Liderii formali si informali

Liderii formali si informali In ceea ce priveste tipurile de lideri, vorbim in

primul rand de lideri formali si informali, dar si de lideri clasificati in functie
de tipul de conducere pe care il adopta. Inainte de a aborda acest subiect,
trebuie mentionati factorii care duc direct sau indirect la aparitia tipologiilor
de lideri.
Pentru inceput, trebuie clarificata notiunea de lider. Potrivit expertilor in
domeniu, acesta persoana ii influenteaza pe ceilalti si actiunile acestora,
fara a folosi insa metode coercitive. Liderul (persoana) este deseori
confundat cu leadershipul (procesul), asa cum si rezultatele leadershipului,
in termenii influentei sociale, sunt adesea atribuite influentei liderului.
Diferenta dintre lider si manager
Liderul este cel care directioneaza activitatea de conducere. Acesta poate fi
o persoana sau un grup de persoane. De cealalta parte, managerul este
persoana care planifica, organizeaza, coordoneaza, antreneaza si
controleaza personalul si activitatea desfasurata intr-o organizatie. In
comparatie cu liderii, managerii sunt mai formalisti, in sensul ca exercita
functia manageriala pe un ansamblu de tehnici si pe un rationament logic.
O alta diferenta intre liderii propriu-zisi si manageri este aceea ca
managerii trebuie sa indeplineasca si funcia de lideri.
In toate organizatiile se regasesc patru elemente definitorii pentru
functionarea acesteia: individul, grupul, organizatia n sine i mediul
organizational. Este important de retinut ca aproape fiecare persoana dintro organizatie face parte dintr-unul sau mai multe grupuri, deoarece nevoile
sociale stimuleaza aparitia unor grupuri informale care pot, ca atare, sa-si
dezvolte ierarhii si lideri proprii. Acest lucru este foarte important, pentru ca
presiunile de grup pot avea un impact major asupra comportamentului
individual al oamenilor care-l alcatuiesc si asupra performantei lor in
munca. In aceste condiii apar liderul formal si informal.
Liderul informal este acel tip de lider care apare in toate organizatiile,
deoarece din fiecare grup se desprinde o persona careia colectivul ii
recunoaste o pozitie superioara. Liderul este in acelasi timp exponentul
grupului si purttorul sau de cuvnt. El nu poate fi impus grupului din
exterior. Acest tip de lider este in general spontan si dinamic, are o
personalitate puternica si reuseste sa atraga simpatia celorlalti membri ai
grupului.
Liderul formal este cel care ocupa functii de conducere. Organizaia
formalizeaza leadershipul prin alcatuirea organigramelor, ce pun in ordine
statutele oficiale ierarhice ale tuturor angajatilor.
Liderul, indiferent de tipul lui, trebuie s aiba o serie de trasaturi definitorii,
astfel incat subordonatii sa-i recunoasca suprematia. Printre acestea se
numara inteligenta, abilitatea de control, modul individual si caracteristic
prin care abordeaza munca, siguranta de sine, etc. Totodata, un bun lider
trebuie sa aiba o parte dintre aceste calitati innascute.

Nivelurile ierarhice pentru functia manageriala

Conducatorii sunt impartiti dupa functiile pe care acestia le indeplinesc.
Astfel, exista trei mari categorii: manageri de nivel inferior sau manageri
operationali, manageri de nivel mediu si manageri de nivel superior.
Managerii de nivel inferior au obligativitatea controlului asupra indeplinirii
sarcinilor care revin departamentului pe care il coordoneaz si, de
asemenea, raspund de toate resursele care au fost repartizate
departamentului.
Managerii de nivel mediu coordoneaza si controleaza managerii de nivel
inferior. Acestia conduc o subdiviziune mai mare si sunt intermediarii dintre
managerii inferiori si cei superiori.
Activitatea acestor manageri este foarte importanta pentru bunul mers al
organizatiei, deoarece exista o directa proportionalitate intre management
si eficienta si implicit intre eficienta si tipul de lider. Abordarea pe care o are
impactul managemenentului asupra eficientei unei organizatii porneste de
la doua premise: eficienta este scopul final al managementului si
managementul este un element determinant in cresterea eficientei.
Managerii superiori raspund de luarea celor mai importante decizii atat
pentru ansamblul firmei, cat si pentru subdivizarile sale organizatorice.
Exemple de astfel de lideri: presedintele Consiliului de Administratie,
ministrii, rectorii, etc.
In ceea ce priveste managementul si leadershipul, trebuie precizat ca
activitatile de grup nu pot fi disociate de acestea, in termeni generali
coeziunea grupului fiind afectata de modul in care managerul dirijeaza si
incurajeaza grupul, ii ofera ajutor si suport concret in dezvoltare sau
oportunitati de participare la viata organizatiei si solutii de rezolvare a
conflictelor din cadrul acesteia.
Pe langa liderii formali si cei informali, exista i alte tipuri de lideri: liderii
autoritari, liberali si democratici. Conform unei alte clasificari facute de
catre Rensis Likert, ar exista patru tipuri de lideri: autocratul absolut,
autocratul benevol, consultantul si participativul.
1. Autocratul absolut ia decizii individual si le transmite subordonatilor. El
practica un climat de intimidare, comunicarea cu subordonaii fiind una
foarte redusa.
2. Autoritarul benevol incearca sa ii convinga pe subalterni sa accepte
deciziile luate. Climatul este sever, dar ostilitatea nu este evidenta, existand
o aparenta armonie. Cu toate acestea, subalternii nu sunt consultati in
procesul decizional.
3. Consultantul se deosebeste radical de primele doua tipuri prin aceea ca
se sfatuieste cu subalternii inainte de a lua decizia. Astfel, el creeaza un
climat favorabil, prin care-si motiveaza angajaii.
4. Participativul se caracterizeaza prin faptul ca integreaza grupul in
procesul decizional.