este aceasta: "Ce semnificaie spiritual a urmrit Inspiraia, profetiznd un anumit
eveniment? Ce rol joac acel eveniment n directa relatie, cu destinul cauzei lui
Dumnezeu pe pamnt din timpul acela? Ce legtur are episodul istoric la care facem
aplicaie, cu poporul lui Dumnezeu? Dac ncercm s rspundem la aceste ntrebri,
putem observa uor c, aplicnd la Cezar versetele 17-19 i la Augustus v. 20 (aa cum
fac comentatorii notri clasici), ne ndeprtm de spiritul i de logica profetico-istoric a
profeiei din cap. 11. n schimb, dac ne gndim la exactitatea uluitoare a mplinirii
versetelor anterioare n cazul rzboaielor siriene, se ridic o ntrebare tulburtoare: Care
va fi fost reacia iudeilor contemporani care citeau aceste profeii? Cum le vor fi
interpretat ei? Trind aceast istorie pe viu, este imposibil de crezut c n-ar fi vzut c
sub ochii lor se mplinesc n detaliu i n perfect succesiune cronologic, cuvintele
acestei profeii. Ar trebui s ne ntrebm: Daca a fi fost un iudeu credincios (n acel
timp, locuind la lerusalim sau n Alexandria, cum a fi aplicat aceasta profeie? n acel
timp lipsit de glorie din istoria iudeilor, n acele zile despre care istoria biblic tace, n
care a lipsit o cluzire profetic vie n afar de Scripturi, a urmri profeia era singura
ans de a nelege sensul timpului. Acei credincioi n aparen att de defavorizai, au
avut totui aceast unic favoare de a putea vedea, timp de mai multe generaii,
mplinirea celei mai spectaculoase profeii rostite n limbaj clar, obinuit. Nici un simbol,
nici o ambiguitate. Ar fi, oare, nelept ca fornd logica gramatical i profetic s
descoperim astzi, noi interpretri pe care prinii notri spirituali din acel timp nu le-ar fi
putut accepta?
11:18. n aceste mprejurri, Antioh cel Mare pune stpnire pe o serie de
regiuni maritime: coastele Asiei Mici, Hellespontul, Tracia i insulele Eubeea,Samos,
Rodos. Termenul ebraic - iyim tradus de unii cu ostroave" nseamn inuturi de
coast", nu numai insulele. (Vezi traducerea lui Cornilescu la Gen 10:5). Deoarece aceste
zone aparineau unor aliai ai Romei, romanii au privit aciunea lui Antioh ca pe un
afront, ca pe o insult adus onoarei lor care, pentru a subjuga pe nesimite popoarele,
fceau pe apratorii drepturilor lor. Generalul Lucius Cornelius Scipio a splat aceast
ruine nvingndu-l pe Antioh cel Mare ntr-o serie de btalii istorice. Prin pacea de la
Apameea, Sirianul a fost silit s plteasc Romei i aliailor ei despgubiri enorme, ceea
ce avea s duc la ruin i declinul statului seleucid.
11:19. Avnd nevoie disperat de bani, Antioh se ntoarce n provinciile lui
pentru a colecta pe orice cale cei 15.000 de talani datorai Romei. O asemenea vizit de
lucru" nu putea fi dect o expediie de jaf. Incercnd s-i nsueasc tezaurul unui
templu al lui Bel din Elimaida, marele monarh i-a pierdut viaa, lsnd urmailor la tron
o situaie de loc ncnttoare. Cderea lui Antioh cel Mare a fost o adevrat pierdere,
deoarece dup el avea s urmeze...potopul".
11:20. n locul lui a domnit Seleukos Filopator (187-175 .e.n.). Continund politica
tatlui, trimite pe ministrul Heliodor la Ierusalim, unde se zvonea c exist un tezaur
imens ce ar putea fi acaparat. Simeon, administratorul templului trdeaz tezaurul (se
pare c el a strnit interesul sirienilor pentru acest tezaur, spunnd c mrimea lui
ntrece necesitile, 2Mac.3), n timp ce marele preot Honia III (Onia) se mpotrivete.
Fr s se intimideze, pagnul intr cu fora. Nu este clar dac planul lui Heliodor a
reuit, fiindc a ntmpinat opoziia serioas a iudeilor. Istoriografia legendar vorbete
chiar de o minune care l-ar fi mpiedicat pe sirian. n orice caz, la ntoarcere, acest trimis
al regelui pune la cale otrvirea lui Seleukos pentru a-i lua tronul.
n interpretarea noastr tradiional, la care ne referim mai sus, se aplic acest
verset la Octavian Augustus, primul mprat roman. El a iniiat o serie de recensminte
care s asigure impozitele n toate provinciile, inclusiv n Palestina. Domnia lui a fost,
totui, relativ lung i nu se poate spune c n cteva zile a fost zdrobit. A murit de
batrnee aa cum rar se intmpl purtatorilor de coroane.

Domnia lui Antioh Epifanes, tipul lui Antichrist (v.21-31)

Comentatorii notri tradiionali vd n versetele urmtoare, diferite faze din istoria
imperiului roman, mai nti pgn i apoi cretin. Unii vd aici cruciadele medievale.
Spaiul nu ne permite o tratare a tuturor interpretrilor aprute asupra acestor versete.
Ne propunem s continum cu consecven aplicaia la regii sirieni aa cum apare, fr
nici un dubiu, din contextul literar i istoric. Prezena lui(Antioh) cel puin n inima lui
Daniel 11, daca nu i n cap.8, este att de evident nct comentatorii necredincioi sunt
convini c profeia nu putea fi scris dect n timpul acestui rege excentric... nvatul
antic Porfiriu, adversarul iudaismului i cretinismului a fost primul necredincios care a
luat aceast atitudine, sau poate a fost un continuator al atitudinii tradiionale a
nelepilor Tyrului (Ez.28:3).
Din teama de a nu ncuraja concluziile preteritilor, care ar putea fi mai periculoase,
din punct de vedere teologic, dect erorile fiuturiste, muli istoriciti protestani, inclusiv
milleriii i AZS, au cutat s evite cu orice pre prezena lui Antioh IV n cap. 11 sau cel
puin n cap. 8. Dar teama nu este ntotdeauna cel mai bun sfetnic. n ncercarea de a se
opune aplicaiei profetice la Antioh, comentariul lui CM. Maxwell (de altfel cel mai frumos
dintre comentariile noastre la Daniel.) susine c a vedea pe Antioh Epifanes n Daniel nu
poate fi o aplicaie corect, deoarece aceasta este o interpretare veche, iar Gabriel spune
c nelegerea profeiei avea s aib loc n timpul sfritului (Dan.8:26, 12:4.9). Dar
ngerul n-a spus c toate aspectele profeiei sunt pecetluite pn la sfrit ci doar durata
de timp (ct va mai dura pn cnd va interveni Judecata lui Dumnezeu?). Celelalte
elemente sunt explicate n mare parte de ctre nger. nsi pecetluirea despre care se
vorbete n versetele amintite, nu se refer la faptul ca n-avea s se fac nici un progres
n nelegerea profeiilor lui Daniel pn n sec. XIX, ci la faptul c profeia, orict ar fi
fost de important pentru curiozitatea lui Daniel, el avea ca prim datorie aceea de a
asigura pstrarea ei nealterat pn n timpul sfritului. Este foarte semnificativ ceea ce
ne spune acelai autor (CM. Maxwell) cu privire la aceast aplicaie:
Cea mai popular interpretare a fost ntotdeauna aceea c inima capitolului (v.21-
39) se ocup cu Antioh Epifanes... Josephus, faimosul istoric iudeu, susinea aceast
interpretare n primul secol al erei cretine. Este posibil ca ucenicii lui Christos s fi
neles la fel [sublinierea noastr, op.cit. p.278]." Maxwell arat c Iisus a corectat
prerea lor tradiionalist n profeia Sa din Mat.24:15, aplicnd profeia la romani i nu
la Antioh, cum crezuser ei. n comentariul de fa se exprim convingerea c indicaia
Domnului Iisus din Mat. 24 nu a fost o combatere a nelegerii tradiionale, ci o nou
aplicaie i nici mcar ultima aplicaie posibil a tipului Antioh. Deoarece Antichristul
roman, papalitatea, avea s fie aplicaia special a profeiei, aa cum reiese clar din
Dan.7 i din explicaiile adiionale din Dan. 12.
Alfred Vaucher a ncercat o variant care s evite dubla aplicaie. A mers pe cursul
istoric al evenimentelor pn la v.31. vznd n v.21-31 aciunile lui Antioh Epifanes,
dup care n v.32 a trecut brusc la romani, justificnd aceast trecere prin exemplul din
v.3 (unde se face o trecere brusc de la Xerxe Ia Alexandru. Dei este discutabil
exegeza unei schimbri brute a subiectului n v.32, observaiile lui Alfred Vaucher
asupra v.21-31 sunt concludente n favoarea aplicaiei profeiei la Antioh Epifanes.
Autorul acestui comentariu crede c nelegerea pe care au avut-o cei mai mari
comentatori cretini din antichitate (Hipolit i Ieronim) era corect deoarece se ntemeia
pe cea mai bun exegez a Vechiului i Noului Testament Dan. 11 i 2 Tes.2) i pe cele
mai bune informaii din istoria interpretrii: scrierile macabeene, Iosif Flaviu etc. Nu
suntem silii s alegem ntre Antioh i Roma. Cornul acesta este Antioh, dar aciunile lui
au prefigurat apariia Romei i a lui Antichrist, cornul din cap.7. Este i Antioh i Roma.
S dm, aadar, Romei ce este al Romei i lui Antioh ce este al lui Antioh! Dar
mai nti s lsm pe Gabriel s ne spun exact ce era scris n cartea adevrului
(10:21).
11:21. Observai cu atenie limbajul n care este descris acest om dispreuit" care nu
avea mare putere politic, dar avea o iretenie rar. Comparai v.21-24 cu Daniel
8:9.23.25. ncepnd cu acest verset, dac se urmeaz cu consecven aplicaia istoric
de mai sus, este prevzut apariia lui Antioh IV, fiul cel mai mic al lui Antioh cel Mare,
un suveran care a avut mai puin putere dect tatl lui, dar a avut o via foarte
spectaculoas i o domnie foarte bogat n evenimente care il caracterizeaz ca fiind
primul mare persecutor din istoria iudeilor. Dup nfrngerea lui Antioh cel Mare la
Magnezia, mezinul a fost lsat ca ostatic la Roma, ca garanie a pltirii datoriilor de
rzboi. Timp de 14 ani, acesta a avut ocazia unic a specializrii n subtilitile tipice
diplomaiei romane. Pe la anul 177 .e.n., fratele su Seleukos, regele Siriei, cere
romanilor repatrierea lui Antioh, trimind n loc (ca ostatic) pe propriul su fiu
Demetrios, motenitorul legitim al tronului.
Fiind eliberat, Antioh se aventureaz prin Atena unde, jucnd rolul unui adevrat
grec, este ales magistrat ef. Auzind ns c fratele lui (Seleukos) a fost ucis, n anul 175
.e.n., se grbete spre Antiohia, fr avertizare. Tronul aparinea de drept lui Demetrios
care acum era ostatic, dar era ocupat n fapt de Heliodor. Prin intrigi i alte msuri
teatrale, Antioh reuete s ajung la domnie. Flatnd pe regele Pergamului pentru a-i
obine sprijinul, trimind soli la Roma cu promisiunea achitrii datoriilor de rzboi,
flatnd pe sirieni pentru a-l accepta, Antioh ajunge suveranul mpraiei de la miaz-
noapte". (Termenul ebraic tradus de Cornilescu prin uneltire" nseamn linguiri"). Este
descris ca un om care dorea s fie popular, intrnd prin piee i crciumi, bnd cu
netrebnicii i cntnd cu ei cntecele lor josnice. Oamenii sntoi la minte nu puteau
dect s dispreuiasc pe un asemenea aventurier.
11:22. nc de la urcarea pe tron a acestui Antioh IV, a izbucnit din nou conflictul cu
Egiptul. Nenelegerea a pornit de la dreptul asupra provinciilor Palestina, Coelesiria i
Fenicia: pe care egiptenii le pretindeau ca zestre a reginei Kleopatra (vezi.v 17), pe care
o promisese tatl ei i rmsese nepltit. Deoarece Antioh (fratele Kleopatrei) refuza s
cedeze aceste provincii, egiptenii au pornit cu armate mpotriva lui. Antioh se npustete
asupra lor i i bate n apropiere de muntele Kassios. Acum era ocazia de aur a Sirianului,
fiii Kleopatrei fiind n lupte dinastice.
Domnia lui Antioh a debutat in Iudeea cu o incercare de elenizare fortata. Antioh IV,
care era un mare elenist, a fondat multe cetati grecesti in imperiul lui, a avut ideea,
destul de neobisnuita pe vremea aceea, de a eleniza toate popoarele din imperiul lui care
se dezagrega. O singura limba, o singura religie, un singur popor! Prea multa diversitate!
Printre evrei existau destui partizani ai acestui proiect, destui oportunisti, lingai carieristi
si apostati in patura conducatoare si printre politicienii care doreau sa parvina (vezi
derbedeii" din v.14). Curentul elenizant deja isi adusese roadele in Ierusalim si in alte
parti din Iudeea. Credinciosii care s-au opus acestui curent de apostazie s-au numit
hasidim (evlaviosi - ). Preotii erau deasemenea divizati, unii fiind elenisti, altii
credinciosi ai Legii. Marele preot Honia III, liderul partidei hasidice, a fost asasinat in anul
172 i.e.n. din ordinul lui Antioh, dupa ce fusese inlaturat din preotie de fratele sau Iesua
(zis Iason), un elenist care fagaduise lui Antioh ca va continua cu mai mult zel-elenizarea
iudeilor si va oferi mai mult tribut daca i se da lui functia de mare preot. Iason insa a fost
inlaturat curnd, deoarece un alt nelegiuit (Menelaos) a fagaduit mai mult Sirianului
dect el. Este destul de natural ca marele preot, reprezentantul spiritual al poporului lui
Dumnezeu si, totodata recunoscut ca etnarh (lider national) de catre autoritatile
imperiale, sa fie numit o capetenie a legamntului". In incercarile sale de a-si asigura
dominatia asupra Egiptului, Antioh avea nevoie de loialitatea evreilor si vedea in arhiereul
iudeu Honia o influenta mai mare dect personalitatea sa.
Comentatorii care introduc Roma n versetele anterioare, vd n v.21-22 pe cezarul
Tiberiu. Cele scrise se potrivesc acestuia n multe privine. Cpetenia legmntului din
v.22 este vazut ca fiind Domnul Christos, executat de guvernatorul roman Pilat n timpul
domniei lui Tiberiu. Dar este foarte important s observm c textul nu spune
Cpetenia" ci o cpetenie" i aceast pomenire a morii lui Iisus ntr-un cadru att de
nepotrivit i nepregtit, n relaie cu rzboaiele lui Tiberiu, este cel puin stranie. Fr a fi
dogmatici la asemenea probleme, trebuie s dm totui, mai mare atenie amnuntelor
care privesc pe Domnul Christos.
V.23-28. Este descris n continuare desfurarea conflictului dintre Antioh i Egipt.
Pionier al spiritului Romei n Orientul Apropiat, Antioh intervine n luptele interdinastice
din Egipt, pentru a da un ajutor dezinteresat nepotului su Ptolemeu VI. cu puin
armat, pentru a nu trezi bnuielile nepotului, se face stpn pe Memfis i declar rzboi
lui Fyskon care domnea n Alexandria. Antioh obinuia s mpart przile cu cei ce-l
susineau. Asemenea lui Nero mai trziu, mprtia bani supuilor pentru a ctiga
popularitate. n v.25-27 este descris a doua campanie a lui Antioh contra Egiptului, din
anul 171 .e.n. Jucnd rolul de protector i tutore al nepotului nedreptit, se proclam
regent al Egiptului. Fyskon este btut la Pelusium n urma unei trdri manevrate de
Antioh, i ai crei actori au fost minitrii lui Fyskon, Lenaios i Eulaios.
Nu trebuie, totui, s credem c ntre unchi i nepot ar fi fost o armonie perfect.
Aceti doi mprai, de la miaz-noapte i miaz zi, reprezentau interese opuse. Nepotul
nelegea inteniile unchiului, dar se fcea c nu pricepe. n aparen aliai impotriva lui
Fyskon, cei doi cutau s se nele reciproc. Deoarece ostilitile lor contra lui Fyskon n-
au avut un succes decisiv, s-a ajuns la negocieri. Egiptenii nu mai voiau continuarea
rzboiului, iar Antioh se temea de intervenia romanilor (Deja Fyskon i sor-sa Kleopatra
II trimiseser ambasadori la Roma care, ns, atepta cu rbdare ca cei doi rivali s-i
macine reciproc forele...). Finalul v.27 arat c Dumnezeu este n control deplin asupra
istoriei. Dac Antioh ar fi cucerit Egiptul, Iudeea ar fi fost, poate, elenizat. Dar pentru
dumanii poporului Lui, Dumnezeu a pregtit ali dumani care s le stea n coaste.
Comentatorii care introduc Roma n versetele de mai sus, susin c, dup ce n v.22
este vorba despre Tiberius, profeia se refer la Roma n general, astfel nct n v. 23-24
ar fi vorba de politica general a Romei, o vreme din v.24 ar fi un an profetic (360 ani),
v.24-27 ar descrie btlia de la Actium (31 .e.n.) dintre Augustus i Antonius, cu
triumful lui Augustus. Dar toate aceste lucruri se petrecuser cu dou generaii nainte de
Tiberiu care a fost identificat de aceti comentatori n v.21. Iar trecerea aceasta de la un
subiect care reprezint un individ, la un subiect care reprezint o putere dinastic,
nseamn a introduce prea mult arbitrar n interpretarea textului profetic. Iarai revenim
asupra ntrebrii noastre: Cum ai fi neles corect aceast profeie, dac ai fi apucat
epoca lui Antioh cel Mare i a lui Antioh IV ?
Descrierea din v.28 se refer la persecuia lansat de Antioh mpotriva iudeilor i
care poate fi citit cu lux de amnunte n orice carte complet de istorie a evreilor, n
Istoria lui Iosif Flaviu, n volumele de istorie a evreilor scrise de Simon Dubnov i, la
ndemna tuturor, n crile Macabeilor din scrierile necanonice. (Acestea sunt scrieri
istorice obinuite, nu poveti, dar nu sunt scrise de profei i nu pot fi canonice. Pentru
cunoaterea istoriei evreilor dintre cele dou testamente, ele sunt, ns, indispensabile).
Rivalitatea dintre doi arhierei i-a dat lui Antioh ocazia de a interveni n Ierusalim. Auzind
c evreii jubilaser primind un zvon fals c Antioh ar fi murit n Egipt, aflnd c ceruser
de curnd sprijinul Romei, Antioh s-a ndrjit i mai mult mpotriva acestui popor pe care
nu-l putea manevra cultural i politic. Religia evreilor i strnea antipatie prin austeritatea
i ndrtnicia ei de a nu ceda pgnismului, ceea ce era cu totul opus caracterului lui.
Antioh IV dezvoltase cultul mpratului pe care-l moteniser seleucizii de la Alexandru i
pe care acela l mprumutase de la peri i egipteni. Excentricul sirian se proclamase
Theos Epifanes. (Dumnezeu manifestat vizibil) i i ridicase statui pretutindeni, cernd
nchinarea tuturor, ca test al loialitii politice. Cei ce dispreuiau pe acest Antioh
Epifanes, l-au poreclit, foarte poetic, Epimanes" (Nebunul).
Forele lui Antioh au intrat n Ierusalim ntr-un sabat (aa cum fcuser i ali
invadatori mai nainte i cum aveau s fac muli alii mai trziu) din anul 169 .e.n.
transformnd cetatea ntr-o baie de snge. Masacrul condus de generalul Apollonius, a
lsat 40.000 de mori. Cam tot atia au fost luai sclavi. Cifrele sunt enorme dac le
raportm la acele timpuri. Furios, a intrat n templu ca s-l jefuiasc, lund obiectele
sfinte i tezaurul secret, dup care s-a ntors la Antiohia.
11:29-30. n anul urmtor, Antioh a condus o a treia campanie mpotriva Egiptului,
care a fost i ultima deoarece Romanii (numiti aici Kitiim i in Septuaginta chiar
Romani), au intervenit, implinind astfel vechea profeie a lui Balaam despre cucerirea
Orientului Apropiat de ctre un ultim vrjma al lui Dumnezeu (Num.24:23-24). Cuvntul
tradus aici prin corbii" are nu numai sensul de flote, ci i de slbatici" (barbari,
locuitori ai pustiului, fiare). Dup victoria asupra Macedoniei, flota roman, navignd spre
Egiptul care ceruse ajutor romanilor, va deveni stpn pe situaie n problema oriental.
Proiectele lui Epimanes nu se realizaser. Cei doi frai rivali din Egipt se mpcaser,
din afar venea Roma. n cea mai frumoasa parte a imperiului, un popor ncpnat i
sfida divinitatea. Furios, Sirianul arunc masca de protector i pretinde pri din Imperiul
Egiptean. Ambasada romana, n frunte cu Popilius Laenas i-a prezentat lui Antioh
decretul Senatului care i ordona s cedeze imediat i s se retrag necondiionat, sub
ameninarea c va fi declarat duman al Romei". Cu toat exasperarea, zeul" a trebuit
s se ncline i s se retrag.
Furios de umilirea sa i urnd religia iudeilor, la ntoarcere Antioh i vars toata
mnia mpotriva poporului care nu simpatiza cu proiectele sale i nu-l recunotea ca zeu.
Natura acestei persecuii a nedumerit pe muli nvai, deoarece politeismul fusese, n
general, tolerant, iar elenizarea nu era aplicat de Antioh n egal msur, tuturor
popoarelor din imperiul su. Adevrata explicaie o putem gsi n spatele acestor
evenimente, n cap. 10 unde sunt descrise forele extraterestre care dirijeaz
evenimentele politice i militare ale lumii. Principala int a adversarului invizibil era
poporul care motenea credina fa de Dumnezeul Creator.
Din nefericire, Antioh a gsit muli evrei de partea sa n aceast oper de
deziudaizare. Cu sprijinul acestor apostai, i-a continuat campania de convertiri,
proclamnd desfiinarea religiei iudaice, interzicnd sabatul, circumcizia, posedarea
Scripturilor i alte aspecte religioase distinctive, sub pedeapsa cu moartea. A instituit
un sistem inchizitorial condus de funcionari sirieni i sprijinit de oficiali evrei apostai.
11:31. Generalul Apollonius a fost trimis din nou cu o armat de 22.000 de oameni i
cu ordinul de a ucide pe nesupui i a captura pe femei i copii. Generalul a venit la
Ierusalim prefcndu-se c are gnduri panice. A ateptat sabatul i, n momentul n
care evreii erau adunai la templu n sabat, a ordonat din nou un masacru general.
Sirienii au retras Ierusalimului privilegiile i Ierusalimul a fost transformat ntr-o cetate
sirian n care nu puteau intra dect pgnii i apostaii. Ritualul de la templu a fost oprit
i pe altar a fost ridicat statuia lui Zeus avnd chipul lui Antioh. Nu puini iudei s-au
supus pgnizrii, unii de teama morii, alii fiind atrai la pgnism prin metode mai
dulci de cucerire a contiinei. , , .
leronim face o remarc interesant aici: Cu privire la iudei, ei nu aplic aceasta
[v.31] la Antioh Epifanes, ci la romani, despre care este vorba mai sus: Vor veni nite
corbii, adic nite italieni sau romani, i el va fi umilit. Mult timp dup ce romanii vor fi
venit n ajutorul lui Ptolemeu i vor fi ameninat pe Antioh se va ridica Vespasian i
braele lui i smna lui (adic Titus) se vor ridica mpreun cu armata sa i vor murdri
sanctuarul." (Citat de Migne n Patrologia latina, XXV, col. 569). nvatul se referise la
faptul c termenul ebraic se poate citi fie zeroa (bra), fie zera (smn, urmai).
11:32-33. Au existat ntotdeauna oameni care s fie gata s moar mai degrab,
dect s-i calce contiina. Dar statornicia legalist i moralist, ntemeiat numai pe
respectul de sine i pe voin nu poate fi durabil. n schimb, cunoaterea de Dumnezeu
este via venic. Ea provoac ataament fa de Dumnezeu i fidelitate. Statornicia
adevrat este aceea care vine din cunoatere i ncredere. Ea nu este doar defensiv, ci
i ofensiv. Ei vor face mari isprvi".
nelepii din acest verset sunt comparai n cap.12:3 cu stelele cerului ca i n
cap.8:10. Credincioii statornici au fost ntotdeauna buni misionari. Prin exemplu i
predicare, ei au nvat pe muli dreptatea lui Dumnezeu. Istoriografia macabeean
relateaz acte de curaj ale unor martiri. Alii s-au refugiat n locuri slbatice. La acetia
se refer Pavel n Evrei 11:37-38, dup ct se pare (cf. 2 Mac. 5:27, 1 Mac 1:51-64).
Dac ai fi trit n acel timp, ai fi avut curajul s mai pastrai sabatul i alte semne ale
credincioiei fa de Dumnezeu ? Ce carte biblic ar fi fost mai
pasionant de studiat n acel timp, dar i mai periculos de pstrat ? De ce a ordonat
Antioh distrugerea Scripturilor? Este imposibil ca s nu-i fi spus nimeni ce scrisese Daniel.
Este o minune c aceast carte i tot Vechiul Testament a ajuns pn la noi.
11:34. O revolt armat iniiat de familia unor preoi hasidimi care fceau parte din
familia Hasmoneilor, din cetatea Modein, a fost semnalul luptei antisiriene care a cuprins
toat ara. Rscoala a fost condus de preotul Matatia i, mai trziu, de fiul su Iehuda
zis Makabi, ntemeietorul dinastiei sacerdo-regale a Macabeilor. Scrierile rmase din acele
timpuri i tradiia iudaic laud aceste fapte eroice ale eliberrii n care a fost vazut
intervenia lui Dumnezeu. Pentru cei ce cred c profeia a fost scris dup aceste
evenimente, avem o ntrebare foarte serioas: De ce scriitorul nu a artat o mai buna
apreciere a faptelor de arme ale hasmoneilor ? De ce nu se pomenete aici de curirea i
inaugurarea templului de sub Iuda Macabeul, dac relatarea a fost scris dup
evenimente? Aceast eliberare strlucit a fost, totui, un ajutor puin pentru cauza lui
Dumnezeu, fiindc la aprarea cauzei sfinte n timp de persecuie nu se prea gsesc
amatori, dar la victoria social-politic a credincioilor dau buzna toi oportunitii.
Deaceea, orice rezolvare politic sau militar a problemei religioase este imperfect,
compromitoare i un prea mic ajutor pentru cei nelepi. Dinastia Macabeilor avea s
se corup i ea, ajungnd la putere, s confunde preoia cu regalitatea i s se
mpotmoleasc n conflicte de familie n care aveau s fie invitai romanii s arbitreze. i
romanii nu puteau refuza asemenea invitaii.
La 25 Kislev (decembrie) al anului 165 .e.n., dup recucerirea Ierusalimului, templul
a fost curit de spurcciunile idolatre aduse de sirieni i s-au adus din nou jertfe
Domnului. Evenimentul se srbtorete pn astzi sub numele de Hanuka
(Inaugurare). Domnul nsui participa la asemenea ocazii publice tradiionale (loan
10:22). n acest timp, Antioh era n rzboi cu parii n Orient, unde a i murit n urma
unei boli necrutoare pe care evreii au socotit-o rzbunare divin. Domnise doar 11 ani
pe care-i nchinase tainei frdelegii, dezvoltnd un model politic de la romani i pentru
romani... Persecuiile lansate de el au fost nemaintlnite pn atunci i sunt tipice pentru
tot ce avea s sufere poporul lui Dumnezeu peste secole i milenii. Totui ele au durat
numai trei ani (decembrie 168 decembrie 165). Autorul crii Macabeilor, care a fost
contemporan cu aceste evenimente i care face mereu referire la profeia lui Daniel,
acolo unde se cere, nu ncearc nicieri s aplice vreuna dintre perioadele profeiei din
Daniel la persecuia Iui Antioh, aa cum fac unii comentatori cretini sau raionaliti.
Acest amnunt este foarte semnificativ.
Comentatorii tradiionali aplic v.28 la dou triumfuri romane: n urma btliei de la
Actium (31 .e.n.) i dup nfrngerea iudeilor i distrugerea templului din anul 7O.e.n.
Versetul 29 este aplicat la mutarea capitalei de la Roma la Constantinopol, interpretare
destul de ocult" (nimeni nu poate vedea cum este acest fapt o mplinire a acestui
verset. Corbiile din v.30 sunt invadatorii barbari, iar subiectul (el) este cezarul roman,
oricare ar fi el. Ultima parte a versetului 30 s-ar referi la aliana fcut ntre imperiul
pagn i cretini, iar n v.31 este vzut instalarea papalitii n locul preoiei Domnului
Christos. V. 32-33 s-ar referi la cretinii statornici din timpul persecuiilor romane
(pgne i medievale), iar ajutorul puin din v.34 ar fi Reforma protestant urmat de
persecuiile lansate de Contrareform pn la 1798.
Alfred Vaucher l vede n v.21-30 pe Antioh, iar in v. 31 schimb brusc subiectul
trecnd la romani, printr-o diferit traducere a unei prepozitii ebraice. Dup care, n v.31
se refer la Roma, pgn, apoi papal i, n versetele urmtoare (32-35), are aceeeai
vedere ca i ali tradiionaliti.
11:35. Cderea" din acest verset este efectul sabiei. Nu numai purttorii de arme
sau cei amestecai ntr-un conflict pur politic aveau s sufere persecuie, ci i nelepii,
adic adevraii nchintori ai lui Dumnezeu. Dei Dumnezeu urte intolerana i a
promis rspltiri meritate tuturor persecutorilor, El a ngduit ca persecuia, s rmn
ca un mijloc de curire, spiritual. Dac n crile traditionale ale evreilor se accentueaz
curirea templului de la Ierusalim de idolii pgnilor, profeia lui Daniel vorbete de
curirea unui templu ceresc (8:14) i a caracterului celor nelepi.

Cheia aplicaiei tipice Antioh-Antichrist

V.11.35 b ...pn la vremea sfritului". Aceast expresie este de o mare

importan, este cheia nelegerii profeiei despre Antioh din cap. 11. Inspiraia profetic
urmeaz aici o metod cereasc, ngereasc, de dezvluire a viitorului, aa cum se poate
ntlni i n alte locuri. Descriind ororile i persecuiile lui Antioh, profeia se oprete
asupra lor, fr a promite o victorie apropiat asupra lui sau o curire a templului din
Ierusalim. Se struie n final asupra aciunilor pustiitorului i asupra statorniciei celor
credincioi n contrast cu trdtorii, apostaii i oportunitii. Se amintete de nevoia ca
poporul lui Dumnezeu s fie curit, curit, curit... pn la vremea sfritului.
Att de mult trebuiau s dureze persecuiile lui Antioh? Vremea sfritului este amintit i
n v.4(), unde vedem c ea nu reprezint un punct final al timpului, ci un segment final n
care se petrec o serie de evenimente, o ncletare final dintre puterile politice adverse,
n care poporul lui Dumnezeu este din nou i pentru ultima dat ameninat. n Dan. 12:4,
vremea sfritului este de asemenea, un segment final de timp, n care cartea lui Daniel
va fi mai bine neleas. n. Dan 12:4 vremea sfritului este inaugurat. de sfritul
perioadei de persecuii care a fost amintit n..cap.7 (cei 1260 ani pn la 1798), i se
ncheie odat cu ultimul asalt al vrjmaului asupra poporului lui Dumnezeu. Dan. 12:13
arat limpede c sfritul, deci ncheierea vremii sfritului, reprezint timpul nvierii
morilor. Ce a intenionat inspiraia prin aceast imagine a lungirii persecuiei lui
Epimanes timp de secole dup secole i chiar milenii, pn la vremea sfritului"?
Orict de neobinuit ni s-ar prea, dar este evident c aici Inspiraia a vzut n Antioh
(mpratul de la miaz-noapte i persecuiile lui, un tip al tuturor persecutorilor pn la
sfrit i, n special, un tip al marelui persecutor (Fiara-Antichrist) din viziunea
capitolului 7. Aceast nelegere poate da i soluia identificrii cornului din Daniel 8.
Muli comentatori recunosc c aici Antioh este un tip al lui Antichrist i c n versetele
urmtoare este descris n mod exclusiv Antichristul. ns de regul, Antichristul este
privit ca o apariie nc viitoare. ntrebarea este: Dup exactitatea profeiei din Dan.
7 i dup o istorie oribil de peste o mie de ani de persecuii cretine" care au
fost de zeci de ori mai grozave dect cele ale Romei pgne, nc nu se nelege
clar cine este Antichristul ?
Acest mod de aplicaie dubl sau multipl a unei profeii se poate ntlni i n alte
locuri biblice. Vorbind despre profeia din v.31, Iisus (dei cunotea istoria evreilor) aplic
aceast profeie la viitor (Mat.24:15, Le 21:20). Prin aceasta Iisus ne nva s vedem
profeia despre cornul din cap. 8 si 11 ca pe o aplicaie dubl sau multipl. Chiar i
previziunea din Mat.24 care este prezentat n termenii unei profeii condiionate, are
prin fora mprejurrilor o aplicaie dubl. Persecuiile descrise n v.30-31 nu s-au sfrit
cu Antioh. Ele s-au reeditat odat cu ostilitatea Romei fa de cretinism i iudaism. Mai
important nc, ele s-au reeditat la scar mare i pe timp ndelungat n timpul
supremaiei papale. Puinul ajutor din v.31 coincide n era cretin cu epoca lui
Constantin cel Mare care a dat toleran i avans politic cretinismului, i cu aspectul
politic al Marii Reforme din sec. XVI.

Antichrist, noul mprat de la miaznoapte

11:36-39. mpratul.." Prezena articolului hotrt n textul original este
semnificativ. Nu este vorba de un mprat oarecare pe care trebuie s-l cutam. Este
vorba de acelai mprat despre care s-a vorbit anterior i care n v. 40 este numit din
nou mpratul de la miaz-noapte". ns acum nu mai poate fi Antioh, deoarece
lucrurile, scrise aici i mai ales n v.40-45 (referirea la timpul sfritului!), nu s-au
mplinit n istoria lui Antioh orict am fora textul. De altfel, n manuscrisele ebraice
descoperite la Marea Moart, iudeii sectari de la Qumran (esenienii), aplicau aceste
ultime versete la un conflict final, i nu la Antioh. (Scrierile eseniene conin, printre
altele, i Sulul Rzboiului dintre fiii luminii" i fiii ntunericului").
Acest mprat este cornul acela teribil din cap.7 si 8. O cheie a interpretrii o avem i
n expresia mpratul de la miaz-noapte". Dac ara de la miaz-noapte" este numele
Babilonului n geografia biblic (vezi comentariul de la v.5-6) i dac nsui regele
Babilonului este vzut ca un tip al lui Lucifer (Is. 14), atunci nu este de mirare c Apoc.
17:5.18, ca i 1 Petru 5:13 numesc Roma = Babilon. Faptul c Babilonul din NT este
Roma, este recunoscut de teologia catolic i de majoritatea interpreilor. ntrebarea
este, la ce s-o fi gndit Ioan cnd a vzut n viziune aceast prostituat imperial i s-a
mirat foarte tare. Dac era vorba de Roma pgn, ce era de mirat n acea scen
profetic ? i dac legturile cu mpraii pmntului, ncriminate ca prostituie, privesc
politica imperiului pgn, ce este nelegitim n aceste aliane? Dar dac este vorba de
Biserica ntemeiat de Christos i corupt prin identificare cu Roma pgn, atunci totul
se explic.
Profeia ne silete ca acum, n aplicarea secundar a profeiei, s trecem din
domeniul natural n cel spiritual, de la geografia istoric la geografia apocaliptic, de la
Israelul naional la Israelul spiritual. Astfel Babilonul apocaliptic i are sediul la apus de
Palestina, nu la miaz-noapte sau rsrit. Dar direcia geografic nu mai are nici un sens,
pentruc nici Israelul lui Dumnezeu de astzi nu se poate gsi ntr-un loc geografic
precis.
n v. 36 este descris Antichrist, mpratul Babilonului apocaliptic, adic Papalitatea cu
preteniile ei istorice blasfematoare i cu eternitatea ei nelegiuit cu care se flete.
Papalitatea este o instituie care a trdat cretinismul original, religia trit de primii
cretini romani i care s-a impus ca o autoritate divin prin afiarea i obligativitatea
celibatului (v.37). Doctrina supremaiei papale a fost cel mai clar exprimat de Grigore
VII n(sec.XI. "Dumnezeul cetuilor" sau zeul puterii" din v. 38-39 este, puterea
politic sprijinit de, sabie. Acesta este adevratul Dumnezeu al papalitii. De dragul
acestui zeu, s-au adunat tezaure imense, fiindc acest Moloh nghite mai mult dect toti
ceilali zei la un loc. Papalitatea a favorizat pe cei ce, au favorizat-o, promovnd pe
suporterii ei politici, att n ierarhia bisericeasc (unde procedeul simoniei, al cumprarii
oficiilor bisericeti, a fost practica obinuit) , ct i n fruntea regatelor cretine.
Recunoaterea suveranitii absolute a papei era criteriul suprem al promovrii, iar
ndoielile asupra acestui punct erau fatale, ntr-un timp n care feudalismul era regimul
administrrii pmntului i societii, cnd papa nsui era un mare feudal, cnd biserica
deinea pmnturi pretutindeni, versetul 39 se putea aplica n mod literal. Dar cele mai
spectaculoase mpliniri s-au petrecut la scar continental sau global. Papalitatea trata
Europa ca pe moia sa. Mai mult, dup descoperirea Americii, papa a hotart mprirea
ei ntre Spania i Portugalia (1493).

Ultimul conflict intre Babilon si Egipt, ultimul necaz al lui Israel si eliberarea

11.40. mpratul de la miaz-zi". Dac Babilonul apocaliptic este Roma i n

sens cumulativ i progresiv Biserica aliat cu pagnismul i orice mai poate intra ntr-o
asemenea combinaie, atunci Egiptul apocaliptic trebuie s fie o putere opus. Potrivit
profeiei din Apoc. 11:13, Egiptul apocaliptic este locul n care se ridic fiara din abis" la
sfritul celor 1260 de ani profetici (deci la vremea sfritului"...). Or, evenimentele
prevzute n Apoc. 11 reprezint ridicarea secularismu-lui, anticretinismului (ateismului)
modern odat cu Revoluia Francez. Aceasta este, puterea politic i spiritual care se
opune n acelai timp, falsului cretinism i cretinismului biblic.
Cu civa ani nainte de revoluia roie, Ellen White scria: Anarhia caut s mture
orice lege, nu numai divin, ci i uman. Concentrarea de bogii i putere, vastele
combinaii ale claselor mai srace pentru aprarea intereselor i preteniilor lor, spiritul
de nelinite, de ncierare i vrsare de snge, diseminarea mondial a acelorai
nvturi care au dus la Revoluia Francez, toate acestea tind s implice ntreaga lume
ntr-o lupta similar cu aceea care a convulsionat Frana" (Education 228). Aceste cuvinte
ne fac s vedem o legtur direct ntre Revoluia Francez care a inaugurat aceast era
a secularismului i anticretinismului, i apariia uriaului bloc comunist n frunte cu
supraputerea sovietic opusa blocului occidental care apar tradiia cretin.
Puterea anticretin (armata republicana francez) a dat rana de moarte" papalitii
n anul 1798 (vezi Apoc. 13) dar aceast mpungere" va fi rzbunat. Babilonul
apocaliptic avea s-i ia revana. n anul 1929 a fost restabilit Statul Papal. Noile
orientri n politica religioas i global a papalitii i a Bisericii Romane au fcut s
creasc prestigiul Vaticanului. n linii generale, n timpurile noastre, Babilonul i Egiptul
apocaliptic, cei doi mprai din acest verset au fost reprezentai de cele dou blocuri
politice mondiale: lagrul comunist i lagrul capitalist. Dac ntre anii 1790-1970
forele ateiste sunt n progres, n lumea modern ultimele manevre subterane ale
Vaticanului i ale forelor occidentale au reuit s submineze bastioanele ateismului i s
obin rezultatele politice, spectaculoase, la care, suntem martori toti n ultimii ani.
Egiptul este invadat de Babilon. (O importan semnificativ a acestei interpretri a v.
40-45, este c ea a aprut n teologia noastr nainte de anul 1980 !)
11:41. Ca i Antioh pe vremuri, n campania sa mpotriva Egiptului apocaliptic,
Antichristul roman (mpratul de la miaz-noapte) va gsi ocazia potrivit s persecute
pe poporul Iui Dumnezeu. Dac nu eti aliat cu Babilonul, poi fi interpretat ca fiind
partizan al Egiptului, i invers... Persecuia aceasta este descris n Apoc. 13. Este trist c
muli din poporul lui Dumnezeu vor cdea. n acelai timp este de mirare c Edom, Moab
i Amon, cei mai ri vecini ai lui Israel, crora nici un profet nu le-a prezis ceva bun, sunt
salvai. Acetia nu mai exist astazi, ei simbolizeaz pe unii care au fost vrajmai ai
cauzei lui Dumnezeu (ca i Pavel) i care se vor ntoarce la El i vor fi salvai din mrejele
Babilonului ecumenic.
11:42-43. Progresele Babilonului apocaliptic, ale fiarei Antichrist vor fi tot mai mari,
pn cnd tot pmntul se va mira, urmnd fiarei (Apoc. 13:3.7.8). Libienii i Etiopienii
sunt vecinii Egiptului i cucerirea lor ar fi nsemnat n antichitate cucerirea celor mai
ndeprtate zone geografice cunoscute. Evident nu va trebui s ne uitam pe o hart, ci s
nelegem c Babilonul apocaliptic va reui s controleze toat economia i politica
Egiptului apocaliptic
11:44-45. n timp ce forele Babilonului sunt ocupate cu prdarea Egiptului, sosesc
nite veti de la rsrit i de la miaz-noapte. Din rsrit vine ngerul sigilrii n Apoc.7 i
tot de acolo vin mpraii care vor surprinde Babilonul (Apoc. 16). Tot dinspre rsrit vine
Domnul Christos (Mat 24:27). La miaz-noapte de Egipt este, mai nti Ierusalimul care
are, n partea nordic, templul palatul lui Dumnezeu (Ps.48:2). Un rspuns
asemntor ne d i Isaia (cap. 14:13 c). Se poate nelege, totodat, c mpratul
Babilonului n campania egiptean, este ntiinat despre micri de rebeliune care au loc
n propria sa ar. Ideea este n acord cu Apocalipsa. Aceste veti implic ultima
avertizare adus de ngerii din Apoc. 14. Puterea ultimei evanghelizri globale, va
zdruncina Babilonul apocaliptic. Asemenea lui Antioh care se npustete asupra evreilor
n momentul n care intervin romanii, Antichristul va lansa o ultim persecuie, descris
n Apoc. 12:17, Apoc.13:13-17, Apoc. 16:13-16.
Comentatorii notri clasici sunt divizai asupra identitii mpratului de la miaz-
noapte din v.36-39 etc. Unii au introdus Revoluia Francez n v-36 i pe Napoleon,
implicnd conflicte legate de problema oriental (Imperiul Otoman). James White a vzut
n mpratul de la miaz-noapte de aici, papalitatea. R.A. Anderson rmne la geografia
literal i spune, asemenea multor fundamentaliti protestani ca mpratul de la miaz-
noapte este Rusia. Unii vd aici acel Armaghedon" clasic al Orientului Apropiat, alii vd
aici Armaghedonul apocaliptic, figurat. Ellen White, referindu-se la v.30-35, ne asigur c
istoria se va repeta i c scenele finale (v.40-45) se vor succeda repede.
Punctul culminant din v.45 este momentul n care Antichristul, dup ce s-a fcut
stpn pe Egipt i pe rile din sud, dup ce va fi inundat Iudeea apocaliptic, va asedia
Ierusalimul" ei care va rmne astfel c pe vremea lui Ezechia, singura palm de
pmnt palestinean neocupat de invadator. Dac vrajmaul pune mna pe Ierusalim (pe
ultimii reprezentani ai lui Dumnezeu care sunt n via), atunci sper c va domni
netulburat, n locul lui Dumnezeu, n Ierusalimul apocaliptic. Acesta este momentul fatal
pentru Antichrist, deoarece Dumnezeu trebuie s intervin. Aici textul ebraic folosete,
referitor la nfrngerea vrjmaului, aceeai expresie care n cap.9:26 i Ps.22:11 se
refer la Messia: i nimeni nu-i va veni n ajutor".

Intervenia lui Dumnezeu, nvierea i rspltirea final a lui Israel

cap. 12:1. Strmtorarea aceasta este cauzat de asediul din versetul anterior pentru
poporul lui Dumnezeu, dar poate fi cauzat de alte elemente n ce privete starea
general a lumii (vezi Apoc. 16). Referirea la cartea vieii i la salvare este n direct
legtura cu profeia lui Isaia 4:3-6 i Apoc. 13:8.
Voievod este un cuvnt de origine slav care nseamn conductor n rzboi. Noul
Testament ni-L prezint pe Michael ca fiind Comandantul Suprem al ngerilor loiali care
lupt mpotriva rebelilor condui de marele dragon Lucifer (Ap. 12:7-9). El este
Arhanghelul (grec. comandantul ngerilor) care venise s-l nvieze pe Moise (Iuda 9, Deut
34:5-6). Acesta nu poate fi dect Fiul lui Dumnezeu, singurul care n Biblie este numit
Arhanghelul ( 1 Tes 4:16) iar n Vechiul Testament, ngerul Domnului. n acest caz este
vorba de Solul special al lui Dumnezeu, nu o creatur ci Unul care cere nchinare i este
numit, n acelai timp Dumnezeu. (Zah 3:1-2, Ex 3:2-6,14. Ios 5,13-15). n calitate de
nger pzitor al lui Israel (Dan 10:21, Gen 48:14-16, Is 63:9). n aceast calitate
intervine n favoarea poporului Lui n cel mai critic moment al istoriei.
Ziua aceea, se refer la momentul descris n cap. 11:45, cnd poporul lui Dumnezeu
este asediat de otirile mpratului de la miaz-noapte (Antichristul, mpratul Babilonului
apocaliptic). Este clipa n care salvarea din minile vrjmaului se confund cu calitatea
de adevrat israelit. Care este Israelul salvat aici? Simplu: cei scrii n cartea vieii
indiferent de naionalitate i care n-au trdat principiile pe care le-a dat Dumnezeu prin
Moise, prin profei, i pe care Ie-a confirmat, exemplificat i implinit prin Iisus Christos
(Rom 2:25-29, Gal 6:16).
12:2.Biblia ne spune c toi vor nvia la sfrit (Ioan 5:28-29), dar fiecare la rndul
cetei lui (1 Cor 15:22-24. La nceputul mileniului apocaliptic vor nvia cei drepi, iar la
sfrit vor invia cei rzvrtii, pentru pedeapsa final: Ap 20:4-5) De ce aici nviaz
numai unii (muli, nu toi) din ambele categorii? Este o nviere special, cu puin timp
nainte de apariia lui Iisus ca eliberator, cuprinznd pe persecutorii principali ai Lui i ai
poporului Lui (Mat 26:63-64, Ap 1:7, Mat 25:40) i pe cei care au ateptat revenirea lui
Iisus ncepnd cu sfritul perioadei din v. 12. Aceast favoare special se face de acum
ncolo acelora care au crezut i trit solia celor trei ngeri din Ap 14:13, vezi i v. 6-12)
12:3. Aceti nelepi au fost descrii anterior n cap. 11:32-33. Ei sunt oameni din
popor care au luminat pe alii prin cunoatrea de Dumnezeu, de aceea vor strluci i n
venicie (1 Cor 15:40-44, Mat 13:43).
12:4. Aceast porunc repetat de a sigila profeia (8:26) ne arat c profeia din
cap. 11 a fost o nou prezentare, mai lrgit, a celei din cap.8. Marea profeie a celor
2300 de zile-ani a nceput s fie neleas cu mai mult exactitate i a devenit o
preocupare special a cercettorilor Bibliei abia n perioada 1800-1847, n special n
mediile protestante americane i occidentale. De atunci au nceput s apar n lume
Societile Biblice, societile misionare i puternice micri religioase interconfesionale
de tip adventist (vezi comentariul de la Apoc 3:7).

Finalul viziunii din cap. 10. Rspunsuri adiionale la ntrebarea Pn cnd?"

12:5-6. Aceste dou personaje sunt n afar de Michael i Gabriel descrii n cap. 10,
la nceputul acestei viziuni. Cel ce rspunde aici, ca i n cap. 8:14, este un comandant
superior lui Gabriel, deci nu poate fi dect Michael. ngerii numesc minuni" isprvile
rzboinice, persecuiile i trdrile descrise n cap. 11.
12:7. Michael-Christos jur solemn c sfritul este sigur, dar c trebuie s treac
mai inti acele vremi ale persecuiei papale pomenite (vezi comentariul la cap. 7:25) care
s-au ncheiat n anul 1798. Apoi trebuie s vin marea strmtorare, necazul amintit mai
sus care vine n momentul n care lumea lui Antichrist va recurge la soluia final"
pentru Israelul spiritual al lui Dumnezeu.

12:9-10. Aspectul cronologic al profeiei (termenele exacte ale profeiilor lui Daniel i, n
special, modul n care cele 2300 zile-ani se raporteaz la ele, au fost descoperite ntre
anii 1800-1843. Problema nelegerii temeiurilor acestui ultim mesaj de avertizare al lui
Dumnezeu nu este, n primul rnd, una de capacitate intelectual, ci moral. Cei ri nu
vor nelege. nelepii care vor nelege sunt persecutaii din cap. 11:33-35. Pentru
ceilali, profeia timpului sfritului rmne o carte pecetluit. Apocalipsa (cap. 10)
descrie cum acelai Arhanghel (Christos), la vremea sfritului, proclama tuturor
locuitorilor lumii, prin slujitorii Lui, cele scrise n cartea care acum este deschis i jurnd
c nu va mai fi nici o vreme (conf. trad. sinodale), deoarece toate vremile profetice au
trecut. Urmeaz doar ultima avertizare a lumii care provoac pe vrjmaii lui Dumnezeu
la ultimul atac mpotriva slujitorilor Evangheliei venice.
12:11. Instalarea papei ca judector suprem i imun n cretintate, nlocuind oficiul
permanent al Domnului Iisus, a avut loc n anii 507/508. Acest moment istoric a
nsemnat, totodat, nceputul rzboaielor religioase n Europa. Redm mai detailat
evenimentele care ne conduc la asemenea concluzii.
12:12. Prelungind perioada din versetul precedent, ajungem la anul 1843 cnd a luat
natere prima micare de tip adventist. Fericirea special dat mai nti acelei generaii
poate fi mprtit astzi oricui studiaz profeia i se ntoarce la Dumnezeu. (Vezi
comentariul de la Apoc.10).
12:13. Morii nostri dorm (v.2). Daniel se va trezi abia la sfrit pentru a-i primi
rsplata pentru serviciile pe care le-a adus lui Dumnezeu i nou. Morii nu sunt rspltii
imediat dup moarte (Evrei 11:39-40) ci la judecata de apoi.
Ultima i cea mai lung profeie a lui Daniel a artat cum puterile lumii se vor bate
pn la sfrit pentru moteniri i granie i pentru alte orgolii i obiective terestre. Dar
Biblia spune c nu fiara va nvinge, ci Mielul , Domnul domnilor i mpratul
mprailor.(Ap. 17:13-14). Nu s-a rostit nici o fericire pentru cei puternici. Nu belicoii
vor moteni pmntul, ci oamenii blnzi, adic cei rbdtori, panici, tolerani i non-
violeni (Mat.5:5).
Daniel - Generalitati

de prof. Florin Laiu

10 ianuarie 2007

1. Autorul i data scrierii.

Profetul Ezechiel atest credincioia i nelepciu-nea proverbial a marelui su

contemporan Daniel (Ez. 14:14; 28:3) scriind pe la anul 586 .e.n. Iisus l-a recunoscut pe
Daniel ca profet (Matei 24:15) iar Iosif Flaviu tia c la data cnd Alexandru Macedon a intrat
n Ierusalim (333 .e.n.), marele preot Iadua i-a artat acestuia profeia lui Daniel care
prezicea isprvile lui Alexandru i macedoneanul a fost foarte ncntat (Antichitati iudaide XI.
8,4-5). Acestea ne arat c sulul crtii lui Daniel exista nainte de Alexandru Macedon.
Teoriile foarte sofisticate, adoptate i de unii teologi, care vor s demonstreze ca Daniel a
fost scris abia n sec.II .e.n. de ctre un anonim (care s-ar fi folosit de numele lui Daniel,
aa cum este cazul cu unele apocrife apocaliptice) au fost combtute cu succes de ctre
teologi i savanii moderni.

Cartea lui Daniel a fost scris n dou limbi (ebraic de la cap.1:1 pn la 2:4 a +
capitolele 8-12; i aramaic de la 2:4 b pn la 7:28) asemenea crii lui Ezra i n ea se
folosete, n mod alternativ, persoana nti i persoana a treia cu privire la autor, ( ca i
n alte cri biblice sau diferite scrieri antice). Totui cartea este o unitate, i aparine
unui singur autor. Daniel i-a scris cartea ntre anii 537-534 .e.n. potrivit datelor ei
interne (Dan.1:21, 6:28, 10:1).

2.Structura i tema crii

Cartea lui Daniel este format dintr-o parte istoric ( primele 6 capitole) i o parte
profetic (ultimele 6 capitole). Att evenimentele ct i profeiile sunt expuse n ordine
cronologic. Rolul capitolelor istorice este de a lumina capitolele profetice. Ele sunt
evenimente tipice i exemple bune pentru toate timpurile dar mai ales pentru ultimele
ncercri ale poporului sfinilor Celui Prea nalt. Tema crii este judecata divin, dup
cum nsui numele profetului Daniel nseamn Dumnezeu a judecat. n sens biblic,
judecata nseamn intervenia divin care ndreptete i onoreaz pe cei drepi i
pedepsete pe vrjmaii lor. Versetul din capitolul 4:17 este textul cheie, cel mai clar
rezumat al tematicii crii.
Figura principal a crii este Domnul Christos ( Dumnezeul lui Israel) pe care-L ntlnim
ca fiind Piatra ( cap.2), Fiul omului (cap.7), Fiu de Dumnezeu (cap.3), Sfntul superior lui
Gabriel (cap.8), Messia Conducatorul (cap.9), Comandantul Michael - protectorul lui
Israel (cap.10 si 12).

3. Rolul profetic al capitolelor istorice

Capitolele istorice ale crii lui Daniel nu sunt doar nite poveti interesante i adevrate;
valoarea lor trece dincolo de nvtura istoric sau spiritual moralizant. Ele sunt n
acelai timp adevrate ilustraii i explicaii, tipuri i prefigurri ale celor prezise n
viziunile profetice din carte. Ele sunt judeci particulare care vorbesc despre caracterul
judecilor istorice sau al judecii finale a lui Dumnezeu.

Cap.1. Dei pare c Babilonul a invins Ierusalimul (ceea ce este adevrat numai pe plan
politic), dei poporul lui Dumnezeu este prizonier n Babilon, din punct de vedere
spiritual, victoria este de partea Ierusalimului i a lui Israel. Cei civa tineri iudei
credincioi salveaz onoarea Dumnezeului lui Israel. Dumnezeu a intervenit i a judecat,
a nlat pe Daniel i pe colegii lui, din punct de vedere spiritual i intelectual, chiar i din
punctul de vedere al beneficiilor fizice ale religiei, deasupra celor mai mari autoriti
intelectuale ale timpului. Aceste lucruri au fost intenionate de Dumnezeu ca model
pentru "poporul lui Daniel" care avea s apuce zilele sfritului (Dan.12:1).

Cap.2. Descoperirile lui Dumnezeu cu privire la viitorul omenirii nu pot fi cunoscute sau
explicate de viitorologii sau ocultitii pe care se sprijinesc mrimile lumii. Nici de frica
morii ei n-ar putea recunoate mai mult dect c aceste lucruri nu sunt n posesia
muritorilor. Prin visul lui Nebucadnear Dumnezeu a judecat pe mpratul Babilonului i
pe inelepii lui, nlndu-se pe Sine i pe slujitorii Lui. Tuturor ctitorilor de imperii zidite
pe sabie, Dumnezeu le prezice un viitor pe msur. Sabie dup sabie aduce imperiu dup
imperiu i n cele din urm, judecata divin instaureaz mpria universal a dreptii,
dup ce mtur toate rmiele Babilonului antic i modern.

Cap.3. Opunndu-se planului lui Dumnezeu de a pune capt Imperiului Babilonian,

consilierii "inspirai" ai mpratului concep un test idolatru al loialitii civile prin care
simpla exercitare a dreptului fundamental al omului, libertatea manifestrii religioase, s
fie interpretat i pedepsit ca rebeliune politic. Dar Dumnezeu intervine i judec. Cei
trei care prefigureaz pe cei trei "ngeri" din Apoc.14, sunt salvai i nlai, n timp ce
executanii zeloi ai ordinului imperial se aleg cu arsuri grave iar marele mprat al
Babilonului este umilit n faa a trei prizonieri evrei. Aici este o prefigurare a testului din
Apoc. 13 cu "chipul fiarei".

Cap.4. Judecata lui Dumnezeu lovete acum, n mod direct, pe mpratul Babilonului.
Pn acum el, principalul vinovat, fusese ocolit. Avusese multe ocazii s vad adevrul, l
recunoscuse de cteva ori, luase chiar hotrri (care priveau numai pe alii !), acum i
venea rndul s ntoarc obrazul. Dup repetate invazii n Palestina, ntre timp distrusese
i Ierusalimul, dup tratamentele nemiloase aplicate altora, dup exploatarea celor
srmani, n primul rnd al prizonierilor i a sclavilor, mpratul avea ocazia s simpt pe
pielea proprie judecata divin. Dar ca i celelalte judeci, era amestecat cu har, era
disciplinar. Poate de multe ori o fi rs de stilul de via vegetarian al tinerilor evrei, acum
avea s mnnce iarba ca boii. De attea ori i tratase pe semeni ca vite, acum avea s-
i ispeasc pedeapsa petrecnd ca vitele. Se mndrise cu inteligena lui de strateg,
arhitect i conductor, acum aveau s-i fie luate minile. Privise la idolii lui pentru
salvare, acum avea s nvee s priveasc spre cer i numai atunci s-i recapete
sntatea mintal. In acest capitol, Nebucadnear este att vrjmaul lui Dumnezeu
judecat, ct i pctosul iertat i nlat prin har. Dac n urma minunilor fcute cu alii n
faa lui, mpratul silea mulimile s se nchine adevratului Dumnezeu, fr ca el nsui
s-L respecte, acum mpratul trimite o scrisoare tuturor supuilor prin care-i
povestete experiena lui umilitoare, mulumindu-se s-i sftuiasc pe alii prin propria
experien, fr s-i condamne pe cei care struie n idolatrie. Experiena aceasta este o
cheie a inelegerii schimbrii "inimii" leului babilonian din cap. 7 n contrast cu
comportarea feroce i fr pocin a Antichristului, mpratul Babilonului apocaliptic,
care i urmeaz cu tenacitate drumul pn la judecata de apoi...

Cap.5. (Arheologia modern a descoperit autenticitatea istoric a acestui rege

babilonian: Bel-ar-utur fiul lui Nabonid, urma al lui Nebucadnear i coregent, ultimul
rege babilonian). Ultima noapte a lui Belaar este prefigurarea situaiei tragice n care se
va gsi ultima generaie de oameni nepocii, surprini de revenirea lui Christos i a
ngerilor Lui dinspre rsrit. Aceti "mprai clri pe cai albi" (cf. Apoc.19: 11-16 i 16:
12.15) vor surprinde Babilonul modern care se simte n siguran. Pcatul tnrului rege
Belaar i al prietenilor lui ( lipsa de respect fa de lucrurile sfinte i fa de legile
sntii, desfrul i meninerea idolatriei n ciuda avertismentelor primite din experiena
generaiei anterioare) este i pcatul lumii moderne. Judecata venit asupra lui Belaar
a nsemnat, n acelai timp, victoria Dumnezeului lui Israel i a cuvntului profeiei.

Cap.6. (Btrnul Darius Medul din cartea lui Daniel, nu trebuie confundat cu Dariu
Histaspe sau cu alti regi omonimi. Nu este vorba de o confuzie. Iosif Flaviu spune c
acesta avea un alt nume printre greci, iar Xenofon sugereaz c ar fi vorba despre
Cyaxares II, unchiul i socrul lui Cyrus, ultimul rege med).

O nou provocare satanic, un nou test al loialitii fa de adevratul Dumnezeu. Dac

n cap.3 se cerea o nchinare idolatr ocazional, fr a se interzice nchinarea la un al
dumnezeu, aici se interzice inchinarea la oricare alt dumnezeu afar de mprat. Numai
pentru o lun de zile. Decretul imperial este conceput de colegii invidioi ai ministrului
evreu Daniel i este semnat de mprat fr s tie ce se urmrete. Acest decret se vrea
a fi n interesul public, al religiei i siguranei statului. n realitate este dat la instigaia
unor politicieni "religioi" lipsii de scrupule, antisemii josnici care voiau s se nfieze
drept aprtori ai coroanei. Tiparul acesta a fost urmat la liter de-a lungul secolelor i
aa s-au nscut toate persecuiile. Adesea autoritile civile apreciaz mai corect pe
credincioi, dup valoarea lor moral, profesional, social, dect autoritile religioase
care, de-a lungul istoriei au fost factorul instigator al persecuiilor. Dumnezeu ns
intervine i judec. Daniel este salvat i onorat, numele lui Dumnezeu este nlat,
mpratul este scos din capcana politica pus de minitri, n timp ce evlavioii
nomenclaturiti, mpreun cu familiile lor care se bucuraser de condamnarea unui om
nevinovat, sunt aruncai n groapa pe care o spaser pentru Daniel. Ceea ce ne
amintete de un vers al lui Gheorghios Seferis: "Cu zgomot lupii se prvlesc n Tartar".

Dei ar fi putut s se abin de la rugciunea public timp de o lun, sau s inchid

ferestrele, Daniel ii susine n mod deschis i consecvent principiul care este mai mult
dect un obicei: libertatea de nchinare. Fereastra deschis spre Ierusalim era un semn
c nchintorul este israelit. Sabatul este o ferestr deschis spre Ierusalimul ceresc, un
mod de inchinare public. Nu exist motive de a-l ascunde sub obroc, el trebuie vestit de
pe acoperiul caselor, deoarece este semnul apartenenei la Christos Creatorul. Este un
semn al eliberrii, deoarece prin aceasta mrturisim c suntem strini n ara exilului i
c adevrata noastr patrie este Cerul, casa Tatlui. "Voi cei din pmntul deprtat,
gndii-v la Domnul i Ierusalimul s fie n inimile voastre..." (Ieremia 51:50 b)
GENERATIA EXPIRATA
de ce iarna e ca vara

de Sorin Petrof
21 ianuarie 2007

Istoricul Florin Constantiniu in cartea, O istorie sincer a poporului romn

surprinde un fenomen care a debutat la inceputul anilor 40 in spatiul public
romanesc:
Un ciudat fenomen de psihologie colectiv a fost credina puternic i durabil
c Occidentul i, n primul rnd SUA, vor sfri prin a smulge Romnia de sub
cizma sovietic. Vin americanii a fost expresia care a sintetizat o atitudine
politic i o stare de spirit. Ele au rezistat tuturor dovezilor de dezinteres al
capitalelor occidentale fa de rile rmase dup cortina de fier... (1)
Fenomenul Vin americanii a constituit o forma de lupta pasiva fata de
sovietizarea agresiva a Romaniei si a cunoscut de-a lungul timpului diferite forme
de manifestare:
In anii 40 persista CONVINGEREA ca printr-o interventie armata, Statele Unite va
alunga ocupantul sovietic, impiedicand astfel sovietirea tarii. Traiasca republicanii, pana
vin americanii nu era doar o simpla lozinca ci exprima chiar atitudinea generica a
populatiei de la sate si orase.
In anii 50 aceasta convingere se modificase cumva in SPERANTA ca totusi, in ciuda
propagandei sovietice si a contextului politic defavorabil, americanii nu pot intarzia prea
mult si vor interveni cel putin politic daca nu militar.
Prin anii 60 datorita lipsei de evidente intr-o posibila venire a aliatilor, are loc un
REFUGIUL intr-un fel de enclava imaginara sub forma unor practici, hobby-uri si
elemente de life style occidental. Cartile, filmele, revistele, meditatia transcedentala,
hainele, erau forme de evadare din realitatea cenusie a comunismului.
Deja prin anii 70, tema vin americanii se estompeaza, mai ales in urma momentului
Praga, 1968, devenind tot mai incerta. Se naste in schimb o noua formula a salvarii,
EVADAREA din lagarul comunist. Este vorba de fuga din tara, un scenariu opus celui
venirii americanilor, in sensul ca salvarea se facea individual.

Iata ca de-a lungul a cateva generatii a avut loc o tranzitie a acestei forme de asteptare.
Astfel ca America se transforma, treptat, din mult asteptatul agent al eliberarii, intr-un
dorit dar greu accesibil loc al emigrarii. (2) Avea loc o tranzitie a atitudinii, de la forma
pasiva a asteptarii de tipul vin americanii, la cea a cautarii active a caii de eliberare, de
genul mergem noi acolo. Generatia asteptatorilor convinsi ai anilor 40 de mult expirase,
dar asteptarea n-a fost in zadar. Pana la urma americanii au venit, nu atunci ci mult mai
tarziu si nu asa cum ii asteptau romanii.

Fenomenul descris mai sus este suficient de ilustrativ pentru a descrie o alta forma de
asteptare, mult mai indelungata si mai complexa, tocmai pentru ca ea inca persista.
Crestinii au avut mai tot timpul sentimentul ca fac parte dintr-o generatie de asteptatori,
de mult expirata. Iata ca fagaduinta lansata acum 2000 de ani, Eu vin curand! a reusit
sa provoace numeroase atitudini si comportamente vis-a-vis de ideea de astepatare,
aceasta capatand diferite forme si proeminente.

Cert este ca nici astazi nu si-a gasit implinirea, divizand serios randurile celor care inca
mai cred intr-o forma sau alta in fagaduinta revenirii. In cei peste 2000 de ani de istorie
a asteptarii, crestinii s-au simtit cumva prinsi la mijloc intre doua lumi, cea prezenta,
reala si materiala si cea viitoare, imaginara si in mare parte spirituala. Cumva dilema
tensiunii intre DEJA si NU INCA, sau intre Imparatia este in inima voastra si
Imparatia Mea nu este din lumea asta.

Seamana cu situatia paradoxala a personajului Victor Navorski (Tom Hanks) din filmul
The Terminal, un turist devenit captiv la granita dintre doua lumi, cea din care venea si in
care nu se mai putea intoarce, datorita loviturii de stat declansata acolo si cea in care
dorea sa intre dar i se refuza accesul pe motivul invaliditatii pasaportului si a anularii
vizei pentru America. Singurul loc permis, zona de supravietuire cu acces limitat, il
constituie terminalul aeroportului JFK din New York. Acolo Navorski invata sa traiasca in
tranzitie.

Intr-un anumit sens crestinii care-l inca mai asteapta pe Hristos sunt undeva cantonati la
vama acestei lumi, la o granita a timpului, suspendati intr-o zona de tranzit de genul no
mans land, inapoi ne avand unde sa se duca iar pentru a trece dincolo, mai au de
asteptat, pana se clarifica situatia. Singura optiune ramane viata in tranzitie, o viata
prudenta, responsabila si eficienta pentru ca nu stii cand poti fi chemat din nou la
interviu...

Acesta a fost si mesajul lui Isus: Aveti grija cum traiti, pentru ca voi TRANZITATI lumea
aceasta. Nu va legati de ea. Cautati mai intai Imparatia iar celelalte vi se vor da pe
deasupra
Se pare ca Hristos stia ca e ceva putred in Danemarca... si tocmai de accea a dorit sa
clarifice acest lucru printr-o discutie privata cu ucenicii Sai.

In capitolul 24 al Evangheliei dupa Matei, este consemnata o discutia a Mantuitorului cu

ucenicii Sai despre soarta Templului de la Ierusalim. Remarcei entuziaste a ucenicilor,
uimiti de structura aparent indestructibila a Templului, Isus ii contrapune raspunsul grav
al previziunii pe care era pe punctul s-o faca: Adevarat va spun ca nu va ramane piatra
pe piatra. Ucenicii nu intreaba de ce? ci cand se vor intampla lucrurile acestea si care
va fi semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului acestuia?

Discursul lui Isus nu este altceva decat raspunsul la dubla intrebare a lor: care e semnul
sfarsitului Ierusalimului si semnul venirii Lui, deci invariabil al sfarsitului lumii. Dar Isus
nu ofera date concrete, ci doar niste repere, nici macar cronologice, uneori pe alocuri
usor ambigue. Mai degraba o schita generala a unor semne prevestitoare de Advent.

In rezumat El spune ceva de genul, Observati semnele. Ce fel de semne? Semne in

lumea politica (conflicte inter-etnice, razboaie, agresiuni), semne in lumea sociala
(psihoze, foamete, epidemii), semne in lumea realigioasa (persecutii religioase,
proclamarea Evangheliei, hristosi mincinosi) si semne in lumea naturala (cutremure,
tsunamii, eclipse/ploi de meteoriti) (v.4-14). Dar, adauga El, sfarsitul nu va fi atunci.
Bine, dar atunci cand va fi?

Isus face o profetie care, atent analizata, indica spre doua evenimente distincte:
distrugerea Templului si implicit a Ierusalimului si sfarsitul lumii. Ambele evenimente
sunt precedate de asa numitele semne (politice, sociale, religioase, naturale). Intr-
adevar, conform schitei profetice a lui Isus, tragicul eveniment s-a intamplat in anul 70,
Ierusalimul, cetate si templu, fiind ras de pe fata pamantului. Insa anul distrugerii nu
apare nicaieri in discutia cu Isus.

Si totusi, ucenicii au primit doua indicii speciale: proclamarea Evangheliei la toate

neamurile (v.14) si asediul roman (v.15-18) ca semne sigure ca sfarsitul aste aproape,
cu mentiunea ca nu va trece generatia aceasta de oameni pana se vor intampla toate
aceste lucruri. In anul 62, apostolul Pavel declara ca Evanghelia a fost propavaduita
oricarei fapturi de sub cer iar in anul 66, ucenicii au vazut armatele romane pregatite sa
asedieze Ierusalimul. Nu atunci a avut loc asediul ci cu 4 ani mai tarziu. Dar pentru
ucenici era semnul ca trebuie sa plece din calea prapadului. Nici un crestin n-a pierit in
asediul Ierusalimului din anul 70.

Insa desi au fost martorii implinirii profetiei lui Isus, totusi generatia lor nu a vazut pe cer
semnul venirii lui Hristos, ultima parte a profetiei. Au fost martorii acelor evenimente dar
nu ai revenirii Sale. Astfel ca si generatia A (alfa), generatia inceputului, a expirat de-a
lungul primelor trei secole, in asteptarea implinirii fagaduintei.

De la CONVINGEREA ca El vine acum, este chiar la usi, au trecut la faza de SPERANTA ca

va veni in curand. Insa cum timpul se prelungea nefiresc de mult, crestinii au cautat
REFUGIUL in Biserica, forma de exprimare colectiva a credintelor, practicilor si idealurilor
comune, traind dupa life style-ul biblic, religios.
Dar in urma presiunilor puternice ale persecutiilor, privatiunilor si problemelor curente s-
a modificat atitudinea pasiva a asteptarii, convertindu-se in actiuni concrete menite sa
comprime lunga asteptare. Asa a aparut EVADAREA din lumea aceasta, sub forma
extrema a martiriului, ca eliberare si mantuire pentru a intra instantaneu in Imparatie.
Ceva de genul, daca nu vine El, mergem noi la EL. Si multi au plecat, dar n-au ajuns nici
pana acum, pentru ca asteapta in morminte ca fagaduinta se se implineasca (vezi Evrei
11,39-40).

In cei 2000 de ani de istorie a crestinismului rareori au fost momente speciale cand
crestiinii au trait fenomenul si starea de spirit a generatiei A, de asteptare consecventa si
serioasa. Exceptand anul 1000, care mai degraba avea conotatii apocaliptice,
cataclismice, in rest crestinii n-au fost foarte preocupatii de tema: generatia aceasta. O
singura sincopa in uniformizarea si aplatizarea milenara a perceptiei Adventului o
constituie framantarea religioasa din anii 1834-1844. Iata o generatie care parca ar
corespunde modelului sugerat de Isus, care a vazut semnele prevestitoare si este gata sa
intre curand in Imparatie. Dar din pacate se repeta istoria generatiei A.

CONVINGERII puternice a realitatii ca Isus vine chiar acum (perioada 1840-1845), i se

substituie SPERANTA ca va veni curand, foarte curand (perioada 1845-1900). Dar
curand-ul intarzie sa apara si astfel reactia naturala este REFUGIUL: in Biserica, dogme,
practici religioase, misiune, stil de viata sanatos (perioada 1900-2000). In mod normal ar
trebui sa urmeze faza finala, EVADAREA. Schimbarea registrului de la asteparea pasiva la
navala activa a cuceriri Tarii Fagaduite. Daca nu vine Isus la noi, vrem sa mergem noi la
El. Din pacate nu exista vreun semn concret ca asteptatorii si-ar dori o asemenea
evadare, dintr-un motiv foarte simplu: visele somnului lor sunt prea fascinante pentru a
fi intrerupte de vreun strigat stingher in miez de noapte... Suntem noi cumva generatia ?
(omega), generatia care ar trebui sa nu treaca pana cand nu va vedea si ultima parte a
profetiei lui Isus implinita? Adica revenirea Sa pe norii cerului. Sau deja facem parte din
generatia expirata a celor care in anii 1800 il astepatu pe Isus sa revina in timpul vietii
lor.

Revenind la indiciile oferite de Isus celor care aveau sa astepte venirea Stapanului,
observam doua sugestii legate de anotimpuri: Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie
IARNA (v.20) si Cand veti vedea aceste lucruri sa stiti ca VARA este aproape (v.32).

Iarna sau Vara, este aceasta o intrebarea corecta? Iarna este asociata, in contextul
folosit de Isus, cu distrugere, persecutie, fuga, dezastru, lipsuri, sfarsit. Este soarta
inevitabila a lumii dupa precedentul numit Ierusalim. Insa vara se refera la revenirea lui
Isus, la un nou inceput la o lume noua, iar crestinii sunt indemnati sa invete din parabola
smochinului. De la smochin nvai pilda lui: Cnd i frgezete i nfrunzete mldiia,
tii c vara este aproape (v.32). Cu atat mai mult astazi cand in plina iarna incep sa
inverzeasca mugurii...
In decembrie 1989, brusc fara nici un preaviz, comunismul s-a prabusit definitiv. Nimeni
nu se astepta la un asemnea eveniment. Insa semnul acela al sfarsitului din iarna lui 89
era de fapt anticiparea inceputului unei noi veri. Smochinul inverzise iar vara libertatii era
aproape.

Scopul acestor 14 episoade din CRONICILE ULTIMULUI IMPERIU este tocmai de a face un
exercitiu de observatie: privind trecutul si analizand prezentul in lumina profetica a
scrierilor biblice sa recunostem semnele inverzirii smochinului acestei lumi, pentru ca
atunci cnd vei vedea toate aceste lucruri, s tii c Fiul omului este aproape, este
chiar la ui. (v.33)

In contextul special al venirii Imparatiei lui Dumnezeu, intr-adevar IARNA e ca VARA.

Sfarsitul se transforma inevitabil intr-un nou inceput. Si este inceputul unei vieti fara
sfarsit.

1 - Florin Constantiniu, O istorie sincer a poporului roman, Bucureti: Univers

Enciclopedic, 1997, p.450
2 - Bogdan Barbu, Vin americanii!, Bucuresti: Humanitas, 2006, p.96
Welcome to McDonald`s
spune-mi ce mananci ca sa-ti spun...

de Sorin Petrof
27 ianuarie 2007

Conform sugestiei oferite de Isus ar trebui sa ne apropiem mai mult de

SMOCHINUL evenimentelor planetare, evenimente care se petrec chiar sub ochii
nostri, tinand cont de cele doua indicii: identitatea smochinului si profetia lui
Daniel.
Istoria smochinului antic (Israelul) este istoria smochinului modern (Lumea) iar
profetul Daniel, se ocupa in mod special de aceasta tema. Evolutia lumii noastre
a fost deja anticipata prin aceasta macheta redusa la dimensiuni regionale, astfel
ca, privind cu atentie la evolutia smochinului numit Israel sau Ierusalim, putem
vedea exact incotro ne indreptam.

Priviti smochinul cel mic ca sa anticipati ce se va intampla cu smochinul mare pare a

spune Isus. Iar Daniel profetul, ne poate ajuta foarte mult in acest demers.
Indemnul lui Isus, cine citeste sa inteleaga... (Matei 24,15), referindu-se explicit la
profetiile lui Daniel, nu e doar un sfat sau un imperativ ci este chiar o promisiune.

Daniel, un profet modern

Daniel a fost un personaj istoric, cosmopolit (s-a nascut in Israel, a trait in Babilon si a
murit in Persia), cunoscator a cel putin cinci limbi (Ebraica, limba sa materna,
Sumeriana, limba traditionala sacra a Babilonului, Akadiana sau Babiloniana, limba
nationala populara, Aramaica, limba internationala a comertului si diplomatiei si eventual
Persana, limba care se vorbea in Susa). Este revendicat de cele trei mari religii
monoteiste: Daniyil in Iudaism, Daniel in Crestinism, Daniyal in Islam.
Avem de-a face cu un profetul generic, universal, actual. De pe teritoriul celor doua state
din Orientul Mijlociu, Irak si Iran, Daniel transmite peste veacuri, o corespondenta
speciala, sub forma unor reportaje, zece la numar, scrise in Babilon si Persia. Cinci din
ele sunt consemnari despre actualitatile din timpul sau (secolul V i.Hr.), iar celelalte cinci,
previziuni despre evolutia lumii. El vede o tranformare a relatiilor internationale pana in
punctul terminus al istoriei lumii. Si descrie aceasta revelatie intr-o maniera simbolica,
folosind imagini si situatii pline de semnificatii.
Structura cartii sale este foarte interesanta. Conventional, cartea este impartita in 12
capitole: in primele sase sunt descrise evenimente istorice iar in urmatoarele sase sunt
consemnate viziuni profetice. Este o structura de paralelism concentric (vezi schema din
sectiunea Resurse/Scheme), in care primul capitol joaca rol de introducere a cartii.
Evenimentele ISTORICE contin elemente, semne si dimensiuni profetice iar viziunile
PROFETICE contin elemente de interpretare si repere istorice. Nu intamplator, cartea lui
Daniel incepe cu relatarea sfarsitului istoriei lui Israel (1,1) si se incheie cu previziunea
sfarsitului istoriei lumii (12,13).

Agresiunea
Totul incepe cu o agresiune. In atmosfera tulburata a Orientului Mijlociu, Babilonul ataca
Israelul si-l cucereste (politic, economic, militar si teritorial). Daniel si prietenii sai
experimenteaza puterea irezistibila a Imperiului. Si fac cunostinta cu ambele dimensiuni
ale acestei puteri: puterea coercitiva (hard power) sunt legati, deportati, prizonieri si
puterea atractiva (soft power) sunt educati, indoctrinati, promovati. Despre ce este
vorba? Ambii termeni sunt folositi in prezent in relatiile internationale pentru a descrie
abilitatea unei entitati politice de a influenta direct prin forta militara sau economica o
alta entitate (hard power) sau sa influenteze indirect comportamentul sau interesele
celorlalti prin intermediul mijloacelor culturale sau ideologice (soft power).
Diferenta dintre robia egipteana si cea babiloniana este exact diferenta dintre hard power
si soft power: In prima esti privat de libertati, oportunitati in a doua esti bombardat de
oferte si posibilitati. Tocmai aceasta invazie de oferte si posibilitati iti afecteaza
capacitatea de discernamant si dorinta de originalitate. De ce? Pentru ca, paradoxal, ti se
impune in cea mai atractiva si eleganta forma, MENIUL.

Ucenicii din New York City

Ce se intampla de fapt in capitolul 1? Are loc un proces de transformare, de uniformizare,
standardizare a indivizilor. Imparatul Babilonului regizeaza si organizeaza editia antica a
reality show-ului The Apprentice (Ucenicul). Donald Trump, un magnat din New York
City, a gasit o metoda inedita de a recruta tineri capabili pentru gestionarea unora din
business-urile sale. Este vorba de un concurs, transmis in direct pe NBC, in care 18
tineri, atent selectati (un milion de CV-uri sunt depuse pentru fiecare editie a
programului), timp de 15 saptamani, trebuie sa lucreze in echipe adverse si sa realizeze
diferite sarcini trasate de Donald Tramp. La sfarsit va ramane doar cel mai capabil, cel
mai competent. In aceasta perioada, Donald Trump va folosi de 17 ori cuvantul youre
fired (esti concediat) si o singura data cuvantul youre hired (esti angajat). Fericitul
castigator va lucra timp de un an de zile pentru Trump Organization.
In clipa in care cei 4 (din Babilon City) sau cei 18 (din New York City) intra pe portile
cetatii sau urca in liftul din Trump Tower, ei intra intr-o alta lume: Welcome to
McDonalds!, este urarea care li se face subtil, ispititor. Aici, timp de 3 ani sau 15
saptamani, trebuie sa se familiarizeze cu princiiile de baza ale sistemului in asa fel incat,
la sfarsitul perioadei de pregatire sa obtina calificativul maxim, slujba mult visata.
Dar in subtext, in spatele vorbelor frumoase, ale reflectoarelor, mancarii refinate, a
hainelor scumpe, a plimbarii cu iahtul sau limuzina si a receptilor selecte, are loc un
proces subtil de mcdonalizare* a comportamentului.
Ce este mcdonalizarea? Este procesul prin care principiile restaurantelor de tip fast food
domina din ce in ce mai mult sectoarele societatii, atat americane cat si mondiale.(1) De
ce modelul Mc Donalds este atat de irezistibil incat acesta este prezent in 121 de tari cu
30,000 de restaurante si peste 50 de milioane de consumatori?
De ce prefera un adolescent din Romania un Big Mac in loc de-o sarma? Pentru ca
sarmaua nu este cool... Cui ii sta bine cu sarmaua-n palma? Doar la pomana se mai
primesc sarmale-n servetele... . Ideea este ca atat sarmaua cat si Big Mac-ul au conotatii
ce transcend dincolo de gust, compozitie, ingrediente, forma sau culoare. SARMAUA este
un produs traditional, national, ocazional in timp de BIG MAC-ul este un produs modern,
universal si permanent. Aceasta este adevarata diferenta dintre cele doua produse. Nu e
vorba de aparenta sau substanta ci de semnificatiile atribuite.

Exista patru dimensiuni amagitoare care stau la baza acestui proces:

Eficienta in cel mai scurt timp se rezolva o mare problema: foamea, slabitul,
creditul etc. Totul se poate concentra intr-un sandwich, o pastila, o hartie A4, un
fax sau un e-mail. Se poate procura pe loc, sau chiar fara sa te deplasezi.
Calculabilitate totul se masoara in unitati cat mai exacte: timpul, portia, banii,
munca, reactiile. Peste 3 milioane de dolari a investit McDonalds in identificarea
retetei miraculoase a cartofilor prajiti. Totul este calculat si masurat tocmai pentru
a se obtine aceleasi portii, acelasi timp folosit, aceleasi servicii, acelasi gust.
Predictibilitate in nici un restaurant de genul acesta nu poti avea vreo
surpriza. Big Mac-ul este la fel peste tot, are acelasi gust, aceiasi dimensiune. De
asemenea lucratorii trebuie sa aiba reactii previzibile si replici standardizate.
Conversatia intr-un fast food este de fapt un schimb lapidar de replici, in care
invariabil se aud cuvinte ca: portie, mare, mica, fara, cu, la pachet.
Control totul este perfect controlat printr-o combinatie stranie intre
performanta umana si tehnologia industriala: paharul se umple automat, cartofii
sar prajiti din ulei, programat, restul este calculat de casa de marcat, meniul este
 foarte limitat, scaunele nu sunt foarte confortabile, iar angajatii atent
supravegheati.

Aceste dimensiuni nu caracterizeaza doar restaurantele de tip fast food ci deja au devenit
repere generice pentru modul in care evolueaza economia, comunicarea, politica,
divertismentul, relatiile internationale, cultura, societatea si chiar religia.
Asta deoarece LUMEA se schimba, se modifica, se mcdonalizeaza, devine McWORLD.

Ferice de cei credinciosi...

Imparatul Babilonului le ofera tinerilor aspiranti la posturile imperiale, o hrana atent
selectata, controlata, standardizata, dar imparateasca, cea mai buna oferta a Babilonului.
Nu se mananca orice la masa imparatului. El ofera icre de Manciuria si nu fish mac... Insa
din toata grupa ucenicilor evrei, patru tineri sunt hotarati sa refuze acest ispititor meniu:
Daniel, Hanania, Misael si Azaria. Cu alte cuvinte isi dau foc la valiza, isi pericliteaza
iremediabil cariera daca nu chiar isi pun in primejdie viata.

Imparatul ofera acelasi meniu, aceeasi educatie, aceleasi oportunitati si aceeasi perioada
de timp pentru ca se asteapta la aceleasi rezultate. El doreste tineri capabili si de
perspectiva dar croiti dupa tiparul modelului sau personal. Dupa ce le-a schimbat numele
cu denumiri ale zeitatilor babiloniene (un atac asupra identitatii formale) acum incearca
sa le modifice si principiile religioase (atacul asupra identitatii esentiale), in asa fel incat
acestea sa devina relative, circumstantiale. Si n-o face folosind forta (hard power) ci
meniul (soft power). Cu alte cuvinte, nu e cea mai mare tragedie sa renunti la principiile
tale, cel putin temporar, daca lucrul acesta iti asigura o cariera spectaculoasa, o
oportunitate financiara, o rezolvare imediata sau o satisfactie nebanuita. Insa cei patru
refuza meniul din motive strict principiale, religioase, neputand asocia actul de consum al
hranei cu inchinarea indirecta la zeitatile babiloniene, hrana si bautaura ce fusesera
inchinate in acest sens. Ei pun mai presus de orice relatia cu Dumnezeu si onoarea care I
se cuvine numai Lui. Si Dumnezeu stie sa rasplateasca acest curaj, aceasta atitudine. La
sfarsitul perioadei de pregatire, tinerii au fost promovati in pozitii cheie in administratia
babiloniana tocmai pentru ca imparatul a recunoscut o amprenta diferita asupra
caracterului lor. Iar Dumnezeu stie cum sa lase amprente vizibile...

In ciuda diversitatii fara precedent, in McWorld avem putine optiuni autentice. Nu

putem schimba sistemul dar putem sa rezistam presiunilor care se fac in zona cea mai
vulnerabila a existentei noastre: relatia cu Dumnezeu. Cei patru tineri din Babilon,
demonstreaza ca nici o forta din lumea asta, oricat de hard sau de soft ar fi ea, nu este
capabila sa oblige pe cineva sa faca altfel de cum a hotarat. Daca vrei...Dumnezeu poate!
Daniel s-a hotarat.. (vers.8). Care este raspunsul lui Dumnezeu la aceasta hotarare?
Dumnezeu a facut... (vers.9). Iar rezultatul final este: Dumnezeu a dat...
(vers.17). Aceasta este succesiunea naturala in viata celor care aplica principiile lui
Daniel. Iar in contextul imperializarii acestei lumi oameni ca Daniel sunt mai necesari ca
oricand. Concluzia este simpla: spune-mi ce mananci ca sa-ti spun...ce-o sa ajungi!

* adaptare a expresiei din limba engleza - MCDonalization

1 vezi cartea lui George Ritzer, The McDonalization of Society
DEEP IMPACT
de ce se ciocnesc civilizatiile

de Sorin Petrof
3 februarie 2007

In ultimii zece ani, ideea sfarsitului lumii a fost tema predilecta a predicatorilor
de la Hollywood sau Paramount Pictures. Deep Impact, Armaghedon, The
Independence Day, The Day After Tomorow, The War of the Worlds sau
Superman Returns sunt doar cateva din productiile reprezentative ale studiourilor
americane ce ne pun fata-n fata cu o sumbra perspectiva: lumea este mai
vulnerabila decat pare. Fie prin extraterestii, fie prin asteroizi, fie prin
dezlantuirea fortelor naturii, lumea trebuie sa faca fata impactului. Si de obicei
impactul este nimicitor...
Oare acesta este mesajul principal al acestor productii? Sfarsitul inevitabil? Nu.

Acesta este doar elementul de senzatie, show-ul, efectul special, abureala... Mesajul este
cu totul altul: desi vulnerabila, lumea mai are o ultima sansa. Este lovita dar nu
dobarata; ingenunchiata dar nu terminata. Si asta pentru ca ... America vegheaza. Ea
salveaza lumea. Ea stie, ea vrea, ea poate si ea face! Asa ca dormi linistit...FNI
vegheaza! (cu putin timp inainte de prabusirea Fondului s-a lansat in mass media o
campanie puternica de publicitate al carui mesaj si la propriu si la figurat era acesta
dorimi linistit FNI vegheaza. Si intr-adevar au vegheat!)
Obsesia scenaristilor si ai regizorilor pentru acesta categorie speciala de productii nu este
chiar intamplatoare. Pana la urma viata bate filmul! Avalansa de catastrofe regionale din
ultimii 10 ani a stimulat imaginatia creatorilor de senzatii, ipoteza unui cataclism planetar
fiind cam des invocata. Dupa cum nu este deloc intamplatoare nici prestatia mesianica a
singurei superputeri care este obligata, cel putin moral, sa actioneze pe toate fronturile
pentru preintampinarea pericolelor, reale sau imaginare iar in final, de ce nu, pentru
salvarea lumii.

Ciocnirea civilizatiilor
Pana la urma, de ce se ciocnesc civilizatiile - asta e intrebarea de baza. Samuel
Huntington, savantul american, autor al celebrei teze a ciocnirii civilizatiilor, invoca
motivatiile culturale si religioase care stau la baza conflictelor, mai ales dupa sfarsitul
Razboiului Rece. Insa nici Huntington, Toynbee, Spengler, Fukuyama, Ferguson sau
Kagan desi avansand teorii si ipoteze interesante, valoroase, nu pot raspunde la
intrebarea de baza: de ce? si care va fi deznodamandul. Raspunsul nu-l gasim in nici-un
tratat de geopolitica sau relatii internationale. Problema ar trebui abordata dintr-un alt
unghi. Nu atat de mult din punct de vedere social, politic, economic, militar sau chiar
religios desi toate aceste elemente se regasesc ci din punct de vedere biblic.
Care este explicatia lui Dumnezeu in privinta evolutiei istoriei noastre? Cum se explica
aceasta curba a lui Gaus a traseului natiunilor si a imperiilor lumii? Sunt implicati doar
factorii contextuali ai timpului sau ai raportului de forte? In cartea profetului Ieremia
exista o alta explicatie in acest sens. Singurul factor determinant in evolutia unei entitati
este cel de ordin moral (Ieremia 18,7-10). Cum se raporteaza o anumita natiune la
Dumnezeu si la planul sau, incepe sa devina o axioma a istoriei, axioma ce cu greu ar
putea fi infirmata.

Vindecarea planetei
Totul pleaca din punctul in care planul lui Dumnezeu trebuia sa devina platforma program
a poporului ales. Intentia era ca prin intermediul poporului Israel lumea sa fie atrasa spre
acest model in ce priveste legislatia, moralitatea, prosperitatea, bunastarea pacea,
sanatatea, eficienta etc. si sa doreasca sa-l cunoasca pe adevaratul Dumnezeu, sa
experimenteze adevarata religie. Regina din Seba pe timpul lui Solomon si regele
Babilonului pe timpului lui Ezechia au fost atrasi spre Ierusalim, tocmai din pricina
zvonurilor despre un Dumnezeu de exceptie, care se ocupa in mod personal de poporul
Sau.
Conform planului, Mesia ar fi venit la timpul potrivit, ar fi fost jertfit, ar fi inviat iar
poporul Israel ar fi trebuit sa devina misionari in toata lumea pentru a proclama vestea
buna. Dar Israel a refuzat o asemenea perspectiva. Din timpul lui Solomon a inceput
decaderea si a culminat pana in clipa in care Babilonul a cucerit Ierusalimul. Si iata ca in
anul 603 i.Hr., robii evrei din Babilon se intrebau care mai este planul lui Dumnezeu sau
daca mai are vreun plan cu ei. Raspunsul lui Dumnezeu este incredibil. Isi descopera
planul Sau intr-o maniera inedita. Nu unui profet sau unui invatator al Legii ci unui
imparat pagan Dumnezeu descopera evolutia fortelor politice si religioase pana la vremea
sfarsitului.

Visul lui Nabucodonosor

n al doilea an al domniei lui Nebucadnear, Nebucadnear a avut nite visuri. Duhul i
era turburat si i-a perit somnul (Daniel 2,1). De ce tocmai lui Nabucodonosor,
imparatul Babilonului? Se pare ca sunt cel putin trei motive: in primul rand imparatul era
preocupat de viitor (v.29), apoi el era stapanul imperiului (v.37) si nu in ultimul rand,
era deschis revelatiei divine (v.47). In conceptia populara antica, visul monarhilor era
forma de comunicare a zeilor cu reprezentatul lor pamantesc. In Orientul Mijlociu
imaginea unei statui umane era deseori folosita pentru a reprezenta destinul lumii iar
cifra patru semnifica ordinea terestra. Metafora era foarte familiara astrologilor egipteni
si babilonieni.(1)
Ce viseaza imparatul? O statuie babiloniana umana, alcatuita din patru metale diferite:
capul de aur, pieptul si bratele de argint, coapsele de arama, picioarele de fier iar labele
picioarelor dintr-un amestec straniu intre fier si lut. Apoi o piatra se desprinde dintr-un
munte fara ajutorul vreunei interventii omenesti si loveste statuia in zona unde fierul este
amestecat cu lutul. Statuia se prabuseste si se face pulbere iar piatra se transforma intr-
un munte mare care acopera tot pamantul. Visul imparatului are trei elemente distincte
sau trei actori diferiti: metalele, lutul si piatra. Metalul se degradeaza progresiv de la
cap (aur) pana la picioare (fier), ba mai mult lutul face aliante cu fierul. Cand se ajunge
in faza aceasta intervine piatra iar statuia se prabuseste. Ce reprezinta insa aceste
simboluri?

Parada metalelor
Prima mentiune a metalului prelucrat apare in Geneza 4,22 unde se vorbeste despre un
stranepot de-al lui Cain, Tubal-Cain, fauritorul tuturor uneltelor de arama si fier. Astfel
ca prelucrarea metalelor apare in contextul razvratirii lui Cain si a urmasilor sai. Profetul
Daniel, solicitat sa descrie visul si semnificatia ofera prima cheie de interpretare a
simbolurilor: tu eti capul de aur! (v.38) referindu-se la imparat si la imperiul
babilonian. Babilonul era capul de aur. Aceasta epoca de aur insa nu a durat prea mult:
din anul 605 i.H. pana in anul 539 i.H. Dupa Babilon avea sa apara o alta imparatie, mai
neinsemnata ca a ta (v.39), Medo Persia care inaugurand epoca de argint a imperiilor a
ramas pe tronul lumii din 539 pana in 331 i.H. Apoi a urmat epoca de bronz, epoca
imperiului greco-macedonean. Sub comanda lui Alexandru Macedon, Grecia va stapani
peste tot pamantul (v.39) dar nu pentru foarte multa vreme: 331-168 i.H. Asta deorece
sosise vremea fierului. Roma, imperiul de fier, intra pe scena lumii si se parea ca nu prea
mai avea chef s-o paraseasca. Din 168 i.H. si pana in 476 d.H., imperiul roman a fost cel
mai longeviv imperiu.
Daniel in explicatiile lui se ocupa cel mai mult de Babilon (capul) si de Roma (picioarele).
Statuia este babiloniana dar se sprijina pe niste picioare romane si reflecta tocmai ideea
de imperiu. Desi se transforma de la o epoca la alta, ramane acelasi, adica un imperiu
mondial dar care se afla intr-o continua tranzitie. Metalele scad ca valoare dar de fapt
cresc in duritate. Insa de ce din zeci de imperii ale istoriei doar acestea patru sunt
nominalizate? Pentru ca acestea patru au avut in componenta lor poporul Israel, popor
din care trebuia sa se nasca Mesia. Aceste imperii si-au modificat granitele de-lungul
timpului dar intotdeauna Palestina era acolo. Si cata vreme se afla in interiorul granitelor
imperiale, Dumnezeu a avut o legatura cu aceste imperii. Scopul a fost ca prin
intermediul lor, El sa-si realizeze planul, sa pastreze o anumita ordine pe pamant. Acolo
unde Israel esuase poate altii ar fi avut mai multa disponibilitate. Succesiunea imperiilor
reprezinta perioada de gratie acordata fiecaruia pentru implinirea planului divin dar si
esecul lamentabil si inevitabila decadere din drepturi.
Fiecrei naiuni care a aprut pe scena istoriei i s-a permis s-i ocupe locul pe pmnt
pentru ca s se poat vedea dac va mplini scopul urmrit de Cel Sfnt. Profeia a
descoperit ascensiunea i prbuirea marilor imperii ale lumii: Babilon, Medo-Persia,
Grecia i Roma. Istoria s-a repetat cu fiecare dintre acestea precum i cu alte naiuni mai
mici. Fiecare a avut perioada sa de prob, fiecare a euat, gloria i s-a stins, puterea s-a
risipit iar locul i-a fost luat de urmtoarea. (2)
Iata ca avem de-a face cu un Dumnezeu universalist care utilizand misterioasa lucrare a
providentei face tot posibilul pentru a-Si realiza planurile sale de pace, pentru ca sa va
dau un viitor si o nadejde (Ieremia 29,11). Asta a fost planul pentru Israel. Dar si
pentru Babilon, Persia, Grecia, Roma precum si pentru alte natiuni mai mici ca acestea.
Dumnezeu nu uraste metalele, chiar prelucrate fiind de mana omenesca si de pasiunile
arzatoare ale furnalului pacatului.

Tradarea lutului
In schimb Dumnezeu uraste altceva: tradarea. Si aici rolul principal il joaca...lutul! In
structura metalurgica a statuii apare un element nou, nenatural, un intrus. Prezenta
lutului in aceasta compozitie imperiala a fierului produce trei efecte catastrofale:
divizarea parte de fier, parte de lut (v.41); dezechilibrul parti mai puternice, parti
mai slabe (v.42); dezintegrarea cele doua parti nu se pot uni (v.43). Lutul nu este
altceva decat o materie prima pentru realizarea unui obiect. El trebuie prelucrat de olar
altfel ramane intr-un stadiu neterminat. Depinde de indemanarea si vointa olarului
pentru ca lutul sa capete o forma coerenta, armonioasa si finala. Dar iata ca aflat in
aceasta tranzitie a prelucrarii spre transformarea finala, lutul a fugit de pe masa olarului.
Simtindu-se vulnerabil si slab, avea nevoie de o entitate pe care sa se poata baza in
aducerea la indeplinire a obiectivelor sale. Iar fierul a fost la indemana. Ce reprezinta
lutul de olar in Biblie?
Isaia 64,8: Dar Doamne, Tu eti Tatl nostru, noi sntem lutul i Tu olarul, care ne-ai
ntocmit; suntem cu toii lucrarea mnilor Tale.
Ieremia 18,6: Nu pot Eu s fac cu voi ca olarul, aceasta cas a lui Israel? zice Domnul.
Iat, cum este lutul n mna olarului, aa suntei voi n mna Mea, cas a lui Israel!
Lutul reprezinta poporul lui Dumnezeu sau Biserica de-a lungul timpului, in procesul de
transformare spre forma finala vase de cinste, de mare pret in Templul lui Dumnezeu.
Ce entitate a reusit sa se infiltreze in structura Imperiului Roman reusind sa provoace
atatea efecte negative in coeziunea imperiala? Sa-i dam cuvantul lui Iosif Constantin
Dragan:
Paralel cu dezvoltarea Imperiului Roman n primul secol al erei noastre, pn la apogeul
atins sub Traian, s-a ridicat, la nceput timid, apoi tot mai viguros, o nou putere, aceea
a unei noi Biserici, ai crei efi, adoptnd organizaia administrativ roman, au reuit s
creeze mai mult dect un regat, ba chiar un imperiu spiritual, care s-a extins n tot
spaiul mediteranean i apoi n ntreaga lume. Printre forele care au subminat Imperiul
Roman a fost i cretinismul, care face progrese notabile mai ales n secolul al treilea.
Pn la urm, prin recunoaterea cretinismului de ctre Constantin cel Mare, se
realizeaz concilierea dintre puterea imperial i aceast for intern, care se va
dovedi, la sfritul secolului al IV-lea, mai puternic dect instituiile existente pn
atunci. Maleabil, capabil de a absorbi i sintetiza credinele de pn atunci,
cretinismul a asigurat prin conductorul su suprem unitatea spiritual a imperiului.
De altfel, prin cretinism se perpetueaz idealul imperial i unitatea lumii occidentale,
chiar dup cderea Imperiului Roman de Apus. (3)
Biserica s-a substiuit Romei antice, a mostenit limba, structura administrativa,
simbolistica si idealul imperiului universal devenind stat religios, teocratic. O biserica
romano-catolica!(4) Un compromis care a alterat substanta spirituala de lut a bisericii si
a subminat structura de fier a imperiului. Secolul patru este momentul cand Biserica este
ispitita de o oferta de nerefuzat, de hrana si vinul de la masa imparatului roman,
Constantin cel Mare, care o invita sa se lipeasca de puterea de fier a statului, pentru a
conduce lumea spre bunastarea mileniala.
Aureliu Augustin, cunoscut mai degraba ca sfantul sau fericitul Augustin, in lucrarea sa
De Civitate Dei lansa oficial agenda bisericii pentru urmatoarea mie de ani sa
cucereasca intrega lume, ca muntele din profetia lui Daniel...De fapt chiar asta era
interpretarea ilustrului teolog. Biserica devenea astfel a cincea imparatie, chiar imparatia
lui Dumnezeu. Timp de 1500 de ani biserica s-a lipit de stat dupa cum lutul era lipit de
fier. Iar rezultatul a fost infiorator Evul Mediu. Olarul era tradat a doua oara, de data
asta chiar de biserica Sa.

Zdrobit sau spulberat

Dar n vremea acestor mprai, Dumnezeul cerurilor va ridica o mprie, care nu va fi
nimicit niciodat i care nu va trece sub stpnirea unui alt popor. Ea va sfrma i va
nimici toate acele mprii i ea nsei va dinui venic. Aceasta nseamn piatra, pe
care ai vzut-o dezlipindu-se din munte, fr ajutorul vreunei mini i care a sfrmat
fierul, arama, lutul, argintul i aurul. Dumnezeul cel mare a fcut deci cunoscut
mpratului ce are s se ntmple dup aceasta.Visul este adevrat i tlcuirea lui este
temeinic.
In visul sau, imparatul Babilonului a fost tulburat peste masura de partea finala aparitia
pietrei. Este al treilea actor din acesta complexa scena a destinului lumii. Si are o
configuratie diferita. Daca dimensiunea politica a fost reprezentata prin metale iar
dimensiunea religioasa prin lut iata ca dimensiunea divina este simbolizata prin piatra.
Piatra este a cincea imparatie si ultima. Vine din afara sistemului, este vesnica si
neschimbatoare. Si va lovi chipul acestei lumi in zona cea mai sensibila si in momentul
cel mai greu de anticipat. Ce reprezinta piatra?
Isaia 28,16: de aceea, aa vorbete Domnul Dumnezeu: Iat, pun ca temelie n Sion o
piatr, o piatr ncercat, o piatr de pre, piatr din capul unghiului cldirii, temelie
puternic; cel ce o va lua ca sprijin, nu se va grbi s fug.
Luca 20,17: Dar Isus i -a privit drept n fa, i a zis: Ce nsemn cuvintele acestea,
care au fost scrise: Piatra pe care au lepdat-o zidarii, a ajuns s fie pus n capul
unghiului? Oricine va cdea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea i pe acela peste
care va cdea ea, l va spulbera?
Efeseni 2,20: fiind zidii pe temelia apostolilor i proorocilor, piatra din capul unghiului
fiind Isus Hristos.
In simbolistica biblica, piatra, stanca, temelia sunt sinonime pentru Isus Hristos. Iar in
visul imparatului piatra simbolizeaza venirea lui Hristos pentru a doua oara si
inaugurarea Imparatiei Sale. Care este scopul acestei desprinderi din muntele divin? Ce-L
determina pe Hristos sa intervina in istoria noastra? Care este motivul impactului?
Conform explicatiei lui Daniel atunci cand piatra loveste statuia in partea terminala, nu
doar zona aceea se prabuseste ci intreg sistemul, adica toata statuia. De parca in vremea
aceea a sfarsitului statuia va fi intreaga, intacta. Asta pare sa sugereze profetul in
explicatia sa.
La vremea sfarsitului colosul babilonian va renaste. Imparatii din vremea aceea vor
reedita proiectul din campia Sinear (vezi Geneza 11). Pentru a preintampina viitoarele
catastrofe si problemele unei lumi mult prea globalizate, vor face apel la unitatea
planetara, la concilierea morala si la agenda religioasa. Asta va conduce la inaltarea
chipului pana la cer...(vezi Apoc.18,5).
Un colos infricosator va stapani pamantul. O inovatie metalurgica in care cele patru
imperii, Babilon, Persia, Grecia si Roma se vor contopi si din care va rezulta un alt
imperiu, ultimul imperiu. Acesta va fi cel mai mare si mai puternic din toata istoria lumii
si se va opune cu toata puterea oricarei forme de rezistenta fata de pretentiile sale
imperiale. Si pretentia sa nu e chiar minora, secundara sau facultativa. Este decisiva! Toti
locuitorii pamantului vor fi determinati sa se inchine acestui chip, acestei statui. Iar
lumea nu va mai fi la fel (vezi Dan.3 si Apoc.13). Doar cei care nu s-au unit cu metalul
ci s-au atasat de piatra vor ramane in picioare in vremea aceea. Pentru ei vine piatra.
Pentru a-Si elibera poporul tinut captiv de acest colos inflexibil, acest Goliat globalizat cu
calcaiul vulnerabil ca a lui Achiles si a-i duce pe muntele Sau
Intrebarea pe care Isus a adresat-o fariseilor nu si-a gasit raspunsul: Oricine va cdea
peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea i pe acela peste care va cdea ea, l va
spulbera? Apar doar doua optiuni atunci cand esti fata-n fata cu piatra. Impactul este
oricum inevitabil, nimeni nu poate preveni lucrul acesta. Dar acest impact are doua
intensitati. Exista impactul zdrobitor in urma caruia omul care se intalneste cu Hristos, ca
si Saul din Tars pe drumul Damascului, este trantit la pamant, ranit si zgariat dar se
ridica de acolo vindecat, iertat si transformat. Acesta este impactul pocaintei asupra
omului care se intoarce la Dumnezeu. Despre acesta zdrobire vorbea Isus in exemplul
Sau. Cazi dar nu pe pamant sau in noroi ci pe piatra din capul unghiului.Si prin acesta
zdrobire a inimii de piatra si renastere a inimii de carne, are loc zidirea pe temelia Isus
Hristos. Devi astfel o piatra vie in Templul lui Dumnezeu (vezi Efes.2, 21.22).
Insa mai exista un impact. Impactul spulberator in urma caruia nu mai ramane nimic. De
acest impact are parte statuia razvratita, dar si cei care vor sa se uneasca cu ea in cuget
si-n metal! Oricine refuza zdrobirea va avea parte automat de spulberare. Hristos vizeaza
doar statuia insa cei care s-au unit cu ea ii vor impartasi aceeasi soarta. Decat sa vada
chipul lui Hristos prefera sa fie acoperiti de muntii si dealurile care se cutremura in clipa
ultimului impact. (vezi Apoc.6,15-17).
Dar visul se incheie frumos. Piatra se preface in munte iar muntele acopera tot pamantul.
Incepe epoca ultimei imparatii, dar este o epoca fara sfarsit. Este imparatia vesnica a lui
Dumnezeu pe acest pamant. Si moartea nu va mai fi. Ci doar o viata plina de bucurii
pentru cei care au ales sa ramana pe masa olarului ceresc si sa experimenteze
modelarea unui chip nou.

1 - Jacques Doukhan, Le soupir de la terre, Vie et Sante, 1993, p.41

2 - E.G. White, Education, Pacific Press, 1952, p.176
3 - Iosif Constantin Drgan, Mileniul Imperial al Daciei, pag. 240.247
4 - katolike (gr.) inseamna universal. Deci o biserica romana universala. Iata aceeasi
Curie cu alta tichie!
Duios America trecea
visul republicii de aur

de Sorin Petrof
10 ianuarie 2007

Un francez la New York

La 2 Aprilie 1831, un tanar de 26 de ani se imbarca in portul francez Le Havre cu
destinatia America pasind astfel in marea calatorie a vietii lui. Dar ce sa cauti in
America in 1831? Emigrare, business, turism sau studii? Nimic din toate acestea
ci cu totul altceva. Intr-o scrisoare adresata unui prieten el dezvaluia advaratul
scop al calatorie sale: Scopul nostru nu este sa privim marile orae sau rurile
frumoase. Intenia noastr este s examinm in detaliu i ct se poate de tiiific
toate acele fore care conduc aceast vast societate american, despre care
toat lumea vorbete dar nimeni nu tie nimic.(1)

Dupa ce petrece zece luni in calatori, discutii, vizite, intalniri, notand cu atentie, toate
observatiile facute, Alexis de Tocqueville, ganditor si politician francez, se intoarce in
Franta, cu totul fascinat de experienta americana. La scurt timp publica lucrarea,
Democratia in America, lucrare de referinta de acum in studiile social-politice. Concluzia
sa in privinta experientei americane este tulburatoare:
Am cutat s neleg secretul mareiei i genialitii Americii n porturile ei, n solul fertil
i pdurile nemrginite, n minele bogate i vastul ei comer mondial, n sistemul public
de educaie i n instituiile de nvmnt. Am cutat i n Congresul democratic i n
Constituia ei fr pereche. ns doar cnd am intrat n bisericile Americii i am auzit
amvoanele nflcrate de neprihnire am neles secretul geniului i puterii ei.America
este mrea pentru ca America este bun ns dac America va nceta vreodat s mai
fie bun, atunci America nu va mai fi mrea.(2)
Daca Tocqueville ar putea sa se intoarca in America, acum in 2007, ce-ar simti? Aceeasi
fascinatie, admiratie si uimire? Acum America este mult mai mareata ca acum 175 de ani
dar a ramas la fel de buna?

Visul unei nopti de vara

Intrebarea cea mai importanta in acest context vizeaza chiar concluzia politicianului
francez: care este secretul binecuvantarii? Si cum functioneaza aceasta binecuvantare in
viata indivizilor si a natiunilor iar mai aproape de noi, in istoria Statelor Unite, ca un
sumar studiu de caz. Iar imparatul Babilonului, va fi indrumatorul de an in acest fascinant
studiu. Nebucadnetar, transmite peste veacuri un mesaj deosebit de important, izvorat
nu din intelepciunea sa ci chiar din revelatia divina. Imparatul a avut doua vise. Primul in
capitolul doi al cartii lui Daniel, visul cu statuia, despre destinul lumii iar al doilea vis, in
capitoul patru, visul cu copacul, care are legatura cu destinul lui iar prin extensie, cu
destinul Babilonului. Exista o legatura foarte stransa intre cele doua mesaje.
Istoria lui Nebucadnetar influenteaza istoria Babilonului iar aceasta istoria lumii. Asta
pentru ca viata nu este o insula izolata in marele ocean al timpului si spatiului ci este o
ramura din marele copac al lumii, ramura care influenteaza, incet dar sigur, dezvoltarea
intregului organism social. De exemplu viata lui Adolf Hitler a influentat viata Germaniei,
acesta pe a Europei iar aceasta inevitabil si dramatic pe cea a lumii. Este vorba de
principiul copacului iar mai pretentios spun despre adevarata filozofie a istoriei. Dar ce-a
visat imparatul?
Iat vedeniile care mi-au trecut prin cap, cnd eram n pat. M uitam i iat c n
mijlocul pmntului era un copac foarte nalt. Copacul acesta s-a fcut mare i puternic,
vrful lui se nla pn la ceruri i se vedea de la marginile ntregului pmnt. Frunza lui
era frumoas i avea roade multe; n el se gsea hran pentru toi; fiarele cmpului se
adposteau sub umbra lui, psrile cerului i fceau cuibul n ramurile lui i orice fptur
vie se hrnea din el. n vedeniile care-mi treceau prin cap, n patul meu, m uitam i iat
c s-a cobort din ceruri un strjer sfnt. El a strigat cu putere i a vorbit aa: Tiai
copacul i rupei ramurile; scuturai-i frunza i risipii roadele; fugrii fiarele de sub el i
psrile din ramurile lui! Dar trunchiul cu rdcinile lui, lsai-l n pmnt i legai-l cu
lanuri de fier i de aram, n iarba de pe cmp, ca s fie udat de roua cerului i s fie la
un loc cu fiarele n iarba pmntului. Inima lui de om se va preface ntr-o inim de fiar
i vor trece apte vremuri peste el.Hotrrea aceasta a fost luat n sfatul strjerilor i
pus la cale naintea sfinilor, ca s tie cei vii c Cel Prea nalt stpnete peste
mpria oamenilor, c o d cui i place i nal pe ea pe cel mai de jos dintre
oameni!(3)
In mentalitatea antica un copac simboliza starea natiunii, avand la baza conceptia arhaica
a arborelui lumii care se afla in centrul pamantului. Cedrul Libanului, smochinul Israelului
erau copaci cu semnificatii nationale chiar spirituale. Isus vorbea despre aceeasi tema in
parabola cu samanta de mustar care crestea intr-un pom mare (Luca 13,18.19).

Copacul din gradina mea

Dar de ce aceasta simbolistica? Din cel putin doua motive. Primul este ca aceasta
imagine era familiara traditiei culturale antice, Nebucadnetar insusi, intr-o scriere
cuneiforma babiloniana, comparand Babilonul cu un copac maret. Al doilea motiv era
transmiterea unui mesaj spiritual despre sensul si semnificatia copacului. Copacul este
rezultatul unor factori esentiali: samanta, apa, soarele, pamantul. El nu se poate planta
singur, nu poate creste de la sine, este dependent de acesti factori, viata fiind rezultatul
unui complex uluitor. Toata informatia genetica din samanta nu este capabila sa realizeze
dezvoltarea si cresterea fara lucrarea tainaica a providentei lui Dumnezeu. Este o
capodopera a creatiei divine. Apoi copacul are un rol foarte clar conturat. El nu traieste
pentru sine face parte din echilibrul ecologic si este folositor celorlalte forme de viata.
Acest lucru trebuia sa-l inteleaga Necucadnetar despre relatia lui cu Dumnezeu si cu
semenii.
Visul sau are doua dimensiuni: dimensiunea vizuala, el vede copacul in toata splendoarea
lui si dimensiunea auditiva, el aude sentinta despre taierea copacului. Foarte semnificativ
este ca in vis imparatul nu vede taierea copacului ceea ce insemna ca visul nu era
sentinta ci doar avertizarea.
Daca primul vis apare pe fondul unei procupari reale pentru viitor al doilea vis este
transmis pe fondul unei indiferente totale fata de relatia cu Dumnezeu. Oricum,
preocupat sau indiferent Dumnezeu este dispus sa comunice. Si o face intr-o maniera
foarte eficienta. In versetul 4 Nebucadnetar introduce aparitia visului in felul urmator:
Eu Nebucadnetar traiam linistit in casa mea si fericit in palatul meu. Cam suspecta
aceasta liniste si destul de inselatoare aceasta fericire nebucadnetariana! Exista un
oarecare paralelism intre experienta lui Iov si a lui Nebucadnetar.
Si Iov lucuia linistit in casa sa si fericit in palatul sau. Dumnezeu era multumit de el insa
Satan era ingrijorat de caracterul ireprosabil al patriarhului. De aceea, il loveste fara nici
un preaviz si astfel ia nastere suferinta lui Iov din care va iesi mai biruitor ca niciodata.
Nebucadnetar, in schimb, desi traia linistit in casa sa si fericit in palatul sau era pe placul
celui rau dar Dumnezeu chiar era ingrijorat de soarta lui. De aceea, dupa un an de zile de
la avertzare este lovit si dupa sapte ani de suferinta si el iese biruitor din lupta cu
razvratirea sa.
Este Dumnezeu ucigasul cosmic al bucuriei omului? Nu, insa are un plan foarte bine
orientat pentru salvarea fiecarui om, chiar daca uneori te tulbura cu vise, vedenii sau
avertismente.
Daniel, profetul dupa ce ii explica semnificatia visului ii face un apel imparatului:De
aceea, mprate, plac-i sfatul meu! Pune capt pcatelor tale i triete n neprihnire,
rupe-o cu nelegiuirile tale i ai mil de cei nenorocii i poate c i se va prelungi
fericirea! (v.27)
Necucadnetar experimenteaza personal, la scara individuala, dimensiunile dramatice ale
parabolei smochinului neroditor (Luca 13,6-9). Taiati-l la ce sa mai cuprinda pamantul
degeaba! Intervine insa harul lui Dumnezeu care spune: Mai lasa-l si anul acesta. Poate
ca va aduce rod... Insa Nebucadnetar nu a adus nici un rod, dupa anul de gratie. Din
contra, chiar s-a inaltat pana la cer cu mandria si ingamfarea sa (v.30).
Aceast reprezentare arat caracterul guvernmntului care mplinete scopul lui
Dumnezeu - un guvernmnt care ofer protecie i consolideaz naiunea. Dumnezeu a
ridicat Babilonul tocmai pentru a mplini acest scop. Prosperitatea s-a revrsat asupra
acestei naiuni pn a atins culmea bogiei i puterii...Dar n loc s mai fie protectorul
oamenilor, Babilonul a devenit un crud i ngmfat opresor... mparatului Babilonului i s-a
comunicat sentina Strjerului divin: Afl mprate Nebucadnear, c i s-a luat
mpria.(4)
Si sentinta nu intarzie sa apara. Sapte ani umbla ravasit la minte si la trup dupa care va
recunoaste maretia si slava celui Prea Inalt si va reveni pe tronul imparatiei sale pentru a
descoperi si altora harul lui Dumnezeu. Nebucadnetar si-a invatat lectia insa Babilonul
nu.
Dupa 38 de ani de la acest eveniment, Babilonul se prabuseste politic si militar in fata
armatelor invadatoare ale mezilor si persilor. Babilonul nu a cazut din cauza fortelor
militare persane sau ale politicii precare a lui Belsatar. Adevarata cauza a prabusirii era
cea morala. O degradare care a culminat cu o razvratire fatisa fata de Dumnezeu. Din
aur (capul) a devenit fier (opresor) iar apoi inevitabil s-a transformat in pamant. Copacul
se prabusise si niciodata nu avea sa mai fie ridicat de la pamant.

America the Great

Procedeele lui Dumnezeu cu oamenii sunt aceleasi chiar daca se schimba circumstantele,
vremurile si natiunile. Nu suntei voi oare pentru Mine ca i copiii Etiopienilor, copii ai lui
Israel? zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ara Egiptului, ca i pe Filisteni din Caftor
i pe Sirieni din Chir?(Amos 9,7). Dumnezeu a oferit tuturor natiunilor aceleasi ocazii
pentru a fi partase binecuvantarilor sale. Depinde de modul cum au fost folosite aceste
ocazii. Un vechi proverb american spune cam asa: Dumnezeu are grija de betivi, prosti si
de Statele Unite. Pe deplin adevarat! Si in toate privintele...
America are o istorie foarte interesanta, speciala chiar. Se repeta pentru a nu stim cata
oare evenimentul exodului la dimensiunea particulara, etnica a respectivului popor. Evreii
au plecat din Egipt, filistenii din Caftor, sirienii din Chir iar viitorii americani din Europa.
Atunci cand parintii pelegrini, parintii fondatori ai Statelor Unite, au parasit tarmul
vechiului continent au spus adio Babilon, adio Roma! Si au plecat spre Lumea Noua.
Ca o samanta tacuta ne-am dezvoltat intr-un imperiu(5), afirma un scriitor american
pe la jumatatea secolului XIX. Iar intr-o publicatie europeana din aceeasi perioada
Statele Unite erau prezentate ca un imperiu minunat care se ridica in tacerea
pamantului adaugand zilnic la puterea si mandria lui(6). Si intr-adevar America a
crescut frumos si repede, ca un copac imens plantat in mijlocul pamantului. In prezent
este natiunea cea mai bogata, cea mai puternica, cea mai prezenta in lume, cea mai
influenta, cea mai dezvoltata si nu in ultimul rand cea mai democrata si cea mai
religioasa chiar. De fapt aceste doua dimensiuni, REPUBLICANISMUL si
PROTESTANTISMUL reprezinta principiile de baza ale natiunii americane si constituie
secretul puterii si succesului ei.(7) Visul american despre pace, prosperitate, libertate,
religie si implinire a fost de-a lungul timpului impulsul fundamental pentru imigrantii
sositi in lumea noua. Si intr-adevar America a fost si este inca marele copac sub care se
adapostesc toti.
Insa marea problema cu fiecare copac al istoriei este ca vrea sa ajunga pana la cer. Si
atunci incepe declinul. Principiile initiale incep sa fie uitate, neglijate ba chiar repudiate.
Apar fisuri majore in fundamentul moral al natiunii si se repeta istoria caderii imperiilor.
Din toate imperiile existente de-a lungul secolelor cea mai reprezentativa paralela poate
fi facuta cu imperiul roman. Roma si America au foarte multe lucruri in comun iar unele
asemanari sunt chiar izbitoare. Amandoua republici, democratii autentice, cu o separare
a religiei de stat bine delimitata, puteri militare fara concurenta, tehnologii avansate,
expansiune teritoriala, limba universala, economie functionala, sistem legislativ de
exceptie, industria divertismentului, etc. Dar cea mai interesanta trasatura comuna este
cea pe care o sesizeaza un mare ganditor roman intr-o afirmatie surprinzatoare:
Noi nu-i ntrecem pe Spanioli n numr, nici nu-i depim pe Gali n puterea fizic, nici
pe Cartaginezi n meteug sau pe Greci n art i tiin. Dar noi am depit fr discuie
toate naiunile de pe faa pmntului n privina evlaviei i ataamentului nostru religios
i asta n acel punct care se poate numi adevrata nelepciune, o profund convingere c
toate lucrurile aici jos pe pmnt sunt cluzite i conduse de Providena Divin.(8)
Sentimentul religios era baza dezvoltarii si prosperitatii imperiului. Degradarea acestui
sentiment si decaderea morala erau semne tulburatoare ale unui apropiat sfarsit, o
subminare periculoasa a principiilor fundamentale ale natiunii. Si care a fost urmarea?
Roma a incetat sa mai fie republica si a devenit imperiu. Era ultima faza a costructiei
statale, faza din care nu mai exista punct de intoarcere. Roma s-a prabusit pana la urma
iar imperiul a apus.

Duios America trecea

Statele Unite ale Americii sunt o natiune foarte religioasa ceea ce explica si secretul
succesului ei. Se confirma principiile care stau la baza dezvoltarii unei natiuni:
Dumnezeu a descoperit n Legea Sa acele principii care stau la baza adevratei
bunstri att a indivizilor ct i a naiunilor...Binecuvntrile promise Israelului sunt, n
aceeai msur i n aceleai condiii, asigurate fiecrei naiuni sau fiecrui individ de pe
faa pmntului... n Cuvntul lui Dumnezeu este clar artat c puterea naiunilor sau a
indivizilor nu const n oportunitile sau posibilitile care par s-i fac invincibili, nici n
mreia lor desebit ci n credincioia cu care mplinesc scopul lui Dumnezeu.(9)
In mare masura, Statele Unite au implinit planul lui Dumnezeu in calitate de copac
univesal pentru protectia si bunastarea natiunilor sau indivizilor care si-au cautat
adapostul sub aceste ramuri. Intrebarea este, in ce directie creste acest copac si cat de
sus ar putea sa ajunga? Oare pana la cer? Sunt semne destul de ingrijoratoare ca
America s-a obisnuit cu inaltimea si nu-i e frica de sa urce pe treptele turnului din campia
Sinear. Pentru ca ispita este foarte mare..
Oare faza de aur a republicii americane va fi inlocuita de perioada de fier a imperiului?
In urma celor doua razboie mondiale, cand interventia americana a fost decisiva in
inchierea celor doua conflagratii, se pare ca America a ajuns la concluzia ca e mai eficace
sa joace rolul jandarmului decat pe cel al imaculatului cavaler care intervine mantuitor. E
mai sigur sa ti planeta in chingi decat sa-ti versi sangele ca s-o salvezi. Si iata cum
inocenta Anastasia se transforma in nemilosul Costaiche din nuvela lui D.R. Popescu. E
posibil ca Duios America trecea (perioada de aur a republicii) sa se metamorfozeze in
Dubios America trecea (faza de fier a imperiului)?
Va ramane America, the Great? Doar daca va asculta de sfaturile unui profet date unui
imparat care se incumetase aproape pana la cer! Individul (Nebucadnetar) a fost salvat
nu insa si imperiul. Vestea buna este ca Dumnezeu se ocupa personal si de indivizi si de
natiuni, republici sau imperii tocmai pentru ca toti sa invete marele adevar al istoriei ca
Cel Prea nalt stpnete peste mpria oamenilor, c o d cui i place i nal pe ea
pe cel mai de jos dintre oameni!`(10) si astel sa fie la adapostul vesnic al pomului vietii
din Imparatia lui Dumnezeu.

1 - Scrisoarea lui Tocqueville catre Stffels, 21 Februarie, 1831

2 - Alexis de Tocqueville, De la Dmocratie en Amrique, 1835
3 - Daniel 4, 10-17
4 - E.G. White, Education, 1903
5 - G.A.Townsend, The New World Compared with the Old One, 1850
6 - The Dublin Nation, 1850
7 - E.G.White, The Great Controversy, 1888
8 - Cicero
9 - E.G. White, Education, 1903
10 - Daniel 4,17 up
PROFETUL, ARHANGHELUL SI DEMONII
confesiunea unui inger intarziat

de Sorin Petrof
17 februarie 2007

Inamicul nostru nu este Osama bin Laden sau Saddam Hussein. Dusmanul
nostru este Satan. Si poate fi infrant daca mergem sa luptam in numele lui Isus.
Tulburator adevar, nu-i asa? Si este cu atat mai tulburator cu cat afirmatia nu-i
apartine vreunui predicator sau crestin obisnuit ci unui general de rang inalt din
armata SUA, insarcinat cu strategia de lupta impotriva terorismului.
In octombrie 2003, cand jurnalul de seara a postului de televiziune NBC si
cotidianul Los Angeles Times au dezvaluit ca generalul William J. Boykin tinea
discursuri in bisericile din intreaga tara in care caracteriza razboiul

Americii impotriva terorismului in termeni stricti religiosi si radicali chiar, acest lucru a
starnit un val de consternare. Generalul predicator era convins, conform propriei
declaratii facute in fata audientei dintr-o biserica din Oregon, ca Dumnezeu i-a descoperit
in Somalia ca el se lupta de fapt cu fortele intunericului. Acestea au fost chiar surprinse,
a afirmat el, sub forma unor pete negre pozitionate deasupra orasului Mogadisho, pe
filmul foto al unor poze facute dintr-un elicopter militar.

Sub titlul The Pentagon Unleashes A Holy Warrior, jurnalistul de la Los Angeles
Times, citeaza afirmatii inflamatoare ale ofiterului prin care acesta se caracterizaeaza pe
sine ca fiind un soldat in Imparatia lui Dumnezeu si isi invita audienta sa i se aluture in
lupta pentru Statele Unite prin pocainta, post si exercitarea credintei in Dumnezeu. De
asemena este convins ca presedintele Bush nu a fost ales de majoritatea electoratului
american ci de Dumnezeu, pentru o vreme ca aceasta si ca acesta se roaga frecvent in
Biroul Oval iar Islamul, pentru ca este o religie idolatra, nu va reusi sa se impuna
niciodata, pentru ca Dumnezeul meu este mai mare ca dumnezeul lor . (1)

Insa daca dusmanul este un tip pe nume Satan (2) , ca sa-l citam pe general, atunci
cu calul ce-ai avut? Adica Saddam & Company? Iata ca discursul fundamentalist al
acestui razboinic sfant este cu atat mai seducator cu cat foloseste selectiv si tendentios
idei biblice pentru a legitima actiuni discutabile de politica externa americana. Si asta n-
ar fi totul.
Seful sau de la Casa Alba, the born again president, presedintele George W. Bush s-a
confesat unei delegatii palestiniene in privinta politicii duse de el in Orientul Mijlociu,
afirmand ca:
Sunt insarcinat cu o misiune de la Dumnezeu. Dumnezeu mi-a spus: George, dute si
lupta impotriva teroristilor din Afghanistan. Si asa am facut. Apoi Dumnezeu mi-a spus:
George, dute si pune capat tiraniei din Irak. Si asa am facut. Iar acum din nou, simt
cuvantul Domnului asupra mea, care spune, Dute, fa-le palesitienilor un stat si asigura-
le eveilor securitatea si adu pacea in Orientul Mijlociu. Si prin Dumnezeu, chiar am de
gand sa fac asta. (3)

Este lumea ca o mare tabla de sah in care binele si raul sunt atat de vizibile si explicit
polarizate incat nu mai sunt dubii de culoare? Alb si negru si atat? O astefel de viziune
maniheista a lumii este extrem de periculoasa pentru ca de obicei, definitia raului este
trasata fie de clasa conducatoare care nu renunta la putere fie de opozitia care isi doreste
puterea.

Pentru Roma imperiala, raul absolut il reprezenta crestinismul; pentru Roma eclesiastica,
sectele disidente si eretice; pentru nazism, evreii; pentru ceceni, puterea de la Kremlin;
pentru kurzi, Turcia si invers; pentru administratia americana, pe timpul lui Reagan, the
evil empire (imperiul raului) era URSS-ul iar in prezent, the evil axis(axa raului) este
reprezentata preponderent de natiuni fundamentaliste islamice. (4)

Raul este mult mai complex si nu char asa de lesne identificabil si opozabil. Nu este ca in
trilogia Stapanul Inelelor, in care raul era reprezentat de urati si ticalosi (orci, nazguli,
uruk-hai, troli etc.) deci usor de indentificat si care se opunea binelui reprezentat de
fiinte frumoase sau cumsecade (elfi, hobiti, pitici, oameni) la fel de usor de identificat.
Intr-o astfel de viziune strategia este foarte simpla. Daca toti dusmanii sunt marionetele
lui Sauron sau Satan, atunci nu exista nici un motiv sa faci diferenta intre ei. Sunt la fel
de rai cu totii asa ca lupta impotriva lor la fiecare pas, suporta orice greutate si mergi
pana la capat pana la victoria finala.

Insa aici pe pamant, deocamdata lucrurile nu stau asa. Sunt mult mai complicate iar
lumea nu este chiar asa de simpla. Intrebarea de fond este aceasta: Are Dumnezeu vreo
legatura cu evenimentele din lumea noastra? Este acest tip pe nume Satan implicat in
afacerile acestei planete? Raspunsul majoritatea respondentilor ar fi acesta: Nu! Pentru
ca Satan nu exista iar Dumnezeu (daca exista) nu se implica in problemele noastre. Oare
asa sa fie?

Daniel profetul, traind intr-un context social asemanator cu al nostru, are cu totul alta
parere.
In anul 535, in al treilea an al domniei imparatului Cir Pesanul, Daniel avea 88 de ani
si petrecuse in exil toti cei 70 de ani ai robiei babiloniene. In aceasta perioada
relatia profetului cu Dumnezeu a cunoscut o evolutie extraordinara. Totul a inceput cu un
vis profetic (capitolul 2), apoi o viziune (capitolul 8) iar la sfarsit cea mai importanta
viziune, cand sta de vorba cu ingerul Gabriel si arhanghelul Michael (10-12). De la
imagini si simboluri misterioase totul evolueaza spre realitati explicite deosebit de
tulburatoare, cumva o pregustare a Imparatiei.

Este ultima viziune a lui Daniel si cea mai lunga, pe parcursul ultimelor trei capitole. Si
extrem de importanta. Totul incepe cu descrierea din v.1 cand Daniel primeste un mesaj
referitor la un mare razboi , tsava gadol. (5) Timp de 21 de zile profetul a fost foarte
tulburat. A postit, s-a rugat si a asteptat un raspuns. Trecusera cei 70 de ani de robie,
iudeii se intorsesera la Ierusalim pentru reconstructia cetatii dar mai era ceva, un motiv
pentru care Daniel insista sa primeasca o explicatie. Nu stim exact motivul dar era ceva
in legatura cu o decizie pe cre trebuia s-o ia Cir Persanul in legatura cu situatia din
Ierusalim. Pe fondul acestor temeri si nelinisti, Daniel are o viziune, iar interpretul acestei
viziuni este chiar ingerul Gabriel.
El mi-a zis: Daniele, nu te teme de nimic! Cci cuvintele tale au fost ascultate din cea
dinti zi, cnd i-ai pus inima ca s nelegi i s te smereti naintea Dumnezeului tu i
tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar cpetenia mpriei Persiei mi-a stat
mpotriv douzeci i una de zile; iat c Mihael, una din cpeteniile cele mai de seam,
mi-a venit n ajutor i am ieit biruitor acolo lng mpraii Persiei. Acum vin s-i fac
cunoscut ce are s se ntmple poporului tu n vremurile de apoi, cci vedenia este cu
privire tot la acele vremuri ndeprtate. (Daniel 10,12-14)
Viziunea avea ca tema centrala un mare si lung razboi in care poporul lui Dumnezeu avea
sa fie implicat de-a lungul timpului si mai ales la sfarsitul timpului. Dupa cele 21 de zile
ale postului prelungit tinut de profet si care se suprapun cu cele 21 de zile de lupta ale
ingerului Gabriel, acesta vine intr-un tarziu sa-i dezvaluie lui Daniel mecanismele care
stau la baza evenimentelor din lumea noastra. I se ingaduie sa arunce o privire peste cel
mai complex teatru de operatiuni, lumea nevazuta, lume care se interfereaza deseori cu
lumea noastra, fara sa fim constienti de cele mai multe ori, de lucrul acesta.

Cine sunt actorii din aceasta vasta zona de conflict? Profetii, ingerii, demonii,
arhanghelul, poporul lui Dumnezeu, conducatori ai natiunilor, state ale lumii, intr-un
cuvant, TOATA lumea. Dupa cum se exprima si Shakespeare, lumea-ntreaga e o scena
iar noi toti actori in ea. Din toata acesta distributie cei mai misteriosi si greu de
identificat sunt ingerii si demonii. Personaje ireale, mitice, legendare? Sau fiinte reale,
superioare noua dar foarte implicate in lumea noastra? Nu doar profetul Daniel, dar
intreaga Biblie vorbeste depre ingeri ca despre fiinte spirituale create de Dumnezeu si
loiale Lui, orientate pentru a influenta in bine actiunile oamenilor si pentru a
contrabalansa efectele raului. Pe de alta parte si demonii sunt entitati reale, la fel de
spirituale dar opuse lui Dumnezeu si planului Sau, concentrate exclusiv in a perverti si
distruge tot ce este bun si frumos in lumea acesta. Lasand la o parte imaginatia antica si
medievala despre forma acestor fiinte: aripi, coarne, copite, furci etc., cert este ca autorii
Bibliei vorbesc despre existenta lor fara sa se lanseze in speculatii in ce priveste forma,
aparenta, marimea, culoarea etc., dar concentrandu-se asupra activitatii lor neobosite.

Insa in capitolul 10 din cartea profetului Daniel, situatie este foarte concreta: Daniel,
Gabriel si Michael sunt de aceeasi parte a baricadei pentru a se opune influentelor
malefice ale conducatorilor demonici (6) ai Persiei si Greciei, lupta care il are in centru pe
imparatul Cir, cel care trebuie sa ia o decizie extrem de importanta. Nu este vorba de o
lupta fizica. N-ar fi cazul deoarece ingerii sunt net superiori numeric si ca forta demonilor
si apoi nu asa se pot rezolva complexele probleme ale marii controverse dintre Hristos si
Satan. Este vorba de o lupta spirituala, ideologica intre cele doua entitati pentru ca Cir sa
decizia care va influenta pozitiv sau negativ destinele a mii de oameni, ba chiar si
destinul sau.

In cadrul acestei lupte se disting trei elemente fundamentale: presiunea demonica,

influenta angelica si vointa umana. Din acest ansamblu rezulta intotdeauna o decizie,
decizie pe care omul o ia, fie spre bine fie spre rau. Aceasta lupta intre ingeri si demoni
s-a reflectat in deciziile care au stat la baza evenimentelor de-a lungul istoriei. Iar lupta
se desfasoara la toate nivelurile, pentru ca in joc este destinul fiecarui individ si sfarsitul
marii controverse.

Ultima viziune incepe si se incheie cu interventia arhanghelului Mihael (10,13 si 12,1).

Dar cine este arhanghelul Mihael? Conform textelor biblice (7) si a descrierii pe care o
face atat Daniel (v.5.6) cat si Ioan (Apoc.1,13-16) concluzia nu poate fi decat una
singura: arhanghelul (8) Mihael (9) este chiar Isus Hristos, care s-a manifestat in
perioada pre-intruparii Sale, in aceasta ipostaza. In momentele cele mai importante ale
istoriei, intotdeauna a intervenit Arhanghelul. Se pare ca si acest moment era foarte
important (decizia lui Cir) daca a fost nevoie de interventia lui Hristos. Lupta este foarte
complexa pentru ca demonii au un mare avantaj: natura umana decazuta, lesne
santajabila si seductibila in fata influentelor lor. Si o data cu trecerea timpului natura
umana devine tot mai vulnerabila si usor de compromis.

Tinta adevaratilor teroristi, Satan si demonii sai, nu este SUA sau vreo alta putere
nucleara, sau economica ci MINTEA sau INIMA conducatorilor care pot lua decizii
catastrofale in acest sens. Cateva intrebari de genul, ce s-ar fi intamplat daca... , ne-ar
folosi in acest sens.

Daca in anul 480 i.H., Persia cucerea Grecia, singurul perimetru al democratiei
antice si al civilizatiei occidentale, cum ar fi aratat Europa guvernata de
despotismul oriental? Cum se explica victoria grecilor, putini la numar si dezbinati
de altfel, asupra armatei nenumarate si a flotei invincibile a Persiei in bataliile de
la Salamina si Plataea?
Ce s-ar fi intamplat daca in 1941 in cadrul operatiunii Barbarosa, Germania nu ar
fi invadat Uniunea Sovietica si s-ar fi concentrat exclusiv asupra Europei in
general si asupra Marii Britanii in special? Toti istoricii specialisti in al doilea razboi
mondial sunt la unison in aprecierea ca acest plan a fost cea mai proasta decizie a
lui Adolf Hitler si a contribuit semnificativ la infrangerea finala a armatei germane.
 Sau cum se explica momentul 1962 cand, in contextul crizei rachetelor din Cuba,
armatele ambelor superputeri fiind masate in zona, un submarin nuclear sovietic
intalnea in apele teritoriale ale Cubei un submarin nuclear american, fara sa
lanseze vreo torpila care ar fi declansat numaratoarea inversa a existentei
umane?

Sunt doar cateva exemple de conflict la cele mai inalte niveluri si cand interventia lui
Mihael s-a dovedit a fi salvatoare. Aici e desfasoara lupta. Pe acest taram spiritual si aici
este nevoie de interventia lui Hristos pentru ca planul Sau sa poata ajunge la un bun
sfarsit.
Acesta este marele razboi despre care vorbea Daniel in primul verset al capitolului 10 si
despre care ingerul Gabriel a oferit cateva repere estrem de importante, repere tipologice
pentru a intelege mai bine vremea sfarsitului. Pentru ca lupta va tine pana la sfarsit.
Tu ns, Daniele, ine ascunse aceste cuvinte i pecetluiete cartea, pn la vremea
sfritului.... Atunci muli o vor citi i cunotina va creteEl a rspuns: Du-te Daniele!
Cci cuvintele acestea vor fi ascunse i pecetluite pn la vremea sfritului.
(cap.12,4.9)

E posibil sa ne aflam la vremea sfarsitului, atunci cand cunostinta va creste iar profetia
lui Daniel va fi mai bine inteleasa? Cert este ca daca avem simtamantul ca se va intampla
ceva in viitorul apropiat, singura atitudine potrivita este cea a profetului care s-a implicat
fara sa stie in marele conflict. Prin post si rugaciune, studiu si preocupare suntem adusi
practic in linia intai a conflictului. Chair daca uneori Gabriel zaboveste, avem totusi
acesta asigurare: cuvintele tale au fost ascultate din cea dinti zi, cnd i-ai pus inima
ca s nelegi i s te smereti naintea Dumnezeului tu. Iar Gabriel tocmai pentru acest
motiv va veni sa ne explice vremurile.

1 William M.Arkin, The Pentagon Unleashes a Holy Warrior, Los Ageles Times, 16 Oct. 2003.
2 a guy named Satan
3 http://www.bbc.co.uk/pressoffice/pressreleases/stories/2005/10_october/06/bush.shtm
4 Initial axa raului era formata din Iraq, Iran si Coreea de Nord insa dupa ultimile evenimente aceasta din
urma a cam iesit din schema raului.
5 Desi Cornilescu traduce expresia cu o mare nenorocire, textul ebraic favorizeaza traducerea lui aba
gadol,cu un mare razboi.
6 sar(ebr.), cuvantul folosit pentru capetenie este descrierea unei entitati supranaturale, malefice sau
benefice. O observaie contextual
strict necesar este aceea c acest ar nu este un nger bun, nu este ngerul pzitor (protector) al imperiului,
ci este un nger czut,
o cpetenie a spiritelor malefice, care se opune ngerilor lui Dumnezeu..Se pare ca era vorba de demonul
resposabil de zona Persiei
si care a fost implicat in conflictul cu ingerul Gabriel pentru influentarea lui Cir Persanul.
7 Vezi Apocalips 12, 7; Iuda 9; 1 Tes.4,16.
8 arhanghelos(gr.) inseamna capetenia ingerilor, primul dintre ei, principiul, de la inceput.
9 - Mi-chael (ebr.):Cine-i ca Dumnezeu?, numele de lupta al lui Hristos, purtat in marea controversa.
PSALMUL LUI VOLTAIRE
ce s-a intamplat in 1755

de Sorin Petrof
24 februarie 2007

Franois Marie Arouet este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari iluministi
si ganditori francezi. Rationalist convins, filozof, scriitor, pamfletist, Voltaire, a
fost mai tot timpul in contradictie cu timpul sau. De multe ori inchis datorita
convingerilor sale, a atacat si ridiculizat in scrierile sale aristocratismul si
crestinismul timpului sau. In special, religia crestina, avea darul sa-i trezeasca
cele mai neplacute sentimente: Cretinismul este cea mai ridicol, cea mai
absurd i cea mai sngeroas religie care a infectat vreodat pmntul. Scoasa
din contextul istoric si religios in care a trait Voltaire, afirmatia este cu adevarat
zguduitoare.

Insa pentru el, crestinismul insemna de fapt catolicismul secolului 18. Dar si despre
crestini afirma ca daca vor ca noi s credem ntr-un Mntuitor atunci ar trebui ca ei s
arate ceva mai mntuii. Totusi, in acesta privinta, afirmatia lui Voltaire nu este chiar
exagerata.
Era trecut bine de 60 de ani (ajuns deja la culmea maturitatii sale artistice), cand a scris
un poem la comanda. Nu vreun imparat sau nobil, vreo printesa sau vreun prieten i-a
cerut lucrul sau altcineva ci altceva.
i pe cnd cei crezui nelepi raioneaz,
Un cutremur cumplit Lisabona-o ruineaz,
i-alte treizeci ceti cad sub greul dezastru
Pe ntreg Tage de-alung, pnla oceanul albastru
Iar, natura de-ontrebi, mut e pmntul i cerul
Ne trebuie Dumnezeu, s ne explice misterul.
Numai El tie tot; la El totu-i lumin
Mngiereai la El i nelepciunea deplin.
........................................................................
........................................................................
Trecutul nostru e doar o amintire prea trist;
Prezentul e ngrozitor, dac viitor nu exist.
Dac mormntu-a distrus pe om suflet, substan
Mine-o fi, poate, mai bine, - iat-a noastr speran!
Toate bune sunt azi se amgesc oamenii-n toate
i-aa doar Dumnezeu, numai El are dreptate! (1)

Ce l-a determinat pe Voltaire sa scrie aceste randuri? Pentru ca, asa cum lesne se poate
observa, el nu doar consemneaza un eveniment ci incearca sa inteleaga substanta
tragediei si eventual sa-i atribuie semnificatii speciale, nebanuite, misterioase dar
fatidice.

Un cutremur profetic
Pe 1 Noiembrie 1755, un seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a lovit
capitala Portugaliei, Lisabona, la orele diminetii, putin dupa 9.30. Era sarbatoarea
religioasa a tuturor sfintilor, cand majoritatea locuitorilor orasului participau deja in
biserici sau catedrale la solemna slujba sau se aflau pe strazi in drum spre lacasurile de
inchinare. Se aproximeaza ca seismul a durat intre 3 si 6 minute ceea ce a provocat fisuri
largi de 5 metri in pavajul din centrul orasului si prabusirea in proportie de 85% a tuturor
cladirilor. In cateva minute Lisabona s-a tranformat in ruine. Unii supravietuitorii, dintre
cei care nu se aflau in momentul socului seismic in cladiri, au fugit disperati spre cheiul
portului, refugiindu-se pe docul de marmura, recent inaugurat, pentru a scapa de
prabusirea cladirilor din oras. Insa dupa 40 de minute, un tsunami urias de peste 10
metri inaltime a inecat practic portul si centrul orasului. In zonele neafectate de tsunami
a izbucnit un incendiu teribil care a mistit orasul, timp de 5 zile. Unda seismica s-a
resimtit in Europa, Africa de Nord, Groenlanda, Norvegia Finlanda, Marea Britanie si
Irlanda. O parte a orasului Alger a fost complet distrusa de acelasi cutremur. Bilantul
final a fost cumplit pentru vremea aceea: intre 60.000 si 90.000 de victime numai in
Lisabona si orasele invecinate si inca 10.000 in Maroc. Insa dincolo de incredibilele
pagube materiale si umane, cutremurul din Lisabona, nu a fost cel mai devastator din
istoria lumii dar cu toate acestea, a avut cel mai puternic impact geografic, cultural si
psihologic din toata istoria consemnata a seismelor.(2) De ce? Contextul social religios al
vremii a atras atentia cercetatorilor Bibliei deoarece pentru multi imterpreti ai Scripturilor
acesta marca o anumita perioada din calendarul profetic - asa numita vreme a
sfarsitului.

Vremea sfarsitului
In ultima discutie dintre Gabriel si Daniel, ingerul i-a sugerat profetului ca semnificatia
viziunii primite avea cea mai mare relevanta in asociere cu vremea sfarsitului: Acum vin
s-i fac cunoscut ce are s se ntmple poporului tu n vremurile de apoi, cci vedenia
este cu privire tot la acele vremuri ndeprtate. (cap.10,14) Iar sfatul era, Tu ns,
Daniele, ine ascunse aceste cuvinte i pecetluiete cartea, pn la vremea sfritului.
(12,4)
Isus, de asemenea, in discursul Sau eschatologic de pe muntele Maslinilor, a indicat spre
aceeasi vreme a sfarsitului, trasand cateva repere generale in acest sens. Dupa cum, ca
avanpreniera a distrugerii Ierusalimului au existat niste semne prevestitoare, tot asa,
spunea Isus, vor fi niste semne care sa marcheze si perioada sfarsitului lumii. Grupate pe
categorii aceste semne se regasesc in lumea naturala, geografica, sociala, stiintifica,
politica, religioasa.

Semne in lumea natural-geografica.

Cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan, sunt la unison in privinta unor semne
care vor marca si anticipa o perioada speciala in derularea istoriei.
Matei 24,29: ndat dup acele zile de necaz, soarele se va ntuneca, luna nu-i va mai
da lumina ei, stelele vor cdea din cer i puterile cerurilor vor fi cltinate.
Marcu 13,24: Dar n zilele acelea, dup necazul acesta, soarele se va ntuneca, luna
nu-i va mai da lumina ei, stelele vor cdea din cer i puterile care sunt n ceruri vor fi
cltinate.
Luca 21,25.26: Vor fi semne n soare, n lun i n stele. i pe pmnt va fi
strmtorare printre neamuri, care nu vor ti ce s fac la auzul urletului mrii i al
valurilor; oamenii i vor da sufletul de groaz, n ateptarea lucrurilor care se vor
ntmpla pe pmnt; cci puterile cerurilor vor fi cltinate.
Apocalips 6,12-13: Cnd a rupt Mielul pecetea a asea, m-am uitat i iat c s-a fcut
un mare cutremur de pmnt. Soarele s-a fcut negru ca un sac de pr, luna s-a fcut
toat ca sngele i stelele au czut din cer pe pmnt, cum cad smochinele verzi din pom,
cnd este scuturat de un vnt puternic.
Toti patru vorbesc de aceleasi tip de evenimente din lumea naturala in care sunt
implicate soarele, luna, stelele si pamantul. Aceste elemente joaca rolul unor semnale
vizibile, un fel de indicatoare geografice pe drumul care duce spre marea intersectie
dintre istorie si profetie, trecut si viitor. Evenimentele au fost precedate, istoric vorbind,
de perioada marelui necaz, sau a persecutiilor religioase din indelungatul Ev Mediu si vor
fi succedate, profetic vorbind, de revenirea lui Isus Hristos. Majoritatea interpretilor
profetiilor biblice, incepand de la 1700 incoace, au fost de acord ca trei asemenea
evenimente se regasesc in exprimarea profetica a celor patru evanghelisti. Este vorba de
cutremurul de pamant, Lisabona, 1755; intunecarea soarelui, America de Nord,
1780 si caderea stelelor, America de Nord, 1833. (3)
In contextul istoric, social si religios al Europei si Americii de Nord, aceste evenimente
chiar au contribuit la intelegerea perioadelor profetice despre care vorbea Daniel in
cartea sa.

Semne in lumea politico-religioasa

De sapte ori in cartea lui Daniel si in cartea Apocalipsei se vorbeste despre o perioada de
stramtorare, de necaz si persecutie, folosindu-se diferite exprimari simbolice,
numerice. Trei ani si jumatate, 1260 de zile sau 42 de luni. (4) Conform principiului
biblic de interpretare an/zi (Ez.4,6; Num.14,34), avem de-a face cu o singura perioada,
exprimata in trei segmente de timp diferite (zile, luni, ani), perioada care indica spre un
interval de 1260 de ani.
Protestanti de toate confesiunile (fideli principiului Sola Scriptura), profesori, editori,
juristi, istorici si alti intelectuali din Lumea Veche (Europa) sau Noua (America de Nord),
au recunoscut caracterul profetic al anului 1798. Dar ce s-a intamplat in 1798? Inainte de
a raspunde la intrebare ar fi foarte util sa citam doua declaratii ale unor teologi
protestanti care au prevazut momentul 1798, pe baza profetiilor din Daniel si Apocalips.
Due Cressner, scria prin anul 1689 despre acest subiect urmatoarele:
nceputul acestei perioade a fost la restaurarea Imperiului de Apus de ctre Justinian,
din care timp, 1260 de ani se ntind pn la circa 1800Cci dac prima apariie a fiarei
a fost la recucerirea de ctre Iustinian a cetii Romei (538 n.m.) atunci ea trebuie s se
sfreasc cu puin nainte de anul 1800. (5)
Socul Revolutiei franceze din 1789 a condus la un studiu mai aprofundat al profetiilor in
asa fel incat prin anul 1796, cu doi ani inainte de momentul 98, in revista Missionary
Magazine din Edinburgh aparea urmatorul comentariu:
Datorit consensului general al profeiei, domnia Antihristului se grabete spre sfritul
ei. Lucrarea Providenei, de ceva timp n urm, a sporit ateptatarea noastr n aceast
privin. Aceasta va nivela calea pentru rsturnarea fiecrui sistem prin care imperiul
nelegiuirii i a rtcirii a fost meninut; iar acesta va fi urmat de un veac al neprihnirii i
adevrului. (6)
La 15 februarie 1798, generalul Berthier, din ordinul lui Napoleon Bonaparte, pronunta la
Roma destituirea papei Pius al VI-lea. Cum acesta a refuzat somatia oficiala, a fost
arestat, inelele pontificale i-au fost smulse de pe degete si a fost luat prizonier. Plimbat
dintr-o inchisoare in alta, in anul 1799, inceteaza din viata la varsta de 82 de ani in
fortareata de la Valence. Pe actul de deces, autoritatile au consemnat sec: Cetateanul
Giovanni Brashi; meserie...pontif... Cei 1260 de ani ai suprematiei papale, s-au inchiat
brusc si spectaculos in 1798. Necazul cel mare trecuse. Incepea o noua perioada, se
deschidea o noua fila a calendarului profetic.

Semne in lumea social-stiintifica.

In Daniel 12,4, ingerul Gabriel mai oferea un indiciu al vremii sfarsitului: ...atunci
cunostinta va creste. Aceasta previziune se refera la trei dimensiuni concrete ale ideii de
cunostinta. Este vorba de cunostinta stiintifica (descoperiri si inventii la sfarsitul
secolului XVIII: 1798 - iluminarea cu gaz; 1807 - vaporul; 1825 - calea ferat; 1837 -
telegraful; 1839 - fotografia; 1846 - maina de cusut; 1868 - maina de scris; 1876 -
telefonul; 1879 - ci ferate electrice; 1883 - motorul pe benzin; 1892 - automobilul;
1895 - razele X; 1903 - aeroplanul; etc.); cunostinta biblica (prin intermediul
Societilor Biblice i de Misiune care au luat fiin ncepnd cu 1800, Scriptura a fost
rspndit n lumea ntreag. Pn la aceast dat, n lume nu existau mai mult de patru
milioane de copii, ns la vremea sfritului, ntre 1800-1900, ntr-un timp record, peste
un miliard de copii au fost rspndite); cunostinta profetica (este vorba de o cretere a
nelegerii profeiilor lui Daniel, nelegere care mult vreme a fost limitat. Aa c dup
1800, muli s-au orientat spre aceste profeii, ca reper pentru viitorul apropiat si aceasta
a condus la redesteptari religioase spectaculoase).
Toate aceste semne au culminat in perioada 1840-1844, cu asa numita Marea Miscare
Adventa, o redesteptare interconfesionala din America de Nord care avea drept obiectiv,
nici mai mult, nici mai putin, chiar intampinarea lui Isus Hristos care ar fi trebuit sa
revina pe acest pamant pe data de 22 Octombrie 1844. La data aceea se incheia ultima
perioada profetica, consemnata in profetia biblica. Ultimul reper temporal. Dupa aceea ar
fi trebuit sa se intample marele eveniment. Ce s-a intamplat in 1844? Sau mai corect, de
ce nu s-a intamplat?
Atunci cand vorbim de vremea sfarsitului trebuie sa luam in calcul o particularitate
speciala a perioadelor eschatologice. De-a lungul istoriei biblice au existat momente cheie
ale unui sfarsit local sau general care servesc drept tipologii pentru ultima vreme a
sfarsitului. Chiar Hristos a oferit aceste exemple pentru o mai buna orientare pe terenul
profetic al viitorului. In predica Sa de pe Muntele Maslinilor, El face apel la trei exemple:
Noe, Lot si ucenicii. Mai concret, asa cum a fost pe vremea potopului, cu ocazia
distrugerii Sodomei si Gomorei si cand Ierusalimul a fost ras de pe fata pamantului, tot
asa va fi si la sfarsitul timpului. Adica a existat o perioada de timp (7 zile in timpul lui
Noe, 1 zi in timpul lui Lot si 4 ani in timpul ucenicilor) inaintea sfarsitului propriu-zis.
Acesta perioada se numeste vremea sfarsitului care anticipa momentul sfarsitului.
Astfel ca dupa anul 1800 vorbim despre vremea sfarsitului. Insa au trecut de atunci peste
200 de ani iar momentul sfarsitului n-a venit.

Cele doua imperii

Nu cumva acesta perioada este prea lunga pentru a fi identificata ca vreme a sfarsitului?
Sau sunt cumva gresite calculele? Ori poate semnele sunt fortat interpretate? Ar putea
exista o explicatie care sa nu anuleze toata aceasta structura, ba chiar sa confirme
semnele si calculele, in ciuda acestei sincope a vremii?
La 1 Ianuarie 1900, viitorul suna bine. Economia era in plina ascensiune, legile mai
drepte, conducatorii mai omenosi, muzica mai buna iar comertul infloritor. Cel putin asa
se exprima un tanar senator de Ohio din vremea aceea. Adevarul era ca lumea era destul
de optimista pe la 1900. Si asta in mare parte datorita asa numitei pax britanica,
instaurata de Anglia imperiala in perioada 1815-1914. Avand suprematia maritima
mondiala, abolind sclavia si starpind pirateria, imperiul britanic a reusit sa stapaneasca
lumea timp de 100 de ani. Raspandind peste tot sistemul postal universal, democratia
parlamentara, tehnologia si unitatile de masura, Anglia a reusit sa tina in echilibru
celelalte puteri regionale in asa fel incat pe la 1900 se putea circula liber peste tot, fara
pasaport, China era deschisa misionarilor iar in Rusia era liniste. In ciuda acestui
optimism, o doamna de 72 de ani, aflata in vizita in Australia, ii indemna pe credinciosii
adventisti sa mearga urgent, peste tot, pentru a vesti Evanghelia. De ce? Nu doar
oportunitatile acelui timp invita la aceasta misiune. Mai era ceva.
Curnd va fi moarte i distrugere, criminalitatea va spori i vor avea loc micri
primejdioase i pline de cruzime mpotriva bogailor care s-au considerat mai presus de
cei sraci...(Oamenii) vor perfeciona cea mai puternic main capabil s rneasc i
s omoare...(i astfel nimeni) s nu se mai simt n siguran n nici un loc. (7)
Si intr-adevar, dupa 14 ani, izbucnea primul razboi mondial. Apoi revolutia bolsevica, al
doilea razboi mondial, cortina de fier, razboiul rece iar restul e istorie...Ocazia fusese
ratata.
Dac dup marea dezamgire din 1844, adventitii ar fi rmas statornici n credina lor
i ar fi mers unii pe cile deschise de providena lui Dumnezeu, Hristos ar fi venit mai de
mult.
Ellen White a scris aceste cuvinte undeva inainte de 1900. Vremea sfarsitului nu trebuia
sa dureze 200 de ani. Si iata-ne acum, inca aici, in prelungirea vremii sfarsitului,
asteptand.
Doar atunci cand Evanghelia va fi proclamata la orice fiinta, va veni sfarsitul (Matei
24,14). Pentru asta e nevoie de conditiile necesare inceputului de secol XX, de ultima
pax. Iar in prezent pe tabla de sah a lumii se fac miscari interesante si ireversibile.
Ultimul imperiu incepe sa stapaneasca lumea si s-o configureze intr-un anumit fel. Lumea
nu va mai fi aceeasi dar va fi pregatita pentru ultimul semn al sfarsitului.

1 - Voltaire, Ouvres Completes, vol.9, pag.470.479, Garnier freres, Paris.

2 - Vezi Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/1755_Lisbon_earthquake.
3 - Vezi Tragedia Veacurilor, capitolul Vestitorii diminetii.
4 - Daniel 7,25; 12,7; Apocalips 12,6-14; 13,5-7.
5 - Drue Cressener Judecata lui Dumnezeu asupra Bisericii Romano-Catolice, 1689,
p.209.
6 - Missionary Magazine, Edinburgh, vol. 1, 1896, p.185.
7 - Ellen G.White, Testimonies for the Church, vol.8, p.5
REVOLUTIA NADEJDA
ce s-a intamplat in ultimii 200 de ani

de Sorin Petrof
3 martie 2007

George Washington a fost prin definitie conducatorul emblematic al Americii.

Primul presedinte ales al Statelor Unite, considerat parintele natiunii, Washington
si-a dorit o tara construita pe bazele principiilor moralei ale republicanismului si a
non-interventioni-
smului.
Desi nu a fost crestin in sensul formal al cuvantului n-a apartinut nici unei
confesiuni religioase din vremea sa, caracterul sau nobil si integru a fost un
exemplu in toate privintele.In discursul sau de ramas bun, dupa incheierea celui
de-al doilea mandat ca presedinte, Washington a dorit sa sublinieze ca
dimensiunea religioasa este factorul catalizator in formarea caracterului moral al
republicii americane.

In anul 1777, in plina iarna, in timp ce se afla cantonat cu armata americana in Valley
Forge, viitorul presedinte al Americii, a marturisit ulterior ca, a avut o viziune.(1) Se
odihnea pe un scaun si deodata o fiinta supranaturala a aparut, probabil un inger, credea
el, care i s-a adresat cu apelativul, fiul republicii, explicandu-i motivul aparitiei sale. Dupa
ce ii prezinta sub forma simbolica evenimente care se vor intampla in istoria americana,
la sfarsit mesagerul trage concluzia:
Deodat, scena din faa mea a nceput s pleasc n intensitate i s dispar...i am
rmas uitndu-m uimit la misteriosul vizitator, care, cu aceiai voce pe care o auzisem
mai nainte, mi-a zis: Fiul Republicii, ceea ce ai vazut nseamn lucrul acesta. Trei mari
pericole vor veni asupra Republicii. Cel mai nfricotor este al treilea. Dar chiar dac
lumea ntreg s-ar uni mpotriva ei nu va reui s-o nfrng. Fie ca orice fiu al Republicii
s nvee s triasc pentru Dumnezeul su, pentru ar i Uniune. Cu aceste cuvinte
viziunea a disprut. Ridicndu-m din locul unde eram aezat am simit c am avut o
viziune n care m-i s-a artat naterea, dezvoltarea i destinul Statelor Unite.
Al treilea pericol despre care vorbea vizitatorul ceresc era descris in respectiva viziune ca
un nor de culoare rosu inchis care invaluia teritoriul american si provoca razboi si
teroare. (2)

Fara sa canonizam experienta mistica a marelui presedinte american cert este ca, intr-
adevar, America a fost in real pericol in trei ocazii istorice: Razboiul de Independenta
(17751783), Razboiul Civil (18611865) si Razboiul Rece (19471991). Iar unii
interpreti ai acestei viziuni cred ca norul acela rosu simboliza pericolul sovietic in
momentele critice ale razboiului rece. Nu putem stabili cu exactitate daca aceasta viziune
a fost sau nu autentica, sau daca nu cumva este o apocrifa din biografia primului
presedinte american dar un sambure de adevar exista in toata aceasta relatare. Iata de
exemplu ce declara, intr-un anumit context, Lenin, initiatorul revolutiei bolsevice, despre
planul mondial de raspandire a comunismului:
Pentru nceput, vom cuceri Europa de Est, apoi populaiile din Asia, iar dup aceea vom
nconjura Statele Unite ale Americii, care vor fi ultimul bastion al capitalismului. Nici nu e
nevoie sa atacm. Vor pica n minile noastre ca un fruct foarte copt.
Acesta era planul. Indiferent de mijloacele folosite, America era in vizorul imperiului rosu.
Si poate ca ar fi reusit planul lui Lenin dar profetia spunea altceva. Nu neaparat profetia
ingerului lui Washington dar in special profetia ingerului lui Daniel.

Sudul si Nordul
In ultima viziune a lui Daniel, ingerul Gabriel ii explica profetului ce sa va intampla dupa
ce Persia nu va mai exista ca imperiu (Dan.11, 1.2). Gabriel expune destul de amanuntit
structura marelui razboi aba gadol (Dan.10,1) care se va declansa prin conflictul
greco-persan, soldat cu anexarea Persiei de Alexandru Macedon apoi cum va continua
printr-un conflict permanent intre imparatul de la Sud si cel de la Nord dar se va incheia
intr-un final la vremea sfarsitului prin cucerirea definitiva a Sudului si prabusirea
ireversibila a Nordului.
Capitolele 8 si 11 din cartea lui Daniel sunt capitole paralele, avand o structura literara
chiastica, pentru ca desi folosesc simboluri diferite, acopera aceeasi perioada de timp si
evidentiaza aceleasi entitati politico-religioase. In ambele capitole apar in ordine
cronologica Persia, Grecia, Roma, Cornul mic (cap.8) si Imparatii de la Sud si Nord
(cap.11) iar in final vremea sfarsitului. (3)
Practic tot capitolul 11 este un nesfarsit conflict intre Nord si Sud care paradoxal se
desfasoara dupa o anumita schema. Sudul ataca Nordul, apoi Nordul ataca Sudul (v.5-
39) iar la sfarsit (v.40-45), Sudul ataca pentru ultima oara Nordul, acesta din urma
contraataca si cucereste definitiv Sudul. Apoi Nordul ataca Estul (tara cea minunta,
muntele cel sfant) insa din Est va veni sfarsitul pentru Nord. Acesta se va prabusi
definitiv. In principiu sunt trei teme de baza in capitolul 11: conflicul dintre Sud si
Nord; alianta dintre Sud si Nord; atacul Nordului asupra Estului.

Aceasta structura literara simetrica are rolul de a sublinia caracterul conflictului care se
va finaliza la vremea sfarsitului. Pe de alta parte are si scopul de a preveni o
interpretarea prea rigida a textului din punct de vedere istoric. Mai degraba putem sesiza
o tehnica stilistica particulara care sugereaza nu atat de mult identificarea precisa a
evenimentului ci mai degraba principiul conflictului pe care acesta il reprezinta. De aceea
structura literara a textului favorizeaza in mare parte o interpretare spirituala a
evenimentelor si actorilor din aceasta scena profetica. (4)

Pana la urma esential nu este a se stabili toate detaliile istorice ale capitolului, mai ales in
perioada cuprinsa intre versetele 5-39 ci doar acele repere de baza pentru a putea
intelege mai bine, atat istoric cat si profetic, faza terminala a viziunii (v.40-45). In acest
sens mai putem face o precizare. Exista un caracter dinamic al simbolurilor profetice.
Operand cu imagini si simboluri scopul profetiei nu este de a absolutiza o anumita
realitate istorica ci doar sa-i traseze elementele fundamentale. De ce? Pentru ca
simbolul profetic (ex: metal, animal fantastic sau domestic) reprezinata o realitate
istorica (ex: natiuni, entitati, imprejurari etc.) aflata in dezvoltare,in progresie. De-a
lungul timpului forma se schimba, se modifica, contextul difera dar esenta, caracterul
ramane neschimbat. Acesta este farmecul si genialitatea profetiilor biblice - raman mereu
contemporane cu perioada istorica pe care o traverseaza si relevante pentru publicul
adresant.

De ce sunt denumite Nord si Sud, cele doua forte aflate in conflict? De la simboluri
amorfe (metalele) si cele fantastice (animalele), Daniel sau mai corect spus Gabriel,
schimba registrul si foloseste notiuni abstracte. Care este motivul acestei modificari in
ambalajul literar al profetiei?
In primul rand, in gandirea antica, nordul si sudul reprezenta totalitatea spatiului
terestru. In Biblie exista referinte in acest sens dar si in scrierile altor popoare. (5) In al
doilea rand, punctele cardinale se stabileau, intr-un anumit sens si in functie de pozitia
geografica a poporului Israel.Iar in al treilea rand, se exprima ideea de globalizare a
conflictului, sugerata de imaginea poetica a lui Solomon (Ecl.1,6) despre vantul care sufla
spre sud iar apoi se intoarce spre nord angajat permanent intr-un ciclu continuu. (6)

Este semnificativ faptul ca atat in viziunea antica (biblica sau nu) dar si in geopolitica
moderna, punctele cardinale, dincolo de pozitionari cartografice riguros determinate,
reprezinta si simboluri ale ideologiilor sau puterilor politice aflate in opozitie. Spre
exemplu, conflictul ideologic, uneori militar sau economic, intre Vest si Est, Occident si
Orient, nu reflecta mereu cu acuratete repartitia geografica a actorilor. Astfel ca Australia
si Japonia, din punct de vedere geografic pozitionate in sud, respectiv est dar ideologic
sau geopolitic, sunt integrate in Vest, in civilizatia occidentala. La fel si Dubaiul sau
Bahreinul, tari prin traditie arabe si orientale dar ca viziune si stil de viata, in mare parte
occidentale.

Dar pe cine reprezinta Sudul si Nordul in profetia biblica? Geografic vorbind, la sud de
Israel se afla Egiptul iar la nord, Babilonul. Iar intr-o anumita perioada a istoriei poporului
Israel, in special in vremea imparatilor, mai tot timpul Babilonul si Egiptul se aflau in
conflict, iar evreii erau la mijloc, la propriu si la figurat. Istoric vorbind, dupa moartea lui
Alexandru cel Mare, adica incepand cu v.5 al capitolului 11, Sudul este reprezentat de
dinastia regilor ptolemei, fondata de Ptolemaios I Soter, unul din generalii lui Alexandru
iar Nordul reprezentat de dinastia regilor seleucizi, dupa numele altui general din armata
lui Alexandru, Seleukos I Nikator, care a dominat partea de nord a imperiului. (7)
Profetic vorbind, utilizand cele doua puncte cardinale, sud si nord, ca simboluri atunci
avem de-a face cu Egiptul spiritual si Babilonul spiritual, care desi si-au schimbat de-a
lungul timpului forma politica, geografica sau religioasa, in esenta au ramas aceleasi.
Poate nu intamplator singurele entitati politico-religioase care au au supravietuit
conceptual in simbolistica biblica sunt Egiptul si Babilonul. Ambele apar de la Geneza si
pana la Apocalips. (8)

Marele razboi
La vremea sfarsitului imparatul de la miazazi se va impunge cu el (v.40 pp). In
contextul mai larg al capitolului 11, imparatul de la Nord, Babilonul spiritual, a dominat
cea mai mare parte a perioadei cuprinse intre versetele 36-39, perioada considerata de
multi interpreti ca fiind cea in care clericalismul romano-catolic in asociere cu
absolutismul monarhiilor europene au creat ordinea politico-religioasa a Evului Mediu. In
acest context, la vremea sfarsitului, imparatul sudului revine parca dintr-o lunga perioada
de hibernare si incearca sa reintre pe scena aparent stabila a lumii occidentale.
Identitatea istorica a Sudului s-a schimat de-a lungul timpului. Nu mai este vorba de
Egiptul politic de pe vremea lui Daniel sau cel ptolemeic de pe vremea razboaielor
seleucide.Acelasi Egipt ramane corespondentul special al Sudului, dar este Egiptul
spiritual, care la vremea sfarsitului are o alta configuratie, o alta vestimentatie politica
sau ideologica. In Biblie, Egiptul insumeaza si comercializeza o serie de atitudini ostile lui
Dumnezeu si autoritatii Sale. Iata cel mai elocvent exemplu: Faraon a rspuns, Cine
este Domnul, ca s ascult de glasul Lui i s las pe Israel s plece? Eu nu cunosc pe
Domnul i nu voi lsa pe Israel s plece. (Exod 5:2) Pe de alta parte este si simbolul
independentei fata de Dumnezeu si a increderii totale in fortele proprii:Vai de cei ce se
coboar n Egipt dup ajutor, se bizuiesc pe cai i se ncred n mulimea carelor i n
puterea clreilor, dar nu privesc spre Sfntul lui Israel i nu caut pe Domnul!. (Isaia
31,1)

De-a lungul timpului Sudul alias Egiptul si-a schimbat forma si infatisarea, reprezentantii
si simbolurile dar caracterul a ramas acelasi. La vremea sfarsitului imparatul sudului
declanseaza un atac impotriva nordului. Prin urmare trebuie sa identificam acele
evenimente si actiuni care au vizat rasturnarea vechii ordini, instaurata si mentinuta de
imparatul nordului. Si asta mai ales in contextul vremii sfarsitului, vreme care a debutat,
istoric vorbind, in perioada 1755-1798. (9)

In concluzie, putem vorbi despre o serie de forte politice, filozofice, ideologice, militare
care dupa 1780 au actionat sistematic si concertat, forte care au generat forme noi de
manifestare ale atitudinilor de baza specifice Egiptului: totalitarism, antropocentrism,
umanism, scepticism, ateism, paternalism, materialism, evolutionism,
fundamentalism.
Sa incercam o cronologie a evenimentelor care, printr-un mijloc sau altul, au lansat
atacuri specifice in vederea contestarii si eventual rasturnarii autoritatii imparatului de la
nord.
 1798 Izbucneste asa numita Revolutie Franceza. Este cel mai destabilizator
eveniment din istoria Frantei si a Europei. Monarhia este abolita, Franta devine
republica iar catolicismul inceteaza sa mai fie religie de stat. Statul se laicizeaza
iar religia se prabuseste
1793 Debuteaza, in contextul mai larg al Revolutiei Franceze, domnia teroarei.
Religia este scoasa in afara legii, bibliile sunt arse in public, clerul este macelarit.
O domnie fara Dumnezeu, fara religie, fara rege si fara constitutie. In schimb este
intronat cultul ratiunii.
1798 Generalul Berthier, din ordinul lui Napoleon Bonaparte il aresteza pe Papa
Pius al VI-lea si desfinteaza astfel statul papal, ranind de moarte autoritatea
romano-catolica. Astfel ia sfarsit, lunga suprematie papala, de 1260 de ani. Pius al
VI-lea va muri dupa un an in exil
1848 Karl Marx impreuna cu Frederich Engels publica Manifestul Comunist, cea
mai importanta lucrare a socialismului marxist. Teza fundamentala era abolirea
proprietatilor private, a dreptului la mostenire si nationalizarea mijloacelor de
comunicare si transport.
1848 Tot in aceasta perioada Europa este maturata de un val revolutionar.
Scopul acestor miscari social-politice era rasturnarea oranduirilor bazate pe
monarhism, absolutism, privilegianism si clericalism. Desi nu prea au reusit,
Europa a fost tare zguduita.
1864 Un grup de intelectuali de seama in frunte cu K.Marx infiinteaza la Londra,
Prima Internationala Socialista. Scopul acestei organizatii era ca proletariatul din
toate tarile sa se uneasca iar prin lupta de clasa sa formeze o noua societate
internationala.
1859 Este anul in care Charles Darwin publica lucrarea Originea Speciilor, cea
mai influenta lucrare stiintifica din sec.XIX. Darwin propune o noua viziune asupra
lumii, in care omul nu este creat de Dumnezeu ci este rezultatul unei evolutii
complexe a speciilor.
1917 Daca in 1848, Rusia tarista nu a fost afectata de revolutiile din Europa,
iata ca sosise ceasul pentru cel mai mare seism politic de la inceputul sec.XX.
Izbucneste revolutia bolsevica, tarul si familia sa sunt executati iar Rusia se
transforma in Uniunea Sovietica.
1946 Intr-un discurs tinut in fata audientei unei universitati americane,
W.Churchill anunta ca Uniunea Sovietica a tras o cortina de fier care izola definitiv
Europa de Est de Occident. Deja se conturau premisele razboiului rece si aparitia
celor doua blocuri politice opuse.
1949 O grea lovitura aplicata de fundamentalistii socialisti este convertirea
Chinei la comunism. Imparatul devine un simplu cetatean, muncitor in fabrica, iar
China imperiala devine Republica Populara Chineza. Este al doilea stat ca
suprafata al imperiului rosu.
1955 Ca replica la Organizatia Atlanticului de Nord, Uniunea Sovietica lanseaza
oficial instrumentul de lupta numit Pactul de la Varsovia, organizatie militara
formata din toate statele socialiste ale Europei de Est, care avea drept scop
contracararea influentei NATO.
1962 Este momentul cel mai sensibil din istoria razboiului rece cand omenirea
s-a aflat la granita cu perspectiva imediata a razboiului nuclear. Asa numit-a criza
a rachetelor din Cuba, a adus SUA si URSS-ul in pozitia de a se ameninta reciproc
cu incarcaturi nucleare.
1979 Guvernul pro-occidental al sahului Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, este
rasturnat prin forta datorita miscarilor populare fundamentaliste radicale. Se
declanseaza "marea revolutie islamica" prin care Iranul devine stat teocratic
fundamentalist condus de Ayatollahul Khomeini si aliat de baza al Uniunii Sovietice
in golful Persic.
1981 Papa Ioan Paul al II-lea este impuscat in timp ce se afla in mijlocul
multimii. Se pare ca mana lunga a KGB-ului a ajuns foarte aproape de suveranul
pontif pentru ca acesta, polonez fiind, sprijinea fatis actiunile si revendicarile
sindicatului Solidaritatea din Polonia.
Iata care era concluzia lui Winston Churchill despre dinamica evenimentelor petrecute
pana la inceputul secolului XX.
(Din) timpul lui Spartacus Weishaupt pn la Karl Marx, iar apoi Trotsky, Bela-Kuhn,
Rosa Luxembourg i Emma Goldman, aceast conspiraie mondial ... s-a dezvoltat
treptat. Ea a jucat un rol determinant i recunoscut n tragedia Revoluiei Franceze. A
fost izvorul fiecrei micri subversive de-a lungul secolului XIX; iar acum la sfrit,
aceast grupare de personaliti extraordinare din lumea interlop a marilor orae ale
Europei i Americii, a nfcat poporul rus i a devenit practic stpna indisputabil ai
acelui enorm imperiu. Nu e cazul s se exagereze contribuia adus n crearea
bolevismului i in declaarea revoluiei din Rusia de aceti internaionaliti i n mare
parte atei, evrei. Cu siguran c a fost una foarte mare; probabil c le depete pe
celelalte. (10)

Asa cum sugereaza si marele politician britanic, evenimentele descrise mai sus foarte
succint, nu sunt momente izolate si fara legatura unele cu altele, care s-au intamplat
pur si simplu. Ele fac parte dintr-un complex de evenimente care vizau tocmai
rasturnarea polului de dominatie al imparatului de la nord. Este impungerea Sudului
printr-un atac politic, social, filozofic, stiintific, militar, economic si cultural timp de exact
200 de ani, intre 1789-1989. Cam aceasta este actiunea Sudului de la vremea sfarsitului.
Dar desi se parea ca imparatul de la miazazi isi disputa jumatate din globul pamantesc si
ameninta sa contamineze si cealalta jumatate, profetia anunta o mare surpriza din partea
nordului iar istoria a confirmat lucrul acesta. Imparatul de la Nord avea sa contraatace,
iar consecintele aveau sa fie incredibile. Si au existat interpreti ai profetiilor lui Daniel
care pe baza versetului 40 anticipau si predicau caderea si sfarsitul comunismului.

De ceva ani incoace am tot afirmat ca puterea comunismului se va farimita si se va

prabusi in fata puterii crescande a papalitatii asa cum afirma ultima profetie a lui Daniel
despre imparatul de la nord." (11) Afirmatia era facuta prin 1957, in plina putere
comunista a imperiului sovietic. Iata ca imparatul de la miazazi avea zilele numarate.
Exact peste 32 de ani, se declansa cea mai mare furtuna politica si sociala din Europa de
Est care avea sa duca in 1991 la decesul Uniunii Sovietice.
Sosise vremea imparatului de la nord. Iar profetia vorbea despre mari ispravi pe care
acest imparat avea sa le faca dupa 1989 incolo.

1 - Relatarea a fost facuta in 1859 de un veterean de razboi (Anthony Sherman), scriitorului

Wesley Bradshaw, care a publicat-o In revista National Tribune, din December, 1880 (republicata in
Stars and Stripes, din 21 December, 1950.
2 - Pentru relatarea pe larg a viziunii vezi: www.redevelopment.com/america/wash.htm
3 - Vezi tabelul referitor la acest paralelism in sectiunea Scheme:
www.ultimulimperiu.ro/resurse.html
4 - Jacques Doukhan, Le Soupir de la Terre, Vie et Sante, 1993, p.242
5 - Vezi Ps.89,12; Ez.21,3.4; Ecl.1,6. Pe de alta parte cronicile egiptene il descriau pe Artarxerxes
ca imparat al Sudului si al Nordului, o referire clara la dominatia mondiala a Persiei.
6 - Interesant este ca in limba ebraica, ruach (vant), inseamna si duh, in sensul de fiinta
supranaturala.
7 - http://en.wikipedia.org/wiki/Seleucus_I_Nicator; http://en.wikipedia.org/wiki/Ptolemy_I_Soter
8 - Egiptul (Geneza 12,10 si Apocalipsa 11,8) si Babilonul (Geneza 11,9 si Apocalips 18,21)
9 - Conventional, majoritatea interpretilor profetiior lui Daniel, vad in aceasta perioada lansarea
vremii sfarsitului deoarece sunt implicate acele semne din lumea naturala si politico-religioasa,
sugerate in
profetiile lui Daniel, Isus si Ioan. Pentru mai multe informatii, vezi Episodul VI al acestei serii.
10 - Winston Churchill, Illustrated Sunday Herald, 8 Februarie, 1920.
11 - Louis F. Were, Preparing for the Close of Probation, 1957.
TENTATIA IMPERIALA A AMERICII
Coca Cola ber alles

de Sorin Petrof
10 martie 2007

In 1982 la scurt timp dupa moartea lui Leonid Brejnev, ca secretar general al
partidului comunist sovietic, este ales fostul sef al KGB-ului, Iuri Andropov.
Ultima aventura a Uniunii Sovietice se numea Afganistan si incepuse cu trei ani in
urma. Din acest motiv situatia internationala era destul de tensionata. Venirea la
putere a lui Andropov alimenta anumite temeri pe continentul american in
privinta politicii externe sovietice. In acest sens revista TIME in numarul din 22
Noiembrie 1982 acorda spatiu larg unui articol de fond avand ca subiect central
recenta numire a noului secretar general al partidului si maniera in care acesta ar
putea gestiona relatiile sovieto-americane.

Articolul a avut un efect nebanuit asupra unei fetite de 10 ani din Statele Unite, pe nume
Samantha Smith. Daca lumii ii e asa frica de el (Andropov), de ce nu-i scrie nimeni o
scrisoare ca sa-l intrebe daca are de gand sa porneasca un razboi sau nu? o intreaba
fetita pe mama ei. De ce nu-i scrii tu? i-a replicat d-na Smith. Astfel ca Samantha se
apuca imediat de scris si ii compune presedintelui sovietic urmatoarea scrisoare:

Draga D-le Andropov,

Numele meu este Samantha Smith si am zece ani. Felicitari pentru noua dvs.functie.
Sunt ingrijorata de faptul ca Rusia si Statele Unite ale Americii ar putea sa intre intr-un
razboi nuclear. Sunteti hotarat sa incepeti un asemenea razboi sau nu? Daca nu, va rog
sa-mi spuneti ce veti face ca sa nu fie razboi. Nu trebuie sa-mi raspundeti la aceasta
intrebare dar as vrea sa stiu de ce doriti sa cuceriti lumea sau cel putin tara
noastra?Dumnezeu a creat lumea pentru ca noi sa traim impreuna in pace si nu in
conflict. Cu sinceritate, Samantha Smith (1)

Surprinzator, scrisoarea ei a fost publicata in ziarul comunist Pravda iar pe 25 Aprilie, a

primit raspuns din partea lui Andropov. Acesta intr-o maniera amabila ii apreciaza curajul
si sinceritatea, o asigura ca nu are intentia sa lanseze vreun razboi impotriva nimanui,
ca-si doreste o relatie de prietenie si cooperare cu Statele Unite si, ca sa se convinga ca
poporul sovietic este un popor pasnic, o invita in Uniunea Sovietica sa petreaca doua
saptamani intr-o tabara internationala, pe malul marii Caspice. Imediat scrisoarea devine
stire de senzatie in ambele tari iar Samantha este personajul momentului. In luna Iunie,
1983, Samantha impreuna cu parintii ei viziteaza Uniunea Sovietica si devine astfel un
ambasador al pacii intre cele doua tari.

Acesta a fost un moment duios, emotionant din timpul razboiului rece. Insa miza era
foarte mare iar situatia doar aparent linistita. In timp ce Samantha Smith ii scria
presedintelui sovietic, in alta parte a lumii, mai precis la Vatican, Ronald Reagan si Papa
Ioan Paul al II lea aveau o intrevedere de taina. Subiectul discutiei, care a durat cam 50
de minute, era un plan punctual de subminare a comunismului care sa conduca inevitabil
la prabusirea lui. Deja se ridicau primii nori ai marii furtuni.

Incepand cu 1789 imparatului Sudului lansase asupra Nordului un atac fara precedent, pe
toate fronturile. Era cea mai ampla si concertata actiune de rasturnare a ordinii globale
din toata istoria consemnata. In general, forma conflictul Sud-Nord, a capatat de-a lungul
timpului, cel mult dimensiuni regionale, dar acum, conform intentiilor intemeietorilor
miscarii bolsevice, revolutia trebuia sa devina globala. Proletari din toate tarile, uniti-
va! era apelul final a lui Marx si apoi a lui Lenin in lupta impotriva capitalismului. In
acest context, comunismul era prevazut ca etapa finala a evolutiei social-politice a
omenirii.

Deja prin 1907, Ellen White anticipa declansarea unei miscari globale, asemanatoare
revolutiei franceze, care avea sa arunce lumea intr-un teribil conflict:
n acelai timp, anarhia caut s mture cu desvrire legile, nu numai pe cele divine
dar i pe cele omeneti. Centralizarea bogiei i puterii; alianele la scar mondial
pentru mbogirea celor puini pe seama celor muli; asocierea claselor srace pentru
aprarea intereselor i cererilor lor; spiritul de nelinite, de rscoal i vrsare de snge;
rspndirea la scar global a acelorai nvturi care au declanat Revoluia Francez
toate acestea au tendina de a implica ntreaga lume ntr-un conflict similar cu acela
care a zguduit Frana. (2)
Pana la declansarea primului razboi mondial in 1914, Europa, cu putine exceptii, era
construita pe structura traditionala social-politica, de sorginte occidentala. Adica un
mariaj dubios intre politica si religie, monarhie si clericalism, fier si lut. Din ramasitele
Imperiului Roman, divizarea interna pe care a produs-o lutul (Biserica), s-a extins si in
exterior, provocand prin secolul V, fragmentarea ireversibila a imperiului (vezi Dan.2,41-
43). S-au format astfel primele entitati teritoriale care au stat la baza natiunilor-stat de
mai tarziu: Franta, Spania, Anglia. De-a lungul timpului statele s-au consolidat sau
deteriorat, ridicat sau prabusit dar structura sistemului international a ramas la fel.
Actorii veneau si plecau, jucau sau faceau semne cu mana publicului dar SCENA
ramanea neschimabata.

Structura clasica era definita de cateva mari puteri, de obicei cinci actori principali, care
sub diverse infatisari si aparente si in functie de interesele si securitatea regionala, se
aliau sau se tineau in sah reciproc (vezi reprezentatiile istorice date de Franta, Anglia,
Prusia, Turcia si Rusia pana in 1914). (3) Lumea era MULTIPOLARA, adica o distributie
a puterii in mai multe zone.

Insa dupa consumarea celui de-al doilea razboi mondial in 1945, lumea nu a mai fost la
fel. Fostii aliati deveneau acum adversari si isi disputau lumea, teritoriul, influenta si
sfera de dominatie. Deja la Yalta, in 1945, Europa de Est fusese trasa la sorti si se
impartise in functie de interesele marilor puteri. De acum incolo, doar doi actori mai
incapeau pe scena lumii: SUA si URSS. Lumea devenise BIPOLARA. Exact ce prevazuse
Tocqueville inca din 1835. (4) Incepea o noua etapa a conflictului intre Sud si Nord,
acum un conflict intre blocul estic socialist si cel vestic occidental.

Simbolul acestui conflict era infamul zid al Berlinului ridicat in 1961 de guvernul est-
german, cu binecuvatarea data din cetatea Kremlinului, pentru a preveni imigratia
esticilor in Vest. Cele doua superputeri au trasat prin nisipul istoriei linia de demarcatie a
sferei de dominatie. Astfel ca Berlinul devenise kilometrul zero al lumii. Era marea arena
dintre raul Elba si Rin unde un milion de soldati plus mii de arme nucleare de ambele
parti ale Cortinei de Fier au inghetat istoria, divizand Berlinul, Germania si Europa intr-un
joc al sortii cu scor nul, care nu permitea nici avansare nici retragere. Situatia paradoxala
a celor doi scorpioni aflati intr-un borcan: cine inteapa primul, moare al doilea...Razboiul
rece trebuia sa ramana rece pentru ca in caz contrar, nu ar fi existat nici un invingator. Si
cu toate acestea ca intr-o evolutie dificila pe barna istoriei, cei doi actori nu puteau face
altceva decat ca printr-un nesfarsit balet sa se impinga si sa sa traga reciproc cu
speranta ca unul din ei ar fi depasit linia de demarcatie si ar fi fost descalificat.

Dar profetia anticipa o reactie iesita din comun din partea Nordului, ca un contraatac fata
de impungerile sistematice aplicate de Sud:
La vremea sfritului, mpratul de la miazzi se va mpunge cu el. i mpratul de la
miaznoapte se va npusti ca o furtun peste el, cu care i clrei i cu multe corbii; va
nainta asupra rilor lui, se va revrsa ca un ru i le va neca. (Daniel 11,40)
Daca imparatulul Sudului era acum reprezentat de coalitia de forte ale lumii socialist-
comuniste in frunte cu Uniunea Sovietica, imparatul Nordului este usor de identificat. Dar
mai intai, ce reprezinta Nordul in Biblie?
Ezechiel 26,7: Cci aa vorbete Domnul, Dumnezeu: Iat c aduc de la miaznoapte
mpotriva Tirului pe Nebucadnear, mpratul Babilonului, mpratul tuturor mprailor,
cu cai, care, clrei i cu o mare mulime de popoare.
Ieremia 46,2.20: ...asupra Egiptului, mpotriva oastei lui Faraon Neco, mpratul
Egiptului, care era lng rul Eufratului, la Carchemi i care a fost btut de
Nebucadnear, mpratul Babilonului... Egiptul este o juncan foarte frumoas...
Nimicitorul vine dela miaznoapte peste ea.

In Biblie, Nordul este reprezentat de Babilon, dupa cum Sudul este reprezentat de Egipt.
Exista o mostenire culturala, ideologica si religioasa care s-a transmis de-a lungul
timpului, de la Babilonul antic si pana in prezent, via Grecia, Roma, imperiala si papala,
Europa Occidentala, samd.
Am putea rezuma pe scurt atributele Babilonului spiritual care se regasesc in esenta in
toate manifestarile istorice ale acestei entitati: imperialism, capitalism, crestinism
(politic, de stat), liberalism, individualism, hedonism, relativism.
Toate acestea vin in opozitie directa cu atributele Egiptului spiritual: totalitarism,
socialism, ateism, conservatorism, colectivism, moralism, fundamentalism. (5)

La vremea sfarsitului, imparatul Nordului era reprezentat de lumea politico-religioasa

occidentala. Incepand din 1789, imparatului Nordului ii fusese contestata autoritatea,
ranita demnitatea si atacata suveranitatea. Dupa caderea cortinei de fier au existat
nenumarate incercari din partea vesticilor de a destabiliza blocul de Est, unele avand un
impact local, e adevarat temporar, dar cel putin simbolic. (6) Insa era prea devreme.
Dar incepand cu anii 80 au aparut primii nori prevestitori de furtuna. Momentul cela mai
important al acestei perioade este intalnirea speciala dintre Reagan si Papa Ioan Paul al
II lea din 1982. In numarul din 4 Februarie 1992, revista Time publica un articol de fond
cu titlul The Holy Alliance in care explica ce s-a intamplat atunci:
Luni, 7 iunie, 1982, n sala de ntruniri a Vaticanului au fost prezente doar dou
persoane: Papa Ioan Paul al II-lea i preedintele Ronald Reagan. A fost prima ntlnire
dintre cei doi lideri, iar discuia a durat aproximativ cincizeci de minute ... La aceast
ntrunire, Reagan i Papa au ajuns la un acord n vederea lansrii unei campanii
clandestine, menite s grbeasc dezmembrarea Imperiului Comunist. Richard Allen,
consilierul numrul unu al Securitii Naionale, declar: Aceasta a fost una dintre
cele mai mari aliane secrete din toate timpurile ... n timpul primei jumti a
anului 1982, a fost plnuit o strategie compus din cinci etape, care avea ca obiectiv
prbuirea economiei sovietice... (7)
Si exact dupa 200 de ani de la Revolutia Franceza (prima impungere a imparatului de la
Sud), s-a declansat marea furtuna despre care vorbea Gabriel in capitolul 11 al cartii lui
Daniel. Anul 1989 este momentul cand presiunea se acumulase atat de mult incat s-a
eliberat o mare forta a istoriei care a spulberat pur si simplu autoritatea si suprematia
Sudului.

Distingem patru momente cheie ale anului 1989:

Revolutiile din Europa de Est: incepand din toamna lui 89, din Polonia si pana
in Albania, valul revolutiilor a cuprins toata Europa de Est. Guvernele comuniste
se prabuseau ca intr-un joc de domino iar libertatea se raspandea ca focul in
miriste.
Prabusirea Zidului Berlinului: in luna Noiembrie, sub privirile neputincioase ale
autoritatilor comuniste din RDG, granita intre Vest si Est se deschidea datorita
exodului masivi de est germani. Sosise timpul ca Zidul Berlinului sa fie daramat.
Summit-ul de la Malta: in perioada 2-3 Decembrie, Mihail Gorbaciov si George
H.Bush se intalneau intr-un cadru mai putin protocolar, pe un vas in raza portului
 din Malta, pentru a discuta recentele schimbari din Europa de Est si pentru a pune
capat razboiului rece.
Gorbaciov si Papa Ioan Paul al II lea: Tot in luna decembrie, la Vatican, a
avut loc cea mai neobisnuita intalnire dintre tarul lumii ateiste si liderul lumii
crestine. Vizita presedintelui sovietic in cetatea Vaticanului avea semnificatii
speciale, profunde.

In numarul din 25 Decembrie din 1989, revista americana Newsweek, abordand

dinamica marilor schimbari din Europa de Est isi intitula articolul de fond, The Days of
the Wirlwind (Zilele furtunii). Intr-adevar furtuna era in plina desfasurare. Iar
imparatul Nordului folosise toate mijloacele, calareti, care, corabii - presiuni
economice si militare, pentru a cucerii teritoriul de la Sud. (8)

Pe data de 25 decembrie 1991, mai precis la ora 19.32, steagul rosu cu secera si ciocanul
al Uniunii Sovietice era cobarat pentru ultima oara iar in locul lui s-a inaltat steagul
tricolor (alb, rosu, albastru) al Federatiei Ruse. Imperiul de la Sud (URSS-ul), fusese ucis,
nu atat de mult din cauza dusmanilor sai, desi si acestia au avut un rol precis in acest
sens, cat mai ales datorita celui care ar fi trebuit sa-l insanatoseasca, ultimul secretar
general, Mihail Sergheevici Gorbaciov. Se pare ca doza de glasnosti si perestrioka, desi
mica, s-a dovedit a fi fatala. Istoria ii datoreaza enorm lui Gorbaciov pentru acest caz
istoric de mega-malpraxis deoarece a crutat omenirea de conflagratia care de obicei
insoteste decesul unui imperiu.

Dupa 1991 lumea incetase sa mai fie bipolara. Scena avea acum doar un singur actor.
Iar actorul nu cunostea prea bine regulile jocului intr-o lume UNIPOLARA. Aceasta
metafora magnetica este un nonsens din punct de vedere tehnic, o aliniere de forte
presupune cel putin doi poli, insa ca realitate politica este cat de poate de elocventa.
Noua distributie a puterii sugereaza o imagine foarte potrivita: o pilitura magnetica
formata din 200 de entitati care se aliniaza in diferite grade de atractie fata de un singur
pol, care este America.

Pentru prima data in istorie, imparatul Nordului era fata-n fata cu o scena goala,
nerevendicata de nimeni. Si s-a grabit s-o ocupe in asa fel incat nimeni sa nu mai fie
ispitit sa joace altfel decat el va canta... Rezumativ, ultimile ispravi ale imparatului
nordului pot fi evidentiate in felul urmator:

1991 Datorita invaziei irakiene in Kuweit, SUA impreuna cu o coalitie formata

din 30 de natiuni lanseaza operatiunea Furtuna Desertului (tot furtuna!),
primul razboi din Golf, pentru stabilitatea regiunii dar mai ales pentru stabilitatea
pretului petrolului...
1999 Intr-o actiune fara precedent in Europa de Est, Alianta Nord-Atlantica
coordonata de Statele Unite declanseaza un atac aerian asupra Serbiei, atac ce
viza rasturnarea regimului lui Slobodan Milosevici, oponent fatis al Americii si
Occidentului.
2001 In urma atacului terorist de la 11 Septembrie din New York si
Waghinghton, SUA declanseaza War on Terror razboiul impotriva terorismului
avand ca prim tinta regimul taliban din Afganistan si presupusul autor moral al
atentatelor, Osama bin Laden.
2003 Statele Unite ale Americii pornesc intr-o actiune unilaterala, fara sprjinul
NATO sau consimtamantul ONU, in al doilea razboi din Golf care urmareste
rasturnarea regimului lui Saddam Hussein si gestionarea mai responsabila a
resurselor din zona...

In timp ce forta imparatului de la Nord este de neegalat, dragonii s-au intors sub o noua
infatisare. Noii demoni ai Sudului nu mai vorbesc limba lui Lenin ci pe cea a lui
Momamed. Islamul radical nu se manifesta ca un stat sau ca o natiune ci se comporta
ca o franciza globala spirituala a fundamentalismului, fara destinatari cu rezidenta
permanenta ci doar cu expeditori si exportatori de terorism. Este singurul figurant de pe
scena internationala care contesta dominatia Nordului. Si l-a mpus deja pe marele
imparat de la miazanoapte prin atacul de la World Trade Center din 2001 dar si in locurile
unde acesta are reprezentati sau aliati (vezi atentatele din Madrid si Londra).

Dar profetia prevede actiuni fara precedent ale imparatului de la Nord care nu se va opri
doar la granitele Egiptului spiritual, ci il va cuceri definitiv si va domina intreaga lume.
Hubert Vdrine, ministru de externe francez recunostea noua structura globala, fara
precedent in istorie: Statele Unite ale Americii domin toat arena lumii: din punct de
vedere economic, tehnic, militar, financiar, cultural. Nu a mai existat o situaie similar in
istorie. Iar forta dominatiei lui, secretul puterii este dimensiunea culturala a imperiului
sau. Arma emblematica a Nordului nu este neaparat panoplia de armament ultra
sofisticat si ingrijorator de inteligent ci simbolul unei banale cutii de Coca Cola sau
secventa unui film de la Holywood. Prin asemenea emisari si prin multe alte mijloace
imparatul isi extinde granitele. ber alles...

1 - www.en.wikipedia.org/wiki/Samantha_Smith
2 - E.G. White, Education, p.228, 1907
3 - Vezi harta din sectiunea Resurse, subcategoria Harti
4 - Alexis de Tocqueville, Democracy in America, Vol.1, P. 441.
5 - Vezi tabelul din sectiunea Resurse, subcategoria Scheme
6 - Revolutia din Ungara, 1956; Primavara de la Praga, 1968 etc.
7 - Pentru detaliile acestui plan, vezi Anexa acestui rezumat.
8 - Pentru alte comentarii din presa vremii, vezi Anexa.
Confirmari istorice ale profetiei din Daniel 11:40

de Sorin Petrof
10 martie 2007

n presa seculara din perioada 1989-1992 au aprut diferite articole care

confirmau evenimentele profetice din Daniel 11,40 uneori folosind chiar i
expresiile biblice pentru a descrie conflictul ntre Sud i Nord:

nceputul Furtunii
Pentru a comenta alianta Statelor Unite cu Vaticanul, n scopul doborrii Comunismului,
revista Time, din 24 februarie, 1992, a ales titlul, Holy Alliance (Sfnta Alian).
Revista se preocup de natura secret a acestei aliane i de relaia apropiat dintre
Vatican i Statele Unite. Ea prezint legtura dintre Vatican i Statelor Unite, identificnd
Solidaritatea ca fiind unul dintre pionii principali n aceast intrig. Revista
menioneaz, de asemenea, folosirea armatei, a serviciilor secrete (CIA) i a presiunilor
financiare, ca fiind elementele cheie n aceast colaborare.

Luni, 7 iunie, 1982, n sala de ntruniri a Vaticanului au fost prezente doar dou
persoane: Papa Ioan Paul al II-lea i preedintele Ronald Reagan. A fost prima
ntlnire dintre cei doi lideri, iar discuia a durat aproximativ cincizeci de minute ...
La aceast ntrunire, Reagan i Papa au ajuns la un acord n vederea lansrii
unei campanii clandestine, menite s grbeasc dezmembrarea Imperiului
Comunist. Richard Allen, consilierul numrul unu al Securitii Naionale, declar:
Aceasta a fost una dintre cele mai mari aliane secrete din toate timpurile... . n
timpul primei jumti a anului 1982, a fost plnuit o strategie compus din cinci
etape, care avea ca obiectiv prbuirea economiei sovietice...:

[1] Unul dintre elementele centrale ale strategiei a fost procesul de consolidare militar
a Statelor Unite, aflat deja n curs de desfurare, care urmrea s-i fac pe sovietici
incapabili s concureze financiar Iniiativa de Aprare Strategic a lui Reagan Rzboiul
Stelelor.
[2] Operaiunile secrete urmreau s ncurajeze micrile reformatoare din Ungaria,
Cehoslovacia i Polonia.
[3] Ajutorul financiar acordat naiunilor membre ale Pactului de la Varovia era
determinat de disponibilitatea acestora de a proteja drepturile omului i de a ndeplini
reforme politice i economice liberale.
[4] Izolarea economic a Uniunii Sovietice i mpiedicarea accesului spre Moscova a
tehnologiei Occidentale i Japoneze. Administraia se concentra asupra respingerii unui
plan care reprezenta pentru U.R.S.S. sperana celei mai importante surse financiare
pentru secolul douzeci i unu: profitul obinut de pe urma conductei de alimentare cu
gaz natural a Europei Occidentale.
[5] Utilizarea tot mai larg a posturilor Radio Liberty, Vocea Americii i Europa Liber,
pentru transmiterea mesajelor Administraiei ctre naiunile Europei Rsritene.

Asemenea tuturor conductorilor mari i norocoi, Papa i Preedintele au

exploatat puterile istoriei pentru a-i realiza propriile lor scopuri. ... Putin cate
putin, sovieticii si guvernul cominust din Polonia s-au plecat in fata presiunii
morale, economice si politice impuse de Papa si Presedinte. Time, 24
februarie, 1992, p.29 30.

Zile ale Furtunii (Days of the Wirlwind) titlu al unui articol din Newsweek, 25
decembrie 1989, care prezint cronologia cderii Comunismului. Autorul s-a gndit c
cel mai potrivit titlu al articolului a fost acelai cuvnt folosit de dou ori de ctre Daniel
pentru descrierea profetic exact a aceluiai eveniment.

Prin ntrevederi particulare cu conductori de stat, prin consultri n anticamer

cu grupri dizidente i printr-o propagand perseverent n favoarea cruciadei
sale mpotriva tiraniei, acesta [Ioan Paul al II-lea] a contribuit la dezvoltarea
celei mai mari schimbri politice de la Revoluia Rus ncoace.
Goana dup libertate din Europa rsritean este o plcut victorie pentru Ioan
Paul al II-lea. n 1935, Iosif Stalin, conductorul suprem al Uniunii Sovietice, a
primit un sfat nesolicitat. I s-a spus s ntreprind un gest reconciliant fa de
Vatican. Dac vor fi mpinse prea departe, rile lui catolice ar fi putut deveni
antirevoluionare. Mustaa lui cea mare a amplificat dispreul lui Stalin. Papa?
Cte divizii are Papa? a rspuns el. I s-a spus c nu are nici una. Acum s-ar
putea rspunde c nici nu are nevoie de vreuna. Sistemul comunist se
frmieaz la o usoara atingere.
Triumful lui Ioan Paul al II-lea valul libertii care se revars peste Europa
rsritean rspunde celei mai fierbini rugciuni a acestuia. Life, dec.1989.

Cuvntul a goni este un verb folosit pentru a descrie rspndirea acestea liberti. El
se va revrsa [va goni] ca un ru i le va neca. Acest autor a ales termenul se va
mpunge pentru a descrie rzboiul Comunismului mpotriva Catolicismului.

Vineri, ntlnirea preedintelui sovietic cu Papa Ioan Paul al II-lea a fost cea mai
recent etap a unei revoluii n lumea comunist, pe care Papa a ajutat-o s
izbucneasc i creia Gorbaciov i-a permis s se ntmple. U.S.A. Today, articol
de copert, 1989.

Pn recent, batalioanele marxismului preau s fie cu un pas naintea

soldailor Crucii. n 1917, la izbucnirea Revoluiei Bolevice, Lenin a vorbit n
favoarea toleranei, dar a rspndit teroarea. Rusia a ajuns scldat n sngele
martirilor, spune Printele Gleb Yakunin, cel mai curajos militant ortodox n
favoarea libertii. n primii cinci ani ai puterii bolevice, 28 de episcopi i 1200
de preoi au fost junghiai de secera roie. Stalin a accelerat n mare msur
teroarea i, pn la sfritul guvernrii lui Hruciov, procesul de lichidare a
clerului atinsese un numr de 50000 de victime. Dup cel de-al doilea rzboi
mondial, dei mai puin sngeroas, persecuia s-a rspndit n Ucraina i n noul
bloc sovietic, afectnd milioane de romano-catolici, protestani i ortodoci.
Time, 4 decembrie, 1989.

Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic n 1989, nici unul nu
este mai plin de semnificaii pentru istorie i mai incredibil precum ntlnirea
politic ce va avea loc sptmna aceasta n Cetatea Vaticanului. Acolo, n
spaioasa sal de ceremonii a Palatului Apostolic din secolul al 16-lea, arul lumii
ateiste, Mihail Gorbaciov, se va ntlni cu Vicarul lui Hristos, Papa Ioan Paul
al II-lea. Momentul va fi emoionant, nu numai pentru c Ioan Paul a contribuit, n
ara sa de origine, Polonia, la exacerbarea febrei dup libertate care s-a
rspndit ca un foc n miriten toat Europa Rsritean. Dincolo de aceasta,
ntlnirea celor doi oameni simbolizeaz ncheierea celui mai dramatic rzboi
spiritual al secolului al XX-lea, conflict n care fora aparent irezistibil a
Comunismului s-a confruntat cu obiectivul neschimbtor al Cretintii. Time, 4
decembrie, 1989.
n timp ce politica de retragere a lui Gorbaciov era cauza imediat a reaciei n
lan a libertii care s-a rspndit n ntreaga Europ rsritean n ultimele
luni, Ioan Paul merit s i se acorde un credit mult mai extins. Time, 4
decembrie, 1989
Care i clrei

n 1981, blocul comunist primise un alt oc. Un nou preedinte american, Ronald
Regan, a nceput s-i pun n aplicare promisiunea de a-i nfrunta pe sovietici
fr nici o ezitare. Pe parcursul urmtorilor ani, el a accelerat procesul de
consolidare militar i a anunat Iniiativa Strategic de Aprare (SDI), un sistem
de aprare aerian destinat proteciei mpotriva atacurilor cu rachete. Regan a
susinut rebelii anti-comuniti din Nicaragua, Angola, Cambogia i Afganistan. Iar
trupele americane au eliberat insula Grenada de hoardele comuniste.
Simmntul de siguran al sovieticilor a fost zguduit..... De asemenea,
Europa Occidental exercita i ea presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a lansat
ntr-un proces de modernizare militar. Electoratul german i-a manifestat
repulsia fa de uverturile mpciutoare ale Rusiei i a ales un guvern care a
votat construirea unor rachete noi cu raz medie de aciune... . Presiunea
militar a alianei americano occidental a determinat o retragere
rapid a sovieticilor. Readers Digest, martie 1990.

Cu multe corbii

Gorbaciov a neles de asemenea c supravieuirea politic i economic depinde

de bunvoina poporului sovietic, aflat printre cretinii care i-au depit
ntotdeauna din punct de vedere numeric. Mai mult, Gorbaciov are nevoie de
cooperarea Occidentului, observ printele Mark, un preot ortodox reformator
din Moscova, care consider c programul lui Gorbaciov n U.R.S.S. este un
rezultat al necesitilor impuse de politica extern. Time, 4 decembrie,
1989.

Ceea ce este incredibil n aceast istorie este faptul c Dumnezeu a transmis prin intermediul profetului Daniel, o
descriere foarte concis a acestor evenimente, n doar un singur verset, care conine aproape cincizeci de cuvinte.
ROMA A.D. - ROMA D.C.
In God ALL Trust

de Sorin Petrof
17 martie 2007

In contextul luptei permanente dintre Nord si Sud, in secolul II i.Hr. mai precis in
anul 168 imparatul Nordului declanseaza un nou atac impotriva Sudului. Pe
vremea aceea reprezentant al Nordului era imparatul seleucid, Antiochus al IV
lea, supranumit Epiphanes (revelatia lui Zeus). Antiochus si-a inceput campania
de cucerire a Egiptului hotarat sa incorporeze acest regat in imperiul sau. Dar pe
cand se afla la doar 7 km distanta de Alexandria a fost interpelat de o delegatie
romana in frunte cu consulul roman, reprezentantul Senatului din Roma, Popilius
Laenas. Acesta l-a somat sa se retraga neconditionat si imediat din Egipt. Cum
Antioch incerca sa traga de timp si sa evite un raspuns concret, consulul roman a
desenat in jurul regelui seleucid un cerc pe nisip si i-a spus sa nu depaseasca cercul acela
pana nu transmite raspunsul sau Senatului roman. Umilit si constrans in felul acesta,
Antioch a transmis urmatorul raspuns: Voi face tot ce crede Senatul ca este de cuvinta."
Numai dupa acest gest, consulul roman i-a intins mana si l-a declarat prieten si aliat al
Romei. (1)

Insa manios ca planurile sale au fost zadarnicite de interventia romana, in retragerea sa

din Sud, trecand prin Palestina, s-a razbunat pe iudeii din Ierusalim. L-a trimis pe
generalul Apollonius in fruntea unei armate de 22.000 de soldati ca sa intre in Ierusalim.
Acesta s-a prefacut ca vine cu intentii pasnice...(cat de pasnic poti fi cu 22.000 de
oameni dupa tine!), a asteptat sa vina Sabatul, iar cand majoritatea evreilor se aflau la
Templu sau prin sinagogi, Apollonius a declansat masacrul. Peste 40.000 de iudei si-au
pierdut viata in acest pogrom antic. Ritualurile de la Templu au fost desfintate, pe altarul
sfant a fost ridicata statuia lui Zeus cu chipul lui Epiphanes, porci au fost jertfiti,
prizonierii evrei obligati sa manance, Scripturile au fost arse iar pazirea Sabatului
interzisa. Ierusalimul a devenit garnizoana siriana iar in oras a fost permisa doar
prezenta apostatilor si a paganilor.

Astfel s-a declasat prima persecutie religioasa din istoria poporului evreu. Aparent
motivul acestei actiunii este de neinteles, asta datorita faptului ca politeistii erau in
general foarte toleranti fata de celelalte religii, inclusiv cea iudaica, iar elenizarea (2),
fata de care multi iudei aveau repulsie, nu se aplica peste tot la fel. Singura explicatie
ramanea cea patologica. Antiochus nu prea era deloc Epiphanes ci mai degraba
Epimanes. (3)

Acest eveniment n-a fost doar un moment dramatic al istoriei iudeilor, consemnat in
literatura intertestamentala a sec.II, de altfel subiect central al celor doua carti ale
Macabeilor, ci un eveniment profetizat de ingerul Gabriel in Daniel 11, 29-35:

29 La o vreme hotrt, va porni din nou mpotriva mpratului de miazzi; dar de data
aceasta lucrurile nu vor mai merge ca mai nainte. 30 Nite corbii din Chitim vor nainta
mpotriva lui iar el, desndjduit, se va ntoarce napoi. Apoi, mnios mpotriva
legmntului sfnt, nu va sta cu mnile n sn ci la ntoarcere, se va nelege cu ceice vor
prsi legmntul sfnt. 31 Nite oti trimise de el, vor veni i vor spurca sfntul Loca,
cetuia, vor face s nceteze jertfa necurmat i vor aeza urciunea pustiitorului. Va
ademeni prin linguiri pe ceice rup legmntul. 32 Dar aceia din popor, care vor cunoate
pe Dumnezeul lor, vor rmnea tarii vor face mari isprvi. 33 nelepii poporului vor
nva pe muli. Unii vor cdea, pentru o vreme, lovii de sabie i de flacr, de robie i
de jaf. 34 Cnd vor cdea, vor fi ajutai puin i muli se vor uni cu ei din frnicie. 35
Chiar i din cei nelepi, muli vor cdea, ca s fie ncercai, curii i albii, pn la
vremea sfritului, cci sfritul nu va fi dect la vremea hotrt.
Toate secventele inserate de Gabriel in descrierea conflicului milenar dintre Sud si Nord
au fost selectate special pentru a oferi indicii despre forma si manifestarea ultimului
conflict. Astfel ca tema Antioch este un model pentru vremea sfarsitului.

Cum arata conflictul la vremea sfarsitului? Daniel 11, 40-45:

40 La vremea sfritului, mpratul dela miazzi se va mpunge cu el. i mpratul dela

miaznoapte se va npusti ca o furtun peste el, cu care i clrei i cu multe corbii; va
nainta asupra rilor lui, se va revrsa ca un ru i le va neca. 41 Va intra i n ara cea
minunat i zeci de mii vor cdea. Dar Edomul, Moabul i fruntaii copiilor lui Amon vor
scpa din mna lui. 42 i va ntinde mna peste felurite ari i nici ara Egiptului nu va
scpa. 43 Ci se va face stpn pe vistieriile de aur i de argint i pe toate lucrurile
scumpe ale Egiptului. Libienii i Etiopienii vor veni n alai dup el. 44 Dar nite zvonuri,
venite dela rsrit i de la miaznoapte, l vor nspimnta i atunci va porni cu o mare
mnie, ca s prpdeasc i s nimiceasc cu desvrire pe muli. 45 i va ntinde
corturile palatului su ntre mare i muntele cel slvit i sfnt. Apoi i va ajunge sfritul
i nimeni nu-i va fi ntr'ajutor.

Dupa contraatacul Nordului, care oficial a debutat in 1989, lumea arata cu totul altfel si
se afla intr-un proces continuu de transformare si remodelare. In lupta sa impotriva
Sudului (Comunismul, iar mai recent Terorismul), Nordul invadeaza toate natiunile care
au fost sau care mai sunt inca sub jurisdictia imparatului de la miazazi. Pe scurt, iata
cateva directii ale furtunii provocate de imparatul de la miazanoapte:

1989 Furtuna se declanseaza in Europa de Est si cuprinde toate tarile

comuniste;
1991 Furtuna (Desert Storm) se indreapta spre Golful Persic, in Irak;
2001 Furtuna loveste acum si Afganistanul, spulberand regimul taliban;
2003 Furtuna se intoarce in Irak, dar de data aceasta pentru ultima oara.

Scopul declarat al acestei actiuni fara precedent este eliberarea Orientului Mijlociu de
tirani, dictatori si teroristi si implementarea democratiei in toata regiunea pentru
stabilitatea si siguranta intregii planete. Suna frumos dar ireal. Profetia vorbeste insa de
o actiune de nordicizare a regiunii care are drept scop achizitionarea si gestionarea
resurselor din zona. Pana aici, nu e nimic anormal in contextul dinamicii unui imperiu, cel
mai mare pe care istoria l-a cunoscut vreodata, care se afla in plin proces de expansiune
teritoriala. Pana la urma aceasta este regula de aur a oricarui imperiu care se respecta:
Extinde si stapaneste!

Problema este alta. De ce intra imparatul Nordului in Tara cea minunata? Va intra i n
ara cea minunat i zeci de mii vor cdea. Dar Edomul, Moabul i fruntaii copiilor lui
Amon vor scpa din mna lui. (v.41) Insa asa cum interventia militara a lui Antioch a
fost cel putin ciudata daca nu anormala, la fel este si reactia de neinteles a ultimului
imparat al Nordului. Ce reprezinta insa, Tara cea minunata? Dar Edomul, Moabul si
Amonul? In simbolistica biblica Tara cea minunata era tara sfanta, Israelul. Ea se afla la
intersectia conflictului dintre Nord si Sud, pentru ca se afla la Nord de Egipt si la Sud de
Babilon. Si de obicei era victima colaterala a acestui conflict. Edomul, Moabul si Amonul
erau vecinii Israelului, dusmani neimpacati dar si rude indepartate. (4) Intr-o
traducere libera cam asa s-ar formula acest verset 41: Va intra in Israel, zeci de mii
vor cadea dar vecinii, dusmanii, rudele Israelului vor scapa din mana lui.

Dar la vremea sfarsitului nu mai avem de-a face cu un Israel ca entitate politica,
teocratica, sau cu un stat care este in continuare pastratorul legamantului cu Dumnezeu,
acest privilegiu fiind anulat in prima parte a secolului I, prin respingerea colectiva a
jertfei si lucrarii lui Isus Hristos. Desi este interpretarea favorita a fundamentalistilor
evanghelici care vad in Israelul modern punctul central al ultimului conflict si al planului
lui Dumnezeu, cu toate acestea Biblia nu sustine asemenea ipoteze. Si pentru ca SUA
este aliatul traditional al Israelului, acesti interpreti au inventat un Antihrist, care
obligatoriu trebuie sa provina din Europa via Uniunea Europeana sau din structurile ONU
ca secretar general si care va veni la Ierusalim, in Templul refacut si se va da drept
Dumnezeu. Fantezista interpretare dar foarte indragita in discursurile si scenariile
eschatologice ale militantilor evanghelici de peste ocean. Daca ar fi vorba de Israelul fizic
atunci ce sa spunem despre Edom, Moab si Amon? Unde sunt aceste natiuni in prezent?
Cum imterpretam, unele elemente literale iar altele simbolice?

In viziunea biblica, Israelul este simbolul poporului lui Dumnezeu care de-a lungul
timpului si-a schimbat forma de manifestare dar esenta a ramas aceeasi. Si care este
aceasta esenta? Un popor crestin, practicant, fundamentat pe invatatura biblica,
nealterata si loial lui Dumnezeu. Mai mult, acest popor nu mai poate fi localizat doar intr-
un singur perimetru geografic, cum era Israelul antic pe vremuri, ci in prezent este
raspandit pe toata suprafata pamantului. Atunci cum va intra imparatul Nordului in
Israelul spiritual de astazi? Pentru ca textul nu sugereaza o actiune politica sau militara,
pentru ca nu are de-a face cu un stat. Si nici nu pare o actiune violenta sau brutala desi
sunt multe victime- zeci de mii. Mai degraba s-ar putea sugera o actiune de natura
religioasa, o ofensiva de natura spirituala.

Cum arata lumea din punct de vedere religios dupa 1989? Imparatul Sudului a dorit sa
aboleasca religia din mintile si preocuparile oamenilor. Prin propaganda, filozofie, decrete
sau persecutii religioase s-a incercat alienarea omului de Dumnezeu sau de religie. Dar
paradoxal, din religia care era opiumul popoarelor (K.Marx) aceasta s-a transformat in
vitamina popoarelor. Astfel ca dupa 90 incoace asistam la Revanche de Dieu, dupa
cum isi intitula Gilles Kepel, politolog francez, un articol depre resurgenta religioasa a
vremurilor recente. (5) O incredibila revitalizare a sentimentului religios in ciuda
efectelor globalizarii, respandirii democratiei si libertatii si a efectelor post-
modernismului.

Daca la inceputul sec.XX, 50% din populatia globului se identifica cu una din cele patru
mari religii (Catolicismul, Protestantismul, Islamul si Hinduismul), acum la inceputul
sec.XXI procentul s-a majorat la 64% si tinde sa ajunga usor spre 70%. Andre Malraux
nu era prea sigur de lucrul acesta cand afirma ca sec.XXI va fi religios sau nu va fi
deloc. Se pare ca secolul nostru a debutat ca foarte religios, chiar periculos de religios,
intr-un anumit sens. Iar acest demers religios incepe deja sa impuna noi abordari in
practica relatiilor internationale. Asa cum observa si cunoscutul istoric si profesor
american, Philip Jenkin,

Orict de tare i-ar fi surprins acest lucru pe analitii politici cu o generaie sau dou n
urm, frontierele politice critice ale lumii nu sunt decise de atitudinile fa de clas sau
materialismul dialectic, ci de concepii rivale despre Dumnezeu.

Incotro se indreapta aceasta resurgenta religioasa? Se va rezuma doar la convingeri si

practici individuale, inocente si dezinteresate? Sau va crea suportul phihologic si social
pentru amplasarea scenei finale a relatiilor sau conflictelor internationale, scena in care
religia va juca rolul principal. Liderii acestei lumi si-au dat deja seama ca lumea este mult
mai complexa ca acum 20 de ani si ca suportul politic sau economic nu este suficient
pentru rezolvarea problemelor globale. In acest sens vor utiliza cu succes sentimentul
religios universal pentru a configura o noua ordine mondiala in care Religia si Politica vor
face casa buna impreuna... Precedente exista in istorie. Iar cel mai sugestiv este cel din
sec.IV d.Hr.

Imparatul Constantin a fost de departe cel mai influent lider politic din tot panteonul
imparatilor romani. Desi nu l-a depasit pe Iulius Cesar in cuceriri si administratie si nici
pe Marc Aurelius in filozofie si expansiune dar a reusit o performanta extraordinara in
perioada de apus a marelui imperiu. Pentru a asigura unitatea imperiului aflat in vizibil
declin, Constantin, supranumit si cel Mare, a combinat artistic elementele religioase
crestine cu cele statale pagane. Si ca o oficializare a acestui dubios concubinaj a instituit
o zi de sarbatoare si odihna, asa numita Venerabilis Dies Solis. (6) Avand convingerea
ca este omul providential, chemat de Dumnezeul crestinilor la o misiune speciala, avand
si confirmari supranaturale in acest sens (7), Constantin a realizat cel mai periculos dar
eficient experiment de politica aplicata. A combinat doua entitati, straine prin natura dar
complementare prin aspiratii, Lutul si Fierul, adica Religia cu Politica. Iar prin acest
amestec a pus bazele colosului care a strivit sub picioarele sale de fier manjit cu lut, zeci
de milioane de oameni de-a lungul celui mai lung cosmar al istoriei, perioada intunecata
a Evului Mediu.

La vremea sfarsitului, profetia ne avertizeaza ca acel colos din Daniel 2, cu capul

Babilonului si picioarele Romei va fi reactivat sub o forma mult mai infricosatoare si
teribila. Imparatul Nordului va incepe sa manifeste apucaturi medievale. Statuia Libertatii
se va transforma in Colosul Terorii. Iar baza acestei metamorfoze o va constitui
vechiul amestec al religiei cu politica tocmai in tara care timp de peste 200 de ani s-a
tinut departe de aceasta mare ispita. Prin urmare un atac politico-religios din partea
imparatului de la Nord sub forma unui decret, impuneri sau chiar agresiuni va genera
zeci de mii de caderi in poporul lui Dumnezeu.

Dar paradoxal, dusmanii, vecinii, rudele Israelului spiritual vor scapa. Adica Edomul,
Moabul si Amonul modern. Pe cine reprezinta acestia? La aceasta intrebare am putea
raspunde prin alta intrebare: cine sunt rudele indepartate ale Israelului spiritual, al
poporului crestin, dar totodata si dusmani si vecini? Evreii si musulmanii corespund
acestei descrieri. Impreuna cu crestinii ei alcatuiesc cele trei, si singurele, religii
monoteiste, asa numite popoare ale Cartii. Toate trei au la baza acelasi parinte spiritual,
Avraam. (8) Toate se bazeaza pe revelatie si profeti, au intemeietori si o etica morala
bine definita. Desi exista asemanari sunt si foarte multe diferente si o mare rivalitate
istorica. De aceea simbolul Edomului, Moabului si Amonului este extrem de sugestiv,
tocmai pentru a prezenta relatia speciala si paradoxala dintre acestia si Israel.

1. vezi descrierea completa a evenimentului la

http://en.wikipedia.org/wiki/Gaius_Popillius_Laenas
2. Elenizarea se referea la procesul prin care valorile culturii grecesti erau transmise
sau impuse celorlate popoare, scopul final fiind: o singura limba, un singur popor,
o singura religie.
3. Joc de cuvinte in limba greaca, Epimanes insemnand, cel nebun. Cu acest epitet
era gratulat Antioch de unii din contemporanii sai, lucizi la minte si care isi dadeau
seama de tulburarile de caracter ale ambitiosului rege.
4. Edom erau celalalt nume a lui Esau, fratele lui Iacov iar Moab si Amon erau fiii
incestuali ai lui Lot, nepotul lui Avraam.
5. Revansa lui Dumnezeu (in franceza, in original); titlul unui interviu cu Gilles Kepel,
aparut in Geopolitique, nr.33 (primavara 1991) iar ulterior titlul cartii sale pe
aceeasi tema.
6. La data de 7 Martie 321, Constatin cel Mare a promulgat prima lege duminicala
din istoria crestinismului, recomandand tuturor cetatenilor imperiului sa se
odihneasca in venerabila zi a soarelui.
7. Conform marturiei biografului sau, Eusebiu din Cezarea, Constantin in preziua
luptei cu Maxentiu, rivalul sau din Apus, rugandu-se spiritului tatalui sau, a avut o
vedenie in care i s-a aratat semnul crucii invaluit in soare cu mesajul in greceste:
sau in latina In hoc signo, vinces- cu acest semn vei invinge.
Neintelegand despre ce este vorba merge la culcare dar noaptea, asa cum a
pretins ulterior, insusi Hristos i-a aparut in vis si i-a explicat semnificatia vedeniei,
 fagaduindu-I victoria asupra lui Maxrntiu, daca va folosi crucea ca emblema pe
steagurile si scuturile romane.
8. Ishmael, parintele arabilor, a fost fiul nelegitim a lui Avraam si beneficiarul unei
fagaduinte din partea lui Dumnezeu. (vezi Gen.21,8-21)

Se pare ca la vremea sfarsitului, in contextul furtunii declansate pe toate fronturile de

imparatul de la miazanoapte, vor fi unii care vor scapa de mana lui. Un grup de evrei si
musulmani practicanti se vor opune politicii de nordicizare dusa de imparat. Atunci se vor
trezi si unii crestini practicanti care vor explica si contextul profetic al acestei politici. Lui
Dumnezeu nu-i va fi greu sa-i convinga pe edomitii, amonitii si moabitii moderni care
este adevarata realitate a Imparatiei lui Dumnezeu si centralitatea lui Isus Hristos in
planul de mantuire. Sa nu uitam ca El este specialist in convertiri de
fundamentalisti...(vezi transformarea lui Saul din Tars in apostolul Pavel) Astfel ca
Dumnezeu va folosi lucrurile nebune ale acestei lumi ca sa le faca de ras pe cele
intelepte...Numai asa va reusi sa declanseze opozitia de care se va impiedica imparatul
de la nord si care ii va grabi sfarsitul. Dumnezeu nu se va folosi de edomitii, amonitii si
moabitii acestei lumi datorita dogmelor, ritualurilor, formelor lor de inchinare ci in ciuda
lor. Dincolo de asta Dumnezeu cauta un caracter, o tarie si o dorinta de a se increde in
El. Asa au scapat si cei de pe vremea lui Antioch pentru ca: aceia din popor, care vor
cunoate pe Dumnezeul lor, vor rmnea tarii vor face mari isprvi.

1 - vezi descrierea completa a evenimentului la

http://en.wikipedia.org/wiki/Gaius_Popillius_Laenas
2 - Elenizarea se referea la procesul prin care valorile culturii grecesti erau transmise sau
impuse celorlate popoare, scopul final fiind: o singura limba, un singur popor, o singura
religie.
3 - Joc de cuvinte in limba greaca, Epimanes insemnand, cel nebun. Cu acest epitet era
gratulat Antioch de unii din contemporanii sai, lucizi la minte si care isi dadeau seama de
tulburarile de caracter ale ambitiosului rege.
4 - Edom erau celalalt nume a lui Esau, fratele lui Iacov iar Moab si Amon erau fiii
incestuali ai lui Lot, nepotul lui Avraam.
5 - Revansa lui Dumnezeu (in franceza, in original); titlul unui interviu cu Gilles Kepel,
aparut in Geopolitique, nr.33 (primavara 1991) iar ulterior titlul cartii sale pe aceeasi
tema.
6 - La data de 7 Martie 321, Constatin cel Mare a promulgat prima lege duminicala din
istoria crestinismului, recomandand tuturor cetatenilor imperiului sa se odihneasca in
venerabila zi a soarelui.
7 - Conform marturiei biografului sau, Eusebiu din Cezarea, Constantin in preziua luptei
cu Maxentiu, rivalul sau din Apus, rugandu-se spiritului tatalui sau, a avut o vedenie in
care i s-a aratat semnul crucii invaluit in soare cu mesajul in greceste: sau
in latina In hoc signo, vinces- cu acest semn vei invinge. Neintelegand despre ce este
vorba merge la culcare dar noaptea, asa cum a pretins ulterior, insusi Hristos i-a aparut
in vis si i-a explicat semnificatia vedeniei, fagaduindu-I victoria asupra lui Maxrntiu, daca
va folosi crucea ca emblema pe steagurile si scuturile romane
8 - Ishmael, parintele arabilor, a fost fiul nelegitim a lui Avraam si beneficiarul unei
fagaduinte din partea lui Dumnezeu. (vezi Gen.21,8-21)
NOUA ORDINE IMPERIALA
Ultima fuga a lui Mohammed

de Sorin Petrof
24 martie 2007

La 11 Septembrie 2001 in New York City cu putin inaintea orei 900 s-a
declansat, am putea spune, cea mai mare lovitura de teatru, nu doar a secolului
ci chiar din istoria Statelor Unite. Desi poate parea prezumtioasa eticheta insa
consecintele acestui moment dramatic, sunt cele mai complexe din ultima suta
de ani. America a primit cea mai dura lovitura prin atacul asupra Turnurilor
Gemene si a Pentagonului. In acest context, Pearl Harbor a fost un foc de artficii.
Fara a minimaliza totusi drama din 7 decembrie 1941, unde peste 24.000 de
americani au murit, atacurile de la World Trade Center, desi n-au intrecut in
numarul de victime sau pagube materiale tragicul eveniment de la Pearl Harbor,
au fost cea mai mare catastrofa politica din istoria americana. Unica super-putere a
lumii, atacata cu propriile arme, pe teritoriul ei, in simbolurile emblematice: finantele
(World Trade Center) si armata (Pentagonul).

Pe 11 Septembrie 2001 a fost ultima zi de pace si prima zi de razboi. S-a declansat cel
de-al IV lea razboi mondial. Razboiul impotriva terorismului care, dupa parerea
vicepresedintelui american Dick Cheney, este diferit fa de rzboiul din Golf, n sensul
c s-ar putea s nu se ncheie niciodat. Cel puin, nu n timpul vieii noastre. Dupa
infrangerea Uniunii Sovietice in anii 90, iata ca la inceputul secolului XXI, ultimul bastion
al imparatului de la Sud, este reprezentat de o alta forta ideologica si politica:
fundamentalismul islamic. Fara sa ne lansam in speculatii apocaliptice precare sau sa
cautam cu tot dinadinsul corespondente profetice, acest eveniment se inscrie totusi intr-
un scenariu mai complex, al unui context mai amplu.

Ca sa utilizam o analogie mai plastica, pe marea tabla de sah a lumii, nebunul a dat sah
la rege, atacandu-l frontal. A fost foarte fericit in nebunia lui ca a reusit sa provoace
regele. Dar nebunul nu s-a asteptat la un lucru. Ca regele n-a mai tinut cont de regulile
jocului, joc in care era conditionat de mutari si pozitii si a inceput sa actioneze ca o
regina, adica sa nu aiba nici o limitare pe tabla si sa atace in toate directiile, facand orice
miscare posibila. Un exemplu elocvent in acest sens este strategia americana de
sercuritate nationala in care se vorbeste despre maniera in care SUA va trebui sa
gestioneze urmatoare crize:

Strategia american de securitate naional se va baza pe un internaionalism american

care reflect unitatea valorilor i succeselor noastre naionale... n timp ce SUA vor
ncerca s-i asigure constant sprijinul comunitii internaionale, totui nu vom ezita s
ne exercitm dreptul de auto-aprare prin utilizarea de aciuni preventive. (1)

Cu alte cuvinte este vizat orice loc din lumea aceasta, care ar constitui un pericol la
adresa securitatii nationale americane sau a intereselor Americii sau ale aliatilor ei. Prim
urmare acel loc poate beneficia de utilizarea de actiuni preventive, adica de lovituri de
ciomag sau de exportul de morcovi, (2) care sa elimine din fasa orice tentativa
periculoasa a dusmanilor democratiei. Practic asta spune si profetia despre campania de
expansiune a imparatului de la Nord care are un plan bine stabilit in noua conjunctura
geopolitica.

Daniel 11, 42-43: i va ntinde mna peste felurite ri i nici ara Egiptului nu va
scpa. Ci se va face stpn pe vistieriile de aur i de argint i pe toate lucrurile scumpe
ale Egiptului. Libienii i Etiopienii vor veni n alai dup el. Profetia prevede o ascensiune
fara precedent a puterii imparatului de la Nord si o dominatie fara egal asupra unor
teritorii de pe aceasta planeta, care pana nu demult nu faceau parte din jurisdictia lui.

Are vreo semnificatie profetica acest conflict? Ce natura are de fapt razboiul
impotriva terorismului? Care sunt acele felurite tari pe care imparatul
Nordului vrea sa puna mana? Si cum s-a ajuns in punctul acesta?

Totul a inceput in peninsula Arabiei in secolul VI d.Hr. Conform traditiei crestine, cei 12
apostoli au predicat Evanghelia in toata lumea cunoscuta de atunci, parere impartasita si
de triburile nomade din desertul Arabiei. Exista totusi o singura exceptie in aceasta
evanghelizare aproape universala, peninsula Arabiei. Aceasta zona nu beneficiase de
vestirea Evangheliei in primele secole, nici prin predicarea apostolilor nici prin cea a
urmasilor lor. Arabii din zona aceasta nu aveau un apostol al lor si nici o scripura in limba
lor, asa cum aveau crestinii si evreii. Bulversati de inconsecventele si confuzia ce domnea
in sanul celor doua religii monoteiste, dar ramanand fideli mai departe traditiilor politeiste
pe care le mostenisera de mii de ani, arabii din desert credeau ca Dumnezeu, Allah (3) le
va trimite si lor un profet si o scriptura in limba araba.

In momentul in care Muhammad ibn Abdullah a inceput sa predice, cei mai multi au
crezut ca aceasta este implinirea asteptarilor lor adica restaurarea credintei curate a lui
Ibrahim (Avraam). Dar cine a fost Muhammad? Nascut in anul 570 d.Hr. la Mecca (Arabia
Saudita de astazi), Mahomed (in transcrierea usuala), a ramas de timpuriu orfan. A fost
crescut de bunicul sau iar dupa moartea acestuia a fost adoptat de unchiul sau, care l-a
initiat de altfel in tainele comertului. Calatoreste mult in expeditii comerciale, intra in
contact cu civilizatiile contemporane invecinate cu Arabia, la 26 de ani se insoara si se
dezvolta ca un prosper om de afaceri.

Deseori se retragea in munti pentru meditatie si rugaciune dar exact la varsta de 40 de

ani, in anul 610 d.Hr., pe cand se afla intr-o noapte in pestera din muntele Hira, el
predinde ca a avut prima viziune in care ingerul Gabriel i-a spus sa rostesca cu voce tare
ceea ce Allah i-a pus in minte. Adica primele cuvinte din ceea ce mai tarziu se va numi
Quran sau Coran (recitarile), colectia de invataturi primite timp de 22 de ani prin
experiente asemanatoare. In esenta aceste invataturi sustineau ca Dumnezeu Scripturilor
(iudaice si crestine) numit de arabi Allah este unicul si singurul Dumnezeu adevarat;
adevarata religie inseamna islam, adica supunere totala fata de Allah; profetii
Scripturilor Vechiului si Noului Testament sunt profetii Domnului iar Mahomed este
mesagerul si ultimul profet; nu este nevoie de nici o structura clericala pentru ca fiecare
este responsabil in mod personal de mantuirea lui practicand cei cinci stalpi ai Islamului
(rugaciunea, postul, credinta, milostenia, si pelerinajul).

Mahomed incepe sa predice noua invatatura si someaza triburile arabe sa renunte la idoli
si sa se supuna doar lui Allah, sa inceteze razbunarile si luptele tribale, sa contruiasca o
societate bazata pe dreptate, compasiune si iertare. In anul 622, este nevoit sa fuga
datorita persecutiilor declansate de predicarea sa. Are loc asa numita hegira, adica fuga
lui Mahomed de la Mecca la Medina (cetatea Yatrib). De atunci se calculeaza calendarul
islamic pana in ziua de astazi si practic incepe marea ascensiune a religiei musulmane. La
63 de ani, Mahomed se stinge brusc din viata dar lumea creata de el n-a disparut.

Cert este ca mesajul lui, la inceput primit cu reticenta, a constituit o forta catalizatoare
teribila ceea ce a condus la tranformarea unor triburi idolatre de arabi comercianti intr-
una dintre cele mai infloritoare civilizatii existente pana la vremea aceea. Imperiul
Islamic a fost superputerea Evului Mediu si a jucat un rol dominant in afacerile lumii pana
in secolul XVIII. De-a lungul timpului s-a raspandit ca focul in miriste, a cuprins teritorii
intinse si a castigat adepti numerosi (4) insa in acelasi timp Islamul a suferit si diverse
transformari ideologice, teologice sau doctrinare prin adaugirea de traditii, speculatii si
filozofii.
Ca reactie la decaderea religiei islamice si la dominatia vestica (in special britanica) in
peninsula Arabiei, la sfarsitul secolului XVIII, Muhammad ibn Abd al-Wahhab (1703-
1792) un teolog reformator islamic a pus bazele unei miscari de reintoarcere la
invataturile primare ale religiei lui Mahomed. Se formeaza astfel wahabismul in Arabia
Saudita iar mai tarziu talibanismul in Afganistan, miscari islamice fundamentaliste,
exclusiviste care vor influenta radical clasele conducatoare ale celor doua tari.
Wahabismul este strans asociat cu familia saudita (Casa lui Saud, printul care a format
dinastia sauditilor) care a inceput sa conduca peninsula Arabiei la inceputul secolului XX.
(5)

In 1938, regele Arabiei Saudite, Abd-al-Aziz ibn Saud a autorizat o echipa de americani
de la Standard Oil of California sa foreze portiuni ale desertului aflate la granita cu golful
Persic, pentru a identifica noi resurse de apa. Dupa forari indelungate si lipsite de rezultat
n-au gasit nici o picatura de apa. Dar in schimb, forand la putul nr.7, mai adanc decat
era cazul, au descoperit primele indicii a ceea ce se parea a fi cea mai mare rezerva
petroliera din intreaga lume Din acest moment totul s-a schimbat. Daca pana acum
principala sursa de venit al regatului saudit era turismul religios (pelerinajele
credinciosilor musulmani la Mecca si Medina) de acum incolo stilul de viata al beduinilor
arabi avea sa se schimbe radical. Aceasta tara izolata fara nici un produs important
pentru export devinise acum un factor major in politica globala, familia saudita devenind
jucator cheie pe scena lumii.

Regiunea Orientului Mijlociu este zona dominanta in economia afacerilor internationale.

Cine controleaza aceasta regiune, conduce lumea. Din 1938 incoace scopul oricaror
puteri aflate in afara acestui perimetru a fost de a mentine aceasta zona, divizata din
punct de vedere politic. Si asta pentru ca a se impiedica aparitia unei puteri
regionale care sa gestioneze independent resursele naturale atat de abundend
concentrate in peninsula Arabiei. Dupa cum se exprima si Departamentul de Stat
American in 1945: Rezervele acestei regiuni [Orientul Mijlociu] constituie o surs
inimaginabil, putere strategic i una dintre cele mai mari valori materiale din
istoria lumii.

Puterea care s-a apropiat cel mai mult de aceasta bogatie si care a dominat intreaga
regiune Euroasia, a fost puterea sovietica. Nu este de mirare ca la inceputul anilor 70,
principalul obiectiv al politicii externe la americane a fost acela de a restrange puterea
URSS-ului printr-un sistem complex de aliante care plecau de pe tarmurile Norvegiei
trecand prin Europa, Orientul Mijlociu, apoi de-a lungul coastei de sud a Asiei si pana in
nord spre stramtoarea Bering. Insa doua evenimente au strapuns aceasta incercuire:
revolutia islamica din Iran (februarie 1979) soldata cu debarcarea sahului Reza
Pahlavi, aliat al americanilor si invadarea Afganistanului de catre URSS (decembrie
1979).

Avand o perspectiva sumbra asupra evolutiei emisfere estice, aflata din ce in ce mai mult
sub influenta sovieticilor, Statele Unite a inceput sa contracareze aceasta influenta prin
actiuni indirecte, acoperite, pentru a transforma razboiul din Afganistan intr-un nou
Vietnam dar de data asta in defavoarea puterii de la Kremlin. In colaborare cu guvernul
saudit, ingrijorat la randul lui de apropierea sovieticilor, americanii au pus bazele unui
plan de stopare a URSS-ului prin infiintarea unei organizatii fundamentaliste islamice care
sa duca un razboi de gherila. Sponzorizata de familii private din Arabia Saudita si
antrenata de CIA, organizatia avea sa devina o unealta puternica in mana americanilor in
lupta cu sovieticii in Afganistan. Multe familii saudite au contribuit cu sume uriase in
acest proiect iar cea mai bogata si numereoasa din aceste familii avea sa fie cunoscuta
mai tarziu ca familiabin Laden.

Insa infrangerea suferita de sovietici in Afganistan si prabusirea Uniunii Sovietice a avut

un impact puternic asupra acestor luptatori islamisti. Era pentru prima oara in istorie
cand o forta islamica a contribuit la caderea unei mari superputeri. In viziunea lor era o
victorie islamica, generata de luptatori islamici si alimentata de fonduri islamice. Ce s-a
intamplat cu acesti zeci de mii de combatanti islamisti, necrutatori si extrem de bine
experimentati, dupa sfarsitul razboiului rece? Fara tel, proscrisi de guvernele seculare
din lumea araba si cea occidentala, neavand unde sa se intoarca, Afganistanul ramanand
de acum singura tara de adoptie, Al-Qaeda era consecinta neintentionata a politicii
externe americane, care si-a pirdut total interesul fata de respectiva zona si organizatie.
(6)

O superputere se prabusise, iar cealalta ramasese nedisputata si la carma intregii

planete. Primul razboi din Golf (1991) a alimentat temerile cercurilor fundamentaliste
islamice ca desi pericolul rosu trecuse acum un alt pericol se profila la orizont. Unchiul
Sam pusese ochii pe resursele din Golful Persic iar de acolo pana la marea bogatie a
campurilor petroliere ale pamantului sfant, Arabia Saudita, era doar o aruncatura de bat.
Visul lui Osama bin Laden si a insurgentilor islamisti, preponderent wahabiti, era crearea
unui nou califat islamic in toata lumea araba. Pentru ca acest vis sa devina realitate era
nevoie de un eveniment catalizator care sa declanseze o miscare popolara de mari
proportii care eventual sa declanseze revolutia pan-islamica.

Planul lui Osama era sa provoace SUA in asa fel incat acestea sa atace Islamul, preferabil
Arabia Saudita, pamantul sfant musulman, pentru ca intreaga lumea islamica sa se
uneasca in cea mai mare insurectie impotriva Vestului. Si asa s-a nascut 11 Septembrie
2001. Calculele sale au fost foarte bune pentru ca SUA a raspuns prompt provocarii dar
nu asa cum se astepta Osama. America a declansat razboiul dar nu impotriva Islamului ci
impotriva Terorismului, invadand Afganistanul in 2001 si Irakul in 2003 dupa principul
startegic al Romei antice, atat de plastic explicat de marele economist austriac, Joseph
Schumpteter:

Nu exista col n lumea cunoscut unde anumite interese s nu fie presupuse a fi n

pericol sau atacate chiar. Dac interesele nu erau ale Romei atunci erau ale aliailor
Romei; iar dac Roma nu avea aliai atunci aliaii trebuiau inventai. Cnd era imposibil
s fabrice un presupus interes atunci onoarea naional era cea care fusese insultat.
Rzboiul era ntotdeauna nvluit ntr-o aur de legalitate. Roma era ntotdeauna atacat
de vecini nelegiuii. Lumea ntreag era npdit de o groaz de dumani iar datoria
manifest a Romei era s vegheze mpotriva planurilor lor agresive i neschimbtoare."
(7)

De ce s-a aventurat America in zona cea mai fierbinte a globului? Pentru ca nu avea alta
optiune in contextul expansiunii teritoriale specifica oricarui imperiu. Indiferent daca
Imperiul American este rezultatul oportunismului sau accidentului, al necesitatii sau al
strategiei deliberate, ceea ce conteaza acum este ca el exista iar daca nu ar fi existat s-ar
fi gasit o alta natiune ca sa-si atribuie un asemena rol. (8) Marea problema a dinamicii
imperiale este rezida chiar in vointa de imperiu care actioneaza ca un drog autodistructiv.
Iar RESURSELE si PUTEREA sunt formele disperate ale acestui drog. Acestea sunt
adevaratele motive ale prezentei americane in Orientul Mijlociu: 60% din rezervele
mondiale de petrol sunt concentrate in aceasta regiune iar aici este punctul pivotal de
extindere a influentri si puterii in toata zona pentru ca nici o alta putere regionala sa nu
conteste sau eventual sa inlocuiasca hegemonia Statelor Unite.

Inca din 2000 se discuta serios pe aceasta tema. Un grup de neoconservatori americani,
adunati sub egida Project for the New American Century, un ONG infiintat tocmai
pentru atingerea scopului enuntat chiar in denumire, elabora un document despre
securitatea nationala americana subliniind faptul ca procesul transformrii,chiar dac va
aduce schimbri revoluionare, va fi unul ndelungat, n absena unui eveniment
catastrofal i catalizator ca un nou Pearl Harbor. (9) Intr-adevar ar fi fost foarte
indelungata expansiunea spre Orintul Mijlociu daca nu se intampla ceva catalizator si
catastrofal. Exact la un an de la acesta afirmatie evenimentul s-a produs si noul Pearl
Harbour se dezlantuie sub forma atacurilor teroriste de la WTC si Pentagon. Ocazia
venise, pretextul exista iar de acum incolo, toata lumea e a mea (10)

i va ntinde mna peste felurite ri i nici ara Egiptului nu va scpa. Ci se va face

stpn pe vistieriile de aur i de argint i pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii
i Etiopienii vor veni n alai dup el. Care sunt acele felurite tari care sunt vizate de
imparatul Nordului? In primul rand tarile din perimetrul Orientului Mijlociu, perimetru
care se vrea redesenat pana acolo incat sa apara state noi pe harta, altele sa se
miscoreze iar celelelte se se mareasca si ca o cireasa pe tort, crearea unui stat sfant
islamic decupat din Arabia Saudita si care sa joace rolul unui fel de Vatican in lumea
musulmana. (11) Dar mai sunt si alte tari vizate. O scurta trecere in revista:

COREEA DE NORD singura tara care mai pastreaza cultul comunismului dus
pana la absurd dar care in ultima vreme da semnale ca nu mai rezista sub
presiunile economice impuse de SUA datorita programului nuclear nord coreean.
IRANUL este tara cea mai rebela din axa raului si care creaza cele mai mari
probleme Americii, prin sposorizarea de actiuni teroriste in Iraq si Palestina. Se
preconizeaza chiar un atac aerian din partea SUA care vizeaza facilitatile nucleare
ale Iranului.
SIRIA un client mai vechi al Americii, indexat si el in aceeasi categorie de
proscrisi, element destabilizator in conflictele arabo-isreliene, sponsor de baza al
terorismului international.
LIBIA intra in aceeasi categorie a statelor problema care a beneficiat de
lovituri preventive din partea Americii dar care in ultima vreme a incercat sa
normalizeze relatiile cu Washingtonul, constient fiind de izolarea sa pe plan politic,
international.
ARABIA SAUDITA desi familia regala saudita a fost de-a lungul timpului un
aliat de baza al Americii, totusi acest teritoriu este extrem de sensibil atat pentru
arabi cat si pentru occidentali. Inca ramane un important centru de sponsorizare
al terorismului. Si, deloc intamplator, atat Bin Laden cat si 17 din cei 19 teroristi
ai aerului erau sauditi si wahabiti.
CUBA o alta reminiscenta comunista a epocii de aur a sovietelor dar care dupa
moartea lui Fidel Castro isi va schimba radical pozitia fata de SUA si va normaliza
relatiile.
VENEZUELA in aceeasi familie latin americana este Venezuela, al patrulea
producator mondial de petrol si care prin vocea harismaticului ei presedinte Hugo
Chavez, ramane un oponent fatis al politicii americane din spatiul Americii de Sud.
Dar si pentru boss-ul Hugo, unchiul Sam are ac de basca lui...rosie.
RUSIA nu intra in categoriile de mai sus dar ramane un potential pericol iar
grija administratiei de la Washington este sa nu-i permita sa mai ajunga vreodata
ceea ce a fost pe vremea cand se numea URSS.
INDIA tara prietena cu America dar urmarita indeaproape datorita dezvoltarii
fara precedent a economiei sale si a tendintelor comerciale destul de ofensive.
CHINA last but not the least, este in prezent cea mai mare amenintare la
adresa hegemoniei globale a SUA. Datorita cresterii economice incredibile si a
polulatiei numeroase China este deja o putere regionala cu tendinte hegemonice
manifeste.

Fie prin actiuni militare preventive, aliante strategice, sanctiuni sau restrangeri ale
puterii, ajutoare comerciale sau militare conditionate, export cultural masiv, sau oricare
alt mijloc utilizat, imparatul Nordului va reusi sa-si intinda mana peste aceste tari si se va
face stapan pe bogatiile imparatului de la Sud. Toti vor veni in alai dupa el, atat tarile
sarace cat si cele bogate. (12) Astfel se va instaura in toata lumea PAX AMERICANA.
Paradoxal, dar tocmai aceasta pace mondiala va asigura conditiile ideale pentru
predicarea Evangheliei in toata lumea. Dupa cum in sec.I, pax romana a contribuit
indirect la vestirea Evangheliei, tot asa in sec.XXI, imperiul de la miazanoapte va realiza
acelasi obiectiv. Noua Ordine Imperiala este o sabie cu doua taisuri. Dumnezeu o va
folosi pentru predicarea Cuvantului iar marele vrajmas o va folosi pentru declansarea
ultimei persecutii de pe acest pamant.

1 - The National Security Strategy of the United States of America, p.6
(http://www.whitehouse.gov/nsc/nss3.html)
2 - John S. Nye Jr. este autorul conceptului soft power in care puterea culturala,
propagandistica este opusa lui hard power, puterea impusa prin forta militara
(ciomag) sau prin cea economica (morcovi).
3 - In traditia politeista araba pre-islamica, Allah era considerat zeul suprem,
conducatorul pantheonului zeitatilor arabe, dupa cum in religia greaca seful
suprem era Zeus.
4 - In prezent adeptii Islamului depasesc cifra de 1 miliard de oameni din care
doar 18% sunt arabi, restul de 82% fiind identificati in alte ramificatii etnice sau
culturale.
5 - Familia Saudita a venit la putere undeva prin preajma debutului primului
razboi mondial si a decaderii Imperiului Britanic, Regatul Saudit fiind fondat in
anul 1923.
6 - Robin Cook, fostul ministru de externe britanic, intr-un articol din ziarul The
Guardian, din 8 Iulie 2005(vezi
http://www.guardian.co.uk/terrorism/story/0,12780,1523838,00.html) explica in
felul urmator aceasta situatie: Bin Laden was, though, a product of a
monumental miscalculation by western security agencies. Throughout the 80s
he was armed by the CIA and funded by the Saudis to wage jihad against the
Russian occupation of Afghanistan. Al-Qaida, literally "the database", was
originally the computer file of the thousands of mujahideen who were recruited
and trained with help from the CIA to defeat the Russians. Inexplicably, and
with disastrous consequences, it never appears to have occurred to Washington
that once Russia was out of the way, Bin Laden's organisation would turn its
attention to the west.
7 - Joseph Schumpteter, Imperialism and Social Classes, 1919
8 - John Michael Greer, Apusul Imperiului American, Energy Bulletin
9 - Project for the New American Century: Rebuilding Americas Defenses:
Strategy, Forces and Resources for a New Century, 2000, p.51
10 - Denumirea unui film indian, care rula in cinematografele din Romania prin
anii 80.
11 - Ralph Peters, Blood borders - How a better Middle East would look,
Armed Forces Journal, June 2006
(http://www.armedforcesjournal.com/2006/06/1833899)
12 - In antichtate, Etiopia era tara cea mai bogata din regiune iar Libia, tara cea
mai saraca. De aici si ideea profetiei din Dan.11, 43, ca etiopienii si libienii vor
veni in alai dupa el, adica toate tarile, bogate sau sarace.
ZVONURI DE LA RASARIT
Cum mi-am petrecut sfrsitul lumii

de Sorin Petrof
31 martie 2007

Republica Populara Democrata Coreeana este singura tara din lumea asta unde comunismul a atins
cele mai nebanuite forme. 22 de milioane de persoane traiesc intr-o imensa inchisoare numita Coreea
de Nord si de unde putini reusesc sa evadeze iar singura forma de eliberare este...moartea. Sunt atat de
izolati de restul lumii si de ei intre ei incat nici nu sunt constienti ce se intampla in lumea de afara la
ora aceasta. Totul este controlat: informatia, timpul, munca, hrana, deplasarile, relatiile, bunurile,
gesturile, viata. In nici o alta tara comunista nu s-a ajuns la aceasta performanta. La asa ceva nu se
gandisera nici Marx, Engels sau Lenin.

Insa Kim-Il Sung primul conducator al Coreii de Nord s-a dezis de teoria comunista
clasica si a inventat o noua ideologie: joo-cheh sau Juche care tradus mai larg
inseamna omul este stapanul suprem; el decide tot. Si a decis totul... Coreea de Nord
este opera de o viata a sa. El este autorul si stapanul suprem. Chiar daca a murit in
1994, el traieste inca in mintea si inima fiecarui nord coreean. Chiar si la 13 ani dupa
deces mai dainuie impresia ca el nu a murit: nu trece zi in care sa nu i se vada chipul de
zeci de ori. Adultii poarta insigna rosie cu chipul sau iar in fiecare gradunita, scoala,
vagon de metrou si sufragerie exista un portret al intemeietorului statului. In tara exista
cam 35.000 de monumente inchinate memoriei sale, unele dintre ele inalte cat un bloc
de zece etaje. Palatul sau este acum mausoleu. Fiecare nord coreean trebuie sa treaca
macar o data in viata pe aici si sa-si prezinte onorurile presedintelui vesnic al Coreii.

Cei mai multi dintre coreeni au crescut cu Imaginea sa: la cresa, el este acela care le
daruieste jucarii; lui ii multumesc la masa pentru orezul cel de toate zilele; el ii apara de
monstri care le populeaza cartile ilustrate: japonezi si americani doborati de bratul
atotputernic al iubitului conducator. Constitutia defineste tara ca stat socialist: cu toate
acestea Coreea de Nord este mai degraba o stat teocratic avandu-l pe Kim-Il-Sung drept
creator si profet, un zeu la care se inchina cu adanca piosenie toti coreenii, o forma de
religie politica in care antica atitudine a faraonului egiptean, reprezentantul lui Ra, al
zeului soare pe pamant, si-a gasit forma deplina in persoana lui Kim-Il-Sung adica
soarele care va fi intotdeauna cu noi. (1) Crestinismul si Budismul au fost practic
eradicate. Nici macar nu exista nici o biserica subterana, asa cum a fost in China, de
exemplu, multa vreme. Nu exista nimic. Tabula rasa. Iar cu toate acestea idolatria nord
coreenilor este dusa la forma extrema in acest univers paralel.

Cum sa ajunga Evanghelia (vestea buna) la oamenii acestia? Sau la cei care traiesc in
prezent sub regimuri fundamentaliste, opresive, tiranice? Misionarii nu sunt acceptati,
radioul si televiziunea nu pot penetra, literatura este interzisa. Practic Evanghelia nu
poate patrunde. Exista o singura solutie: Imparatul de la Nord. Acest imparat are
capacitatea dar si vointa de a remodela lumea, de a schimba regimuri si a raspandi
democratia. Este adevarat, o democratie controlata, subordonata dar totusi o
democratie. Dincolo de interesele personale imperiale (putere, resurse, suprematie) si de
inerentele excese sau pagube colaterale, exista o dorinta autentica pentru raspandirea si
implementarea democratiei, tolerantei religioase si a dezvoltarii economice. Si asta doar
un IMPERIU o poate face!

Scopul unui imperiu este de a construi o ordine mondiala, de a stabiliza relatiile

internationale. Ne place sau nu, America reprezinta metropola unui imperiu global si
daca n-ar fi fost ea cu siguranta ca ar fi fost alta natiune care sa-i ocupe locul. Sa ne
imaginam cum ar fi aratat astazi lumea daca pe ruinele imperiului britanic s-ar fi inaltat
Uniunea Sovietica sau Germania nazista si nu America. Astazi toti cei care isi exprima
opiniile criticile ar fi sfarsit in lagare de concentrare sau in gulagurile siberiene. Imperiul
binevoitor sau imperiul consensual, prin invitatie, este de departe cea mai buna
solutie planetara din tot ce exista si un mijloc prin care Dumnezeu isi va realiza planurile.
Sunt zone ale globului care au nevoie de eliberare de sub opresiune, tiranie, abuzuri si
teroare. Astfel ca imparatul modern al nordului este unealta lui Dumnezeu asa cum pe
vremuri un alt imparat al nordului, Nebucadnetar, a fost. Asa cum Babilonul si Roma au
fost chemate pe vremuri pentru a conduce lumea si SUA sunt folosite in prezent pentru
acelasi scop. Iar a conduce inseamna a asigura locuitorilor lumii conditii decente de
libertate, pace si eventual prosperitate sau cel putin macar pace si liniste.

De exemplu, fara pax romana din secolul I, Evanghelia nu ar fi putut fi proclamata in

toata lumea civilizata de atunci. Datorita expansiunii imperiului roman, a retelei de
drumuri, incredibile pentru timpul acela, a posibilitatilor de deplasare si a ordinii
instaurate de legiunile Romei, apostolii si urmasii lui Hristos au putut circula si predica
Evanghelia peste tot.
Si astazi in secolul XXI, exact ca intr-o simetrie a secolelor, fara pax americana
Evanghelia nu va putea fi proclamata in toata lumea. Oricum, beneficiile imperiului
binevoitor sunt extraordinare in ce priveste posibilitatea de circulatie a informatiei:
tiparul, radioul, TV-ul, internetul, transmisiile prin satelit etc. Dar mai e nevoie si de
ordinea globala in acest sens.

Dar in timp ce imparatul de la miazanoapte este ocupat sa construiasca noua ordine

imperiala, punand piciorul sau mana peste felurite tari, se intampla ceva atat de grav
incat imparatul se tulbura la maxim. Dar nite zvonuri, venite de la rsrit i de la
miaznoapte, l vor nspimnta i atunci va porni cu o mare mnie, ca s
prpdeasc i s nimiceasc cu desvrire pe muli. (Daniel 11:44) Ce
reprezinta Rasaritul in simbolistica biblica? O serie de texte din Sfanta Scriptura vorbesc
de Rasarit in contextul Imparatiei lui Dumnezeu. La Rasarit a fost plasat Edenul dupa ce
lumea a fost creata (Gen.2,8); de la Rasarit venea eliberarea pentru evreii aflati captivi in
Babilon (Is.46,11); in viziunea lui Ezechiel despre noul templu tot de la Rasarit venea
slava lui Dumnezeu (Ez.43,2.4); magii au fost calauziti de steaua de la Rasarit (Mat.2,2);
revenirea lui Hristos este simbolizata cu un fulger care se arata de la Rasarit
(Mat.24,27); ingerul care sigileaza caracterul ultimilor credinciosi tot de la Rasarit vine
(Ap.7,2) iar eliberarea finala a credinciosilor in contextul bataliei Armaghedonului este
simbolizata prin venirea imparatilor de la Rasarit (Ap.16,12).

Ce-l inspaimanta insa asa de tare pe imparatul de la miazanoapte incat din garant al pacii
si tolerantei devine exponentul razboiului si al distrugerii? Se pare ca niste zvonuri care
vin dinspre si despre Imparatia lui Dumnezeu. Se spune ca ceea ce l-a determinat pe
Antioch Epiphanes sa declanseze atacul impotriva Ierusalimului in anul 168 i.Hr. a fost
tocmai o serie de zvonuri in care se credea ca Antioch murise in campania sa impotriva
sudului. Zvonurile circulau in Ierusalim iar iudeii se bucurau ca scapasera de marele
tiran. Insa bucuria a fost de rau augur pentru ca imparatul de la nord a trimis un corp de
armata in Ierusalim ca sa le demonstreze evreilor ca atata vreme cat el traieste ei nu vor
mai avea ocazia sa-l vada mort

Conform profetiei din Dan.11,44 la un moment dat se va lansa zvonul ca imparatul de la

nord este un mare impostor care se substituie lui Dumnezeu si incearca sa conduca
lumea contrar planului divin si impotriva intereselor imparatiei cerurilor. Exista un pasaj
in cartea Apocalipsei care ar putea fi inteles ca fiind zvonul care creaza tensiunea maxima
imparatului de la miazanoapte: i am vzut un alt nger care zbura prin mijlocul
cerului, cu o Evanghelie venic, pentru ca s-o vesteasc locuitorilor
pmntului, oricrui neam, oricrei seminii, oricrei limbi i oricrui norod. 7 El
zicea cu glas tare: Temei-v de Dumnezeu i dai-I slav, cci a venit ceasul
judecii Lui; i nchinai-v Celui ce a fcut cerul i pmntul, marea i
izvoarele apelor! 8 Apoi a urmat un alt nger, al doilea i a zis: A czut, a czut
Babilonul, cetatea cea mare, care a adpat toate neamurile din vinul mniei
curviei ei! (Ap. 14:6-8)

Daca in cap.14 al Apocalipsei ingerul afirma ca Babilonul a cazut, in cap.18 un alt inger
striga deja pe aceeasi tema a caderii Babilonului, ale carui pacate au ajuns pana la cer
(Ap.18,1-4). Desi imparatul nordului predinde ca-L respecta pe Dumnezeu ba chiar iL
reprezinta si iI promoveaza in lume, mesajul de la Rasarit afirma ca adevaratul stapan,
adevaratul imparat al Nordului se intoarce si-si revendica imparatia. (2) Si astfel ca din
unealta lui Dumnezeu, imparatul de la miazanoapte devine dusmanul Sau. Babilonul
modern va ajunge pana la cer in mania si dorinta sa de a se substitui lui Dumnezeu. Si
cum anume va face lucrul acesta?Va utiliza elementul religios, dimensiunea verticala a
expansiunii sale. Ceea ce a facut predecesorul sau din Evul Mediu (3) va face el acum in
vremuri moderne: se va incumeta sa faca experimentul interzis adica sa amestece pentru
ultima oara fierul cu lutul pentru ca stapanirea sa fie deplina. Iar acel colos din visul lui
Nebucadnetar va deveni cosmarul lumii.

Iar toate aceste anomalii politico-religioase care au zguduit lumea de-a lungul timpului s-
au declansat datorita esecului poporului lui Dumnezeu de a ramane fidel planului si
vointei divine. Trei exemple in acest sens corespund cu cele trei incercari majore prin
care Babilonul a dorit sa devina imparatia alternativa pe acest pamant, in locul imparatiei
lui Dumnezeu.

BABILON 1 datorita amestecului dintre linia genealogica ascultatoare de

Dumnezeu a lui Set si linia de urmasi razvratiti ai lui Cain s-a produs un amestec
care a degenerat intr-o nelegiuire generalizata pe tot pamantul. (4) Potopul a fost
consecinta inevitabila a acestei faradelegi colective. Dupa potop urmasii fiilor lui
Noe au decis sa instaureze o imparatie alternativa iar turnul Babel sa fie centrul
mondial al acestei imparatii. Au dorit sa ajunga pana la cer, sa-si faca un
nume dar excluzandu-l pe Dumnezeu din planurile lor. Dar Babelul a fost nimicit
iar ei au fost raspanditi pe toata suprafata pamantului. Era prima incercare, cu
numarul de cod 6. (5)
BABILON 2 tot datorita unui esec in ascultarea de planul divin, poporul Israel a
fost dus in captivitatea babiloniana si astfel Israel a incetat sa mai fie lumina
neamurilor. In locul lui a fost chemat Babilonul pentru a prelua coroana de pe
fruntea regilor evrei. (6) Si iata ca imparatul de la miazanoapte, Nebucadnetar,
primeste vizunea despre evolutia istoriei lumii pana la instaurarea imparatiei lui
Dumnezeu. Daca Israel ar fi ramas fidel principiilor lui Dumnezeu atunci
Nebucadnetar ar fi trebuit sa viseze altceva: tot un chip dar chipul lui Hristos, cu
capul, pieptul, bratele, coapsele, picioarele si labele picioarelor strapunse si
insangerate. Insa din cauza respingerii acestui plan s-a nascut un alt chip:
infricosator, un adevarat terminator, inflexibil si dur, urias, care domina totul,
agresiv si stralucitor dar vulnerabil ca si miticul Achiles. Drept urmare, pentru ca
Nebucadnetar nu a fost multumit cu aceasta viziune despre lumea care va sa vina,
a construit o replica personala, bailoniana din cap si pana-n talpi: Babilonul de
aur, etern si invincibil. Insa Babilonul s-a prabusit in 539 i.Hr. si altii au fost
chemati sa umple vidul istoric. Este a doua incercare cu numarul de cod 66 (7).
BABILON 3 La vremea sfarsitului, imparatul de la nord, Babilonul modern, se
va inalta pana la cer sub forma unui chip imens, cel mai mare pe care lumea l-a
cunoscut vreodata. Se va exprima prin toata structura acestei lumi, folosind toate
dimensiunile fundamentale ale planetei: politice, economice, sociale, militare,
stiintifice, religioase. Capul de aur al Babilonului va coordona organismul unei lumi
care alege ca si cap nu pe Hristos ci pe Satan. Fiecare decizie, actiune, miscare,
exprimare va fi dirijata de Babilonul modern. Toata lumea se va inchina acestui
chip, acestei icoane sau imagini a Babilonului renascut in cea mai stralucitoare si
infricosatoare forma. Va fi a treia incercare dar ultima, cu numarul de cod 666.
(8)
Desi de-a lungul timpului, urmasii lui Hristos au fost destul de inconsecventi si selectivi in
ce priveste acceptarea si aplicarea planului divin, acum in vremea sfarsitului, in
momentul cel mai complicat si sensibil al existentei planetare Isus va veni cu o replica la
colosul babilonian: Trupul Sau (Biserica) va fi in sfarsit condus deplin de Capul care este
Hristos. Aceasta va fi ultima confruntare dintre Satan si Hristos, intre Babilon si Israel.
Iar lumea va avea ocazia sa vada in toata stralucirea lor cele doua sisteme opuse, cele
doua imparatii, cele doua ci si va alege definitiv cui sa se inchine, in fata cui sa se plece.

1 - In timp ce se afla in Manchuria in 1920, Kim si-a luat nimele de Kim Il-sung, care inseamna soarele
ce se inalta.
2 - In Isaia 14, prin intermediul simbolului Babilonului este reprezentat Lucifer care dorea sa se inalte
pana la Dumnezeu, la capatul miazanoaptei. Astfel ca nordul sau miazanoaptea este simbolul tronului lui
Dumnezeu iar imparatul pamantesc al nordului tocmai acest obiectiv il urmareste. Adevaratul imparat al
nordului este insa Hristos, Domnul domnilor.
3 - In Daniel capitolul 8, imparatul nordului din perioada Evului Mediu era simbolizat printr-un corn mic
care se marea nespus de mult si ajungea pana la tronul lui Dumnezeu, substituindu-se astfel pe pamant
in locul lui Hristos, ca vicar al Sau.
4 - Vezi Geneza 6,1-6
5 - In Biblie, cifra 6 este cifra omului: in ziua a 6 a a fost creat omul (Ge.1,27-31) iar in contextul robiei,
dupa ce un rob slujea 6 ani, putea fi eliberat in anul al 7 lea. Dac voia sa ramana rob primea un semn al
robiei lui permanente (Deut.15, 12-17)
6 - Coroana care a fost luata de la Israel a trecut apoi succesiv la urmatoarele imperii: Babilon, Medo-
Persia, Grecia si Roma. (E.G.White, Education, 179).
7 - Statuia inaltata de Nebucadnetar in campia Dura era inalta de 60 de coti si lata de 6 coti.
8 - Vezi Apoc.13 in contextul numarului fiarei.
OPERATIUNEA SOC si GROAZA
Ultima cortina de fier

de Sorin Petrof
8 aprilie 2007

In Februarie 1945, la Yalta, in peninsula Crimeii (Ucraina de astazi), cele trei puteri aliate, Statele
Unite ale Americii, Uniunea Sovietica si Marea Britanie, s-au intalnit in cadrul unei conferinte pentru
a pune la punct planul sfarsitulului razboiului si reconfigurarea lumii dupa consumarea acestui flagel
mondial. Atat Churchill, Stalin cat si Roosevelt au venit la aceasta intalnire fiecare cu agenda lui,
sustinandu-si interesele nationale si regionale. Roosevelt dorea ca Uniunea Sovietica sa participe la
invadarea Japoniei, Churchill ar fi vrut alegeri libere, democrate, in Europa de Est, in special in
Polonia iar Stalin, nici mai mult nici mai putin dacat extinderea sferei de influenta sovietica in toata
Europa de Est.

Desi in cadrul conferintei s-a condamnat orice tentativa de impartire a sferelor de

influenta, cu toate acestea, tocmai acest lucrul s-a petrecut, dar intr-o alta forma si cu
efecte devastatoare. Asa de bine s-au implementat aceste hotarari incat ele au ramas
neschimbate pana la sfarsitul razboiului rece. Iar marele castigator al acestei conferinte a
fost Stalin, care si-a bifat fiecare punct al agendei sale. Asa cum profetizase William
Bullitt, primul ambasador american in URSS, in 1943, amiba rosie (Uniunea Sovietica)
se va raspandi in toata Europa.

Astfel ca la un an de la aceasta conferinta, Winston Churchill, intr-un discurs sustinut in

fata audientei de la Fulton University, Missouri, recunostea urmatoarele:
O umbr se ntinde asupra scenei recent iluminate de victoria aliailor. Nimeni
nu tie despre Rusia sovietici organizaia sa comunist internaional ce
anume intenioneaz s fac n viitor, nici care vor fi limitele, dac vor fi, pentru
tendinele acestora spre expansiune i prozelitism. De la Stettin, n Baltica, la
Triest, n Adriatica, o cortin de fier, a czut peste continent. n spatele acestei
linii se gsesc capitalele tuturor rilor Europei Orientale: Varovia, Berlin,
Praga, Viena, Budapesta, Bucureti i Sofia. Toate aceste orae celebre, toate
aceste naiuni se gsesc n sfera sovietic, dar i controlului foarte strns i n
constant cretere al Moscovei. [] Oricare ar fi concluziile ce se pot extrage
din aceste fapte [], aceasta nu e Europa liber pentru care noi am luptat.

Insa cum istoria este plina de surprize, se pare ca Churchill nu era asa de ignorant in ce
priveste planurile dominatiei sovietice. Si asta pentru ca s-a pastrat documentul prin
care, inca din 9 Octombrie 1944, pe cand se afla intr-o vizita secreta la Moscova, fara
stirea americanilor, i-a propus lui Stalin impartirea Europei de Est printr-o infama schema
a procetajelor. Desi Churcill ar fi dorit sa arda documentul, Stalin l-a sfatuit sa-l pastreze.
Astfel ca Romania era impartita in felul urmator: 90% influenta sovietica, 10% influenta
britanica. La fel s-a procedat si cu celelalte tari din Europa de Est, chiar daca procentajul
era diferit (1) dar concluzia finala avera sa fie aceeasi: Uniunea Sovietica era noul
stapan iar asta cu participarea directa a lui Churchill si cu acordul tacit al americanilor.
(2) Asa ca degeaba ii asteptau romanii pe americani si pe englezi sa-i elibereze, pentru
ca demult erau vanduti lui Stalin. Iar cortina de fier era simbolul acestei fracturi dintre
doua lumi, aflate de acum in conflict.

Insa in 1989, cortina de fier a fost ridicata. Estul se unea din nou cu Vestul iar o noua
lume se configura. In prezent Coreea de Nord, Cuba si tarile fundamentaliste islamice
pastreaza forme diferite ale cortinei de fier, adica o izolare totala fata de libertate si
democratie. Dar conform profetiei, imparatul Nordului tocmai la asta mestereste in
prezent, sa ridice toate cortinele si sa lase ca democratia, libertatea si toleranta
religioasa sa inunde toate tarile. Un nou val de democratizare si modernizare a lumii.
Fiind in campania sa impotriva Sudului, se pare ca ajunge in cele mai sudice zone ale
imparatiei de la miazazi, adica in Egipt, Libia si Etiopia (v.43).

Dupa ce pune mana (influenta politica) si piciorul (prezenta militara) peste felurite tari si
pe bogatiile lor (influenta economica), aceste tari devin aliatii Nordului. Este momentul
cel mai semnificativ din istoria relatiilor Sud-Nord: devin aliati, dar sub comanda
Nordului. In acest context apar zvonurile de la miazanoapte si rasarit. De acolo din zona
cea mai sudica unde se afla imparatul nordului, la miazanoapte era Ierusalimul, deci de
acolo de unde se auzeau zvonurile. Imparatul nordului se intoarce din Sud, cu noii aliati
de la miazazi si porneste intr-o expeditie de distrugere si neutralizare a celor care au
lansat aceste zvonuri. Ajunge aproape de Ierusalim si isi ridica tabara intre mare
(Mediterana si Moarta) si muntele cel slavit si sfant (Ierusalim): i va ntinde
corturile palatului su ntre marei muntele cel slvit i sfnt. Apoi i va ajunge
sfritul i nimeni nu-i vafi ntr-ajutor. (Daniel 11,45)

Se pregateste de cea mai mare batalie din istoria lumii, batalia finala, ultimul razboi, asa
numitul razboi de la Armaghedon: Acestea snt duhuri de draci, care fac semne
nemaipomenite i cari se duc la mpraii pmntului ntreg, ca s-i strng
pentru rzboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic Duhurile cele
rele i-au strns n locul care pe evreiete se cheam Harmaghedon.
(Apocalipsa16,14.16) In prezent expresia a devenit sinonima cu perspectiva ultimului
conflict planetar, eventual nuclear (3) sau sfarsit cataclismic al lumii datorita impactului
unui meteorit sau asteroid cu suprafata terestra. (4) In intelegerea neoprotestanta,
traditionala, Armaghedonul va fi razboiul final intre Neamuri, invariabil de etnie araba, si
Israel, ca stat politic si geografic, in asa numita vale a lui Meghiddo, conflict care se va
incheia cu victoria Israelului asupra Neamurilor conduse de Antichrist. (5)

Insa Biblia sugereaza cu totul ALTCEVA. Cea mai usoara cale de ati prinde mintea in
capcanele speculatiilor si fanteziilor teologice este sa nu tii cont de principiile simple de
interpretare a profetiilor. Iar unul din aceste principii este foarte simplu: in contextul
eschatologic, fiecare referinta geografica din Biblie are o nuanta exclusiv religioasa. Astfel
ca reperele punctelor cardinale din geografia biblica au sensuri spirituale profunde iar
actorii implicati sunt definiti nu atat de mult de pozitionarea geografica ci de atitudinea
pe care acestia o au fata de Dumnezeu.

Imparatul Sudului: Incepand din Egiptul antic si trecand prin Persia apoi prin
Imperiul Otoman iar mai tarziu declansand Revolutia Franceza, ateismul,
socialismul, marxismul, comunismul, evolutionismul si materialismul pentru ca in
prezent sa se manifeste prin fundamentalism islamic si pe alocuri terorist,
Imparatul Sudului si-a schimbat mereu mastile dar a ramas acelasi: o putere
politica, ideologica iar uneori militara ce doreste instaurarea unei imparatii
alternative, totalitariste, opuse lui Dumnezeu si fara Dumnezeu, rival de secole al
imparatului de la miazanoapte.
Imparatul Nordului: Incepand din campia Sinear, la turnul Babel (poarta lui
Dumnezeu), apoi in Imperiul Babilonian de pe vremea lui Nebucadnetar, imparatul
de la miazanoapte si-a transmis mostenirea spirituala imperiului grecesc si roman
apoi imperiului crestin format in evul mediu de papalitate si dezvoltat in epoca
moderna de civilizatia occidentala iar mai recent de cea nord americana. La
vremea sfarsitului imparatul de la miazanoapte reprezinta acea putere politica,
economica, militara si partial religioasa care domina totul dar care pretinde ca-L
reprezinta pe Dumnezeu, ba chiar iL onoreaza si iI promoveaza interesele pe acest
pamant.
Tara cea Minunata: In simbolistica biblica, tara cea minunata reprezinta Israelul,
dar nu neaparat regiunea fizica sau istorica ci entitatea spirituala, adica poporul
lui Dumnezeu. Asta pentru ca demult nu mai avem de-a face cu un Israel statal,
desi el exista din 1948 ci cu unul spiritual, cu poporul lui Hristos, Biserica Sa, asa
 cum este prezentat in Noul Testament si validat de acceptarea lui Hristos ca
Mantuitor si Domn.
Edom, Moab, Amon: Prin definitie, dusmanii, vecinii dar rude indepartate ale
Israelului. In contextul dominatiei si atacului Nordului, din vrajmasi ai Israelului
devin aliati in ultimul conflict, ei scapand de influenta si puterea imparatului de la
miazanoapte si alaturandu-se celor din Israel care nu vor cadea pentru ca vor
cunoaste pe Dumnezeul lor si vor face mari ispravi. (Daniel 11,32)
Egipt, Libia, Etiopia: Regiuni aflate in sfera de influenta a imparatului de la
miazazi, reprezentand centrul, capitala imperiului (Egiptul), tarile sarace ale
sudului (Libia) si tarile bogate ale acestui imperiu (Etiopia). In acelasi context al
expansiunii nordului, din dusmani ai imparatului de la miazanoapte, devin aliatii si
vasalii Babilonului spiritual in ultimul conflict in care acesta ii implica.
Marea: Asa cum apare in exprimarea ebraica, mai corect s-ar citi, marile,
referinta clara la Marea Mediterana si la Marea Moarta, granitele fizice si naturale
ale Israelului antic, dar simboluri profunde in contextul vremii sfarsitului.
Profetului Ioan, in cartea Apocalipsei, i se expica imaginea apelor in felul urmator:
Apoi mi-a zis: Apele, pe care le-ai vzut, pe care ade desfrnata, sunt
noroade, gloate, neamuri i limbi.(Apocalipsa 17:15). Asta inseamna ca
expresia reprezinta o multime de oameni, agitata, tulburata si nemasurata (exact
ca marea), implicata in ultimul conflict.
Muntele cel slavit si sfant: In Psalmul 42,1.2 explicatia acestui simbol este cat
se poate de evidenta: Mare este Domnul i ludat de toi, n cetatea
Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfnt. Frumoas nalime, bucuria
ntregului pmnt, este muntele Sionului; n partea de miaznoapte este
cetatea Marelui mprat. Referinta este clara, ca indiciu al tronului lui
Dumnezeu, al Imparatiei Sale si a Templului Sau ceresc.

Acestia sunt actorii din ultimul conflict. Babilonul spiritual, superputerea lumii, conduce
intreaga omenire in ultima incercare de a instaura o imparatie alternativa celei divine.
Astfel porneste in cel mai mare razboi pe care lumea l-a cunoscut vreodata, razboi
deschis impotriva lui Dumnezeu, atacandu-I reprezentantii (Israelul spiritual), pentru ca
dominatia sa fie deplina. Va fi un razboi TOTAL care se va dasfasura pe toate palierele si
eventual secvential in urmatoarea ordine: ideologic, social, politic, religios, economic si
militar.

Profetul Ioan, corespondentul din Noul Testament al lui Daniel, primeste o viziune despre
aceasta actiune finala a imparatului de la Nord. Doar ca in simbolistica Apocalipsei acest
imparat este denumit altfel: Apoi am vzut ridicndu-se din pmnt o alt fiar,
care avea dou coarne ca ale unui miel i vorbea ca un balaur. 12 Ea lucra cu
toat puterea fiarei dinti naintea ei i fcea ca pmntul i locuitorii lui s se
nchine fiarei dinti, a crei ran de moarte fusese vindecat. (Apocalipsa
13:11.12) Aceasta fiara se ridica din pamant (6), adica dintr-ul loc diferit si departe de
Europa si agitatia ei, dupa 1800, dupa ce imparatul nordului primise rana de moarte in
1798. (7) Are o infatisare aparent prietenoasa, coarnele sunt de miel (8) dar la vremea
sfarsitului se prezinta ca o superputere poltica, economica si militara care va racni ca un
balaur si va amagi lumea intreaga prin semne si minuni, comparabile cu cele biblice (9)
pretinzand ca o salveaza. Are legaturi traditionale cu fiara dintai, cu care a colaborat
foarte bine in subminarea autoritatii si puterii imparatului de la miazazi, in timpului
razboiului rece.

Astfel ca dintr-o tara a Mielului (libertate, democratie, toleranta), America se va

tranforma intr-o natiune a balaurului (ingradire, totalitarism, intoleranta). Pare ireal
acest scenariu dar asta este ceea ce profetia sugereaza: i amgea pe locuitorii
pmntului prin semnele, pe care i se dduse s le fac n faa fiarei. Ea a zis
locuitorilor pmntului s fac o icoan fiarei, care avea rana de sabie i
tria.15 I s-a dat putere s dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei s
vorbeasc i s fac s fie omori toi cei ce nu se vor nchina icoanei
fiarei.16i a fcut ca toi, mici i mari, bogai i sraci, liberi i robi, s
primeasc un semn pe mna dreapt sau pe frunte, 17 i nimeni s nu poat
cumpra sau vinde, fr s aib semnul acesta, adic numele fiarei, sau
numrul numelui ei. (Apoc.13,14-17)

Chipul Fiarei Pe fondul unor situatii limita, create de tensiuni inter-etnice, inter-
religioase, catastrofe naturale, razboaie, explozie demografica, prabusirea unor structuri
economice, terorism decadenta morala fara precedent, s.a.m.d., America, in calitate de
jandarm al lumii, este obligata moral sau contextual sa intervina cumva pentru
ameliorarea crizei globale. Cum toate celelalte solutii sunt deja ineficiente, cele politice,
economice si diplomatice, este convinsa sa utilizeze ultima arma din dotare, arma destul
de putin cunoscuta in istoria ei democratica. Va fi sfatuita sa utilizeze aceasta arma ca
ultima solutie, fiindu-i asigurat succesul, datorita precedentului istoric inaugurat si folosit
la maxim de prima fiara. Astfel ca imparatul de la nord sau fiara care iese din pamant va
scoate RELIGIA din sfera privata in cea publica si unind-o cu puterea statala o va
prezenta ca singura solutie de salvare a natiunii si a lumii. Iar ca simbol al acestei
mantuiri colective va inalta un chip, o imagine, o structura, pentru ca lumea sa
priveasca, sa se inchine si sa traiasca .(10) Si va face lucrul acesta prin puterea vocii
de balaur Iar Duminica va fi chipul, imaginea care va reflecta aceasta intoarcere
colectiva a lumii spre Dumnezeu. Dar de ce Duminica? Pentru ca este semnul, simbolul
autoritatii fiarei care s-a ridicat din apa: Pazirea Dumnicii de catre Protestanti este
un omagiu pe care ei il aduc Bisericii (romano-catolice). (11) Astfel ca lumea
intrega se va inchina fiarei dintai cu ajutorul celei de-a doua.

Revarsarea Duhului Sfant In acest context, cand imparatul nordului porunceste ca

lumea intreaga sa se intoarca la Dumnezeu prin intermediul religiei de stat, Dumnezeu
inalta si El un chip, pe cel a lui Hristos prin intermediul crediciosilor umpluti de Duhul
Sfant. El se va revarsa in ultima descoperire (12), in cea mai plenara manifestare, peste
indivizi, familii, biserici:Dup aceea, voi turna Duhul Meu peste orice fptur; fiii
i fiicele voastre vor prooroci, btrnii votri vor visa visuri i tinerii votri vor
avea vedenii. 29 Chiari peste robi i peste roabe voi turna Duhul Meu, n zilele
acelea. 30 Voi faces se vad semne n ceruri i pe pmnt: snge, foc i stlpi
de fum; 31 soarele se va preface n ntuneric i luna n snge, nainte dea veni
ziua Domnului, ziua aceeamare i nfricoat. (Ioel 2,28-31)Scopul acestei
ravarsari este ca lumea nu doar sa auda Evanghelia adevarata dar s-o si vada si asta
peste tot, in toata lumea aflata sub influenta si dominatia imparatului de la nord. Duhul
Sfant va prezenta cateva mostre a ceea ce ar putea deveni lumea intrega daca ar
accepta planul lui Dumnezeu si Imparatia Sa. Se va reedita intr-o anumita forma,
actiunea Duhului Sfant de la Creatiune, cand pamantul va fi pustiu si gol, iar El se va
misca din nou pe deasupra apelor, pentru ca sa aduca lumina si viata planetei intregi.
Este ultima incercare divina de a salva pamantul de la dezastru.

Marea Strigare - Fara Duhul Sfant, Evanghelia nu are nici o putere de convingere si de
transformare. Prima dimensiune a proclamarii Evangheliei este cea negativa de
condamnare si demascare a falsului imparat al nordului, a Babilonului planetar: Dup
aceea, am vzut coborndu-se din cer un alt nger, care aveao mare putere i
pmntul s-a luminat de slava lui. 2 El a strigat cu glas tare ia zis: A czut,a
czut, Babilonul cel mare! ... 4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:
Ieii din mijloculei, poporul Meu, ca s nu fii prtaila pcatele ei i s nu fii
lovii cu urgiile ei(Apoc.18,1.2.4). A doua dimensiune este cea pozitiva, de justificare
si prezentare a caracterului lui Dumnzeu si a jertfei lui Isus Hristos. El este adevaratul
Imparat al Nordului, El este Mantuitorul, Domnul, Creatorul, doar Lui trebuie sa i se
inchine oamenii iar adevarata zi de inchinare este Sabatul biblic, ziua a 7 a si nu ziua
intai a soarelui: i am vzut un alt nger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie venic, pentru ca s-o vesteasc locuitorilor pmntului, oricrui
neam, oricrei seminii, oricrei limbi i ori crui norod. 7 El zicea cu glas tare:
,,Temei-v de Dumnezeu i dai-I slav, cci a venit ceasul judecii Lui i
nchinai-v Celui ce a fcut cerul i pmntul, marea i izvoarele apelor! (14:6)
Toata lumea va auzi si va vedea aceasta Evanghelie. Isus va fi inaltat peste tot si mai
presus de tot. Dupa aceasta proclamare globala si plina de puterea Duhului Sfant,
insotita de semne si minuni, Marea Strigare va umple tot pamantul. Lumea intreaga se
va convinge de adevar dar se va polariza in doua tabere adverse, va deveni bipolara dar
nu in sens geopolitic ci in sens spiritual. Polul negativ, majoritar, sub conducerea
imparatului Babilonului se va opune polului pozitiv, minoritar, cei 144.000, aflati sub
conducerea lui Hristos.

Judecata celor vii Dupa acest eveniment al polarizarii, cand lumea intreaga a ales in
deplina cunostinta de cauza cui sa se inchine, imaginii lui Hristos sau imaginii Babilonului,
incepe judecata celor vii. Fiecare om, in functie de reactia pe care a avut-o in fata celor
doua chipuri, va fi judecat. Iar legea duminicala este testul final in acest context. Exista
un precedent in istoria biblica, in aceeasi carte a profetului Daniel, in capitolul 3. Doar
trei tineri au ramas in picioare sub presiunea puternica a imparatului Babilonului, ei fiind
singurii din toata multimea adunata pe campia Dura, care au ales sa se inchine doar lui
Dumnezeu, indiferent de consecinte. Astfel ei au fost judecati si gasiti fara vina inaintea
lui Dumnezeu. Ceilalti evrei aflati in multime, dar care s-au plecat chipului, datorita
cirmumstantei sau din convingere, au fost si ei judecati, dar gasiti lipsa. Judecata
stabileste pe baza unui test vizibil si complet cine este vrednic sau nu de imparatia lui
Dumnezeu. Cine este nedrept, s fie nedrept i mai departe;cine este ntinat, s
se ntineze i mai departe; cine este fr prihan s triasc i mai departe fr
prihan. i cine este sfnt, s se sfineasc i mai departe! (Apocalipsa 22,11) De
fapt acest decret ceresc care marcheaza sfarsitul judecatii celor vii, delimiteaza de
asemenea si perioada in care Harul lui Dumnezeu se va retrage definitiv de pe acest
pamant, odata cu respingerea colectiva si globala a Duhului Sfant.

Babilonul alias imparatul de la miazanoapte in fruntea unei coalitii planetare va conduce

ultima operatiune Soc si Groaza (13), de neutralizare totala si definitiva a polului opus,
a celor 144.000 de urmasi ai lui Hristos. Ei sunt considerati responsabili de dezastrul
planetar, sunt etichetati teroristii lumii, cei de care trebuie sa se scape pentru ca lumea
sa supravietuiasca. Astfel se va cobori ultima cortina de fier intre lumea intreaga (marea)
si muntele cel slavit si sfant (Imparatia lui Dumnezeu) prin actiunea premeditata a
imparatului de la nord care isi va plasa autoritatea si puterea intre cele doua entitati,
pentru ca lumea sa nu treaca de partea lui Dumnezeu, in tabara Mielului.

Acesta este cadrul mai larg al razboiului de la Armaghedon. Este ultimul razboi si cel mai
mare de pe acest pamant. Dar nu va fi o lupta titanica intre Orient si Occident in campia
Meghiddo nici o confruntare finala intre doua tabere, ambele opuse lui Dumnezeu, ceva
de genul nord-sud ci un razboi final, decisiv intre fortele lui Hristos si cele ale lui Lucifer.
Dou mari fore se vor confrunta n marea lupt final. ntr-o tabr se afl
Creatorul cerului i al pmntului. Toi care se afl n tabara Sa, poart pecetea
Sa. Ei sunt asculttori de poruncile Sale. n cealalt tabr se afl prinul
ntunericului mpreun cu cei care au ales apostazia i rzvrtirea. (14)

1 - Bulgaria: 75% URSS, 25% Marea Britanie; Ungaria si Yugoslavia: 50% URSS,
50%, Marea Britanie, Grecia: 90% Marea Britanie si 10%URSS.
2 - Americanii au fost socati cand au auzit de acest procentaj odios dar nu putea
interveni in acel context nici politic si nici militar datorita prezentei masive a Armatei
Rosii in Europa Centrale si de Est.
3 - Presedintele american Ronald Reagan, deseori in discursurile sale asemana un
eventual conflict nuclear cu URSS-ul ca fiind declansarea razboului Armaghedonului pe
acest pamant.
4 - Vezi in acest sens, poductia de la Holywood, Armageddon (1998), in care
dezastrul planetar va fi provocat de impactul unui mare asteroid care va lovi pamantul
dar care in final este oprit bineinteles,de America!
5 - Vezi in acest sens, SF-urile crestine din seria Left Behind, ecranizate de altfel, cu
mare succes la publicul evanghelic american si in care apare scenariul Armaghedonului ca
lupta finala intre Evrei si Neamuri.
6 - In conceptia iudaica (conceptie in care a crescut si Ioan profetul), pamantul (erets),
exprima ideea de patrie, camin, vatra. Daca marea este instabila si imprevizibila,
pamantul este din contra stabil si de incredere. De fapt acelasi cuvant este folosit mai
devreme in Apoc.12,16, ca loc de refugiu pentru Biserica persecutata de fiara dintai.
7 - Vezi schema simetriei actiunii celor doua fiare din Apocalips 13, in sectiunea
Resurse/Scheme.
8 - In simbolistica biblica, cornul are o dubla semnificatie: politica si religioasa. Animalele
din viziunile lui Daniel fie cele fantastice (Dan.7) fie cele domestice folosite de altfel la
Templu (Dan.8) aveau coarne care simbolizau actiuni politice sau religioase sau
ambele in cazul cornului mic. In ce priveste SUA, exista o interpretare care identifica cele
doua corne de miel cu cele doua dimensiuni ale statului american, republicanismul si
protestantismul, deci politica si religia, dar care daca se vor uni vreodata atunci se va
transforma in balaur.
9 - Descrierea din Apocalipsa 13,13 este o contrafacere a actiunii profetului Ilie pe
muntele Carmel (1Imparati 18,17-39) si a martorilor credinciosi a lui Dumnezeu
(Apocalipsa 11,5), cu scopul de a-si valida autoritatea cu putere de sus
10 - Este o alta contrafacere a evenimentului din pustie cand Moise, la porunca lui
Dumnezeu, a inaltat un sarpe de arama, pentru ca cei ce vor privi cu credinta spre el sa
se vindece si sa traiasca. La sfarsit, va fi inaltat iar un sarpe, dar sarpele cel vechi,
balaurul cel mare, pentru ca sa amageasca lumea intreaga, desi se va prezenta va
salvator (Apoc.12,9) in forma legislatiei duminicale, ca astfel el sa fie venerat ca zeu al
soarelui, adica Lucifer.
11 - Mgr. Segur, Plain Talk about the Protestantism Today, p.213
12 - Folosind imaginea agricola din Orientu Mijlociu al sezoanelor ploioase, revarsarea
Duhului Sfant a debutat in Ziua Cinzecimii ca Ploaia Timpurie (ploaie de primavara din
Palestina) prin care a lansat Biserica crestina si Evanghelia la orice faptura de sub cer si
se va incheia cand se va revarsa Ploaia Tarzie (ploaie de toamna din Palestina), ultima
manifestare a Duhului Sfant pentru incheierea lucrarii Evangheliei (Ioel 2,23).
13 - O adaptare a conceptului strategic militar denumit Shock and Awe (Soc si
Uimire), tehnica de lupta realizata printr-un bombardament de mare amploare,
sistematic, precis, aproape chirurgical, asupra pozitiilor de lupta ale inamicului cu scopul
de a paraliza vointa de lupta si de reactie. O varianta moderna si imbunatatita a
Blitzkrieg-ului german. A fost folosita cu ocazia bombardarii Bagdadului in martie 2003 cu
ocazia debutului razboiului cu Irakul.
14 - E.G.White, Seventh Day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.9
THE LORD OF THE KINGS
Invazia mparatilor de la Rasarit

de Sorin Petrof
14 aprilie 2007

Al Gore, fostul vice-presedinte american din timpul administratiei Clinton, atat de

aproape sa devina urmatorul presedinte al Americii in prezidentialele din 2000, a
uimit plublicul de pretutindeni printr-un documentar cu titlul, An Inconvenient
Truth, prin care exploreaza consecintele periculoase ale fenomenului incalzirii
globale printr-o examinare a efectelor schimbarii climaterice a planetei. Premiat
si cu un Oscar la sectiunea documentare, filmul este o prezentare, la propriu si la
figurat, a tendindelor de acum aproape ireversibile care vor modifica si afecta
dramatic modul de viata planetar: topirea fara precedent a ghetarilor, incalzirea
apei oceanelor cu cateva grade, modificarea traseelor curentilor oceanici,
accentuarea efectului de sera, desertificarea masiva a solului, tornade si uragane de mari
proportii, si de o frecventa ingirjoratoare, seceta persisenta si inundatii masive pe arii
exitinse, poluarea excesiva, activitate seismica imprevizibila, disparitia ciclului
anotimpurilor, etc.

Toate aceste fenomene vor avea repercursiuni clare si asupra dimensiunilor social-
economice si politico-militare ale satului planetar. In acest context, raportul intocmit de
resposabili ai Ministerului Apararii din Marea Britanie si prezentat schematic intr-o editie
a cotidianului The Guardian, avertizeaza ca in urmatorii 30 de ani, Marea Britanie in
particular iar lumea in general se vor confrunta cu noi probleme. In acest raport, menit
sa schiteze contextul strategic al viitorului, specialistii au analizat principalele aspecte
care-si vor pune amprenta asupra evolutiei globale.

Cele 90 de pagini ale documentului schiteaza un viitor sumbru: oamenii vor avea cipuri
implantate in creier, se vor folosi arme cu impuls electromagnetic sau cu neutroni, iar
gruparile criminale vor utiliza flashmoburi (adunarea spontana a unui grup de oameni
intr-un punct fix) pentru a-si pune in aplicare operatiunile; extremismul religios isi va da
mana cu cel ecologist, iar clasa de mijloc va prelua rolul revolutionar al proletariatului
marxist. Populatia Orientului Mijlociu va creste cu 132% in timp ce explozia demografica
va atinge cota de 8,4 miliarde de locuitori ai planetei, din care peste 60% vor trai in
marile aglomerari urbane. Aceste tendinte demografice, care vor exacerba tensiunile
sociale si economice, vor avea un impact grav asupra mediului, incluzand rezervele de
apa curata si alte resurse si culminand cu sporirea fragilitatii relatiilor internationale. La
toate acestea se adauga formele moderne de exprimare si de actiune ale terorismului
precum si militarizarea spatiului care va contribui la omniprezenta posibilitatilor de
interventii armate, deosebit de periculoase. (1)

Viitorul nu suna deloc bine. Iar asta datorita faptului ca atat imparatul nordului cat si cel
al sudului in lupta lor titanica pentru suprematie prin experimente militare extrem de
daunatoare, exploatari economice iresponsabile si poluarea excesiva a mediului au reusit
cea mai dramatica performanta in doar 100 de ani: sa afecteze atat de intens echilibrul si
mediul planetei incat acesta sa nu mai suporte prezenta umana in maxim 50 de ani In
contextul judecatii ceresti, fiintele din jurul lui Dumnezeu iL roaga sa intervina pentru ai
pedepsi pe cei ce prapadesc pamantul (Apoc.11,18). Toate aceste manifestari ale
planetei si a celor ce o locuiesc se vor intensifica intr-un ritm alert pana la sfarsitul
timpului de proba alocat lumii noastre si va culmina cu retragerea definitiva a prezentei
lui Dumnezeu de pe acest pamant.
In discursul Sau eschatologic din Matei 24, Isus Hristos prezenta doua etape distincte ale
evolutiei evenimentelor finale: inainte si dupa sfarsitul timpului de proba. Am putea vorbi
de un model profetic sau o paradigma a evenimentelor sugerata de Isus pentru a
identifica reperele generale ale semnelor care traseaza traiectoria sfarsitului, atat cel din
secolul I (distrugerea Ierusalimului) cat si cel din sec.XXI (distrugerea lumii). Inaintea
sfarsitului timpului de proba pentru Ierusalim, Isus a avertizat ca vor fi cutremure,
foamete, conflicte, rzboaie, hristosi fali, epidemii, etc. (Matei 24,4-7). Dar continua El
mai departe, sfarsitul nu va fi atunci. Dar cand va fi? se intrebau atunci ucenicii.

Anticiparea sfarsitului, prin sfarsit intelegandu-se distrugerea Ierusalimului, avea sa fie

facuta prin doua evenimente: proclamarea Evangheliei in toata lumea (Matei 24,14) si
aparitia asa numitei uraciuni a pustiirii, adica asediul romanilor (Matei 24,15 si Luca
21,20). In anul 66 d.Hr., romanii au asediat Ierusalimul dar brusc fara nici o explicatie au
parasit zona creand astfel posibilitatea exodului ucenicilor si crestinilor din Ierusalim si
imprejurimi, intarindu-le astfel convingerea in semnul indicat de Hristos. Dupa
consumarea acestui eveniment se poate vorbi de inceputul timpului de stramtorare
pentru Ierusalim, o perioada de 4 ani de zile care a culminat cu distrugerea definitiva a
cetatii si templului prin al doilea asediu roman din anul 70 d.Hr. Astfel avem de-a face cu
o derulare a aciunii primelor semne nainte i a ultimelor semne dup ncheierea timpului
de prob, cnd pentru prima dat n istoria iudeilor, prezena lui Dumnezeu s-a retras
definitiv din cetatea Ierusalim. (2)

La fel va fi si la sfarsit. Inaintea sfarsitului timpului de proba pentru lumea noastra, se

vor repeta semnele indicate de Isus dar la o scara mult mai mare: cutremure, foamete,
conflicte, uragane, seceta, inundatii, epidemii, razboaie etc. Ele deja se petrec la o scara
si frecventa ingrijoratoare dar se vor amplifica si extinde si mai mult. Dar, cu toate
acestea, sfarsitul nu va fi atunci. Dar cand va fi? intrebam si noi acum. Anticiparea
sfarsitului, prin sfarsit acum intelegandu-se distrugerea lumii, va fi facuta de aceleasi
evenimente dar la alta scara: proclamarea Evangheliei prin Marea Strigare (Apoc.14,6-10
si Apoc.18, 1-4) si aparitia chipului fiarei (Apoc.13,14.15). Ca si ucenicii pe vremuri si
ultimii asteptatori vor parasi cetatea Babilonului, peste care va cadea distrugerea
finala. Dupa consumarea acestor evenimente (decretul duminical, ploaia tarzie, marea
strigare), cand fiecare om de pe aceasta planeta a hotarat din ce tabara face parte iar
majoritatea lumii L-a respins pe Dumnezeu, putem vorbi de inceputul timpului de
stramtorare. Acest timp va fi caracterizat de retragerea Duhului Sfant de pe acest
pamant. Iar ca o consecinta naturala si automata a acestei retrageri va urma distrugerea
definitiva a lumii prin ultimele 7 urgii sau plagi care se vor revarsa peste acest pamant.
Astfel avem de-a face cu o derulare a aciunii primelor plgi nainte i a ultimelor 7 plgi
dup ncheierea timpului de prob, cnd pentru prima dat n istoria omenirii, prezena
lui Dumnezeu va fi retras total de pe aceast planet. (3)

Acesta este momentul pentru interventia arhanghelului Michael adica a lui Isus Hristos:
n vremea aceea se va ridica marele voievod Mihael, ocrotitorul copiilor
poporului tu; cci aceasta va fi o vreme de strmtorare, cum n-a mai fost de
cnd sunt neamurile i pn la vremea aceasta. Dar n vremea aceea, poporul
tu va fi mntuit i anume oricine va fi gsit scris n carte. (Daniel 12,1) Cand are
loc aceasta interventie si in ce context? Care este semnificatia timpului de stramtorare?
Care vor fi efectele acestui timp asupra lumii si asupra poporului lui Dumnezeu? Cand
incepe si cand se termina aceasta perioada de maxima suferinta a planetei?

Acest timp debuteaza cu pronuntarea sentintei ceresti care declara incheierea timpului de
har acordat umanitatii: Cine este nedrept, s fie nedrept i mai departe;cine este
ntinat, s se ntineze i mai departe; cine este fr prihan s triasc i mai departe
fr prihan. i cine este sfnt,s se sfineasc i mai departe! (Apoc. 22,11). Datorita
respingerii globale si colective sa Duhului Sfant, Acesta este obligat sa se retraga de pe
pamant, lasand pamantul in voia puterilor intunericului. Au mai existat situatii
similare in istoria biblica insa doar la scara locala sau eventual regionala (vezi Sodoma si
Gomora, Egiptul, Ierusalimul). Exista totusi si o singura exeptie, potopul din epoca
antediluviana, o consecinta clara a retragerii Duhului Sfant dupa 120 de ani de predicare
si lucrare a lui Noe (Gen 6,3).

Apocalipsa 16 este capitolul care prezinta acest timp caracterizat de evenimente

cataclismice fara precedent in istorie. De fapt totul incepe in capitolul anterior cu
descrierea viziunii din Templul ceresc: i din Templu au ieit cei apte ngeri, care ineau
cele apte urgii. Erau mbrcai n in curat, strlucitori erauncini mprejurul pieptului cu
brie de aur.7 i una din cele patru fpturi vii a dat celor apte ngeri apte potire de aur,
pline de mnia lui Dumnezeu, care este viu n vecii vecilor. 8 i Templul s-a umplut de
fum, din slava lui Dumnezeui a puterii Lui. i nimeni nu putea s intre n Templu, pn
se vor sfri cele apte urgii ale celor apte ngeri(Apocalipsa 15:6-8). Templul este
umplut de slava lui Dumnezeu iar ingerii sunt imbracati in hainele pe care preotii slujitori
din templul pamantesc le purtau in ziua ispasirii. (4) Asta inseamna ca Marea Zi a
Ispasirii finale s-a incheiat, poporul lui Dumnezeu este sigilat (Apoc.7,3.4 si 14,1) iar pe
pamant incepe faza terminala a lumii printr-o reversiune a Creatiunii.

Pamantul s-a nascut printr-o serie de actiuni divine in cadrul unei saptamani a Genezei.
Dumnezeu a adus la existenta Lumina, Apa, Pamantul, Soarele, Vegetatia, Vietatile si
Oamenii iar in ziua a saptea a declarat: S-a sfarsit! si s-a odihnit. Printr-o simetrie
dramatica a evenimentelor, pamantul se va sfarsi tot printr-o serie de actiuni, 7 la
numar, in cadrul unei saptamani a Apocalipsei. Tot ce a creat Dumnezeu la inceput sa va
sfarsi in felul urmator: Lumina sa va intuneca (plaga a 5a); Apa se va transforma in
sange (plaga a 2a si 3a); Pamantul se va cutremura si distruge (plaga a 7a); Soarele
va arde peste masura (plaga a 4a); Vegetatia va dispare (plaga a 4a si a 7a); Vietatile
vor pieri (plaga a 2a si 3a); Oamenii vor fi loviti si vor muri (plaga 1a, a 6a si a 7a).
Eventual tot intr-o saptamana a sfarsitului (vezi Apoc.8,1) se va sfarsi totul iar in cadrul
plagii a saptea, adica in ultima actiune, Dumnezeu va declara din nou: S-a sfarsit!.

Din toate aceste evenimente dramatice si fara corespondenta in istoria lumii, cea mai
interesanta si misterioasa actiune este plaga a 6a, cand profetul Ioan vorbeste despre
secarea Eufratului: Al aselea a vrsat potirul lui peste rul cel mare, Eufrat. i
apa lui a secat, ca s fie pregtit calea mprailor, care au s vin din Rsrit.
(Apocalipsa 16,12) Cu siguranta ca avem de-a face cu un limbaj figurat, simbolic pentru
a descrie o situatie care va avea loc cu putin timp inainte de momentul sfarsitului.
Suntem in contextul razboiului de la Armaghedon. Imparatul nordului stapaneste si
coalizeaza intrega lume impotriva celor 144.000, ultimii credinciosi ai lui Dumnezeu.
Decretul de moarte a fost promulgat deja, specificand ziua cand va intra in vigoare
(5).Dar nelegiuitii vor anticipa acest moment hotarand ca intr-o singura noapte sa-i
distruga pe cei credinciosi. Cand imparatul de la miazanoapte este pe punctul sa
prapadeasca si sa nimiceasca cu desavarsire pe multi (Daniel 11,44), atunci se va
intampla ceva inedit si neasteptat care-i va aduce sfarsitul si nimeni nu-i va fi intr-
ajutor (Daniel 11.45). Adica exact ce sa intamplat in versiunea antica a caderii
Babilonului de pe vremea lui Belsatar (Daniel 5), adica pe data de 12 octombrie 539 i.Hr.
Pe vremea aceea Babilonul parea invincibil datorita a doi factori: zidurile cetatii si
apele Eufratului. Ambele asigurau securitate si subzistenta pe timp de asediu,
indiferent cat ar fi durat acel asediu. Insa in fatidica zi de 12 octombrie, Cir Persanul care
se afla la portile Babilonului s-a gandit sa transforme acest handicap intr-un mare
avantaj. Istoricul grec Herodot a consemnat maniera geniala a lui Cir de a cuceri
Babilonul fara lupta, deviind cursul raului Eufrat care trecea prin mijlocul cetatii si
patrunzand astfel in cetate, cucerind-o fara nici un fel de problema. Acesta actiune fusese
de fapt prezisa de Dumnezeu cu peste 100 de ani inainte de nasterea lui Cir (6).

Babilonul modern si in special cel al sfarsitului se crede invincibil datorita tehnologiei

militare superioare (zidurile) si a multimii de oameni pe care o stapaneste si coordoneaza
(apele Eufratului). Asa cum ingerul i-a explicat profetului Ioan, apele in simbolistica
apocaliptica simbolizeaza popoare, neamuri, multimi, nationalitati (Apoc.17,15).
Babilonul, adica imparatul nordului sta peste aceste ape, adica le stapaneste si se
bazeaza pe sprijinul si sustinerea lor (Apoc.17,1-5). Dar asa cum profetia arata, apele
Eufratului spiritual vor seca la un moment dat. Ce va determina aceasta secare si ce
reprezinta ea? Un comentariu din cartea Tragedia Veacurilor, de la inceputul capitolului
Poporul lui Dumnezeu salvat, este foarte semnificativ in acest context:
Cnd protecia legilor omeneti va fi retras de la aceia care cinstesc Legea lui
Dumnzeu, n diferite ri se va produce o micare simultan pentru distrugerea lor.
Deoarece timpul stabilit n decret se apropie, oamenii vor complota s smulg din
rdcini aceast sect urt. Se va hotr ca ntr-o singur noapte s se dea lovitura
decisiv, care sa aduc la tcere glasul de discordie i de mustrare...
Cu strigte de biruin, cu batjocuri i blesteme, mulimi de oameni ri sunt gata s se
arunce asupra przii, cnd, iat, un ntuneric des, mai adnc dect ntunericul nopii,
cade peste pmnt. Apoi, un curcubeu strlucind de slav de la tronul lui Dumnezeu se
arat pe cer i pare s nconjoare fiecare grup de rugtori. Mulimile nfuriate se
opresc deodat. Strigtele lor batjocoritoare se sting. Obiectul urii lor criminale
sunt uitate. Cu presimiri nfricoate privesc la simbolul legmntului lui Dumnezeu i
doresc s fie ocrotii de strlucirea orbitoare
La miezul nopii, Dumnezeu i va arta puterea pentru eliberarea poporului Su.
Soarele se arat, strlucind n toat puterea lui. Semne i minuni urmeaz ntr-o
succesiune rapid...Totul n natur pare ca i-a schimbat cursul. Rurile nceteaz s mai
curg. Nori ntunecoi i grei se ridic i se lovesc unul de altul. n mijlocul cerurilor
dezlnuite este un spaiu luminat de o slav de nedescris, de unde se aude glasul lui
Dumnezeu ca sunetul multor ape, zicnd: S-a sfrit(Apoc.16,17).

Pe scurt, este vorba de urmatoarea situatie. In momentul in care nelegiuitii sunt pe

punctul sa se arunce asupra prazii lor, deodata, un intuneric supranatural loveste lumea
intrega, Babilonul global. Este vorba de caderea plagii a 5 a: Al cincilea a varsat potirul
lui peste scaunul de domnie a fiarei. Si imparatia fiarei (Babilonul sau imparatul nordului)
a fost acoperita de intuneric. Oamenii isi muscau limbile de durere. (Apoc.16,10)
Datorita acestui eveniment si a descoperirii slavei lui Dumnezeu, multimile se opresc
brusc din actiunea lor si raman incremenite. Toata imparatia Babilonului adica toata
lumea (Babilonul va fi omniprezent la data aceea) este paralizata de frica si uimire pentru
ca ved semnele interventiei divine, a voievodului Michael si a imparatilor de la Rasarit,
adica a eliberatorilor (7). Eufratul spiritual seaca, adica multimile se opresc brusc din
actiunea lor si nu mai sustin Babilonul, adica nimeni nu-i mai vine in ajutor imparatului
de la miazanoapte (Dan.11,45up).

Poporul lui Dumnezeu este salvat iar razboiul Armaghedonului se declanseaza. Sub ce
forma? Multimile de oameni vor realiza ca au fost amagite de imparatul nordului, de
Babilonul cel mare si se vor intoarce impotriva lui. Exact ca in bataliile antice ale
Israelului, cand Dumnezeu lupta pentru poporul Sau, intotdeuna Israelul iesea invingator,
fara nici o victima sau pierdere, iar multimile coalizate impotriva lui sfarseau prin a se
macelari unii pe altii pana cand nu mai ramanea nici unul (8). Dupa ce multimile furioase
vor nimici toti liderii politici si religiosi care i-au amagit sa porneasca acest razboi
impotriva lui Dumnezeu, apoi se vor macelari intre ei in cel mai cumplit razboi pe care
lumea l-a cunoscut. In acest context, Dumnzeu declara: S-a sfarsit! iar plaga a 7a se
revarsa pe pamant: Al aptelea a vrsat potirul luin vzduh. i din Templu, din scaunul
de domnie, a ieit un glas tare, care zicea: S-a sfrit! i au urmat fulgere, glasuri,
tunete i s-a fcut un mare cutremur de pmnt, aa de tare, cum, de cnd este omul pe
pmnt, n-a fost un cutremur aa de mare.Cetatea cea mare a fost mprit n trei pri
i cetile Neamurilor s-au prbuit. i Dumnezeu i-a adus aminte de Babilonul cel
mare, ca s-i dea potirul de vin al furiei mniei Lui. 20 Toate ostroavele au fugit i
munii nu s-au mai gsit. 21 O grindin mare, ale crei boabe cntreau aproape un
talant, a czut din cer peste oameni. i oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei
grindinii, pentru c aceast urgie era foarte mare. (Apoc.16,17-21)

Asa cum primele plagi din istoria lumii, pe vremea Exodului, au cazut peste imparatia
sudului, unde Israel esra captiv tot asa ultimele plagi din istoria lumii, pe vremea
ultimului Exod, vor cadea peste imparatia nordului, unde ultimul Israel va fi captiv. Dar
Dumnezeu va interveni special pentru ei.
De ce este timpul de stramtorare un eveniment atat de temut si fara precedent in istoria
lumii? Din doua motive majore: se manifesta la scara planetara si este caracterizat de
absenta prezentei lui Dumnezeu.

Ieremia 30,5-7:Aa vorbete Domnul: ,Auzim strigte de groaz; e spaim, nu este

pace! 6 ntrebai i vedei dac nu cumva nate vreun brbat! Pentru ce vd pe toi
brbaii cu minile pe coapse, ca o femeie la facere? Pentru ce s-au nglbenit toate
feele? 7 Vai! cci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea? Este o vreme de necaz
pentru Iacov; dar Iacov va fi izbvit din ea.
Matei 24,21-22:Pentruc atunci va fi un necaz aa de mare, cum n-a fost niciodat
dela nceputul lumii pn acum i nici nu va mai fi. 22 i dac zilele acelea n-ar fi fost
scurtate, nimeni n-ar scpa; dar din pricina celor alei, zilele acelea vor fi scurtate.
Isaia 26,20-21: Du-te, poporul meu, intr n odaia ta i ncuie ua dup tine; ascunde-
te cteva clipe, pn va trece mnia! 21 Cci iat, Domnul iese din locuina Lui, s
pedepseasc nelegiuirile locuitorilor pmntuluii pmntul va da sngele pe fa i nu va
mai acoperi uciderile.

In primul rand, planeta, in sensul cel mai real, isi va trai ultimele clipe, de parca si-ar da
duhul. Ultimele spasme dinaintea mortii! Se va declansa HAOSUL ECOLOGIC. Inca nu
avem decat o intelegere teoretica a acestui termen pentru ca deocamdata, in ciuda atator
evenimente neplacute si dramatice, exista o anumita ordine in aceasta lume: una
ecologica, economica, sociala, politica, militara. Insa haosul ecologic il va declansa pe cel
economic, social, moral, politic, militar iar in cele din urma pe cel existential. Totul va fi
dat peste cap iar haosul se va generaliza la scara planetara.
In al doilea rand, credinciosii, in sensul cel mai real, isi vor trai ultimele clipe, de parca si-
ar da si ei duhul. Si asta pentru ca se va declansa HAOSUL SPIRITUAL, adica absenta
totala a prezentei lui Dumnezeu de pe acest pamant. Inca nu banuim ce inseamna lucrul
acesta si nu avem decat o intelegere teoretica a acestei realitati viitoare. Asta pentru ca
in prezent exista o anumita ordine spirituala care se resimte la nivelul fiecarui credincios:
simtamantul prezentei lui Dumnezeu, o stare spirituala de confort, convigerea acceptarii
de catre Dumnezeu si a ascultarii rugaciunilor, etc. Dar atunci totul va fi dat peste cap.
Nu se va mai simti nimic. Doar un gol sufletesc imens, o gaura negra a carei indoieli si
temeri risca sa-i prinda pe veci. Simtamantul real al absentei lui Dumnzeu nu doar din
lume dar si din inima cu temerea credscanda ca sunt pierduti definitiv, ca Dumnezeu i-a
parasit si i-a lasat in mainile celor rai.

Cei 144.000, acesti credincosi ai timpului de stramtorare vor avea o singura posibilitate
de salvare: credinta. Credinta ca in ciuda simtamintelor si realitatilor inconjuratoare
teribile, Dumnezeu nu i-a parasit si ca ii va salva in curand (9). Vor experimenta aceeiasi
agonie ca a lui Isus Hristos, cand pe cruce fiind, avea simtamantul ca a fost parasit
definitiv de Dumnezeu. Doar prin credinta a reusit Isus sa spuna :S-a sfarsit! si in
mainile Tale imi incredintez duhul si astfel sa fie biruitor prin cruce si sa zdrobeasca in
felul acesta capul sarpelui (10). Biblia spune ca acesti ultimi credinciosi si asteptatori vor
fi biruitori si vor avea cea mai privilegiata relatie cu Hristos in Imparatia Sa datorita
experientei comune pe care au impartasit-o aici jos pe pamant. (Apoc.14,1-5).
i, dac suntem copii, suntem i motenitori: motenitori ai lui Dumnezeu i mpreun
motenitori cu Hristos, dac suferim cu adevrat mpreun cu El, ca s fim i proslvii
mpreun cu El.(Romani 8:17)

1 - Revolution, flashmobs, and brain chips. A grim vision of the future, The Guardian, April 9, 2007
2 - Vezi schema despre timpul de stramtorare al Ierusalimului din sectiunea Resurse/Scheme
3 - Vezi schema despre timpul de stramtorare al Planetei din sectiunea Resurse/Scheme
4 - Levitic 16,17: S nu fie nimeni n cortul ntlnirii cnd va intra Aaron s fac ispirea n
sfntul loca, pn va iei din el. S fac ispire pentru el i pentru casa lui i pentru toat
adunarea lui Israel. In acelasi context putem cita alte doua evenimente: sfarsitul lucrarii cortului
din pustie (Exod 40,35) si a templului lui Solomon(2 Cron.7,1.2), cand in ambele situatii slava lui
Dumnezeu a umplut cele doua locasuri, semn ca lucrarea se incheiase iar El marca acest final prin
prezenta Sa.
5 - Vezi decretul de moarte din vremea imparatesei Estara, care fusese anuntat din timp si hotarat
sa fie pus in aplicare, in toata imparatia Persiei, intr-o anumita zi (Estera 3).
6 - Isaia 44,26-28; 45,1-6.13; 46,10.11.
7 - De la rasarit venea eliberarea pentru Israelul aflat in captivitatea babiloniana, prin Cir Persanul
si armatele sale.
8 - Vezi razboiul dus de Iosua cu cananitii (Iosua 10); Ghedeon cu madianitii (Jud.7) si Iosafat cu
moabitii si amonitii (2Cron.20)
9 - Se va implini parabola Mantuitorului din Luca 18,1-8.
10 - Pavel vorbeste despre o biruinta similara cu cea a lui Hristos, pe care biserica finala o va avea
asupra celui rau la vremea sfarsitului, cand in sens simbolic si ea va zdrobi capul sarpelui prin
aceeasi credinta ca a lui Hristos (Romani 16,20 si Apoc.14,12).
NOUA AXA PLANETARA
Noapte nu va mai fi

de Sorin Petrof
21 aprilie 2007

Filmul american Independence Day, nu este doar o productie marca Holywood, care dincolo
de spectacolul vizual si efectele speciale inedite, intrece orice alta productie similara ci ar ar
putea fi interpretat si ca un posibil scenariu, aparent SF dar nu chiar imposibil de anticipat,
bineinteles cu adaptarile de rigoare. Despre ce este vorba in aceasta ecrenizare, lansata in Iulie
1996, cu venituri de peste 800.000.000 dolari? Intr-o frumoasa zi de 2 Iulie, planeta Pamant
este treptat invadata de forte ostile, extraterestre. Toate marile orase ale lumii sunt asediate de
nave extraterestre gigantice, care la un moment bine precizat lanseaza un atac concertat,
simultan, cu efecte catastrofale asupra lumii.
In aceste context devastator, SUA, desi grav afectate de acesta incredibila actiune,
reusesc totusi sa coalizeze cele mai importante natiuni ale lumii pentru cel mai mare
contraatac aerian, de altfel fara precedent in istoria moderna, impotriva inamicului
comun.

Astfel ca rusi, americani, chinezi, evrei, arabi, japonezi, indieni, europeni sunt uniti de
acum pentru a salva lumea de la anihilare totala. Bineinteles, America gaseste solutia
pentru a le veni de hac extraterestrilor, printr-un amalgam tehnologico-rasial de sorginte
american. Genialitatea unui evreu american, specialist in computere si dibacia unui afro-
american, pilot de aviatie militara sunt elementele forte ale salvarii colective, in timp ce
caracterele stereotipe ale celorlalte natiuni asteapta apatice instructiuni de sus. In fine,
toata lumea urmeaza metoda americana iar planeta este salvata. Cea mai interesanta
scena a filmului, care nu dureaza nici trei minute, este discursul presedintelui american
din dimineata zilei de 4 Iulie, prin care face apel la unitate nationala si planetara si
declara ziua de indepententa a Americii (the 4th of July), de acum, ziua internationala a
Independentei... (1)

Aparent avem de-a face cu o bizara productie SF care a reusit sa sparga box office-ului
american, fiind pe locul 15 in clasamentul general al celor mai vandute filme din istorie.
Dar cum viata bate filmul, se pare ca in viitorul apropiat vom asista cumva la reeditarea
acestui scenariu, care va prinde foarte bine la publicul spectator, dependent de mesaje
prefabricate si excelent ambalatei, deja pregatit psihologic de entertainment-ul
holywoodian. Apocalipsa ne ofera cateva detalii. In contextul sfarsitului timpului, marele
imparat al nordului va suferi cateva tranformari in ce priveste forma de manifestare.
Imparatul de la miazanoapte din Daniel este de fapt Babilonul cel Mare din Apocalipsa.
Dar mai este si fiara care iese din pamant si care lucreaza pentru, si in armonie cu fiara
care a iesit din mare. Ambele fiare alcatuiesc Babilonul de la vremea sfarsitului si-l
reprezinta pe imparatul nordului in ultima sa ipostaza. Dar mai apar si alti actori pe
scena. Atat Daniel cat si Apocalipsa vorbesc despre cei 10 imparati de la vremea
sfarsitului, in timpul carora va avea loc revenirea lui Hristos. (2)

Astfel ca lumea va redeveni multipolara, cu imparatul nordului, adica Babilonul, in

calitate de primus inter pares. El va dirija si coordona toata actiunea in contextul
razboiului de la Armaghedon. Dupa ce toata lumea a respins ultima ocazie de a primi
adevarata Evanghelie, oamenii vor fi amagiti sa creada tot felul de aberatii si absurditati.
In mod special sunt vizati, imparatii pamantului intreg, pentru realizarea marii coalitii
impotriva lui Dumnezeu: Apoi am vzut ieind din gura balaurului i din gura
fiarei i din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care semnau cu
nite broate. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite i
care se duc la mpraii pmntului ntreg, ca s-i strng pentru rzboiul zilei
celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Duhurile cele rele i-au strns n
locul care pe evreiete se cheam Armaghedon. (Apocalipsa 16,13-16) Iar artizanii
acestei amagiri globale vor fi proorocul mincinos sau fiara din pamant (3) iar in ultima
instanta chiar Satan in persoana, care se va descoperi ca si cum Hristos s-ar fi intors pe
acest pamant.

Ca o ncoronare a marii drame de amgire, nsui Satan va lua chipul lui

Hristos. Biserica a marturisit timp indelungat c atept venirea Mntuitorului
ca mplinire a ndejdii ei. Acum, marele amgitor va face s arate ca i cnd
Hristos ar fi venit. n diferite pri ale lumii, Satan se va prezenta, ntre oameni,
ca o fiin maiestuoas, de o strlucire orbitoare, care se aseaman cu
descrierea Fiului lui Dumnezeu dat de Ioan n Apocalipsa (Apoc.1,13.15). Slava
care-l nconjoar nu este ntrecut de nimic de ceea ce ochii omeneti au vazut
vreodat. n vazduh rsun strigul de biruin, A venit Hristos! A venit
Hristos. Oamenii se arunc la pmnt n adorare naintea lui...El pretinde c a
schimbat Sabatul n Duminic i poruncete tuturor s sfineasc ziua pe care el
a binecuvntat-o. El declar c aceia care struie s sfiineasc ziua a aptea,
hulesc numele lui, refuznd s asculte de ngerii trimii la ei cu lumin i
adevr. Aceasta este amgirea cea mai puternic, aproape copleitoare.(4)

Ce va crede lumea sub imperiul acestor amagiri de proportii planetare? Ca secta aceea
care se inchina la ... extraterestrii si nu la adevaratul Hristos, care deja s-a intors pe
pamant si se afla in mijlocul poporului sau, este resposabila, prin incapatanarea de a nu
respecta ziua intai a saptamanii, de toate atacurile declansate asupra pamantului (5) de
forte externe ostile. Si ca cel pe care-l astepata ei sa se intoarca pe norii cerului, nu este
altul decat Lucifer care vrea sa invadeze planeta cu demonii lui. Astefel ca toate natiunile
pamantului, conduse de imparatul nordului si inspirate de falsul Hristos, se vor pragati sa
riposteze in cazul unei invazii extraterestre: i am vzut fiara i pe mpraii
pmntului i otile lor, adunate ca s fac rzboi cu Cel ce edea clare pe cal
i cu oastea Lui.(Apocalipsa 19:19) si sa-i extermine pe cei care nu se alatura lor.

Insa deja in timpul plagii a 6 a, prin secarea Eufratului spiritual, lumea isi va da seama
de marea amagire furnizata si implementata de Babilon in cantitati coplesitoare. Acum
ochii le sunt deschisi si vad cu claritate ca de fapt, s-au luptat impotriva lui Dumnezeu. In
clipa cand pe norii cerului se arata Hristos, toate semintiile pamantului se vor boci
din pricina lui (Apoc.1,7). Si nu mai au decat o singura dorinta: sa fuga cat mai
departe de fata Lui, atitudinea primului criminal din istorie, Cain, amplificata acum la
scara planetara: Cerul s-a strns ca o carte de piele, pe care o faci sul. i toi
munii i toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. mpraii pmntului,
domnitorii, cpitanii otilor, cei bogai i cei puternici, toi robii i toi oamenii
liberi s-au ascuns n peteri i n stncile munilor. i ziceau munilor i
stncilor: Cdei peste noi i ascundei-ne de Faa Celui ce ade pe scaunul de
domnie i de mnia Mielului; cci a venit ziua cea mare a mniei Lui i cine
poate sta n picioare? (Apocalipsa 6:14-17)

In acest context, ingerul Gabriel, ii explica profetului Daniel ca in vremea aceea, muli
din cei ce dorm n rna pmntului se vor scula: unii pentru viaa venic iar
alii pentru ocar i ruine venic. (Daniel 12:2) Ingerul sugereaza ca va fi o
inviere speciala. Nu este invierea generala in care toti cei din mormintevor auzi glasul
Lui (Ioan 5,28), asa cum le explica Isus fariseilor de la Templu. In explicatia lui Gabriel
accentul cade pe ideea de multi, adica o grupa numereoasa dar nu neaparat
exhaustiva. Iar evenimentul se pare ca va avea loc inainte de aparitia lui Hristos pe norii
cerului. Dar cine face parte din aceasta grupa de inviati? Exista trei pasaje in Noul
Testament care ofera cateva indicii despre aceasta misterioasa inviere.

Cu ocazia judecatii lui Isus, somat fiind de marele preot sa raspunda la acuzatia, daca
este sau nu Mesia, Isus a facut urmatoarea afirmatie: Da, i-a rspuns Isus,sunt!
Bamai mult, v spun c de acum ncolo vei vedea pe Fiul omului eznd la
dreapta puterii lui Dumnezeu i venind pe norii cerului.(Matei 26,64) Aparent
avem de-a face cu o fagaduinta destul de stranie, asta daca nu luam in calcul invierea
speciala, din Daniel 12,2. Ioan profetul, vine si el cu o completare foarte importanta:
Iata ca El vine pe nori si orice ochi il va vedea si cei ce L-au strapuns.
(Apocalipsa 1,7pp) Este cat se poate de clar ca din prima categorie, mentionata in cadrul
invierii speciale ca fiind cei ce vor fi obiectul rusinii si ocarii vesnice, fac parte
persecutorii lui Isus, incepand cu cei din vremea Sa si continuand apoi cu cei mai mari
persecutori de-a lungul vremurilor. Acestia vor fi inviati ca sa-L vada cu ochii lor pe
Marele Imparat, Cel pe care ei L-au batjocorit, persecutat si condamnat.

Pe de alta parte mai exista o a doua categorie, destinata pentru viata vesnica, ce va fi
inviata tot inainte de revenirea lui Hristos. Tot in Apocalipsa se vorbeste despre aceasta
fagaduinta: i am auzit un glas din cer, care zicea, scrie: Ferice de acum ncolo
de morii, care mor n Domnul! - Da , zice Duhul,ei se vor odihni de ostenelile
lor, cci faptele lor i urmeaz! (Apocalipsa 14,13) Contextul acestui pasaj este
foarte interesant. El se afla plasat intre proclamarea soliilor celor trei ingeri (v.6-12) si
revenirea lui Isus pe norii cerului (v.14). Asta inseamna ca incepand cu proclamarea
soliei advente din anii 1840 si pana la sfarsitul timpului, toti asteptatorii care au crezut
in revenirea lui Hristos, dar n-au apucat s-o vada in timpul vietii lor, deoarece au fost
nevoiti sa treaca la odihna, vor fi inviati in mod special, tocmai pentru ca Isus sa-Si
onoreze fagaduita facuta fata de ei. Cu alte cuvinte El Si-a respectat promisiunea: Iata
Eu vin curand!, oferindu-le ocazia de a-L vedea cu ochii lor.

Venind pe norii cerului, Isus se va apropia de pamant, insotit de ingerii Sai. Este
imposibil sa descri sublimul si slava acestei scene. Isus se intoarce ca Imparat,
adevaratul Imparat al Nordului, ca sa-i ia la Sine pe supusi Sai, tinuti captivi de colosul
babilonian, adica falsul imparat de la miazanoapte. Hristos, in calitate de Rege al regilor
si Domn al domnilor (Apocalips 19,16), Dumnezeu adevarat si Om adevarat, este
singurul care are autoritatea de a guverna acest pamant. Datorita jertfei Sale, a castigat
dreptul de rascumparare pentru toti oamenii de pe aceasta planeta. Dar din pacate cei
mai multi au respins acest cadou divin si au optat pentru imparatia celui rau. Cu toate
acestea El ramane in continuare Stapanul de drept al acestui pamant. Cand El se intoarce
in aceasta ipostaza, colosul cu picioare de lut se prabuseste in fata Lui, iar imparatul de
la miazanoapte isi ajunge sfarsitul, fara ca cineva sa-i vina in ajutor. Astfel se incheie
lupta celor care nu-L dorea pe Hristos ca Imparat.

Cand norul slavei se apropie la o distanta considerabila de pamant, la un moment dat se

opreste.Se opresc si imnurile cantate de ingeri. De fapt totul se opreste si toata lumea
amuteste. Credinciosii striga termurand: Cine poate sta in picioare?. Urmeaza un timp
de tacere insuportabil. Dar glasul lui Isus declara ca harul Sau le este suficient. Apoi Isus
se apropie mai mult de pamant, in atmosfera glorioasa a slavei Sale, inconjurat de ingerii
Sai si acompaniat de cantarile lor si porunceste celor credinciosi aflati in morminte sa se
trezeasca si sa iasa afara. Are loc Marea Inviere Planetara, cand toti credinciosii,
incepand de la Abel, primul decedat si pana la ultimul credincios care va mai muri pe
acest pamant, vor fi inviati de puterea lui Hristos. Toti inviaza cu trupuri nemuritoare in
puterea unei tinereti vesnice, fara urma de pacat, boala, defect sau handicap. In acelasi
timp are loc transformarea corpurilor celor vii, a celor 144.000, care intr-o clipa vor
primi trupuri nemuritoare: Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom
fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trimbita.
Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.
(1 Corinteni 15,51.52)

Dupa ce toti credinciosii (vii si morti) au fost tranformati, sunt luati la cer apoi. Sunt
atrasi spre norul slavei, de o forta irezistibila in asa fel incat toti vor fi adusi sus pe nor,
ca acolo sa-L intampine pe Domnul. Iata cum descrie apostolul Pavel aceasta scena:
Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trimbita lui
Dumnezeu, Se va cobori din cer, si intii vor invia cei morti in Hristos. Apoi, noi
cei vii, cari vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei, in nori, ca sa
intimpinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. (1
Tesaloniceni 4:16-17)Acolo, pe nor, va avea loc Marea Intalnire Universala, intre cei
credinciosi si Isus Hristos. Dupa ce Isus le ofera insemnele biruintei si a noului rang, de
imparati mostenitori impreuna cu El, cu totii pornesc spre Imparatia lui Dumnezeu, intr-o
calatorie fascinanta, care va dura 7 zile. Aceasta va fi Marea Calatorie Spatiala spre
partea de Nord a Universului, locul resedintei lui Dumnezeu (Is.14,13).

Acolo, toti cei mantuiti vor petrece 1000 de ani (Apocalipsa 20,4-6), timp in care se vor
acomoda si integra in noua lume in care au pasit dar se vor vindeca si de efectele vietii
anterioare traite pe pamant. Dar cea mai importanta activitate, specifica perioadei de
1000 de ani, va fi judecata celor nelegiuiti, judecata pe care Dumnezeu a incredintat-o
rascumparatilor. Ei sunt invitati sa cerceteze toate faptele gandurile si motivele celor
care, desi au avut ocazia sa auda Evanghelia, au respins aceasta varianta a vietii vesnice.
Fiecare va fi judecat dupa faptele lui si va primi o dreapta sentinta.

Dupa cei 1000 de ani petrecuti in ceruri, va avea loc asa numita, a treia venire a lui Isus
Hristos pe acest pamant. De fapt Isus se va intorce pe aceasta planeta impreuna cu toti
cei rascumparati si cu ingerii Sai pentru cel mai important eveniment din istoria
Universului: mutarea resedintei lui Dumnezeu pe acest pamant: Si eu am vazut
coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfanta, noul Ierusalim, gatita ca
o mireasa impodobita pentru barbatul ei. Si am auzit un glas tare, care ieea din
scaunul de domnie si zicea: Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu
ei si ei vor fi poporul Lui si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul
lor. (Apocalipsa 21:2.3)

Cu aceasta ocazie, toti nelegiuitii care zac in morminte vor fi inviati pentru Marea
Judecata Finala. Pentru prima data in istoria acestei planete, toata lumea care a trait
vreodata pe acest pamant, incepand cu Adam si terminand cu ultimul om care s-a nascut
pe aceasta planeta, va fi impreuna. Insa cei rascumparati vor fi impreuna cu Dumnezeu
cu Isus Hristos si cu ingerii in cetatea Noul Ierusalim in timp ce oamenii pierduti,
impreuna cu Satan si ingerii lui, vor sta in afara cetatii. In acest context Isus se
descopera celor din afara cetatii si le arata in cateva scene memorabile istoria mantuirii,
incepand cu ispitirea si caderea lui Adam si pana la jertfa Sa de pe cruce pentru
mantuirea tuturor oamenilor.

Toti sunt convinsi ca au pacatuit si ca Dumnezeu a fost drept si milos in toate caile Sale.
Toti sunt coplesiti de povara pacatului lor, pe care nimeni nu o mai poate purta acum in
locul lor. A sosit marea judecata si nimeni nu mai poate sta in picioare. De aceea toti se
pleaca la pamant si intr-un cor rostesc: Drepte si adevarate sunt caile Tale,
Imparate al neamurilor! Desi Satan recunoaste suprematia lui Dumnezeu, cu toate
acestea pune la cale ultima tentativa de a se razvrati si a cuceri cetatea sfanta. In acest
context al ultimei razvratirii, cand nelegiuitii nu-l mai asculta ci din contra, se intorc
impotriva lui, se declanseaza focul final care va consuma tot, pacat si pacatos. Nimeni nu
va mai ramane in viata dupa ce acest foc va arde din temelii intrega planeta. Iar Noul
Ierusalim, ca si arca lui Noe pe vremuri, va pluti pe o mare de foc, pana ce toata
nelegiurea va fi indepartata si curatata.

Dupa acest eveniment dramatic, care a lasat in inima lui Dumnezeu o adanca durere, va
incepe o noua etapa in istoria Universului. Dumnezeu va reedita Creatiunea. Prin
cuvantul Sau, toate lucrurile vor fi din nou aduse la existenta: Apoi am vazut un cer
nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera si
marea nu mai eraCel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: Iata, Eu fac toate
lucrurile noi (Apocalisa 21,1.5pp). Intr-o lumea cu totul noua, va incepe vesnicia.
Dumnezeu va locui totdeauna cu rascumparatii pe acest nou pamant. Iar viata de aici va
fi cu totul speciala: n cetate n-am vzut niciun Templu; pentruc Domnul
Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca i Mielul, sunt Templul ei. Cetatea n-are
trebuin nici de soare, nici de lun, ca s-o lumineze; cci o lumineaz slava lui
Dumnezeu i fclia ei este Mielul.Neamurile vor umbla n lumina ei i mpraii
pmntului i vor aduce slava i cinstea lor n ea. Porile ei nu se vor nchide
ziua, fiindc n ea nu va mai fi noapte. n ea vor aduce slava i cinstea
Neamurilor.Nimic ntinat nu va intra n ea, nimeni care triete n spurcciune i
n minciunci numai cei scrii n cartea vieii Mielului. (Apocalipsa 21,22-27)

In acelasi ton se incheie si profetia lui Daniel din capitolul 11. Dupa ce a vorbit despre
interventia lui Mihael in timpul stramtorarii, despre mantuirea poporului lui Dumnezeu in
vremea aceea, invierea celor care trebuie sa-L vada pe Hristos venind pe norii cerului,
Gabriel concluzioneaza aceasta fascinanta profetie in felul urmator: Cei nelepi vor
strluci ca strlucirea cerului i cei ce vor nva pe muli s umble n
neprihnire vor strluci ca stelele, n veac i n veci de veci.(Daniel 12:3) Astfel
ca evenimentele profetice care au debutat in 1789 prin atacul imparatului de la miazazi
(Daniel 11,40) si care s-au continuat pana astazi prin suprematia imparatului de la
miazanoapte (Daniel 11,43) isi vor gasi prelungirea si implinirea finala pana in zilele
vesniciei, datorita biruintei totale a imparatilor de la rasarit (Daniel 12,3). Atat Daniel cat
si Apocalipsa vorbesc despre ziua cand toate lucrurile se vor rezolva deplin si definitiv,
cand lumea va fi adusa indeplina armonie cu ordinea universala, cand noi vom fi iarasi
ce am fost si mult mai mult decat atat.

Eu, Isus, am trimes pe ngerul Meu s v adevereasc aceste lucruri pentru

Biserici... Cel ce adeverete aceste lucruri, zice: Da, Eu vin curnd. Amin! Vino,
Doamne Isuse! (Apoclipsa 22,16.20)

1 - Vezi discursul integral al personajului care-l interpreteaza pe presedintele american din filmul Independence
Day la: http://www.americanrhetoric.com/MovieSpeeches/moviespeechindependenceday.html

2 - Este destul de misterioasa identitatea celor 10 imparati, pentru ca nu avem detalii biblice suplimantare in
acest sens. S-ar putea avansa o ipoteza care pleaca de la premisa ca cei zece trebuie sa fie natiuni cu o mare
autoritate in lume iar la vremea sfarsitului, printr-o alianta de exceptie vor reusi, pentru putina vreme, sa
conduca pamantul. Astazi exista Grupul celor 8 tari puternic industrializate, asa numitul G8 (SUA, Japonia,
Germania, Marea Britanie, Canada, Franta, Italia plus Rusia, mai recent) dar care in curand va trebui sa
primeasca in cercul lor select inca doua tari foarte puternice, chiar indispensabile: China si India. Astfel ca vom
avea un grup al celor 10. Nu este vorba de o probabilitate ci de o necesitate. S-ar putea ca acest G10 sa-i
reprezinte pe cei 10 imparati ai sfarsitului? Pana la urma viitorul ne va descoperi adevarata interpretare a
imparatilor sfarsitului.

3 - Despre fiara din pamant se spune ca va face semne mari in fata oamenilor si ii va amagi cu aceste semne
(Apoc.13,13.14). Dar si despre proorocul mincinos se spune acelasi lucru, ca a facut semnele prin care a amagit
pe locuitorii pamantului (Apoc.19,20). Concluzia este foarte simpla: este vorba de acelasi personaj, fiara din
pamant fiind in acelasi timp si prooroc mincinos.

4 - E.G.White, Tragedia Veacurilor, capitolul Timpul stramtorarii.

5 - Sa nu uitam ca lumea se afla in contextul revarsarii ultimelor plagi, cand pamantul va si devastat de aceste
teribile evenimente
IREZISTIBILUL IMPERIU
Jandarmul iese la plimbare...

de Sorin Petrof
16 ianuarie 2007

Din 90 ncoace asistm uimii i fermecai la cea mai eficient i total invazie din ntreaga
istorie a lumii. n sfarit vin americanii!. De 50 de ani i-am ateptat. Dac mult ateptata
venire a americanilor, imaginat n perioada rzboiului rece ca o intervenie militar
eliberatoare, nu s-a produs iat c ideologia libertii, mitul stilului de via american,
Hollywoodul i celelalte produse ale generoasei oferte culturale americane, ne-au cucerit
definitiv.

Dac noi n-am putut ajunge n SUA, America a fost dispus s vin la noi. Lumea ntreag
este nconjurat i sedus de otile fascinante ale noului imperiu care intenioneaz s
americanizeze progresiv modul de via planetar.

Se propvduiete o nou evanghelie, The Gospel According to USA. O

evanghelie despre ce s mnnci, ce s bei, cum s te mbraci, ce s
vizionezi, cu ce s te speli, cum s te exprimi, ce s crezi, cum s te
recreezi, ce s citeti, ce s lucrezi, ce valori s adopi, ce s iubeti, ce s
urti, amd.

Vestea bun care vor s ne-o transmit misionarii de la HOLLYWOOD, MC

DONALDS, MARLBORO, COCA COLA, MTV, MICROSOFT, GOOGLE, CNN,
PROCTER&GAMBLE, LEVIS, HARVARD, PENTAGON i CASA ALB este c
acceptand integrarea n acest gen de structuri (culturale, economice,
politice si informationale), ai maximum de satisfacie garantat.
Poi experimenta puin din America aezat ntr-un fotoliu la tine acas
urmrind un serial american, n timp ce mnnci un hamburger i bei o
Coca-Cola, iar US Air Force, eventual, survoleaz uor spaiul aerian al
rii tale pentru a te liniti c nimic ru nu se poate ntmpla atunci cnd
Jandarmul iese la plimbare!

Pare exagerat? Atunci s invitm pe un fost responsabil din Administraia

Clinton, David Rothkopf, s ne clarifice care este rolul SUA n lume. n
eseul su In Praise of Cultural Imperialism? publicat n revista Foreign
Policy, este ct se poate de entuziast n previziunile sale cu privire la un
secol american. El arat necesitatea ca pentru SUA, obiectivul central
al politicii internaionale din era informaiei trebuie s fie acelai
de a ctiga btlia fluxului informaional, dominnd canalele aa
cum altdat Marea Britanie domina mrile. Va fi n interesul
economic i politic al SUA de a veghea ca dac lumea va adopta o
limb comun aceasta s fie engleza; dac lumea se orienteaz
spre norme comune n domeniul telecomunicaiilor, securitii i
calitii acestea s fie americane; dac ntre diferitele zone ale
lumii se stabilesc relaii prin televiziune, radio i muzic,
programele s fie americane; iar dac vor fi elaborate valori la
nivel planetar, acestea s fie acela n care americanii se recunosc.

Dup ce a schiat acest proiect mre autorul conchide explicnd de ce

fiecare om va resimi binefacerile: Americanii nu trebuie s nege
faptul c dintre toate naiunile din istoria lumii, a lor este cea mai
dreapt, cea mai tolerant, cea mai dispus de a fi aleas n
discuie i de a se corecta n permanen, fiind cel mai bun model
pentru viitor.

Orict de fantasmagoric i de arogant ar putea prea aceast

interpretare, ea d culoare deciizilor politice de la Washington. S
ncercm acum s reinterpretm toate aceste normale importuri
americane care vizeaz toate aspectele vieii prin prisma afirmaiilor de
mai sus i vom ncepe s ntrezrim scenariul.

Dominaia cultural a Statelor Unite a fost pn acum un aspect

subestimat al puterii sale globale. Orice am crede despre calitile
ei estetice, cultura de mas american exercit, mai ales asupra
tineretului, o seducie irezistibil. n ciuda hedonismului
superficial i a stilurilor de via stereotipe pe care le proslvete,
atracia ei nu este mai puin incontestabil. Programele americane
alimenteaz trei sferturi din piaa mondial de televiziune i
cinema.
Aceast dominaie este la fel de marcat i n domeniul muzicilor
de popularitate i, din ce n ce mai mult, al fenomenelor modei
vestimentare, alimentare sau de alt gen nscute n Statele Unite,
care se difuzeaz, prin imitaie, n lumea ntreag. Pe Internet,
engleza servete de linqua franca, i o majoritate strivitoare a
serviciilor de comunicare, n reelele infomatice, sunt localizate n
Statele Unite, ceea ce are o influen decisiv asupra coninutului
comunicaiilor." (Zbigniew Brzezinski, The Grand Chessboard)

Acionnd pe mai multe fronturi, economic, cultural, informaional i

militar, SUA se pregtete s inaugureze o nou er n care American
Empire, coordoneaz, menine, stabilizeaz, gestioneaz i controleaz
bunul mers al planetei prin inevitabila pax americana.

n contextul geopolitic actual are vreo relevan aceast ascensiune far

precedent a Statelor Unite, ntr-o lume unipolar? Este doar o consecin
natural a istoriei evoluiei civilizaiilor sau inevitabila revenire a istoriei
napoi la punctul zero? Cine va domina lumea? Cine va ramne n istorie
ca ultimul imperiu? Dar poate mai important ar fi s aflm de ce i pentru
ct timp?

Dar cum nimic nou nu este sub soare i ce este a mai fost iar ce-a fost va
mai fi, rmne s explorm Cronicile Ultimului Imperiu aa cum au
fost ele consemnate nc de acum 2500 de ani...
Explornd trecutul, nelegem prezentul i anticipm viitorul. Un vizionar a
vazut de-atunci ceea ce noi vedem astzi. Privind PROFEIA e posibil s
nelegem mai bine sensul vieii i al istoriei. Eventual i care este rolul
nostru n marele spectacol al lumilor. Eu cred ca merit s ncercm...
MATEI 24
Reflectii istorice si exegetice

de prof. Florin Laiu

17 ianuarie 2007

Marea profeie a lui Iisus, supranumita Apocalipsa de pe Muntele Maslinilor, se dovedete a

fi un scurt comentariu al carii lui Daniel i o cheie a Apocalipsei lui Ioan. Explicaiile
urmatoare reprezinta un ghid pentru studiul personal al cititorului, propunnd o interpretare
ct se poate de simpla i de convingatoare, dei pentru nceput poate contraria.

Anul 31 e.n. Iisus prezice caderea Ierusalimului, care avea sa aiba loc n aceeai generaie,
la anul 70 e.n. Distrugerea Ierusalimului fusese prezisa i de Daniel (9:26-27), dar planul
iniial al lui Dumnezeu era ca oraul sa nu fie cucerit niciodata, aa cum prevazusera profeii
(Ier 31:38-40, Zah 2:5, 12:9, 14:14) i cum sperase Iisus (Luca 19:41-44, Luca 7:30).

Se spune c a fost odat ca niciodat o comunitate de pitici care triau ntr-o ar de vis.
Deodat, din senin, visul se transform n comar. Un zmeu hapsn i rpete i i
deporteaz pe un trm misterios departe de cminul lor natal. Aceti pitici adesea se
mngiau cu gndul c ntr-o zi conductorii lor vor veni s-i elibereze i s le redea
avantajele pierdute. Credina c ziua aceea a eliberrii nu poate fi prea indepartata era
puternic n rndul comunitii piticilor. Periodic se ntlneau i se ncurajau unii pe alii,
cntau, contemplau minunata perspectiv care o vor avea atunci cnd aurul va curge ca
un ru iar ara va fi plin de veselie. Vestea c n curnd vor fi eliberai iar zmeul cel
hapsn va fi nfrnt o spuneau i locuitorilor trmului unde acum erau prizonieri. ns
aceast frumoas credin nu prea i tulbura n preocuprile lor zilnice.

n acest cadru profetic stabilit, este natural ca ntrebarea discipolilor presupune caderea
Ierusalimului n legatura cu sfritul lumii i cu venirea lui Iisus ca mparat al ntregii
lumi.

Raspunsul lui Iisus ncepe mai nti cu avertizarea mpotriva falilor Messa (uni).
Pentru evrei, ateptatul Messa trebuia sa fie un prin puternic care sa conduca naiunea
israelita ntr-un razboi de eliberare mpotriva romanilor i sa stabileasca un imperiu
universal cu capitala la Ierusalim. Asemenea revoluionari au aparut n primul secol (Fapt
5:36-37, 21:38) n special n timpul revoltei antiromane din anii 66-70. Cel mai
proeminent fals-messia a fost Bar-Kochba (Fiul stelei), acceptat de iudei, liderul revoltei
antiromane din anii 132-135 care a culminat cu distrugerea completa i definitiva a
Ierusalimului.

Razboaiele, revoluiile, catastrofele naturale, nu sunt semne ale unui sfrit iminent al
lumii. Aa trebuie sa fie n aceasta lume controlata de Satan (2 Cor 4:4, Ioan 14:30,
8:44). n primul secol, nainte i dupa caderea Ierusalimului, au fost multe razboaie i
tulburari. Foamete extrema s-a produs ntre anii 41-54 (Fapt 11:28), mari cutremure n
anii 46 (Creta), 51 (Roma), 60 (Frigia), 63 (Campania); mari uragane n anul 65.

nceputul durerilor. n teologia iudaica se credea ca era mesianica va fi precedata de

mari calamitai, numite durerile naterii lui Messa.

Persecuii i apostazie. Iisus dezvaluie aici cele mai triste momente prin care aveau sa
treaca urmaii Lui din interiorul i din afara naiei iudaice. Faptele Apostolilor, Epistolele,
Apocalipsa i rapoartele istoriei confirma mplinirea acestor preziceri. Este un fapt straniu
n lumea noastra ca religiile de stat produc cele mai multe necazuri inutile i ca aparatorii
tradiiilor omeneti sunt n stare sa-i distruga membrii propriei familii care mbraieaza
religia lui Christos. Aceasta se ntmpla n Islam, n iudaism, ntre hindui i, destul de
des, n cretinismul tradiionalist. n timp ce persecuiile ntaresc pe unii, alii se
poticnesc i cad de la credina. Adesea fotii frai devin cei mai ndraznei adversari. Iisus
a prevazut ca iubirea cretina nu-i va pastra temperatura iniiala n Biserica. Cei mai
muli cretini aveau sa devina caldicei (Apoc 3:15-16). n timp ce cretinii aveau sa fie
uri de toata lumea, spiritul urii avea sa patrunda n Biserica i sa raceasca dragostea
dinti.

Mai nti Evanghelia. Este planul lui Dumnezeu sa permita aceste persecuii pentru
curairea Bisericii de milioanele de oportuniti care o asalteaza n timpuri de libertate
(Dan 11:30 b. 31 b. 33-35, 12:10). Dar persecuia este i cel mai puternic factor
evanghelistic. n mod paradoxal, spiritul persecuiei expune neputina disperata a
Diavolului. Fara sa vrea, el creeaza ocazia nvingatorului de pe Cruce. Prin reeaua
umana, el strnete spiritele, face invitaii, lipete afie, face reclama, trezete
curiozitatea, pregatete terenul prin legi i decrete, pentru ca, n cele din urma, Spiritul
lui Dumnezeu sa poata vorbi n cele mai bune condiii. n primele veacuri, cretinii erau
att de contieni de faptul ca persecuia este ocazia de a depune marturie, nct
termenul martys (martor), era aplicat celor prigonii, mutilai de torturi (marturisitori)
sau ucii pentru credina. De aici vine cuvntul martir.

Martori, nu apologei. Spre deosebire de avocai, martorii nu pregatesc discursuri. Cnd e

vorba de simpla marturie, numai minciuna are nevoie de meditaii i repetiii. Aceasta
trebuie sa fie lecia nti pentru misiunea oricarui cretin n lume. Biserica adevarata i
va sprijini eforturile pe Providena care ajuta n timp de nevoie, deoarece lucrarea
aparine n totul Spiritului Sfnt. Orict de necesare sunt pregatirea intelectuala,
instrumentele de studiu i arta expunerii argumentelor, ceea ce ctiga ncrederea este
marturia personala pecetluita prin acceptarea suferinei.

Fali profei. Adevaraii profei, aa cum sunt descrii n istoria biblica, sunt cei ce nala
pe Dumnezeul Creator i condamna idolatria, cheama la pocaina indivizi, popoare,
biserici, preoi i mparai. Ei prevad un viitor sumbru pentru cei neascultatori de
Dumnezeu i proclama pe adevaratul Messa - Iisus din Nazaret, Dumnezeul-Om. Falii
profei, predica ali dumnezei sau predica n mod fals, nebiblic, pe Dumnezeul Creator
(crend astfel o falsa imagine a lui Dumnezeu). De regula, acetia erau profesioniti cu
care se nconjurau toate marimile antichitaii, ocultiti i arlatani care mncau pine
regala i asmueau autoritaile mpotriva celor care n-au alta vina dect ca se nchina lui
Dumnezeu aa cum a cerut El.

Uri de toata lumea. Biblia descrie starea pacatoasa a omenirii ca vrednici de a fi uri
i urndu-se unii pe alii. Dar, ceea ce este mai grav chiar, cuvntul lui Iisus (M-au urt
fara temei!) s-a mplinit cu urmaii Lui. Faa de evrei, anticii au avut n general dispre
cultural i ostilitate politica. Istoria s-a repetat apoi cu cretinii, cnd erau doar o secta
iudaica, urta att de evrei ct i de cretini. Pentru ca tabloul sa fie complet, Biserica
mai corect, bisericile cretine de azi, au i ele sectanii i urii lor, api de ispaire
pentru toate relele traite i nchipuite.

Statornicia n credina nu este altceva dect ca ramnem n Christos, prin credina, aa

cum L-am primit la nceput.

Evanghelia n toata lumea semnul sfritului. Aceasta afirma?ie este cheia nelegerii
naturii condiionate a acestei profeii. Nu razboaiele i cutremurele semnalizeaza
prabuirea imediata i totala a acestei civilizaii aezate sub controlul Diavolului, ci
predicarea vetii bune ca Iisus este Domnul, ca mparaia Lui este aproape, ca orice
pacatos i orice naionalitate este acceptata de Dumnezeu prin credina n jertfa
Mntuitorului. Dar pentru ca mparaia nseamna lege i porunci, lumea o urate. i
Satan face tot posibilul ca sa mpiedice evanghelizarea lumii, deoarece aceasta grabete
ziua pedepsirii lui. n primele secole, cretinismul s-a raspndit n Imperiul Roman, mai
ales n partea orientala, i n oarecare masura n cteva zone din afara lumii greco-
romane. Afirmaiile lui Pavel (Col.1:6.23) pot fi nelese ca nite figuri de stil care descriu
progresul rapid al Evangheliei din acea genera?ie, dar nu ca nite declaraii de precizie
istorica. Abia ncepnd cu secolul XIX s-a impus n cretinatate ideea evanghelizarii
tuturor continentelor i civilizaiilor, s-au creat societaile biblice i societa?ile misionare
n acest scop.

Sfritul Ierusalimului anul 70 e.n. Iisus se refera aici la cartea lui Daniel, n care
instruc?iuni ca fii atent! i nelege! se repeta des, n special acolo unde este dezvaluit
adversarul apocaliptic i religia lui scrnavia pustiitoare (Dan 8:13.17, 9:23.25a.27b).
Cei ce fac raul, fiii pustiitorului, n-au nici o ansa de a nelege corect (Dan 12:9-10).
VT folosete aceasta expresie dura cu referire la imaginile zeilor i la alte elemente ale
culturii idolatre (Deut 7:25-26, 1 mp 11:5.7, Ier 7:30, Os 9:10). Expresia se refera, n
mod clar, la idolatrie i sabie. Luca vorbete despre armatele care aveau sa asedieze
Ierusalimul. ntr-adevar, steagurile (acvilele) romane erau zeificate i prezena lor n
incinta sacra a Ierusalimului ar fi reprezentat o maxima profanare. n toamna anului 66,
cnd legionarii lui Cestius au asediat Cetatea, reuind sa patrunda pna la zidul de nord
al Templului, s-a produs o inexplicabila i nestrategica retragere a romanilor n nite
inuturi care nu ofereau aparare i unde Cestius a pierdut muli oameni. Fanaticii care
aparau cetatea, credeau ca Dumnezeu le va da victoria finala, nsa o parte din populaie
a vazut aici ocazia de a se refugia. Unii iudei au fugit la ara, alii l-au nsoit pe regele
Agrippa care nu voia razboi cu romanii, alii au parasit ara. n acelai timp, iudeii
cretinai, lund seama la avertizarea lui Iisus i la sfaturile unor profei ai lor, au parasit
cetatea i s-au retras la Pella n Pereea, o zona muntoasa. n urma, ramnea vaiul (Luca
23:27-31).

Rugai-va!... Iisus a nvaat pe ai Lui ca sanatatea i repaosul de sabat trebuie pastrate

cu sfinenie. Deci scuzele pentru cazuri de fora majora, nseamna lipsa de prevedere i
de rugaciune.

Necaz mare. Este evident ca Iisus citeaza aici pe Daniel (12:1, cf. 9:12) care se referea
la un ultim asediu al Ierusalimului (Dan 11:45, 12:7b). Gramatica textului este
categorica n favoarea ideii ca Iisus vorbea despre grozaviile care urmau sa aiba loc n
razboiul romanilor cu iudeii, n ziua mniei (Dan 8:19, 11:30.44). Acest necaz trebuia
sa fie generalizat, scurt i final. Dar daca profeia era condiionata, daca sfritul nu
putea veni nainte de evanghelizarea lumii, ne putem atepta ca, odata cu scurtarea
iubirii sa se lungeasca i sa se adnceasca necazul, timpul de ura. Ierusalimul a fost
distrus n anul 70 de catre cezarul Titus, nvinii au fost crucificai sau luai prizonieri.
Cetatea a fost devastata de romani i avea sa ramna sub ocupa?ie pagna pna cnd
venirea mparatului iudeilor avea sa puna capat stapnirii neamurilor.

Parusa Fiului omului. Falii profei sunt aceia care vestesc un fals Messa. Iudeii au fost
foarte vulnerabili spiritual n conflictul cu romanii. Ei au crezut n cei uni cu spiritul
zelotismului i n manifestari oculte pe care le-au luat drept revelaii divine. Satan urma
sa-I ctige prin christoi teretri, care sa imite stilul lui Moise i al lui Ilie, sau christoi
misterioi care sa apara n conspiraii i seane secrete. Prin contrast, adevaratul
Christos, Fiul omului, avea sa vina pe faa, n stralucire cereasca, asemenea fulgerului.
Nu este nimic secret n apariia fulgerului.

Semne n soare, luna i stele. Aici sunt date nite semne premergatoare apariiei
adevaratului Christos. Ele sunt cereti, vizibile, fara nimic secret, aa cum spuneau i
vechii profei (Is 13:9-10, Ioel 2:10.31, 3:15, Amos 5:20, 8:9). Aceste semne trebuiasu
sa aiba loc imediat dupa necazul cel n legatura cu caderea Ierusalimului, sa inaugureze
ziua mniei i sa culmineze cu zguduirea pamntului i a puterilor cerului. Cutremurul din
ziua de apoi este proiectat sa ridice uriae tsunami i sa mute lanuri muntoase i insule
(Apoc 6:12-17, 11:18.19, 16:17-21). Ca muli mor de groaza n asemenea condiii, este
ceva istoric dovedit. Cu ocazia unor simple eclipse, n evul mediu, unii s-au sinucis,
gndind ca a venit ziua judecaii. Aceste semne nu au avut loc imediat dupa caderea
Ierusalimului. Necazul s-a prelungit peste planul lui Dumnezeu (chiar i acest lucru a fost
prevazut!) i, dupa trecerea celor 1260 zile apocaliptice/ani (Dan 7:25, 12:6-7.11-12,
Apoc 11:2-3, 12:6.12, 13:5) ncheiai cu sfritul supremaiei Bisericii Romane n 1798,
nca nu s-au terminat necazurile; nca se ateapta marele necaz din Daniel 12:1 i Apoc
7:14. Totui, Dumnezeu a trimis cteva semne preliminare pe cerul american, acolo unde
interesul spiritual era mai uor de trezit: Ziua ntunecoasa din mai 1780, urmata de o
noapte ntunecoasa. A urmat cea mai spectaculoasa ploaie meteoritica, n noiembrie
1833.

Atunci. Venirea lui Iisus, n contrast cu a falilor messia, este precedata imediat de aceste
fenomene cereti extraordinare; nu este o aciune politica, religioasa sau magica pe
meridiane. ntre aceste semne i venirea lui Iisus nu exista nici o pauza; atunci vor
vedea... Semnul Fiului omului, n contrast cu christoii teretri, este apariia glorioasa,
universal vizibila i nedorita de lume a lui Iisus, pe norii cerului (Fapt 1:9.11). Dupa cum
Israel avea sa fie adunat din diaspora deportarii babiloniene, tot aa, la venirea Sa,
ngerii vor aduna pe aleii cei vii i pe cei nviai din toata lumea (1 Tes 4:14-17).
Prezena trmbiei jubiliare vestete eliberarea finala i primirea motenirii noului
pamnt.

Ridicai-va capetele! Adevaraii cretini, cei ce au iubit venirea lui Iisus, au nceput sa-i
ridice capul de cnd au nceput sa se ntmple cele prevazute de Iisus. Caderea
Ierusalimului a atras atenia asupra profe?iei, i persecuia tot mai crncena i-a facut sa-
i ina permanent capul sus. Din nefericire, curentul predominant a fost de a privi la cele
de jos.

Pilda smochinului. Sa se observe ca Iisus a vorbit despre smochin i de toi copacii, ca o

ilustraie simpla a siguranei semnelor venirii Lui. Nu este nimic tainic, criptic, cu acest
smochin, despre care unii cred ca ar fi statul israelian. Acest stat refacut este o opera pur
terestra, politica, i Ierusalimul de azi nu mai este Cetatea sfnta, ci un cmp de bataie
i de ura. Iisus Se referea la mparaia lui Dumnezeu, care va veni odata cu Noul
Ierusalim, nu cu vechiul Ierusalim sau cu vreo alta cetate sfnta de pe pamnt.

Generaia aceasta. Iisus promisese solemn ca va veni n acea generaie, ca unii dintre
ucenici l vor vedea venind (Mat 16:28). Apostolii au crezut ferm fagaduina Lui (Rom
13:11, Ev 10:37, 1 Ioan 2:18). Chiar cnd generaia aceea era aproape trecuta, Iisus a
nnoit promisiunea ca va reveni curnd (Apoc 22:12). Este clar ca aici Iisus vorbete
despre mplinirea tuturor evenimentelor ntr-o singura generaie, nu doar despre primele
sau despre ultimele. Iisus nu a oferit date, pentru ca nu fixase date (Fapt 1:6-8), ci a
oferit puterea Spiritului Sfnt pentru marturisire. De aceea El a putut promite totul unei
singure generaii, fiindca oferise totul. Timpul revenirii lui Iisus este condiionat n mod
strict de marturisirea evanghelica tuturor popoarelor (Mat 24:14). Apostolul Petru arata
ca avea sa treaca generaia aceea, i fiii vor fi ispitii sa-i piarda ncrederea n
fagaduina Parusei (2 Petru 3:1-3), uitnd ca Dumnezeu nu este legat de un timp fixat
(v. 8-9) ca sa se poata spune ca a ntrziat la ntlnire. n schimb, Biserica poate grabi
venirea zilei lui Dumnezeu (v. 11-12), condiionata de coacerea celor doua recolte
spirituale din Apoc 14:14-19. Pentru o mai buna nelegere, studiai principiul
condiionarii profeiilor din Ier 18:7-12 i exemple de profeii care nu s-au mplinit i nu
se mai pot mplini (Is 19:18-25, Ez 38-48, Osea 14:4-8, Amos 9:15, Mica 4:1-8, 5:5-15).
Exista profeii ca promisiuni solemne, care dezvaluie planul lui Dumnezeu la un moment
dat, implicit condiionate de cooperarea noastra prin credina i supunere totala. Dar
exista i profeii care sunt adevarate dezvaluiri ale viitorului pre-cunoscut numai de
Dumnezeu. Ambele tipuri urmeaza acelai plan general.
n particular, putem zadarnici planul Lui ideal cu privire la noi (Luca 7:30, Mat. 22:8,
Rom 11:21), dar planul Lui se va mplini oricum, cu sau fara noi, mai devreme sau mai
trziu. Pe de alta parte, nu putem grabi venirea Lui dect ca instrumente ale Spiritului
Sfnt. Orice alte manevre, nu fac dect sa prelungeasca necazul, sa scurteze iubirea i sa
ntrzie momentul fericitei sperane. Mersul de pna acum al istoriei, n lumina profeiilor
apocaliptice, ne arata ca Dumnezeu este n control absolut asupra evenimentelor, ca
Evanghelia va fi marturisita lumii chiar prin intermediul pregatirilor care se fac mpotriva
ei, n ciuda ntrzierii Bisericii. Deaceea, cretinii veritabili sunt aceia care se cred n
ultima generaie. Marturisirea lor le ntarete acest sentiment. Credina creeaza prezent
i viitor, necredina face doar istorie. Dumnezeu, nsa, este Suveran peste timp.
Replica divina data imperialismului...
(Daniel 2, 29-45)

de prof. Florin Laiu

8 februarie 2007

Idolul din visul regal este o replic cereasc la visul tuturor cuceritorilor. Idolul despoilor
antici, al cezarilor, al papilor i al tuturor odioilor antici sau moderni este ntemeierea unui
imperiu universal, bine condus ( adic totalitarist !) n care s se reflecte binefacerile
ideologiei lor i, desigur, s le eternizeze pomenirea. Nebucadnear este primul mprat al
"neamurilor" care a cucerit Ierusalimul.
Odat cu el ncepe "vremea neamurilor" (Ez.30:3,10,Ier 27:5-8, Lc 21:24). "Coroana luat de
la Israel a fost transmis, n mod succesiv, mpriei Babilonului, Medo-Persiei, Greco-
Macedoniei i Romei. Dinastia lui David a fost dobort i n-a mai fost restaurat dup exil.
Iisus, care avea dreptul la coroan, a amnat primirea ei.

Observai legtura organic dintre imperiile istorice ale lumii. Mai multe, succesive, dar
formnd un tot cu chip omenesc, construit de mintea i minile omului ("made in
Babylon"), un idol cumplit care cere nchinarea tuturor, cu faa sclipitoare i cu temelii
de nisip... Este evident valoarea descresctoare a metalelor componente. De la cap la
picioare, de la aur la tinichea i la hrb, valoarea acestor imperii succesive, n faa
cerului, este descresctoare. Civilizaiile nu progreseaz n valorile eseniale apreciate de
Dumnezeu. Crete, n schimb, duritatea de la aur la fier.
Capul de aur simbolizeaz Imperiul Babilonian (Caldeean) cunoscut in istorie sub
numele de Regatul Noului Babilon, ntemeiat de Nabucodonosor II. A durat circa 70 de
ani (605-539 i.e.n.).
Pieptul i braele de argint simbolizeaz Imperiul Medo-Persan, puterea unit a
mezilor i a perilor sub Cyrus cel Mare i urmaii lui. A durat ntre anii 539-333 i.e.n.
Mijlocul de bronz simbolizeaz Imperiul Greco-Macedonian (Imperiul lui
Alexandru urmat de statele elenistice). A durat ntre anii 333-168~31 i.e.n.
Gambele de fier simboalizeaz Imperiul Roman (pagn), imperiul cezarilor pn
la Constantin cel Mare (313 e.n.).
Majoritatea comentatorilor antici, medievali i moderni sunt de acord cu aceast
identitate simbolic a celor patru elemente de mai sus. Acest standard l aflm mai nti
la Hipolit de Roma (220), un presbiter sau episcop care a fost teolog i scriitor, lider al
partidei rigoriste.
Picioarele (labele i degetele) de lut amestecat cu fier reprezint Imperiul
Cretin i statele motenitoare, din timpul lui Constantin cel Mare i pn la sfritul
lumii. Constantin a fost primul cezar care a avut ideea de a contopi n furnalul politicii
lumeti cele dou elemente: puterea de fier a statului roman i fragilitatea de lut a
Bisericii care cocheta cu pgnismul i cu ideea convertirii lumii prin dominaie politic.
Pmntul, ca element, este cel mai modest dar i cel mai util dintre toate elementele de
mai sus. Din el iese pinea cea de toate zilele i din el provine aurul, argintul, arama,
fierul i pietrele preioase. Dar ideea de a-l turna n furnal alturi de fier pentru a scoate
un aliaj nemaipomenit n sperana de a ntri statul care era n declin, a fost o nerozie
imaginat de Constantin, o aciune care a subminat statul i a deturnat destinul spiritual
al Bisericii.
Cele zece degete = "imprai" (v.42 a si 44 a). Divizare extern i pluralitate.
Odat cu invaziile barbare care au creat state noi (cretine) pe teritoriul imperiului,
unitatea pentru care luptaser cezarii s-a dus pentru totdeauna. Odat cu victoria
ortodoxiei n statul roman, dup moartea mpratului Teodosiu, hoardele barbare sunt
dezlnuite, graniele sunt trecute fr opoziie eficient i apar noi state romano-
barbare, mai nti n Apus, apoi n Rsrit, crendu-se o lume cretin european i
transeuropean, divizat, n ciuda eforturilor delor doua Rome de a menine unitatea.
Evident, puterile care s-au succedat imperiului cretinat au fost mai mult de zece, de
aceea, numrul zece trebuie luat ca simbol al pluralitii, al divizrii i nu ca o realitate
istoric precis. n plus, cretintatea modern cuprinde mai mult dect Europa.
Regatele europene i-au fcut colonii peste oceane, dnd natere altor state cretine care
au acelai drept de succesiune "spiritual" ca i cele formate n interiorul limes-urilor
romane.
Lutul(n textul original, lut ars - hasaf) combinat cu fierul reprezint o divizare
intern n cadrul statului roman, o dualitate politic, nainte de divizarea extern cauzat
de nvadatorii Germaniei. Invadatorii ( n mare parte cretinai i ei aezati pe teritoriul
imperiului cu acordul Romei), au creat state romano-germanice n care populaiile s-au
amestecat definitiv i n care s-a instaurat aceeai dualitate politico-religioas: statul
civil, romano-barbar, care voia s in totul sub control, inclusiv biserica, i Biserica
Cretin care voia s-i supun totul, chiar i ascultarea guvernelor pamnteti. Istoria
medieval a cretinitii este o demonstraie perfect a faptului c aceast prostituare
a Bisericii cu mpraii pmntului nu este o combinaie benefic, ci o situaie diviziv.
Prin Revoluia American i prin cea Francez, cele doua elemente au nceput s se
separe din nou, n tot mai multe state cretine, dar n generaia noastr, ideea separrii
pierde iari teren. Ca s se implinesc profeia.
Interpretarea c lutul amestecat cu fierul reprezinta amestecul Bisericii cu Statul,
se ntlnete pentru prima dat la John Wycleff n sec.XIV. n America Benjamin Gale,
primul comentator al crii lui Daniel (1788) i David Austin, un alt mare interpret (1794)
au avut aceeai explicaie. n Anglia, vederea aceasta a fost susinut de teologul
anglican Thomas Scott pe la 1805. Pe continent, aceeai explicaie a gsit teologul
reformat elveian Louis Gaussen prin 1837.
Piatra dislocat din munte simbolizeaz, n mod evident pe Domnul Christos ca
mprat venit de sus. Dei Augustin i alii au aplicat profeia la prima venire a lui Iisus
( pentru ca creterea ei s reprezinte creterea Bisericii Cretine universale cu centrul
la Roma i pentru c se poate jongla cu acest joc de cuvinte: Piatra i Petru, potrivit
exegezei catolice la Mat.16:18), istoria i Biblia nu confirm aceast interpretare.
La prima venire, Iisus a refuzat coroana i nu a permis urmailor lui s guverneze
lumea.n timp ce Piatra lovete idolul la picioarele de fier i de lut, l sfrm i-l
spulber, indicnd nimicirea tuturor puterilor pmnteti, Iisus a declarat c mpria Sa
nu este din lumea aceasta. Biserica nu a desfiinat guvernele lumeti ci, prin flirt i
diplomaie, prin favoruri imperiale, a devenit un stat n stat. Ea este reprezentat foarte
bine de lut, i nu de piatra venit de sus.
Aceast Piatr este Stnca lui Israel, este Piatra pe care au lepdat-o zidarii lumii,
zidarii imperiilor, prefernd materiale mai nobile. Dar Dumnezeu a aezat-o drept temelie
i cheie de bolt a mpriei Lui. Dei pare inferioar metalelor lumii, ea este Sursa
tuturor metalelor. ba nc ea este Piatra Vie i Preioas ( 1 Petru 2:4).
Cnd Iisus va primi mpraia, n ceruri, nainte de a reveni pe pmnt, "piatra s-a
dislocat din munte" i nu se mai poate face nimic pentru a impiedica impactul ei.
Idolul este prea eapn, prea mndru pentru a se pleca n faa Tmplarului din
Nazaret. Dar Iisus a declarat ceva ce privete pe oricine are chip omenesc: "Cine va
cdea pe piatra aceasta, se va zdrobi de ea, dar pe acela peste care va cdea ea, l va
spulbera" (Luca 20:17-18). Pentru statele de aur, de fier i lut ale lumii, profeia nu
prevede nici o mntuire. Dar individului, pentru c acesta este, de regul, clcat n
picioare, Dumnezeu i ofer ansa de a participa la mpria venic a Pietrei, de a sta
pe muntele Domnului.
ULTIMII ASTEPTATORI
Cand batranii nu mai au vise

de Sorin Petrof
22 ianuarie 2007

Se spune c a fost odat ca niciodat o comunitate de pitici care triau ntr-o ar de vis.
Deodat, din senin, visul se transform n comar. Un zmeu hapsn i rpete i i
deporteaz pe un trm misterios departe de cminul lor natal. Aceti pitici adesea se
mngiau cu gndul c ntr-o zi conductorii lor vor veni s-i elibereze i s le redea
avantajele pierdute. Credina c ziua aceea a eliberrii nu poate fi prea indepartata era
puternic n rndul comunitii piticilor. Periodic se ntlneau i se ncurajau unii pe alii,
cntau, contemplau minunata perspectiv care o vor avea atunci cnd aurul va curge ca un
ru iar ara va fi plin de veselie.
Nu cumva aceast poveste are un smbure de adevr pentru cei care astzi se consider
adevraii atepttori?

i noi ateptm ziua cnd vom fi eliberai de sub puterea pcatului i a morii, cnd
balaurul Satan va fi nfrnt, cnd Regele nostru va veni s ne ia i s ne duc n oraul cu
strzi de aur i pori de mrgritar, in ara unde curge lapte i miere, ar plin de
veselia celor rscumprai. Noi credem c Isus se va ntoarce aa cum a promis; cntm
n imnurile noastre aceast fericit speran, ne ntlnim sptmnal i ne aducem
aminte de fgduinele preioase despre a doua venire, ne rugm: Vino Doamne
Isuse!; chiar mrturisim i celor din jurul nostru aceast convingere invitndu-i i pe ei
s accepte aceast unic ans de a se bucura de tineree fr btrnee i via fr de
moarte. Dar n ce fel ne afecteaz credina n revenirea lui Hristos, preocuprile noastre
zilnice? Spre ce fel de ateptri indic viaa noastr de zi cu zi ?

n epistola sa, apostolul Iacov stabilete un criteriu infailibil pentru a testa valoarea i
autenticitatea unei credine. O profesiune de credin nu se verific n primul rnd
folosind criteriile dogmatice, teologice, liturgice sau cronologice ci dup rezultate
credina fr fapte este moart (Iacov 2,17). Pentru a nelege i mai bine aceast
realitate am putea parafraza versetul 14: Fraii mei, ce-i folosete cuiva s spun c are
credin n apropiata revenire a Domnului Hristos dac n-are fapte conforme cu aceast
credin? Poate oare credina aceasta s-l mntuiasc ?

Analiznd preocuprile noastre, nu ne va fi deloc greu s identificm ce fel de atepttori

suntem. De fapt ce ateptm cel mai mult ? Ateptm pur i simplu s treac vremea, s
absolvim coala, s ne integrm n societate, s ne cstorim, s devenim prini, s ne
realizm din punct de vedere profesional, financiar, s ieim la pensie i s fim bunici?
Ateptm ca filmul vieii s se deruleze la fel ca i n dreptul celor care nu au aceast
speranta? Ce loc ocup pe agenda vieii noastre revenirea Domnului Hristos? tiu c
suntem tentai s spunem: Unde este fgduina venirii Lui? Cci de cnd au adormit
pionierii bisericii noastre, toate rmn aa cum au fost de la nceput ! (2Petru 3,4) Cte
generaii ar mai trebui s treac pn cnd se va putea spune nu va trece neamul
acesta pn cnd se vor mplini aceste lucruri (Luca 21,32). Am putea fi chiar noi ultima
generaie, ultimii atepttori?

Pentru cei mai muli ateptarea a devenit cel mai plictisitor mod de a pierde vremea iar
vestea c Isus se ntoarce curnd pare o alarm fals. Ct de curnd este acest curnd?
Deseori de canta imnul Domnul curnd se coboar pe nor dar melodia se cnt din ce
n ce mai neconvingtor cu o nuan de nencredere care crete de la an la an, pe msur
ce timpul se scurge2000, 2007ncepem s devenim imuni la orice stimul care ncearc
s activeze energiile risipite ale atepttorului nedumerit i s ne aminteasc de
ndemnul din Evrei 10,37: nc puin, foarte puin vreme i Cel ce vine va veni i nu
va zbovi.

Se pare c pendulm ntre cele dou atitudini Vino Doamne Isuse ! i Stpnul meu
ntrzie s vin . Nu tim exact ce s mai credem. Ct despre vremuri i soroace, n-
avei trebuin s vi se scrie, frailor. Pentru c voi niv tii foarte bine c ziua
Domnului va veni ca un ho noaptea. Cnd vor zice: "Pace i linite!" atunci o prpdenie
neateptat va veni peste ei, ca durerile naterii peste femeia nsrcinat, i nu va fi chip
de scpare. Dar voi, frailor, nu suntei n ntuneric, pentru ca ziua aceea s v prind ca
un ho. Voi toi suntei fii ai luminii i fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopii, nici ai
ntunericului. (1Tes.5,1-5)

Este posibil s faci parte din ultima generaie i s nu tii lucrul acesta? S fii foarte
aproape de ziua Domnului i totui s crezi c Domnul ntrzie s vin? S fi uitat oare
avertismentul Mntuitorului: Vegheai dar, pentru c nu tii n ce zi va veni Domnul
vostru. S tii c, dac ar ti stpnul casei la ce straj din noapte va veni houl, ar
veghea i n-ar lsa s-i sparg casa. De aceea, i voi fii gata, cci Fiul omului va veni n
ceasul n care nu v gndii (Mat. 24. 42-44). Luai seama la voi niv, ca nu cumva s
vi se ngreuieze inimile cu mbuibare de mncare i butur, i cu ngrijorrile vieii
acesteia, i astfel ziua aceea s vin fr veste asupra voastr. Cci ziua aceea va veni
ca un la peste toi cei ce locuiesc pe toat faa pmntului (Luca 21,34.35).

Exist vreo situaie similar n istoria biblic care s ne slujeasc drept exemplu i care
s fi fost consemnat pentru nvtura noastr peste care au venit sfriturile
veacurilor (1Cor.10,11)? S ne ntoarcem cu dou mii de ani n urm n Ierusalim,
probabil n anul 5 sau 4 .e.n. Poporul Israel credea, judecnd dup semnele timpului, c
apariia lui Mesia nu poate fi prea ndeprtat. Dar nimeni nu tia exact ct de aproape
putea fi acest aproape. Timp de o mie de ani poporul iudeu ateptase venirea
Mntuitorului. De acest eveniment ei i legaser speranele lor cele mai strlucite. n
cntec i profeie, n slujba templului i rugciunea de acas, ei au aezat numele Lui
(Hristos Lumina Lumii, cap.2, frg.1). Dar cu toate acestea atunci cnd a venit mplinirea
vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Su (Gal. 4,4), poporul a rmas surprins de
evenimentul pe care l atepta.

Iudeii nu tiau c ei sunt ultima generaie de atepttori, c n timpul vieii lor l vor
vedea pe Hristos. Ei credeau c Mesia va veni dar credina aceasta era moart pentru c
nu era confirmat de un stil de via corespunztor. Din acest motiv nu puteau discerne
evenimentul care n curnd avea s se descopere. Dei aveau n faa lor preioasele
cuvinte ale profeiei, nu umblau n cile Domnului iar ochii lor nu erau deschii s vad
pe Cel promis.

Dar iat c n Ierusalim era un om numit Simeon.. Omul acesta ducea o via sfnt, i
era cu frica lui Dumnezeu. El atepta mngierea lui Israel, i Duhul Sfnt era peste el.
Duhul Sfnt l ntiinase c nu va muri nainte ca s vad pe Hristosul Domnului (Luca
2,25.26). Simeon atepta i el venirea lui Hristos. i el se ruga pentru mplinirea urgent
a promisiunii fcute de Dumnezeu. i el participa n fiecare Sabat la sinagog pentru a
asculta Cuvntul Domnului i pentru a cnta mpreun cu ceilali nchintori despre
minunatul eveniment care n curnd va avea loc. Dar cu toate acestea exista o diferen
fundamental ntre Simeon i contemporanii si, ceilali atepttori. Simeon ducea o
via sfnt, i era cu frica lui Dumnezeui Duhul Sfnt era peste el. Pentru c avea
acest stil de via, el tia c face parte din ultima generaie de atepttori deoarece
Duhul Sfnt l ntiinase c nu va muri nainte ca s vad pe Hristosul Domnului.

Simeon a fcut parte din categoria acelor atepttori care L-au vzut cu ochii lor pe
Mntuitorul lumii. Atepttori a cror credin era confirmat de o via trit n armonie
cu lumina pe care o aveau. Scriptura i nominalizeaz Simeon, Ana, Maria, Iosif,
Zaharia, Elisabeta, pstorii i magii. O rmiEi nu sunt atepttori anonimi ca
majoritatea poporului; ei sunt cei pe care Cerul i recunoate i i evideniaz. Credina n
venirea lui Hristos s-a reflectat n preocuprile de zi cu zi n aa fel nct acestea n-au
devenit dominanta vieii lor. Dincolo de acestea exista un obiectiv mult mai nalt dect
familia, serviciul, casa, statutul social sau academic, finanele sau plcerile personale.
Scopul vieii lor, dorina arztoare a sufletului era de a-L vedea pe Cel nevzut. i lor li s-
a descoperit slava Lui, o slav ntocmai ca slava singurului nscut din Tatl (Ioan 1,14).

Care este scopul vieii noastre? Trim pentru a-L atepta pe Isus? Dorim s-L vedem cu
ochii notri atunci cnd va reveni? Domnul nu ntrzie n mplinirea fgduinei Lui, cum
cred unii, ci are o ndelung rbdare pentru voi, i dorete ca niciunul s nu piar, ci toi
s vin la pocin. Ziua Domnului ns va veni ca un hoDeci, fiindc toate aceste
lucruri au s se strice, ce fel de oameni ar trebui s fii voi, printr-o purtare sfnt i
evlavioas, ateptnd i grbind venirea zilei lui Dumnezeu (2 Petru 3,9-12).

Revenirea Domnului Hristos este condiionat doar de aceast stare de necesitate moral
o via sfnt i evlavioas. Aceast condiie de via poate grbi evenimentul revenirii
n aa fel nct s putem deveni ultima generaie, ultimii atepttori. Atunci cnd
caracterul Domnului Hristos va fi n mod desvrit reprodus n poporul Su, atunci El va
veni s-I ia la Sine ca fiind ai Si. (Parabole, cap.3, penult. paragraf)

n 1844, un grup de credincioi ajung la concluzia c Hristos va veni n timpul vieii lor.
Aceast convingere s-a manifestat printr-o via sfnt i evlavioas care mrturisea cu
putere n favoarea credinei lor. Cei din jurul lor tiau c acetia sunt atepttori, ultimii
atepttori. Cu toate c Domnul Hristos nu a venit n 1844 ei triser deplin evenimentul
ca i cnd El ar fi venit. Puteau spune ca i Simeon: "Acum, slobozete n pace pe robul
Tu, Stpne, dup cuvntul Tu. Cci au vzut ochii mei mntuirea Ta, pe care ai
pregtit-o s fie, naintea tuturor popoarelor.".

Problema este c n afara acelei generaii de la 1844, nici una dup aceea nu a mai dorit
s fie ultima. Hristos ar fi putut s revin oricnd. n 1884 la 40 de ani de la marea
dezamgire Ellen White fcea urmtoarea constatare Dac toi cei care au lucrat
mpreun n lucrarea de la 1844 ar fi primit solia ngerului al treilea i ar fi proclamat-o cu
puterea Duhului Sfnt, Domnul ar fi lucrat cu putere prin eforturile lor. Un potop de
lumin ar fi strlucit asupra lumii. Cu ani n urm locuitorii pmntului ar fi fost
avertizai, lucrarea ar fi fost terminat, iar Hristos ar fi venit pentru rscumprarea
poporului Su. (Spirit of Profecy, vol.4, pag.291).

Cu adevrat venirea Domnului putea fi grbit! Dar n-a fost s fie, deoarece atepttorii
erau preocupai de alte realiti nu tocmai cereti. N-au avut convingerea c ei pot fi
ultimii atepttori. Iar aceast convingere n-au avut-o pentru c nu duceau o via sfnt
i evlavioas iar Duhul Sfnt nu era peste ei. Din acest motiv nu puteau primi ntiinarea
c ei sunt ultimii

De zeci de ani Dumnezeu ateapt o ultim generaie. Ateapt ca s ne poat comunica

vestea cea bun c nu vom muri deoarece l vom vedea pe Hristosul Domnului n timpul
vieii noastre. Mntuitorul spunea ucenicilor Si n Ioan 15,14.15 : Voi suntei prietenii
Mei, dac facei ce v poruncesc Eu. Nu v mai numesc robi, pentru c robul nu tie ce
face stpnul su; ci v-am numit prieteni, pentru c v-am fcut cunoscut tot ce am auzit
de la Tatl Meu. Robul nu tie ce face stpnul su, de aceea robii vor fi surprini de
venirea Stpnului, ns prietenii vor ti deoarece Prietenul lor ceresc i va ntiina.

Putem fi prietenii lui Isus. Putem fi ntiinai. Putem fi ultima generaie. Putem fi ultimii
atepttori. Depinde ct de mult l iubim pe Isus i ct de curnd dorim s-L vedem n
aa fel nct credina noastr s nu fie zadarnic. Hristos va reveni curnd. Poate mult
mai curnd dect ne ateptm.i Dumnezeu nu va face dreptate aleilor Lui, care strig
zi i noapte ctre El, mcar c zbovete fa de ei? V spun c le va face dreptate n
curnd. Dar cnd va veni Fiul omului, va gsi El credin pe pmnt?