Mihail Lermontov a fost un scriitor romantic rus.

Mihai Eminescu fiind cel mai mare reprezentant al romantismului romanesc si

ultimul mare poet romantic european.
Demonullui Lermontov apare in 1841,iar Luceafarul lui Eminescu in 1883.Cele
doua
poeme constituie sinteze de motive romantice,mitologice si folclorice,structurate
independent,carora
am putea sa le gasim un foarte general nucleu comun byronian.
Chiar de la o prima lectura descoperim la cele doua poeme vizibile asemanari in
simbolistica
si pe planul creatiei. Astfel amandoua operele au ca subiect iubirea imposibila a
unei fiinte
supranaturale pentru o muritoare, sunt poeme ale elanului generos spre absolut.
Atat Demonul , cat si Luceafarul constituie puncte de apogeu ale literaturii
nationale si
totodata creatii marcante ale romantismului european.
Demonul si Luceafarul sunt poeme romantice, ample, cu o desfasurare epicolirica, cu
profunde implicatii simbolico-filosofice.
Luceafarul si Demonul se centreaza pe cuplu de indragostiti alcatuit dintr-o
fiinta
geniala, titanica si una pamanteana. Personajele sunt ipostaze lirice,simbolice.
Daca Hyperion este o
fiinta superioara, un principiu cosmic, demonul lui Lermontov se dovedeste a fi
aproape de
tipologia demonica a romantismului byronian. Demonul se comporta ca un proscris
damnat tocmai
din pricina superioritatii sale. El e conceput pe o linie predominant epica,
satanismul fiind principiul
opozitiei universale.

Demonul face rau pentru ca doar asa poate sfida pe creatorul suprem.
Personajul lui Lermontov este un principiu negator absolut, al carui spatiu de
desfasurare este universul intreg.
Corelatia intre Demonul si Luceafarul fixeaza doua faze ale romantismului
european,in
opera unor personalitati remarcabile,transfigurand framantarile intelectualului din
secolul al XIX
lea.

'perion din
Luceafarul
eminescian este un principiu cosmic creator, care intelege ordinea
universului ca sistem constituit. dialogul cu demiurgul demonstreaza
participarea sa la ordinea universala, fiind un element al
sistemului.Demonul declama singur tirada despre diferenta dintre el si
oameni, pe care in Luceafarul o rosteste Demiurgul. Elementul
predominant e chinul nesfarsit , chinul fara botar. acest zbucium
indeamna la renuntarea la nemurire.